597

Coman Media Events

Embed Size (px)

Citation preview

Page 1: Coman Media Events
Page 2: Coman Media Events

Media Events

– perspective teoretice şi studii de caz

(coordonator) Mihai COMAN

Page 3: Coman Media Events

Media Events

– perspective teoretice şi studii de caz

(coordonator) Mihai COMAN

Page 4: Coman Media Events

2011

Referenţi:

Şos. Panduri 90-92, Bucureşti – 050663; Tel./Fax: 021410.23.84E-mail: [email protected]

Internet: www.editura.unibuc.ro

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

Media events: perspective teoretice şi studii de caz / ed.: Mihai Coman. – Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti, 2011

Bibliogr. ISBN 978-973-737-612-2

I. Coman, Mihai (ed.)

070

Coperta: Nicoleta IonescuTehnoredactare computerizată: Tania Titu

4

Page 5: Coman Media Events

CUPRINS

Contents .............................................................................................

Sommaire ..........................................................................................

Cuvânt înainte.................................................................................. 15

Mihai COMAN Media events – o paradigmă la graniţa dintre antropologie şi

știinţele comunicării .............................................................. 17

Partea I – Marile rituri de trecere

Maria Raluca BĂRBULESCUMoartea şi funeraliile Papei Ioan Paul al II-lea, relatate în

presa centrală românească ................................................... 43

Maria Luiza ALEXANDRUPâine şi circ: Moartea Papei Ioan Paul al II-lea între media

event şi desfrâu mediatic ....................................................... 56

Ruxandra ADAMAgonia şi moartea papei Ioan Paul al II-lea ................................. 80

Ramona-Maria DELIUFuneraliile Teo Peter, un Media Event? ....................................... 90

Anca SCURTU Media event: funeraliile lui Yasser Arafat ................................... 96

Raluca OPROIUAsasinarea şi ceremonia funerară a „fiicei Pakistanului” în

mass media americană .......................................................... 103

Page 6: Coman Media Events

Partea a II-a: Rituri politice

Monica CATANĂBush în România: Dumnezeu ne zâmbeşte din nou ..................... 115

Mădălina Gabriela STOICAVizita preşedintelui Bush în România ........................................... 124

Cătălina MIHUMedia Events. Vizita Papei Ioan Paul al II-lea în România (7-9

mai 1999) ................................................................................ 137

Valentina Andreea MIRATraian Băsescu – Eroul alegerilor prezidenţiale 2004 ................. 149

Diana PIŞCĂRACCondamnarea comunismului în Parlament: un ritual de

purificare ................................................................................ 168

Cătălin FILIMONAderarea la Uniunea Europeană: carnaval şi istorie ................... 188

Partea a III-a: Rituri, spectacole şi evenimente laice

Gabriela DONOSEJocurile Olimpice din anul 2000: retragerea medaliei de aur

câștigată de gimnasta Andreea Răducan ............................ 201

Ion MIHAELACampionatul Mondial de handbal feminin de la St. Petersburg

(3-15 decembrie 2005) ........................................................... 216

Steluţa NADOLEANUGala Hagi. Retragerea „Regelui” ca media event ........................ 226

Dragoş MIHNEAMedia Events: România-Anglia ’98 .............................................. 236

Bogdan Gabriel ENACHEMedia Events: Eclipsa solară din 1999 .......................................... 244

6

Page 7: Coman Media Events

Partea a IV-a: Ceremonii religioase

Mihaela APOSTOLPelerinajul de la Sfânta Cuvioasa Parascheva din Iaşi –

discursul media între sacru şi profan .................................. 261

Iuliana Valentina ANGHELPelerinajul la moaștele Sf. Paraschieva: media events şi

desacralizare .......................................................................... 319

Maria Mihaela IVAŞCUAnul de graţie 1996: aducerea moaștelor Sf. Andrei la Galaţi . . . 343

Mirela PASCUÎnfiinţarea unei mitropolii la Cluj ................................................. 352

Studiu de caz .................................................................................... 357

7

Page 8: Coman Media Events

CONTENTS

Mihai COMANForeword .......................................................................................... 15

Mihai COMAN Media events – a paradigm at the border between

anthropology and the sciences of communication ............. 17

Part One – Rites of passage

Maria Raluca BĂRBULESCUThe death and funeral of Pope John Paul II in the central

Romanian media ................................................................... 43

Maria Luiza ALEXANDRUBread and circuses: the death of Pope John Paul II between

media event and media debaucheries .................................. 56

Ruxandra ADAMThe agony and death of Pope John II ............................................ 80

Ramona-Maria DELIUTeo Peter’s funeral, a media event? .............................................. 90

Anca SCURTU Media event: Yasser Arafat’s funeral ........................................... 96

Raluca OPROIUThe assassination and funeral of „the daughter of Pakistan”

in the American media ......................................................... 103

Part Two: Political Rituals

Monica CATANĂBush in Romania: God smiles at us again ..................................... 115Mădălina Gabriela STOICA

Page 9: Coman Media Events

President Bush’s visit to Romania ................................................. 124

Cătălina MIHUMedia Events. The visit of Pope John Paul II to Romania

(May, 7-9 1999) ...................................................................... 137

Valentina Andreea MIRATraian Băsescu – The hero of the 2004 presidential elections .. . . 149

Diana PIŞCĂRACCondemning communism in the Parliament: a ritual of

purification ............................................................................ 168

Cătălin FILIMONJoining the European Union: carnival and history ...................... 188

Part Three: Rituals, shows and secular events

Gabriela DONOSEThe 2000 Olympic Games: stripping the gold medal of

gymnast Andreea Răducan .................................................. 201

Ion MIHALEAWorld Women’s Handball Championship in St. Petersburg

(December 3-15, 2005) .......................................................... 216

Steluţa NADOLEANUThe Hagi Gala. The “King’s” withdrawal as media event .......... 226

Dragoş MIHNEAMedia Events: Romania-England ’98 ........................................... 236

Bogdan Gabriel ENACHEMedia Events: The 1999 solar eclipse ............................................ 244

Part Four: Religious Ceremonies

Mihaela APOSTOLSaint Parascheva Pilgrimage in Iaşi – the media discourse

between the sacred and the profane .................................... 261

9

Page 10: Coman Media Events

Iuliana Valentina ANGHELPilgrimage to Saint Parascheva’s relics: media events and

desacralisation ....................................................................... 319

Maria Mihaela IVAŞCUThe year of grace 1996: bringing Saint Andrew’s relics to

Galați ...................................................................................... 343

Mirela PASCUThe creation of a metropolitan church in Cluj ............................. 352

Case study ........................................................................................ 357

10

Page 11: Coman Media Events

TABLE DES MATIÈRES

Mihai COMANAvant-propos.................................................................................... 15

Mihai COMANMedia events – un paradigme à la limite entre l’anthropologie

et les sciences de la communication .................................... 17

Première partie – Les grands rites de passage

Maria Raluca BĂRBULESCULa mort et les funérailles du Pape Jean-Paul II dans les

médias centraux roumains ................................................... 43

Maria Luiza ALEXANDRULe pain et le cirque : la mort du Pape Jean-Paul II, entre

media event et débauche médiatique ................................... 56

Ruxandra ADAML’agonie et la mort du Pape Jean-Paul II .................................... 80

Ramona-Maria DELIULes funérailles de Teo Peter, un media event ? ............................. 90

Anca SCURTU Media event : les funérailles de Yasser Arafat .............................. 96

Raluca OPROIUL’assassinat et la cérémonie funéraire de « la fille du Pakistan

» dans les médias américains  .............................................. 103

Deuxième partie : Les rites politiques

Monica CATANĂBush en Roumanie : Dieu nous sourit encore une fois ................. 115

Page 12: Coman Media Events

Mădălina Gabriela STOICALa visite du président Bush en Roumanie ..................................... 124

Cătălina MIHUMedia Events. La visite du Pape Jean-Paul II en Roumanie

(7-9 mai 1999) ........................................................................ 137

Valentina Andreea MIRATraian Băsescu – Le héros de l’élection présidentielle de 2004 . . 149

Diana PIŞCĂRACCondamner le communisme dans le Parlement : un rite de

purification ........................................................................... 168

Cătălin FILIMONL’adhésion à l’Union européenne : carnaval et histoire .............. 188

Troisième partie : Rites, spectacles et événements laïques

Gabriela DONOSELes Jeux olympiques de 2000 : le retrait de la médaille d’or

remportée par la gymnaste Andreea Răducan .................. 201

Ion MIHAELALe Championnat du monde de Handball Féminin de Saint-

Pétersbourg (3-15 décembre 2005) ...................................... 216

Steluţa NADOLEANULe Gala « Hagi ». La retraite du « Roi »  comme media event .... 226

Dragoş MIHNEAMedia Events : Roumanie-Angleterre 98 ....................................... 236

Bogdan Gabriel ENACHEMedia Events : L’éclipse de soleil de 1999 ..................................... 244

Quatrième partie : Cérémonies religieuses

Mihaela APOSTOLLe pèlerinage à la Sainte Cuvioasa Parascheva de Iaşi – le

discours média entre sacré et profane ................................. 261

12

Page 13: Coman Media Events

Iuliana Valentina ANGHELLe pèlerinage aux reliques de la Sainte Paraschieva : media

events et désacralisation ........................................................ 319

Maria Mihaela IVAŞCUL’an de grâce 1996 : le transfert des reliques de Saint André à

Galați ...................................................................................... 343

Mirela PASCULa création d’une église métropolitaine à Cluj ............................ 352

Étude de cas ..................................................................................... 357

13

Page 14: Coman Media Events
Page 15: Coman Media Events

Cuvânt înainte

Volumul de faţă este rodul mai multor ani de predare în cadrul programelor de master şi doctorat ale Facultăţii de Jurnalism si Stiinţele Comunicării din cadrul Universităţii din București a cursului de Antropologia comunicării. Acest curs are la bază cercetările mele, considerate semnificative sau chiar de pionierat în mediile savante specializate, din domeniul antropologiei mass media. Efortul de a transmite cunoștinţe de ultimă oră a fost corelat cu munca migăloasă de a forma deprinderile de cercetare. De-a lungul timpului, orele petrecute cu tinerii cercetători au rodit într-o sumă de micro-cercetări având ca obiect interpretarea unor momente marcante din istoria post-comunistă ca media events.

Nu am inclus în acest volum alte cercetări ale doctoranzilor din școala noastră doctorală în știinţele comunicării – acestea vor face obiectul unui volum separat.

Mulţumirile mele se îndreaptă spre toţi tinerii masteranzi care au luat în serios temele academice şi le-au transformat în subiecte de interes şi cercetare personală, demne de implicare, pasiune, reflecţie. Ecoul competenţei lor a venit de la cea mai avizată personalitate – după conferinţa ţinută în 4 mai 2010 pe tema media events, profesorul Elihu Katz mi-a transmis în mod repetat încântarea sa faţă de reacţia publicului prezent: el a subliniat că întrebările care i s-au pus erau “minded questions”,

Page 16: Coman Media Events

dovedind lectura cărţii sale şi o reflecţie matură asupra semnificaţiilor acesteia.

Mulţumesc de asemenea doctorandei mele, d-na Valentina Marica, cea care a trudit pentru editarea acestui volum, efectuând corecturi şi uniformizând sistemele de citare şi referire.

Mihai Coman

16

Page 17: Coman Media Events

Media events – o paradigmă la graniţa dintre antropologie şi știinţele

comunicării

Mihai COMAN

Modelul canonicSintagma “media events”, a fost propusă de Elihu Katz şi

Daniel Dayan (1992), iar ulterior, prin numeroase studii de caz, s-a creat o şcoală de gândire, un vocabular conceptual, un câmp teoretic şi o anumită viziune, un anume mod de a decupa şi interpreta fenomenele mass media. Dayan si Katz s-au aflat în postura știinţifică, fascinantă dar plină de riscuri, de a trebui să găsească nume pentru fenomenele descoperite, de a le descrie şi da un sens; aceasta înseamna fabricarea unor categorii, tipologii si seturi de caracteristici total inedite (de altfel aceasta prospeţime a prezentării te face să uiţi că modelul lor se hrănește din propriul său conţinut teoretic, nu din interpretarea unor date etnografice). În evoluţia ei, demonstraţia lor pare a se întoarce împotriva ei însăşi; ea conduce la o ruptura teoretică majoră, deoarece Dayan and Katz alunecă (fără să teoretizeze aceasta schimbare de registru) de la analizarea a ceea ce face mass media cu ritul spre ceea ce face ritul cu mass media (sau, in alţi termeni, de la mediatizarea ceremoniilor se trece la ritualizarea mesajelor mass media). Așa cum vom vedea, Dayan si Katz consideră ca restorative events si transformative events sunt două ipostaze ale aceluiaşi fenomen – media events. De fapt ele sunt tipuri de fenomene si categorii incongruente: primele sunt rezultatul unei hiper-mediatizari a unor ceremonii publice comune, familiare publicului, cu semnificaţii general acceptate, care (fiind lipsite de surprize) confirmă structurile sociale si politice existente,

Page 18: Coman Media Events

MEDIA EVENTS – PERSPECTIVE TEORETICE ŞI STUDII DE CAZ

normele, valorile si simbolurile deja consacrate. Celelalte sunt constructe noi, hibride, care contopesc segmente ceremoniale relativ disparate cu scheme de comportament din protocolurile politico-diplomatice si cu formate sau genuri mass media; noul construct cultural este fragil si de aceea semnificaţiile şi funcţiile sale sunt supuse unui proces de negociere sociala, cu rezultate nesigure (contestare sau acceptare). Din aceasta fractură teoretica se vor hrăni contestaţiile modelului canonic al media events; dar tot de aici se poate naște o reflecţie teoretică stimulatoare asupra formelor de trăire a ritului şi de construire de noi forme rituale în modernitate.

În amplul lor studiu din 1992 Daniel Dayan şi Elihu Katz pornesc de la observaţia că în presă există două mari tipuri de ştiri – cele de rutină, referitoare la fapte ori situaţii comune, fără mare impact social şi cele de non-rutină, care afectează segmente sociale importante şi care, din această cauză, întrerup activităţile jurnalistice curente şi declanşează o cuvertură mediatică aparte. Ultimele sunt generate de două mari familii de evenimente: „Știrile despre marile evenimente vorbesc despre accidente, despre dezordine; ştirile despre marile ceremonii celebrează ordinea” (1992, p. 9). În ambele cazuri presa audiovizuală oferă transmisii în direct, ceea ce declanşează o dublă mobilizare – a celor care lucrează în redacţii, pentru a asigura fluxul continuu de imagini şi comentarii şi a publicului, pentru a nu pierde informaţiile şi pentru a le trăi, înţelege, discută cu familia, prietenii, colegii. Opoziţia dintre situaţiile si discursul mass media comun şi situaţiile si discursul ‘ne-obișnuit’ reia opoziţia durkheimiană dintre sacru si profan: media events sunt pentru presa normală ceea ce este sărbătoarea pentru munca de zi cu zi. Această modificare de regim este evidentă în comportamentul jurnaliştilor şi al audientelor.

În plan instituţional, un media event conduce la: a) prezentarea faptelor într-un mod diferit în raport cu formele, genurile şi formatele de rutină: evenimentul este anticipat şi

18

Page 19: Coman Media Events

Mihai COMANMedia events – o paradigmă la graniţa dintre antropologie şi știinţele comunicării

pregătit prin numeroase anunţuri, este editat prin tehnici cumulative, diferite de cele uzuale (substractives) şi este programat în poziţii ieşite din comun – în raport cu structura cotidiană a programelor; b) schimbarea tonului jurnalistic: evenimentul este prezentat în mod ceremonios şi nu o dată subiectiv; c) privilegierea structurilor narative, a elementelor de spectaculos şi a scenelor şi mesajelor care sugerează unitatea dintre participanţii la eveniment şi cei care îl primesc în transmisia televizată; d) modificarea statutului social al jurnaliştilor: aceştia se substituie instanţelor şi persoanelor oficiale care mediau în chip uzual, în procesul de transmitere a evenimentului şi apar ca „cei care dăruie un eveniment” (idem, p. 5-8; vezi şi 191-207).

În planul discursului jurnalistic “media events”, aduc numeroase mutaţii: acestea derivă din faptul că, spre deosebire de regimul obişnuit al ştirilor (care implică crearea distanţei dintre jurnalist şi eveniment, distanţă exprimată global prin termenul de “obiectivitate”), ele generează procese de contopire afectivă a actorilor – eroii evenimentului, jurnaliştii şi spectatorii – cu evenimentele respective: „Prin atribuirea unui eveniment a statutului de media event, acesta este scos din sistemul ştirilor şi plasat într-un registru ficţional. Rezultatul este un text care neutralizează opoziţia dintre ficţiune şi ştiri” (idem, p.114). În procesul de transpunere a ceremoniilor publice într-un asemenea format jurnaliştii impun un limbaj, o coerenţă narativă, un ansamblu de interpretări, simboluri şi conotaţii specifice care pot fi diferite de logica rituală sau de intenţiile performerilor (idem, p. 102), precum şi o constelaţie de noi „naraţiuni periferice” care uneori pot să fie mai numeroase şi mai atractive decât evenimentul iniţial (idem, p. 83). Prin aceasta jurnaliştii “nu mai sunt simpli transmiţători sau comentatori ai faptelor, ei sunt cei care le dau viaţă. Astfel ei apar ca făurari ei momentului sau apostoli” (idem, p. 91).

