MINISTERUL AGRICULTURII ŞI DEZVOLTĂRII RURALE

CODUL: 716DENUMIREA PROIECTULUI:

ELABORAREA ŞI IMPLEMENTAREA PROGRAMULUI DEAMELIORARE A PRODUCŢIEI DE LAPTE ŞI CARNE LA OVINELEDIN RASA ŢIGAIE AFLATE ÎN ZONADE PODIŞ AMOLDOVEI

RAPORT DE EVALUARE FAZA a VI-a

Coordonator: SCDCOC SECUIENI-BACĂU

Partener: UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ IAŞI

Obictivele si activităţi asociate

OBIECTIV 9:

Activitatea 9.1Determinarea structurii optime a efectivelor de ovine aflate in exploatatiile privateActivitatea 9.2Stabilirea elementelor de baza specifice tehnologiilor aplicate în vederea ameliorării

producţiei de lapteActivitatea 9.3Stabilirea elementelor de baza specifice tehnologiilor aplicate în vederea ameliorării

producţiei de carne

OBIECTIV 10

Activitatea 10.1.Determinarea si estimarea principalilor parametri genetici (heritabilitate, corelatii, repetabilitate)Activitatea 10.2.Stabilirea valorii de ameliorare a reproducatorilorActivitatea 10.3.Stabilirea indicilor de selectie specificiActivitatea 10.4.Efectuarea calculului statistic si interpretarea rezultatelor

IMPORTANŢA ŞI SCOPUL DERULĂRII ACTIVITĂŢILOR DE CERCETARE

-Evaluarea performanţelor productive specifice rasei Ţigaie, precum si a biodiversitaţiimaterialului biologic existent, în vederea stabilirii unor tehnologii de ameliorare capabilesa asigure o îmbunatăţire evidentă şi o gestionare durabilă a fondului genetic existent inarealul de cercetare în vederea reducerii heterogenităţii acestuia şi a îmbunătăţiriiperformanţelor productive.

-Derularea şi finalizarea acestui proiect este extrem de utilă întrucât după anii 1990, prinreducerile de efectiv, au fost valorificate pentru producţia de carne aproape toatepopulaţiile de ovine care au făcut obiectul unor activităţi de selecţie.

-În plus, valoarea zootehnică a actualelor efective de oi de rasă Ţigaie, aflate în creştere şiexploatare în zona de podiş a din nord-estul ţării, nu este caracterizată de parametrisuperiori ai performanţelor productive.

ELABORAREA UNOR TEHNOLOGII EFICIENTE DE CREŞTERE ŞI EXPLOATARE A RASEIŢIGAIE ÎN RAPORT CU SPECIFICUL ZONEI ŞI TRADIŢIEI CRESCĂTORILOR

Creşterea şi exploatarea ovinelor reprezintă o preocupare străveche alocuitorilor stabiliţi în zona de podiş a Moldovei. Termenul de exploatareareprezintă totalitatea măsurilor tehnice şi organizatorice, biologice şi economice,elaborate înscopul creşterii potenţialului productiv şi se referă la întreţinerea,reproducţia şi nu în ultimul rând la alimentaţia ovinelor.

Analiza factorilor principali de care depinde elaborarea şiimplementarea unor tehnologii de creştere a ovinelor. În stabilirea oricăreitehnologii de creştere şi exploatare a oilor se ţine seama de caracteristicilegeografice ale zonelor de creştere, de cerinţele biologice ale ovinelor, de forma deproprietate, etc. Toate aceste elemente pot fi luate în considerare separat, daradesea împreună, deoarece se condiţionează reciproc, iar atunci când exprimarealor este la nivel superior se crează condiţii favorabile obţinerii unor producţiimari şi cu grad ridicat ridicat de economicitate.

Modul şi nivelul de întrepătrundere a diferitelor elemente tehnologicedetermină caracterul exploatării, iar după gradul de intensivizare a activitatilorde baza poate fi gospodaresc sau traditional, semiintensiv si intensiv sauindustrial.

În judeţul Vrancea deşi creşterea ovinelor este una dintre activităţile cu otradiţie veche, în prezent au loc profunde mutaţii impuse de realităţile socio-economice. Deşi exista o suprafaţă excedentară de păşuni, activităţile din sectorulreprezentat de creştere a ovinelor înregistrează un declin evident în ultimii 10 ani.

