COLINAANTENELOR

DE BRUIAJ

Licã SAINCIUC

intersecþii chiºinãuane intersecþii chiºinãuane intersecþii chiºinãuane intersecþii chiºinãuane intersecþii chiºinãuane intersecþii chiºinãuane

Lic

ã S

AIN

CIU

CC

OLI

NA

AN

TEN

ELO

R D

E B

RU

IAJ

CHIªINÃU 2000CHIªINÃU 2000

Lică Sainciuc

COLINA ANTENELOR

DE BRUIAJ

ediţie electronică

CHIŞINAU 2000

Vreau să mulţumesc pentru ajutor celor fără de care această carte n-ar fi văzut lumina zilei:

Violeta Popa Glebus Sainciuc Tamara Nesterov Vsevolod Ciornei Iulian Filip Claudia Partole Dmitri Reutov Petr Starostenko Iury Colesnic

Vitalie Popa Prof. A.Marinciuc Rodica Iuncu Natalia Dubina Nicolae Pojoga colaboratorilor Bibliotecii Naţionale şi Iuliu Gheorghiciuc

Coperta 1: Biserica Sf. Ilie / Intersecţia străzilor Cojocari, Iacub, Popii și Marian.

Coperta 4: Chișinăul secolului 18. Desen.

Editor literar Nicolae Pojoga

THE JAMMING AERIALS HILL The book inserts some issues published in the course of the last ten years following Perestroika on the fate of the historic medieval Downtown of Chisinau (capital of the Republic of Moldavia) that has been systematically demolished since the end of World War II. In spite of some superficial changes in cultural attitude of authorities, there may be detected no essential shift in the domain of the care and protection of monuments.

© Lică Sainciuc

Published in the Republic of Moldavia

A OPTA COLINĂ Volumul conţine atât articole din presa periodică pe parcursul a mai bine de zece ani, reluate cu fidelitate ( urmărindu-se probabil continuitatea şi - din nefericire - actualitatea problemei), precum şi altele, completate cu date la zi, constituind astfel o noutate în domeniu. Elementul de “Scrisoare deschisă către…” al publicisticii alăturat investigaţiilor se face suportul unui studiu de referinţă. “Colina Antenelor de Bruiaj” este o carte rară, fie şi pentru faptul că nu păcătuieşte sentinţe. Autorul atenţionează. Subiectele abordate, de asemenea. Nu vom căuta aici metodologie şi tipic, căci vom da de gustul amar al părerilor de rău pentru tot ce n-am ştiut, mai trecând odată peste aceste pagini ca prin “...şirul odăilor una într-alta, una într-alta, de ieşeai în altă parte, în cu totul altă stradă, şi până treceai abia de zăreai un pic de lumină...”. Aşa se face că Marea Demolare Sistematizată a Târgului Vechi constituie prin efectele ei unicul document palpabil: Vedem numai dacă a fost distrus.

N.P.

Acuarelă, 1990

Biserica-martir Sf. Ilie (1799 - 1961). Se afla în zona magazinului "Buchinist".

Piaţa oblongă de alături de asemenea era numită Sf.Ilie. Astăzi ea poartă denumirea "Bulevardul Cosmonauţilor", probabil din considerente, că Ilie era primul cosmonaut, în călătoriile sale pe caldarîmul cerului.

5

PREŢUL MEMORIEI

"...Străzile şi pieţele sunt un amestec izbitor de elemente apusene şi răsăritene. Lângă malurile Bâcului mai puteţi găsi oraşul vechi cu alei şi străzi şerpuitoare pitoreşti. Dar se face multă reconstrucţie, şi cu încetul casele vechi dispar...

(Ghid turistic prin Europa. Londra. 1977)

Fără un Kremlin sau o Cité, pornind totuşi, de la un nucleu, de la un germene din

care s-a dezvoltat şi a crescut, Chişinăul a devenit o urbe modernă şi atrăgătoare, o capitală "cu umeri albi de piatră". Dar tot mişcându-se aşa viguros spre viitor, a cam rămas fără trecut... cam fără memorie.

Or, trei perioade de istorie a Chişinăului s-au întruchipat în trei zone istorice: 1. Oraşul Vechi, de la întemeiere în sec. 15 şi până la începutul sec. 19. In 1677

Miron Costin îl consideră "orăşel", ceva mai târziu, la începutul sec. 18, aici sunt desemnaţi doi pârcălabi, astfel Chişinăul întrece ca mărime alte târguri moldovene ca Hârlău, Târgu-Frumos, Bacău, Vaslui, care aveau câte un pârcălab. Cam haotic, dar nu chiar de lepădat, acest orăşel spre începutul secolului trecuta avea în palmares "şapte biserici şi 448 de prăvălii". Teritoriul Oraşului Vechi era cuprins între rîul Bâcu şi străzile Negruzzi, Frunzeb şi Zaikin;

2. Perioadei a doua îi corespunde Oraşul Nou (începutul sec. 19 — jumătatea sec. 20), cel cu plan regulat. Se întinde spre gară, str. Livezilorc, piaţa Frunzed;

3. Şi în fine, Oraşul Modern — perioada sovietică — cu o expansiune surprinzătoare pe toate dimensiunile.

Trei zone cu trei destine diferite: Oraşul Modern se dezvoltă, Oraşul Nou se păstrează, iar Oraşul Vechi se distruge.

a Cel de-al 19-lea. b azi: strada Columna. c azi: strada A. Mateevici. d intersecţia străzilor Ştefan cel Mare, Ion Creangă şi Calea Ieşilor. [azi Piaţa Cantemir]

6

Da, anume Oraşul Vechi, cu o istorie semimilenară, are de suferit cel mai mult: a fost distrus şi ars în timpul războiului, este demolat după război, procesul continuă şi în prezent.

Culpabilă de a fi oblică, cu toate meritele de stradă veche, istorică, că pe aici trecea drumul cel mai scurt de la casa unde stătuse Pușkin până la cea a boierului Vartholomeu, această strada este condamnată de instanţe. I-au mai rămas zile, poate luni: crima-i prea mare – străzile viitorului luminos au voie să fie numai ortogonale...

Fotografia a fost făcută în noiembrie 1987. Astăzi (august 1988 - N.N.) aceste clădiri nu mai există.

7

Clădirea Muzeului Bisericesc. Demolat prin 1965.

“...În casa bătrânească a mitropolitului Gavriil, din faţa bisericii s-a înrefiinţat Muzeul Istoric-Bisericesc al Basarabiei, în trecut ctitoria neuitatului Iosif Parhomovici".

Gheorghe Bezviconii

Proiectul de sistematizare elaborat în perioada imediat postbelică sub conducerea

lui A. Şciusev1, deşi recroieşte reţeaua de străzi (mă rog pe atunci domneau alte concepţii în materie de urbanistică, de ecologie şi ... de istorie), prevede păstrarea intactă a unor monumente mai principale ca Soborul Vechi, bisericii Sf. Ilie, Muzeul Bisericesc, bisericuţa lipovană ş.a.

Iar ceva mai târziu începe distrugerea totală a Oraşului Vechi. Este elaborat un plan nou, care prevede păstrarea doar unei singure case vechi — celei în care probabil trăise Puşkin.

Mai apoi, la începutul anilor 80, s-a pornit să se vorbească de o "zonă puşkinistă", ce ar cuprinde partea vestică a Oraşului Vechi. Vorbele continuă şi astăzi. Anume vorbe, căci aria virtualei zone şi suportul ei material imobil se reduce pe an ce trece. In genere Oraşul Vechi are "noroc" de Puşkin, că se pot aduce "considerente" de felul că "pe aici şi pe aici a călcat piciorul lui!", de parcă să nu fi fost poetul surghiunit aci, locul trebuia făcut una cu pământul...

8

Anul trecut am publicat la rubrica "Scrisoarea săptămânii" un material intitulat "Iarăşi despre oraşul vechi". Se iscă întrebarea: oare s-a schimbat ceva de atunci? Cu adevărat s-a schimbat: au mai fost demolate clădiri, străzi... (Fotografia alăturată a fost făcută în noiembrie 1987. Astăzi aceste clădiri nu mai există). Demolările continuă.

Ultimele zile ale pieţei Sf. Ilie.

Potrivit planului general de sistematizare a oraşului, bulevardul Frunze (Cosmonauţilor)a vine să taie cu fiecare zi cartierele vechi. Intersectându-se cu bulevardul Tineretuluib deja existent, va forma o încrucişare enormă, ce va pune astfel definitiv cruce Oraşului Vechi.

a azi: Cantemir / Cosmonauţilor — magistrală în construcţie. b azi: bulevardul Renaşterii

9

Dezvoltarea părţii istorice a municipiului se conformă ultimei variante a Planului General, care prevede desfiinţarea totală a structurii medievale care se mai păstrează. Potrivit lui vor fi demolate străzile O.Goga (Goliei și Opștii — ocolul târgului de cândva), Ţirelman (Popii), Sârbească, Bălănescu, porţiunea veche a străzii Armeanu, vestigii ale străzilor Căprienei, Armenești, Arh.Mihail etc... Bulevardul Cantemir–Cosmonauţilor vine să taie ce a mai rămas din cartierele vechi.

Cine să apere Oraşul Vechi? Cică avem o Societate pentru ocrotirea monumentelor2, un Minister al culturii, câteva uniuni de creaţie. Acum mai avem şi un Fond al culturii. O fi şi alte organizaţii obşteşti.

Mai rămâne şi opinia publică. E clar că majoritatea populaţiei nu e de baştină din Chişinău. Ar putea oare faptul

acesta să fie motiv de nepăsare? Probabil că nu. Mânăstirea Căprienei nu este apărată doar de căprieneni!

10

Piatră mormântală din peretele bisericii, 1817.

Stâlp funerar, 1815

Era pe timpuri și un mormânt pe care scria: "Aici zace trupul

robului lui Dumnezeu Paul Gh. Gore, din neamul Boierilor

Moldovei Leoa, Membru Onorar al Academiei Române, f. Vice-

Mareșal al Nobilimei Basarabene, Deputat al Nobilimei judeţelor

Orhei și Chișinău, n. 27–VII–1875 † 8–XII–1927"

Foto E.Marvan.

Din când în când se fac auzite lamentări asupra clopotniţei distruse a catedralei,

care a fost zidită abia în 1836 şi despre care Ştefan Ciobanu zicea “Clopotniţa din faţa catedralei, destul de înaltă, nu reprezintă nimic deosebit”. Dar nici un cuvânt pentru bisericile Sf. Ilie sau Soborul Vechi, ctitorii din secolul 18.

Cei investiţi cu păstrarea monumentelor au grijă să instaleze plăci doar pe clădiri destul de recente şi n-ar fi de mirare să dăm într-o bună zi de o placă pe care să fie scris: "Monument de arhitectură din a doua jumătate a sec. XX. Ocrotit de stat". Se recurge la o confundare voită a noţiunilor. Or, comparând un 'monument martor al evenimentului' cu un 'monument ridicat în cinstea evenimentului', vom vedea că doar în primul caz monumentul are valoare istorică. Aprecierea vestigiilor trecutului se face după criterii estetice subiective: dacă-i frumos, îl păstrăm, dacă urît — ba. Gusturile însă mai evoluează, se mai schimbă. De asemenea şi gradul de cultură a celor în drept să-şi spună verdictul.

Deocamdată din Oraşul Vechi au mai supravieţuit, cât de cât, două porţiuni: prima

— cartierele cuprinse între casa Puşkin şi biserica Bunavestire; cea de-a doua — cartierele din zona bisericilor Sf.Gheorghe – Sf.Haralamb – Armeneasca. Ne-am pomenit cu nişte rămăşiţe, care totuşi mai pot fi salvate, astfel ca în viitor să se revină încetul cu încetul la restabilirea centrului vechi, la rezidirea celor mai valoroase monumente de istorie şi arhitectură demolate, ale căror planuri şi fotografii s-au păstrat (cum de fapt se procedează în alte oraşe ale Uniuni Sovietice).

11

Casa proprietarului Jelescu. In ediţiile Comisiunii Monumentelor din Basarabia figurează drept “casa Bulgaru”;

Foto din arhivele familiei Jelescu. ≈ 1900.

Planul cartierului din vecinătate, 1834.

Casa se află la intersecţia străzilor Cojocari și Hâjdău, “...de pe vremea Turcilor”. Parţial se mai păstrează și azi. S-ar mai putea restaura. Nu este inclusă în lista sovietică nici cea post-sovietică a monumentelor.

Casa Jelescu/Bulgaru, Foto Comisiunea Monumentelor . ≈ 1920.

12

Oraşul Vechi ar trebui să fie declarat zonă interzisă pentru experienţe urbanistice de câmp liber (sau de junglă braziliană3); să fie aplicate doar proiecte individuale ce se vor încadra organic în ambianţa istorică, cu o strictă respectare a reţelei vechi de străzi.

Subterfugiile de felul că Oraşul Vechi este şubred şi insalubru, nu rezistă în faţa experienţei moderne din domeniul reconstrucţiei oraşelor cu zone istorice. Azi este nevoie doar de dorinţă şi investiţii, probabil investiţii mari.

La ce preţ însă poate fi evoluată memoria?

1988 NOTE 1 A.V. Şciusev, arhitect rus, născut în Basarabia, s-a făcut cunoscut ca autor al

mausoleului lui V.I.Lenin. 2 Un citat din rezoluţia Societăţii pentru ocrotirea monumentelor de istorie şi

cultură din 26 iulie 1990: “V съезд Общества решительно осуждает акты вандализма над памятниками истории и культуры и считает, что все, что создано руками мастеров прошлого и настоящего, должно быть сохранено. В особенности (S.N.) памятник В.И.Ленину на площади Победы, созданный скульптором С.Меркуловым при участии нашего знаменитого земляка А.Щусева”

3 Aluzie la oraşul Brasilia, proiectat pe un loc virgin, nelocuit de oameni — NR.

15

Cronologia târgului până la 1812

1400...

1430~40 sat de ceea parte a Bâcului, în dreptul Chişinăului lui Albaş, la Fântâna Mare.

1436 hotar lângă Chişinăul Acbaşului

1437 Visternicenii

1457-1504 satul Buiucani. Domnia lui Ştefan cel Mare

1466 boierul Vlaicu: Chişinău, Albişoara, mori

1500...

1502 un oarecare loc Spiroasa (Schinoasa)

1517 iaz Visternicenii lui Ieremia

1525 o jumătate de sat de cealaltă parte

de Bâc, în dreptul Băii lui Albaş, la Fântâna Mare, dăruită mănăstirii Moldoviţa

1548 Hruşca vândută cu 180 Galbeni tătărăşti

1576 P.Şchiopul (strămoş de al lui Vlaicul) vinde vornicului Dragoş cu 500 Galbeni mori

1600...

1608 Buiucani: iaz & mori Bâc: 6 părţi

1609–1610 ştiutori de carte la Chişinău

1610 Buiucani: ai lui Dumitrache

1616 hotar NV Boiucani / Chişinăul - C.Roşca

1620 Maria Dumitrache dăruieşte Buiucanii mânăstirii Galatei

1641 mânăstirea Sf.Vineri din Iaşi Munceşti

1642 preotul Buiucanilor Gheţioana, Spinoasa

1642 28 aug Vasile Lupu dispune stabilirea hotarelor

1645 Biserica domnească Sf.Ierarh Nicolae (actuala Armeneasca) ctitoria lui Vasile Lupu

1646 satul Munceşti

1661-1665 Visternicenii daţi “târgoveţilor din Chişinău pentru ca să mărească hotarul târgului”

1666 2 mar "târgoveţii Chişinăului"

1666 Hruşca de sus — 60 Lei

1669 pârcălabi de Chişinău, Luca şi Andronachie

1671 29 nov lupta de la Chişinău de pe Bâcu primul şoltuz (căpetenie de oraş)

1676 cadou trei dughene din Chişinău

1677 Miron Costin: oraş

1684 “orăşelul Chişinău în ţinutul Lăpuşnei”

sf. sec. 17 doi pârcălabi

1683 ars şi devastat de cazaci

1690 ars de turci şi tătari

1698, 9 iul Grigoraş Sava pârcălab de Chişinău

sf. sec. 17 doi pârcălabi

16

Biserica Sâneculaie

1700...

1701 serdar Cârstea

1707 23 apr vizita lui Antioh Cantemir

1712 impozit la hotarul târgului

1720 Vovinţeni

1734 - 1742 V. Mazarachi pârcălab

1738 Buiucanii sunt mutaţi stabilirea hotarelor de Năstase Lupu;

1739 ars şi refăcut spre Buiucani risipită biserica Domnească Sf.Nicolae

1740, 10 oct vama domnească şi poşta

1741 Lupu Năstasă ridică biserica Sf.Arhangheli, în locul bisericii Sf. Nicolae “fiind înainte domnescă şi în vremea tulburărilor ce au vinit moscalii aice în ţară s-au răsăpit de tătari din temelie”

1743, 9 iul Lupu Năstasă dăruieşte bisericii Sf.Arhangheli un “Anthologhion” Biserica Sf.Arhangheli este atestată şi ca mănăstire.

1747 rezidirea bisericii Sf.Arhangheli "din temelie" - 2 preoţi şi diacon

1748 expansiune spre Buicani

1752 – 72 biserica Măzărache; clopotniţa 1818

1767 Vovinţănii cumpăraţi de Galata

ambasadorul francez în Turcia Franz de Tott primit de un “guvernator” al Chişinăului

egumenul mănăstirii Sf. Arhanghel din Chişinău

Piatră memorială din curtea bisericii Sf.Ilie demonstrează dăinuirea sacralităţii acestui loc:

Acestu stălpu lau rădikatł robul lui dm ˇnezău šefanł nuôrł pentru pomenirě lui şi a părinţilor lui: dìakonul nuôrł marìä vasilìe marìä şi aksenìä gahiţa ce sau robit de tătari vlět a ˇwˇpa mai a ˇì Acest stâlp l-a rîdicat robul lui Dumnezeu Ștefan Nour pentru pomenirea lui și a părinţilor lui: diacon Nour, Maria, Vasilie, Maria și Acsenia, Gahiţa ce s-a robit de tătari. Văleat 1781 mai 11.

17

1772 primul recensământ al Moldovei

1774 162 de impuneri

1777 refacerea bisericii Invierea Domnului de Constantin Râşcanu (actuala Constantin şi Elena)

1781 “Stâlpul lui Nour” din curtea bisericii Sf.Ilie

1788 ars: resturile prăvăliilor formau un patrat de piatră de cca. 600m 6–7 biserici

1789 ars

biserica Bunavestirea de piatră, ruinată

1790 "dascăl de învăţat copii" dascălul Ştefan copie “Alexandria” la comanda negustorului chişinăuan Donie

1793 ars

1794 biserica Sf. Ilie primeşte în dar un “slujebnic” editat la Iaşi

1795 Biserica Bunăvestirea din lemn (!)

1797, 12 dec acord dintre 57 negustori şi mănăstirea Galata de reglementare a relaţiilor economice, patrimoniale şi fiscale

1798 70 prăvălii; 30 crâşme

Biserica Sf.Ilie; refăcută de Toader Sabău în 1806

1800 harta moşiilor, care urma să fie aprobată de divan

1800...

1803, 28 mai ordin de deschidere a şcolii domneşti la Chişinău

1805 întăriţi Buiucanii & Vovinţenii pe Bâcul la Galata

1804 Teodor Măcărescu reface biserica Sf.Arhangheli

1804 începe rezidirea bisericii Sf.Vineri; terminat la 1830

1806 biserica Sf. Ilie refăcută de Toader Sabău

1807 biserica Bunăvestirea ctitorită (!!)

1811, 30 aug Catastihul (statutul) breslei ciubotarilor din Chişinău

1812 anexarea la Rusia

Interiorul

Bisericii Sf.Ilie

"Nicio biserică nu este mai bogată ca

aceasta în atâtea icoane, mari și mici, așezate atât în pridvor, cât și în tot cuprinsul bisericii propriu

zise." - scria Șt. Berechet în anii 20.

Biserica-martir Sfinţii Arhangheli Mihail și Gavriil - "Soborul Vechi" (1747 - 1962). Pe locul ei se află terenul de sport al Liceului Comercial (în spatele cinematografului "Moscova"). Alături se înălţa până prin 1967 clădirea Muzeului Bisericesc.

.

19

ISTORIA IN CURS DE DISPARIŢIE Corespondenţă particulară ce prezintă interes general

Scrisoare de departe

MULSTIMATE LICĂ SAINCIUC, Vă rog să primiţi manuscrisul meu: Biserica Sf. Arhangheli — Soborul

Vechi din Chişinău, pe care îl încredinţez pentru predare solului poporului moldovean dna Leonida Lari.

Manuscrisul meu este redactat demult, în 1985 şi urma să-l public într-o revistă istorică de aici. Dar s-a întârziat!

Acum d-voastră aţi avut curajul să publicaţi în "Literatura şi arta" nr. 35 din 25 august 1988, despre SOBORUL VECHI şi să ridicaţi glas împotriva demolării lui. Pentru completarea documentară asupra monumentului moldovenesc, Vă rog luaţi asupra d-voastră sarcina, ca să se publice manuscrisul meu, autorizându-vă să ştergeţi ceea ce se va considera de prisos.

La 8 sept. 1988 V-am adresat scrisoare de felicitare pentru articolul d-voastră publicat, care rămâne un document itoric şi pentru care cititorii şi glasul strămoşilor va striga din morminte: mulţumim nepoate!

Mulţumindu-vă şi eu pentru ceea ce veţi face pentru publicarea manuscrisului meu, Vă exprim preţuirea mea.

Dr Paul MIHAIL în al 84-lea an.

5 noiembrie 1988 Bucureşti

20

21

În loc de prefaţă

Mestecenii de Chişinău

Articolul din "Literatura şi arta" era însoţit de câteva fotografii din Oraşul Vechi, însă nu ştiu cum au reuşit să le micşoreze până la dimensiunile unor purici, astfel că nici nu credeam să ia cineva în seamă cele mai vechi monumente ale Chişinăului ce nu mai există (de fapt strada dintr-o imagine îşi mai trăgea ultima răsuflare, "dar s-au luat măsuri" imediate şi eficiente aşa că nici aceea nu mai e), şi cu atât mai mare mi-a fost mirarea când am primit din Bucureşti un răvaş de la Paul Mihail, după cum se vede fost preot la biserica Sf. Arhangheli... (Soborul Vechi), biserică ce rămânea mai multe secole centrul geografic, cultural, istoric al Chişinăului.

Aşa cum şi-a încetat nominal existenţa Aralul din momentul când s-a desfăcut în mai multe lacuri, la fel poate fi considerat dispărut pentru noi Oraşul Vechi după ce demolările au lăsat doar câteva insule disparate din spaţiul lui cândva compact, când a fost şters de pe faţa pământului anume centrul centrului — Piaţa Veche, Piaţa Ilie cu străzile adiacente, cu tot complexul arhitectural-istoric.

Cui îi serveşte această totală distrugere? Cui îi serveşte totala tăinuire a acestei distrugeri? Deoarece e vorba de nimicirea patrimoniului cultural, pare că avem de-a face cu o

ideologie ce cu tot dinadinsul vrea să şteargă nişte mărturii care nu-i convin. Să fie ateismul? De ce atunci când s-a ajuns la Glasnost se vorbeşte numai de

Clopotniţa Catedralei noi, chiar de o virtuală rezidire a ei, şi nimic despre Soborul Vechi, Sf. Ilie etc.? Care-i diferenţa dintre aceste monumente? Toate sunt foarte clericale, doar că Clopotniţa e făcută după — şi celelalte înainte de 1812.

Se încearcă restituirea denumirilor vechi — se propune ca străzii Puşkina Gorka să-i fie întors numele de strada Inzov, pe când şi mai veche este “Măcărescu”! Casa în care a trăit Şciusev e făcută muzeu, iar prin casa în care a trăit Maria Cebotari a fost croită o stradă, şi anume strada Kotovskia. Poate pentru că Grigore Ivanovici a fost mai revoluţionar decât Maria şi deci e vorba de ideologie comunistă?

Centrul vechi al Chișinăului. Situaţia la 1946.

Foarte multe clădiri au avut de suferit în urma războiului, însă structura medievală rămânea intactă. Distrugerea a început în timp de pace.

22

Soborul Vechi, vedere dinspre est, 1943.

Şi tot pe motivul acestei ideologii este păstrată "tipografia "Iskrei" şi nu cea

Eparhială? Atunci de unde-i predilecţia pentru Zaikin faţă de Zamfir Arbore, căci, oricum, scriitorul era oleacă mai socialist decât luptătorul?

Poate, din patriotism se schimbă strada Iaşilor în Jukovskib (până la revoluţie), iar din internaţionalism — drumul Costujenilor în Grenoble (după)?

Oraşul Vechi, medieval, este numit "Zona Puşkin" din patriotism sau din internaţionalism? Şi de ce atunci să nu se cheme Kremlinul "Zona Ion Druţă"?

Poate e vorba de naţionalismul rus, cel velikoderjavnic? Atunci de ce se face Tighina — Bender, că tot Tighina e parcă mai slavoneşte?

Şi doar o singură ideologie, o singură mentalitate ar putea explica toate nedumeririle — ideologia de hoţ: furi, dar zici că n-ai furat, că era al tău dintotdeauna sau că era al nimănui.

a azi: V. Alecsandri. b azi: N. Iorga.

23

Şi în cazul nostru, când ai furat o bucată de ţară zici că a fost a ta de când e lumea (adică de pe timpul sciţilor, slavilor, Hoardei de Aur, Rusiei Kievene etc.) ori că cel a cui era a lepădat-o (turcii, de exemplu) şi tu ai găsit-o...

Ori că era a nimănui, un pustiu (iată şi Puşkin ţi-i martor1), iar dacă cumva pe undeva pare că nu prea fusese pustiu — îl CREEZI.

Că de dărâmat nu e greu. Şi deloc nu-ţi este mai drag Puşkin decât Eminescu, doar că primul este mai

potrivit în calitate de bâtă. Şi, în mod ideal, "Zona Puşkin" ar fi fost să arate ca o piaţă imensă, bine asfaltată,

cu o şatră de beton în centru (că nu puteau exista case pe aci) şi o statuie de inox a poetului de vreo sută de metri înălţime şi încă vreo trei mesteceni. Şi atât.

Şi lasă oamenii de bună credinţă să se oţărască la Puşkin şi la mesteceni.

Dr. Paul MIHAIL

Monument de arhitectură Biserica Sf. Arhangheli, soborul vechi din Chişinău (1747-1802)

Chişinăul, menţionat întâia dată în documente la 1436, aşezat pe pârâul Bâc, era punct de

legătură între capitala Moldovei prin târgul Lăpuşna cu hanatul tătărăsc. Localitate ridicată pe moşia Buicani şi Vovinţeni, acestea intră ulterior în stăpânirea mănăstirii Galata de lângă Iaşi, ctitoria lui Petru Şchiopu.

