2
  "Cu toii dorim lucruri pe care nu le putem obine. Faptul c acceptm aceast  situaie dovedete c suntem oameni maturi, inteligeni. Încercm toi s lum din via ce  putem. i dac în cea mai mare parte a vieii n-am avut nimic, ne lum revana atunci când se ivete ocazia." . Vism, ne dezplipim de lumea în care suntem forai s trim. Avem dorine ascunse poate, câteodat, chiar i de noi înine. Ne transformm, devenim roboi implicai doar fizic într-o societate ce te oblig s asculi, fr îns a-i da ocazia de a te face ascultat. Într-un astfel de decor, într-o astfel de lume demitiz at, individul îi  pierde identitatea, metamorfozân du-se, obligat fiind, într-o fiin lipsit de umanitate, de emoii, de gândire. O astfel de societate depersonalizat descrie i John Fowles în romanul su de debut, Colecionarul,  publicat în 1963, roman ce ilustreaz ciocnirea dintre doua contiine ce nu au niciun punct comun. De data aceasta, indiviul despre care vorbeam mai sus este Frederick Clegg, om mediocru, plat, funcionar la primrie. Singurul lucru ce îl evideniaz de mas este pasiunea sa pentru entomologie ± colecioneaz fluturi. În afar de mtua i verioara sa, Mabel, nu mai are niciun contact cu lumea de afar. Respinge orice form de afectivitate, se complace în situaia sa, preferând s viseze în loc s incerce s schimbe ceva. Îns pân i visurile îi sunt limitate. Se îndrgostete de Miranda, tânr student la Belles Artes, dar se mulumete cu a privi-o de departe. Nu îndrznete niciodata s se aproprie sau s vorbeasc cu ea, ruinat fiind de lipsa sa de educaie, de mediul în care triete, de situaia financiar i familial. O privea ca pe un fluture dintr-o specie rar, de care trebuia s se aproprie cu rbdare. Nu înceteaz îns niciodat s viseze  ± cci doar în vise, frumoasa Miranda putea fi alturi de el. Totul pân într-o zi, când Frederick afl c tocmai câtigase la pronosport o sum suficient de mare, încât s-i  poat construi o via nou ± alturi de ea. Reuete în sfârit s o aib numai pentru el, îns nu într-un mod convenional: o rpete, convins fiind c altfel, M. nu ar dori niciodat s îl cunoasc i prin urmare, s îl iubeasc. Începând cu momentul rpirii, cartea devine o adevrat cronic de rzboi, povestit de data aceasta de ambele pri ale baricadei. Fowles îi structureaz r oman ul în p atru pri, toate reprezentând confesiunile  personajului-narator, mai puin partea a doua ± copie a jurnalului lui M., scris în captivitate. Poate cea mai extraordinar calitate a felului în care scrie Fowles e aceast dubl relatare a evenimentelor. Dou personaje ce trec prin aceleai întâmplri, amândou în cautarea acelui ceva, amândou pornind întru-un fel de drum iniiatic. E uimitor cum, citind confesiunile lui Fred, ajungi s îl înelegi, s îl comptimeti, s i se par dac nu normal ceea ce face, atunci mcar acceptabil. Ajungi s duci o lupt cu tine însui, s-i separi fiina în dou, aducându-i permanent argumente pentru a-l susine sau pentru a-l incrimina. Stilul cu care acesta îi prezint faptele, un stil nonalant, abrupt, nefinisat pe alocuri, minimalizându-i faptele, în pofida actului extremist pe care îl comite, te face s  priveti totul prin ochii lui . ¶¶tiu ce ar gândi unii. Ar considera comportamentul meu bizar. tiu c muli brbai nu s -ar gândi decât s profite de situai e, cci ocazii existau

Colectionarul

Embed Size (px)

Citation preview

Page 1: Colectionarul

5/12/2018 Colectionarul - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/colectionarul 1/3

 

 

"Cu toii dorim lucruri pe care nu le putem obine. Faptul c acceptm aceast situaie dovedete c suntem oameni maturi, inteligeni. Încercm toi s lum din via ce putem. i dac în cea mai mare parte a vieii n-am avut nimic, ne lum revana atunci

când se ivete ocazia." . Vism, ne dezplipim de lumea în care suntem forai s trim.Avem dorine ascunse poate, câteodat, chiar i de noi înine. Ne transformm, devenimroboi implicai doar fizic într-o societate ce te oblig s asculi, fr îns a-i da ocazia dea te face ascultat. Într-un astfel de decor, într-o astfel de lume demitizat, individul îi

 pierde identitatea, metamorfozându-se, obligat fiind, într-o fiin lipsit de umanitate, deemoii, de gândire.

O astfel de societate depersonalizat descrie i John Fowles în romanul su dedebut, Colecionarul, publicat în 1963, roman ce ilustreaz ciocnirea dintre douacontiine ce nu au niciun punct comun. De data aceasta, indiviul despre care vorbeam maisus este Frederick Clegg, om mediocru, plat, funcionar la primrie. Singurul lucru ce îlevideniaz de mas este pasiunea sa pentru entomologie ± colecioneaz fluturi. În afarde mtua i verioara sa, Mabel, nu mai are niciun contact cu lumea de afar. Respingeorice form de afectivitate, se complace în situaia sa, preferând s viseze în loc s incerces schimbe ceva. Îns pân i visurile îi sunt limitate. Se îndrgostete de Miranda, tânrstudent la Belles Artes, dar se mulumete cu a privi-o de departe. Nu îndrzneteniciodata s se aproprie sau s vorbeasc cu ea, ruinat fiind de lipsa sa de educaie, demediul în care triete, de situaia financiar i familial. O privea ca pe un fluture dintr-ospecie rar, de care trebuia s se aproprie cu rbdare. Nu înceteaz îns niciodat s viseze

 ± cci doar în vise, frumoasa Miranda putea fi alturi de el. Totul pân într-o zi, când

Frederick afl c tocmai câtigase la pronosport o sum suficient de mare, încât s-i poat construi o via nou ± alturi de ea. Reuete în sfârit s o aib numai pentru el,îns nu într-un mod convenional: o rpete, convins fiind c altfel, M. nu ar dori niciodats îl cunoasc i prin urmare, s îl iubeasc. Începând cu momentul rpirii, cartea devine oadevrat cronic de rzboi, povestit de data aceasta de ambele pri ale baricadei.