Astfel, în acest judeţ efectivele de ovine au scăzut treptat de la 63981 capeteîn 1992 la 43910 capete în anul 2000, atingând cel mai redus efectiv în 2010când, potrivit datelor INS, la nivelul judeţului erau doar 130.300 capete ovine.Din numărul total determinat cu prilejul recensământului din 2010 din efectivultotal cca., 110.095 erau oi care constituiau nucleul de prăsilă, adică oi mame şimioare, iar diferenţa era constituită din alte categorii de ovine.

Indicatorul statistic reprezentat de numarul de ovine la 100 ha păşuni şifâneţe înregistrează o valoare medie de 114, valori mai ridicate fiind înregistrate încomunele cu număr ridicat de efective (Bârseşti, Vrâncioaia) sau cu suprafeţe maimari de fâneţe şi păşuni (Jitia, Valea Sării, Vidra).

Judeţul Bacău este situat în regiunea de Nord-Est din România şi se întindepe o suprafață de 6.603 km². Din suprafata totală a judeţului Bacău, suprafaţaagricolă ocupă 319.777 ha, din care arabil 186.837 ha, vie 4.238 ha, livezi şiarbuşti fructiferi 1.700 ha, păşuni şi fâneţe 126.999 ha. Terenul arabil ocupăaproximativ 58% din suprafaţa agricolă, păşunile şi fâneţele ocupă 39.7%, viile şilivezile 1.9%.

În acest judeţ, potrivit datelor statistice INS, în anul 2010 efectivul total deovine era de 118.623 capete, din care: 117.613 indivizi se regăseau în gospodăriilepopulației şi 1.010 capete în societăți comerciale.

În anul 2011 la nivelul judeţului se aflau în creştere şi exploatare cca 131.845capete ovine, iar în anul 2013 efectivul total de animale pentru care s-a solicitatsprijin financiar a fost de 175.490 de capete, în creștere cu 4,58% față de cel care afost declarat în 2012.

În acest număr total de animale declarat eligibil în 2013 un efectiv de 128.177era reprezentat de ovine și 47.313 erau caprine.

Judeţul Vaslui are o vegetație care include atât elemente specifice pădurilorcentral-europene (gorun, fag) cât și specii floristice caracteristice stepelor șisilvostepelor continentale est-europene. Beneficiind de soluri fertile, judeţul Vasluiare un potenţial uriaş pentru dezvoltarea agriculturii în general şi a zootehniei înspecial. Suprafaţa agricolă totală (reprezentând 75% din suprafaţa judeţului) este de399.762 hectare, din care: teren arabil 287.307 hectare, păşuni 86.446 hectare,fâneţe 7.809 hectare, vii 14.656 hectare, livezi 3.178 hectare.

Pe acest fond favorabil sectorul reprezentat de creşterea ovinelor trebuie să sedezvolte continuu însă implementând noi variante tehnologice, mai productive şimai economice.

Judeţul Vaslui avea la 1 XII 2006 un efectiv total de 219 mii capete, efectiv cares-a redus constant până la 204.059 capete în anul 2010. Însă, sub influenţafactorilor care favorizează dezvoltarea acestui sector, efectivul a crescut uşor şiastfel, comparativ cu anul 2012 când au fost acordate subvenţii pentru 225.149capete de ovine şi caprine, în 2013, efectivul de ovine a crescut cu peste 15.000capete.

Pe ansamblu, din analiza celor mai importanţi factori care influenţeazădezvoltarea sectorului de creştere a ovinelor, se poate concluziona că toate cele treijudeţe aflate în arealul de cercetare dispun de condiţii favorabile implementării unortehnologii eficente de creştere a acestei specii.

Rolul şi importanţa tehnologiilor în aplicarea unui management performant încreşterea oilor

Managementul apilcat în creşterea animalelor de fermă trebuie adaptat condiţiilor actuale şise va baza pe implementarea celor mai favorabile variante tehnologice, astfel încât exploatareaunei rase, sau a unei populaţii, să genereze obţinerea producţiilor la nivelul planificat şi la ungrad ridicat al eficienţei economice şi tehnologice.