Mănăstirea Galata primeşte această danie la 1620, aprilie 28, de la Maria Dumitraşcu postelniceasă, proprietara satului Buicani, judeţul Lăpuşna. Constantin Cantemir voievod la 1690, august 11, în urma unei judecăţi reîntăreşte mănăstirii Galata stăpânirea asupra moşiei Buicani. Grigorie Ghica voievod întăreşte şi el, la 1739 ianuarie 20, mănăstirii Galata înţelegerea făcută cu târgoveţii din Chişinău, care şi-au făcut case şi dughene împresurând hotarul Buicanilor, ca să plătească un impozit anual (bezmân). La 1741 octombrie 24, Grigore Ghica întăreşte hotărnicia satului Vovinţeni, vecin cu Buicani, ca fiind tot a mănăstirii Galata. La 1767 iulie, printr-o mărturie hotarnică, încredinţată de serdarii de la Orhei, se arată că moşia Vovinţeni este cumpărătură a mănăstirii Galata. La stabilirea hotarelor din partea mănăstirii Galata a luat parte egumenul Bisericii Sf. Arhangheli din Chişinău. La 1805 iulie 13, prin cartea Divanului Moldovei se întăreşte mănăstirii Galata stăpânirea asupra moşiilor Buicani şi Vovinţeni pe Bâcu la ţinutul Orheiului.

Ultimul document este din 25 aprilie 1813, dat în Chişinău, prin care vechilii mănăstirii Galata din Iaşi acordă din moşiile sale Buicani şi Vovinţeni "care acum se numesc Chişinău, şi pe

24

care este şi biserica Sf. Arhangheli metoh", loc trebuincios pentru zidirea Mitropoliei, cu şcoale de Mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni.

Istoricul bisericii Sf. Arhangheli începea încă din sec. al XVII-lea când exista o biserică în acelaşi loc, zidită pe pământul "domnesc". La 1739 această biserică "domnească" fusese risipită de tătari, în războiul ce-l avuseseră cu muscalii pe pământul Moldovei. Voievodul Grigorie Matei Ghica a învoit, în 1747 iulie 27, ca Lupul Năstasă biv agă, care fusese serdar în vremea risipirii bisericii "domneşti", să rezidească biserica din temelie, cu toată cheltuiala sa, cumpărând acel loc de pe moşia Buicani care era a mănăstirii Galata. Acelaşi domnitor, la 10 octombrie a aceluiaşi an 1747, arată printr-un document că biserica rezidită de Lupul Năstase este unica biserică denumită "domnească" şi pentru ea au fost desemnaţi să slujească doi preoţi şi un diacon. Pe aceşti slujitori domnitorul îi scuteşte "de birurile domneşti şi de plocon vlădicesc şi de toate sarcinile care vor mai veni". Pentru impozitul "desetinii", adică a zeciuielii, să fie scutiţi de câte 50 de stupi de fiecare preot şi diacon. Voievodul Grigorie Matei Ghica scuteşte de impozit şi alte împovărăli ("dăjdii şi angărăli") care se percepeau în acea perioadă, şi pe un paraclisier şi un muncitor ajutor ("un ţârcovnic" şi un "posluşnic"), tot de la aceeaşi biserică. Pentru întreţinerea însăşi a bisericii, acelaşi domnitor dăruieşte, de la vama domnească a Chişinăului, câte două ocale de untdelemn şi câte o litră de tămâie. Voievodul Matei Ghica enumeră, la 1 decembrie 1755, într-un hrisov toate drepturile şi scutirile ce le are biserica lui Lupul Năstasă.

Biserica zidită de Lupul Năstasă, a dăinuit până în ultimul război ruso-turc (1789-1792)2, când Chişinăul a fost ars de turci în retragerea lor. După mărturiile martorului ocular maior secund von Raan, sub cenuşă zăceau şase biserici, între care şi biserica Sf. Arhangheli.

După Pacea de la Iaşi (1792), boierimea şi

levantinii şi-au ridicat casele din nou pe vechea vatră a târgului, a căror arhitectură cu stâlpi şi cerdace imita arhitectura caselor de la Iaşi. Aici îşi aveau reşedinţa boierii Catargiu, Catacazi, Botezat, Sturza, Donici, Mincu. Aici ridică fraţii Măcărăscu, maior şi serdar, pe dâmbul vetrei târgului, în 1806, din nou biserica Sfinţilor Arhangheli, asemănătoare ca arhitectură cu biserica Mitropolitului Iacob Stamati din Iaşi, din 1800.

După Pacea din 1812, în 1813 noul

mitropolit Gavriil Bănulescu-Bodoni s-a instalat în clădirile bisericii Sf. Arhangheli şi şi-a luat-o ca biserică a sa, cu atât mai mult cu cât hramul bisericii avea acelaşi patron ca şi numele mitropolitului. Biserica fusese zidită recent, în 1802, la cererea mănăstirii de fraţii maior Ioan şi serdarul Teodor, fiii protopopului Constantin Măcărescu, posesori ai moşiei Chişinău "spre pomenire şi slava sfintei prăznuiri, din partea noastră cu umilinţă rugăm pe Domnul Dumnezeu să primească al său dintru ale sale şi să păzească oraşul şi zidirea în veci".

Feciorii protopopului Măcărescu au ridicat biserica Sf. Arhangheli după modelul bisericii

"Duminica tuturor sfinţilor" a mitropolitului Iacob Stamati din 1800 care fusese zidită de arhitectul Her Leopold în stil baroc; doar ca mărime aceasta era mai mică, nu avea cele două cămăruţe din nartex ale bisericii-model. Sfinţită în 1806, când a fost fixată şi placa de marmoră.

25

În clădirile din jurul bisericii Sf. Arhangheli mitropolitul Gavriil a înfiinţat tipografia exarhicească care va tipări cărţi în limba română în perioada 1814-1870. În această tipografie au văzut lumina tiparului cărţi de slujbă bisericească: Liturghier, Molitvenic, Evanghelie, dar şi cărţi de învăţătură, abecedare şi pastorale. În reşedinţa mitropolitului s-au semnat acte de organizare ale provinciei, de la biserica Sf. Arhangheli porneau porunci în limba română "ca toţi fiii de slujitori (preoţi şi diaconi, cântăreţi) ai bisericii să înveţe a ceti în limba moldovenească şi apoi să fie trimişi la cele mai mari şcoli ce s-au întemeiat aici".

In 1813 mitropolitul Gavriil găsea biserica Sf. Arhangheli de curând zidită, cu catapeteasma sculptată artistic şi icoane zugrăvite de Eustatie Altini în stil neoclasic, ca şi icoanele de la biserica mitropolitului Iacob Stamati. In această biserică a slujit cea dintâi Liturghie din noua sa reşedinţă. Biserica se va numi de atunci "Soborul", adică biserica în care slujeşte chiriarhul cu mulţime de preoţi. Mitropolitul Gavriil va sluji în biserica Sf. Arhangheli până la moartea sa, în martie 1821, şi tot acolo va sluji şi succesorul său Dimitrie până în 1836. La acea dată sfârşindu-se construcţia noii catedrale a oraşului, bisericii Sf. Arhangheli i se va spune de atunci "Soborul vechi".

După 1813 în jurul bisericii s-a dezvoltat târgul, a luat naştere "bazarul" (piaţa), unde negustorii levantini, greci, armeni, evrei, meseriaşi şi săteni îşi valorificau munca. In timp ce oraşul "nou" începând din a doua jumătate a sec. al XIX-lea se va dezvolta cu precădere în partea de sus, prin "tăierea" străzilor drepte şi construcţia clădirilor instituţiilor centrale, în partea de jos (care şi geografic se afla spre vale, spre rîul Bâc) a moşiei Buicani — Vovinţeni a continuat să existe târgul vechi, cu Soborul vechi, bazarul, cu uliţele întortocheate dar cu denumiri vechi româneşti.

Imprejurimile Soborului Vechi, 1938

Desen de Petre Chicicu

26

Biserica Sf. Arhangheli din 1806 a fost zidită din piatră şi cărămidă, în plan trilobat, cu nartex, naos şi altar. Despărţirea naosului de nartex se făcea printr-o arcadă, deasupra căreia se afla cafasul, de unde porneau scările de stejar la clopotniţă. Turnul clopotniţei se sprijinea pe pereţii nartexului şi avea formă dreptunghiulară cu patru deschideri mari în formă de ferestre. Altarul format din calotă şi absidă exterioară avea trei ferestre. În naos, în dreapta şi în stânga se aflau două panouri foarte mari din lemn de stejar lipite de pereţi, în ele se aflau icoana Tuturor sfinţilor şi Maica Domnului cu trei mâini. Catapeteasma sculptată, cu 8 coloane mari şi colonete mici şi capiteluri corintiene se etaja în trei registre. Uşile împărăteşti sculptate în stil baroc aveau chipurile evangheliştilor şi al Bunei Vestiri în medalion pictate. Toate inscripţiile de pe catapeteasmă şi de pe icoanele portative erau în limba română cu caractere chirilice. Sfeşnice mari de alamă şi candele de argint împreună cu policandre mari de nichel luminau naosul şi tot interiorul avea lumină multă şi de la cele trei ferestre mari şi înalte. Cele şapte clopote mari şi mici aveau inscripţii săpate cu nume vechi şi noi. În anii în care am slujit acolo, până la 28 iunie 1940, biserica păstra tot inventarul original, afară de cele două străni, arhierească şi domnească, ce fuseseră înnoite.

Asemănarea bisericii Sf. Arhangheli din 1806 cu Biserica Duminica tuturor sfinţilor a mitropolitului Iacob Stamati din Iaşi de la 1800 este semnificativă. Ambele erau în stil baroc, aveau cornişă asemănătoare, acelaşi număr de ferestre pe laturi. Bolţile interioare sub acoperiş şi absidele laterale în interior şi cea de la altar în exterior erau identice. Catapeteasma, prin gruparea a câte două personaje în icoanele domneşti şi ale prorocilor, erau asemănătoare. Biserica nu era zugrăvită în interior, ca şi biserica mitropolitului Stamati, pentru că la începutul sec. al XIX-lea mentalitatea ctitorilor era că pictura interioară a bisericii nu adaugă nimic la arta icoanelor catapetesmei, a predicii învăţătoare, a cântării corale sau a cărţii tipărite.

In biserică s-au aflat cărţi greceşti şi slavone, tipărite la Veneţia, Lipsca şi Kiev în 1754,

1777, 1831. Adevărata comoară a cărţilor, tipărită (inventariată) în Anuarul Comisiunii Monumentelor

istorice din 1924, o formau însă cele vechi (în limba română), în legătură în piele, unele păstrate încă de la biserica din sec. al XVIII-lea. Astfel, Liturghie, Snagov, 1713: cu autograful mitropolitului Gavriil; Triodion, Iaşi, 1743; Evanghelie, Iaşi, 1762; Penticostar, Bucureşti, 1769; Octoih, Bucureşti, 1792; Psaltire, Iaşi, 1794; Evanghelie, Râmnic, 1794; Psaltire, Movilău, 1796 iunie 28; Apostol, Blaj, 1802; Minei pe septembrie, octombrie, noiembrie, Buda, 1804; Minei pe ianuarie, februarie, martie, Buda, 1805; Manei de obşte, Chişinău, 1817; Irmologhion, M-rea Neamţ, 1927; Penticostarion, Chişinău, 1853; Ceaslov, Chişinău, 1862, ş.a.

La aniversarea într-un stat unitar a provinciilor româneşti, în martie 1943, biserica Sf.

Arhangheli a fost vizitată de capul statului. In Comunicatul ce s-a publicat cu acest prilej s-a menţionat că această vizită s-a făcut ca simbol că în biserică s-a întreţinut şi s-a dezvoltat spiritul românesc.

În martie 1944 linia frontului Iaşi-Chişinău ce a trecut pe acolo a fost decisivă pentru desfăşurarea ulterioară a războiului. Oraşul a fost ars şi pustiit. Biserica Sf. Arhangheli a scăpat totuşi nevătămată de bombardamente şi distrugere. De pe dâmbul pe care era zidită, albă şi zveltă, se asemuia cu o corabie care chema la linişte şi rugăciune.

În reconstrucţia oraşului distrus, autostrada care pornea din centru spre cartierul Râşcani atingea şi biserica Sf. Arhanghelia , monument istoric recunoscut oficial . Deşi Institutul de istorie al Academiei a intervenit pentru conservarea lui, autoritatea a decis dărâmarea. Spun

a Din păcate, aici dr. Paul Mihail greşeşte. Caută omul vreo motivare, prea absurdă pare

demolarea. Biserica nu încurca la nimeni, astăzi pe locul ei se află terenul sportiv al tehnicumului de comerţ.

27

martorii oculari localnici că atunci când tractorul trăgea cu odgonul turnul şi zidurile bisericii, s-a auzit un vaiet adânc de pe pietrele bisercii, ca plânsul vântului care s-a risipit în aer şi s-a stins în depărtări. Erau spiritele acelora care au zidit, au slujit, s-au botezat, s-au cununat sau s-au prohodit acolo şi, din tainicele bolţi ale bisericii ele îşi căutau loc de adăpostire. Văzduhul cerurilor le-a îmbrăţişat şi ele vor dăinui, ca să vestească anilor, vremurilor, stăpânilor, existenţa în veac a vetrei locaşului unde a fost preamărit Dumnezeu în limba românească.

Iulie 1990 P.S.: Documentarea s-a făcut pe baza studiului: Paul MIHAIL, Alte acte româneşti de la Constantinopol IV), în

"Anuarul Institutului de istorie şi arheologie "A. D. Xenopol", Iaşi, XII, 1975, doc. N 3, 9, 10, 31, 38.

NOTE 1 Din câte a scris Puşkin, s-a ales drept motto la monumentul poetului anume: “...Здђсь

лирой сђверной пустыню оглашая, скитался я...”. Пустыня — pustiu, deşert. 2 La anul 1767 în jurul bisericii exista şi o mănăstire. Un document al vremii menţionează

pe un oarecare “...Antim egumenul mănăstirii svetii Arhanghel din Chişinău...”

Pisania bisericii Sf. Arhangheli – Soborul Vechi.

Sfăntul şi Dumnezăeskul lăkaşu acesta a Sfinţilôr Arhangeli Mihail şi Gavrìil şi din vekío a svăntului ìerarh Nikolae din tărgul Kişinăului ţinutul Lăpuşnìi, dinou şi ťemelìe zidită şi îpodobită de noi fraţii maìoru Íôanu, şi sărdaríol ťeôdor fii Prôtoíerei Konstandin Makareskul spre pomenire şi slava cinstirei acešìi prăznuiri din parte noastă ku umilită inimă rugăm pe Domnul Dumnezeu să priimaskă al său dintre ale sale şi să păzaskă ôraşul şi zidire acastă îveci Aminu 1806 íonie 2.

Sfântul și Dumnezeiescul lăcaș acesta a Sfinţilor Arhangheli Mihail și Gavriil și din vechi a Svântului Ierarh Nicolae din târgul Chișănăului ţinutul Lăpușnii, din nou și din themelie zidită și împodobită de noi fraţii maior Ioan, și sărdariul Theodor fii Protoierei Constandin Macarescul spre pomenirea și slava cinstirei aceștii prăznuiri din partea noastă cu umilită inimă rugăm pe Domnul Dumnezeu să priimască al său dintru ale sale și să păzască orașul și zidirea această în veci Aminu 1806 iunie 2.

În paginile 28-29 centrul Târgului Vechi – Soborul şi Muzeul Bisericesc

↑Acuarelă ↑ Foto E.Marvan

30

32

Chişinăul documentat de hotarnicul Ozmidov:

ПЛАНЪ городу Кишиневу: снятъ и сочиненъ 1817 года

Въ семъ городђ исключая публичныя и казенныя строенiя, находится собственно обывательскихъ домовъ: Каменныхъ 33. При техъ каменныхъ домахъ, службы каменныя, фахверковыя и деревянныя.

Домовъ фахверковыхъ выстроенныхъ въ прокладку стђнъ камнемъ и кирпичемъ

35.

Каменныя службы при двухъ изъ сихъ домовъ. Домовъ деревянныхъ на каменныхъ фондаментахъ, которыя съ каменными погребами, подъ деревянными и черепичными крышами.

870.

Каменныя службы при шести изъ сихъ домовъ. Домовъ деревянныхъ подъ камышевыми крышами, изъ коихъ нђкоторые на каменныхъ фондаментахъ и съ каменными погребами

1191.

И того собственно обывательскихъ домовъ въ городђ Кишиневђ 2129

Изъясненiе строенiй въ старомъ городђ Кишиневђ

1 Соборная церковь во имя Св Архистратига Михаила.

2 Шесть приходскихъ церквђй. 3 Армянская церковь. 4 Старообрядческая часовня. 5 Казенной ветхой домъ. 6 Гоутбвахта. 7 Деревянныя купеческiя лавки. 8 Деревянныя мясныя и рыбныя

лавки. 9 Школа еврейская.

10 Торговыя бани. 11 Кладьбище для христiянъ

армянскаго исповђданiя. 12 Кладьбище еврейское. 13 Шламбаумы съ караульными при

вьездахъ въ городъ. 14 Водяныя мельницы съ

плотинами. 15 Фонтаны и колодцы. 16 Въ кварталахъ обывательскiе

домы.

33

17 Обывательскiе огороды.

Изьясненiе строенiй въ новомъ городђ названномъ Александровскою частiю, начатомъ постройкою по проекту съ

1813го года.

18 Митрополитанскiй домъ съ церковiю во имя покрова Пресвятыя Богородицы и при немъ семинарiя.

19 Домъ армянского Архiепископа. 20 Каменная городская больница. 21 Каменный острогъ. 22 Деревянные провiантскiе

магазины. 23 Артиллђрiйскiе конюшни. 24 Публичный садъ 25 Обывательскiе домы.

26 Отвђденныя мђста подъ постройку обывательскихъ домовъ.

27 Площадь для продажи разныхъ сьестныхъ припасовъ, на коей отведены мђста для построенiя лавокъ.

28 Мђсто для кладьбища греко-христiянского.

29 Мђсто для кладьбища христiянъ Армянского Католическаго и лютеранскаго исповђданiй.

Изьясненiе проекта для предполагаемыхъ казенныхъ, публичныхъ и партикулярныхъ построенiй въ новомъ городђ названномъ

Александровскою частiю.

30 Соборная церковь. 31 Кварталъ для присудственныхъ

мђстъ. 32 Кварталъ для дому Генералъ-

губернатора. 33 Кварталъ для дому Гpaжданскаго

губернатора. 34 Мђсто для дому Вице-

губернатора.

35 Площадь лђсная, дровяная и сђнная, на коей предположено устроить лавки, съ сараемъ для мђры и вђсовъ по среди той площади.

36 Kварталы для отводу мђстъ подъ обывательскiе дома.

37 Мђста для построенiя торговыхъ каменныхъ купеческихъ лавокъ.

Бессарабскiй Областной Архитекторъ и Землемђръ Озмидовъ

35

Planul oraşului Chişinău: izvodit şi scornit la anul 1817

In acest oraş înafară de clădiri publice şi de stat, case a localnicilor se află anume:

De piatră 33 Pe lângă acestea, acareturi din piatră, cherestea şi lemn.

Case de cherestea având zidăria din piatră şi cărămidă 35. Acareturi din piatră pe lângă două dintre aceste case.

Case din lemn pe temelii de piatră, având beciuri pietruite, acoperite cu şindrilă şi olane

870

Acareturi din piatră pe lângă şase dintre aceste case.

Case din lemn acoperite cu stuf, dintre care unele pe fundamente de piatră şi având beciuri din piatră

1191

Şi de tot anume case a localnicilor în oraşul Chişinăua — 2129

Lămurirea clădirilor în oraşul vechi al Chişinăului.

a din Bezvicony: la 1860 "...fiecare gardian are in paza lui vreo 82 de case sau 1190 cetăţeni..."

— în mediu 14.5 de oameni/casa, de aici putem presupune că la 1817 populaţia oraşului constituia cca. 14.5 2129 = 30870 suflete.

In 1925 în Chişinău erau 7994 de clădiri.

1. Biserica Soborului în numele Sf.Arhistratig Mihail.

2. Şase biserici parohiale. 3. Biserica armenească. 4. Bisericuţa lipovană. 5. Casa de stat şubredă. 6. Casa de areşt. 7. Dughenele negustoreşti din lemn. 8. Dughenele de carne şi peşte din lemn. 9. Şcoala ovreiască. 10. Feredeiele.

11. Ţintirimul pentru creştinii de lege armenească.

12. Ţintirimul ovreiesc. 13. Rohatcele cu caraulă la întrări în

oraş. 14. Morile de apă cu iezături. 15. Cişmelele şi fântânile. 16. Casele localnicilor dinăuntru

cvartalurilor. 17. Grădinile localnicilor.

36

Lămurirea clădirilor în oraşul nou numit Aleksandrovskaia ciast, început a se clădi după proiect la anul 1813.

18. Casa Mitropolitană cu biserica

Acoperământul Preasfintei Maicii Domnului şi cu Seminariul.

19. Casa Arhiepiscopului armenesc. 20. Ospitalul orăşenesc de piatră. 21. Puşcăria de piatră. 22. Magazii de provizii din lemn. 23. Grajdurile artileriei. 24. Grădina publică. 25. Case ale localnicilor.

26. Locuri orânduite pentru clădirea caselor localnicilor.

27. Piaţa pentru vânzarea a feluritor bucate, în care sunt orânduite locuri pentru ridicarea dughenelor.

28. Loc de ţintirim greco-creştinesc. 29. Loc de ţintirim pentru creştini de lege

Armenească, Catolicească şi Luterană.

Lămurirea proiectului pentru clădirile de stat, publice şi particulare închipuite în oraşul nou numit Aleksandrovskaia ciast.

30. Biserica Soborului.. 31. Cvartalul pentru aşezăminte de

ocârmuire. 32. Cvartalul pentru casa General-

guvernatorului. 33. Cvartalul pentru casa guvernatorului

Civil. 34. Loc de casă Vice-guvernatorului.

35. Piaţa de cherestea, lemne şi fân, în care este gândit a pune dughene, cu un şopron pentru măsuri şi cântare în mijlocul acelei pieţe.

36. Cvartaluri pentru rânduirea locurilor de case a localnicilor.

37. Locuri pentru ridicarea dughenelor negustoreşti din piatră.

Arhitectul şi Hotarnicul Oblastei Basarabia Ozmidov

Firele drumurilor întâlnindu-se și contopindu-se vor ţese o mreajă, unică în felul său ca amprentele digitale la om, și care va imprima

localităţii personalitatea inconfundabilă.

Fotografia din anii ‘30

39

TOATE DRUMURILE DUC

Din vremi nu prea îndepărtate — de prin anul 1436 — ne vine prima pomenire a nefericitei urbe, ce a avut a se zvârcoli în chinuri până în zilele noastre. O cifră nu ştiu pe cât de rotundă, dar destul de cabalistică de 555 ani.

Arsă de neprieteni în cursul veacurilor, demolată de prieteni şi de fiecare dată refăcută de omul locului cum putea şi el drege, mai rău mai bine, însă tot mai mare, conturându-i-se astfel destinul phoenixian.

1.

Din 1466 datează morile de apă ale Chişinăului la care se adună să macine grâul, secara şi mai apoi şi porumbul ţăranii din satele învecinate de pe malul drept al Bâcului: Hruşca, Spinoasa, Gheţioana, Buiucanii, Vovinţenii.

Dar cel mai vechi semn al Chişinăului, firul ce mai poate fi detectat din negura vremii şi astăzi, era drumul care venea din centrul ţării, trecea prin Căpriana şi, ajungând la frontieră, traversa Nistrul printr-un vad.

Acest drum de fapt a constituit prima stradă a oraşului, înainte chiar de propria lui existenţă1. Aici drumul trecea Bâcul, şi deci călătorul afla un loc natural de adăpat şi popas.

Coincidenţa acestor două elemente — a morilor şi a vadului — dădea oamenilor prilej de întâlnire în cursul căreia se putea face un schimb de bunuri materiale sau spirituale.

Piaţa, soluţia miraculoasă a zilelor noastre, şi pe atunci aducea roade. Chişinăul începe să adune meseriaşi de tot felul, care la faţa locului îşi puteau realiza marfa.

Drept dovadă a creşterii Chişinăului stă preţul la care era evaluată aşezarea la vindere-cumpărare: 120 de galbeni în 1466 şi 500 de galbeni în 1576. Ce să-i faci, aşa este economia de piaţă, totul se vinde, totul se cumpără.

Cu meseriaşi şi negustori Chişinăul încetează a mai fi un sat şi în 1666 locuitorii lui sunt menţionaţi drept "orăşeni".

40

1436 — 1666

Două secole despart cele două date.

De două secole Smilul, Chilia, Cetatea Albă, Tighina zac cotropite de străini. Chişinăul caută să le ia locul.

Ţinem socoteala anilor Chişinăului-localitate din 1436. De Chişinău-oraş aflăm pentru prima dată la 1666. In general, veacul al şaptesprezecelea este veacul de transformări calitative şi destul de rapide în istoria oraşului: în acel veac, devenit oraş, Chişinăul începe a îngloba satele învecinate; apar bariere la intrările oraşului unde sunt percepute incasările; în fruntea oraşului este numit un pârcălab, pe urmă chiar doi, ca în cele mai mari oraşe ale Moldovei.

Panoramă a Chișinăului văzută dinspre drumul Orheiului la 1860.

Fotolitografie de autor necunoscut.

41

2.

Ocupaţiile orăşeneşti generau şi o structură orăşenească a aşezării — fără necesitatea lotului în jurul casei, gospodăriile devin îndesate, lipite una de alta, lipsite de oricare spaţiu unde puteai respira liber în momentele de reculegere şi reflecţii asupra trecutului mioritic, şi cu atât mai importantă în viaţa orăşeanului devine Biserica.

De atunci începe şi poluarea — activitatea meseriaşilor şi negustorilor inundă târgul cu gunoaie. Natural, gunoaiele curg la vale, şi, ce este şi mai natural, oraşul suie în deal, lepădându-şi murdăria şi mizeria în punctul de pornire — straturile înstărite ale populaţiei fiind întotdeauna în capul ascensiunii.

In cadrul acestei mişcări se mută şi centrul oraşului2 consemnat de clădirea bisericii:

mai întâi cea sătească, de lemn, unde se află actuala biserică Mazarache;

42

mai apoi prima de piatră, orăşenească, să nu poată lua foc atât de uşor în desimea de case dimprejur — biserica domnească Sf. Nicolae datată din 1645 — căreia i se zice astăzi Armenească (cedată armenilor prin 1800);

mai apoi, aşa-zisul Sobor Vechi reclădit "din temelie" în 1747 (ceea ce putea fi doar o laudă ce da mai multă importanţă celui ce-i refăcea acoperişul ars de tătari şi o zugrăvea din nou) pe locul care înainte de 1741 ţinuse de Buiucani;

mai apoi, tot mai la deal, Sf. Ilie, zidită pare-se la sfârşitul secolului XVIII, unde începuse şi ar fi trebuit să se constituie următorul, în ascendenţă, centru al oraşului, dacă nu intervenea anexarea rusească a Moldovei răsăritene, a cărei capitală devine Chişinăul, căpătând astfel şi o importanţă mult mai mare. Aşa că centrul cel mai gubernial se plasează şi mai sus: Catedrala (1830) şi Clopotniţa ce purta clopotele turnate din tunurile capturate de la turci — ca semn de slobozire a populaţiei basarabene de sub jugul păgân.

3.

Dintr-o sursă de la 1901:

"После присоединенiя Бессарабiи къ Россiи в 1812 г. ...Кишиневъ состоялъ въ то врђмя изъ несколькихъ кривыхъ улицъ со старыми турецкими постройками"3

Dacă privim lămuririle date la harta oraşului vechi Chişinău (Изьясненiе строенiй въ старомъ городђ Кишиневъ) din 1817, vedem că la începutul secolului XIX urbea avea şase biserici parohiale, plus soborul Sf.Arhangheli, plus biserica armenească şi o capelă lipovană şi dacă mai adăugăm la acestea şi biserica Sf. Constantin şi Elena a Râşcanilor avem deja zece biserici...