Din punctul de vedere al publicului, media events transformă audienţele în „parteneri activi” – oamenii se anunţa

19

Page 20: Coman Media Events

MEDIA EVENTS – PERSPECTIVE TEORETICE ŞI STUDII DE CAZ

unii pe alţii, se strâng pentru a recepta în comun mesajele mass media, celebrează evenimentul ca şi cum l-ar trăi „in situ”, îl comentează şi interpretează împreună (fapt care duce la activarea legăturilor sociale şi menţinerea ordinii, coeziunii şi identităţii colective). În asemenea situaţii, televiziunea promovează o estetică a “compensaţiei”: deoarece cea mai mare parte a publicului nu poate participa direct, la locul respectiv, la momentele şi atmosfera evenimentului, televiziunea încearcă, printr-o spectacularizare şi ceremonializare suplimentară „să ofere publicului un echivalent funcţional al experienţei festive” (1992:78). Trăirea în faţa televizoarelor trebuie să fie mai intensă şi mai bogată decît aceea din locul întâmplărilor. Pentru a reuşi o asemenea translare cu efecte globale, televiziunea pune în mişcare o seamă de tehnici: mutarea accentului de la dimensiunea verbală a evenimentului (aserţiunile actorilor majori) la cea vizuală; folosirea unui ton festiv în prezentarea faptelor şi a stărilor participanţilor; utilizarea mai multor coduri pentru acoperirea şi semnificarea faptelor: a) definiţional: „recunoaşte evenimentul, precizează trăsăturile sale distinctive, exprimă regulile constitutive”; b) hermeneutic: „explorează referentul evenimentului şi oferă interpretări imediate”; c) protectiv: „arată care este prioritatea absolută a evenimentului şi importanţa sa în raport cu alte tipuri de ştiri” (idem, p. 79).

În planul efectelor, acest gen confirmă puterea mass media, deoarece transmisiile în direct ale media events atrag cele mai mari audienţe posibile. Aceste transmisii crează momente de excepţie, marcate de întreruperea ritmurilor vieţii cotidiene; ele declanşează o vastă mobilizare socială în jurul transmisiei televizate: vizionarea se face în colectiv, este considerată aproape obligatorie şi generează fenomene de solidaritate, la scară micro şi macro socială; acestea conduc la: a) refacerea reţelelor sociale sau chiar la crearea de noi reţele; b) trăiri afective de mare intensitate; c) generarea unor subiecte care întăresc memoria colectivă, asigurând integrarea şi consensul social; d) participarea şi implicarea (nu o dată în forme

20

Page 21: Coman Media Events

Mihai COMANMedia events – o paradigmă la graniţa dintre antropologie şi știinţele comunicării

ceremoniale) la evenimentul mediatizat; e) consacrarea căminului ca “loc public”, deci ca loc al participării la momentele, dezbaterile şi deciziile politice majore (idem, p. 14-23). Astfel, asemenea cuverturii marilor momente de criză, media events confirmă capacitatea mass media de a exercita, în anumite situaţii, influenţe puternice, pe scară largă, prin mesaje nemediate social şi cu impact la toate palierele societăţii.

În ceea ce priveşte evenimentele care declanşează acest nou gen (sau format) mediatic, D. Dayan şi E. Katz propun o tipologie a “media events”, văzute atât ca fapte ale istoriei reale, cât şi ca genuri ale mass media: “Corpusul acestor evenimente poate fi divizat în Confruntări, Cuceriri şi Consacrări (Contests, Conquests, Coronations). Acestea sunt forme ale povestirii sau scenarii care conturează posibilităţile narative majore ale acestui gen. Ele determină distribuţia rolurilor în interiorul fiecărui tip de eveniment şi modul în care acestea vor fi puse în scenă” (idem, p. 25). Cuceririle se referă la mediatizarea unor la evenimente cu impact major asupra istoriei – „transmiterea în direct a unor salturi uriaşe pentru omenire”; Confruntările se referă la „bătălii, conduse după anumite reguli, între lideri”; Consacrările se referă evenimente festive, generate atât de riturile publice, cât şi de cele de trecere ale persoanelor publice (idem, p. 26). Dayan şi Katz consideră că intervenţia mass media în câmpul evenimentelor ceremoniale conduce la apariţia unui nou tip de manifestare rituală: “Transformarea publicului unei ceremonii de masă în uriaşele audienţe ale media events conduce la reinventarea, într-un context total diferit, a unei forme celebratorii străvechi, care ar putea fi numită ceremonie diasporică” (idem, p. 146). În acest context, ceremonia aduce cu sine auto-referenţialitatea: „Ceremoniile se auto-definesc: în momentul în care ele sunt performate ele îşi proclamă identitatea proprie. Televiziunea scoate în evidenţă trăsăturile specifice prin care această identitate este afirmată şi ajută astfel spectatorii să identifice natura evenimentului” (idem, p. 80). Cea ce înseamnă că pentru Dayan şi

21

Page 22: Coman Media Events

MEDIA EVENTS – PERSPECTIVE TEORETICE ŞI STUDII DE CAZ

Katz ceremoniile sunt un demers simbolic prin care colectivitatea încearcă să stabilească înţelesul unor procese sau evenimentelor sociale: “Ele sunt prima încercare de a stabili semnificaţia evenimentelor şi de a o instituţionaliza în memoria colectivă” (idem, p. 151). Demonstraţia celor doi autori conduce către ideea că unele întâmplări devin evenimente majore, printr-o dublă ambalare – în forme ceremoniale datorită intenţei politice a planificatorilor lor şi în formă de “media event” datorită intenţiilor expresive ale jurnaliştilor. În felul acesta, statutul de media event apare ca rezultatul întâlnirii a două proiecte (care implică o anumită intenţie manipulativă), concepute şi puse în practică de două mari categorii de actori: clasa politică şi breasla jurnalistică.

Referindu-se la aceste evenimente-ceremonii, D.Dayan şi E. Katz identifică două mari clase. Anumite ceremonii sunt legate de evenimente trecute, mai îndepărtate sau mai recente; ele permit suspendarea timpului prezent şi retrăirea unui timp şi a unei ordini pierdute. Acestea sunt evenimentele restorative (nunţile regale, comemorările, alte ritualuri politice) Alte ceremonii propun o schimbare radicală a ordinii sociale şi mobilizează societatea pentru a accepta şi sprijini această schimbare; ele funcţionează ca evenimente transformative: “Ceremoniile mass media transformative se referă la un conflict latent, realizând în interiorul lor o reorganizare a spaţiului şi timpului (adică a istoriei şi geografiei), ceea ce le permite să facă acceptabile soluţii (politice – n. M.C.) până atunci inacceptabile” (idem, p. 160). Evenimentele transformative sunt, în fapt, ceremonii nou create (pe baza unor modele rituale pre-existente); ele posedă o structură secvenţială strictă: existenţa unei probleme politice considerate insolubile şi acceptate ca o fatalitate (conflictul dintre Israel şi statele arabe; dominaţia comunistă asupra Poloniei); anunţarea unui eveniment ceremonial care va sugera o cale de schimbare (vizita lui Saadat la Tel Aviv; vizita Papei în Polonia); apariţia unui “gest” ceremonial sau ceremonializat, în registru dramatic, care oferă “o ilustrare a unei stări de fapt dorite”; gestul este

22

Page 23: Coman Media Events

Mihai COMANMedia events – o paradigmă la graniţa dintre antropologie şi știinţele comunicării

dublat de o bogată activitate discursivă, a actorilor evenimentului şi a mass media, care interpretează evenimentul şi predefinesc modalităţile de receptare; după eveniment publicul este invitat să gîndească modelul propus şi să îi evalueze efectele:

Într-un text ulterior D. Dayan revine asupra tipologiei din „Media Events” şi plasează diferenţele de funcţionare ceremonială chiar la nivelul celor trei tipuri de “mari evenimente”; el susţine că manifestările de tip “Consacrări” se referă “la riturile de trecere ale personajelor politice” (1998:339); în schimb, “Confruntările se referă la acele evenimente care ceremonializează procesul democratic”, iar Cuceririle propun “o strategie a lui ‘ca şi cum’ prin care reuşesc, printr-o transformare spectaculară a opiniei publice, să impună ca realitate chiar realitatea ceremoniei” (1998, p. 341). În acest sistem, două tipuri de media events (Consacrările şi Confruntările) apar ca evenimente restorative, iar Cuceririle figureaza ca evenimentul transformativ tipic.

În esenţă, modelul propus de D.Dayan şi E. Katz, incitant în dezvoltările sale aplicative şi deosebit fecund prin influenţa pe care a exercitat-o asupra construcţiilor teoretice din ştiinţele comunicării, se bazează pe contopirea metaforică a categoriilor (şi atributelor specifice) evenimentului şi ceremoniei: în felul acesta, cele două cîmpuri se luminează reciproc şi, generează, prin transferul de atribute, un construct inedit – “media (ceremonial) events” – care propune perspective şi moduri de interpretare noi. În această ecuaţie mass media joacă un rol ambiguu: în unele cazuri (si implicit) interpretări ea este definită ca un instrument de amplificare a capacităţii de penetrare socială a evenimentului ceremonial în cauză; în aceste situaţii ea nu modifică nici esenţa ceremoniei şi nici configuraţia evenimentului – rolul ei este de a face să crească atât numărul celor care participă (afectif şi poate fizic) la evenimentul ceremonial, cât şi intensitatea sentimentelor declanşate de implicarea în ceremonie. În alte cazuri mass media este interpretată ca o forţă generatoare de ceremonialitate: ea are capacitatea de a introduce elemente şi trăiri de tip ritual în

23

Page 24: Coman Media Events

MEDIA EVENTS – PERSPECTIVE TEORETICE ŞI STUDII DE CAZ

configuraţia unor evenimente care, chiar dacă tradiţionale, social acceptate şi formalizate, nu erau percepute de colectivitate ca ritualuri. Acum rolul ei este crea şi legitima semnificaţii, până atunci dificil de acceptat la scara largă a unei societăţi; prin aceasta mass media devine un instrument de schimbare socială, instrument care preia funcţiile, modul de semnificare şi, chiar, structurile unor familii de rituri – cele de trecere sau de transformare, cele care conform viziunii lui Victor Turner, crează intervale liminale, de reflecţie şi acceptare a schimbării, cele care permit ieşirea dintr-o situaţie dificilă şi integrarea într-o stare de echilibru.

Modelul teoretic construit de Dayan şi Katz în jurul conceptului de “media events” a declanşat două tipuri de utilizări: pe de o parte el a fost supus mai multor evaluări critice de către diferiţi cercetători, iar pe de altă parte el a fost preluat şi aplicat pentru analizarea unor fenomene sociale şi mediatice. În general evaluările critice s-au concentrat asupra funcţiei integrative a media events, punând, implicit, sub semnul întrebării paradigma durheimiană asupra ritului din perspectiva căreia Dayan şi Katz şi-au construit modelul teoretic. Analizele consacrate unor evenimente publice mediatizate au rămas fidele tipurilor de “media events” conturate de cei doi autori: mari mobilizări sociale cu caracter integrativ legate de vizite ale liderilor politici sau spirituali, funeralii ale persoanelor publice, manifestări politice, sportive, sociale, culturale.

Studiile de caz 1nu sunt cercetări etnografice în sensul încetăţenit de practica si tradiţia antropologiei culturale. Ele sunt concentrate asupra textului mass media, urmărind mecanismele care conduc la anularea procedurilor jurnalistice de rutina, la modificarea genurilor si formatelor uzuale, la activarea unor formuled narrative, a unor simboluri si arhetipuri culturale si la

1 Alexander, Jacobs 1998, Carey 1998, Coman 1994, 1996,2003, 2008, Couldry, 2000, Crivello 1999, Davis 1998, Dayan, 2005, Dayan &Katz, 1992, De Repetigny 1985, Hallin and Mancini 1991, Kitch, 2003, Lundby, 1997, Ornebring, 2004, Panti, Wieten, 2004, Peri 1997, Pink, 1997, Qvortrup 2006, Rothenbuhler 1989, 2005, Wanning, 2001, Wardle, 2004

24

Page 25: Coman Media Events

Mihai COMANMedia events – o paradigmă la graniţa dintre antropologie şi știinţele comunicării

crearea unor sisteme de semnificaţii cu funcţii integratoare, celebratorii, securizante etc. Metodele de cercetare predilecte sunt analiza de conţinut si analiza semiotică. Când trec dincolo de discursul jurnalistic, aceste studii sunt preocupate de tipurile de evenimente care declanșează un media event si de raporturile de putere dintre diferitele agenţii care negociază controlul simbolic al media events. Studiile de caz, ca si multe dezbateri teoretice semnate de cercetătorii din știinţele comunicării sunt insensibile la reflecţiile, polemicile si îndoielile antropologilor în ceea ce privește conceptele si teoriile asociate fenomenelor rituale; de asemenea, în ele nu răzbate nici un ecou al discuţiilor recente privind limitele, restricţiile si chiar tabu-urile legate de aplicarea asupra modernităţii a unor concepte si teorii construite pentru a explica ceea ce era considerat a fi non-modernitatea prin excelenţă.

Abordările critice s-au oprit fie asupra acceptării sau negării paradigmei durkheimiene care stă la baza acestui construct teoretic, fie asupra problemei eficacităţii mobilizării rituale (pot media events să creeze, la distanţă, aceiaşi stare de comuniune şi, chiar, extază, pe care o crează trăirea in situ a unui ritual?).

Media events – între integrare şi conflict

Paradigma durkheimiană este susţinută de numeroase studii de caz evocate anterior, care subliniază capacitatea media events de a mobiliza publicurile şi de a solidariza diverse categorii sociale – fie că este vorba de manifestări politice, de festivaluri şi concursuri sportive de amploare sau de rituri de trecere. Pentru Dayan and Katz, media events au o funcţie integrativă prin excelenţă: ele transmit mesaje de celebrare, reconciliere si identificare cu simbolurile identitare de referinţă: “este corect să concepem media events (…) ca ‘reinforcing’ sau ‘hegemonic’ în sensul în care ele amintesc societăţii că trebuie să îşi afirme în mod continuu susţinerea faţă de valorile, instituţiile şi personalităţile consacrate” (1992:147). Daca “reinforcing” trimite la paradigma durkheimiana, termenul de “hegemonic” evoca

25

Page 26: Coman Media Events

MEDIA EVENTS – PERSPECTIVE TEORETICE ŞI STUDII DE CAZ

modelul gramscian. Dayan and Katz nu ignora (asa cum au fost acuzaţi) problema relaţiilor de putere din media events; din contra, ei acceptă un model de exercitare a puterii în care liderii politici si jurnaliştii, în calitate de actori si creatori ai unui media event, îşi exercită şi amplifică, prin utilizarea forţei simbolice a ceremoniei si a mass media, capacitatea de dominare – ei “remodelează realitatea socială prin impunerea semnificaţiilor acesteia” (1992:180). Majoritatea studiilor de caz au acceptat aceste premise teoretice si le-au confirmat: media events prilejuite de vizitele politice sau de riturile de trecere ale unor personalităţi impun o versiune unificatoare si consacratoare asupra puterii politice si societăţii, precum si a rolului politic, social si istoric al mass media.

Ideea ca in asemenea situaţii mediatizarea ceremoniilor funerare creaza momente de solidaritate sociala apare si in studiile lui Kitch (2003), Pantti şi Wietten (2005) Qvortrup (2006) sau Peri (1997). Potentialul conflictual al unui asemena media event este relevat de Dayan (1999) in analiza cuverturii mediatice a înmormântării celei care a fost „Lady Diana” sau de Schwartz and Hollyfield (1998) si de Ornebring (2004); primii, in analiza lor referitoare la funeraliile preşedintelui Nixon, releva dialectica dintre cele doua tipuri de discurs – consacrator in cazul eulogiei de la ceremonia funerara si contestatar in cazul contra-eulogiei din presa; cel de al doilea relevă existenţa unor versiuni jurnalistice ale încoronarii reginei Elisabeta care scot în prim plan elementele de conflict social si de contestare simbolica a evenimentului. Aceste constatări mă îndeamnă să afirm ca în media events jurnaliștii construiesc sisteme diferite de semnificare, unele axate pe dimensiunea integratoare si consacratoare, altele pe aspectele conflictuale si de-sacralizante ale Puterii implicate în acel media event – fapt care contrazice axioma unităţii (consacratoare) de interpretare specifică unui media event.

Astfel, de la o problematică “clasică” în “media studies” – contribuţia mass media, prin informarea corectă, neutră, echilibrată

26

Page 27: Coman Media Events

Mihai COMANMedia events – o paradigmă la graniţa dintre antropologie şi știinţele comunicării

şi prin lansarea si menţinerea dezbaterilor raţionale si responsabile, la functionarea spaţiului public – cercetătorii ajung să se întrebe asupra rolului politic al media events; pe această cale, prin accentuarea opoziţiilor dintre informare si diverstisment, trăire autentică si dramatizare spectaculoasă, raţional si simbolic, discuţia intersectează o temă antropologică – funcţia ritului în societate.