Luând ca punct de început situaţia actuală a creşterii ovinelor din arealul de cercetare,structura de proprietate, gradul de dotare tehnico-materială a exploataţiilor private, performanţeleproductive şi valoarea genetică a materialui biologic din gospodaria ţaranească, managementulfactorilor tehnologici şi eficienţa acestuia, precum şi necesitatea realizarii unor studii aprofundatecare sa fie utilizate ulterior ca baza în procesul de elaborare a programelor zonale de amelioraregenetică şi optimizare a unor tehnologii viabile de creştere şi exploatare a ovinelor, adaptate însăcondiţiilor ecologice specifice, se impune găsirea unor căi de rezolvare rapidă a urmatoareleobiective:

- creşterea efectivelor totale şi matcă din exploataţiile private existente şi adoptarea unortehnologii mai performante, aducătoare de profit, viabile economic şi ecologic;

- creşterea producţiei de lapte şi carne în condiţii de calitate şi economicitate prin sporireapotenţialului genetic la populaţiile reprezentate de oi Ţigaie, pe fondul îmbunătăţirii condiţiilor deîntreţinere şi de mediu din gospodaria ţăranească;

- planificarea, organizarea şi desfaşurarea periodică ale unor activităţi de pregatireprofesională a specialiştilor şi a tinerilor crescători, de consultanţă tehnică şi de extensie arezultatelor în cât mai multe exploataţii din zonă.

În acelaşi timp, tehnologiile implementate trebuie să contribuie la dezvoltarea unorexploataţii familiale moderne, cu material biologic de mare valoare genetică capabile să inducă,într-o scurtă perioadă de timp, o sporire a producţiei de lapte şi de carne şi să servească, în moddirect, la ameliorarea genetică a populaţiilor locale de ovine.

Având în vedere faptul că alegerea unor variante tehnologice optime, precum şi eficienţaeconomică a obţinerii producţiilor de bază depinde de mărimea şi structura efectivului total, amanalizat situaţia în care se regăseşte, la momentul actual, sectorul reprezentat de creştereaovinelor în cele trei judeţe în raport cu clasa de mărime a exploataţiilor (tabel 1).

Situaţia rezultată indică faptul că în ceea ce priveşte totalul exploataţiilor agricole în carese cresc oi este de 6729 în Vaslui, de 7778 în Bacău şi de 7876 în Vrancea.

Dacă mai arătăm şi faptul că ponderea totală de ovine se regăseşte în exploataţii car aupeste 100 oi şi că sunt şi un număr relativ mare de ferme care au peste 200 oi, putemconcluziona că în arealul de cercetare există posibilitatea implementării şi susţinerii unorprograme de ameliorare a producţiilor de bază specifice ovinelor.

În anul 2013, situaţia actuală a efectivelor de ovine, din cele trei judeţe, incluse în controluloficial al producţiei se prezintă astfel:

- jud. Bacău are în COP doar 2306 ovine, reprezentând 1.53% din efectivul matcă;- jud. Vaslui are în COP doar 2738 ovine reprezentand 1.52% din efectivul matcă;- jud. Vrancea are in COP doar 1134 ovine reprezentând 0,99% din efectivul matcă.

JudeţTotal exploataţii(n)

Exploataţii cu peste 200 capete (n) Clasa de mărime a efectivului de ovine

(capete)

< 100 100-199 200-499 > 500Bacău 7778 178 61649 35767 42976 13293Vaslui 6729 110 75857 46037 43266 21102Vrancea 7876 186 61695 25610 26815 16810

Tabel 1. Situaţia exploataţiilor agricole şi în raport cuclasa de mărime a efectivelor de oi (INSE, 2010)

Structura efectivului de ovine din fermele care aplică programe de ameliorare

Referitor la structura efectivului, dimensionarea optimă a categoriilor care vorcompune nucleul viitor total al unei exploataţii va fi în raport cu poziţionarea exploataţiei încadrul piramidei ameliorării (elită sau de producţie) şi de carcaterul producţiei principale(carne, lapte, lână, pielicele).

În cadrul femelor care au ca obiectiv principal obţinerea producţiei de lapte, înstructura efectivului total ar trebuie să aibă o pondere mai mare grupa de vârstăreprezentată de oile adulte. În exploataţiile care au ca obiectiv principal obţinerea producţieide carne şi lână apare, ca o posibilitate şi creşterea, ca pondere, a grupei reprezentate demasculi, valorificaţi pentru carne în primul caz şi batalizat în cazul obţinerii producţiei delână.

Tabel 2. Structura efectivului de ovine pentru ferme care au ca obiectiv principalproductiv obţinerea de carne-lână

Categoria de vârstă Fermă de elită Fermă de producţien % n %

Berbeci 20 2 20 2Oi mame 650 65 800 80Tineret femel 6-18 luni 140 14 160 16Tineret mascul 6-18 luni 190 19 20 2

Total 1000 100 1000 100

Categoria de vârstăFermă de elită Fermă de producţie

n % n %

Berbeci 20 2 20 2

Oi mame 670 67 820 82

Tineret femel 6-18 luni 130 13 150 15

Tineret mascul 6-18 luni 180 18 10 1

Total 1000 100 1000 100

Atunci când această vânzarea de material biologic devine activitate principală, în raport cu proporţia sexelor şi intensitatea de selecţie, se planifică 3-4 oi mame pentru a obţine un mascul valorificat ca mior de prăsilă.