Un sat prăpădit cu 10 (zece) biserici?!a Cam cum vine asta? De ce?

Se face clar de ce, dacă urmărim textul mai departe:

a Aici se pretează o comparaţie cu Orheiul:

Оргђевъ, уђздн. гор. Бессарабск. губ. Подъ 47°22' с.ш., 28°59' в.д., на лђвомъ возвышен. бер. р. Реута. Зданiй 1955, въ томъ числђ православн. церквей 2, неправославн. вђроиспов. 2. Синагогъ 10. Жителей (1897) 13,356.

Большая Энциклопедiя, СПБ, 1904

43

44

"...благодаря распоряжениямъ бывшего губернатора Федорова, Кишиневъ сталъ быстро разрастаться и увеличиваться вверхъ поотдаль отъ Бычка, и превратился в европейскiй городъ съ правильными кварталами, широкими улицами и красивыми зданiями, а съ проведенiемъ железной дороги въ 1869 году Кишиневъ сталъ уже однимъ изъ красивейшихъ городовъ на югђ Россiи".4

4

Elementul constituent în structura aşezării omeneşti, drumul, este etichetat "strâmb". Învinuirea pare a fi destul de gravă, atunci când rezidă pe confuzia intuitivă cu "desfrânat" a oricărei abateri de la linia dreaptă.

Drumul de intrare în localitate. Drumul ce duce la fântână, la moară, la vie, la livadă, la vecini, la Biserică şi cimitir.

Drumul ce leagă satul tău de satele vecine.

Pe un drum mergi cu carul, altul îl parcurgi pe jos — unu-i mai lat, altul este mai îngust.

Firele drumurilor întâlnindu-se şi contopindu-se vor ţese o mreajă, unică în felul său ca amprentele digitale la om, şi care va imprima localităţii personalitatea inconfundabilă.

Cu timpul drumul îşi pierde funcţia primară şi se destramă în crâmpeie de străzi. Fără o destinaţie anume, fără tenacitatea proprie drumului de a te duce şi tot duce, mai cotind, mai înconjurând, dar tot de-a te scoate la capăt — strada, descendenta directă a drumului (însă nu una artificială, trasă cu rigla la moftul cuiva) păstrează amintirea sutelor de mii de roţi şi picioare ce au tot mers şi mers de-a lungul veacurilor.

O stradă strâmbă, moştenitoarea drumului şerpuitor, unduitor, este o stradă conformă reliefului, o stradă ce respectă cele întâlnite în cale. Ea nu dă în rîpă, suie domol dealul. Ea ocoleşte un arbore străvechi, poposeşte lângă fântână, îşi potoleşte mersul la răscruce.

Nu trece peste mormânt.

Şi nu dă cu oiştea în gard.

45

5

Unele vestigii ale drumurilor pot fi detectate şi astăzi (se dau denumirile actuale ale străzilor).

Drumul Căpriana — Vadul-lui-Vodă se păstrase până în anii cincizeci aproape în întregime, astăzi există doar rămăşiţe: str. Kagulskaiaa, str. Kuprianovskaiab. Când te gândeşti că pe aici a călcat piciorul lui Ştefan!

a azi: Cahul b azi: Căprienei

Intersecţia străzilor Turceasca, Mincu, Stavru, Sântavineri...

46

Drumurile ce legau centrul arhaic al oraşului. Drumul direcţia Hânceşti — str. Mincua, mai sus de str. Alexandru-cel-Bun

continuă prin nişte curţi de trecere. Două drumuri duceau spre Tighina-Căuşeni: unul mai timpuriu — porţiune din

str. Alexandru-cel-Bun, str. Mateevici, porţiune din str. Teobaşevskaiab; al doilea, mai târziu — stradela Belţki, str. Akimovskic, o bucată de str. Frunzăd, părăsea oraşul pe la capătul str. Varlaam.

Prin podul peste Bâcu, la capătul uliţei Botezatului (actuala str. Griboedov) se făcea legătura cu ţinutul Orheiului.

Mai nimic a rămas din drumul spre Buicani/Durleşti — doar o porţiune a str. Antonovskaia cuprinsă între str. Frunză şi bd. Kosmonavtov.

Drumul spre Munceşti — str. Serbskaia, str. Iakire. Drumul spre fântâni. — Drumul Fântânilor de cândva — str. Kolhoznaiaf

(resturi).

6

Mreaja străzilor, înnodându-se pe alocuri în configuraţii stelare, forma pieţe — mici gări — unde drumurile îşi mai trăgeau respiraţia.

Pieţe mici şi pieţe mai mari, cu mai multă sau mai puţină importanţă şi având diferite funcţii. Pieţe comerciale unde se desfăcea marfă în fiecare zi, altele unde târgul se ţinea doar o dată pe an. Pieţele de lângă fiecare biserică, marcând microcentre parohiale, ce adunau lumea de sărbători.

Şi piaţa principală — nodul central, inima oraşului. Acest nod central migra şi el pe parcursul veacurilor. Cea mai veche piaţă care se

poate desluşi pe harta oraşului era plasată ceva mai spre nord-vest de biserica Mazarache, unde Bâcul făcea un cot. Această piaţă pare să rămână centrală până la sfârşitul secolului XVII când oraşul, nemaiîncăpând în hotarele vechi se întinde peste moşia Buiucanilor, o nouă piaţă se constituie ceva mai sus de actuala biserică Armenească (Piaţa Veche). In

a azi: George Coşbuc b azi: Alexandru Vlăhuţă c azi: Habad Liubavici d azi: Columna e azi: Grigore Ureche f azi: Făntălăului

47

secolul XVIII oraşul se tot urcă pe coline şi următorul nod de străzi formează Piaţa Ilie. Mai sus de Piaţa Ilie, dincolo de mahalaua Galbenii (str. Alexandru-cel-Bun), între drumurile care duceau spre Hânceşti şi Durleşti (aproximativ străzile Vlaicu şi Bănulescu-Bodoni), se păstra un loc viran ce servea "de izlaz oraşului şi nici o colibă nu se afla pe dânsul". Aici vor fi cu mulţi ani mai târziu parcul Catedralei şi Piaţa Marii Adunări Naţionale. Insă încă din epoca medievală, probabil, în caz de necesitate imaşul oferea cel mai potrivit spaţiu pentru întrunirile generale ale norodului.

Un drum vechi — strada Sf.Ilie

Strada Fântânilor de cândva, azi — str.Fantalău

7

Impresii şi atitudini la începutul secolului XIX: Generalul Kiseleff: "...un sat mare, murdar şi prost"... (ca tot moldoveanul...?). Vice-gubernatorul Wiegel: "...n-am mai văzut un sat mai urît şi mai dezordonat ca

acesta". La sud-vest de Chişinău va apărea un alt oraş, oraş european şi imperial cu străzi

drepte şi frumoase (pleonasm în mentalitatea cazonă) în contrapunct cu aşezarea orientală, turcească, cu străzile strâmbe şi urîte.

48

Se dă ordin inginerului hotarnic Ozmidov să devină arhitect regional al Basarabiei şi Ozmidov ia rigla şi trage şi ticluieşte planul oraşului cel nou "nazvannom Aleksandrovskoiu ciastiu" asemenea unei table de şah, dar şi mai asemenea unul lagăr, să bucure ochiul, cu un sistem ortogonal de străzi ce desconsidera totalmente şi relieful, şi structura tradiţională a Chişinăului.

ALEKSANDROVSKAIA CIAST. Ciast — parte. Deocamdată. Cu bătaie lungă. S-ar putea ca mai târziu întreg oraşul să poarte numele de Aleksandrovsk. Şi de ce nu? Doar totul aici amintea de gloria armelor ruse. Cu strada Aleksandrovskaia drept "prospect" principal încununată de monumentele lui Aleksandru I (unde se află Ştefan cel Mare) şi Aleksandru II (unde se afla V.I. Lenin).

Drept şi frumos. Frumos ca un stroi de ostaşi. Frumos ca o paradă. Aşezi toate casele în stroi. Aliniere, drepţi! De sărbători le atârni medaliile. Cine-i bre, care nu respectă alinierea? Afară din stroi. Să-l trecem prin pălci! Iar "bronepoezdul" nostru stă în ambuscadă. Şi, ca să nu se uite că stă, punem un

tanc în centru, în văzul lumii. Şi generali. Aliniere la ei! Pentru unitate, dreptate şi frumuseţe străzile să le numim după regimente:

Moskovski, Kievskii, Podolski etc. Ori după conducătorii de oşti: Suvorovski, Kutuzovski, Kotovski etc. * * * Acum hai să le realiniem: Aliniere la stângaa! Şi să le rebotezăm, că sunt alţi

generali mai vredinci... * * * GHEŢIOANA. Nici general, nici scriitor, nici francmason — aşa, doar un

toponim. Nici tu medalie nu-i prea atârni. Strada ŢAPULUI. Lungă de vreo cincizeci de metri. Chiar şi numai pentru un

astfel de nume trebuia păstrat acel cartier!

a alias dreapta, ibd. (N.A.)

49

8

Chişinăul a reuşit să convieţuiască cu Aleksandrovskaia ciast până la al doilea război mondial.

In secolul nouăsprezece această fiinţare paralelă servea drept mostră de contrast izbitor al noului şi vechiului.5 In cel de al douăzecilea oraşul vechi începu să irite: Cum adică? Până la cel nou n-ar fi trebuit să existe nimic, doar odată cu slobozirea a început viaţa pe pământul multpătimit, şi când colo — un oraş cu biserici, străzi şi pieţe, cartiere bătrâneşti pitoreşti ce respiră secole de civilizaţie.

Şi pentru a feri lumea de provocare la nişte raţionări subversive, oraşul vechi, Chişinăul autentic, a fost privat de dreptul la existenţă. Structura de lagăr a Aleksandrovskaia ciast îi va lua locul.

S-a recurs şi la substituirea noţiunilor, procedeu consacrat în practica bolşevică — Aleksandrovskaia ciast a început să fie denumită centru istoric al Chişinăului, pe când oraşul vechi (sau ceea ce a mai rămas din el) — mahală, margine a oraşului.

Intersecţia străzilor Sântavineri, Sârbească, Popii și Chiagul.

Pictură. 1976.

50

* * *

Când un organism este molipsit de boală, virusul stăruie să răzbată la nucleul celulei, unde se află sfânta sfintelor, memoria, codul organismului — acea informaţie ce ghidează celula, şi o substituie cu memoria sa, şi atunci celula începe să execute ordinele străine, şi în loc să-şi facă treaba, să menţină funcţionarea normală a sistemului propriu, celulele pornesc să reproducă viruşii.

Acest proces poate sfârşi în două feluri: ori organismul reuşeşte să scape de invadator, ori plaga cucereşte majoritatea celulelor şi organismul moare, dar odată cu el trebuie să dispară şi virusul infiltrat.

Cel mai "Happy end" pentru organism ar fi să se izbăvească de boală cu desăvârşire, iar pentru virus să convieţuiască cu el fără a-i aduce moarte. In ultimă instanţă virusul ar tinde să devină parazit.

Mai este organismul oraşului infectat? O fi reproducând celulele sale un sistem străin?

* * * Prin termenul "mancurtizare" desemnăm lipsire de memorie. Cu ce cuvânt, cum să

numim substituirea memoriei?

Ultima casă din strada Stavrei.

Demolări din 1998.

51

Planul orașului, cca 1860.

"Chișinăul, sau mai bine zis partea nouă a orașului, este creaţiunea epocei "ţarului liniilor drepte" și a careurilor militare, a Impăratului Nicolae I, și ca atare ca formă și exterior foarte mult se aseamănă cu orașele din sudul Rusiei, care s-au desvoltat în acea epocă, ca Odesa, Ecaterinoslavul, Elizavetgradul etc." Ștefan Ciobanu, 1925

52

9

Generalii... au pornit un lucru important şi-i de datoria noastră să-l ducem la bun sfârşit. Unde n-au dovedit ei, tragem noi pătrăţele...

Desigur, să le conferim alt sens, naţional. In loc de lagăr — castru roman. Vor exista la început unele piedici ca de pildă câteva biserici ce au mai rămas de pe

timpuri, şi cărora generalii n-au avut destulă inspiraţie să le dea lovitura de graţie la vremea lor. Piedici, care nu vor putea sta prea mult în calea europenilor la gradul de civilizaţie de sfârşit al secolului XX, înarmaţi cu buldozere.

Şi mai există vreo câteva străduţe strâmbe ce duceau undeva călătorul, fie la Orhei,

Căuşeni, Hânceşti, Căpriana etc. iar menirea străzilor desigur nu e să ducă undeva sau de undeva, ci să fie bune de paradă.

S-ar putea restabili şi denumirea de Aleksandrovskaia ciast sub formă de "Alexandrovscaia cea St." In mijloc putem reface clopotniţa şi s-o numim "columna traiana", iar în vârf în locul lui Traian să punem o figură de lupoaică cu toiagul păstoriei în labă simbolizându-l pe bădiţa Mihai.

Şi deoarece toate drumurile duc la Roma iar străzile paralele nu pot duce într-un loc, putem pune simbolurile latinităţii la fiecare intersecţie...

* * * Crima distrugerii şi crima uitării. Se poate distruge ceva pentru ca acest ceva să fie dat uitării — operaţie de extirpare

a unui obiect. Ori se poate opera direct pe memorie — termen curent "mancurtizare". Pentru mai multă siguranţă este distrus şi obiectul şi amintirea lui.

Cum să numim astfel de distrugere?

10

Un alineat din "Chişinăul de altădată" de Bezvicony. "Un lăcaş important este Soborul Vechi — catedrala veche care trebuie să fie identică

cu biserica domnească a Sf. Nicolae, distrusă de tătari la 1739 şi reclădită de aga Lupul Năstase. Pe o lespede de marmoră din pridvorul Soborului este scris: "Sfântul şi dumnezeiescul lăcaşu acesta a Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil şi din vechiu a Sfântului Nicolae... s-au

53

zidit din temelie la 1806 de fraţii maiorul Ion şi sărdarul Teodor, feciorii protoiereului Constantin Măcărescu". Acest Constantin-protopopul împreună cu unchiul său preotul Vlasie Măcărescu, a reînnoit la 1770 mănăstirea Vărzăreşti. Astăzi Soborul Vechi este o mică parohie condusă de harnicul preot-cărturar Pavel Mihail. În casa bătrânească a mitropolitului Gavriil, din faţa bisericii s-a înrefiinţat Muzeul Istoric-Bisericesc al Basarabiei, în trecut ctitoria neuitatului Iosif Parhomovici".

Un scurt comentariu. Harnicul preot-cărturar Paul Mihail s-a refugiat în regat în timpul războiului. O

stradă din Chişinău purta cândva numele Măcăreştilor: ruşii cei dintâi au rebotezat-o "Inzovski Pereulok", cei de-ai doilea — au pus numele de "Puşkina Gorka". Pe timpul lui Bodiul a fost demolat Muzeul; devastat a fost el ceva mai înainte. O fi fost închisă mănăstirea Vărzăreşti pe timpul când republica moldovenească era condusă de Brejnev? Cine ne conducea când a fost demolat Soborul Vechi? Nu ştiu. Ori nu ţin minte. Şi cine este ‘neuitatul Iosif Parhomovici’?

Tristă poveste.

Ei, dar să încheiem cu o notă optimistă, căci în pofida intemperiilor începe odată şi

odată trezirea — şi cu mare satisfacţie în suflet, aflăm că strada "Puşkina Gorka" va fi înveşmântată de acum înainte în haină naţională: "Colina Puşkin". Chiar că mai adecvat ar suna "Colina Antenelor de Bruiaj"6.

Sic!

Septembrie 1991

NOTE 1 “...S-au creat mai întâi drumurile, iar curţile s-au ridicat treptat în punctele lor mai

importante. Oraşul românesc avea deobicei o "cale" principală ce mergea uneori paralel cu cursul apei, pe care erau aşezate instalaţiile meşteşugăreşti (morile, vâltorile). Dar mai exista şi o altă uliţă, numită "domnească" sau "uliţa curţii domneşti", care mergea paralel cu cea de comerţ sau cădea perpendicular pe aceasta, trecând tot prin faţa curţii. Din aceste două coordonate stradale porneau uliţele înguste şi scurte, sau şerpuite, pe care erau înghesuite, destul de neregulet, atelierele şi casele meşteşugăreşti şi ale negustorilor.”

Corina Nicolesu, Case şi palate vechi româneşti, 1979.

54

2 “... curţile, corespunzând centrelor feudale, sunt mai târzii decât nucleele economice —

târgurile —, care le-au învăluit treptat, înconjurându-le cu străzile populate de meşteşugari şi negustori.” ib.

3 “După alipirea Basarabiei la Rusia în 1812... Chişinăul de pe timpul acela n-avea decât

câteva străzi strâmbe cu nişte zidiri turceşti vechi. ” 4 “...graţie ordinelor fostului gubernator Fiodorov Chişinăul a început repede să crească şi

să se lăţească în deal de la Bâciok (Bâcul) şi s-a prefăcut într-un oraş european cu cartiere regulate, străzi drepte, largi şi clădiri frumoase, iar de când în 1869 a fost trasă calea ferată, Chişinăul a devenit unul din cele mai frumoase oraşe ale sudului Rusiei.”

5 “…De unde pănă la 1870 Ruşii învăţau moldovineşte, înşişi Moldovenii vorbesc de-acum ruseşte.

Din fericire însă, oraşul vechi, cu străzi încă nepavate până azi, rămâne în uitare complectă, conform politicei oligarhice şi numai astfel se mai pot păstra cele câteva urme neglijate ale aspectului ce-l prezenta Chişinăul în prima jumătate a secolului trecut...” Constantinescu-Iaşi.

6 Rusia Sovietică practica bruierea (înăbuşirea) emisiunilor radio occidentale. In acest scop

au fost înălţate antene mari în fiecare capitală provincială. La Chişinău ele se găsesc pe aşa zisă “colină Puşkin”; prezintă un monument de cultură al sistemului sovietic. Nu sunt ocrotite de stat.

Biserica Râșcanilor: "... ajungi în faţa unei porţi de piatră solidă, prinsă în zidul curţei, care coprinde o suprafaţă destul de spaţioasă, durat numai din bolovani de piatră, înalt cam de un stânjen. Din depărtare pare o cetate veche... In curtea niciunei biserici din oraș nu sunt atâtea cruci și pietre mormântale câte sunt aici, de unde se vede că multor oameni de frunte le plăcea să-și aleagă ca loc de odihnă veșnică acest colţ... Aici se odihnește familia ctitorului Râșcanu, a Donicilor și a lui Catargi" (Ștefan Berechet)

Mai multe inscripţii de pe mormintele, din a doua jumătate a sec.XIX erau făcute cu litere latine:

FATALA, CRUDA SOARTĂ!

TOT CE E DRAG IN LUME,

CURÊND DIN LUME PERE!

FERICE CARE LASĂ

MĂCAR UN DULCE NUME!

1884

Aierul bisericii Râșcanilor. 1765.

Pisania bisericii Râșcanilor. "Această Sfântă Bisărică din temelie s-au zidit cu cheltuiala robului Dumnedzău Constantin Râșcan biv v.spatar 1777"

Ștefan Berechet: “...acest aier este dăruit de ctitorul acestei biserici [Constantin -N.N.]. Data de 1765 ne dovedește, că biserica este mai veche de

cât data de 1777 pe care o amintește pisania..."

57

TOPONIMIA MAI VECHE A CHIŞINĂULUI Pe locul Chişinăului actual existau mai multe sate şi cătune — extinzându-se,

oraşul le ingloba. Alte denumiri erau reperele caracteristice ale locurilor... Visternicenii 1437; Hrusca 1548; Buiucani 1608; Vovinţăni; Iureşti; Măluşteni -

Băcioi; Munceşti 1641; Gheţioana, Spinoasa 1642; Douăsprezece Fântâni; Ciocana; Râşcani; Poşta Veche (pe Calea Iaşilor - azi: Calea Moşilor); Otăvasca / Atăvasca; (Gura) Galbinii (Mahalaua Galbinii – strada Alexandru cel Bun; Drumul Galbinei - strada Vlaicul-Pârcalab;); Valea Pruncului – Valea Dicescu; Valea Curvei; mai apoi Valea Crucii; Fulguleşti; Melestiu; Sprincenoaia; Şepteani etc.

Străzi şi pieţe Ştefan Ciobanu scrie: “Istoria Chişinăului... este istoria rivalităţii paşnice între cele

două culturi, cea românească veche şi cea nouă rusească, din care iese învinsă cea dintâi”. Toponimia veche a străzilor ne este mai mult cunoscută în transcrierea rusă, totuşi

până la jumătatea sec. XIX limba dominantă a majorităţii orăşenilor rămânea cea românească. Din a doua jumătate a aceluiaşi secol numele de stradă încetează de a mai fi doar un reper în orientare, şi începe să poarte un caracter politic, stârnind astfel fenomenul rebotezării străzilor. In decursul a unui veac şi jumătate unele străzi au avut de suferit nenumărate schimbări, de pildă: Căuşanilor—Каушанская—Николаевская—Ştefan-cel-Mare—Фрунзе—Columna. Incercări de reconstrucţie a denumirilor primare româneşti ale străzilor au făcut mai mulţi autori – unele sunt plauzibile, altele mai puţin.

Denumirile sunt date în ordinea cronologică de atribuire. Sunt subliniate denumirile actuale.

Andrii Андрђевская, Alex. Donici, Sf.Andrei stradă

Antoni Антонiева, Антоновская, V.Stroescu, Anton Pann stradă

Armenească Старо-Армянская, Gh.Asaki stradă; se păstrează o porţiune mică

58

Armeanu drumul ce ducea la “Armeanu” – curţile arhiepiscopului armean; Армянская, Cetatea Albă, Armeană, Armenească stradă; în partea inferioară a actualei străzi.

Azimei > *Aziei > Азiатская, Romana, Свердлова stradă

Astafii > Stafiei? Остаповская, Avram Iancu stradă

Băii Банная, Oituz stradă — dispărută

Bălănescu Балановская, Preotul Poet[…?], Dobrogiei stradă

Balş Бальшевская, Bălcescu, Большевская stradă— dispărută

Bazar Piaţa Veche, Старый Базар piaţă — dispărută

Botezatu Ботизатiевская, Батезатoвская, Paul-Botezatu, Грибоедова, A.Botezatu stradă

Buicanilor drum. Боюканская; Харузина, Горького, Maria Cebotari stradă — replanificată

Bulgăriei drum spre Bulgărie; Болгарская, General Dragalina, Bulgară stradă

Bulgărie mahală. Огородная, Ecaterina Teodoroiu, Grădinilor stradă

Bunăvestire Благовещенская, Тельмана stradă

Căprienei drum. Купрiяновская, Кипрiяновская stradă — în curs de dispariţie

Drumul Căpriana — Vadul-lui-Vodă se păstrase până în anii cincizeci aproape în întregime, astăzi există doar rămășiţe: str. Cahul, str. Căprienei.

Când te gândești că pe aici a călcat piciorul lui Ștefan!

59

Caţîcă Кацыковой stradelă, mai târziu: Кацыковская, V.Costachi, Олега Кошевого, B. P. Hasdeu stradă

Catelniţă; Cătălin ? Кателиновая, Кательницкiй stradelă; Traian, C. Stamati

Caraimi Караимскiй, Mircea cel Mare stradelă, mai târziu: stradă — dispărută

Cazacu Казацкiй, Казачiй, Griviţa stradelă — dispărută

Chiagului ? Кагульская, Cahul stradă

Donici Дончева, Павлика Морозова stradă

Drumul Mare 1. Большая, Павловская, Petru-şi-Pavel, Павлова, Petru Rareş — parţial proiectată la jumătatea sec.XIX; 2. în continuare: Екатерининская, Râşcanu, Arhanghel Mihail stradă; se păstrează o porţiune mică; 3. în continuare Misiţilor, Sinanoglu, Ioachim, drumul Căuşanilor.

Fântâna Mare Фонтанная, Fantalului, Fântâna Blanduziei, Колхозная; se păstrează o porţiune mică

Feredeielor Фарисеевская, Ion Ghica, Banatului stradă — dispărută

Galbenii drum. Галбинская, Синадиновская, Sinadino, 28 июня, Vlaicu Pârcălab

60

Galbenii mahala. Золотая / Golden Strasse, Харалампiевская, 27 Martie, Стефана Великого, Alexandru cel Bun stradă

Goliei Голiйская, Mitropolit Irinopol — Иринопольская, Sf.Vineri, Octavian Goga stradă

Grecului Грекуловскiй stradelă — dispărută

Grecească Греческiй, mai târziu: – Сирiйскiй, Plevnei, Brăilei stradelă — dispărută

Guvernului Губернская, Пушкина, Regele Carol Iiu, Puşkin stradă.

Iacub Яковлевская, Петропавловская, Petru Rareş, Gheorghe Lazăr, Хаждэу, A.Hâjdău stradă

Ieşanu ? Ясская, Жуковского, Tricolorului stradă

Ioachim Якимовскiй, Stan Poetaş, Habad Liubavici stradelă

Ultima casă din Piaţa Veche.

61

Conform Planului General de Sistematizare

strada O.Goga nu va mai exista.

Drumul Goliei de cândva, împreuna

cu străzile Andrii–Pietrărie (azi: Sf.Andrei–

Zaikin), formau ocolul târgului

până la mijlocul sec. XVII.