Paradigma durkheiminană este pusă sub semnul îndoielii şi de alt mod de abordare a conceptului de media events: atât J. Carey (1998) cât şi T. Liebes (1998) integrează în această categorie evenimente care nu au funcţii sociale integratoare – audierilor judiciare şi „disaster marathons” (mediatizarea intensă şi de durată a unor catastrofe). Astfel, J. Carey (1998, p. 46), pornind de la cazul particular al audierilor prilejuite de nominalizarea judecătorului Clarence Thomas pentru Curtea Supremă a SUA, subliniază faptul că „aceste audieri semi-judiciare, care constituie unul dintre cele mai importante media-events din istoria televiziunii americane” nu se integrează în tipologia media events propusă de Dayan şi Katz: ele „sunt haotice, necontrolate şi, în felul lor, înspăimântătoare”; ele sunt dominate de „o amărăciune particulară”; ele generează „conflicte cu consecinţe politice pe termen lung”. Aceste „ceremonii quasi-judiciare” nu vindecă răni sociale, nu aduc catharsisul, nu crează consens şi nu promovează reconcilierea; din contra, ele au ca scop „să descopere o fisură” în corpul social şi „să dezvăluie conflictele”. Pentru a defini asemenea evenimente, Carey face apel la alte două concepte antropologice: la sfârşitul audierilor judiciare se produce, de obicei, o „excommunicare” (prin aceasta ele se asemănă cu riturile de purificare socială de tipul ţapului ispăşitor) şi au o structură analogă unei „drame sociale” (social drama), aşa cum a fost ea descrisă de V. Turner: „Drama socială a excomunicării nu numai crează şi dezvăluie valorile fundamentale ale unei societăţi, dar şi dezvăluie şi crează structura socială în rupturile ei fundamentale şi, adeseori, ireconciliabile” (idem, p. 47). Si pentru că aceste rituri nu păreau a circumscrie suficient de bine the judicial hearings, Carey invocă încă un referent ceremonial, luat

27

Page 28: Coman Media Events

MEDIA EVENTS – PERSPECTIVE TEORETICE ŞI STUDII DE CAZ

de data aceasta din sistemul militar: „Audierile sunt un tip aparte de media event: un act de excomunicare din centrul sacru şi o ceremonie de degradare, echivalentul funcţional al ceremoniei militare de zmulgere a epoleţilor şi de rupere a sabiei” (idem, p. 60). Ceea ce conduce la constatarea că modelul configurat de Dayan şi Katz nu poate integra aceste manifestări: „Analizele referitoare la media events nu reuşesc să explice dramele fără rezolvare, dramele fără catharsis sau consens, dramele care dezbină oamenii şi intensifică percepţia diferenţelor sociale, dramele care separă şi nu unesc: dramele bazate pe confruntări puternice, care debordează dincolo de cadrele ritualului şi contaminează şi reconfigurează relaţiile sociale” (idem, p. 67).

T. Liebes (1998, p. 73) atrage atenţia asupra a două aspecte specifice unghiului de abordare propus de Dayan şi Katz: întâi „media events sunt purificate de Dayan and Katz prin scoaterea ceremoniei în afara contextului ei” (observaţie care aminteşte şi de remarcile antropologilor evocaţi mai sus); apoi „Dayan and Katz se concentrează asupra rezolvării ceremoniale a unor crize, ignorând intervalul de timp care se scurge între momentul de începere a crizei (disruption) şi ceremonia propriu-zisă”. În aceste condiţii graniţele conceptului ar putea fi lărgite prin includerea manifestărilor care preced ceremonia, adică a factorului care a declanşat criză, a acţiunilor şi actorilor din perioada de derulare a crizei. Sunt momentele în care evenimentele nu sunt controlate de jurnalişti („povestea nu are un final simbolic dinainte cunoscut” – idem, p. 74), iar jurnaliştii nu sunt controlaţi de politicieni: „Ca să spunem lucrurilor pe nume, în timpul media events clasa politică domină presa (şi publicul), în timp ce în cazul unui dezastru forţele opuse (interne sau externe societăţii) sunt cele care domină presa şi publicul” (idem, p. 73). De aici derivă şi deosebirile de substanţă dintre cele două concepte:

„Disaster marathon au în comun cu media events o ruptură faţă de rutine, dar, spre deosebire de manifestările ceremoniale dinainte planificate, ele comunică o ruptură neaşteptată. Media events se bazează pe aşteptarea de a fi ghidat, în deplină

28

Page 29: Coman Media Events

Mihai COMANMedia events – o paradigmă la graniţa dintre antropologie şi știinţele comunicării

securitate, către un moment emoţional de vârf sau către o rezolvare (a unei situaţii – n. M.C.); în plus, publicul are certitudinea că ştie la ce să se aştepte în fiecare moment. În schimb, atunci când un dezastru loveşte, el aduce neliniştea de a fi părăsit, fără nici un punct de sprijin sigur” (idem, p. 80-81).

In acelaşi sens Fiske (1996), Hunt (1999) si Yagdar (2003) consideră că, chiar si atunci când nu au un conţinut contestatar, media events sunt declanșate de evenimente care pun sub semnul întrebării relaţiile de putere existente. In felul acesta, autorii amintiţi elimină treptat din substanţa media events ceremonia pre-existentă si îi substituie catastrofe, acte umane violente, accidente sau crize politice. In consecinţă construirea unui media event apare ca o reacţie sociala defensivă, care are ca misiune să refacă ordinea pierdută, chiar şi cu preţul exascerbării conflictelor, sfâşierii echilibrului social si punerii sub semnul întrebării a raporturilor politice si sociale consacrate (de status, de gen, de sex, de etnie) sau a simbolurilor identitare. Studiile care au interpretat cuvertura atentatelor teroriste ca un media event (Kitch, 2003, Rothenbuhler, 2005) confirmă aceasta perspectivă. Interpretările de mai sus pot fi integrate in modelul “safety valve”, frecvent folosit în explicarea funcţiilor integratoare ale unor rituri care instituie momente de dezordine (de la riturile de rebeliune la carnaval): aceste media events de criză permit exteriorizarea conflictelor, domesticirea lor prin integrarea într-o forma rituală si re-facerea echilibrului ameninţat prin consumarea contestării in forme exclusiv simbolice.

Aceasta lărgire a tipurilor de evenimente care pot declanşa media events readuce in discuţie statutul teoretic al distincţiei dintre evenimente (ceremonii) restorative şi evenimente (ceremonii) transformative; în acelaşi timp ea scoate la lumina dificultatea de a face sa convieţuiască sub un concept unic (media events) şi o paradigma teoretica unitara (durkheimiana) fenomene a căror dialectica interna este antinomica. Ceea ce conduce la ideea ca media events nu este categoria inglobanta, ci categoria

29

Page 30: Coman Media Events

MEDIA EVENTS – PERSPECTIVE TEORETICE ŞI STUDII DE CAZ

înglobată, altfel spus doar caz particular al unei configuraţii mai complexe.

Ceea ce ne conduce la ideea că ceremonializarea mediatică acoperă sfere mai largi decât cele definite de Dayan şi Katz, sau, altfel spus, că media events nu este categoria integratoare, ci doar un caz particular al unei alte categorii, mai largi, ce urmează să fie numită şi definită. In consecinţă media events apare ca o concretizare a proceselor sociale de confruntare si lupta pentru stăpânirea producţiei de sens; perspective procesuala evita reificarea fenomenelor in categorii concurente (media events sau media rituals) și oferă posibilitatea de înţelege aceste manifestări ca produsul circumstantial al unor confruntari simbolice permanente.

Încercând să răspundă acestor dileme, N. Couldry se ocupă de acele momente şi locuri unde “non-media people sunt martori la procesul concret de facere a ştirilor. Aceste locuri sunt liminale: ele implică o schimbare majoră a relaţiei oamenilor cu mass media, nu în ultimul rând pentru că ştirile, în aceste cazuri, sunt chiar despre ei” (2000, p. 130). Autorul amintit studiază două asemenea locuri: a) studiourile de filmare devenite obiective turistice; aici jocul de filmatul şi asumarea unor roluri – din seriale sau de prezentator de ştiri – produce un spaţiu ludic de graniţă, între cel al platoului din mass media şi cel domestic al vizionării a ceea ce se petrece pe platou; b) terenuri (precum Brightlingsea sau Greenham) în care numeroşi protestatari pichetează zile în şir un anume obiectiv; aceştia au un dublu statut de graniţă: întâi pentru că aşezământul lor este între casă şi non-casă, civilizat şi sălbatic, localitate şi câmp, iar ei înşişi se plasează între legal şi ilegal, normal şi delicvent, apărători ai unui ideal şi tulburători ai ordinii; a doua oară pentru că ei sunt şi ceea ce sunt şi fac, dar şi ceea ce presa spune despre ei că sunt şi fac. În această situaţie, oamenii se plasează atât în afara, cât şi în interiorul discursului mass media, dobândind, într-adevăr, un statut liminal.

Pentru a pentru a putea conceptualiza statutul aparte al mass media în societatea modernă şi a integra aceste momente de

30

Page 31: Coman Media Events

Mihai COMANMedia events – o paradigmă la graniţa dintre antropologie şi știinţele comunicării

liminalitate într-o teorie antropologică coerentă N. Couldry face apel la opoziţia sacru – profan:

“Trebuie să separăm lumea mass media (media world) de lumea de zi cu zi (ordinary world) şi să explicăm această distincţie prin analogie cu teoria lui Durkheim referitoare la originea socială a religiei, deoarece această distincţie este strâns legată de funcţiile de cadrare ale mass media (…) La fel ca distincţia dintre sacru şi profan, distincţia dintre lumea mass media şi lumea de zi cu zi împarte sistemul social în două domenii, în mod normal separate. De aceea, întâlnirea dintre cele două lumi trebuie să fie controlată în mod ritual” (2000, p. 44).

În cele două forme de întâlnire dintre aceste « lumi » cercetate de autor, medierea rituală se face fie în cadrele ludicului aproape carnavalesc – pelerinajele turistice la studiourile unde s-au turnat filme şi seriale celebre – fie în modalităţi aproape similare liminalităţii rituale din societăţile exotice – campusurile de protestatari, în care cei prezenţi încearcă fie să contribuie la sau să influenţeze producţia de ştiri.

Couldry propune astfel ca media events să fie integrate într-o categorie mai largă: “media rituals”. Acestea sunt “acele acţiuni organizate în jurul unei categorii şi graniţe esenţiale ale mass media, ale căror performanţe întăresc şi ajută la legitimarea ideii că mass media este elementul central de acces la centrul puterii sociale” (2002, p. 2). Opoziţia sacru – profan oferă un model de combinare a unor valori într-o formă considerată “naturală” de un grup social; ea este naturalizată de diverse instanţe simbolice (în cazul de faţă chiar unul din termeni este o asemenea instanţă), astfel încât grupul nu are conştiinţa că această relaţie a fost constrută în chip social şi nici că ea maschează anumite relaţii de putere: “La fel cum Durkheim a susţinut că separarea dintre sacru şi profan este necesară pentru reproducerea ierarhiilor simbolice, separarea dintre spaţiile unde se realizează producţia mass media şi cele în care are loc receptarea mass media permite întărirea diferenţelor simbolice dintre mass media şi lumea de zi cu zi” (2000, p. 54). Opoziţia sacru-profan, devenită acum mediatizat –

31

Page 32: Coman Media Events

MEDIA EVENTS – PERSPECTIVE TEORETICE ŞI STUDII DE CAZ

nemediatizat, este naturalizată prin numeroase instanţe simbolice, astfel încât colectivităţile să nu mai conștientizeze faptul că această relaţie este construită în mod social şi că ea maschează relaţiile de putere importante. Couldry sugerează astfel că „utopia” integratoare a unui media event este produsul unui efort hegemonic, care ascunde relaţiile de putere şi conflictele inerente menţinerii ordinii sociale; ritualurile, ca şi mass media sunt instrumente simbolice care exprimă şi naturalizează centrele de putere ale unei societăţi: “media ritual sunt mijloacele prin care puterea (dominatoare – n. M.C.) este făcută să pară naturală” (2002, p. 120).

Acelaşi effort de a depăşi cadrele propuse de teoria lui Dayan şi Katz apare într-un studiu semnat de Cottle (2006). Conceptul global pe care acesta îl propune este acela de “mediatized rituals”: “fenomene şi performări excepţionale ale mass media care servesc la susţinerea sau mobilizarea sentimentelor colective de solidaritate, pe baza simbolizării şi a orientării subjonctive spre ceea ce ar putea sau ar trebui să fie” (2006. p. 425). Riturile mediatizate apar ca o categorie integratoare în care autorul amintit include sașe categorii: panica morală, media events de celebrare, media events de conflict, dezastre media, scandaluri media,crize publice mediatizate. Modelul lui Cottle este marcat de două erori grave, una antropologică şi una logică: a) ritul nu poate fi redus la simplul act al performării, deoarece el implică multiple alte determinante; b) formula ‘mediatized rituals’ se referă la acele rituri care sunt mediatizate de presă; în consecinţă ea exclude din punct de vedere logic acele manifestări care nu sunt rituri, chiar dacă acestea beneficiază de o intensă cuvertură mediatică – ceea ce înseamnă că aproape toate sub-categoriile incluse în “mediatized rituals”, nu au ce căuta acolo pentru că nu sunt rituri. Cottle identifică astfel în mod eronat mediatizarea ritualurilor cu ritualizarea mass media.

Adoptând o perspectivă procesuală post-Turneriană (Coman, 2005, 2008) pune accentul nu pe categorii opuse sau integrate una în alta (media events, integrative or desintegrative media events,

32

Page 33: Coman Media Events

Mihai COMANMedia events – o paradigmă la graniţa dintre antropologie şi știinţele comunicării

media rituals, media performances, mediatised rituals etc), ci pe procesul de ritualizare prin care unele manifestări sunt transformate în media events. Ritualizând cuvertura unor evenimente, jurnaliștii îşi asigură “ritual mastery” asupra comunicării sociale, altfel spus consacrarea dreptului lor de a impune semnificaţiile pe care le consideră adecvate pentru acel eveniment. Prin acest proves ei îşi asigură totodată legitimizarea profesiei ca aceea care “oferă” evenimentul, precum şi dreptul de a construi definiţia socială a unei realităţi. Jurnaliştii pot fi consideraţi făurarii unor trăiri rituale, care permit audienţelor să interpreteze diferitele forme de mobilizare socială ca mari rituri colective, capabile să exprime nu atât interesele unor grupuri limitate, cât aspiraţiile întregului corp social; astfel, folosind limbajul ritului, jurnaliştii crează un cadru liminal, subjonctiv,în cadrul căruia pot fi experimentate diferite forme de interpretare simbolică a realităţii şi de articulare a ordinii sociale. In consecinţa media events apar ca o concretizare a proceselor sociale de confruntare si luptă pentru stăpânirea producţiei de sens; perspective procesuala evita reificarea fenomenelor in categorii concurente (media events sau media rituals) şi oferă posibilitatea de înţelege aceste manifestări ca produsul circumstanţial al unor confruntari simbolice permanente.

Mediatizare eficacităţii rituale

Datorita transmiterii ritualului prin mass media, dispare contactul direct dintre participanţi, localizarea oficianţilor si a participanţilor la ritual intr-un spaţiu unic, consacrat. În opinia lui K. Becker presa “contribuie la transformarea evenimentelor publice în ritualuri, mai întâi prin prezentarea lor ca manifestări diferite de cele ale vieţii cotidiene, şi apoi prin evidenţierea structurilor interne ale ritului, în cadrul unităţilor evidente ale evenimentului” (1995, p. 629). Presa selectează trei tipuri de elemente: a) momentele de vârf ale manifestării, care, prin aceasta,

33

Page 34: Coman Media Events

MEDIA EVENTS – PERSPECTIVE TEORETICE ŞI STUDII DE CAZ

sunt purtătoare ale unor semnificaţii specifice ale ritualului; b) atmosfera generală, care permite acumularea de detalii în măsură să confirme caracterul ceremonial al evenimentului; c) momentele liminale, care, prin conţinutul lor simbolic, dezvăluie semnificaţiile profunde ale evenimentului (1995, p. 638-640). Prin această acţiune, presa produce o “dislocare” – evenimentul se mută din sfera activităţilor publice în aceea a manifestărilor ceremoniale; acest tip de proces, consideră K. Becker, este fundamental pentru actele de simbolizare şi de ritualizare. Fiind un agent al dislocării şi, prin urmare, al interpetării în cod simbolic a evenimentelor, mass media de-raţionalizează evenimentele şi transformă spaţiul public într-o arenă a spectacolului – judecată în care regăsim ecoul cadrelor teoretice fixate de Şcoala de la Frankfurt. Continuând paradigma habermasiană, K. Becker atrage atenţia asupra faptului că acest model teoretic are un punct vulnerabil: ideea că un produs mass media poate transforma o audienţă într-o colectivitate rituală. Slăbiciunea acestei ipoteze derivă din trei probleme ne-elucidate: sunt privitorii la fel de activi şi de implicaţii precum participanţii “in situ” la ceremonie?, este ritul mediatizat o sursă de consens sau de conflict?, se poate corela ritul, ca formă de impunere a iraţionalului şi violenţei, cu sfera publică, ca loc al manifestării raţiunii şi democraţiei? (1995, p. 632-633).