Având în vedere rolul deosebit atât în ceea ce priveşte planificarea efectivelor cât şi în asigurarea rentabilităţii fermelor specializate, stabilirea structurii optime reprezintă un aspect extrem de important şi trebuie realizată la o manieră cât mai competentă din punct de vedre tehnic şi armonizată cu necesitatea activităţilor de bază planificate.

Tabel 3. Structura efectivului de ovine pentru ferme care au ca obiectiv principalproductiv obţinerea de lapte-lână

Luând în considerare toate aceste precizări, în tabelul 2 şi tabelul 3 redăm structuraorientativă a unui efectiv total aflat în ferme cu diferite specializări şi la o dimensionaretotală a efectivului de 1000 capete.

În cazul fermelor care au ca obiectiv principal obţinerea producţiei de lapte şi lână, încare durata medie de exploatare şi de menţinere a oilor adulte în grupa de producţie seprelungeşte cu 2-3 ani, structura efectivului total se modifică în favoarea categorieireprezentate de oile adulte.

Analiza structurii efectivelor aflate in arealul de cercetare, în raport cu grupa devârstă, înregistrează aspecte diferite în loturile analizate (tabel 4). În cazul loturilor situate înarealul judeţului Bacău ese constată o puternica dezechilibrare a structurii. Ponderea oilormame se situează în limite extrem de largi, fiind de 77,16% la L3 şi de 90,56 la L2. În cazulambelor loturi structura efectivului nu este cae specifică unei activităţi de ameliorare, iarfaptul că oile mame depăşesc 85% indică o focalizare a activităţii din lotul respectiv doar pebaza obţinerii producţiei de lapte.

JudetLot

Oi mama MioareMiori Berbeci Total

loturi

Bacău

n % n %

L1 132 82,51 21 13,12 2 5 160

L2 224 90,56 37 13,96 0 4 265

L3 169 77,16 42 19,18 4 4 219

Total 525 81,52 100 15,57 6 13 644

Vaslui

L3 511 73,21 150 21,49 25 12 698

L4 610 82,83 100 13,49 10 21 741

Total 1121 77,90 250 17,37 35 33 1439

Vrancea

L5 478 81,29 90 15,30 2 18 588

L6 775 78,44 175 17,71 12 26 988

L7 264 85,43 35 11,32 2 8 309

Total 1517 80,47 300 15,91 16 52 1885

Total general 3163 79,71 650 16,38 57 98 3968

Tabel 54 Structura efectivelor de ovine în loturile analizate

Stabilirea elementelor de baza specifice tehnologiilor aplicate în vedereaameliorării producţiei de lapte şi carne

Prin ameliorarea animalelor se urmăreşte modificarea potenţialului genetic al populaţiilorpentru caracterele care fac obiectul acestei acţiuni. Intervenind în procesul de reproducţie alpopulaţiilor prin diverse scheme de încrucişare, putem obţine atât o schimbare a generaţiilorviitoare cât şi o modificare în sensul dorit a structurii lor genetice.

Baza ameliorării animalelor, indiferent de specie, o constituie selecţia sau alegereareproducătorilor şi potrivirea judicioasă a împerecherilor, toate acestea coroborate cu creştereadirijată a tineretului, concomitent cu asigurarea unor condiţii optime de viaţă.

Principalele mijloace de anticipare şi predeterminare a însuşirilor valoroase proprii viitoareidescendenţe, sunt reprezentate în primul rând de cunoaşterea valorii de ameliorare areproducătorilor şi de potrivirea judicioasă a acestora în cadrul împerecherilor practicate.

În funcţie de scopul urmărit, predeterminarea însuşirilor valoroase la descendenţa obţinutăse poate referi fie la consolidarea unor însuşiri deosebite (caracteristice liniilor parentale), fie lamodificarea în sens pozitiv sau negativ a acestora. Pentru rezolvarea problemelor legate deconsolidarea unor însuşiri valoroase de cele mai multe ori, în practica curentă, se recurge laîmperecherile înrudite sau omogene, iar pentru cele care vizează modificările faţă de valorilemedii ale populaţiilor parentale se apelează în majoritatea cazurilor la împerecheri neânruditesau heterogene.