Ioanei Ивановская; Ion Creangă, Ion Botezătorul stradă

Lancaster Ланкастерская stradă; Iacob Hâncu

Lemnărie Лемнарiйская; la sud de biserica Sf.Ilie, dispărută în a doua jumătate a sec. 19;

Măcărescu Макареско, apoi Макаревская; mai târziu: Инзовскiй; Puşkin, Пушкина Горка; Colina Puşkin stradelă

Malu-Bâcului Вокзальная, Calea-Visterniceni, Brâncoveanu, Набережная, Albişoara

Mardari? > Murdară? Грязный stradelă, mai târziu: Грязная, Crişana stradă — dispărută

Marian Марьянскiй stradelă, mai târziu: Марийнская, Мариновский, Petru Maior stradelă

Măzărache Мазараковскiй, Мазаракинскiй, Мазyрокиевская stradelă — dispărută

Mihail (Arhanghel) Михаилова stradă, mai târziu: Макареско şi Антоновскiй stradelă şi mai târziu: - Михайловскiй, Alecu Russo — dispărută

Mincu Минковская, Миньковская, George Cosbuc, И.Крянгэ stradă;

62

Misiţilor ? Маклерскiй, Maramureşului stradelă — dispărută

Moldovan ? Молдаванскiй, Молдавскiй, Московский stradelă — dispărută

Moscului mahalaua Moscului / Rusă. Московская, Александровская, Alexandru cel Bun, Carol II, stradă; проспект Ленина, Ştefan cel Mare bulevard

Neamţu Нђмецкая, Инзова, Serghei Lazo stradă

Ospitalului transformată prin etimologia populară în Ospătarului; Гостинная, Шмидтовская, Carol Schmit, Сталинградская, Двадцать пятого Октября, Varlaam şi Dosoftei stradă

Olării Горшечная, Mih.Sturza, Гончарная stradă — dispărută

Opştii Общiй pasaj; Общая, Obştei, Mărăşeşti stradă — în curs de dispariţie

Orbilor Оргђевскiй stradelă, mai târziu: contopită cu Cojocarilor

Ovreiască Еврейская stradă, mai târziu contopită cu strada Cahul

Paraclisului Часовенная, Зеркальный, I.Neculce stradă, mai târziu: stradelă

Petrei Петрiевская stradă — dispărută

Petru ? Петровскiй, Безымянный pasaj; Sf.Petru stradelă

Pietrărie Каменноломная, Dragoş-Vodă, Заикина, Zaikin stradă — în curs de dispariţie

Poliţiei Полицейскiй stradela; alături de Drumul Galbenii

Popii Поповская, Павловская Малая, Miron Costin, Советская, Ţirelman stradă — în curs de dispariţie

Pornitură, Izvorului ? Бегучiй stradelă — dispărută

Pruncului Прункуловская, Пруньковская, Iancu Văcărescu, Свердловская, Стеблецова stradă

Purcelului Пурчеловскiй, Movila Burcel stradelă — dispărută

63

Râşcanilor Рышкановская stradă, mai târziu: contopită cu Mincu; Puşkin

Salhanalei Салганная strada, dispărută

Sălos Салоса, Саловская, Инзовская, Урицкого, Zamfir Arbore stradă şi Салоса stradelă, Tudor Vladimirescu, Pavel Svinin, Moara Roşie stradă

Sântavineri Вознесенская, Grigore Ureche, Якира stradă

Săpunărie Мыльный, Грязный, stradelă; mai târziu: Синагоговская, Bucovinei stradă — dispărută

Sârbu Сербскaя stradă — în curs de dispariţie

Sărărie, Sariei ? Сарiйская, Сирiйская, Plevnei stradă — dispărută

Seminarului Семинарская, Гоголя, Bănulescu-Bodoni stradă

Sf.Ilie stradă: Ильинская stradă — în curs de dispariţie

Sf.Ilie piaţă: Ильинскiй базаръ, Бульвар Космонавтов, Cosmonauţilor — replanificată

Sf.Constantin ? Константиновская, Veniamin Costache stradă; se păstrează o porţiune mică

Sf.Gheorghe Георгiевская, Баженова stradă (drum spre Bulgărie)

Sinagogii Синагоговскiй, Evreească-Bâc [sic], Decebal stradelă — dispărută

Stavrie Ставрiевскiй, Bugeac stradelă — dispărută

Telalbaş, Chioibaş Тiайбашевская, Тeобашевская, Al.Vlăhuţă stradă

Titu Титовская, Titu Maiorescu, Тихонова stradă

Turcească Турецкая; Старо-Армянская, Piaţa-Veche stradă — în curs de dispariţie

Ţapului Цаповскiй, Пролетарский stradelă — dispărută

Ţintirimul Ovreiesc Кладбищенская stradă; Вдовiй, I.Sârbu, Gheorghe Sion, Спектора stradelă

Vartolomeu Варєоломеeвскiй, Театральный, Teatrală stradelă

65

Biserica Armenească. Aspect actual.

BISERICA ZISĂ ‘ARMENEASCĂ’

1.

In anul Domnului 1788, ofiţerul armatei ruse secund-maiorul von Raan inspecta oraşul pârjolit de incendiu. De lehamitea turcului sau a moscalului, cu tot cu întrebările lor prosteşti de care parte a baricadei erau, orăşenii o luaseră de mult care încotro pe la rudele lor de prin Munceşti şi Buicani, Durleşti şi Cartâşi, Visterniceni şi chiar dincolo de Valea Curvei, la Băcioi. Cei boieriţi s-au aciuat şi mai departe pe la moşiile lor la ţară, şi acum cazacii colindau slobod pe uliţele pustii, scotocind prin pivniţele gospodarilor.

— Una, două, trei, patru, cinci, şase. Şase biserici zăceau printre ruine. Jalnică privelişte, dar ce să-i faci: a la guerre comme a la guerre! Dar las’ că biruim pe turci, şi atunci...

66

Peste un an, după o altă pălălaie, cartografilor militari le ieşeau la număr doar patru1. * * * Să identificăm dar bisericile pe care le-a văzut von Raan: una a Râşcanilor, de pe

clopotniţa căreia privea secund-maiorul, iar celelalte cinci ţineau de târgul Chişinău — Bunăvestire, Sântavineri, Măzărache, Arhanghel Mihail şi biserica căreia mai târziu i se va zice "Armenească".

Ultima, micuţă, dar de piatră, situată în mijlocul cartierelor negustoreşti, a luat foc prima. Acoperişul de şindrilă arse într-o clipă, iar grinzile de stejar au mai mocnit multe zile. Şi aşa au stat zidurile afumate până la sfârşitul veacului al XVIII-lea. Când oraşul, un pic revenit după campaniile ruso-turce, mai creşte şi mai urcă la deal, biserica fiind arsă şi neîncăpătoare, pierde din importanţă, şi dat fiind ambiţul moldovenesc de avea temple mai noi şi deci mai frumoase şi, deoarece se afla în centrul comercial, unde se concentrase o populaţie eterogenă, ea este cedată diasporei armeneşti.

Planul bisericii Armenești.

67

Aspectul bisericii la mijlocul sec.19.

Reconstrucţie.

2.

Insăşi amplasarea în centrul arhaic al Chişinăului medieval sugerează vârsta venerabilă a bisericii. Intr-un studiu2 de arhitectură a clădirii, profesorul A.H.Toramanian, armean de origine, zice că "Aceea era o biserică moldovenească, şi cu toată probabilitatea, comunitatea armeană a Chişinăului şi-a asumat în 1803 grija de a reconstrui această biserică avariată, preschimbând-o în cea armenească". După o descripţie detaliată, conchide: "In timpul reconstrucţiei, numită în inscripţia din 1803 prin cuvântul 'zidită' (şi reparaţia ulterioară din 1804 este desemnată prin termenul ‘zidită din nou’ — N.N.), au fost ridicate sacristia, clopotniţa, contraforturile peretelui vestic şi efectuate boltirile".

Insă, prof. Toramanian s-a documentat pe teren înaintea reparaţiei capitale şi nu

putea şti de existenţa intrării sudice în turnul-pridvor, care era blocată atunci de un contafort, cu toate că dumnealui remarcă: "In peretele sudic al primului nivel al clopotniţei se află o nişă, adâncimea căreia este egală cu grosimea peretelui". Or, această intrare, proprie anume stilului moldovenesc în arhitectură, demonstrează că primele niveluri ale turnului fuseseră clădite înainte ca biserica să trecă la armeni. Deci şi clopotniţa-pridvor ne parvine înaintea anului 1779 — începutul campaniilor ruso-turce. Ea putea fi ridicată cel târziu în răstimpul anilor 1747 — 1777, remarcat printr-o activizare edilitară. Şi dacă, precum reiese din studiul prof. Toramanian, analiza arhitectonică indică anterioritatea navei bazilicii, şi înseşi primele trei niveluri ale cloptniţei-pridvor puteau fi zidite în mai multe

68

perioade, atunci începutul ridicării actualei biserici trebuie datat cel târziu, cu secolul XVII3.

3.

Fiind înainte vreme doar o excepţie făcută armenilor4, cedarea bisericilor moldoveneşti devine spre sfârşitul secolului XX o regulă. In anii cincizeci, când le este demolată capela, lipovenilor se oferă biserica Mazarache de pe culmea târguşorului Chişinău

Cartierul alăturat bisericii.

Acuarelă. 1970.

69

de cândva — primul său loc sacru şi cel mai vechi cimitir5. In 1990, Sf.Gheorghe, ultima dintre biserici care mai urmează tradiţia arhitecturală moldovenească, este cedată comunităţii ruse. Sf.Haralamb6 se află în posesia Teatrului de amatori "Danko"... Şi dacă mai adăugăm bisericile Sf.Ilie şi Soborul Vechi lăsate în seama buldozerelor, cu ce rămânem? Doar cu Sântavineri şi Bunăvestire?

Şi iată stă Măzărache cu crucile lipovene pe turle, de parcă aşa şi se cuveni. De ce nu o ocroteşte statul? Doar orice alterare a monumentului este interzisă de lege. Sau poate biserica Măzărache se află prea departe de stat? Adică nu chiar în curtea guvernului?

De ar fi să schimbe cineva crucea lui Ştefan cel Mare, să stea şi el cu una lipovenească în mână — ce zarvă s-ar stârni! Or, Măzărache nu este un monument mai puţin important decât statuia lui Ştefan cel Mare, numai că domnitorul se vede pe ferestrele Ministerului Culturii şi Cultelor, iar biserica — ba. Şi toată "ocrotirea" se reduce la o vânzoleală dospită cu retorică patriotică în preajma mostrelor dubioase de arhitectură colonială.

4.

Inghesuită de pretutindeni de prăvălii şi dughene, biserica armenească stătea cândva ca pe o insulă, cuprinsă de braţele a două străzi, care la începutul secolului XIX purtau numele de Turcească şi Constantin. Insăşi strada Armenească, populată de armeni7, se găsea la un colţ mai la deal, şi nu exista o legătură directă între denumirea străzii şi cea a bisericii. Abia mai târziu denumirea de Armenească s-a extins asupra străzii Turceşti.

In caz de antroponim, "Constantin", "la Constantin" (ruseşte Konstantinovskaia), era mai firesc să sune

"Costache", "la Costache", ceea ce ar fi dat rusescul Kostakievskaia ori Kostakovskaia. Pe de altă parte, se obişnuia ca străzile alăturate bisericilor să le poarte numele — Bunăvestire, Ilie, Mihail (Soborul Vechi), Sf.Gheorghe, Sântavineri — mai apoi Voznesenskaia — Inălţării Domnului, etc. De ce n-ar trece strada Constantin pe lângă biserica Sf.Constantin? Astăzi Sf.Impăraţi Constantin şi Elena este hramul bisericii Râşcanilor, însă acesta nu-i aparţinea dintotdeauna, mai întâi avându-l pe cel al Invierii Domnului.

O fi reieşind din toate acestea că biserica arsă şi cedată armenilor, reparată de ei şi botezată Sf.Născătoare de Dumnezeu, purtase un timp numele Sf.Constantin, iar atributele ce au putut fi salvate de la foc au fost mutate la Râşcani?8 Cine ştie…

5.

Inveterat în transhumanţa păstorească, omul, în funcţie de gravitatea pericolului şi durata lui, se retrăgea ba în vie, ba în codru, iar când prăpădul se prelungea, iarăşi acei munţi bătrâni îi ofereau supremul adăpost... Şi iar veneticul găsea locul liber şi fertil, plăcut

70

surprins că nimănui nu i s-a năzărit să locuiaiască aici, în aceste văi mănoase legănate de dealuri verzi.

* * * Şi iar pământul tămăduit înturna refugiaţii, câte unul, câte zece, câte o mie, de se

nedumerea cel venit de unde s-au luat aceştia pe capul lui. Iar în amintirea vârfurilor ce l-au adăpostit, ori de dorul lor, omul pornea reînălţarea

bisericii, doar-doar va fi mai aproape de Cel...

GRECEASCA

OVREIASCA

BAZARLA F NT NA CEA MARE

 Â

ARMENEASCA

DR

UM

UL

MA

RE

ŢAPUL

SN

TAVINERI

Â

M z racheă ă

SoborulVechi

CENTRULVECHI COMERCIAL

AL CHI IN ULUIȘ Ă

Sunt e ţţ ă

viden iate por iunile care deocamdatnu au fost demolate

CON

STAN

TIN

SRBEA

SCA

ÂDRU

MUL

MAR

E

Situaţia la 1992.

Centrul vechi al Chișinăului. A reușit să dăinuie din evul mediu la al doilea război mondial. Ceea ce a rezistat incendierii la retragerea rușilor și bombardamentelor aliaţilor, a fost demolat de autorităţile sovietice. Cu toată "independenţa", demolările continuă și astăzi.

71

72

73

6.

Sântavineri, este singura biserică a Chişinăului vechi care a rezistat tuturor încercărilor timpului şi nimeni n-a reuşit s-o închidă vreodată. O fi purtând ea numele său popular încă pe de atunci când această parte a oraşului era o posesiune a mânăstirii Sf.Vineri din Iaşi? Edificiul actual este făcut în prima jumătate a secolului XIX, pe locul bisericii mai vechi, posibil din lemn, şi lăcaşul de acum este închinat Inălţării Domnului. De aici şi-a început ascensiunea Maria Cebotari...

Când s-a interzis să se bată clopotele, dangătul Sântavinerii se auzea în surdină de Paşti. Suna uşurel clopotul cel mai mic, de-l auzeau numai cei ce trebuiau să audă. Zău, ca la creştinii catacombelor.

Şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti. * * * In turnul bisericii Bunăvestire atârnă clopotul turnat în 1806. Inscripţia de pe el zice

că este o donaţie a lui Toader Sabău. A aceluiaşi Toader Sabău care contribuie şi la reparaţia Soborului Vechi şi Sf.Ilie. Clopotul e toată amintirea ce pare-se că a rămas de la el...

* * * La ţară renaşte vechiul obicei de a însemna locurile sacre prin troiţe. Dacă nu există

destule mijloace materiale pentru a le reface, de ce nu s-ar marca măcar cu nişte răstigniri locurile unde au stat cândva bisericile vechi moldoveneşti, au stat şi au pierit ca nişte martiri.

7.

Clădirea bisericii 'Armeneşti' a suferit mai multe intervenţii atât în perioada moldovenească, cât şi mai târziu când a fost preluată de armeni. Vechile ferestre, cu excepţia celei din altar, au fost lărgite. Se prea poate că această operaţie a fost efectuată prin dislocarea ancadramentelr din piatră cioplită (ele putând fi utilizate la lucrări ulterioare — procedeu observat la Măzărache, unde pentru repararea scărilor s-au folosit chiar şi pietre funerare). La clădirea de bază au fost alipite anexe şi contraforturi. Ultimul etaj al clopotniţei şi porticul anexei sudice ţin de sfârşitul secolului XIX.

74

Cu prilejul recentei "restaurări", odată cu degajarea pereţilor de stratul de tencuială, în altar a ieşit la iveală o fereastră îngustă, nelărgită, care fusese astupată, lăsându-se doar o mică deschidere elipsoidală. Mai apoi însă zidăria veche cu tot cu fereastra a fost ascunsă de ochii lumii de către "restauratori" prin pardosirea întregii clădiri cu plăci de piatră! Această făţuire se poate explica doar de moda introdusă de Ivan Ivanovici. Fără nici un motiv au fost înlăturate contraforturile... Demolarea a tot ce se mai afla împrejurul bisericii şi apariţia unui gard cochet s-au adăugat celorlalte transformări pe care le suportase monumentul de-a lungul timpului9.

75

Reconstrucţie. După înlăturarea anexelor făcute în sec.XIX, reapare o biserică în stil moldovenesc tradiţional.

Şi totuşi această biserică, zisă 'Armenească', rămâne a fi cea mai veche clâdire a Chişinăului care s-a păstrat până în zilele noastre. Unele biserici şi-au schimbat straiul, altele au fost dărîmate, iar aceasta, deghizată în 'Armenească', a izbutit să supravieţuiască. Şi cine ştie, de zăbovea în stăpânirea ortodoxă câte i se mai puteau întâmpla?

Iată că stă! Dosită, scuipată, dar tot vie.

1992

NOTE 1 Gheorghe Bezvicony scrie: ”Baronul Franz de Tott (1733 - 1797), ambasadorul francez al

Bahcisarai şi Constantinopol, este mulţumit la 1767 de ospitalitatea unui ‘guvernator’ al

76

următor un groaznic foc distruge oraşul; totuşi secund-maiorul von Raan care descrie aspectul jalnic al oraşului la 1788, îi prezice un viitor frumos ca unui punct strategic important. Un incendiu din 1789 mai distruge ceea ce a rămas, încât călătorul von Reiner, vizitând Chişinăul la 1793, vorbeşte de un loc mic şi fără însemnătate.”

Acest lucru poate ilustra planul oraşului alcătuit la 1789 de militarii ruşi:

“Планъ местечку Кишиневу Споказанiемъ прожекта подъ укрђпленiе двухъ батальоновъ и четырехъ ескадроновъ означенъ и прожектной краской сочиненъ

февраля __ дня 1789 год[…] ЕξПЛИКАЦIЯ А. Церковь воскресенiе христово каменная сотправленiемъ службы. B. Церковь благовещенiе каменная. Разоренная. C. Церковь архистратига михайла каменная разоренная. D. Церковь Святыхъ акима и анны каменная. Сотправленiемъ службы. E. Обывательское жилое строенiе покрыто деревянно[ю] краскою апустое безъ крышки. F. Кварталы строення […] минувшаго лета. Истребленныя турками. G. Плотина чрезъ реку быкъ стремя мелницами. H. Колодцы. I. Жидовскiе кладбищы въ окопе съ […] признаке […] чумное. K. Садъ фруктой […] свиноградомъ. L. Батарея изъ 8[…] главной и 2[…] углицкого полку артиллерiйскихъ орудiй. M. Батарея изъ 2хъ углицкого полку орудiй. N. Батарея изъ 3хъ витебскаго полку орудiй. O. Полагаемое вновь укрепленiе вкоемъ: P. Мосты збарiерами и траверзами. Q. Приономъ постъ состоящiй изредута. R. Обывателской домъ пологаемой укрепить. S. Рогатки. T. Провизской[…] магазеинъ[…]”

2 Этнография и искусство Молдавии. Chişinău, 1972.

3 Este documentată existenţa la Chişinău din 1645 a bisericii Sf.Ierarh Nicolae. 4 Caz identic la Cetatea Albă.

77

78

Biseria Măzărache.

"...Creștinismul a fost semănat pe teritoriul ţării noastre de Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat, încă pe la jumătatea secolului întâi..." (I.Bălan — Pateric, Galaţi, 1990)

5 “...Din timpul existenţei cimitirului s’a păstrat în popor expresia ‘la Mazarachi’. Ultima

distrugere a cimitirului, ca şi o ‘reparare’ recentă a bisericii, care i-a stricat şi mai mult stilul, s’a făcut acum câţiva ani. Multe picturi vechi moldoveneşti care în străinătate s’ar fi păstrat cu sfinţenie, s’au înlocuit în bisericile basarabene cu tablouri de proastă calitate ale contemporanilor noştri. Printre cei înmormântaţi la Mazarachi era jitnicerul Iordache Haitul, care a delimitat în 1805, împreună cu Ion Vârgolici, moşiile mănăstirii Galata — Buiucani şi Vovinţeni.” — Gheorghe Bezvicony, 1943

Pe un mormânt datat cu 28 iunie 1808, scria: IORDAKE M-AM NUMIT IN PUŢINI ANI CE AM TRĂIT SOŢUL MĂ IUBÉ, MÂNGĂERE MĂ AVÉ AŞTEPTÂND CA SĂ VADĂ SĂ MĂ BUCUR DE A MÉ ROADĂ CÂND ACEIA S-AU GĂTIT CEASUL MORŢII AU SOSIT ŞI PUNÂNDU-MĂ ÎN MORMÂNT CU LUT M-A ACOPERIT A FI VERMILOR MÂNCARE ŞI SOŢULUI ÎNTRISTARE MĂ ROG SOŢULE IUBITE SĂ-ŢI ADUCI DE MINE AMINTE

O fi cea mai veche poezie documentată în scris la Chişinău?

79

Poarta Măzărache.

6 In 1924 P.Gore scria: “Sunt de atunci trei ani de când am mai văzut trei plăci (pietre)

funerare cu inscripţii moldoveneşti în curtea bisericii Sf. Haralampie; acum ele nu mai există.” 7 “...Printre mulţimea ciudată deosebeai pe ofiţerul rus trecând iute în droşca-i uşoară, pe

frumosul şi voinicul ţăran moldovean, contrastând cu soldatul împărătesc [rus — N.N.] cu trăsăturile de calmuc, puţini turci, din pătura cea mai de jos, şi mulţi armeni — aşa de numeroşi aici că ocupă o stradă întreagă. In mijlocul poporului şedeau zarafii evrei cu măsuţe înaintea lor, pe cari erau împrăştiaţi zechini de Veneţia, galbeni olandezi, funduchi, stamboli şi alte feluri de monezi de aur turcesc, în amestec cu greoaia aramă a copeicilor ruseşti. Trăsura unei agere şi frumoase copile, nepoata vlădicăi armenesc, înainta încet pe strada îngustă şi murdară; în coadă stătea o slugă în strălucita haină de arnăut.” — William MacMichael, 1817.

8 Ctitorită conform pisaniei la 1777. Existenţa unui aier dăruit de ctitorul acestei biserici

Constantin Râşcanu datată cu 1765 ne dovedeşte, că biserica este mai veche de cât data pe care o aminteşte pisania.

9 S-a mai astupat fereastra nivelului doi ai turnului şi la intrare s-au adăugat nişte ornamente

armeneşti. In perioda postbelică pâna în deceniul al nouălea a servit drept depozit, după "restaurare" — centru turistic, din 1992 dată în folosinţă diasporei armeneşti din Republica Moldova.

80

BISERICILE MAI VECHI ALE CHIŞINĂULUI

Existente până la 1812 Sf.Nicolae (Armenească) Biserică pe pământ domnesc. Sf.Ierarh Nicolae, ctitorie Vas.Lupu 1645 refăcută 1803 pe ruine de către armeni în prezent: biserică Armenească Sf.Născătoarei de D/Zeu.

Soborul Vechi Biserică Sf.Arhangheli Mihail şi Gavriil, 1747 pe moşia mănăstirii Sf.Arhangheli–Galata. Refăcută de serdarul Theodor Măcărescu 1804; 1806 cu utilizarea unei decoraţii neoclasice demolat cca. 1960 Sântavineri Biserică pe moşia mănăstirii Sf.Vineri In prezent: Inălţării Domnului, Clădirea actuală 1830 existentă pe harta anului 1813 alte surse: 1804

Măzărache 1752 ori 1772 Sf. Ioachim şi Ana apoi: Naşterii Maicii Domnului, 1812; clopotniţa 1818 Bunăvestire datări: 1807, 1810 de lemn 1795 (?) pe hartă 1774, 1789 - de piatră; clopot - donaţie Th.Sabău 1807 Râşcanilor existentă la 1765 Invierii Domnului 1777 în prezent: Sf.Impăraţi Constantin şi Elena

Biserica Sântavineri.

81

Sf.Ilie de la sfârşitul sec.XVIII Piatră memorială “Văleat 1781 mai 11” refăcută de Th.Sabău 1806 demolată cca.1960 Sf.Gheorghe sfârşitul sec. XVIII - (?) terminată la 1819, morminte vechi moldoveneşti; ultima stil arhitectural moldovenesc

Haralamb existentă pe hartă din 1813; morminte vechi moldoveneşti clădirea din 1836 Buicanilor Arhanghel Mihail 1825 Lipovană capelă; existentă pe hartă 1813; de lemn? demolată cca.1960

La nord de biserica Haralamb, se vede pe hartă biserica Grecească a Mitropolitului Irinopol; strada Goliei de alături mult timp s-a numit Irinopolskaja (actualmente O.Goga).

ANM F.11. reg.1, dos.245. Fotocopie.

82

Patriarhilor Athanase şi Chiril 1812, biserică grecească de casă; dispărută Munceşti Arhistratigi 1805, de lemn. Sf.Treime 1869; stil pseudo-rus

Ctitorite după 1812 Cimitir 1830 Tuturor Sfinţilor; classicism? Cathedrala 1836 Mai târziu clopotniţa — simbol al victoriei Rusiei asupra Turciei Luterană 1838 Catolică 1840 Ciuflea 1858 Sf.Teodor Tyron; stil pseudo-rus Adormirii 1892 Adormirii Maicii Domnului Sf.Dumitru 1902 etc.

Crucile moldovenești de pe biserica Măzărache au fost date jos (fiind înlocuite cu cele rusești) cu ocazia aniversării a o mie de ani de la creștinarea Rusiei.

83

Vederea înspre biserica Bunavestire, înc. sec. XX.

Foto E.Marvan.

Biserica Bunavestire. Placa votivă datează cu începutul secolului XIX —biserica însă este consemnată pe hartă și la 1789.

…In turnul bisericii Bunăvestire atârnă clopotul turnat în 1806. Inscripţia de pe el zice că este o donaţie a lui Toader Sabău. A aceluiași Toader Sabău care contribuie și la reparaţia Soborului Vechi și Sf.Ilie. Clopotul e toată amintirea ce pare-se că a rămas de la el...

Imagine din anii 1920.

Desen de Glebus Sainciuc

1947.

Casa proprietarului Zagorodni din strada Grădinarilor (azi: Grădinilor), Ridicată pe la 1800. In anii 20 ai secolului XX era una din cele mai bine păstrate. Demolată prin anii ‘60.

O casă din Budeștii pe Răut, sec II-IV A.D., săpături cultura “Cerniachow”. Arheologul E. Rickman zice: “Основой строительных деталей является каркас из вертикальных бревен и

переплетавших их веток, обмазанный глиной.”

Aceste două case le desparte un mileniu și jumătate, în care răstimp nu a intervenit nici o schimbare structurală. Soarta lor este și ea identică - au dispărut în urma unor incursiuni militare. Planul casei din Budeștii pe Răut, sec II-IV A.D., săpături

cultura “Cerniachow” Planul casei din strada Grădinarilor.

85

CITATE DESPRE CASĂ

din Corina Nicolescu şi din copilărie Casa noastră are forma unui patrulater, şi curtea este tot aproape dreptunghiulară.

Astfel se mărgineşte din trei părţi cu vecinii şi una dă în stradă. Nord-Est. "Claudetihăna" se trage din Клавдия Тихоновна. Claudetihăna avea o sută de pisici. Şi era gata să mai ţină. Avea şi câini. Astfel se

întâmpla atunci când mai aduceam acasă un mâţ de suflet, bunica îmi zicea: — Ia, du-l la Claudetihăna! Era vecina de peste gardul din fundul curţii. Bunica, când o mai întâlnea în drum,

aceea avea deobicei sacoşa plină de pâine. — Ce vă trebuie atâta pâne, că sunteţi singură? — Apoi pentru mâţele mele... Mie-mi părea o vrăjitoare. Nu era deloc prietenoasă. Trăia singură cuc, nu lăsa pe

nimeni în casă, şi copiilor le era frică de ea.

Casa proprietarului Bonza, cca 1820. Dispărută.

Comisiunea Monumentelor.

86

Sud-Est. Cheochia-Zîna n-a avea nas. In loc de nas purta o proteză. Ca să se ţină, era agăţată

de nişte ocheleri fără dioptrii, parcă de jucărie, cu sticlele plate. Trăia singură cuc. Nu ştiu din ce o ducea. Mai vindea răsărită prăjită. Industria

răsăritei cerând anumite investiţii începătoare, cu vârsta i-a venit prea greu. O vedeam cerşind la biserică. Ba chiar şi în faţa casei. După fiecare ploaie, până mai era în stare, se cocoţa pe acoperişul casei sale. Il repara cum putea şi cu ce putea. Spiridon Vangheli are în "Steaua lui Ciuboţel" un moş Pintilie, care îşi tot dregea acoperişul; când ilustram cartea, mereu îmi aduceam aminte de Chiochia-Zîna. Numai că la Vangheli e poveste, şi-l ajuta cocostârcul, iar Zina era reală şi sta mai prost cu ajutorul. Vecinii, ba unul, ba altul îi aduceau de mâncare.