În analiza sa E. Rothenbuhler relevă: „Ipoteza fundamentală este aici că prin modul în care anumite evenimente sunt susţinute de anumite instituţii, prezentate de mass media electronică şi receptate de audienţe, ele sunt construite şi funcţionează ca celebrări rituale. În consecinţă, ele pot juca rolul reunirilor sociale periodice, care au ca scop celebrarea societăţii, aşa cum au fost ele analizate de Durkheim” (1998, p. 79). Capacitatea media events de a funcţiona ca momente şi instanţe de celebration, de socializare şi de sacralizare a corpului social depinde de puterea lor de a strânge împreună publicuri care, chiar dacă nu se află în relaţii de proximitate fizică, resimt prin intermediul transmisiilor televizate

34

Page 35: Coman Media Events

Mihai COMANMedia events – o paradigmă la graniţa dintre antropologie şi știinţele comunicării

acea stare de comuniune şi solidaritate socială specifică trăirii rituale. Dar „se pare că de îndată ritualul sau celebrarea sunt prezentate de mass media ele se transformă în spectacole. Dacă o prezentare în mass media ar fi să funcţioneze ca un ritual, ea ar trebui să creeze cumva un grup ori o mulţime, sau un echivalent funcţional al acestora; dacă audienţa nu este altceva decât un ansamblu de spectatori dispersaţi, cum ar putea fi aceştia văzuţi ca participanţi rituali?” (1998, p. 81). În viziunea lui Rothenbuhler spectacularizarea permanentă a politicului, caracteristică fundamentală a mediatizării sale în contemporaneitate, devine un factor de de-ritualizare; spectacolul şi conştiinţa spectacolului se bazează pe detaşare, pe ne-implicare, adică pe caracteristici total opuse modului ritual de participare la un eveniment de tip ceremonial. Aceiaşi îndoială privind similitudinea dintre mobilizarea şi trăirea rituală şi cele declanşate de media events răzbate şi în consideraţiile unui specialist în teoria ritului: „Ne putem întreba cum mai poate ritul influenţa pe participanţi dacă el poate fi repetat la nesfârşit sau dacă numărul participanţilor poate fi multiplicat la nesfârşit” (C. Bell, 1997, p. 244). Îndoială care-şi găseşte ecoul şi în observaţiile Hughes-Freeland şi Craine (1998, p.5) care constată că în media events ritualul este „de-contextualized, disconected, difused and re-used”; note care contrazic caracteristicile ritualului-tip, aşa cum a fost această realitate configurată în civilizaţiile exotice, arhaice sau folclorice.

În ciuda acestor obiecţii teoretice, cei care au scris despre media events susţin, aproape în unanimitate, că acestea crează trăiri rituale mediatizate, că aceste trăiri sunt intense si că ele au aceiaşi eficacitate precum experienţa rituală de tip “canonic”, in situ. In absenţa unor dovezi etnografice solide este greu sa validăm sau să contestăm in abstracto asemenea aserţiuni. Toate aceste observaţii ating una din caracteristicile niciodată puse la îndoială ale ritului: aceea că eficacitatea rituală se întemeiază pe o experienţă trăită în comun, în acelaşi spaţiu, în acelaşi interval de timp, astfel încât proximitatea fizică devine o condiţie necesară a

35

Page 36: Coman Media Events

MEDIA EVENTS – PERSPECTIVE TEORETICE ŞI STUDII DE CAZ

autenticităţii si eficacităţii trăirii rituale. Intervenţia mass media sugerează posibilitatea ca experienţa rituală să fie autentică si în absenţa acestor condiţionări, altfel spus ca ea să poată fi mediatizată fără ca acest fapt să altereze calitatea ei.

Ipoteza ca mass media creaza rituri a circulat mai ales în studiile referitoare la consumul, etichetat ca unul “ritualizat”, al mesajelor de informare sau de divertisment (vezi sinteza în Rothenbuhler, 1998, Coman, 2003). Este greu de spus dacă aceste comportamente sunt ritualuri sau simple rutine (Saebo, 2003: ), iar puţinele studii etnografice nu oferă o viziune completă asupra fenomenului. Pe de alta parte, conceptele de “transformative events” si “media rituals” sugerează capacitatea mass media de a conduce la noi configuraţii rituale printr-un proces de “bricolaj”, adică prin recombinarea unor secvenţe dislocate din ceremonii deja existente într-o structură nouă. Aceasta ar însemna includerea mass media în categoria instituţiilor sociale capabile să genereze schimbarea riturilor sau chiar crearea de rituri sui generis.

In opinia mea aceasta perspectivă trebuie dezvoltată prin analiza proceselor de generare de ritualuri funcţionale, sub influenţa mass media: acest lucru nu se poate realiza doar prin actul mecanic al permutării si re-combinării ceremoniilor existente; o asemenea viziune nu poate explica nici stabilitatea noilor constructe si nici intensitatea trăirii rituale produse de aceste procese. De aceea cred ca accentul trebuie sa se mute de la produse la procese (vezi Coman, 2003, 2005). Nu trebuie să uităm nici o clipă că media events sunt produse de activitatea jurnaliștilor. Aceștia, în consens sau în opoziţie cu liderii politici, îşi exercită, amplifică si consacră astfel puterea (hegemonică) de a sugera o anumită viziune asupra lumii, adică de a impune (prin narativele jurnalistice) un model al ordinii (sociale, politice, istorice, cosmice). Această perspectivă plasează grupul jurnaliștilor în rândul „oficianţilor rituali”, sau, cu alte cuvinte, a ceea ce Turner numea “specialiștilor religioşi”: în lumea moderna, în anumite momente, prin acţiunea lor, ei crează cadre şi forme

36

Page 37: Coman Media Events

Mihai COMANMedia events – o paradigmă la graniţa dintre antropologie şi știinţele comunicării

rituale noi. Capacitatea ritualului de a fi un limbaj (Geertz, 1973, Leach, 1976, Schechner, 2003, Turner 1974) de comunicare socială (printr-o sinteza simbolică a acţiunilor, obiectelor, cuvintelor) pentru ideile, valorile si normele sociale se întâlnește cu potenţialul semnificator al mass media. Intr-un plan minor, mass media este doar un amplificator (în spaţiu si timp) al audienţei si vitezei de transmitere a diverselor forme de comunicare socială, inclusiv a marilor ceremonii. Intr-un plan superior, mass media devine creatoare de sisteme rituale. Acceptarea acestei funcţii a mass media obligă antropologia culturală să regândească modelele teoretice referitoare la agenţii rituali si la relaţia dintre textul ritual si celelalte texte culturale (ce tip de construcţie simbolică îndeplineşte, în relaţie cu noile constructe rituale, rolul mitului din societăţile moderne etc.).

Antropologii au considerat ritul “ ca o media care poate integra contradicţiile vieţii si care poate orienta oamenii către anumite idealuri” (Bell, 1997:234); ritul poate fi o asemenea media în primul rând datorită sintezei dintre limbajul fizic si simbolic, altfel spus datorită amplificării comunicării sociale prin contactul direct dintre participanţi si trăirea comunitară astfel obţinută. In media events si alte forme analoge această media este mediatizată. Ceea ce înseamnă fie că mass media se substituie, în modernitate, ritului (varianta acceptată de unii sociologi si antropologi precum Bellach, Bell, Cazneuve si de mulţi cercetători din știinţele comunicării – Fiske, Goethals, Silverstone), fie ca manifestările rituale ale contemporaneităţii cunosc forme complexe, sincretice. Prima versiune elimină nevoia unei teoretizări, deoarece atributele ritului sunt transferate mutans mutandis asupra mass media; a doua ipoteză solicită însă crearea unui cadru teoretic în egală măsură integrator şi de sine stătător. Misiunea acestui demers ar fi să arate cum se construiește gândirea simbolică la nivel global (sau cel puţin mult mai larg decât cel al multiplelor “local knowledge”), cu ajutorul unor mediumuri mai complexe decât trupul si limbajul articulat, prin

37

Page 38: Coman Media Events

MEDIA EVENTS – PERSPECTIVE TEORETICE ŞI STUDII DE CAZ

sincretismul unor sisteme simbolice adeseori eterogene, în absenţa proximităţii spaţiale si culturale, prin eforturilor unor actori a căror poziţie socială si a căror ideologie sunt radical diferite de cele ale specialiștilor religioşi tradiţionali.

Bibliografie

Alexander, J. & Jacobs, R. 1998, ‘Mass Communication, Ritual and Civil Society’ in Media, Ritual and Identity, eds. Liebes, T. & Curran, J. London: Routledge

Bell, Catherine, 1992, Ritual Theory, Ritual Practice, New York:Oxford University Press

Bell, Catherine, 1997, Ritual: Perspectives and Dimensions, New York, Oxford University Press

Beker, Karin, 1995 Media and the Ritual Process, Media, Culture and Society

Carey, James, 1998 Political Ritual on Television: Episodes in the History of Shame, Degradation and Excommunication in Media, Ritual and Identity. Liebes, Tamar and Curran, James eds. London: Routledge

Coman, M. (1994). La victime et le vainqueur: La construction mythologique de la visite du roi Mihai en Roumanie par le discours de la presse roumaine [The victim and the victor: The mythological construction of the visit of King Mihai of Romania through the discourse of the Romanian press]. Reseaux, 1266), 179-191.

Coman, Mihai 1996 L'événement rituel: médias et cérémonies politiques (La Place de l'Université à Bucarest en 1990), Reseaux (76) 

Coman, Mihai, 2003, Pour une anthropologie des medias, Grenoble, Presses Universitaires de Grenoble

Coman, Mihai 2005 ‘Media Anthropology: A Processual Perspective’ in Rothenbuhler Eric, Coman Mihai (eds) Media Anthropology, pp. 46-55. London: Sage

Coman, Mihai 2008, ‘Liminality in Media Studies’, in Graham St John (ed), Victor Turner and Contemporary Cultural Performance,pp. 94-108. Oxford: Berghahn.

38

Page 39: Coman Media Events

Mihai COMANMedia events – o paradigmă la graniţa dintre antropologie şi știinţele comunicării

Couldry, Nick, 2000 The Place of Media Power: Pilgrims and Witnesses of the Media Age, London: Routledge

Couldry, Nick, 2003, Media Rituals: A Critical Approach, London: Routledge

Crivello, Maryline 1999 La télévision mémorielle? Jubilés historiques et récits médiatiques à la télévision française (1950-1999), Médiatiques, 17

Davis, Charlotte Aull, 1998, “A oes heddwech: Contesting Meanings and Identities in the Welsh National Eisteddfod”, in Hughes-Freeland, Felicia (ed), Ritual, Performance, Media, London: Routledge

Dayan, Daniel, 1999 Madame se meurt. Des publics se construisent. Le jeu des médias et du public aux funerailles de Lady Diana, Quaderni, (38) 

Dayan, Daniel, 2000 Les grands événements médiatiques au miroir du rituel in Médias et religions en miroir. Brechon, Pierre and Willaime, Jean-Pierre ed. Paris: PUF

Dayan, Daniel, 2005, The Pope at Reunion: Hagiography, Casting and Imagination, in Rothenbuhler Eric, Coman Mihai (eds) Media Anthropology, pp. 46-55. London: Sage

Dayan, Daniel and Katz, Elihu 1992 Media Events, Cambridge: Harvard University Press

Dayan, Daniel, Katz, Elihu, 1995, “Télévision d’intervention et spectacle politique”, in Hermes, no. 17-18

De Repetigny, Michel 1985 La visite du pape à Quebec (spectacle et spiritualité), Communication : informations, medias, theories, pratiques 7(2)

Fiske, John. 1996. Media Matters: Race and Gender in U.S. Politics. Minneapolis. University of Minnesota Press.

Goethals, Gregor 1981 The TV Ritual, Boston: Beacon Press Hall, Stuart, Jefferson Tony (eds), 1988, Resistance through Rituals

(Youth Subculture in Post-War Britain), London, Unwin Hyman (ed I – 1975)

Hallin, Daniel and Mancini, Paolo 1991 Summits and the Constitution of the Public Sphere: The Reagan - Gorbaciov Meetings as Televisual Media Events, Communications: The European Journal of Communications,

39

Page 40: Coman Media Events

MEDIA EVENTS – PERSPECTIVE TEORETICE ŞI STUDII DE CAZ

Hughes-Freeland, Felicia, 1998, Introduction, in Hughes-Freeland, Felicia ed. Ritual, Performance, Media, London: Routledge

Hunt, Daniel. 1999. O.J. Simpson Facts and Fictions: New Rituals in the Construction of Reality. Cambridge: Cambridge University Press

Kitch, Carolyn. 2003. “Mourning in America: Ritual, Redemption and Recovery in News Narrative after September 11.” In Journalism Studies 4, no. 2:213-224.

Liebes, Tamar 1998 Television’s Disaster Marathons: A Danger for Democratic Processes, in Media, Ritual and Identity. Liebes, Tamar and Curran, James eds. London: Routledge

Lundby, Knut 1997 The Web of Collective Representations, in Rethinking Media, Religion and Culture. Hoover, Stuart and Lundby, Knut eds. London: Sage Publ.

Marion, Philippe, 1994, “L’affet télévisuel: les funerailles du roi Baudouin”, in Hermes, no. 13-14

Newman, Jay, 1996, Religion vs. Television, Westport, Praeger Ornebring, Henrik, 2004, Revisiting the Coronation: A Critical

Perspective on the Coronation of Queen Elisabeth II in 1953, in Nordic Research on Media and Communication Review

Panti, Mervi, Wieten, Jan, 2005, Moruning Becomes the Nation: Television Coverage of the Murder of Pim Fortuyn, in Journalism Studies, vol. 6, no. 3

Peri, Yoram 1997 The Rabin Myth and the Press: Reconstruction of the Israeli Collective Identity European Journal of Communication 12(4)

Pink, Sarah 1997 Women and Bullfighting: Gender, Sex and the Consumption of Tradition, Oxford: Berg

Pink, Sarah 1998 From Ritual Sacrifice to Media Commodity in Ritual, Performance, Media. Hughes-Freeland, Felicia ed. London: Routledge

Rothenbuhler, Eric 1989. Values and Symbols in Orientation to Olympics, Critical Studies of Mass Communication 6 (2)

Rothenbuhler, Eric 1998 Ritual Communication: from Everyday Conversation to Mediated Ceremony, London: Sage Publ

Rothenbuhler, Eric, 2005. “Ground Zero, the Firemen and the Symbolics of Touch on 9/11 and After” In Media Anthropology, eds. Eric Rothenbuhler and Mihai Coman. Thousands Oaks: Sage.

40

Page 41: Coman Media Events

Mihai COMANMedia events – o paradigmă la graniţa dintre antropologie şi știinţele comunicării

Rothenbuhler Eric, Coman Mihai (eds) Media Anthropology, London: Sage

Rudie, Ingrid, 1998, “Making Person a Global Ritual? Embodied Experience and free Floating Symbols in Olympic Sports”, Hughes-Freeland, Felicia, Crain, Marry (eds), Recasting Ritual: Performance, Media and Identity, London, Routledge

Saebo, Gunnar, 2003, Media, Ritual and the Cultivation of Collective representations: A Theoretical Historical Analysis and Critique of the Cultivation Paradigm in Media Studies, Oslo, Unipub

Schechner, Richard, 1993, The Future of Ritual: Writings on Culture and Performance, London, Routledge

Segalen, Martine, 1998, Rites et rituels contemporains, Paris, Nathan Silverstone, Roger, 1994, Television and Everyday Life, London,

Routledge Tsaliki, Lisa 1995. The Media and the Construction of an “Imagined

Community”: the Role of the Media Events on Greek Television, European Journal of Communication 10(3)

Turner, Victor, 1977, “Process, System and Symbol”, in Daedalus, vol. 106

Wanning, Sun, 2001, Media Events or Media Stories: Time, Space and Chinese (Trans) Nationalism, in International Journal of Cultural Studies, vol. 4, no. 1

Wardle, Claire and West, Emily. 2004. “The Press as Agents of Nationalism in the Queen’s Golden Jubilee: How British Newspapers Celebrated a Media Event.” In European Journal of Communication 19, no. 2: 195-214.

Yadgar, Yaacov. 2003. “A Disintegrating Ritual: The Reading of the Deri Verdict as a Media Event of Degradation.” In Critical Studies in Mass Communication 20, no. 2: 204-233.

41

Page 42: Coman Media Events
Page 43: Coman Media Events

Partea I – Marile rituri de trecere

Moartea şi funeraliile Papei Ioan Paul al II-lea,

relatate în presa centrală românească

Maria Raluca BĂRBULESCU

2-9 aprilie 2005. O lume întreagă a fost martoră, în acea săptămână, la agonia, moartea şi funeraliile celui mai iubit dintre Suveranii Pontifi. Mass media a absorbit ca un burete evenimentele din Piaţa San Pietro din Vatican – unde credincioşii s-au adunat în număr impresionant pentru a se ruga pentru Papa Ioan Paul al II-lea – amplificând solemnitatea momentului, redând, la ore de maximă audienţă, cadre emoţionante cu bătrâni, copii şi mame plângând sau închinându-se. “Lăsând în urma sa milioane de oameni uniţi în credinţă, Papa Ioan Paul al II-lea a plecat fără teamă spre Lumină”, titra pe prima pagină cotidianul Adevărul în numărul din 4 aprilie, în timp ce ziarul Ziua afişa titlul “A fost chemat în lumina dumnezeiască”.