Fowles îi structureaz romanul în patru pri, toate reprezentând confesiunile personajului-narator, mai puin partea a doua ± copie a jurnalului lui M., scris încaptivitate. Poate cea mai extraordinar calitate a felului în care scrie Fowles e aceastdubl relatare a evenimentelor. Dou personaje ce trec prin aceleai întâmplri, amândouîn cautarea acelui ceva, amândou pornind întru-un fel de drum iniiatic. E uimitor cum,citind confesiunile lui Fred, ajungi s îl înelegi, s îl comptimeti, s i se par dac nunormal ceea ce face, atunci mcar acceptabil. Ajungi s duci o lupt cu tine însui, s-isepari fiina în dou, aducându-i permanent argumente pentru a-l susine sau pentru a-lincrimina. Stilul cu care acesta îi prezint faptele, un stil nonalant, abrupt, nefinisat pealocuri, minimalizându-i faptele, în pofida actului extremist pe care îl comite, te face s

 priveti totul prin ochii lui. ¶¶tiu ce ar gândi unii. Ar considera comportamentul meubizar. tiu c muli brbai nu s-ar gândi decât s profite de situaie, cci ocazii existau

Page 2: Colectionarul

5/12/2018 Colectionarul - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/colectionarul 2/3

 

destule. A fi putut folosi cloroformul i pe urm fceam ce voiam. Dar nu e genul meu. Nu. Absolut deloc. Atitudinea ei m ducea cu gândul la o omid creia îi trebuie trei lunica s se hrneasc i pe care ai vrea s o îndopiâ în numai câteva zile.¶¶  În momentul încare citeti confesiunile Mirandei, începi s îi dai seama c ai cazut prad vrjii, c airenunat s treci totul prin propriul filtru, c te-ai predat. La început, M. nu îi d seama de

ceea ce i se întâmpla, triete într-o lume iluzorie, ateptând mereu ca Fred s se demate,s îi fac ceva. Când realizeaz c situaia nu o s se schimbe, c este prins în captivitateaa cum este prins un fluture, face tot posibilul s scape. ³S criu în aceast înfiortoaretcere nocturn ca i când a fi în starea mea normal. Dar nu e aa. S unt atât debolnav, de speriat, de singur. S inguratatea este insuportabil. De câte ori se deschideua îmi vine s m reped afar. Dar acum tiu c trebuie s atept, s-mi chibzuiesc bineîncercrile de evadare. S  fiu mai ireat decât el. S  plnuiesc din timp. S 

 supravieuiesc.¶¶ Odat cu trecerea timpului, sentimentele i se intensific, ajungând de ladisperare la o ur profund ± ¶¶Ursc dincolo de ur¶¶. Chiar dac întelege ceea ce i seîntâmpl, nu renun niciodat la speran, continu s cread c îl poate schimba, c îl

 poate face s contientizeze consecinele faptelor sale. Singura alinare pe care o cunoateeste scrierea în acest jurnal, singuru-i interlocutor, singura evadare de realitatea ce nu o

 poate accepta. Realizeaz spre sfrit c singurul motiv pentru care se afla acolo e dorinalui de a o privi, de a o avea doar pentru el. Vrea cu disperare ca ea s îl iubeasc, estecapabil s îi îndeplineasc toate dorinele, s-i cumpere oricât i orice, mai puin s îiredea libertatea, singurul lucru dupa care ea tnjete. µ¶Pentru el nu sunt decât un

 specimen dintr-un rând de fluturi. Când încerc s zburtcesc afar din rând, începe sm urasc. S e presupune c trebuie sa fiu moart, înfipt în insectar, venic aceiai,venic frumoas. tie c parte din frumuseea mea se datoreaz faptului c sunt vie, dar el moart m vrea. Vrea s fiu o moart vie. Azi am simit-o foarte clar. Am simit c prin

 faptul c sunt vie i schimbtoare, c am o inteligen a mea, c am diverse stri de spirit,am început s-i devin insuportabil. E solid, imuabil, cu o voin de fier. Într-o zi mi-aartat ceea ce numete el µ¶sticl-de-omorât¶¶. S unt prizonier în aceast sticl. M zbat,lovindu-mi aripile de pereii ei. Dar pot vedea prin ea i continui s cred c evadez. Încmai sper. Dar totul nu e decât o iluzie. Un perete rotund de sticl groas.¶¶  

La sfâritul acestei cltorii, atât a personajelor, cât i a mea, ca cititor, pot spunec am descoperit lumea altfel. I-am vzut în sfrit slbiciunea. Am tras cortina ce singurmi-o creasem spre prile cele mai întunecate ale fiinei umane« Suntem toi nite micicolecionari, prizonieri al propriului spirit, încercând s rzbim 

Page 3: Colectionarul

5/12/2018 Colectionarul - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/colectionarul 3/3