Intr-o zi au găsit-o moartă. A venit un camion de la miliţie să-i ridice corpul. Stătea pe jos zgribulită. Unii ziceau că a murit de bătrâneţe, alţii - de foame. Am luat-o şi am pus în camion. Era foarte uşurică; eram deja în toiul socialismului multilateral dezvoltat.

Casa proprietarului Ţubariu. Dispărută.

Comisiunea Monumentelor.

87

Reședinţa mitropolitului armean. Consemnată pe harta lui Ozmidov. Se găsea pe strada Bulgărească, ceva mai la deal de bd. Ștefan cel Mare.

“...Un singur colţ din partea de sus a orașului, adică târgul nou rusesc, are începuturi mai vechi, acel numit ‘Ograda armenească’, ce mai păstrează încă și azi puţine urme ale acestei vechimi...”

P.Constantinescu-Iaşi, 1931.

Interior. Elena Petrovna trăia la noi la gazdă, era feroviară. Toată măhală, fiind aproape de

gară, era plină de feroviari aduşi din Rusia. I-au dispus pe la casele oamenilor, ori pe la cele părăsite. Mai mult de jumătate din vecini, care ne înconjuraseră înaintea războiului, lipseau. Care au plecat în România, care în Siberia.

Elena Petrovna era singură cuc. Inainte de război avusese un fiu, din flori. Când a împlinit optsprezece, s-a început războiul — şi dus a fost. Acum erau anii cincizeci şi tot îl aştepta înapoi. Se mai zvonea că cică iată cineva, pe care nici nu-l mai aşteptau s-a întors. Venea pe la ea mama lui Virgilea, avea şi ea un fiu dus, şi se tot împărtăşeau, schimbau informaţia. O trata cu "чайный гриб", era o băutură fermentată pe bază de ciupercă, ce plutea în borcan în care se adăuga ceai foarte dulce.

88

Când îl născuse pe fiu-său, trăia undeva pe Volga, şi era socialismul deabia în costrucţie. Fiind lăuză, nu s-a putut prezenta la lucru, şi lipsea de vreo trei zile. A venit miliţianul şi a arestat-o. Şi a tot dus-o cu pruncul în braţe prin tot oraşul până la sector, sau cine ştie. Era iarna şi bătea un vânt rece, şi ea tot mergea şi mergea, că sectorul era undeva în altă parte a oraşului. Era om înţelegător miliţianul, dar ce era să facă? S-a lămurit acolo şi au lăsat-o. Pe urmă a mers înapoi. Şi aşa i-a picat în minte drumul cela, lung ca o viaţă. Apoi în patruzeci şi unu i-au luat băiatul, şi ea stătea şi-l aştepta înapoi: un drum fără sfârşit. Avea o fotografie a feciorului, micuţă — şi tata a mărit-o, a desenat cu creionul. Atârna deasupra patului.

Nord-Est. Când a murit Claudetihăna, s-a aflat că bărbatu-său nu fusese dus în Siberia, ci

stătuse ascuns acasă: a făcut Claudetihăna o ascunzătoare după perete, şi-l ţinea acolo. Ca să nu stârnească nedumeriri în privinţa surplusului de hrană ce trebuia s-o procure, ţinea multe animale. Aşa trăia ea cu soţul la adăpost şi pisicile împrejur. Când a murit ea, n-a avut el încotro, şi a ieşit. Erau anii şaizeci, erau alte timpuri, nu mai ridicau oamenii, şi ziarele îşi băteau joc de cazul lui — de frica lui. A mai trăit un an, şi a murit şi el.

După ce ieşise, mai întâlnea lumea, şi povestea. Bunicului: — Dar eu vă vedeam Gheorghe Simionîci, pe fereastră, cum mergeaţi la vale, la

frate. Că ei fuseseră colegi de lucru înainte de război cu bunicul George, după mama. Nord-Vest In curtea vecină era un cuptor. Cu câteva zile înainte de Paşti era deja incins. Toţi

vecinii se puneau în rând. Cei privilegiaţi mai aproape de sărbători. Bunica era privilegiată. Era specialistă la copt cozonaci. Şi era somată de fiecare dată când trebuia de apreciat dacă era momentul să fie cozonacii scoşi.

Intr-un an au venit pompierii şi au dărîmat cuptorul. Au zis că în scopuri antiincendiare, dar lumea zicea că altul era motivul. Bunica mai încerca să coacă cozonaci în rola sobei. Dar nu ieşeau cum se cuvine.

89

Casa Pătlăgeanu, de peste drum de biserica Sântavineri. Ridicată pe la 1815/20. Dispărută.

Comisiunea Monumentelor.

90

Sud-Vest Strada Grigore Ureche, numărul 38. Scormonind prin ţărnă în curte am găsit o tăbliţă. Avea scris pe ea "str. Grigore

Ureche" — cu litere latine. Pe atunci denumirea oficială a străzii era Voznesenskaia, pe urmă s-a făcut "Iakira", acum iar este "Grigore Ureche". Până la revoluţie era tot "Voznesenskaia" — în numele bisericii — Inălţarea Domnului. Dar de fapt lumea dintotdeauna îi zicea şi continuă să-i zică "Sântavineri". Şi dacă spui că locuieşti pe Voznesenskaia, Iakira, Gr.Ureche, lumea întreabă, unde vine asta? apoi la Sântavineri — şi se clarifică.

Scormonitul prin ţărnă desvăluie câteodată multe. Pe acolo de unde porneşte oraşul Chişinău, pe lângă Măzărache, s-au găsit urme de aşezare preistorică a chişinăuanului neolitic. Trăia în bordeie, prindea peşte, făcea oale. Desigur dacă nu-l încurca nimeni.

Mai tărziu, dacă era pace, ceea ce se întâmpla cam rar, ajungea să aibă surplus de peşte, de oale, de alte ale gurii şi de meşteşug, aşa că le grămădea de zile negre, şi trebuia să le ţină undeva. Astfel în loc de bordei apare casă orăşenească cu subsol-cerdac. "...Casele orăşeneşti... sunt constituite, în marea lor majoritate, dintr-un parter înălţat pe un subsol, uneori chiar pe un demisol, care are rolul unei magazii pentru păstrarea proviziilor, uneltelor şi mărfurilor" scrie Corina Nicolesu în cartea Case şi palate vechi româneşti, apărută la Bucureşti în 1979.

Dacă zilele negre mai amânau să vină, pornea schimbul de marfă.

Acasa pe strada Gr.Ureche 38, anul 1933.

91

Casa din strada Mincu (azi: strada Pușkin). Demolat întreg cartierul.

Comisiunea Monumentelor.

92

Tata mă lua de mână, şi ne duceam în jos spre valea Bâcului. Trebuia să fi fost foarte pitoresc pe acolo. Bâcul era pe jumătate mlaştină şi creştea mult stuf. In apă era fixat un scăunaş, probabil pentru pescari.

Tata s-a aşezat în pirostrei pe mal şi desena. S-au adunat în jur la spectacol băieţii din măhală. Unul s-a oferit să-i aducă scăunaşul cel din apă. Dar nu l-a putut clinti, era prins bine în pari bătuţi în fund. Mai la deal era o casă cu cerdac, acoperită cu şindrilă. Tata mi-o arăta, zicea că-i frumoasă. Fotografia ei, mărită pe o planşetă, a stat atârnată la catedra de arhitectură, care era condusă pe atunci de Voiţehovschi şi Toramanean. Apoi a dispărut. Fotografia. Casa fusese demolată mai înainte. Era o casă într-adevăr frumoasă, tipic moldovenească, de la oraş.

Casa noastră este destul de recentă şi modernă. A făcut-o bunicul Vasile în anul

1914, "după proiect", de piatră, acoperită cu tinichea. Casa se încălzea cu sobe. Era înainte şi o plită cu cuptor la bucătărie, dar o ţin minte foarte vag. Sobele aveau role, dar erau bune doar de făcut pesmeţi, nu de copt cozonacii.

Casele din preajma Pieţei Vechi. Demolate. Azi pe aci trece str.Pușkin.

93

Casa boierească din Mahalaua Galbenii (azi: str.Alexandru cel Bun). Inceputul sec.19. Demolată prin 1985.

Cu o sută de ani înainte, pe la 1814 mai toate casele erau de lemn, adică partea superioară a casei. Pe planul detaliat a Chişinăului, alcătuit de Ozmidov se face registrul imobilelor:

“Домовъ деревянныхъ на каменныхъ фондаментахъ, которыя съ каменными погребами, подъ деревянными и черепичными крышами - 870...

Домовъ деревянныхъ подъ камышевыми крышами, изъ коихъ нђкоторые на каменныхъ фондаментахъ и съ каменными погребами - 1191.

И того собственно обывательскихъ домовъ въ городђ Кишиневђ - 2129.”a Din 2129 de case doar 68 erau de piatră.

Cu încă o sută şi ceva ani mai înainte, pe timpul domniei lui Vasile Lupu, prin mărturia lui Paul de Alep, secretarul Patriarhului Macarie, se ştie că în oraşele româneşti casele "toate sunt de lemn şi vălătuci încât ninsoarea nu se poate ţine pe ele. Inăuntru sunt aşezate laiţe de jur împrejur şi o masă în mijloc, ca în casele Frâncilor. Paturile lor sunt

a) vezi traducerea la cap. Ozmidov.

94

formate din scoarţă sau pâslă şi totdeauna apropiate de zid. In fiecare este câte o sobă, vatră sau cămin. Deasupra acestuia din urmă, pentru a apăra de fum, e format un fel de pătrat de lut verde sau roşu, iar la casele celor bogaţi de olane lustruite, sprijinit pe doi stâlpi şi cu un capac în vârf. Acesta se numeşte în limba românească 'cuptoriu'. Asemenea cuptoare sunt foarte obişnuite la ei, încât casele lor iarna sunt mai calde decât băile la noi."

Acasă pe strada Gr.Ureche 38, anii 1950. Aici se aduna lumea de tot felul, unii din ei sunt demult Istorie. G.Sainciuc, I.Vieru, R.Ocușco, Vasile I. Sainciuc, V.Zagorschi, M.Grecu, Vitalie Tulnic, V.Rusu-Ciobanu, Valentina Zagorschi.

De biserica Bunavestire se ştie de demult. Nu este clar din ce era clădită iniţial. In 1789 documentele ruseşti grăiesc ca fiind de piatră: "Церковь благовещенiе каменная. Разоренная.a" Mai tărziu apare ca fiind de lemn! Cea actuală, de piatră este clădită abia în 1807 sau 1811. Deruta poate fi doar a străinilor. In prima jumătate a secolului XVII un oarecare Niccolo Barsi trece prin Moldova şi ne lasă amintirile:

"Locuinţele oraşului, foarte puţine la număr, sunt din pământ, însă în cea mai mare parte ele sunt făcute din bârne îmbucate unele într-altele. Peste ele se aşterne lut amestecat cu pleavă, cu băligar de cal şi cu apă. După ce se usucă acest material, se ia var şi se albesc aceste case ca şi cum ar fi nu din pământ ci din zid, datorită cărui fapt cine nu se pricepe, ia uşor drept piatră ceea ce de fapt nu e decât lut. Aceste case ei le împodobesc cu pridvoare şi cu balcoane ieşite în afară, pentru a putea sta în timpul verii la răcoare, şi le acoperă de cele mai multe ori cu paie. Numai casele boierilor şi cea a domnului sunt acoperite cu şindrilă. Toate sunt izolate una de alta şi fiecare din ele îşi are ograda sa cu grajduri pentru vite."

Şi casa mătuşii Elena avea "un pridvor ieşit în afară, pentru a putea sta în timpul verii la răcoare", dar şi mai bine, să te dai huţa în jilţul-balansoar împletit din paie. Mătuşa era învăţătoare şi casa înainte de război era a lor. După - nu mai era, le-au dat însă două odăi, să aibă unde trăi. In propria casă. Pe urmă şi casa a fost demolată, ca toate celelalte de

a) Biserica Bunavestire de piatră. Devastată.

95

pe strada Grădinarilor, şi le-au dat apartament. A insistat, şi le-au dat alături, nu la Râşcani sau Botanica, că era învăţătoare emerită. Şi a stat acolo cu o altă mătuşă, tot Elena, sora cu bunicu, şi cu Didi, vara mea. Apoi mătuşile au murit, vara a plecat, şi s-a terminat casa.

Când mă duceau la bunicii "ceilalţi", trebuia să parcurg un drum destul de lung. După ce treceam de biserica noastră, drumul cobora un pic la vale şi apoi iar la deal, strada

Casa din fosta stradă Balș, ridicată pe la 1780. Demolată împreuna cu întreg cartierul.

Comisiunea Monumentelor.

96

se făcea tot mai îngustă. Ne apropiam de fostul centru al târgului de cândva. Apoi treceam de un maidan. Casele erau mai toate ruine pe acolo. Erau resturile "Bazarului vechi" - Piaţa Veche.

Corina Nicolescu: "...centrul economic ...începând din secolul XVI, va fi numit şi cu termenul persan 'bazar' sau 'pazar'."

Casele care mai rămâneau erau foarte înghesuite, lipsea oricare verdeaţă, şi era numai praf. Era un praf foarte fin, aproape nematerial, şi era cald şi plăcut — dacă-ţi dădeau voie să mergi desculţ, dar să fii atent să nu calci pe vreun ciob de sticlă. Iar casele erau foarte neatrăgătoare, de mult timp nevăruite, stâlpii ce susţineau streaşina mai toţi aplecaţi, pe uşile întredeschise se zărea hăul. Mama zicea că dacă intrai, treceai şirul odăilor una înt-alta, una într-alta, de ieşeai în altă parte, în cu totul altă stradă, şi până treceai abia de zăreai un pic de lumină. Evu' mediu!

Corina Nicolescu: "Din cauza nevoii de a spori spaţiul de locuit şi de depozitare, casele negustoreşti se dezvoltă mai ales pe axul longitudinal, cu un front limitat spre stradă, din pricina lotului îngust în oraş, fapt care duce la desfăşurarea pe întreaga lungime a unui coridor, deschis sau acoperit cu geamlîc, o adaptare, după unii cerecetători, a pridvorului casei ţărăneşti."

Deci chiar evul mediul era. Apoi mai treceam de o biserică, drumul iar se făcea mai lat, şi ajungeam la casa

bunicilor ceilalţi, şi mă jucam cu Didi.

1997

CUPRINS

PREŢUL MEMORIEI 4

Cronologia târgului până la 1812 14

ISTORIA IN CURS DE DISPARIŢIE 18

Chişinăul documentat de hotarnicul Ozmidov: 28

TOATE DRUMURILE DUC 39

Toponimia mai veche a Chişinăului 56

BISERICA ZISĂ 'ARMENEASCĂ' 64

Bisericile mai vechi ale Chişinăului 80

CITATE DESPRE CASĂ 84

Planul orașului aprobat la 1834 de ţarul Nikolai I

Un virtual Proiect de Ocrotire a Structurii Istorice a orașului Chișinău. Pentru început ar trata doar o mică zonă a Târgului Vechi, și anume sub-centrul Sf.Ilie. Modelul poate fi extins și asupra altor părţi orașului vechi cuprinse între Gara Feroviară până la strada Zaikin și de la Catedrală până la rîul Bâcu.

Un Proiect de lucru ar prevedea revalorificarea cartierelor limitrofe Pieţei Sf.Ilie dinspre nord-vest precum și ridicarea la intersecţia străzilor Anton Pann, Sf.Ilie, Sf.Andrei și Căpriana a unui memorial din o Capelă pentru pomenirea bisericii-martir Sf.Ilie, o reconstituire a Pietrei lui Ștefan Nour și o Troiţă comemorativă pe locul altarului.

ANEXĂ Inventarul Fondrilor Muzeului Bisericesc din Chişinău.

ANM Fondul 1135 Inventar 1 Dosar 7

102

OPISUL OBIECTELOR CE SE PĂSTREAZĂ IN MUZEUL SOCIETĂŢII Istorico-arheologice bisericeşti basarabene, din Chişinău 1923

DENUMIREA OBIECTELOR

I.

Antimisele

a) româneşti:

1. 466. Al Mitropolitului Gavriil, fost al Chievului; eliberat bisericei "Acoperemântul Maicii Domnului" din oraşul Odesa, în anul 1800.

2. 467. Al Mitropolitului şi Exarhului Gavriil al Chişinăului şi Hotinului; eliberat bisericei "Sf. Gheorghe" din com. Beşenia, 9 Martie 1819.

3. 468. Al Arhiepiscopului Dimitrie al Chişinăului şi Hotinului; eliberat bisericei "Sf. Gheorghe" din com. Noua Suliţă, la 11 Mai 1838.

4. 469. Al Arhiepiscopului Irinarh al Chişinăului şi Hotinului; eliberat bisericei "Sf. Gheorghe" din com. Novaci, jud. Chişinău, la 23 Aprilie 1846.

5. 470. Al Arhiepiscopului Antonie al Chişinăului şi Hotinului; eliberat bisericei "Sf. Mihail" din com. Albineţ, jud. Iaşi (azi Bălţi), la 4 Decembrie 1858.

6. 471. Al Episcopului Pavel al Chişinăului şi Hotinului; sfinţit de Ieroftei Mitropolit grecesc în retragere, domiciliat în Chişinău; eliberat mânăstirei Neamţu Nou, în anul 1872.

7. 472. Al Arhiepiscopului Serghie al Chişinăului şi Hotinului; eliberat bisericei "Sf. Nicolai" din com. Călineşti, jud Iaşi, la 25 Ianuarie 1885.

8. 473. Al Episcopului Isaachie al Chişinăului şi Hotinului; sfinţit de către Arcadie, Episcopul Achermanului; eliberat bisericei "Naşterea Maicii Domnului" din com. Brezoaia, la 12 Mai 1891.

9. 474. Al Arhiepiscopului Neofit al Chişinăului şi Hotinului; eliberat bisericei "Înălţarea Domnului" din com. Cărpineni, la 22 Aprilie 1894.

10. 475. Al Episcopului Iacov al Chişinăului şi Hotinului; eliberat bisericei catedrale "Schimbarea la faţă a Domnului" din oraşul Bolgrad, jud. Ismail, la 24 Ianuarie 1902.

11. 476. Al Episcopului Vladimir al Chişinăului şi Hotinului; eliberat biericei "Naşterea Maicii Domnului" din com. Palanca, jud. Acherman, la 23 Aprilie 1906.

12. 477. Al Mitropolitului Filaret al Chievului şi Galiţiei; eliberat bisericei Regimentului "Voznesensky", la 5 Iulie 1847.

13. 478. Al Arhiepiscopului Anatolie al Minscului şi Lituaniei, dela 25 Mai 1832.

14. 479. Al Episcopului Veniamin al Huşilor, dela 30 Noembrie 1792, de pânză.

15. 480. Al Episcopului Meletie al Huşilor, dela 23 Noembrie 1803, de pânză.

16. 481. Al Episcopului Calinic Hariupolis al Huşilor, dela 23 Decembrie 1860, de pânză.

17. 482. Al Episcopului Iosif al Huşilor, dela 4 Iulie 1873, de pânză.

18. 483. Al Episcopului Melhisedec al Ismailului, dela anul 1865.

19. 484. Al Mitropolitului Sofronie al Moldovei, dela 11 Noembrie 11859, de pânză.

20. 485. Idem dela 15 Decembrie 1862, de atlas.

21. 486. Al Episcopului Melhisedec al Ismailului, dela 20 Octombrie 1867, de pânză.

22. 487. Idem dela 25 Octombrie 1874, de atlas.

23. 50. Al Episcopului Chiril de Sevsc şi Breansc; eliberat bisericei "Sf. Marele mucenic Gheorghe", la 15 Septembrie 1767 (?), primit în anul 1912 dela protoiereul Constantin Mihul.

24. 488. Sfinţit de Sf. Sinod Ocârmuitor în biserica mare din Palatul Imperial şi în prezenţa Impărătesei Ecaterina Alexeevna, la 25 Ianuarie 1795.

25. 489. Al Episcopului Irineu de Tver şi Caşin, dela 24 Martie 1795.

26. 354. Un antimis din anul 1862, de pânză pus în cadru.

27. 52. Antimis de pânză, sfinţit de Mitropolitul Gavriil Bănulescu Bodoni la 13 Iunie 1818; s'a primit în anul 1912 dela stareţul Mânăstirei Hârbovăţ, egumenul Teognost.

28. 64. Antimis de mătasă, sfinţit de Mitropolitul Iacov al Moldovei, s'a primit dela preotul Postolachi dela biserica com. Bădiceni, în anul 1913.

29. 383. Antimis sfinţit de membrul Sf. Sinod Ocârmuitor, Episcopul Ambrosie al Preeaslavului şi Dimitrovului, stareţul sf. mânăstiri a Invierii din Ierusalimul Nou (gub. Moscova), pentru biserica "Sf. Ioan Inainte mergătorul" de lângă cetatea Pecersc, la 13 Septembrie anul 1754. S'a primit dela protoiereul Neculai Vasile Laşcov, la 13 Noembrie 1919.

b) greceşti:

30. 490. Al Arhiepiscopului Constantin, sfinţit în anul 1830; pe cele patru margini e tipărit în greceşte, un text, care în româneşte vr'a să zică: "Constantin , din mila lui Dumnezeu, Arhiepiscopul Contantinopolei, Romei Nouă şi Patriarh Ecumenic"; antimisul e făcut din pânză.

31. 491. Al Preosfinţitului Hrisant; pe cele patru margini se află tipărit în greceşte textul care se traduce astfel: "Jertfelnicul lui Dumnezeu şi Sfântul pentru săvârşirea pe dânsul a Liturghiei dumnezeeşi, sfinţit de harul dumnezeesc al Intrutotsfântului şi de viaţă făcătorul Duh. Dă dreptul de a ierurgisi în orice loc al stăpânirii Dumnezeului nostru Hristos". Sfinţit în luna Iunie anul 1834; antimisul e făcut din pânză.

32. 492. Al Patriarhului Atanasie; pe antimis se află tipărit acelaş text, ca şi pe cel precedent tot în greceşte: "Sfinţit de fericitul şi sfântul Patriarh al sfintei cetăţi Ierusalimului şi a toată Palestina, Domnul Atanasie", sfinţit în Sfânta biserică a învierii în anul 1881; antimisul e din pânză.

Observaţie: Antimisele arătate, în afară de cel sub No. 23, au fost primite din vesmântăria de pe lângă casa arhierească din Chişinău, (Mitropolia) la 15 Mai 1912.

II.

Mitrele.

II

1. 387. Mitră de culoarea roşie carmină, având următoarele chipuri lucrate în email: schimbarea la faţă a Domnului, Născătoarea de Dumnezeu, Ioan Botezătorul, Ioan Gură de Aur şi cei patru Evanghelişti. E foarte preţioasă. Chipurile sunt garnisite cu perle. Această mitră probabil că e depe vremea Mitropolitului Gavriil Bănulescu Bodini al Chişinăului şi Hotinului.

2. 388. Mitră de culoare violetă, de catifea, cu patru chipuri de email într'o ferecătură de argint şi anume: chipul Mântuitorului în toată lungimea sa, al Maicii Domnului, al sf. Ioan Botezătorul şi al sf. Ioan Gură de Aur; chipurile sunt împodobite cu aquamarini, ametişti, smaralzi şi sticle de culoarea pietrelor; câteşi patru chipuri şi cusutura între ele îs presărate cu mărgăritare; mitra e încoronată cu cruce, prevăzută cu 5 ametişti, patru smaralzi, două sticle de culoare albastră, un smarald mare şi un ametist mărunt.

3. 389. Mitra de culoare roşie carmină, de catifea, împodobită cu felurite sticle şi pietre mărunte; patru chipuri ale Evangheliştilor, lucrate în email; mitra e încoronată cu o cruce, care are diferite sticle.

4. 390. Mitră de catifea, culoarea roşie carmină, cu patru chipuri ale Evangheliştilor; împodobită cu sticle de culoare diferite şi mărgăritare mari; e încoronată cu o cruce din sticle de culori diferite.

5. 391. Mitră de catifea roşie cu chipurile celor 4 Evanghelişti, în email, împodobită cu diferite sticle. Crucea lipseşte.

6. 392. Mitră de argint, lucrată cu ciocanul, cu 8 chipuri în email; împodobită cu sticle de culori diferite; încoronată cu o cruce de argint aurită şi prevăzută cu 5 mărgăritare; din mai multe scobituri lipsesc sticle.

7. 393. Mitră învălită cu o reţea de metal alb din şicul alb; pe mitră se află chipurile: Măntuitorului, Maicii Domnului, sf.Ioan Inainte mergătorul şi al cuviosului Antonie.

Mitrele arătate sub No. 1-7 s'au primit dela capela arhiepiscopală, la 27 Martie 1912.

8. 303. Mitră de catifea roşie carmină, împodobită cu opt medalioane aşezate în şiruri: în cel de sus cei 4 Evangelişti şi în cel de jos chipul Măntuitorului, Maicii Domnului, al sf. Ioan Gură de Aur; mitra e încoronată cu cruce, aşezată pe coroană şi e împodobită cu pietre mărunte în forme de cruciuliţe.

Această mitră e din timpul Mitropolitului Gavriil Bănulescu Bodoni; s'a primit din mânăstirea Căpriana la 18 Iunie 1916.

III.

Veşmintele bisericeşti.

a) Sacosele

1. 394. Sacos din ţesătură de mătasă, pe care se află chipurile sfinţilor Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur, cu inscripţiuni în greceşte; mânecele şi brâul fiind cusute împrejur cu galon alb argintiu, mărgelele cu un găitan alb răsucit, iar gulerul brodat cu panglică îngustă de culoare roşie carmină; sacosul e căptuşit cu pânzâ de calitate inferioară; e un sacos vechiu.

2. 395. Sacos din brocart argintiu - aurit cu heruvimii ţesuţi pe

el; garnisit cu galon aurit şi flori argintii; gulerul şi mânecile în douâ rânduri sunt cusute împrejur cu galon aurit, pe ornatul depe umere se află o cruce auritâ cu zorzoane; e împodobit cu şase clopoţei de argint aurit şi 15 nasturi de mătasă; căptuşit cu delicatonă de culoare galbenă deschisă.

3. 396. Sacos din brocart argintiu - aurit; mânecile şi bordul sunt garnisite împrejur cu galon lat, iar pe alocuri cu un galon îngust argintiu; ornamentele depe spate sunt brodate cu fire de argint şi aur; în tâeturile sacosului sunt şapte nasturi de argint-aurit şi cinci de aramâ; câptuşit cu satin.

4. 397. Sacos din brocart alb - argintiu, împodobit cu flori albe în raze albastre; mânecile şi bordul în douâ rânduri sunt garnisite cu galon lat argintiu-aurit; crucea depe spate e făcută din fire de aur; în tăeturile sacosului îs şase clopoţei de argint din cari doi sunt auriţi şi 12 năsturei de aramă; căptuşit cu muşama (colencor) de culoare roşie.

5. 398. Sacos prevăut cu numeroase cruci argintii; mânecile şi bordul sunt cusute împrejur cu galon argintiu; în tăeturi sunt patru clopoţei de argintt aurit, şapte nasturi de aramă, crucea depe spate e brodată cu fire de aur şi argint; căptuşit cu muşama de culoare cenuşie.

6. 399. Sacos de catifea, culoarea roşie carmină; cusut împrejur în două rânduri cu galon argintiu; în spate se află brodată o cruce argintie-aurită cu mărgăritare artificiale; în tăeturile sacosului îs cinci clopoţei argintii-auriţi şi 151 nasturi de mătasă; căptuşit cu granadin.