Moartea, ca rit de trecere, a făcut tot timpul subiectul articolelor de presă. Ceremoniile funerare ale unor personalităţi carismatice, precum prinţesa Diana sau Melina Mercouri, ori ale unor lideri politici, precum Francois Mitterand, au fost tratate de mass media într-un regim aparte. Asasinarea şi moartea lui Issac Rabin au creat, conform lui Y. Peri (1997, p. 437), un “moment liminal, o situaţie de intense emoţii comunitare care au valorizat relaţiile sociale, o condiţie reflexivă în care societatea se auto-

Page 44: Coman Media Events

MEDIA EVENTS – PERSPECTIVE TEORETICE ŞI STUDII DE CAZ

analizează şi îşi pune întrebări nu numai asupra a ceea ce este, ci şi asupra a ceea ce ar trebui să fie”. În acelaşi timp discursul jurnalistic a devenit poetic şi evocativ, în consonanţă cu starea de spirit a publicului. Presa şi, în special televiziunea, “nu numai că au acoperit ritualul, dar l-au modelat şi chiar creat; un ritual politic, încărcat de simbolism laic, care pune în lumină valorile fundamentale ale societăţii şi unităţile constitutive ale memoriei colective” (idem, pag. 437). Acest registru aparte al discursului mediatic, întâlnit şi în cazul evocării morţii şi funeraliilor Papei, aparţine unui gen (format) jurnalistic, definit în termenii lui Elihu Katz şi Daniel Dayan (1992), media events. Conceptul se referă, în mare, la “evenimente publice care sunt amplu acoperite de mass media şi care, datorită acestei mediatizări, declanşează procese de mobilizare socială şi (uneori) de acţiune politică” (M. Coman, 2003, p. 59). Este cazul sărbătorilor naţionale, comemorărilor, paradelor, riturilor de trecere ale unor celebrităţi, evenimentelor sportive sau culturale, vizitelor înalţilor demnitari sau alegerilor. Nu orice sărbătoare naţională sau vizită oficială ale vreunui politician de marcă fac obiectul unui media event. Care este cu exactitate mecanismul de transformare al unui subiect de presă într-un media event nu se poate spune cu exactitate. Cert este că se pot identifica anumite caracteristici ale acestui gen aparte: în primul rând, se provoacă o ruptură de practicile de rutină, jurnalistul nemaifiind interesat de informaţia strictă, ci de redarea atmosferei. Obiectivitatea este înlocuită de afectivitate şi iraţional. Jurnalistul se transformă dintr-un observator neutru într-un participant la eveniment, care empatizează cu actorii implicaţi. Textul jurnalistic este încărcat de simboluri sacre, metaforele şi hiperbolele dând tonul descrierilor.

Moartea şi funeraliile Papei Ioan Paul al II-lea au fost tratate de jurnaliştii din întreaga lume ca un media event. Dacă ne gândim numai la mobilizarea socială uriaşă care s-a produs la moartea Papei simultan cu mobilizarea fără precedent a mass

44

Page 45: Coman Media Events

Maria Raluca BĂRBULESCUMoartea şi funeraliile Papei Ioan Paul al II-lea, relatate în presa centrală românească

media, reprezentată la Vatican de 3500 jurnalişti acreditaţi, care de televiziune şi tone de echipament pentru trasmisie-recepţie, evenimentul ne copleşeşte. În plus, întregul discurs gravitează în jurul figurii lui “Ioan Paul al II-lea, un Suveran Pontif carismatic şi combativ într-o lume în mişcare” aşa cum titrează Adevărul în numărul din 2 aprilie 2005, în pagina „Viaţa internaţională”. Sfântul Părinte este caracterizat în cele mai elogioase moduri: “una dintre cele mai populare persoane de pe glob”, „liderul spiritual incontestabil a peste un miliard de oameni”, „una dintre figurile emblematice ale sfârşitului de secol XX şi ale începutului de mileniu”, „un om de spirit, rugăciune, dar şi de acţiune, un filosof şi un poet” (Adevărul, 2 aprilie 2005).

În zilele în care Sfântul Părinte agoniza, toate posturile de televiziune, agenţiile de presă, radiourile şi ziarele au transmis ştiri despre sănătatea Papei. Vestea morţii, deşi previzibilă, a mişcat o lume întreagă. Cotidienele centrale româneşti au redat, prin intermediul corespondenţilor, atmosfera de la Vatican: „Clopotele orologiului Palatului Papal bătuseră de câteva minute pentru ora 21,30. Credincioşii adunaţi în Piaţa San Pietro aşteptau cu speranţă noul buletin de sănătate ce fusese anunţat cu câteva ore înainte. Pe scările palatului îşi face apariţia un grup de clerici, condus de purtătorul de cuvânt al Vaticanului, Joaqim Navarro Valls. Fără nici o introducere, acesta anunţa grav şi laconic: “Sfântul Parinte a decedat astă-seară la ora 21.37 în apartamentul său privat”, invitând apoi mulţimea să se roage pentru sufletul “robului lui Dumnezeu, Ioan Paul al II-lea. Preţ de câteva secunde, esplanada este acoperită de tăcere, apoi din toate părţile încep să se audă strigăte de durere şi plânsete. Era sfârşitul unei zile ce se dorise la începutul său o sărbătoare” (Adevărul, 4 aprilie 2005). Utilizând verbe la modul prezent, jurnalistul vrea să sugereze, dincolo de conectarea directă la realitatea din piaţă, îngheţarea timpului, atemporalitatea şi a-spaţialitatea specifice locurilor şi vremurilor sacre. În termenii

45

Page 46: Coman Media Events

MEDIA EVENTS – PERSPECTIVE TEORETICE ŞI STUDII DE CAZ

lui Dayan şi Katz avem de-a face cu un eveniment restorativ de tipul „consacrărilor” care permit „suspendarea timpului prezent şi trăirea unui timp şi a unei ordini pierdute” (apud M. Coman, 2003, p. 63). Articolul, publicat pe prima pagină, este spart de intertitluri care gradează desfăşurarea evenimentului: „Tinerii i-au cântat sub fereastră”, „Lumina s-a aprins în San Pietro”, „Sărbătoarea speranţei s-a sfârşit”. Textul este plin de simboluri, jurnalistul alegându-şi anume cuvintele pentru a sugera valorile creştine: „fereastra” asociată sufletului, „Lumina” asimilată adevărului divin şi speranţei, „sfârşitul” sinonim al morţii, al trecerii dincolo. Rolul mass media în amplificarea notelor ceremoniale este sugerat direct, în text, chiar de ziarist: „Sub presiune mediatică, dar şi mânaţi de o sinceră îngrijorare, credincioşii catolici de pretutindeni au transformat Piaţa San Pietro într-un imens altar de rugăciune. Din orice parte te apropiai de Vatican, întâlneai grupuri de oameni, cu precădere tineri, care se rugau pentru sănătatea Papei, intonând imnuri religioase”. Piaţa San Pietro ajunge să fie comparată în mai multe ziare cu un Turn Babel, din cauza miilor de credincioşi de toate naţionalităţile, veniţi în pelerinaj. Se sugerează un timp mitic al începuturilor, sacralitatea fiind subliniată prin utilizarea unor cuvinte din aria semantică a bisericii „altar”, „rugăciune”, „imnuri religioase”, „preoţi”. „Vaticanul a devenit un turn Babel care vorbeşte limba comună a rugăciunii cu orice cuvinte ar fi rostită aceasta. Preoţi, calugări, călugăriţe din toate ordinele catolice şi din toate zonele lumii formează aici zeci de cercuri de rugăciune, la care sunt invitaţi să participe şi mirenii. Grupuri compacte de tineri, ghidaţi de steagurile naţionale, au ales să se roage într-un fel deosebit, aşa cum au fost învăţaţi de Ioan Paul al II-lea, care a făcut din biserica catolică o biserică a tinerilor. Sub acompaniamentul chitarelor, aceştia cântă imnuri religioase vesele, ce vorbesc despre un Iisus blând, luminos şi apropiat lor. La intervale scurte de timp, tineri din America Latină scandează

46

Page 47: Coman Media Events

Maria Raluca BĂRBULESCUMoartea şi funeraliile Papei Ioan Paul al II-lea, relatate în presa centrală românească

în ritmul unei melodii aproape imperceptibile Juan Pablo, Juan Pablo. Li se răspunde de către italieni în acelaşi ritm Giovanni Paolo”. Articolul capătă note de poveste biblică, prin evocarea figurii unui „personaj bizar şi dramatic în acelaşi timp”, care „scandează rugăciuni cu o voce răguşită, arătând cu mâna dreaptă către cer. Este îmbrăcat într-un costum de culoare nedefinită, în mâna stângă ţine un toiag noduros, iar pe cap poartă o şapcă ce are inscripţionat pe ea numele Jesus. De gât îi atârnă un crucifix de perete, iar reverele sacoului ponosit sunt acoperite de o bandă albă pe care sunt marcate drapelele naţionale ale ţărilor catolice”. Din nou sunt aduse în discuţie grija mass media pentru detalii, căutarea elementelor care să potenţeze emoţia: „Mulţimea îl observă cu respect, dar nu i se alătură, acesta fiind în schimb o adevărată mană cerească pentru televiziunile şi radiourile dornice să redea atmosfera din Piaţă. [...] Fotografii se plimbă printre oameni în căutarea instantaneelor ce urmează să-i facă celebri. [...] Televiziunile iau interviuri la cald, abordând oameni vizibil afectaţi, ce refuzau sa părăsească Piaţa.”.

Caracterul solemn, excepţional al adunării din Piaţa San Pietro este redat printr-o frază simplă, atotcuprinzătoare: „Se aşteaptă în rugăciune şi pietate veşti bune despre Sfântul Părinte”. După rostirea anunţului despre moartea Papei, mulţimea este invitată din nou să se roage. Ceea ce deosebeşte evenimentul din Piaţa San Pietro de un rit de trecere obişnuit şi-l transformă în media event este solidaritatea dintre credincioşii uniţi în rugăciune şi intonări de imnuri religioase. În loc de bocete şi cântece de jale, Piaţa răsuna de aplauze „entuziaste, vesele, ce capătă ritm odată cu trecerea secundelor.” Ultimul act al intervenţiei extraordinare a monseniorului (n. a. Joaqin Navarro Valls) a fost recitirea discursului de inaugurare a pontificatului lui Ioan Paul al II-lea cu celebrul său îndemn “Nu vă temeţi!”. Un îndemn mai mult decât necesar, cine va fi vrednic de crucea lui Petru după un

47

Page 48: Coman Media Events

MEDIA EVENTS – PERSPECTIVE TEORETICE ŞI STUDII DE CAZ

pontificat extraordinar ce a readus biserica şi credinţa în viaţa de zi cu zi a fiecărui catolic”.

Moartea Papei Ioan Paul al II-lea a mobilizat o lume întreagă. Fie că este vorba despre catolici, ortodocşi sau atei toate articolele apărute în presă au subliniat acest fapt. Momentul este trăit la unison şi la maximă intensitate. În articolul „Lăsând milioane de credincioşi cu ochii în lacrimi, Papa a plecat spre Împărăţia lui Dumnezeu”, publicat în numărul din 4 aprilie al ziarului Adevărul la pagina „Viaţa internaţională”, se poate citi: „Anunţul oficial al morţii a survenit unor lungi ore de nelinişte şi nedumerire pentru credincioşii catolici din toată lumea, contrariaţi de graba unor televiziuni şi agenţii internaţionale, care anunţaseră decesul Sfântului Părinte încă de vineri seara, precum şi de “tăcerea” Vaticanului vreme de mai bine de şapte ore în cursul zilei de sâmbătă. În acelaşi timp în care mesajul purtătorului de cuvânt începea să se răspândească prin mass media, clopotele bisericilor din întreaga Romă şi din ţara natală a Papei, Polonia, iar ulterior din fiecare lăcaş catolic din lume, au început să bată”. Într-un alt articol intitulat „Lumea catolică în doliu”, de pe aceeaşi pagină, jurnalistul consemnează: „Vestea că Papa Ioan Paul al II-lea s-a stins din viaţă, deşi previzibilă, a stârnit o imensă tristeţe în toată lumea, iar la Vatican au început să sosească de pe toate continentele mesaje de condoleanţe pentru liderul religios care a fost respectat de popoare de toate confesiunile, chiar şi de necredincioşi”. Presa nu uită de asemenea să consemneze mesajele liderilor de state care au ţinut să-şi exprime solidaritatea cu întreaga comunitate catolică. Singurul Papă care „a reuşit să-l impresioneze până şi pe Fidel Castro” (Adevărul, 4 aprilie 2005) a primit un ultim omagiu din partea liderilor musulmani şi israelieni. Iată cum un media event determină luări de poziţie pe plan politic, chiar dacă temporare.

În zilele următoare decesului Papei presa a continuat să aloce spaţii importante ştirilor de la Vatican. S-a scris despre viaţa

48

Page 49: Coman Media Events

Maria Raluca BĂRBULESCUMoartea şi funeraliile Papei Ioan Paul al II-lea, relatate în presa centrală românească

şi acţiunile Sfântului Părinte, despre testamentul său, despre organizarea funeraliilor şi despre cine îi este demn să-l urmeze pe scaunul Papal. În data de 9 aprilie toată presa românească a consemnat, pe prima pagină, funeraliile de la Roma. Adevărul titra: „Întreaga lume l-a aplaudat pentru ultima oară, pe papa Ioan Paul Al II-lea”,. Evenimentul Zilei consemna la rândul său: „Să fie făcut sfânt!”, la fel ca şi Ziua, care a ales varianta latinească <<„Santo subito”. Papa Ioan Paul al II-lea a fost înmormântat ieri în cripta Bazilicii San Pietro de la Vatican>>. Gardianul a ales un titlu şocant: „<<Marele Satan>>, <<Axa Răului>> şi <<Avanpostul Terorii>> (n. a. aluzie la S.U.A., Iran si Cuba), împreună la funeraliile Papei Ioan Paul al II-lea” – o metaforă triplă care subliniază pe de o parte o coalizare de forţe, pe de altă parte o restaurare a ordinii fireşti, în sens sacral, a lumii. Jurnalul Naţional evoca şi el momentul printr-o serie de articole: „Aplaudat pe ultimul drum”, „Toate drumurile duc la Roma”, „Mai marii lumii, în fortăreaţa Roma”, în timp ce trimisul special al ziarului la Wadowice (Polonia) alege un titlu ce denotă tragismul universal: „Am rămas fără conducătorul lumii”. Ajunge să aruncăm o simplă privire asupra acestor titluri de articole, ca să ne dăm seama că ne aflăm în cu totul alt registru de limbaj, diferit de cel jurnalistic clasic. Încă din primele fraze se insistă asupra unicităţii momentului, care trebuie trăită ca atare: „Înmormântarea Papei a fost a acelora care au ştiut să aştepte şi să asculte. Milioane de pelerini sosiţi din întreaga lume, dar mai ales din Polonia, au ţinut să fie alături de Ioan Paul al II-lea pe ultimul său drum. Veniţi nu atât să plângă, cât să-şi exprime admiraţia faţă de faptele sale, pelerinii au început să se instaleze pe străzile şi în pieţele Romei încă de acum câteva zile. Dormind direct pe asfalt sau pe trotuare în aşteptarea evenimentului, credincioşii au creat o atmosferă irepetabilă” (Adevărul, 9 aprilie 2005). „Uriaşa adunare de credincioşi de la Vatican pare să bată toate recordurile în Europa, autorităţile italiene fiind aproape

49

Page 50: Coman Media Events

MEDIA EVENTS – PERSPECTIVE TEORETICE ŞI STUDII DE CAZ

depăşite de situaţie. Milioanele de credincioşi veniţi la Vatican amintesc de mobilizările populare masive care au avut loc în ultimii 50 de ani la căpătâiul unor personalităţi politice, religioase sau artistice” (Evenimentul Zilei, 9 aprilie 2005). „Deşi “atletul lui Dumnezeu” era de o simplitate care a încântat mereu mulţimile, diversitatea oamenilor prezenţi ieri la Roma şi solemnitatea momentului au transformat slujba funerară în ceremonia religioasă a secolului” (Ziua, 9 aprilie 2005). Textele abundă în superlative: „ecrane uriaşe”, „Meşe extraordinare”, „uriaşa adunare”. Mai subiectiv ca niciodată, discursul jurnalistic capătă accente grave, trădând implicarea totală a ziaristului: „Milioane de priviri triste, rătăcite, suflete plânse. La Vatican şi în toată Roma, oamenii au urmărit în tăcere ceremonia de înmormântare a Papei. Din marea de suflete care înveleau cu privirea sicriul, într-un giulgiu de dragoste, nu răzbătea nici măcar o şoaptă. În Vatican se auzeau doar glasurile preoţilor care ţineau slujba... O singură dată a prins durerea glas: când sicriul în care odihnea Suveranul Pontif a fost ridicat, omenirea a izbucnit în aplauze, minute în şir, apoi a scandat, pentru ultima oară, numele celui care a părăsit-o, plecând la Dumnezeu... Au fost tineri, vârstnici, persoane imobilizate în cărucioare, familii cu un copil, doi în braţe, catolici, ortodocşi, hinduşi, oameni cu diverse apartenenţe sau convingeri religioase. Le-a influenţat vieţile şi va rămâne în amintirea fiecăruia. Acesta este motivul pentru care aceşti oameni au vrut să fie la Vatican în ziua de 8 aprilie 2005” (Jurnalul Naţional, 9 aprilie 2005). Încheind în tonul discursurilor rostite de cardinalii de la Vatican, trimisul special al cotidianului Jurnalul Naţional se transformă într-un soi de apostol al creştinismului, consemnând pentru cititori: “Sfântul Părinte s-a dus de acum în Împărăţia Domnului. Din când în când ar trebui poate să ne ridicăm privirea spre cer şi să rostim o rugăciune pentru cel care a fost în viaţa asta trecătoare Papa Ioan Paul al II-

50

Page 51: Coman Media Events

Maria Raluca BĂRBULESCUMoartea şi funeraliile Papei Ioan Paul al II-lea, relatate în presa centrală românească

lea. Şi să fim convinşi că, de Dincolo, din nevăzutul de pe Pământ, Papa va avea şi de acum înainte grijă de noi.”

