1

Codul Bunelor Practici Agricole

2

Bunele practici agricole în cultura plantelor

• CONDIŢII OBLIGATORII

– rotaţia culturilor – fertilizare raţională– controlul buruienilor, bolilor şi

dăunătorilor– asigurarea biodiversităţii şi protecţia

ecosistemelor

3

Principiu:păstrarea sau creşterea materiei organice în sol şi dezvoltarea vieţii în sol, cu consecinţe benefice asupra fertilităţii solului

Recomandări:• Îngrăşăminte organice naturale, de preferinţă

compostate,aplicate culturilor pretabile din rotaţie, • Obţinerea unui efect benefic maxim datorat

microorganismelor fixatoare de azot, prin includerea fabaceaelor in rotaţie,

• Stimularea activităţii micro şi macroorganismelor, şi printr-o masă radiculară mai mare (poacee – in rotaţie),

• Rotaţia a minimum 3 culturi sau 2 culturi din 2 grupe diferite de cultură.

• Fără cutivarea repetată a plantelor consumatoare de C organic pe aceeaşi parcelă mai mult de 3 ani: cartofi, floarea soarelui şi sfeclă. Dacă nu sunt indeplinite aceste conditii, fermierul trebuie să demonstreze fie prin balanţa de humus (cu o medie pe 3 ani) fie prin monitorizarea solului, că în sol conţinutul de humus ramâne la un nivel normal pentru păstrarea solului în condiţii bune. Dacă balanţa este sub valorile de prag specifice: apelul la serviciile de consultanta este obligatoriu pentru fermier.

• Arderea miriştilor interzisă

ROTAŢIA CULTURILOR

4

Fertilizarea Principiul 1. Reducerea pierderilor de azot din

sol prin:• fertilizarea cu îngrăşăminte organice naturale,

aplicate în doze optime, • tehnici de cultură mai puţin intensive,• perioade de timp pentru lucrarea solului corect

alese, • culturi ascunse. Principiul 2. Planificarea producţiei durabile:• perioadă lungă de timp,• balanţă echilibrată a nutrienţilor, • analize specifice de sol şi plantă, • utilizarea fertilizatorilor permişi poate compensa

exportul de nutrienţi din sol extraşi odată cu recoltele

5

Controlul buruienilor, bolilor şi dăunătorilor

Se realizează prin intermediul unor mijioace:Profilactice, Biologice, Mecanice, Creşterea capacitatăţii naturale a

culturilor de a inhiba proliferarea buruienilor.

6

Asigurarea biodiversităţii şi protecţia ecosistemelor

1. Solul să fie acoperit cât mai mult sau chiar permanent, cu vegetaţie diferită (asigură regenerarea, refacerea şi îl protejează de acţiunea

destructivă a unor factori naturali agresivi) 2. Reducerea efectelor negative ale practicilor agricole greşite prin:

– îngrăşăminte verzi,– mulci vegetal,– culturi ascunse, – rotaţie adecvată a culturilor, corelată cu specificul local,– realizarea de platforme de compostare pentru reziduurile

organice din fermă,– cultivarea unor pomi fructiferi, varietăţi de legume, plante

furajere şi plante decorative tradiţionale, specifice zonei, – menţinerea pe cât posibil a florei spontane bogate, a

pajiştilor,– evitarea invadării terenului agricol de vegetaţie nedorita:

buruieni, ierburi şi tufişuri invazive (ferigi, stuf, tufişuri, etc) – păstrarea caracteristicilor de peisaj: garduri vii (lungime

minimă 20 m), rânduri de arbori (lungime minimă 30 m), păduri (100-2000 m2)

7

Principii şi recomandări ale Codului pentru protectia soluluievitarea efectuării arăturilor la aceeaşi

adâncime an de an, folosirea cât mai redusă a agregatelor

agricole agresive, efectuarea lucrărilor solului cât mai devreme

posibil,fără lucrări când solul este prea umed

(pentru a nu determina apariţia proceslor de degradare

aprovizionarea solului cu materiale organice şi amendamente.

8

Efectuarea aratului • arătura va fi uniformă pe adâncime, şi se

realizează când solul este la umiditatea adecvată;• direcţia arăturii şi adâncimea se va alterna în

fiecare an;• arăturile normale se efectuează vara şi toamna;• arăturile adânci se fac toamna pe solurile grele;• Se vor urmări strict curbele de nivel pe terenurile

în pantă

9

Pentru prevenirea tasării solului

• rotaţii de lungă durată cu culturi amelioratoare;

• fertilizare raţională şi măsuri de potenţare a bilanţului humusului;

• efectuarea lucrărilor solului la o umiditate optimă;

• eliminarea traficului în condiţii necorespunzătoare de umiditate;

• folosirea unui sistem de maşini care să limiteze presiunea pe sol

10

Pentru prevenirea degradării structurii solului

• strictul necesar de lucrări şi trafic, • utilizarea plugurilor specializate, • separarea drumurilor de acces de suprafata cultivată,• efectuarea lucrărilor solului la viteze mici de

înaintare,• menţinerea în limite optime a reacţiei solului şi a

compoziţiei cationilor schimbabli,• folosirea la irigat a apei de bună calitate,• structură de culturi variată, cu rotaţii de lungă

durată, în care să fie incluse şi culturi amelioratoare.

11

Prevenirea si combaterea eroziunii solului pe terenurile în pantă

• executarea lucrărilor şi semănatul culturilor praşitoare pe curbele de nivel;

• folosirea gunoiului de grajd bine fermentat şi a îngrăşămintelor verzi;

• practicarea pe curbele de nivel, de culturi în fâşii cu lăţimi în funcţie de pantă, pe pantele mici şi medii;

• practicarea de culturi în fâşii, intercalate cu benzi înierbate permanent, pe pantele mari,

• practicarea de asolamente speciale cu plante protectoare împotriva eroziunii,

• înfiinţarea plantaţiilor antierozionale

12

Protecţia soluluiPlantele cultivate, în funcţie de nivelul de

protecţie pe care-l oferă solului, sunt:  • foarte bune protectoare - poaceele(speciile de

Lolium, Dactylis) şi fabaceele perene (lucerna, trifoi, ghizdei, sparcetă);

• bune protectoare - cerealele păioase (grâu, orz, ovaz, secară, triticale, mei), iarba de Sudan etc.;

• mediu protectoare - leguminoase anuale (mazăre, măzăriche, soia, lupin, fasole, etc.);

• slab protectoare - culturi prăşitoare (porumb boabe sau siloz, cartofi, sfeclă furajeră, gulie furajeră, dovleci).

13

• cositul şi seceratul să se efectueze de la mijlocul câmpului spre margini,

• fără fertilizari sau alte lucrări de întreţinere în pajişti şi fâneţe naturale, în perioada înfloririi plantelor;

• ultima coasă - să fie efectuată cât mai târziu posibil;• cosirea manuală dacă terenul are o stare de umiditate

ridicată şi în luncile inundabile;• lăsarea, prin rotaţie, de suprafeţe necosite pe pajişti şi

fâneţe;• fără păşunat pe păşunile degradate;• suprapăşunatul interzis;• fertilizarea păşunilor şi fâneţelor se va face preponderent

cu îngrăşăminte organice (anual); • evitarea utilizării bălegarului cu rumeguş pe solurile acide.

Principii şi recomandări ale Codului (pentru protecţia pajiştilor şi

fâneţelor naturale)