Sacosele de sub No. 1--6 s'au primit dela capela arhiepiscopală la 27 Martie 1912.

7. 117. Sacos din brocart argintiu de mătase, culoare roşie carmină; împodobit cu flori mari albe cu margini albastre, precum şi cu cruciuliţe mărunte de aur; căptuşala din mătase albă; sacosul e din timpul Arhiepiscopului Pavel Lebedev.

8. 118. Sacos din brocart galben împodobit cu flori roşii şi albastre; căptuşala din culoare bordo; sacosul e din timpul Mitropolitului Gavriil Bănulesscu Bodoni.

9. 119. Sacos din stofă fasonată brocart cu flori--buchete mari de catifea roşii închise şi verzi; căptuşală de mătasă roşie; sacosul e din timpul Mitropolitului Gavriil Bănulescu Bodoni.

Sacosele de sub No. 7--9 s'au primit dela biserica catedrală din Chişinău la 11 Iunie 1914.

b) Omofoarele:

1. 400. Omofor din atlas albastru acoperit cu o reţea argintie aurită şi prevăzut cu flori şi cinci cruci argintii căptuşit cu mătase albă.

2. 401. Omofor din glaset (brocart strălucitor) argintiu; pe el sunt custe cinci cruci argintii aurite; la margini e garnisit cu o panglică roşie de catifea, căptuşit cu mătase albă.

3. 402. Omofor lucrat din glaset maire-alb, garnisit împrejur cu aţe argintii; împodobit cu flori şi mărgele de sticlă de culoare roşie închisă; în mijloc se află cusute cinci cruci din aţe argintii şi mărgele de sticlă; căptuşit cu ţesătură albă de atlas.

4. 403. Omofor din glaset alb; garnisit împrejur cu galon

III

argintiu; căpuşit cu materie albă de mătase.

5. 404. Omofor din brocart uşor galben-aurit; jur împrejur e garnisit cu galon galben lat; are două cruci şi o ornamentaţie pe spate; omoforul e căptuşit cu materie albă simplă.

Toate aceste cinci omofoare s'au primit dela capela arhiepiscopiei, la 27 Martie 1912.

c) Paliţele:

1. 405. Paliţă din catifea ; împrejur cusută cu fire de argint şi arginttii; pe alocuri florile sunt prevăzute cu mărgele de sticlă mărunte; în mijlocul paliţei se află brodată cu fire aurite şi argintii icoana Acoperemântului Maicii Domnulu; jur împrejur paliţa garnisită cu broderie de beteală cu trei ciucuri aurite; căptuşită cu catifea roşie de mătasă.

2. 406. Paliţă din catifea roşie carmină; brodată cu fire de aur şi de argint, precum şi cu jeu de sticlă de culori diferite; pe paliţă sunt presărate mărgăritare mari; împrejur e garnisită cu broderie aurită; căptuşită cu materie de culoare verde; are trei cruci.

3. 407. Paliţă din ţesătură argintie, cusută cu fire de aur; jur împrejur e garnisită cu broderie aurită; la mijloc e o cruce din fire de aur cu zorzoane; căptuşită cu atlas roşu.

4. 408. Paliţă brodată cu aur şi argintr, (lucrată la Viena); în mijloc are icoana Invierii lui Hristos şi înscripţia η αναστασισ του Χριστου cu 2 îngeri, iar pe la colţuri cei patru Evangelişti; e garnisită împrejur cu broderie aurie-argintie; căptuşită cu mătase roşie.

5. 409. Paliţă cusută cu fire de aur şi de argint din catifea roşie carmină; la mijloc se află brodată Schimbarea la Faţă a Domnului; e garnisită împrejur cu broderie aurită; căptuşită cu materie roşie.

6. 410. Paliţă din atlas roş cu flori aurite brodate; la mijloc icoana Sf. Treimi; împrejur e garnisită cu brodrie şi cu trei ciucuri; căptuşala de mătasă.

7. 411. Paliţă brodată cu fire de aur şi argint cu zorzoane; la mijloc se află brodată Invierea lui Hristos într'o parte cu doi îngeri iar de cealaltă parte o icoană şi chipurile celor 4 Evanghelişti; garnisită împrejur cu broderie aurită şi având trei ciucuri aurite, deasemenea şi cu zorzoane; căptşiă cu materie roşie de mătase.

8. 412. Paliţă dintr'o materie aurită, brodată cu fir de aur şi de argint; la mijloc se află icoana Schimbarea la faţă a Domnului; capetele dimprejurul diademei sunt presărate cu mărgritar mărunt; e garnisită împrejur cu broderie aurită argintie, o panglică îngustă aurită şi o bandă cu trei ciucuri de mătase; căptuşită cu mătase roşie.

9. 413. Paliţă din catifea roşie carmină, brodată la margini cu fire de aur, la mijloc cu o cruce mare tot brodată.

10. 414. Paliţă din catifea violetă, brodată cu fire de aur în formă de diferite împletituri, cu mai multe cruciuliţi, la mijloc ornate cu zorzoane; garnisită împrejur cu broderie aurită şi trei ciucuri din fire de argint, căptuşită cu percal (stofă de bumbac negru).

11. 415. Paliţă din catifea aurită gasrnisită împrejur cu galon aurit; la mijloc e o cruciuliţă din fire de aur; căptuşittă cu satin

de culoare gris deschis.

12. 416. Paliţă din brocart roşu în flori; garnisită împrejur cu galon; căptuşită cu stofă galbenă.

13. 417. Paliţă din brocart argintiu; împodobită cu flori din catifea şi cu zorzoane; la mijloc o cruce cu mărgăritare mari e garnisită împrejur cu broderie aurită şi cu trei ciucuri; căptuşită cu o stofă albăstrie.

14. 418. Paliţă din brocart alb-argintiu, prevăzută cu flori din catifea; garnisită împrejur cu broderie argintie-aurită şi cu mai multe ciucuri. La mijloc se află cusută o cruce din fire de argint; căptuşită cu mătase albă.

15. 419. Paliţă din atlas de culoare gris deschis, pe deasupra e o reţea argintie, aurită prevăzută cu flori, la mijloc e o cruce; e garnisită împrejur cu galon împletit în felul reţelei şi cu broderie argintie-aurită; trei ciucuri atârnate; căptuşită cu mătase albă.

16. 420. Paliţă din atlas verde împestriţat cu floricele; cu o cruce din beteală, garnisită împrejur cu galon şi broderie, căptuşită cu satin de culoare gris deschis.

17. 421. Paliţă din catifea roşie carmin, cu flori aplicate; garnisită împrejur cu galon argintiu-aurit, cu trei ciucuri de mătase, din care două de culoare galbenă şi unul roşu deschis; căptuşită cu stofă de culoare roşie deschisă.

Paliţele mai sus înşirate s'au primit dela capela arhiepiscopală la 27 Martie 1912.

d) Epitrahilele

1. 450. Epitrahil (patrafir) din atlas brodat cu fire de aur şi argint, lucrat în Viena, e foarte preţios; are chipurile celor 12 Apostoli brodate cu broderie aurită în partea de jos; căptuşit cu pânză roşie.

2. 451 Epitrahil de brocart aurit, în flori de Austria, garnisit împrejur în două şiruri cu galon argintiu: are şase cruciuliţi din fire de argint aplicate şi o cruciuliţă din bucăţele de galon îngust; partea de jos e împodobită cu două rânduri de pensule din fire argintii şi cu panglică argintie; epitrahilul are 15 nasturi; căptuşit cu pânză roşie.

3. 452. Două epitrahile din brocart alb cu flori brodate în formă de spice argintii-aurite şi tot în aceiaşi formă cruciuliţi; garnisite cu panglică argintie-aurite şi cu pensuliţe de aţă pela margini.

4. 453. Epitrahil dublu din brocart alb cu flori albăstrii; înconjurat cu galon argintiu aurit şi cu pensule din fire argintii în partea de jos, 6 cruciuliţe din fire de aur şi cu mai mulţi nasturi de aramă; căptuşit cu satin de culoare roşie.

Epitrahilele menţionate la No. 1--4 s’au primit dela capela arhiepiscopală la 27 martie 1912.

5. 341. Epitrahil desemnat cu flori peste fond galben cu pensuliţe în partea de jos; dela m-rea Hâncu.

f) Mânecuţele (rucaviţele)

1. 422. Mânecuţe de culoare roşie carmină, brodate cu fire de aur şi de argint; pe o mânecuţâ se află chipul Maicii Domnului, pe cealaltă chipul Arhanghelului Gavriil; garnisite cu şnur din fire de argint şi cu 16 inele mici de argint.

IV

2. 423. Mânecuţe din atlas roşu; brodate cu fire de aur şi prevăzute cu mărgăritare mici; pe o mănecuţă se află chipul Maicii Domnului, pe alta al sf. Arhanghel Gavriil; garnisite împrejr cu şnur din fire de aur; căptuşit cu mătase roşie.

3. 424. Mânecuţe din atlas alb de mătase cu zorzoane din fire de aur; pe o mânecuţă e chipul Maicii Domnului, pe cealaltă chipul Arhanghelului Gavriil; căptuşite cu mătase roşie.

4. 425. Mânecuţe din atlas roşu deschis, brodat cu fire de aur cu chipul Bunei Vestiri; căptuşite cu matase roşie.

5. 426. Mânecuţe din catifea verde cu heruvimi brodaţi cu fire de aur şi de argint; mănecuţele au 16 inele de argint; căptuşite cu pânză roşie.

6. 427. Mânecuţe din guler de general, postav roş brodat cu fire de aur; marginele sunt garnisite cu galon; căptuşite cu mătase albă în floricele.

7. 428. Mânecuţe din catifea violetă cu desemnuri lucrate din fire de aur şi argint; în mijloc se află mai multe cruciuliţe din aur şi argint cu zorzoane pe falduri, de culoare roşie carmină; căptuşite cu satin roşu.

8. 429. Mânecuţe din brocart alb, garnisite cu fire sucite de aur; pe amăndouă se află câte o cruciuliţă pe faldurile galbene, garnisite împrejur cu aur; căptuşite cu mătase albă.

9. 430. Mânecuţe din catifea roşie carmină cu cruciuliţe brodate cu fire de aur; împrejurul lor sunt ghirlande căptuşite cu mătase albastră deschisă.

10. 431. Mânecuţe din catifea roşie carmină cu 4 îngeri, brodaţi cu fire de aur; căptuşite cu gradinopol roşu.

11. 432. Mânecuţe din brocart de mătase galbenă,desemnată cu flori şi zorzoane; cruciuliţe din fire de aur şi argint; garnisite cu galon îndoit argintiu aurit; căptuşite cu mătase de culoare roşie.

12. 433. Mânecuţe din catifea de culoare violetă cu cruciuliţe brodate cu fire de aur, garnisite împrejur cu galon argintiu-aurit; căptuşala de culoare gris deschis.

13. 434. Mânecuţe din catifea verde deschisă; cruciuliţe înconjurate cu cununi aurite; căptuşala de culoare roşie.

14. 435. Mânecuţe lucrate pe falduri cu fire de aur şi zorzoane, cu cruciuliţe din sticlă colorată verde aplicate, fiecare cruciuliţă având în mijlocul ei câte un mărgăritar mare; deasemenea şi împrejurul cruciuliţelor sunt mai multe mărgăritare; căptuşala e de culoare galbenă.

15. 436. Mânecuţe brodate cu fire colorate de mătase, înconjurate cu o reţea argintie aurită; cruciuliţe şi fire de argint; căptuşala e de mătase de culoare roşie deschisă.

Mânecuţele menţionate la No. 1-5 s'au primit dela capela arhiepiscopală la 27 Martie 1912.

16. 256. O pereche de mânecuţe brodate cu garus având chipul Mântuitorului, rugându-se pentru paharul suferinţii.

17. 68. O pereche de mânecuţe cu chipul Mântuitorului binecuvântând pâinea şi paharul, brodat cu garus, cu data anului 1845.

18. 342. O pereche de mânece cu chipul Mântuitorului în pahar, brodate pe catifea verde şi binecuvântând cu amândouă mâinile. Are 31 de inele de argint.

f)Brâele:

1. 437. Brâu de catifea, lat, făcut din brocart de culoare verde, cu încuietoarele aurite metalice.

2. 438. Brâu de catifea, culoare roşie deschisă, brodat cu fire de aur; în locul galonului e broderie argintie-aurită; căptuşit cu mătase albă.

3. 439. Brâu lat din brocart colorat cu încuetoare metalică; pe brâu se află aplicată o cruciuliţă din mărgele de sticlă, căptuşala de culoare cafenie.

4. 440. Brâu brodat cu mărgele de sticlă colorată; căptuşala albă.

5. 4. Brâu din stofă de bumbac, căptuşit cu vată, lat; în mijlocul brăului se află o cruciuliţă din galon. S'a primit dela biserica comunei Corneşti.

6. 441. Brâu din catifea roşie carmină, brodat cu fire de aur, căptuşit cu stofă roşie.

7. 442. Brâu din catifea violetă închisă, garnisit cu şnur împletit aurit; căptuşala albă.

8. 443. Brâu din catifea roşie carmină, cu floricele brodate cu fire de aur; căptuşit cu mătase albă.

9. 444. Brâu de mătase, din brocart de culoare roşie cu floricele galbene în ţesătură; garnisit cu galon îngust argintiu-aurit; căptuşit cu percal.

10-11445. Două brâe din brocart alb-argintiu cu floricele aurite, brodate din fire de argint, căptuşite cu mătase roşie deschisă.

Brâele sub No.1-10 s'au primit dela capela arhiepiscopală la 27 martie 1912, afară de No.5.

12. 88. Brâu din ţesătură de bumbac în floricele cu două încueitoare de argint; s'a primit din comuna Vulpeşti la 14 Decembrie 1913.

1. 334. Antereu din catifea albă cu floricele cafenii. Dela mănăstirea Răciula.

1. 233. Stihar de mătase în dungi verticale, printre dungi trec deacurmezişul fire de brocart. S'a primit dela mânăstirea Dobruşa.

g) Feloanele:

1. 35. Felon din materie simplă de pânzâ, brodat în flori.

2. 120. Felon cu un epitrahil dintr'un brocart complect greu, de culoare argintie-aurită cu nişte flori aurite, căptuşit cu percal de culoare roşie.

3. 121. Felon cu un epitrahil din brocart greu cu ghirlande şi spice argintii-aurite cu nişte dungi înguste de culoare roşie aplicate pe fond verde; căptuşala de culoare roşie.

No. 2 şi 3 sunt depe vremea Mitropolitului Gavriil Bănulescu.

4. 203. Felon din stambă cu flori albastre şi albe presărate pe fond roşu, ţesătură locală din pânză. Dela biserica din comuna Paladia, judeţul Hotin, adus de către preotul Ioan Dumitru.

5. 229. Felon din brocart galben cu nişte dungi orizontale din mătase de culoare diferită.

6. 230. Felon din mătase de culoare aurită întreţăsută cu fire de argint, având mai multe floricele mici verzi; căptuşala din pânză verde.

V

7. 231. Felon din ţesătură de in de culoare galbenă deschisă; căptuşala de in galben.

8. 232. Felon din mătase de culoare cafenie; pe căptuşală albastră de in; o bucată din faţa felonului e ruptă.

Feloanele arătate sub No. 5-8 s'au primit dela mănăstirea Dobruşa.

9. 333. Felon de mătase împestriţat cu flori pe fondul verde; în partea dela umere e brodat pe catifea roşie carmină chipul Măntuitorului, şezănd pe tron, iar pe la margini chipurile Născătoarei de Dumnezeu şi ale sf. Apostoli; s'a primit dela mănăstirea Răciula.

Un exemplar la fel cu acest felon se află în muzeul Academiei din Chiev, şi este din sec.XVII, vezi Album, vol.VI-V, tabloul 30.

10. 339. Felon din catifea cafenie.

11. 340. Felon împodobit cu floricele mărunte, aplicate pe fond aurit, şi cu epitrahil la fel.

Feloanele arătate sub No. 10-11 s'au primit dela mănăstirea Hâncu.

12. 347. Felon din atlas carmin roşu cu nişte flori mari şi figuri brodate peste ţesătură (rupt).

h) Epitafele:

1. 498. Un epitaf de catifea pus în cadru de lemn cu sticlă în faţă; dimensiunea epitafului 1 3/4, 1 1/4 arşine.

2. 31. Un epitaf din pânză.

3. 137. Două epitafe, din cari unul datat cu anul 1804. S'au primit dela m-rea Călăraşauca.

4. 202. Un epitaf lucrat cu vopsele de ulei pe pânză în dimensiune: lung. 1 1/2 arş., lăţimea 14 verşoace.

5. 210. Un epitaf lucrat cu vopsele de ulei pe pânză în dimensiune: 1 3/4 arş., 1 arş. 7 verş. S'a primit dela preotul T. Trofimov, din com. Grimăncăuţi, judeţul Hotin.

6. 227. Un epitaf lucrat cu vopsele de ulei pe ţesătură de mătase în dimensiune: 2 1/2 şi 2 3/4 arş.

7. 228. Un epitaf de in cu inscripţiuni în greceşte.

Epitafele trecute la No.6 şi 7 a fost primite dela mănăstirea Dobruşa.

8. 337. Epitaf cu chipuri sfinte pe pluşul galben, roşu peste tot; s'a primit dela m-rea Răciula.

9. 343. Epitaf de mătase, cu o inscripţie în moldoveneşte: Cel ce cu bun chip Iosif.

i) Văzduhurile, aerele şi pocroveţele:

1. 446. Văzduh (Aerul) din catifea roşie carmină, în mijlocul lui e brodat pe fond alb Schimbarea la faţă a Domnului; iar pe cele patru laturi chipurile îngerilor cu inscripţia slavonească: "Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul"; pe la colţuri câte un copac.

2. 447. Pocroveţ (acoperişul) din catifea de culoare roşie carmină cu chipul lui Hristos pătimind; pe cele patru laturi chipurile îngerilor cu inscripţia slavonă: "înger". Văzduh din aceiaş materie şi de aceiaş culoare; în mijloc are chipl Mântuitorului prunc cu o inscripţie în slavoneşte brodată împrejur: "Acesta este Mielul lui Dumnezeu, cel ce ridică

păcatele lumei"; pe cele patru laturi se află chipurile îngerilor cu inscripţia: "Sfânt, Sfânt, Sfânt este Dumnezeu", iar pela colţuri chipul unui copac înfrunzit.

3. 448. Văzduh şi două pocroveţe din catifea verde cu nişte cercuri mici din galon, aşezate în chip de cruciuliţe; marginile pocroveţelor au aspectul unor reţele.

4. 449. Văzduh şi două pocroveţe din materie albă, în flori, cu garnitură îndoită din galon îngust şi lat, de culoare albă.

Toate cele menţionate sub No. 1-4 s'au primit dela Capela arhiepiscopală la 27 Martie 1912.

5. 459. Văzduh cusut din bucăţi de mătase colorată. A fost prezentat de către preotul Spiridon Citrea din com.Solonceni, jud. Orhei.

6. 204. Văzduh făcut din stambă albastră, aparţinând bisericei din comuna Paladia, jud Hotin; prezentat de preotul Ioan Dimitriu.

7. 237. Văzduhuri mici şi mari din brocard galben, căptuşală de pânză.

8. 235. Văzduh mare din mătase de culoare albastră, căptuşala de pânză albă.

9. 236. Văzsduh mare de mătase roşie carmină; căptuşit cu mătase de culoare deschisă.

10. 237. Văzduh mare de culoare verde deschisă, căptuşit cu mătase albastră.

11. 238. Văzduh mare din mătase roşie carmină; căptuşit cu stambă verde.

12. 239. Văzduh mare de culoare verzue, căptuşit cu pânză albastră.

13. 240. Văzduh mare de mătase în dungi, cu flori presărate pe fond alb.

Văzduhurile de sub No. 7-13 s'au primit dela mânăstirea Dobruşa.

14. 254. Trei văzduhuri:

a) unul din bucăţi de mătase de culori diferite,

b) unul din pluş desemnat în flori, garnisit cu galon alb şi

c) unul din lână de culoare verde cu desemnuri, garnisit cu agromat.

15. 255. Trei perechi de pocroveţe pentru discos şi potir: a) din atlas alb cu flori brodate albastre, b) din atlas tot de acest fel cu flori brodate cu fire de mătase şi c) din materie galbenă cu cruciuliţe garnisită cu galon galben.

Văzduhurile de sub No. 14--15 au fost înaintate de către preotul Teodor Petrovici dela diferite biserici ale judeţului Hotin.

16. 315. Trei pocroveţe pentru potir şi discos.

17. 316. Văzduh brodat cu zorzoane şi împodobit pe la colţuri cu sticle galbene.

Pocroveţele de sub No.16 şi 17 s'au primit dela mânăstirea Hârbovăţ.

18. 345. Vâzduh şi pocrovăţ în floricele pe fond cafeniu de mătase, garnisit împrejur cu materie galbenă de mătase; dela m-rea Hâncu.

19. 32. Văzduh mare.

20. 67. Văzduh de atlas cu garnitură argintie şi cu broderie în mijloc.

VI

21. 105. Două pocroveţe brodate cu fire de argint; dela preotul Iosif Belodanov.

22. 344. Două pocroveţe împodobite cu flori mărunte pe un fond deschis, garnisit cu catifea verde închisă; prezentat de către preotul Teodor Petrovici din Chişinău.

j) Invelitoarele de pe cârjele arhiereşti:

1. 454. Invelitoare din catifea albastră cu fire de argint şi fluturaşi; înconjurată în partea de jos cu franjuri argintii, căptuşită cu stofă de bumbac albastru.

2. 455 Invelitoare din catifea albastră, verde deschisă cu floricele brodate cu fir de aur şi argint şi iniţialele A.C. şi înconjurată cu franjuri de argint, căptuşită cu mătase roşie.

3. 456. Invelitoare din atlas alb, brodat cu fire de aur şi sticle; pe Invelitoare se află iniţialele A.A.C. şi H. înconjurată cu franjuri argintii, căptuşită cu mătase albă.

4. 457. Invelitoare din atlas roşu, acoperit cu reţea argintie, pe care se află brodată cu fire de aur o stea--mitră şi litera A; înconjurată cu pensuliţe argintii aurite, căptuşită cu mătase roşie.

5. 458. Invelitoare argintie din brocart alb cu desemnuri lucrate cu fire de aur şi argint; înconjurată cu franjuri argintii aurite şi căptuşită cu mătase albă.

6. 459. Invelitoare din catifea închisă cu cruce lucrată cu fire de aur şi fluturaşi, înconjurată cu franjuri aurite şi argintii, căptuşită cu atlas albastru.

7. 460. Invelitoare din atlas roşu cu cruci din galon alb de beteală, înconjurat cu franjuri de beteală albă, căptuşită cu percal (stofă de bumbac).

8. 461. Invelitoare din atlas alb cu ornamente făcute din mătase, fire de argint şi sticle înconjurată cu franjuri de beteală albă şi căptuşită cu satin alb.

9. 462. Invelitoare din catifea roşie cu ornamente lucrate cu sticlă albă şi iniţialele A.A.C.; înconjurat cu franjuri de beteală şi căptuşită cu satin galben deschis.

10. 463. Invelitoare din atlas roşu deschis cu ornamente lucrate din mătase, fire de argint şi sticle, înconjurat cu franjuri de beteală şi căptuşită cu satin de culoare gris deschis.

11. 464. Invelitoare din catifea roşie, brodată cu fire de aur şi purtând literele “Iis, Hr.” (I��. ��.) înconjurat cu franjuri aurite argintii căptuşit cu mătase de culoare vânătă.

12. 465. Invelitoare din atlas albastru deschis brodat cu fire aurite argintii şi sticle, cu căpuşală albastră deschisă.

Toate invelitoarele de sub No. 1--12 s’au primit din Capela arhiepiscopală, Chişinău, 27 Mart. 1912.

1. 135. Perdeaua (zavesa) pentru uşile împărăteşti de stambă, din mănăstirea Hâncu.

L) Odăjdiile şi acoperemintele pentru Sf.Masă.

1. 332. Odajdie de mătase cu flori de culori vii, brodate peste tot, căptuşită cu materie roşie.

2. 335. Acoperemânt de mătase de coloare închisă în dungi pentru analog.

3. 336. Acoperemânt de mătase cu flori în culoare bordo,

presărate pe un fond închis pentru analog.

4. 348. Acoperemânt pe analog în dungi deschise.

5. 349. Acoperemânt de mătase pentru jertfelnic.

5. 350. Acoperemânt de catifea în dungi pentru analog.

Obiectele notate la No. 348-350 s’au înnaintat de către preotul Teodor Petrovici.

IV.

Sfintele Vase

a) Potirele

1. 41. Un potir de cositor de prin 1809—10, dela preotul Artemon Buruiană, din parohia Stolniceni.

2. 61. Un potir de cositor de prin 1806—10, dela preotul V.Gonţa, din parohia Puţintei.

3. 71. Un potir de cositor de pela sfârşitul secolului al XVIII-lea din biserica com. Trebujeni, judeţul Orhei, înaintat de către protopopul protoiereu Atanasie Usinevici.

4. 95. Un potir de cositor dela protopopul Modval.

5. 99. Trei potire de cositor şi unul de lemn, dela preotul Butuc, din parohia Tătăreşti.

6. 106. Un potir de cositor de prin a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, dela protoiereul Novacov.

7. 107. Un pahar de argint, nemarcat, de pe la începutul sec. XIX, dela preotul Grigorie Crocos.

8. 115. Două pahare (potire) mici, dela preotul Pavel Mateevici, din comuna Ghijdieni, jud. Bălţi.

9. 139. Patru potire de cositor din care unul mare, dela mânăstirea Saharna.

10. 144. Un potir de cositor dela preotul T. Bacinschi, din com. Crivaia, jud. Hotin.

11. 155. Un potir de aramă dela preotul M. Friptul.

12. 199. Un potir de argint aurit în formă de coloană, lucrare fină artistică, dela protoiereul Ignatie Coroviţchi, din oraşul Cetatea-Albă.

13. 216 Un potir de lemn, dela preotul Teodor Petrovici.

14. 273. Un potir de cositor, dela preotul T.Bogos din comuna Făleşti.

b) Discosele

1. 107. Disc de argint nemarcat, lucrat cu mâna, aparţinând probabil sec. XIX-lea prima jumătate, dela preotul Grigorie Crocos, din comuna Beşalma, judeţul Tighina.

2. 126. Disc de metal, dela preotul Pavel Mateevici, din comuna Ghijdieni, jud. Bălţi.

3. 155. Disc de aramă, primit dela preotul Mihail Friptul din parohia Puhoi, jud. Chişinău.

c) Suliţele (copiile)

1. 38. Suliţă veche de aramă, dela preotul Flor Serbinschi din Şoldăneşti, jud. Orhei.

2. 39. Suliţă de aramă, dela preotul Artemon Buruianov, din com. Stolniceni, jud. Chişinău.

3. 88. Suliţă şi steluţă din Mănăstirea Hârjauca.

4. 86. Suliţă de fer cu mânerul de corn negru.

VII

d) Steluţele

1. 63. Steluţă de argint, nemarcat, având data 1822 şi iniţialele “I.K.”, cu chipul crucei pe cer şi cu două spice de grâu, din comuna Buciumeni, jud. Bălţi.

2. 107. Steluţă şi linguriţă de argint nemarcat, lucrate cu mâna de pela începutul sec. XIX, din biserica parohiei Beşalma, jud. Tighina, înaintate de către preotul Grigorie Crocos.