Presa ne-a zugrăvit imaginea a peste 7 milioane de pelerini, veniţi să-l conducă pe Papa Ioan Paul al II-lea pe ultimul drum şi care au îndeplinit ritualul bisericesc într-o ordine şi disciplină desăvârşite: „Mulţimea a îngenuncheat, a cântat Crezul, apoi Tatăl Nostru, totul culminând cu strângerea mâinilor”. Certitudinea că întreaga lume este solidară în aceste momente este subliniată încă o dată prin descrierea slujbei drept o ceremonie universală, susţinută în toate limbile pământului. „Oficiată în latină de către cardinalul Joseph Ratzinger, ceremonia a fost punctată de discursurile unor înalţi prelaţi catolici şi reprezentanţi ai credincioşilor. Aproape nimeni nu a fost exclus de la dialog. Toate discursurile au fost traduse concomitent în spaniolă, engleză, franceză şi poloneză. Acolo unde organizatorii nu reuşeau, sarcina era preluată de către participanţi”. Nu lipseşte din tot acest tablou nici ritualul de iniţiere al credincioşilor în tainele sfinte: „Un preot ce însoţea un grup de pelerini francezi a tradus simultan toată Meşa, explicând pe parcurs auditoriului momentele culminante ale ritualului”.

Identificarea jurnalistului cu mulţimea de credincioşi devine totală când acesta îşi asumă discursul la persoana întâi: „Am văzut multe priviri întoarse, din când în când, spre fereastra apartamentului papal, acolo de unde, până nu de mult, apărea chipul blajin şi senin al Papei. Ochii priveau, aşteptau, apoi se umpleau de lacrimi. Un copil a spus: “Dragă Papa, sunt trist, dar şi bucuros pentru că ştiu că o să ne putem revedea dacă Domnul va voi” (Jurnalul Naţional, 9 aprilie 2005).

Mai mult decât atât, persoanele reale citate de către jurnalist în articolul său capătă aura unor sfinţi: „Noaptea de miercuri spre joi. La Vatican, sute de mii de pelerini înfruntau răcoarea întunericului, suportând-o cu stoicism. Unii încercau să se odihnească lângă zidurile reci din jurul scuarului San Pietro. Nu

51

Page 52: Coman Media Events

MEDIA EVENTS – PERSPECTIVE TEORETICE ŞI STUDII DE CAZ

voiau să plece de lângă “Papa al lor”. Alţii stăteau în picioare, înghesuiţi unii în alţii, pentru a se mai încălzi puţin. Toţi aşteptau de ore bune şi mai aveau încă de aşteptat pentru a putea intra în bazilică. Coada formată se întindea pe mai bine de un kilometru. Nimeni nu se plângea, nimeni nu făcea vreun reproş. Nu ştiu de unde au puterea să reziste atât, nemâncaţi, fără să doarmă de mult timp, cuprinşi puţin şi de frigul nopţii. Poate din iubire şi din credinţă. Oricum, nu au venit la Vatican din “simplă curiozitate”. “Papa a fost şi va rămâne pentru noi un model în viaţă. Am venit la Vatican de multe ori pe când trăia, am fost şi la audienţele generale. Mi-a influenţat viaţa şi nu pot decât să-i mulţumesc şi să-i fiu recunoscătoare pentru bunătatea, înţelepciunea, frumuseţea sufletului său. A fost singurul Papă pe care l-am cunoscut şi mă bucur că a rămas apropiat tot timpul de tineri”, spune Maria Grazia” (ibidem).

Ceremonia de la Roma a putut fi urmărită, pe ecrane uriaşe amplasate în pieţe, în lumea întreagă, provocând aceeaşi emoţie puternică în rândul credincioşilor. Este încă o confirmare a faptului că media events, graţie mediatizării, declanşează aceeaşi emoţie ca şi în rândul participanţilor in situ la ceremonie. “Sute de credincioşi s-au adunat, ieri dimineaţă, la Bucureşti, în Parcul Obor, pentru a se ruga şi pentru a urmări, pe un monitor, funeraliile Sfântului Părinte. Copii, foarte mulţi tineri, părinţi, bătrâni, deopotrivă catolici şi ortodocşi, erau aşezaţi pe asfalt şi pe iarbă. “Unde sunt mulţi adunaţi, altfel sunt primite rugăciunile. Papa Ioan Paul al II-lea este o personalitate în istoria omenirii. Nu am vrut să rămân acasă. Am ţinut foarte mult să vin aici, printre semenii mei, pentru că, astăzi, este o zi importantă pentru noi”, spune Magdalena, o tânără de 25 de ani. “Am pierdut cel mai valoros om din lumea întreagă”; “A fost o oază de lumină pentru noi toţi”; “Suntem ortodocşi dar, înainte de toate suntem credincioşi”; “Papa a militat să nu mai fie atâta ură şi duşmănie”, sunt alte vorbe rostite de tinerii şi bătrânii strânşi în Parcul Obor. Religia nu a mai

52

Page 53: Coman Media Events

Maria Raluca BĂRBULESCUMoartea şi funeraliile Papei Ioan Paul al II-lea, relatate în presa centrală românească

contat. Erau oameni bolnavi, oameni în doliu, puternic marcaţi. “Simt o mare tristeţe, o nesiguranţă, o nelinişte. Regret un om cu adevărat sfânt, un prieten” (Adevărul, 9 aprilie 2005).

Mai mult decât atât, odată cu graniţele fizice şi culturale dintre oameni, dispar şi conflictele politice, pentru a lăsa loc simplei stări de comuniune: “Funeraliile Papei Ioan Paul al II-lea au reuşit să adune laolaltă personalităţi care nu ar sta niciodată alături, în condiţii normale. Lideri mondiali care şi-au declarat făţiş duşmănia, s-au aflat împreună la Vatican, la ceremoniile de înhumare. Cardinalii spun că această pleiadă a contrariilor este o încununare a misiunii de conciliere dusă de Sfântul Părinte, care a reuşit să apropie inamicii, chiar şi după moarte. Delegaţi din Statele Unite au stat alături de cei din Iran, reprezentanţii Siriei le-au ţinut companie oficialilor israelieni, iar demnitarii britanici au schimbat zâmbete prietenoase cu cei din Zimbabwe” (Gardianul, 9 aprilie 2005). Pe lângă redarea “momentelor de vârf ale manifestării” – “purtătoare ale unor semnificaţii specifice ritualului” şi a “atmosferei generale”, care “permite acumularea de detalii în măsură să confirme caracterul ceremonial al evenimentului”, presa mai selectează şi aşa numitele “momente liminale”. Acestea, “prin conţinutul lor simbolic, dezvăluie semnificaţiile profunde ale evenimentului” (Coman, M., 2003, p. 65).

“Santo, subito santo” (“Sfînt, să fie făcut sfînt imediat”). Acesta a fost strigătul obsesiv, care a putut fi auzit ieri în Piaţa Sfîntul Petru de la Vatican, unde sute de mii de credincioşi, inclusiv un număr record de demnitari străini, au asistat la funeraliile solemne ale celui care a fost Papa Ioan Paul al II-lea. […] Trupul Papei Ioan Paul al II-lea a fost scos în faţa Bazilicii Sfîntul Petru, într-un sicriu din lemn de chiparos, extrem de simplu, aşa cum şi-a dorit. Pe capacul închis nu era decît o cruce avînd alături un “M”, de

53

Page 54: Coman Media Events

MEDIA EVENTS – PERSPECTIVE TEORETICE ŞI STUDII DE CAZ

la Fecioara Maria, căreia Karol Wojtyla i-a dedicat întreaga sa viaţă. La începutul ceremoniei, pe sicriu a fost aşezată o Biblie, ale cărei pagini erau răsfoite de vînt, în timp ce se rosteau rugăciunile, rostite în mai multe limbi, prevăzute de ritual” (Evenimentul Zilei, 9 aprilie 2005). Metafora Turnul Babel (vezi Adevărul, 4 aprilie 2005) este reiterată, de data aceasta pentru a descrie prezenţa jurnaliştilor: “Mii de ziarişti, sute de care de reportaj şi o pădure de antene parabolice se aflau la intrarea în Vatican: galaxia mass-media a trimis un număr fără precedent de mijloace de comunicare şi de oameni să “acopere” funeraliile Papei Ioan Paul al II-lea. Ca într-un veritabil Turn Babel, reporteri, fotografi şi cameramani de toate naţionalităţile s-au înghesuit de joi seara, după anunţul privind moartea Papei, pe Via della Conciliazione, o arteră rutieră lungă de un kilometru, care dă spre Cetatea Sfîntului Scaun” (Evenimentul Zilei, 9 aprilie 2005). Copleşiţi de atmosfera din jur, dornici în acelaşi timp să creeze spectacol pentru posturile de televiziune pe care le reprezentau, anumiţi jurnalişti n-au putut evita capcana comparaţiilor, a raportărilor la evenimente dramatice anterioare, care au marcat o lume întreagă: “Deşi obişnuit cu mari evenimente, trimisul special al ABC, David Wright, impresionat de mobilizarea umană şi materială, a ţinut să declare: “Este echivalentul, în mijloace, a ceea ce reţeaua mea a mobilizat pentru tsunami-ul din Asia. De o parte 300.000 de morţi, de alta – unul singur”. Dar s-a corectat imediat: “Nu are sens să comparăm cele două evenimente; personalitatea lui Ioan Paul al II-lea, impactul său asupra istoriei justifică să fim prezenţi în număr foarte mare” (ibidem).

Nu doar discursul jurnalistic a suferit transformări cu ocazia acestui media event, ci şi activitatea obişnuită a instituţiilor mass media româneşti. Faptul este consemnat chiar de presă: „Cu prilejul funeraliilor Papei Ioan Paul al II-lea, astăzi, pe întregul

54

Page 55: Coman Media Events

Maria Raluca BĂRBULESCUMoartea şi funeraliile Papei Ioan Paul al II-lea, relatate în presa centrală românească

teritoriu al României, a fost decretată zi de doliu naţional. Dacă primul canal al televiziunii publice, TVR 1 (în intervalul orar 11:00-14:00), şi principalele posturi particulare, Antena 1 şi Pro TV în intervalul orar 11:00-13:00), transmit, în direct, ceremonia funerară, celelalte posturi şi-au adaptat programele, renunţând la difuzarea unor comedii sau emisiuni de divertisment, prezente, iniţial, în grilă. Demn de menţionat este faptul că şi canalul de televiziune prin cablu HBO, care, rareori, efectuează modificări ale propriei grile, a operat câteva schimbări în program, determinate de caracterul solemn al zilei de astăzi. Ca o dovadă a personalităţii marcante a Papei Ioan Paul Al II-lea şi a rolului important jucat de acesta în istoria contemporană, conducerea postului arab de televiziune Al-Jazeera a decis transmiterea în direct a înmormântării” (Jurnalul Naţional, 8 aprilie 2005).

Bibliografie:

Coman, Mihai, 2003, Mass media, mit şi ritual: o perspectivă antropologică, Iaşi, Polirom

Coman, Mihai, 2003, Pour une anthopologie des medias, Grenoble, Presses Universitaires de Grenoble.

55

Page 56: Coman Media Events

Pâine şi circ: Moartea Papei Ioan Paul al II-lea între media event şi desfrâu mediatic

Maria Luiza ALEXANDRU

„Moartea Papei Ioan Paul al II-lea a fost un eveniment de televiziune al cărui precedent imediat l-a constituit moartea Prinţesei Diana: în ambele cazuri, bombardamentul de imagini a fost asurzitor, făcând să tacă meditaţia, sau măcar compasiunea ce ar fi trebuit să ecraneze spectacolul şi pasiunea colectivă pentru el”, afirma Alex Leo Şerban într-un articol din Dilema Veche (23 ian. 2005).

Este vorba de un eveniment creat mediatic sau de un fapt de viaţă cu amploare deosebită datorată carismei personajului central? În studiul ce urmează voi demonstra că este vorba într-adevăr despre un media event din categoria celor teoretizate de D. Dayan şi E. Katz în lucrarea „Media Events”. Voi încerca să determin cu cât/ce anume a participat fiecare dintre actori (personajul central – Papa şi, în spatele său, Biserica Catolică, media şi publicul) la crearea evenimentului. Cât despre respectul şi moralitatea la care se referă Alex Leo Şerban, vom vedea dacă acesta a avut dreptate să aplice evenimentului sintagma „desfrâu mediatic” (Dilema Veche, 23 ianuarie 2005).

Caracteristici ale media event-ului

Moartea Papei este un media event în primul rând deoarece prezintă caracteristicile de a fi interuptiv, monopolizator, transmis în direct şi de la depărtare („live”and „remote”). Este un eveniment care întrerupe rutina zilnică, intervenind atât în

Page 57: Coman Media Events

Maria Luiza ALEXANDRUPâine şi circ: Moartea Papei Ioan Paul al II-lea între media event şi desfrâu mediatic

vieţile oamenilor cât şi în fluxul media firesc. Este un eveniment anunţat, aşteptat şi pregătit. În presă se ştia de pildă de mai mult timp că starea de sănătate a papei se înrăutăţise iar buletinele de ştiri şi ziarele au urmărit constant tot parcursul bolii, până la deces. Se pot identifica trei direcţii principale urmărite de presă: decesul propriu-zis, funeraliile şi pregătirile în vederea alegerii noului papă.

Milioanele de catolici – şi nu numai ei – s-au rugat permanent pentru viaţa Papei de la înrăutăţirea sănătăţii sale. Vestea morţii – constatată în 02 aprilie 2005 la orele 21.37 (22.37- ora României) de cardinalul Eduardo Martinez Somalo – a ajuns în primul rând în presă printr-un e-mail (premieră absolută pentru Vatican): „Sfântul Părinte s-a întors la Dumnezeu. Toţi ne simţim orfani în aceste momente. “

Se observă în desfăşurarea evenimentului schema propusă de Dayan şi Katz: ,,O ceremonie întrerupe fluxul zilnic (sintactic), avem de-a face cu o problemă (semantic) şi implică răspunsul unei audienţe fidele (pragmatic).” (1992, p.14).

Ceremonia funeraliilor Papei este o consacrare, un eveniment cu caracter restorativ care permite retrăirea unei ordini parcă atemporale, celebrează ordinea şi reconcilierea, acţioneză şi transformativ, doar temporar. Astfel la pelerinajele de la Roma participă oameni de toate rasele şi toate religiile iar funeraliile aduc împreună lideri mondiali care şi-au declarat făţiş duşmănia. Gardianul din 09 aprilie 2005 titra: „Marele Satan, Axa Răului şi Avanpostul Terorii, împreună la funeraliile Papei Ioan Paul al doilea”. Tot de aici aflăm că funeraliile Papei au reuşit să adune laolaltă personalităţi care nu au stat niciodată alături, în condiţii normale. Astfel „ Delegaţi din Statele Unite au stat alături de cei din Iran, reprezentanţii Siriei le-au ţinut companie oficialilor israelieni, iar demnitarii britanici au schimbat zâmbete prietenoase cu cei din Zimbabwe.” „Cardinalii spun că această pleiadă a contrariilor este o încununare a misiunii de reconciliere

57

Page 58: Coman Media Events

MEDIA EVENTS – PERSPECTIVE TEORETICE ŞI STUDII DE CAZ

dusă de Sfântul Părinte care a reuşit să-şi apropie inamicii chiar şi după moarte.”

Mai mult chiar, media eventul creează reacţii politice şi sociale neaşteptate de consens. Conform BBC Romanian (02 aprilie 2005): „În Cuba comunistă au fost declarate trei zile de doliu” şi „Atentatorul vrea la înmormântare” titrează Gardianul din 6 aprilie 2005, vorbind despre turcul care în 1981 a încercat sa-l omoare pe Papa Ioan Paul.

Moartea Papei şi funeraliile sale devin un fragment de istorie prin pelerinajul al cărui număr de participanţi depăşeşte orice aşteptări: 4 milioane de pelerini şi 200 de şefi de stat, depăşind numărul pelerinilor care în acelaşi an au mers la Mecca. Limbajul exagerat al presei vine să sublinieze acest lucru: „Lumea întreagă părea a se revărsa în piaţa care a reprezentat dintotdeauna locul spiritualităţii şi al meditaţiei religioase (...) Femei cu prunci în braţe asistă la slujba postmortem, parcă dorind să transmită copiilor un fragment de istorie.” (Ziua, 04 aprilie 2005)”.