Efectul selecţiei aplicate la populaţiile din fermele de ovine

În programarea structurii optime a efectivelor, în raport cu un nivel optim al producţiilortotale, se va ţine cont în stabilirea direcţiilor în care se va acţiona pentru ameliorarea efectivuluişi de parametrii genetici specifici. Astfel, atunci cand se doreşte ameliorarea producţiei de laptese va ţine cont de faptul că valoarea specifică a heritabilitatii este de 0,3 şi în acest caz paralelcu acţiunile de selecţie se va urmări şi o optimizare a factorilor de mediu, încercând astfel să lelimiăm influenţa, cu referire deosebită la:

- asigurarea cerinţelor nutriţionale la nivelul optim şi în raport cu starea fiziologică şinivelul producţiei;

- asigurarea factorilor de microclimat în limitele optime;- asigurarea spaţiului necesar pentru fiecare individ;- asigurarea frontului minim de furajare;

În cazul în care, prin acţiuni specifice, reuşim poziţionarea fiecăruia dintre factorii enunţaţimai sus la un nivel optim, atunci putem predetermina genetic sporul productiv realizat defiecare generaţie genetică.

La fel ca şi la celelalte specii de animale şi în cadrul speciei ovine există populaţii cu ostructură genetică proprie, dată de o frecvenţă specifică a genelor şi genotipurilor pentruanumite caractere. Această structură genetică neuniformă diferenţiază între ele rasele dincadrul acestei specii. Formarea raselor de ovine reprezintă rezultatul rulării structurii genetice aunei populaţii iniţiale într-o anumită direcţie prin intermediul unor procese sistematice cum arfi: mutaţia, imigraţia, selecţia naturală, selecţia artificială şi finalizate prin potrivirea fenotipică şigenotipică a reproducătorilor.

Orientarea lucrărilor de selecţie în vederea ameliorării ovinelor pentru producţiade lapte a reprezentat o activitate de prim ordin, fiind efectuate în acest sens analize tehnicecare să permită implementarea programului de ameliorare a producţiei de lapte la rasa Ţigaie.

Pentru a satisface din punct de vedere economic şi a induce o creştere a performanţelorproductive la oile de rasă Ţigaie, aflate în bazinul reprezentat de Podişul Moldovei, activitateade ameliorare viitoare trebuie să fie dirijată astfel încât să permită îndeplinirea obiectivelorurmatoare:

- sporirea masei corporate, concomitent cu îmbunătăţirea conformaţiei corporale(creşterea dimensiunilor de lărgimi, perimetre şi dezvoltare a trenlui posterior);

- sporirea producţiei de lapte în vederea realizării unor sporuri mari de creştere latineretul ovin în prima parte a perioadei postpartum, dar şi a unei cantităţii mai mari de laptemarfă;

- îmbunătăţirea producţiei de lână şi a însuşirilor calitative ale acesteia (randament laspălare, lungime, uniformitate, extindere);

- îmbunătăţirea prolificităţii, realizând astfel atât o creştere a numărului de produşi cât şio sporire a nivelului producţiilor de la fiecare oaie din nucleul de prăsilă.

Toate turmele de ovine care au făcut obiectul controlului productiv aplicat în anulperioada de implementare au fost analizate şi în raport cu performanţele proprii, şi deintervalul de clasă productivă stabilit, fiecare oaie din turmă a fost repartizată în grupedistincte, constituindu-se astfel nucleele de selecţie.

Ierarhizarea efectivelor din judetul Vaslui în funcţie de criteriile de selecţie stabilite şi înraport cu producţia totală de lapte obţinută la controlul aplicat este prezentată în tabelul 5.Din acest judeţ, fiind controlate doar două turme, ierarhizarea oilor evidenţiază diferenţemajore în ceea ce priveşte ponderea grupelor de oi pe niveluri productive.

Nr.Crt.

Productia medie de lapte delerminata la

cele 3 controale

Numarul oilor din intervalul de clasă

productivă (L1)

Numarul oilor din intervalul de clasă

productivă (L2)

n % din n n % din n

1 ≥ 0,50 kg 105 20,15 % 192 62,75 %

2 între 0,40 si 0,49 kg 244 46,83 % 94 30,72 %

3 între 0,30 si 0,39 kg 172 33,02 % 20 6,53 %

4 ≤ 30 kg 0 0 % 0 0

Tabel 5. Ierarhizarea oilor Ţigaie din judeţul Vaslui după producţia totală de lapte marfă

Rezultatele obţinute demonstrează diferenţe evidente între aceste două turme înceea ce priveşte valoarea zootehnică a oilor. Deşi sunt diferenţe între numărul total de oidin fiecare turmă, faptul că 192 oi, dintr-un total de 306 capete, au producţii medii totalede lapte mai mari de 50 l pe lactaţie demonstrează necesitatea aplicării unor măsuri deselecţie mai restrictive.