2. 115. O steluţă, două suliţe de aramă, o linguriţă şi miruitor din biserica parohiei Ustia-Obreja, jud. Tighina.

e) Linguriţele

1. 126. Linguriţă metalică, suliţă cu mânerul fabricat din lemn de palmier, suliţă cu mâner de os alb şi farfurioară, dela preotul Pavel Mateevici dela parohia Ghijdeni, jud. Bălţi.

4. 139. Steluţă şi 2 farfurioare dela mânăstirea Calaraşauca.

5. 140. 2 suliţe de fier din care una cu mâner de lemn, dela aceiaşi mănăstire.

6. 150. Steluţă de aramă şi suliţă de fier cu mâner de lemn, dela biserica Budeşti, înaintate de preotul M.Friptul.

7. 158. Steluţă metalică din biserica par. Colniceni jud. Orhei.

8. 351. Steluţă de argint, marcat 12, din mânăstirea Vărzăreşti.

f) Chivotele (cutii pentru Sf. Daruri) şi alte obiecte.

1. 1. Chivot de lemn întreg în forma unei biserici, fiind încoronat cu 3 cruciuliţe şi prevăzut cu chipurile Sf. Apostoli Petru şi Pavel în miniatură.

2. 40. Chivot lucrat din metal alb cu chipul Învierii Domnului, dela preotul Artemon Burbinov, din parohia Stolniceni, judeţul Chişinău. Datează din anul 1810.

3. 60. Chivot de tinichea, fără cruce.

4. 69. Chivot cu 4 turle şi o lădiţă de lemn la mijloc, din biserica com. Vulpeşti, jud. Bălţi.

5. 81. Chivot de lemn cu un sertar şi 3 turle, din care una prevăzută cu cruciuliţă, învelit cu hârtie aurită.

6. 100. Chivot de tinichea, dela preotul D. Butuc, cu cruce.

7. 114. Chivot de lemn din anul 1823.

8. 123. Chivot de metal alb aurit, reprezintă o biserică cu cinci-turle şi ornament de ajur.

9. 125. Chivot metalic, împodobit în partea de sus cu nişe raze şi icoana Învierii lui Hristos, iar în partea de jos cu icoana Cinei cei de taină şi altele aşezate în cele patru laturi ale chivotului, de o parte şi de alta figurile apostolilor Petru şi Pavel, cu heruvimii deasupra lor.

Chivotele notate la No. 124 şi 125 s’au primit dela preotul Pavel Mateevici din com. Ghijdieni, jud. Bălţi.

10. 138. Chivot metalic cu trei turle din tinichea.

11. 373. Chivot de lemn cu trei despărţituri, lucrat dintr’o bucată întreagă de lemn, prevăzut cu chipuri sfinte pe pereţii de dinafară, din anul 1820, din Seliştea, jud. Chişinău, s’a primit dela iconom stavrofor Constantin Gh. Popovici.

12. 103. Chivot lucrat din argint şi o linguriţă tot de argint.

13. 520. Chivot din lemn fără uşă, dela preotul Gh.Gobjila. Datează dela 1809.

1. 58. Cutie rotundă pentru sfintele Daruri din metal.

2. 128. Cutie metalică pentru sf. Daruri cu Răstignirea închipuită, în partea dinainte, dela preotul Pavel Mateevici, din parohia Ghijdieni, judeţul Bălţi.

1. 325. Vas pentru aghiazmă, de teracotă, de culoare verde din anul 1877 din m-rea Frumoasa.

1. 127. Cutie, pentru sf. Mir, de metal, dela preotul Pavel Mateevici, dela parohia Ghijdieni.

1. 23. Un vas pentru sf. Maslu, din cositor.

1. 113. Vas pentru căldură din anul 1811, dela biserica com. Sărata, jud. Bălţi.

1. 82. Un ciainic de aramă pentru udarea duşumelelor.

1. 73. Un pahar de sticlă colorată şlefuită, purtând iniţialele Arhiepiscopului Dimitrie.

2. 130. Un pahar de metal, emailat cu ornamente în amintirea încoronării Impăratului Nicolai II, 4 Maiu 1896, dela D-l Andrei M. Parhomovici.

3. 509. Un pahar de sticlă cu monograma D. A. C., dela iconom stavrofor Serghie Bejan.

1. 139. Două talere.

1. 122. Tablă metalică, rotundă, nu prea mare, cu chipul Sf. Gheorghe, purtătorul de biruinţă, în mijloc, iar pe margine de jur împrejur sunt înşirate literele alfabetului latin, dela protoiereul Atanasie Usinevici.

g) Analoagele.

1. 80. Analog cu închipuirea Mântuitorului cu crucea în mână, stând pe un glob cu cruce sus, încunjurat de şarpe; din anul 1659.

2. 523. Analog verde cu zugrăviri aurite pe margini.

V.

1. Sfeşnicele.

1. 317. O pereche de sfeşnice de argint cu inscripţiunile gravate în postament: “1816 Aprilie 23, Serafim Arhimandrit şi igumenul mânăstirei de Hârbovăţi”, primite dela mănăstirea Hârbovăţ.

2. 45. Un sfeşnic de lemn cu şapte candele, primit dela biserica soborul Înălţărei din Chişinău.

3. 89. Un sfeşnic de lemn vopsit, cu o mână care ţine un tub pentru înfipt lumânările.

4. 90.

şi 132. Două sfeşnice de lemn cu chipurile Serafimilor.

5. 93. Policandru mare din lemn cu trei rânduri.

2. Candele.

1. 103. Două candele de argint, dela iconom stavrofor Iosif Belodanov.

2. 141. Candelă de aramă.

3. 318. Candelă din metal alb dela m-rea Hârbovăţ.

4. Candelă de argint în trei colţuri, lungă, artistic şi fin executată, cu lanţ vechi, luată de iconom stavrofor Iosif Belodanov, dela biserica catedrală din Ismail.

VI.

VIII

Iconostasele.

1. 94. Un iconostas cu trei rânduri, ţesut în pânză, dela protopopul Vichentie Gumă.

2. 200. Partea de sus a iconostasului, lucrată cu vopsele de ulei pe pânză, dela biserica com. Ţâra, jud. Soroca, înaintat de preotul Mihail Opacov.

3. 507. Un chivot mare cu icoane, împodobite cu veşminte de argint; la mijloc icoana Sf. Nicolae, deasupra a Mântuitorului, pe la margine a Maicei Domnului şi a Sf. Alexandru Nevschi, făcută cu cheltuiala companiei de invalizi din Basarabia şi din judeţul Cahul, al 1 ianuarie 1846.

Chivotul s’a primit dela catedrala Chişinăului în anul 1912.

4. 312. O parte din uşile împărăteşti cu icoana Buneivestiri şi cu inscripţia în greceşte “ο εναγγελισμοσ” 77 x 87 cm. dela parohia Nisporeni, jud. Chişinău.

Icoanele.

a) Icoanele sf. Treimi

1. 53. Icoana sf. Treimi, lucrată pe pânză din 1818, primită dela preotul Teodor Rusu, din par. Serbiceni, jud. Hotin.

2. 360. Icoana în miniatură a sf. Treimi, turnată din aramă şi a chipului Mântuitorului celui nelucrat de mână, în felul unei urne, dela mănăstirea Vărzăreşti.

3. 153. Icoana sf. Treimi (în trei persoane), lucrare streină, s'a găsit în casa unui adept al sectei Inochentie; sub sticlă şi în cadru. A treia persoană fiind însuşi Inochentie (după cum cred aceşti sectanţi); mărime 31 x 24 cm.

4. 216. Icoana sf. Treimi, cu mai multe rânduri de sfinţi apostoli, mucenici, profeţi, lucrată pe scândură, în mărime 53 x 40 cm., dela mânăstirea Saharna.

5. 524. Icoana sf. Treimi în feţe, zugrăvită de pe model exotic, pe scânduri; a treia fiinţă, după rătăcirea adepţilor lui Inochentie, este ieromonahul Inochentie; mărime 97 x 71 cm.

6. 525. Idem pe scândură cu margini bătute cu ciocanul, aurite; mărime 44 x 35 cm.

7. 526. Icoana cu închipuirea Dumnezeului Tatăl şi Fiul, iar în mijloc, având pe ieromonahul Inochentie, în antereu cu cruce şi mătănii în mâini; mărime 58 x 44 cm.

b) Icoanele Mântuitorului.

1. 496. Icoană lucrată pe scândură, îmbrăcată cu un veşmânt de argint, nemarcat, şi cu o coroană de argint (gravură) în mărime de 62 x 51 cm.

2. 503. Icoana Mântuitorului cu cununa de spini şi hlamida roşie, lucrată pe pânză întinsă într'un cadru de lemn în mărime de 62 x 51 cm.

3. 504. Chipul Mântuitorului, legat de stâlp, cu cununa de spini pe cap, lucrată pe pânză întinsă într'un cadru de lemn în mărime de 52 x 44 cm.

4. 506. Icoană lucrată pe lemn şi îmbrăcată cu nişte veşminte de aramă argintie, aşezată în chivot aurit, în mărime de 26 x 23 cm.

5. 46. Icoana Naşterii Domnului cu închipuirea feţelor în relief (tabloul Naşterii şi al localităţii unde a avut loc), aşezată

într'un chivot acoperit cu geam: în mărime de 65 x 53 cm.; s'a primit dela Catedrala din Chişinău în anul 1912.

6. 76. Icoana Mântuitorului, şezând pe tron, lucrată pe scândură; în jurul chipului, e o sculptură de lemn: icoana e făcută în anul 1783, în mărime de 111 x 77 cm. s'a primit dela mănăstirea Dobruşa.

7. 79. Icoana cu pruncul pe cruce ('Αναληψισ του Χριστου) şi cu Născătoarea de Dumnezeu, rugându-se, făcută în anul 1885 în mărime de 71 x 62 cm.

8. 154. O altă icoană la fel cu cea precedentă veche, în mărime de 80 x 67 cm.

9. 242. Icoana cu Pruncul Hristos pe cruce, cu un craniu de mort, lucrată în anul 1861 pe pânză; în mărime de 65 x 52 cm.; dela par. com. Cepeleni, jud. Chişinău.

10. 249. O altă icoană la fel cu cea precedentă; lucrată pe scândură în anul 1803 şi cu o inscripţie în partea de jos: "Minunia neobişnuită"; mărime de 34 x 24 cm.

11. 109. Icoana Invierii Domnului, îmbrăcată cu veşminte de argint nemarcat; s'a primit de la preotul G. Crocos.

12. 321. Icoana Invierii Domnului pe scândură, mărime 31 x 25 cm.

13. 131. Icoana Mântuitorului, a Maicei Domnului şi a unor sfinţi, ale căror chipuri sunt înşirate în trei rânduri, o lucrare veche; s'a primit dela preotul Vladimir Gonţa.

14. 326. Icoana Răstignirea Mântuitorului, cusută cu mărgele şi pusă în cadru fără sticlă; în mărime de 22 x 18 cm.

15. 367. Icoana Răstignirea Mântuitorului, cusută cu mărgele şi pusă în cadru fără sticlă; în mărime de 22 x 16 cm.

16. 220. Icoana Mântuitorului, stând în pahar şi făcând să se scurgă un şuvoiu din prea curatul Său Sânge; pe cap e cununa de spini; zugrăvită cu văpsele de ulei pe pânză lipită pe scândură; în mărime de 67 x 46 cm.

17. 280. Chipul Mântuitorului şi degetele mâinei Sale stângi, desemnate pe scândură văpsită cu lac; în mărime de 36 x 28 cm.

18. 289. Icoana Mântuitorului în cununa de spini, lucrată pe scândură cu văpsele uleioase, în mărime de 31 x 24cm.

19. 290. Icoana Mântuitorului cu Evanghelia deschisă, lucrată pe scândură cu văpsele uleioase pe scândură; în mărime de 29 x 24cm.

Cele notate la No.180, 289 şi 290 (17,18 şi 19) s'au înaintat de către preotul Teodor Petrovici.

20. 28. Icoana Mântuitorului cu cununa de spini pe pânză.

21. 364. Intrarea Domnului în Ierusalim.

c) Icoanele Maicei Domnului

1. 493. Icoana Maicei Domnului de Tihvin, lucrată pe scândură; de o parte şi de alta a Maicei Domnului stau sf. Apostoli Petru şi Pavel, sf. Arhidiacon Ştefan şi sf. Vasile fericitul; icoana e îmbrăcată pe jumătate cu veşmânt de argint şi cu coroane tot de argint nemarcat; în mărime de 26 x 31cm.

2. 494. Icoana Maicei Domnului de Cazan, pictată pe scândură, cu un veşmânt de argint aurit, nemarcat; în mărime de 26 x 31cm.

3. 495. Icoana "Floarea cea neveştejită" cu riza aurită de argint,

IX

lucrată cu ciocanul şi avănd o coroană tot de argint nemarcat; în mărime de 34 x 27cm.

4. 497. Icoana Maicei Domnului de Vladimir, o lucrare veche pe scândură cu riză metalică aurită şi cu o coroană; în mărime de 31 x 26cm.

5. 499. Icoana Acoperemântului Maicei Domnului, veche, lucrată pe scândură; în mărime de 71 x 58cm.

6. 505. Icoana Maicei Domnului de Ahtârka, lucrată pe scândură, cu o cunună metalică aurită, aşezată într'un chivot gravat artistic, acoperit cu un geam; în mărime de 44 x 42cm.

7. 508. Icoana Maicei Domnului pictată pe scândură, garnisită pe la margini cu o panglică de argint (lucrare veche cu ciocanul).

8. 59. Icoana Acoperemântul Maicei Domnului, lucrare artistică primită dela Doamna Zottu.

9. 57. Icoana Naşterea Maicei Domnului, reprezentând un copil ce se scufundă într'un vas cu apă; în mărime de 32 x 24cm.; primită dela preotul Constantin Postolachi.

10. 70. Icoana Maicei Domnului de Spania, pe scândură, o lucrare artstică nouă, în mărime de 31 x 16cm.; s'a primit dela I.P.S.S. Serafim fostul Arhiepiscop al Chişinăului (astăzi Arhiepiscop de Tver).

11. 78. Icoana Buneivestiri a Maicei Domnului, lucrată pe scândură , în mărime de 26 x 22cm.

12. 142. Icoana Maicei Domnului, pictată pe scândură; primită dela mânăstirea Horodiştea, cu o inscripţie: "A Episcopului Damian"; mărimea de 83 x 52cm.

13. 145. Icoana Maicei Domnului dela 1732,reprezentând o răstignire a Mântuitorului, cu un veşmânt metalic, dela preotul Nicodem Petranici.

14. 165. O mică icoana de purtat pe piept, cu chipul Maicei Domnului, lucrată primitiv, dela preotul Nicodem Petranici.

15. 198. O mică icoană neagră, săpată în lemn, cu închipuirea Maicei Domnului purtând în braţe pe Mântuitorul Hristos Pruncul, iar în partea de sus şi de jos, fiind chipurile Heruvimilor, iar jos de tot sunt scrise cuvintele: "cinstea făcută chipului se înalţă la cel dintăi chip", dela Arhiepiscopul Platon.

16. 280. Icoana Maicei Domnului şi a Pruncului Dumnezeesc, lucrată cu văpsele de ulei pe scândură în mărime de 15 x 9cm.

17. 279. Chipul Maicei Domnului cu coroană pe cap, lucrată cu văpsele de ulei pe scândură în mărime de 28 x 24cm.

18. 287. Icoana Maicei Domnului "Scârbită", lucrată cu văpsele de ulei pe scândură, în mărime de 53 x 42cm. s'a prezentat de preotul Teodor Petrovici.

19. 294. Icoană veche a Maicei Domnului şi a sf.Nicolae, lucrată cu văpsele de ulei pe scândură, în mărime de 62 x 40cm.

20. 296 "Zidul nedărâmat": icoana Maicei Domnului cu mâinele ridicate în sus, în mărime de 26 x 18cm.

21. 297. Icoana Buneivestiri a Maicei Domnului în mărime de 24 x 18cm.

22. 298. Icoana Adormirei Maicei Domnului, în mărime de 4 x 2�

verş.

23. 327. Icoana Maicei Domnului, cu veşmânt alb metalic în mărime de 35 x 30cm.

24. 329. Icoana Acoperemântul Maicei Domnului, în mărime de 35 x 25cm.

25. 330. Icoana Adormirea Maicei Domnului, în mărime de 35 x 27cm.

26. 346. Icoana Maicei Domnului având în braţe pe Pruncul Hristos şi a Sf.Ioan Înaintemergătorul, lucrată cu văpsele de ulei pe scândură, în mărime de 20 x 16cm., din mânăstirea Hâncu.

27. 368. Icoana Maicei Domnului "Chievo-Pecerska", lucrată cu văpsele de ulei pe scândură; în mărime de 13 x 11cm.

28. 521. Icoana Maicei Domnului cu coroană şi cu Dumnezeescul Prunc, binecuvântând şi în mâna stângă ţinând o carte; este zugrăvită în anul 1702 pe scândură; mărimea 97 x 80., cu o inscripţie românească.

d) Icoanele sfinţilor

1. 500. Icoana sf. marei Muceniţe Ecaterina, lucrată pe scândură, cu închipuirea difetelor întâmplări din viaţa sa; în mărime de 97 x 75cm.

2. 11. Icoana sf. Maria Magdalena, cuv. Iustinian (după alţii Stelian) cu un prunc în braţe, şi a mucenicului Christofor cu cap de câine, lucrată pe scândură; în mărime de 75 x 62.; s'a primit din biserica comunei Lăpuşna, jud.Chişinău.

3. 22. -

4. 24. "Cina cea de taină", lucrată peo scândură semiovală, văpsele sunt uzate; mărime de 67 x 53cm.

5. 27. Inchipuirea celor 12 sărbători mari, pe scândură.

6. 104. Icoana Sf.Nicolae şi a Maicei Domnului cu veşmânt de argint; s'a primit dela preotul I.Belodanov.

7. 47. Icoana veche Sf.Nicolae, lucrată pe lemn, în anul 1770; mărimea 60 x 38cm.; s'a primit dela Catedrala Chişinău, cu Ioan Botezătorul şi Maica Domnului.

8. 143. Icoana Sf.Nicolae, primită dela schitul Horodiştea; are inscripţia "A Episcopului Damian".

9. 157. Icoana, făcută din email inferior, cu înscripţia în partea de jos: "Povestirea minunei ce s'a petrecut în vremea Paştelui", primită dela preotul Mihail Friptu.

10. 160. Icoana de lemn a Sf.Nicolae.

11. 161. O mică icoana de lemn cu mai multe chipuri de sfinţi în trei rânduri orizontale (pealocuri stricată).

12. 164. O mică icoană a Sf.Nicolae, deasupra cu chipul cel nelucrat de mână; s'a primit dela preotul N.Petranici.

13. 209. Icoana Sf. Ioan Teologul în medalion dela uşile Impărăteşti; s'a primit dela preotul Vasile Bârcă.

14. 214. Icoana Sf.Nicolae, lucrată cu văpsele de ulei pe pânză; mărimea 93 x 58cm; dela mânăstirea Tabăra.

15. 215. Icoana Sf.Nicolae, lucrată pe scândură; mărimea 58 x 36cm.; dela mănăstirea Saharna.

16. 219. Icoana Sf.Impărătese Elena, lucrată pe scândură; mărimea 26 x 18cm.; s'a primit dela preotul Nicolai

X

Donos din com. Jora de Sus, jud. Orhei.

17. 221. Icoana Sf.Marilor Mucenici Gheorghe şi Dumitru în veşminte ostăşeşti, lucrată pe scândură; văpsele sunt pealocuri distruse; mărimea 31 x 25cm.

18. 222. Icoana Sf.Nicolae, având în faţă o cristelniţă; mărimea 53 x 40cm.

19. 241. Icoana Arhistratigului Mihail, în chiurasă, lucrată pe scândură; mărimea 84 x 49cm.; dela preotul Nicanor Roşca din comuna Cobâlca, jud. Orhei.

20 245. Icoana Arhistratigului Mihail, lucrare primitivă pe scândură; mărimea 52 x 42cm.; dela preotul Teodor Bacinschi din comuna Crivaia, jud. Hotin, găsită pe apa Prutului.

21. 251. Icoana Arhistratigului Mihail cu securea de foc în mâna dreaptă şi cu soarele în mâna stângă, lucrată pe scândură şi pusă în cadru de lemn; 4� x 3�cm.; primit dela preotul T.Petrovici.

22. 258. Icoana Cuviosului Stelian cu un prunc în braţe; lucrată pe scândură; mărimea 18 x 12cm.; tot dela preotul T.Petrovici.

23. 260. Icoana Sf.Nicolae în relief (denumită Mojaisca Icona) în mâna dreaptă cu sabia iar în cea stângă cu o biserică (simboalele de izbăvirea bisericii din oraşul Mojaisc, gubernia Moscova, de nimicirea Francezilor în 1812); icoana e pusă în cadru acoperit cu un geam; mărimea 53 x 44cm.; s'a înaintat de preotul bisericii din Ojeva, jud. Hotin.

24. 278. Icoana Sf.Gheorghe, purtător de biruinţă, lucrată cu văpsele de ulei, înnegrită şi decolorată; mărimea 31 x 24cm.

25. 284. O mică icoană făcută din aramă, reprezentând chipul Sf.Gheorghe, purtătorul de biruinţă; mărimea 7 x 4cm.

26. 285. Un medalion de metal cu chipul Sf.Nicolae, lucrată cu văpsele de ulei.

27. 286. O mică icoană din aramă înnegrită, cu închipuirea a trei sfinţi în miniatură, iar deasupra închipuirea icoanei Mântuitorului, cea nelucrată de mână.

28. 288. Icoana Sf.Nicolae, deasupra cu chipurile Mântuitorului şi a Maicei Domnului; lucrată cu văpsele de ulei, pe alocuri distruse; scândura e crăpată dealungul ei; mărimea 39 x 34cm.; s'a înaintat de preotul Teodor Petrovici.

29. 291. Icoana Impăratului Constantin, şezând pe tron şi având în mâini crucea şi suliţa; văpsele s'au înegrit şi s'au şters pe alocuri; mărimea 25 x 28cm.; înaintată de acelaş preot.

30. 295. Chipurile: Sf.Nicolae, al Mântuitorului şi al Născătoarei de Dumnezeu pe făşii lungueţe de sticlă ordinară; înaintată de preotul Teodor Petrovici.

31. 300. Chipurile sfinţilor după zilele lunilor, în cadru acoperit cu un geam.

32. 201. Chipurile Heruvimilor, făcute pe lemn în relief.

33. 311. O icoană veche lucrată pe scândură, reprezentând chipurile a doi sfinţi în toată mărimea lor, cu o bucată de oglindă prinsă în scândură; dela biserica comunei Pănăşeşti.

34. 353. Icoana Sf.Gheorghe, lucrată pe hârtie şi pusă în cadru, dela mânăstirea Neamţul Nou.

35. 328. Icoana Sf.Nicolae şi a Sf.Filaret cel "îndurat", cu inscripţii în greceşte; deasupra chipul Maicei Domnului; mărimea 42 x 31cm.

36. 365. Icoana celor 40 mucenici din Sevastia, lucrată pe pânză cu văpsele de ulei şi lipită pe scândură; mărimea 31 x 26cm.

37. 372. Icoana Sf.Ioan Botezătorul cu Pruncul Hristos, lucrată cu văpsele de ulei pe pânză; mărimea 31 x 24cm.; dela mănăstirea Hârbovăţ.

38. 25. Icoana sf. Aaron, văpseaua stricată.

39. 26. Sf.Zaharia, văpseaua stricată.

40. 29. Tablou reprezentând diferiţi sfinţi.

41. 30. Tablou cu chipurile sfinţilor şi întâmplări din viaţa bisericei.

42. 77. Tabloul judecăţii de apoi, lucrat cu văpseli pe ştofă fasonată.

43. 381. Icoană mare a sf. mucen. Ecaterina, zugrăvită cu văpseli de uleiu pe pânză, cu cadru. Mărimea 166 x 84cm.

44. 527. Prea Cuviosul Serafim din Sarov (fototipie) dela Arhiepiscopul Serafim cu inscripţia lui.

e) Icoane ce se închid (desfac)

1. 259. Una mică (52 x 31cm.) cu chipurile executate în văpseli uleioase pe scândură; partea deasupra a icoanei e desprinsă.

2. 301. Una de aramă cu patru articulaţii, aratând închipuirea celor 12 sărbători mari turnată primitiv, pe alocuri împodobită cu email (40 x 18cm.)

3. 302. Una de aramă cu patru articulaţii, reprezentând cele 12 sărbători mari, turnată primitiv (35 x 15cm.).

Icoanele de sub No.301 şi 302 le-a înaintat preotul Teodor Petrovici, dela enoriaşii parohiei Sf. Teodor Tiron din Chişinău.

4. 359. Una mică cu chipul Mântuitorului, al Maicei Domnului şi al Sf.Ioan Botezătorul, iar pe marginea de jos chipurile Sf.Nicolai din Myralichia şi al Arhistratigului Mihail; înaintată de preotul Teodor Petrovici din Chişinău.

5. 376. Una de aramă cu patru articulaţii (42 x 16cm.), reprezentând cele 12 sărbători mari, turnată.

6. 377. Una de aramă cu trei articulaţii (16 x 12cm.) cu chipul Maicei Domnului turnată în partea de mijloc a icoanei, iar pe la margini sunt închipuite cele 12 sărbători mari.

7. 378. Una icoană cu trei articulaţii miniatură (mărimea 9 x 4cm.) cu chipul Sf.Nicolai turnată primitiv cu sabie şi biserică în mâini, iar pela margini sunt chipuri de sfinţi.

f) Prapuri pe muşama.

1. 15. Un prapur pe muşama cu chipul Sf.Nicolai pe o parte şi al Sf.Gheorghe, purtătorul de biruinţă, pe cealaltă parte; înaintat de preotul Gavriil Vasilcovschi, dela parohia Bogdăneşti, jud. Bălţi.

2. 16. Prapur pe muşama cu închipuirea pe o parte a Botezului lui Hristos, iar pe altă parte a sfinţilor arhistratigi Mihail şi Gavriil.

XI

g) Tablouri cu caracter istorico-religios.

1. 501. Tabloul faptelor şi persoanelor din Testamentul Vechiu şi Nou, executat în văpseli uleioase pe pânză, pus în cadru negru de lemn; mărime 186 x 142 cm.; s'a adus de pelerini dela Ierusalim în anul 1840.

2. 502. Sf. Sava cel sfinţit şi înfăţişareă faptelor din viaţa sa şi din viaţa mânăstirei, lucrat pe mătase şi pus în cadru acoperit un geam; mărimea 71 x 53 cm.

3. 207. Tabloul cinei cei de taină pe pânză; mărimea 17 x 49 cm., dela preotul V.Bârcă.

4. 211. Tablou reprezentând convorbirea Mântuitorului cu femeia samarineancă; mărimea 56 x 56cm.

5. 212. Tablou executat pe scândură, reprezentând pe Sf.Ioachim şi Ana în momentul rugăciunei; mărimea 53 x 51cm.

6. 213. Tablou reprezentând fuga Mântuitorului în Egipt; mărimea 56 x 56cm.

6a. 213a. Altă icoană cu aceiaş închipuire mărimea 44 x 44cm.

Tablourile notate la No. 211-213 s'au primit dela preotul Vladimir Huşan din com. Târnova, jud. Soroca.