În toate publicaţiile s-a pus accent: pe numărul uriaş al pelerinilor veniţi: „Moartea Papei

aduce Roma sub asediu” (Evenimentul Zilei), „Cetatea sfântă luată cu asalt de valurile de pelerini” (Gardianul, 06 aprilie 2005), „Milioanele de credincioşi veniţi la Vatican amintesc de mobilizările populare masive care au avut loc în ultimii 50 de ani la căpătâiul unor personalităţi politice, religioase sau artistice.” (Evenimentul Zilei, 09 aprilie 2005);

pe sacrificiile făcute de aceştia pentru a-l vedea pe Papă pentru ultima dată: „Pelerinii şi-au

petrecut noaptea sub cerul liber, deşi este destul de frig la Roma în aceste zile, deoarece nimeni nu ar fi fost dispus să-şi părăsească locul la coadă”(...) „Oamenii au îndurat cu greu aşteptarea astfel încât spre 4.30 au început să scandeze

58

Page 59: Coman Media Events

Maria Luiza ALEXANDRUPâine şi circ: Moartea Papei Ioan Paul al II-lea între media event şi desfrâu mediatic

Deschideţi, deschideţi!”(...) „Am stat patru ore nemişcată pe o străduţă, înghesuită în mulţime, fără să mă pot mişca. Mulţi dintre cei aflaţi în jurul meu au leşinat.”(Evenimentul Zilei, 07 aprilie 2005). Gardianul (06 aprilie 2005) titrează şi el „Zeci de ore de aşteptare”;

pe unitatea şi solidaritatea pelerinilor:„(...)sâmbătă seara putând fi observate persoane aparţinând unor generaţii şi naţionalităţi diverse unite, însă, de aceleaşi dureri şi emoţii.” (Ziua, 04 aprilie 2005),„În întreaga lume doliul a trecut dincolo de religii, budişti, evrei, musulmani, protestanţi sau anonimi de diferite comunităţi noncatolice omagiind dimensiunea extraordinară a Papei Ioan Paul al II-lea, subliniind eforturile sale pentru apropierea popoarelor şi confesiunilor. Condoleanţele au afluat la Vatican din întreaga lume şi numeroase state au decretat doliu naţional.” (Romania Liberă, 05 aprilie 2005).

Pe lângă cei prezenţi, milioane de oameni din toată lumea au urmărit evenimentul în presă.

Aşadar moartea Papei a funcţionat ca media event, drept un echivalent al experienţei colective. Publicul a putut trăi experienţe vicariale ale unei ceremonii la care nu a putut lua parte fizic. Diviziunea privat – public a fost ştearsă iar audienţa a fost transformată în partener activ, s-a produs „electrificarea audienţei” (Dayan, Katz, 1992, p.9). În astfel de situaţii oamenii se anunţă între ei, îşi spun unii altora ce trebuie urmărit. Apare obligativitatea vizionării, mesajele sunt consumate în colectivitate şi oamenii au comportamente de celebrare ca şi cum ar fi „acolo”. Despre forţa mediatică a acestui media event vorbeşte chiar presa: „În afara acestor mari adunări concentrate în pieţe, în jurul bisericilor, oraşele poloneze erau ieri practic pustii. Toţi oamenii au rămas acasă în faţa televizoarelor. Slujba de la Vatican fiind transmisă de toate posturile” (Evenimentul Zilei). Societatea pare integrată prin moartea Papei într-un ritm cardiac colectiv, media

59

Page 60: Coman Media Events

MEDIA EVENTS – PERSPECTIVE TEORETICE ŞI STUDII DE CAZ

event-ul fiind astfel baza construirii unei identităţi comune şi a solidarităţii. (Liebes, Curran, 1998, p.28).

Evenimentul a creat şi ocazia de a expune alternative dezirabile, situaţii care ar trebui să existe, dar nu există. În acest caz este vorba de egalitate, toleranţă, unitate, consens, sentimente resimţite de participanţii media eventului dar doar temporar, pe parcursul desfăşurării lui. Katie Brenan, o studentă la Universitatea Maryland, lansează în mijlocul pelerinilor aflaţi în Piaţa Sfântul Petru mesajul: „Toţi oamenii care se află aici, de diferite rase şi de diferite religii au venit pt. unul şi acelaşi motiv – respectul faţă de cineva care a făcut enorm pentru omenire” (BBC Romanian.com, 02 aprilie 2005). În spatele afirmaţiei se ascunde implicit şi apelul la permanentizarea acestei stări de uniune. În acest caz Dayan şi Katz vorbesc despre media events ca insighturi ale unor realităţi posibile. Astfel de evenimente restorative activează aspiraţii latente oferind un salt în utopie. Utopia unei societăţi în care nu e necesară moartea unei personalităţi carsimatice pentru ca lumea să poată trăi în relaţii de pace şi toleranţă religioasă şi rasială.

Latura carismatică a Papei este şi ea subliniată de presă prin reamintirea constantă a meritelor sale religioase şi politice, ca luptător împotriva comunismului şi pentru pacea mondială. Unele articole îl prezintă în termeni mitici, transformându-l într-un erou modern. BBC Romanian (03 aprilie 2005) titrează „Odiseea Papei în Ţara Sfântă”.

În ceea ce priveşte schimbarea tonului jurnalistic specific unui media event în paradigma Dayan-Katz ea se observă în mai toate publicaţiile. Discursul mediatic devine ceremonios, laudativ, festiv. În cazul de faţă cuvintele cheie ale acestui discurs sunt:durere, doliu, lacrimi, sfânt, înger, pace, dragoste, rol, istorie, a venera. Voi analiza în continuare limbajul jurnalistic din câteva ziare apărute în data de 04-05 aprilie 2005.

60

Page 61: Coman Media Events

Maria Luiza ALEXANDRUPâine şi circ: Moartea Papei Ioan Paul al II-lea între media event şi desfrâu mediatic

Ziua titrează: „Îngerul păcii s-a înălţat!”. Claudia Stănilă, autoarea articolului vorbeşte despre „vestea tragică care a înfiorat mulţimea”, „sunetul greu al clopotniţei”, „dangătele morţii”care „au înfiorat mulţimea, tristei veşti urmându-i o linişte ireală”, „sfâşietoarea tristeţe de pe chipurile oamenilor”. Toate sintagmele redau subiectivitatea jurnalistei.

Jurnalul Naţional titrează: „Acasă-Polonia îl venerează pe Papă” şi comentează: „Atmosfera creată de zecile de mii de suflete este una incredibilă. Rugăciunile rostite la unison dau impresia unui cor uriaş.”.

Evenimentul Zilei titrează: „Catafalcul a plutit pe un râu de lacrimi “ iar jurnalista Sabina Nicolae comentează în articol: „ochii tuturor erau scăldaţi de râuri de lacrimi”.

Libertatea propune un titlu sugerând apropierea: „Adio Karol!” şi vorbeşte despre „cel mai iubit Papă al tuturor timpurilor “.

România Liberă titrează: „Doliu şi omagiu planetar pentru »Pelerinul Pacii » “,

„Papa rămâne în inima Romei şi a lumii.”, „Durere, tristeţe, lacrimi şi speranţă”,”Mii de pelerini curgeau ieri spre Piata Sfântul Petru pentru a aduce un ultim omagiu Papei Ioan Paul al II-lea... “, „Cu ochii în lacrimi, lumea privea încă spre ferestrele unde Papa apărea altădată pentru a da binecuvântarea.”

Ziarul de Bacău prezintă imaginea credincioşilor „cu feţele cernite de durere” care „au resimţit în altă manieră slujbele religioase de la finele săptămânii tocmai încheiate.”

Majoritatea articolelor studiate nu depăşeşte limitele unui limbaj elogios, laudativ şi ceremonial normal având în vedere importanţa persoanei aflate în discuţie. Mult mai exagerat şi mai subiectiv pare limbajul, de pildă, în cazul funeraliilor unor

61

Page 62: Coman Media Events

MEDIA EVENTS – PERSPECTIVE TEORETICE ŞI STUDII DE CAZ

personalităţi ca Melina Mercouri sau Lady Diana dacă e să comparăm şi importanţa rolurilor lor sociale.

Se justifică cererea de sanctificare a Papei de care vorbeşte jurnalista Livia Cimpoeru în Evenimentul Zilei din 09 aprilie 2005: „Santo, subito Santo! (Sfânt, să fie făcut sfânt imediat!) Acesta a fost strigătul obsesiv, care a putut fi auzit ieri în Piaţa Sfântul Petru...” ţinând cont nu numai de importanţa Papei în viaţa religioasă dar şi politică (Gardianul îl numeşte într-un articol „învingătorul comunismului”) dar şi de minunile despre care se spune că le-ar fi înfăptuit.

În articolul său din Ziarul (09 aprilie 2005) Dana Aramă îl numeşte „sfânt între sfinţi” descriind minunile pe care Papa le-ar fi săvârşit (asupra unei fetiţe irlandeze suferindă de grave afecţiuni renale, care s-ar fi însănătoşit după binecuvântarea sa, de asemenea asupra unei femei bolnave de cancer, a unei fetiţe autiste, a unei nevăzătoare, a unui tânăr paralizat şi asupra unui copil bolnav de leucemie). Chiar dacă aceste minuni sunt reale sau nu, ele conferă deja o aură şi un motiv în plus pentru a cere sanctificarea Papei. Nimeni nu a cerut la modul real sanctificarea Melinei Mercouri dar subiectivitatea limbajului jurnalistic o aduce cel puţin la nivelul de sanctificare mediatică. Ea este pentru presă : „icoană”, „nemuritoare”, „adorată”. În cazul Papei presa pare să fi preluat mai degrabă sintagmele laudative rostite de personalităţile politice: „cel mai iubit Papă din istorie”, „campion al reconcilierii”.

În cazul Melinei Mercouri s-a invocat, pentru a a justifica limbajul elogiativ şi nota subiectivă, relaţia bună pe care o avusese în timpul vieţii cu presa, mai ales cu televiziunea. Însă acelaşi lucru este mai mult decât valabil şi în cazul Papei. Garry Willis (1980) în Dayan şi Katz (1992, p.7) a numit acoperirea media referitoare la Papă „falling in love with love” şi „The Greatest Story Ever Told”. Sintagmele reflectă foarte bine acest rol aproape sacerdotal al jurnaliştilor în prezentarea evenimentelor ce l-au avut ca actor pe Papă. Reţeta Dayan –Katz este valabilă deci

62

Page 63: Coman Media Events

Maria Luiza ALEXANDRUPâine şi circ: Moartea Papei Ioan Paul al II-lea între media event şi desfrâu mediatic

şi în cazul de faţă: se explică însemnătatea simbolurilor acestei ocazii fără a se interveni cu prea multe analize sau critici (1992, p.8). Discursul jurnalistic a devenit „poetic şi evocativ”, în consonanţă cu starea de spirit a publicului (M.Coman, 2003, p.71).

De asemenea detaliile de atmosferă de la funeraliile Papei sunt mai degrabă descriptive: „Unii dintre pelerinii din piaţă plângeau în tăcere, alţii stăteau cu fruntea în palme, cufundaţi în rugăciune, însă atmosfera generală era una de celebrare a trecerii pe pământ a unei personalităţi de excepţie. Din când în când, mulţimea izbucnea în ropote de aplauze, scandând numele regretatului Suveran Pontif, la fel ca pe stadion: “Gio-van-ni Pao-lo!” – urmat de aplauze ritmate. Biblia răsfoită de vânt. Trupul Papei Ioan Paul al II-lea a fost scos in faţa Bazilicii Sfântul Petru, într-un sicriu din lemn de chiparos, extrem de simplu, aşa cum şi-a dorit. Pe capacul închis nu era decât o cruce având alături un “M”, de la Fecioara Maria, căreia Karol Wojtyla i-a dedicat întreaga sa viaţă. La începutul ceremoniei, pe sicriu a fost aşezată o Biblie, ale cărei pagini erau răsfoite de vânt, în timp ce se rosteau rugăciunile, rostite în mai multe limbi, prevăzute de ritual” (Evenimentul Zilei, 09 aprilie 2005) decât spectaculoase ca în cazul Melinei Mercouri unde s-a spus că „ un stol de porumbei au zburat cu sufletul ei la trecerea convoiului funerar” (Liza Tsaliki apud Coman, M., 2003, p.72 ).

Accentul este pus pe detaliile de atmosferă asociate unui „limbaj al transportării”, cu o încetinire a ritmului imaginilor, la viteza unui ritm ceremonial, reverenţial (Dayan, Katz, 1992, pp. 10-11) aşa cum reiese şi din fragmentul de articol prezentat mai sus. Tot într-un articol din Evenimentul Zilei (05 aprilie 2005) al Sabinei Nicolae găsim: „În multe locuri din Piaţa Sfântul Petru se pot vedea grămezi de flori, icoane, mesaje scrise de mână, desene făcute de copii şi, bineînţeles, mii de lumânări.”

În România Liberă (05 aprilie 2005): „Cu ochii în lacrimi, lumea privea încă spre ferestrele unde Papa apărea altădată pentru a da

63

Page 64: Coman Media Events

MEDIA EVENTS – PERSPECTIVE TEORETICE ŞI STUDII DE CAZ

binecuvântarea. Abia după ora 18.00 GMT credincioşii au putut începe pelerinajul spre catafalcul unde se afla depus Ioan Paul al II-lea, în bazilica Sfântul Petru, după ce a trecut “scara morţilor” ce leagă Palatul Pontifical de bazilică. Mii de bariere metalice şi din lemn instalate în piaţă, în jurul obeliscului central, canalizau mulţimea. La picioarele bazilicii, tineri de toate naţionalităţile cântau şi mergeau în ritm, formând un cerc, acompaniaţi de tamburine şi ghitare, ovaţionând defunctul Papa, scandând “Giovanni Paulo”(...) „Imaginea trupului neînsufleţit al Papei Ioan Paul al II-lea a fost prezentată în direct lumii întregi de posturile de televiziune: întins pe un catafalc, acoperit cu o pânză de culoare aurie, Papa, cu o figură senină, era îmbrăcat într-un patrafir alb, pe cap o mitră roşie, mâinile încrucişate pe piept, în timp ce zeci de mii de credincioşi treceau pe lângă catafalc pentru un ultim omagiu. “

Elementele de spectaculos există, însă nu legate de funeralii sau de decesul propriu-zis, ci mai degrabă de alte momente din viaţa Papei. Un astfel de element este prezentat de Nadia Călin într-un articol din Evenimentul Zilei (05 aprilie 2005).

„Una dintre imaginile des evocate în aceste zile este cea care-l reprezintă pe Ioan Paul al II-lea şi cei doi porumbei albi care refuzau să plece de lînga omul recunoscut pentru fervoarea cu care a militat pentru pace. Amuzanta întîmplare s-a petrecut pe 30 ianuarie, probabil ziua cînd s-a îmbolnăvit de gripa care făcut ulterior necesară internarea sa. Papa se afla la fereastra apartamentului din Piaţa Sfîntul Petru, de unde s-a adresat miilor de tineri reprezentanţi ai unei organizaţii pacifiste catolice. Lîngă el se aflau doi copii, un băieţel şi o fată, care au eliberat simbolic cîte un porumbel alb.

Cele două păsări au refuzat să-şi ia zborul, intrînd înapoi în camera Papei. Ioan Paul al II-lea a început să rîdă. A prins unul dintre porumbei şi a încercat din nou să-l facă să se înalţe în văzduh, însă tot degeaba, după un scurt zbor pe deasupra pieţei, s-a întors în camera Papei. “

64

Page 65: Coman Media Events

Maria Luiza ALEXANDRUPâine şi circ: Moartea Papei Ioan Paul al II-lea între media event şi desfrâu mediatic

Spectaculos am putea de asemenea numi întregul articol din Ziarul (09 aprilie 2005) despre cele „patru minuni ale sfântului părinte”.

Pregnantă este dramatizarea simbolurilor şi evidenţierea elementelor de ritual în toate cele trei direcţii urmărite: decesul, funeraliile şi pregătirile pentru alegerea noului papă.

Din Libertatea (04 aprilie 2005) aflăm: “Moartea Papei a fost constatată de cardinalul Somalo, care l-a strigat de trei ori pe numele de botez. Un alt oficial a scos de pe degetul Suveranului inelul cu sigiliul papal pe care l-a distrus. În trecut acest ritual implica şi lovirea frunţii Papei cu un ciocan de mici dimensiuni din argint pentru a nu exista dubii asupra morţii Suveranului.”

BBC Romanian (02 aprilie 2005): “Apoi au început să bată din palme. Este o tradiţie italienească, prin care se arată respect personalităţilor care se sting din viaţă. Mulţi au plâns, în timp ce alţii le rosteau cuvinte de îmbărbătare.”

În Evenimentul Zilei (05 aprilie 2005) ritualurile sunt descrise pe larg: “Capul Sfîntului Părinte este aşezat pe perne aurii, iar în jurul mîinilor lui împreunate a fost înfăşurat un rozariu. Cardinalul-şambelan (camerlingo) Eduardo Martinez Somalo a binecuvîntat corpul Pontifului defunct, care odihnea, pîna ieri seară, pe un catafalc drapat în catifea roşie – culoarea doliului clerical –, în Sala Clementină a palatului apostolic. Apoi, opt halebardieri din Garda Elveţiană a Vaticanului au luat poziţie de-o parte şi de alta a catafalcului, care a fost ridicat pe umeri de 12 bărbaţi îmbrăcaţi în negru şi coborît pe treptele palatului pontifical “;

“O delegaţie din Wadowice, oraşul natal al Papei Ioan-Paul al II-lea, va aduce un saculeş cu pamînt “de acasa” la funeraliile de la Vatican, a anunţat municipalitatea oraşului. Sacul, transportat într-o cutie de argint, conţine pămînt adunat din 11 locuri care i-au fost dragi lui Karol Wojtyla. Este o tradiţie a polonezilor de a aduce puţin din pămîntul natal defuncţilor care

65

Page 66: Coman Media Events

MEDIA EVENTS – PERSPECTIVE TEORETICE ŞI STUDII DE CAZ

sînt înmormîntaţi departe de locul naşterii, acesta fiind aruncat pe sicriu după coborîrea în groapă.”;

“Cu ocazia reuniunii de ieri, cardinalii au luat măsurile necesare pentru distrugerea inelului papal, aşa-numitul Inel al Pescarului, şi a sigiliului folosit de Ioan Paul al II-lea. Distrugerea acestor însemne face parte din tradiţie, rostul măsurii fiind prevenirea apariţiei unor false scrisori papale şi chiar a unor impostori, aşa cum s-a mai întîmplat în trecut, cînd, din lipsa mijloacelor de comunicare rapide, oamenii aflau cu mare întîrziere ce se întîmpla la Vatican, care papă a murit şi cine a fost ales în locul său. În momentul cînd se va alege un nou Papă se va fabrica un nou inel, cu numele acestuia.”;

“Buletinul de vot va avea o forma dreptunghiulară, iar in partea superioară va avea scris “eligo in summum ponteficem” (aleg ca Pontif). Sub aceste cuvinte este un spaţiu alb pe care fiecare cardinal îl va completa cu numele candidatului preferat. În cazul în care nici un candidat nu întruneşte două treimi din voturi, buletinele sînt arse, iar fumul negru rezultat indică lumii că nu s-a ales un Papă. În ziua în care se reuşeşte găsirea unui nou Suveran Pontif, buletinele sînt arse impreună cu o substanţă specială, astfel încît fumul să fie alb. Potrivit modificărilor aduse de Ioan Paul al II-lea, conclavul nu poate dura mai mult de 12 zile, iar dacă după 30 de tururi de scrutin nu s-a ales un Papă se renunţă la regula celor două treimi, fiind ales cel care întruneşte majoritatea simplă.”