Efectuarea aceleiaşi analize, bazate pe aplicarea controlului performanţelorproductive la efectivele incluse în protocolul experimental, aflate însă în judeţul Vrancea,evidenţiază faptul că ponderea oilor cu producţii mai mari de 50 l lapte marfă lapte estesituată la un nivel mai bun (tabel 6).

Chiar dacă din totalul de 1810 care au constituit L4 un număr de 602 oi au avutproducţii mai mari de 50 l, confirmă şi în acest caz lipsa aplicării unor acţiuni de selecţieeficiente şi permanente. Acest argument este susţinut şi de faptul că în acelaşi efectiv existăo pondere de cca., 7 % care au avut producţii mai mici de 30 l lapte şi care în mod normal artrebui eliminate din efectiv întrucât menţinerea lor generează costuri, exploatarea fiindineficienră.

Nr.Crt.

Productia medie de lapte delerminata la

cele 3 controale

Numarul oilor din intervalul de clasă

productivă (L3)

Numarul oilor din intervalul de clasă

productivă (L4)

n % din n n % din n

1 ≥ 0,50 kg 390 73,18 % 602 33,26 %2 între 0,40 si 0,49 kg 107 20,08 % 725 40,06 %3 între 0,30 si 0,39 kg 36 6,74 % 362 20,00 %4 ≤ 30 kg 0 0 % 121 6,68 %

Tabel 6. Ierarhizarea oilor Ţigaie din judeţul Vrancea după producţia totală de lapte marfă

Analiza performanţelor productive la efectivul de oi de rasă Ţigaie L5 din judeţulBacău este uşor diferită. Faptul că doar 6,63% din efectivul total controlat au avutproducţii mai mari de 50 l marfă arată lipsa activităţilor de ameliorare bazate pe controlproductiv şi selecţie (tabel 7).

Nr.Crt.

Productia medie de lapte delerminata la cele 3

controale

Numarul oilor din intervalul de clasă productivă (L5)

n % din n

1 ≥ 0,50 kg 10 6,63 %

2 între 0,40 si 0,49 kg 60 39,74 %

3 între 0,30 si 0,39 kg 81 53,63 %

4 ≤ 30 kg 0 0 %

Tabel 7 Ierarhizarea oilor Ţigaie din judeţul Bacău după producţia totală de lapte marfă

Existenţa acestei situaţii se datorează faptului că efectivul respectiv a fostsupus exercitării mai intense a factorilor externi din anul respectiv, cu precădere a veriisecetoase şi a perioadei caniculare prelungită.

Din rândul oilor cu valoare productivă superioară vor putea fi nominalizateviitoarele mame de berbeci de reproducţie, care pot fi utilizaţi la actul de reproducţiedupă parurgerea fazelor specifice testarea după descendenţă (detaliat în cadrulprogramului de ameliorare).

Heritabilitatea caracterelor specifice producţiei de carne la rasa Tigaie.

Menţionăm că valorile estimate ale coeficienţilor de heritabilitate şi de corelaţie aufost determinate cumulat pentru toate loturile de rasă Ţigaie şi pentru cele mai importatecaractere cantitative analizate. În tabelul 10 şi fig. 3 sunt prezentatea valorile estimate alecoeficientului de heritabilitate specifice greutăţii corporale evaluate pe intervalul de lanaştere la împlinire vârstei de 150 zile. Valorile obţinute încadrează greutatea corporalădeterminată la diferite vârste, în cadrul caracterelor cu o heritabilitate mică, deci şi cu oinfluenţă pregnantă a condiţiilor de mediu natural şi antropic în exteriorizarea acestora.Variaţiile valorilor estimate pentru coeficientul de heritabilitate se înscriu în limite medii.

Caracterul h2

Greutatea corporală la fătare 0,27Greutatea corporală la 30 zile 0,17Greutatea corporală la 65 zile 0,15Greutatea corporală la 75 zile 0,28Greutatea corporală la 135 zile 0,27Greutatea corporală la 150 zile 0,37Sporul mediu zilnic 0,54

Tabel 8.Coeficientul de heritabilitate determinat pentru greutatea corporală înregistrată la diferite vârste a tineretul ovin de rasă Ţigaie -n = 126

Datorită faptului că sporul mediu zilnic are un coeficient de heritabilitate ridicat (h2 = 0,54), înseamnă că acest caracter poate fi folosit ca o bază de selecţie foarte eficientă a oilor pentru producţia de carne, dar şi atunci când se doreşte imprimarea unui grad ridicat de masivizare corporală.