7. 250. Tablou reprezentând a doua venire a Mântuitorului, lucrat pe scândură cu văpseli uleioase; mărimea 24 x 18cm., s'a înaintat de preotul Teodor Petrovici.

8. 283. "Naşterea Domnului" un mic tablou, săpat primitiv înăuntrul unei scoici.

9. 364. Tablou reprezentând Intrarea Domnului în Ierusalim, lucrată cu văpseli uleioase pe scândură, cu o inscripţie în l. română; mărimea 29 x 24cm.

10. 357. Tablou reprezentând arătarea Domnului pe marea Tiberiadei, lucrat cu văpseli uleioase pe un os din cap de peşte; s'a primit dela mânăstirea Vărzăreşti.

h) Tablouri diferite.*

1. 14. Cele dintâi vremi ale Odesei, desemnat la L.P.Spanovsky, fototipia S.V.Calijonco, Odesa 1894.

2. 29. Un tablou executat pe hârtie, reprezentând chipurile mai multor sfinţi.

3. 30. Idem, reprezentând chipuri de sfinţi şi fapte din istoria Bisericei creştine.

4. 77. Tabloul judecăţii de pe urmă, executat cu văpsele grase pe stofă cu inscripţia în ruseşte "Ceata drepţilor" 102 x 80 cm.

5. 136. Noe cu cei trei fii ai săi, cu inscripţie românească.

6. 226. Gravură executată pe hârtie, reprezentând mânăstirea Zograf; Chişinău 1818.

7. 355. Inchipuirea alegorică a răstignirei, dela mănăstirea Vărzăreşti.

VII. Crucile

a) Pentru sf. Masă.

1. 63. Cruce pe postament de lemn cu sculptură veche, are o inscripţie în româneşte "Constantin şi Ioan pomeneşte"; primită dela preotul Postolachi, din comuna Vâsoca.

2. 623. Cruce de chiparos, gravată cu încrestături adânci, având patru capete pe un postament de argint nemarcat, împodobită cu 24 cununi mici şi sticle colorate, în faţă

fiind închipuită răstignirea Mântuitorului, a Maicei Domnului, a Sf.Ioan Teolog, iar pe la capete chipurile celor 4 Evanghelişti, iar pe partea cealaltă închipuit Botezul Domnului, cu aceleaşi chipuri pela colţuri; s'a primit dela biserica comunei Buciumeni, judeţul Bălţi.

3. 65. Cruce de chiparos cu patru capete, aşezată pe postament de argint nemarcat cu garnitură fină argintie -- aurită suprapusă, împodobită cu sticlă colorată; în faţă se vede închipuită răstignirea Mântuitorului, iar pe cealaltă parte botezul: pe postament e inscripţia "A.Bran" şi mărcile atelierului; s'a primit dela biserica comunei Vulpeşti, judeţul Bălţi.

4. 66. Cruce cu patru capete, lucrată în os de corn şi gravată peste tot; aşezată în postament de argint nemarcat; în faţă are închipuirea răstignirei Domnului, ia pe cealaltă botezul Lui.

5. 96. Cruce metalică de mână; adusă de preotul Modval.

6. 112. Cruce de lemn, cu opt capete, portativă.

7. 123. Cruce mică de fier în faţă cu chipuri sfinte, lucrate în relief; înaintată de preotul protopop Simion Ştefârţă.

8. 217. Cruce cu postament, lucrată din argint nemarcat, garnisită pela margini cu făşii de argint; în faţă cu chipul Mântuitorului răstignit, iar pe cealaltă parte Botezul Domnului şi deasupra chipul porumbelului.

9. 223. Cruce de lemn pe postament, cu figuri de sfinţi în picioare, lucrată în sidef; sub figuri sunt inscripţii în greceşte şi mici medalioane; dela mânăstirea Dobruşa.

10. 129. Cruce de metal cu chipul Mântuitorului răstignit lucrat în relief, împrăştiind raze.

11. 274. Cruce de argint cu postament; deasupra sunt iniţialele latineşti I.N.R.I. şi anul 1818, dela biserica din Făleşti, jud. Bălţi; s'a înaintat de preotul Teodor Bogos.

12. 277. Cruce de aramă cu chipul Mântuitorului răstignit, lucrat în relief, cu chipul Dumnezeului Savaot deasupra ale heruvimilor; pe marginea de sus e scris în slavoneşte: "Impăratul Slavei" iar deasupra preacuratul chip al Mântuitorului "I.N.R.I." şi pe margini "Fiul lui Dumnezeu".

13. 282. Cruce de lemn cu opt capete şi cu închipuirea răstignirei Mântuitorului, iar deasupra chipul Dumnezeului Savaot.

14. 305. Cruce de lemn cu închipuirea răstignirei Mântuitorului în relief şi a Maicei Domnului, lucrată din sidef.

15. 313. Cruce mică de chiparos învelită cu aramă.

16. 322. Cruce lucrată fin, artistic, deasupra cu un chip de porumbel, din aramă; în mijloc e închipuirea celor 12 sărbători mari pe chiparos; crucea e împodobită cu sticlă colorată.

17. 323. Cruce lucrată fin, pe margini tăiată cu o dantelă, şi presărată cu sticlă albastră şi cu mici coroane; în mijloc sunt închipuite cele 12 sărbători pe chiparos.

18. 331. Cruce de chiparos învelită cu făşii de argint, anul 1757.

19. 352. Cruce de chiparos în faţă cu chipul Mântuitorului răstignit, săpat în lemn, iar pe cealaltă parte botezul Domnului şi chipul unor sfinţi.

20 358. Cruce de lemn, garnisită în faţă cu sidef.

XII

21. 361. Cruce de aramă cu închipuirea răstignirei Mântuitorului, turnată, şi cu chipurile sfinţilor, şi împodobită în scobituri cu email (17 x 12 cm.).

22. 363. Cruce de lemn în faţă cu închipuirea răstignirei Mântuitorului, iar pe partea cealaltă Botezul Domnului, fixată într'un postament, în care e o cutiuţă pentru sf. Daruri (42 x 22 cm.).

23. 146. Cruce de lemn sculptată primitiv, pe o parte cu chipul Mântuitorului răstignit şi pe cealaltă parte al Maicei Domnului

24. 369. Cruce cu opt capete de lemn (39 x 12 cm.).

25. 370. Cruce din tablă de fier, împodobită cu nişte bobiţe mici de porţelan alb. (24 x 26 cm.).

26. 375. Cruce de de aramă cu închipuirea sărbătorilor turnate pe nişte forme pătrate; (24 x 12 cm.).

27. 379. Cruce de chiparos cu chipuri sfinte, săpate; lucrare luxoasă, garnisită cu făşii de argint ca o dantelă, şi împodobită cu pietre colorate, iar pe la colţuri cu 4 boabe de chilimbar, crucea e aşezată pe postament, pe care în spate sunt gravate cuvintele "Aparţine ieromonahului Eufilon Zagravschi, anul 1877 luna Aprilie" (8 x 5 cm.); se păstrează în cutie de lemn; şi-i primită dela Arhimandritul Teognost.

28. 380. Cruce de chiparos (24 x 8 cm.) în garnitură de argint, cu chipuri sfinte gravate pela capete şi colţuri ornamente de argint întretăiate artistic; crucei îi lipseşte varga cu care era fixată pe postament; postamentul în faţă are gravate următoarele cuvinte: "Această cruce aparţine bisericii Adormirea Maicii Domnului din mânăstirea Căpriana. Anul 1820 luna Noembrie". S'a primit dela mănăstirea Căpriana.

29a. 75. a) O cruce mică de lemn, pe care s'a păstrat ceva din răstignirea Mântuitorului pe sidef.

29b. 75. b) O cruce mică de corn cu chipul răstignirei Mântuitorului lucrată primitiv, având pe partea opusă Botezul Domnului. Dela preotul Gh.Pogorevici din com. Climăuţi jud. Soroca.

30a.528. Cruce veche de chiparos, patruunghiulară, cu chipul zugrăvit al răstignirei Mântuitorului, cu inscripţie: "CH.IC. XC. ÁH.", deasupra chipului heruvimului; mărimea 18 x 12 cm. dela protoiereul Dimitrie Ceachiar.

Notiţă: Informaţii despre această cruce comunicate de A.M.Parhomovici. (Труды Бесс. Церк. Арх. Общ. Vol.IX, pag.31-35).

b) Cruci pentru procesiuni.

30b. 51. Cruce veche de chiparos executată artistic cu opt capete de coloare închisă, cu închipuirea celor 12 sărbători gravate; s'a primit dela biserica sf. Nicolai din oraşul Hotin.

31. 156. Cruce de aramă cu opt capete, cu chipul Mântuitorului răstignit; pe braţele crucei e scris "Crucii tale ne închinăm", iar deasupra capului Mântuitorului "Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu"; iar deasupra crucii icoana Mântuitorului "Chipul cel nelucrat de mână".

c) Cruci şi Panaghii de purtat pe piept preoţeşti.

1. 44. -

2. 134. -

3. 243. -

4. 324. Patru cruci de purtat pe piept din bronz închis, în amintirea războiului Crimeei.

5. 138. Trei cruci de purtat pe piept, din bronz închis, în amintirea războiului cu Napoleon (1812).

6. 512. Cruce de aramă cu opt capete dela P.S. Episcop Dionisie de Izmail.

[?]

d) Cruciuliţe de purtat pe piept (sub haine), pentru credincioşi.

7. 20. Patru jumătăţi de cruciuliţe mărţişoare cu interiorul gol, (engolpion), dela preotul N.Ştefârţa.

224. [?]

8. 21. Cruciuliţă mică turnată, dela acelaş preot.

9. 85. Cruciuliţă de metal, lucrare grecească.

10. 147. Cruciuliţă de aramă cu patru capete, cu răstignirea Mântuitorului, turnată foarte primitiv, din altă parte botezul lui Hristos (mărimea 1½ x 1 verş.).

11. 149. Cruciuliţă de argint cu lanţ, împodobită cu semiovale şi globule, cu inscripţiuni "Imperatul Slavei", "Iisus Hristos Ni.ka" iar pe braţe e scris "Crucii tale ne închinăm".

12. 162. Cruciuliţă de aramă cu patru capete, cu răstignirea Mântuitorului turnată foarte primitiv, iar pe margini sunt chipuri de sfinţi.

13. 163. Cruciuliţă mică din aramă galbenă.

14. 205. Cruciuliţă de aramă, lipsindu-i partea de sus; cu chipul Mântuitorului răstignit, în relief, iar pe margini chipuri de sfinţi.

15. 206. Cruciuliţă de aramă, lipsindu-i partea de jos; cu chipul Mântuitorului răstignit în relief, pe spatele chipului sunt gravate cuvintele: "Crucea Păzitorul a toată lumea, crucea frumuseţa credincioşilor întărire, crucea îngerilor mărire şi duhurilor rele pierea" ultimele două cruciuliţe sunt primite dela biserica din comuna Trebăşăuţi, judeţul Hotin, prin preotul Bârcă.

16. 227. Cruciuliţă de aramă care se închide, cu închipuirea turnată a răstignirii Mântuitorului pe o parte şi a Maicei Domnului cu Pruncul Hristos pe celaltă parte, iar pela margini sunt chipuri de sfinţi.

17. 510. Cruciuliţă de aramă, cu patru capete (mărimea 6 x 4 cm.) dela protoiereul Constantin Erhan, găsită în tranşeele din Tighina.

VIII Panaghii

1. 292. Panaghie de argint cu lanţ. Pe panaghie sunt chipurile Mântuitorului, al Maicei Domnului şi al Capului Sf.Ioan Botezătorul, înconjurată cu mari mărgăritare artificiale şi sticle colorate cu 3 boabe, toate de sticlă atârnate, din 1781; dela preotul Ioan Egorov.

2. 511. Panaghie cu lanţ, iconiţă, de argint în chip de engolpion cu patru chipuri, din care două pe dinafară a sf. Nicolai şi sf. Mucenic Gheorghe, două pe dinăuntru cu sf. Haralampie în argint şi Maica Precurată cu Dumnezeul Prunc, săpată în chiparos. Foarte veche; dela Prea Sfinţitul Dionisie, Episcop de Izmail.

XIII

XI Piepteni arhiereşti

1. 48. Trei piepteni arhiereşti: unul din timpul Arhiepiscopului Irinarh; primiţi dela biserica arhierească şi dela biserica catedrală.

X Mătanii

1. 49. Mătaniile Episcopului Pavel de Cighirin, dela d-l V.D.Cladion.

2. 225. Mătanii fabricate din tămâie galbănă şi boabe negre, din smoală cu un medalion atârnat; dela mănăstirea Dobruşa.

XI Cununi

1-2.363. Două perechi de cununi de tinichea, pentru nuntă; cununile de mireasă au numai trei semicercuri.

XII Pomelnice

1. 252. Scândură albă cu nişte nume de vii şi morţi scrise cu litere de tipar (5 x 5 verş), dela preotul Teodor Petrovici.

2. 299. Scândură în ramă în care sunt aşezate 3 cruci de aramă şi 3 icoane tot de aramă, lucrate cu mâna, artstic (31 x 25 cm.); dela acelaş preot.

XII Hărţi

1. 245. Harta Americei de Nord, executată în relief în gips, 78 x 78 cm., dela Arhiepiscopul Platon, fost al Chişinăului.

XIV Tablouri*

1. 13. Cele dintâi vremi ale Odesei, desenat de L.P.Spanovsky, fototipia S.V.Culijenko, Odesa 1894.

2. 29. Un tablou executat pe hârtie, reprezentând chipurile mai multor sfinţi.

3. 30. Alt tablou reprezentând chipuri de sfinţi şi fapte din istoria Bisericii creştine.

4. 77. Tabloul judecăţii de pe urmă, executat cu văpsele grase pe stofă cu inscripţia în ruseşte "Ceata drepţilor".

5. 136. Noe cu cei trei fii ai săi.

6. 226. O gravură executată pe hârtie, reprezentând mânăstirea Zograf; Chişinău 1818.

7. 355. Inchipuirea alegorică a răstignirei, dela mănăstirea Vărzăreşti.

XV Medalioane

1. 253. Medalion de aramă cu chipul împăratului Alexandru II în relief.

2. 320. Medalion de metal cu chipurile sf. Constantin şi Elena.

3. 285. Medalion de metal cu chipul sf. Nicolae, în văpsele de ulei.

4. 517. Medalion cu sf. Treime, în care se vede şi chipul ereticului Inochentie dele Balta.

XVI Medalii

1. 55. Medalie în amintirea cucerirei Varşovei, în luna August 1830.

2. 144. Medalie de aramă, fără ureche, în amintirea desrobirei Bulgariei.

3. 309. Medalie de aramă, fără ureche, în amintirea războiului Crimeei.

4. 75. Medalie dela preotul Gheorghe Pogorevici din comuna Climăuţi, judeţul Soroca.

XVII Decoraţii

1. 150. O decoraţie de aur austriacă, cu panglică galbenă, margini negre de purtat pe piept, cu data 1912-1913, dela fostul arhiepiscop Platon.

XVIII Portrete

1. 38. Un portret litografic al Arhiepiscopului Irinarh în cadru, acoperit cu geam.

2. 218. Un portret al ctitorului Costache Staniev, lucrat pe pânză în 1825, mărimea 87 x 58 cm.; dela mănăstirea Jabca.

3. 179. Un portret al Mitropolitului Filaret de Moscova.

4. 529. Două portrete ale Mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni, lucrate în ulei, anul artistic de pictorul Ierothei Sillin.

5. 530. Unsprezece portrete fotografice, încadrate, şi cu semnătura în facsimil ale Chiriarhilor din Basarabia, începând cu Mitropolitul Gavriil până la Arhiepiscopul Serafim.

6. 531. Un portret cabinet, fotografie, a Amiralului P.Ciceagov, primul administrator al Basarabiei, dela arhiepiscop Serafim.

7. 531. Un portret cabinet fotografie, a fostului Oberprocuror Sinodal rus C. P. Pobedonosţev.

XIX Cârje şi bastoane

1. 248. Un baston cu mânerul şi vârful de jos de argint; pe mâner sunt sculptate 4 figuri, un vultur şi marca ţărei ruse, înconjurate cu armamente; dela Arhiepiscopul Platon.

2. 304. O cârjă arhierească de lemn de culoare verde aurită pealocuri ştearsă, depe timpul Mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni.

XX

1) Cuţite

1. 168. O parte dintr'un cuţit de cremene, lucrat primitiv, dela preotul Nicodem Petranici.

2) Diferite obiecte

1. 178. Un tesac lucrat cu ciocanul, fără mănunchi, dela preotul Nicodem Petranici.

3) Berde

1. 156. Nouă berde mărişoare, din cari 5 de cremene; iar una din piatră tare; care are vârful spart.

2. 167. Şase berde mici de cremene, lucrate.

3. 169. O bardă mică de piatră arsă.

4. 170. Două părticele dintr'o bardă de cremene dela preotul Nicodem Petranici, paroh în Grozineţi.

[alte obiecte]

1. 111. Bombă de prin vremurile vechi, dela preotul Teodor Ungureanu.

2. 180. O bombă mică de schijă, o aşchie de granată şi trei gloanţe de plumb; s'au găsit la Şirăuţii de Sus, judeţul Hotin.

3. 181. O aşchie dintr'o bombă de sticlă, găsită tot acolo.

4. 176. Un pistol din vechime cu cremene, cu încrestături de argint.

XIV

5. 187. Mecanizm de puşcă cu cremene.

6. 179. O parte dintr'un pistol cu două ţevi.

7. 182. Un capăt de cuţit de fier ruginit; s'a găsit pe câmpul comunei Dlineni, jud. Hotin.

8. 183. Partea de jos de aramă a unui sfeşnic.

9. 184. Trei cântare de fier vechi cu balanţă.

10. 185. Trei chei mari pentru ferărie.

11. 171. O bucată de picior de piatră dintr'un idol.

12. 172. Bucăţi mici de oase şi colţuri de mamut.

13. 173. Patru bucăţi de lemn petrificat.

14. 174. Cinci bucăţi mici de vase stricate; s'au găsit în timpul lucrului pe pământul bisericesc din comuna Sângera, jud. Hotin.

15. 175. O lulea gravată de lut pentr tutun.

Obiectele notate sub No. 166-185 s'au primit dele preotul Nicodem Petranici din comuna Grozineşti, judeţul Hotin.

MONETE I. de aur

Monetă de aur (1 zolotnic), în mărime ca 50 bani nichel; pe-o parte e zugrăvit Mântuitorul pe tron şi blagoslovind, iar pe cealată parte sunt 2 persoane în întregime, în veşminte împărăteşti, una ţinând în mână o cruce mare. După aparenţă, moneta poate fi din veacul IX-lea; e cumpărată cu 160 lei.

Monetă de aur, de mărimea unui pol imperial; se vede pe ea o persoană în întregime cu tiara pe cap; lucrare nouă în ciocan, austriacă; dela protoiereul Atanasie Usinevici din Tighina.

II. de argint

Monetă mică de argint, depe vremea împăratului Romei Adrian (117-138).

Alta tot mică, depe vremea împăratului Romei Marcu Aureliu (161-180).

O a treia la fel, depe vremea împăratului Romei Comod (180-192).

Toate aceste 3 monete s'au primit dela preotul Nicodin Petranici, din parohia Grozineşti, jud. Hotin.

Monetă depe vremea împăratului Romei Constanţiu (361); pe o parte se citeşte: "votis multus", scrise în semicerc; adusă de protoierul Teodor Petrovici din Chişinău.

Două monete mici orientale, ca 1 ban aramă; una e găurită.

Două monete mici depe vremea regelui polonez Sigizmund I (1506-1548), dela preotul Nicodim Petranici.

Monetă ca 1 leu argint, depe vremea regelui polonez Sigizmund al III-lea (1587); dela acelaş preot.

Cinci monete poloneze, depe vremea regilor poloneji: Sigizmund I, II şi III (1506-1595).

Monetă în mărime ca 50 de bani nichel, lucrată în relief; se vede pe o parte chipul Mântuitorului şezând pe tron şi blagoslovind, iar pe cealaltă parte e o persoană în întregime cu crucea în mână şi tiara pe cap; probabil că-i

din veacul al IX-lea.

Monetă germană din Prusia din 1538, ca 50 bani nichel.

Trei monete ungureşti din anii 1547, 1559, pe una fiind şters anul.

Trei monete din anii 1625, 1626, pe una e şters anul, ca 1 ban aramă.

Monetă austriacă dela Francisc al II-lea, din anul 1703, ca un leu argint.

Monetă orientală, având pe o parte o coroană cu 2 ramuri, iar jos o inscripţie; ca 50 bani nichel.

Treizeci şi şapte monete orientale, ca 5 bani nichel, dela protoiereul Anastasie Usinevici.

Două monete turceşti, ca 1 ban aramă.

Monetă orientală, lucrare nouă, ca 1 ban aramă.

Monetă depe timpul lui Ludovic al XIV-lea, ca 10 bani nichel.

Monetă din Canada, depe vremea reginei engleze Victoria, ca 5 bani nichel.

Dinar arabesc din anul 1875.

Două monete; pe una se desluşeşte chipul unui vultur cu două capete; ca mărime ca 10 bani nichel, alta ca 5 bani nichel, dar cu totul ştearsă.

Monetă mare a Republicii Mexico din 1886, de 10 d. 20 c.

Trei monete japoneze, fără dată, una ca 2 lei argint, alta ca 5 bani nichel.

Monetă engleză din 1894, ca 1 leu argint.

Monetă italiană din Regatul Papei, liră din 1866.

Zece monete germane, una 20 fenigi 1869, şase câte 10 fenigi 1875, 1893, 18.. (nelămurit), două din 1895, 1907, trei a 5 fenigi 1876, două din 1901; o monetă de 2 mărci depe vremea lui Ludovic al II-lea al Bavariei.

Patru monete austriace: una de 20 creiţari din 1860, trei a 10 creiţari din vremea lui Francisc Iosif.

Monetă elveţiană din 1895 de 5 centime.

Monetă greacă din 1885 de 50 lepte.

Monetă bulgară din 1833 de 50 stotenchi.

Monedă americană din 1888.

Două monete ungureşti din 1894, 1908 a 10 florini.

Monetă franceză din 1905 de 5 centime.

Două monete orientale ca 10 bani nichel.

Monetă japoneză de 5 centime, ca 50 bani argint.

Patru monete româneşti: de 1 leu 1882, 50 bani 1885.

Două monete româneşti a 1 leu 1874, 1875.

Monete ruseşti de argint.

O colecţie de 6 ruble din veacul al XVII-lea, aşezate într'o cutie cu capac de argint de pe vreamea ţarilor Petru I 1723, Petru II 1728, Ana Ioan 1732, Elizaveta Petrovna 1753, Ecaterina II 1772, Pavel I 1793, primite dela răposatul general Leonida C.Tuieescu, fost membru de onoare al societăţii.

Şapte monete a o rublă din anii 1773, 1774, 1812, 1818, 1833, 1840 şi 1844.

XV

Trei monete a 3/4 rublă din 1830, 1832 şi 1834.

O poltină (1/2 rublă) din 1720.

Monetă de 30 capeici din 1837.

Trei monete a 25 capeici din 1839, 1857 şi 1877.

Trei monete a 20 capeici din 1787, 1790 şi 1839.

Două monete a 15 capeici din 1769 şi 1787, această primită dela P.S.Episcop Dionisie al Ismailului.

Monetă de 10 capeici din 1787.

Monetă de 5 capeici din 1826.

Monetă falşă de 15 capeici.

III. de armă.

Patru monete româneşti a 10 bani din 1873, 1876 (două) cu coroană, şi 1884 cu chipul Regelui Carol.

O monetă din 1916 de 10 bani.

Două monete din 1900, 1906 a 5 bani.

Două monete din 1900 a 10 bani.

Monetă veche ovală neregulată cu înscripţii orientale, ca 10 bani nichel.

Douăsprezece monete de 2 şi 3 trei parale din Moldova şi Muntenia, pe o parte având stema, iar pe cealalta înscripţii slave; cinci din anul 1772, iar 7 din 1873.

Două monete din Moldova şi Muntenia cu vulturul cu două capete pe o faţă, iar pe cealaltă literele "E.II.1771".

Monetă moldovlahă de 3 para-denghi dele 1772.

Două monete germane, din 1880, de 1 şi 3 fenigi.

Doi creiţari austriaci din 1762 şi 1780.

Monetă poloneză depe vremea regelui Sigizmund al III-lea.

Monetă ovală, cu un loc gol în mijloc şi inscripţii orientale.

Patru monete cu spaţii pătrate în mijloc şi inscripţii orientale; în mărime ca 50 bani nichel.

Monetă înfăţişind soarele şi pământul.

Nouă monete întunecate cu inscripţii orientale, ca 5 bani nichel.

Monetă, ca 1 ban, înfăţişind un călăreţ şi inscripţii latine şterse.

Monetă nouă OO, ca 1 ban, dela P.S.Episcop Dionisie al Ismailului.

Două monete ca 5 şi 10 bani nichel depe vremea împăratului Constantin cel Mic 340; pe o parte e un cap cu cunună, iar pe alta Iupiter, dela P.S.Episcop Visarion al Hotinului.

Monetă veche roşie ca 25 bani nichel, cu un cap încununat şi cu barbă, dela elevul seminarist Ciachir.

Monete ruseşti de aramă.

Monetă siberiană din 1708 ca 5 bani nichel.

Două monete din 1833 şi 1838 de câte 10 capeici.

Patruzeci şi una monete a 5 capeici din anii: 1730, 1759 (două), 1761, 1762, 1763, 1764,1765, 1766, 1767, 1769 (trei), 1770, 1771(două), 1775 (două), 1777, 1778 (trei), 1779, 1780 (două), 1782, 1784, 1788, 1791, 1793, 1796, 1802, 1809, 1810, 1834, 1860; pe celelalte cinci anii nu se pot ceti, ci se desluşesc iniţialele

IE. Cinci monete sunt primite dela P.S.Episcop Dionisie al Ismailului.

Şase monete a 3 capeici din 1833, 1840 (două), 1842 şi 1843 (două).

Şaptezeci monete a 2 capeici din anii: 1757, 1760, 1761, 1762, 1763, 1765 (două), 1766 (două), 1767, 1771, 1789 (două), 1797, 1797, 1798 (două), 1800 (şase), 1801 (şase), 1811 (trei), 1812 (şase), 183, 1814, 1815 (cinci), 1816 (două), 1817 (cinci), 1818 (şase), 1820 (şapte), 1837 (nouă), 1838.

Patruzeci şi cinci monete a 1 capeică din anii: 1795, 1798, 1799, 1800, 1810, 1814, 1818 (şapte), 1819 (patru), 1820, 1821 (cinci), 1822, 1823, 1824, 1828 (şase), 1829 (trei), 1831, 1835, 1840, 1841, 1842.

Douăzeci şi şapte monete ca 10 bani nichel, bătute mai târziu.

Cinci monete di anii: 1735, 1744, 1748, 1749, 1756.

Trei monete a 1/2 capeică din anii: 1841, 1842 (două).

COLINAANTENELOR

DE BRUIAJ

Licã SAINCIUC

intersecþii chiºinãuane intersecþii chiºinãuane intersecþii chiºinãuane intersecþii chiºinãuane intersecþii chiºinãuane intersecþii chiºinãuane

Lic

ã S

AIN

CIU

CC

OLI

NA

AN

TEN

ELO

R D

E B

RU

IAJ

CHIªINÃU 2000CHIªINÃU 2000