Heritabilitatea caracterelor specifice producţiei de lapte la rasa Tigaie

Parametrii genetici pentru caracterele care influenţează producţia de lapte aufost determiunaţi pe baza datelor obţinute în cele două lactaţii sucesive în care s-aaplicat controlul producţiei de lapte la efectivele de ovine de rasă Ţigaie. Determinareaheritabilităţii a avut în vedere obţinerea unor informaţii utile selecţiei oilor din aceastărasă pentru producţia de lapte, principalele date fiind prezentate în mod centralizat întabelul 9

Caracterul h2

Durata perioadei de muls (zile) 0,075 ± 0,08

Durata perioadei de lactaţie (zile) 0,28 ± 0,12

Producţia zilnică de lapte 0,27 ± 0,14

Conţinutul de grăsime % 0,52 ± 0,01

Conţinutul de proteină % 0,54 ± 0,11

Randament mediu util al lptelui 0,64 ± 0,10

Tabel 9. Coeficientul de heritabilitate pentru unele caractere De care depinde producţia de lapte la rasa Ţigaien = 3600

Pentru caracterele care influenţează compoziţia chimică şi implicit calitatealaptelui valorile determinate pentru conţinutul de grăsime au fost de 0,52, iar pentruconţinutul de proteină de 0,54. Pentru randamentul mediu util al laptelui h2 a fost de0,64. Toate aceste valori sunt apropitate citate în alte publicaţii de specialitate (Dassat şiMason, 1954; Finci, 1957; Dassat şi Sartore, 1962; Boyazoglu B. 1965; Soller B., 1966;Calcedo Ordonez, 1968; Hinkovski, 1968; Bonelli, 1969).

Corelaţiile fenotipice

Cunoaşterea valorii coeficienţilor de corelaţie dintre caracterele de interes zootehnic şieconomic, este absolut necesară pentru munca de ameliorare, deoarece cu ajutorul lor se sepoate ridica efectul selecţiei. În situaţia în care două caractere de mare interes sunt determinateîn evoluţia lor de acelaşi grup de gene, deci sunt în strânsă corelaţie genetică, atunci selecţiapentru ambele caractere nu este absolut utilă, deoarece modificarea pozitivă în sensul dorit doara unui carcater atrage după sine şi modificarea celuilalt caracter.

În tabelul 10 sunt prezentate valorile coeficienţilor de corelaţie care se stabilesc întregreutatea la fătare şi greutatea corporală determinată la diferite vârste, precum şi întregreutatea la fătare şi sporul mediu zilnic de creştere în greutate.

Cupluri de însuşiri :Greutatea corporală la fătare rxy ± sr

Greutatea corporală la 30 zile 0.6223 0.0849Greutatea corporală la 65 zile 0.5714 0.0890Greutatea corporală la 75 zile 0.5248 0.0923Greutatea corporală la 135 zile 0.5630 0.0896Greutatea corporală la 150 zile 0.5602 0.0898

Tabelul 10. Coeficienţii de corelaţie fenotipică dintre greutatea la fătare şi greutatea corporală la diferite vârste de creştere n = 160

În marea parte corelaţiile determinate sunt încadrate în grupa celor cu o exprimarebună, minima fiind de 0.56 iar maxima de 0.622. În acest caz se poate spune că prinmărimea valorii coeficientului de repetabilitate determinat pentru grupul de carcatereanalizat o singura masuratoare este suficienta pentru luarea deciziei de selecţie.

CONCLUZII1. Analiza factorilor naturali şi caracteristicile geografice specifice arealului reprezentat de

Podişiul Moldovei prezintă foarte multe elemente care favorizează creşterea ovinelor.2. Ca structură de rasă ceastă specie se creşte în mod tradiţional peste în tot arealul podişului

şi se înregistrează o densitate a efectivelor de oi peste media pe ţară între Prut şi Siretâ; ca rase secresc îndeosebi oile Ţurcană în nord şi centru, oi Spanca şi Merinos în sud, oi Karakul în CâmpiaMoldovei şi oi de rasă Ţigaie în zona colinară şi în cea submontană.

3. În judeţul Vrancea efectivele de ovine au scăzut treptat de la 63981 capete în 1992 la 43910capete în anul 2000, atingând cel mai redus efectiv în 2010 când, potrivit datelor INS, la niveluljudeţului erau doar 130300 capete ovine.

4. În anul 2011 la nivelul judeţului Bacău se aflau în creştere şi exploatare cca 131.845 capeteovine, iar în anul 2013 efectivul total de animale pentru care s-a solicitat sprijin financiar a fost de175.490 de capete, în creștere cu 4,58% față de cel care a fost declarat în 2012.

5. efectivul a crescut uşor şi astfel, comparativ cu anul 2012 când au fost acordate subvenţiipentru 225.149 capete de ovine şi caprine, în 2013, efectivul de ovine a crescut cu peste 15.000capete.

6. La nivel naţional, din cele peste 850 mii exploataţii agricole în care cresc oi şi capre, cca. 98% aparţin sectorului individual, iar dintre acestea doar 7,05% au un număr mai mare de 20 capete.

6.1. În ceea ce priveşte exploataţiile agricole din arealul de cercetare în care se cresc ovinesituaţia se prezintă diferite în cele trei judeţe find de 6729 în Vaslui, de 7778 în Bacău şi de 7876 înVrancea.

8. În anul 2013, situaţia efectivelor de ovine, din cele trei judeţe, incluse în controlul oficial alproducţiei se prezintă astfel:

- jud. Bacău are în COP doar 2306 ovine, reprezentând 1.53% din efectivul matcă;- jud. Vaslui are în COP doar 2738 ovine reprezentand 1.52% din efectivul matcă;- jud. Vrancea are în COP doar 1134 capete ovine reprezentând 0,99% din efectivul matcă.9. Rezultatele obţinute în cazul prelucrării datelor specifice turmelor din Vaslui indică diferenţe

evidente în ceea ce priveşte valoarea zootehnică a oilor. Deşi sunt diferenţe, faptul că 192 oi, dintr-untotal de 306 capete, au producţii medii totale de lapte mai mari de 50 l marfă pe lactaţiedemonstrează necesitatea aplicării unor măsuri de selecţie mai restrictive.

10. În cazul analizei performanţelor specifice turmelor aflate însă în judeţul Vrancea, evidenţiază faptulcă ponderea oilor cu producţii mai mari de 50 l lapte marfă lapte este situată la un nivel superior, fiind de73,18 % la L3 şi respectiv 33,26 % la L4.

11. Faptul că doar 6,63% din efectivul total controlat din Bacău au avut producţii mai mari de 50 l marfăpe lactaţia controlată, arată lipsa activităţilor de ameliorare bazate pe control productiv şi selecţie susţinută.

12. În cazul mieilor aflaţi la îngrăşare asigurarea prin asigurarea unei raţii cu un conţinut proteic de17,5% până la greutăţi medii vii cuprinse între limitele 29-31 kg, se constată o rată de creştere superioarăcomparativ cu situaţiile în care proteina ar reprezenta doar 15,5%.

13. Datorită faptului că sporul mediu zilnic are un coeficient ridicat de heritabilitate la rasa Ţigaie,înseamnă că acest caracter poate fi folosit ca o bază de selecţie foarte eficientă a oilor pentru producţia decarne, dar şi atunci când se doreşte imprimarea unui grad mai ridicat de masivizare corporală.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

DRĂGĂNESCU C. (1979) – Ameliorarea animalelor, Editura Ceres BucureştiGROSU N., OLTENACU P (2005) – Program de ameliorare genetică în zootrehnie, Editura Ceres, BucureştiNEGRUŢIU E., PERE A., PIPERNEA N. (1969)– Genetica şi ameliorarea animalelor. Editura Did. şi Pedagocică , Bucureşti.MOCHNACS M., (1978) Genetica şi ameliorarea ovinelor, Editura Ceres, BucureştiPASCAL C. (2007)- Creşterea ovinelor şi caprinelor, Editura Ion Ionescu de la Brad, IaşiPIPERNEA N. (1979)- Îmbunătăţirea structurii genetice a populaţiilor de animale. Editura Ceres, BucureştiPOPESCU VIFOR ŞT (1979) – Genetică animală, Editura Didactică şi Pedagogică, BucureştiSANDU GHE. (1993) – Inginerie în exploatarea ovinelor. Editura Alutus –D, Bucureşti.TAFTĂ V. (1983)- Creşterea şi exploatarea intensivă a ovinelor. Editura Ceres, BucureştiVINTILĂ I (1988) – Bazele genetice a populaţiei de animale domestice. Editura Facla, Timişoara.***UPRA Lacaune, 2007

Bacău, 5.05.2014 Director proiectProf. univ. dr. Constantin PASCAL