Pentru a fi siguri că punctul central al ritualului (evenimentul în sine ca ritual) nu va fi pierdut de audienţă, presa a petrecut şi de această dată mult timp exersând, repetând audienţei itinerariul, orarul, simbolistica evenimentului. Se produce ceea ce Dayan şi Katz (1992, pp. 103-104) numesc “construirea contextului liturgic.” Timpul e structurat pe aşteptare şi repetiţie pentru a permite implicarea totală în ritual. Realitatea zilnică pare a fi detronată de alta mai puternică şi mai convingătoare. (Dayan, Katz, 1992, p.120)

66

Page 67: Coman Media Events

Maria Luiza ALEXANDRUPâine şi circ: Moartea Papei Ioan Paul al II-lea între media event şi desfrâu mediatic

Media events cuceresc spaţiul şi timpul

Media nu mai inserează mesaje în reţetele sociale ci creează aceste reţete, atomizeeză şi integrează în acelaşi timp, creează designul structurilor sociale. Centrul acestor structuri sociale generate de media events nu este nicicum îngrădit geografic. Se produce fragmentarea centrului sacru (Dayan, Katz, 1992, p.16) în mici centre sacre unde se organizează cicluri de devoţiune. Astfel, pe lângă marele centru – Roma, în Polonia de pildă, ţara natală a Papei, oamenii au sacralizat toate spaţiile care aveau legătură cu el. Din reportajul realizat în Polonia de Jurnalul Naţional (04 aprilie 2005) putem identifica cel puţin patru astfel de mici centre sacre :

“Străzile din Cracovia au devenit un adevărat furnicar. Nu doar polonezii sunt cei care plâng după cel care le-a fost părintele spiritual decenii la rând. Hotelurile din oraş au devenit neîncăpătoare, turişti din toată lumea venind la Cracovia pentru a asista la slujbele închinate Prea Fericitului Părinte. MIC DEJUN. Cum ieşi din gară, te pomeneşti că ai nimerit într-un parc. Se numeşte Strezelecki şi a fost amenajat chiar în cinstea Suveranului Pontif, care va fi înmormântat astăzi la Vatican. În centru, o statuie a lui Papa Ioan Paul al II-lea, înconjurată de sute de lumânări parfumate.

În drum spre serviciu, polonezii vin si se roagă aici, drept mulţumire pentru tot ceea ce a însemnat pentru ei părintele trecut la Ceruri. Pentru polonezi, despărţirea de Papa Ioan Paul al II-lea reprezintă o grea lovitură, chiar dacă moartea acestuia nu a venit pe neaşteptate. De la aflarea veştii că Suveranul Pontif nu mai este în viaţă, locuitorii Cracoviei se strâng în fiecare seară în centrul oraşului, în Piaţa Market Square, unde rostesc rugăciuni în cinstea Papei. Slujba se ţine la Biserica Mariacki, cea mai mare din Polonia. De fapt, slujbe se ţin peste tot, iar cei care participă la ele se consideră fericiţi. De-a lungul carierei

67

Page 68: Coman Media Events

MEDIA EVENTS – PERSPECTIVE TEORETICE ŞI STUDII DE CAZ

sale, Papa Ioan Paul al II-lea nu doar că a străbătut lumea în lung şi în lat, dar şi-a trecut în palmares ceremonii de slujire la absolut toate bisericile din Cracovia. Atmosfera creată de zecile de mii de suflete este una incredibilă. Rugăciunile rostite la unison dau impresia unui cor uriaş. Este de fapt mulţimea, care îl aclamă pe Suveranul Pontif.

LOVITURĂ. Când venea în Cracovia, Papa Ioan Paul al II-lea obişnuia să locuiască la o casă mare de piatră, pe strada Francisczkanska. Mulţimea venită din toate părţile s-a strâns aici şi se roagă, la fel ca peste tot. Fetele tinere poartă în piept un semn de doliu. “Nu e obligatoriu, dar cine l-a iubit pe Papa trebuie să aibă aşa ceva”, explică o puştoaică. Strada a fost invadată de lumânări colorate, care se vând la un butic în colţ cu 10 zloţi bucata, adică 100.000 de lei. Autorităţile au luat ieri decizia de a îndepărta lumânările cu ajutorul angajaţilor de la serviciul de salubritate. “Oricum, până mâine se vor strânge altele în loc”, spune cineva din mulţime.

AGITAŢIE. Ziua de ieri nu a fost una chiar agitată. Oamenii au mers la muncă, cei care au participat la evenimentele legate de moartea Papei fiind doar turiştii. Copiii din clasele primare merg de mână să viziteze locurile cu rezonanţă, neexistând polonez care să nu se agite în mod special. Astăzi este zi liberă în Polonia, iar autorităţile au luat decizia ca slujba de la ora locală 10:00, desfăşurată în paralel cu cea de la Vatican, să fie mutată din centrul oraşului. A fost preferată o pajişte uriaşă, aflată aproape de centrul istoric al Cracoviei. Aici obişnuia Papa Ioan Paul al II-lea să ţină slujbele atunci când îşi vizita ţara. În plus, de asta, la acest eveniment şi-au anunţat prezenţa peste 100.000 de oameni, veniţi din întreaga lume.

În acelaşi timp media events pot cuceri timpul. Au puterea de pildă de a declara zi de doliu naţional cum s-a întâmplat în cazul morţii Papei: “Italienii, ca semn al dragostei pentru Papa

68

Page 69: Coman Media Events

Maria Luiza ALEXANDRUPâine şi circ: Moartea Papei Ioan Paul al II-lea între media event şi desfrâu mediatic

polonez au declarat trei zile de doliu naţional” aflăm din Ziua (04 aprilie 2005).

BBC Romanian (02 februarie 2005) : “Brazilia, ţara cu cea mai numeroasă populaţie catolică din lume a declarat şapte zile de doliu naţional.” Media events ajung astfel să joace un rol în religia civilă, producând întreruperea rutinei, zile libere, norme de participare la ceremonie şi ritual, concentrări asupra unor valori centrale (aici: pace, iubire, toleranţă), experienţa communitas-ului, egalităţii şi a integrării într-un centru cultural şi amintesc de zilele sfinte. Rolurile ceremoniale asumate de public – în cazul de faţă cazul de “mourner”, îndoliat transformă natura implicării în media. Audierea pasivă dă naştere participării ceremoniale producând intrarea în memoria colectivă (Dayan, Katz, 1992, p.17). Nu doar publicul are un rol ceremonial ci, aşa cum am mai amintit, şi presa.

În cadrul unui media event poziţia socială a jurnaliştilor se modifică. Ei apar ca făurari ai evenimentului, ca apostoli. Când presa decide să promoveze un eveniment ca media event aceasta implică acceptarea unei misiuni apostolice. Forţa stă în ceremonia în sine – de aceea funeraliile au atras atâţia pelerini, dar mai ales în abilitatea media de a produce ceremonia. Deoarece în media events paradigma obiectivităţii/neutralităţii e irelevantă, singura soluţie pentru jurnalist este intrarea în ceremonial. Un jurnalist desemnat pentru media events trebuie să sufere o conversiune temporară. Astfel presa nu doar prezintă (transmite, comentează) evenimentul ci îl performează activ, îi dă viaţă. Prezenţa ei reactivează o funcţie antică: actul prezenţei nu doar pentru „a fi acolo”, ci pentru a deveni un eventual propagator. Cei prezenţi la ritualurile creştine timpurii erau astfel de medii, numiţi martori; în greacă martiri.(Dayan, Katz, 1992, p.91). Atât jurnaliştii, pelerinii prezenţi cât şi publicul au devenit martori ai fragmentului de istorie reprezentată de moartea Papei Ioan Paul al II-lea.

69

Page 70: Coman Media Events

MEDIA EVENTS – PERSPECTIVE TEORETICE ŞI STUDII DE CAZ

În concluzie, avem în cazul de faţă un media event care respectă toate criteriile de definire propuse de Dayan şi Katz şi în care presa invită la participarea rituală prin:

acces liber, egal; crearea unui spaţiu liminal; respectarea ordinii ritualului; poziţionarea privitorului astfel încât să se poată identifica

atât ca observator cât şi să răspundă ca participant. (Dayan, Katz, 1992, p.120).

Moartea Papei Ioan Paul al II-lea dă naştere unui „moment liminal, o situaţie de intense emoţii comunitare care au valorizat relaţiile sociale, o condiţie reflexivă în care societatea se auto-evaluează şi îşi pune întrebări nu numai asupra a ceea ce este ci şi asupra a ceea ce ar trebui să fie.”(Y. Perri apud M. Coman, 2003, p.71). Audienţa a devenit ubicuă prin ritualurile şi simbolurile comune oferite de presă şi pe care cetăţenii le-au putut experimenta, înţelege în acelaşi timp, devenind posibilele „comunităţi imaginate” descrise de Anderson (Dayan, Katz, 1992, p.28).

Reality Show sau Thriller Vatican

În ce măsură presa a „modelat, a creat ritualul”, „a luat în stăpânire evenimentul şi l-a transformat” (M. Coman, 2003, p.71), în ce măsură a devenit acesta un „infotainment” (Kellner Douglas, 2003, p.11) cu atât mai obscen cu cât e vorba de implicarea religiei, tot presa este cea care observă. Părerile sunt împărţite în primul rând privind „iniţiativa” spectacolului mediatic. Să fie oare presa, Biserica Catolică sau ambele? Evenimentul este comparat de către un comentator care studiază opinia ziarelor germane cu o versiune politică a Oscarurilor sau a concursului Eurovision mai ales datorită listei de invitaţi de cinci stele, VIP-uri ca Prinţul Charles, G. Bush, Kofi Annan, regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii, premierul Tony Blair, Jacques

70

Page 71: Coman Media Events

Maria Luiza ALEXANDRUPâine şi circ: Moartea Papei Ioan Paul al II-lea între media event şi desfrâu mediatic

Chirac etc. (service.spiegel.de). De asemenea autorul articolului afirmă că este greu de evitat comparaţia cu explozia emoţională din Marea Britanie, în 1997, ce a urmat morţii Prinţesei Diana şi că este remarcabilă durerea pe care a provocat-o moartea Papei oamenilor dacă se ţine cont că e vorba despre un lider al bisericii ale cărui păreri ferme au fost deseori nepopulare şi controversate (interzicerea avortului şi a homosexualităţii de pildă). În orice caz se pare că presa din Germania a fost mult mai critică la adresa Papei. Ziarele sunt preocupate de importanţa pe care viaţa şi moartea Papei au avut-o asupra lumii, prezentând însă atât aspecte pozitive cât şi negative.

Sueddeutsche Zeitung, ziar de centru-stânga, vorbeşte despre eveniment ca fiind cel mai mare pelerinaj din istoria Romei, Bisericii Catolice, Creştinismului şi al lumii. Comentatorul îşi exprimă mirarea că într-o vreme în care multe biserici sunt goale duminica, un număr atât de mare de oameni e gata să se urce în avion, tren, autobuz, că să vadă corpul Papei. Un asemenea impuls emoţional, scrie ziarul, e mai degrabă generat de obicei de evenimente precum un tsunami sau avioane care se izbesc de un zgârie-nori decât ca expresie a pietăţii: „Cu cât înaintăm în viaţă, cu atât mai mult dăm importanţă riturilor religioase (…) cu toţii am devenit oameni-media iar transmisiile tv. au făcut moartea şi suferinţa oamenilor ubicue (…)tocmai acum când personalităţile reale devin tot mai rare, când oamenii tânjesc după autoritate, autoritate care reprezintă o viziune a unei lumi mai bune şi care funcţionează ca un conector între lumea acesta şi cea viitoare. Prin această ceremonie, Biserica Catolică pare să fi dobândit unitate globală şi să dovedească că pietatea, atât de des proclamată ca fiind moartă e mai activă ca niciodată.”

Frankfurter Allgemeine Zeitung, ziar de centru-dreapta vorbeşte despre carisma Papei: „prin cuvintele, acţiunile şi gesturile sale a fost capabil, ca nici un alt Papă înaintea sa, să creeze un incomparabil sens al uniunii cu sine, cu umanitatea şi Dumnezeu.

71

Page 72: Coman Media Events

MEDIA EVENTS – PERSPECTIVE TEORETICE ŞI STUDII DE CAZ

Ziarul scoate în evidenţă faptul că Papa a fost pe de o parte un om al dogmelor, care a întărit mai degrabă, decât să slăbească, tradiţiile bisericii. A fost însă şi un excelent politician, care vedea dialogul şi diplomaţia ca pe o parte importantă a slujbei sale.”

Berliner Zeitung evidenţiază de asemenea capacitatea Papei de a aduce oamenii împreună şi se arată impresionat de funeraliile Papei care depăşesc funeraliile Prinţesei Diana şi chiar decât numărul pelerinilor care au mers la Mecca. Ziarul vede însă afluxul de oameni ca pe ceva care nu are de-a face exclusiv cu religia: „În această vineri satul global al lui Mc.Luhan şi-a găsit un loc. El se cheamă Roma. Un vis antic a devenit adevărat… că toţi oamenii, din toată lumea, ar putea trăi împreună în pace şi egalitate.”

Ziarul de stânga, Die Tageszeitung nu include un editorial despre moartea Papei ci un desen-caricatură pe pagina sa de opinie. Ziarul priveşte cu cinism întreg evenimentul, ca pe o oportunitate pentru Biserica Catolică de a face bani. Desenul arată interiorul Biserici Sf. Petru din Roma tapetat cu numele unor produse de marcă. Sub cuvintele: „Ce păcat că un asemenea media-event nu a fost mai bine exploatat” se află scris: „poate data viitoare.”

În România, Evenimentul Zilei (09 aprilie 2005) vorbeşte de „Bătălia mass-media” pentru cele mai bune locuri pentru transmisia în direct a evenimentului şi de afirmaţia nepotrivită a trimisului special ABC, David Wright:

Batalia mass-media: moartea Papei, comparată cu tsunami

Mii de ziarişti, sute de care de reportaj şi o pădure de antene parabolice se aflau la intrarea în Vatican: galaxia mass media a trimis un număr fără precedent de mijloace de comunicare şi de oameni să “acopere” funeraliile Papei Ioan Paul al II-lea. Ca într-un veritabil Turn Babel, reporteri, fotografi şi cameramani de

72

Page 73: Coman Media Events

Maria Luiza ALEXANDRUPâine şi circ: Moartea Papei Ioan Paul al II-lea între media event şi desfrâu mediatic

toate naţionalităţile s-au înghesuit de joi seara, după anunţul privind moartea Papei, pe Via della Conciliazione, o arteră rutieră lungă de un kilometru, care dă spre Cetatea Sfîntului Scaun.

CNN, ABC şi alte mari reţele americane au prins locurile cele mai bune. Şi RAI, televiziunea publică italiană, a fost bine plasată, însă alte posturi TV de pe glob s-au luptat din greu să dobîndească un amplasament decent. Deşi obişnuit cu mari evenimente, trimisul special al ABC, David Wright, impresionat de mobilizarea umană şi materială, a ţinut să declare: “Este echivalentul, în mijloace, a ceea ce reţeaua mea a mobilizat pentru tsunami-ul din Asia. De o parte 300.000 de morţi, de alta – unul singur”. Dar s-a corectat imediat: “Nu are sens să comparăm cele două evenimente; personalitatea lui Ioan Paul al II-lea, impactul său asupra istoriei justifică să fim prezenţi în număr foarte mare”. ABC şi CNN au trimis la Roma mijloace umane şi materiale “colosale”, după cum apreciază AFP – aproximativ 50 de ziarişti şi tehnicieni pentru fiecare. Numeroşi observatori au apreciat joi ca o concentrare mediatică, de nivelul celei care a fost prilejuită de funeraliile Papei Ioan Paul al II-lea, este incomparabilă cu oricare alt eveniment din istorie. Vaticanul a fost literalmente copleşit de cereri de acreditare pentru funeralii, însă doar 3.500 de ziarişti au obţinut preţiosul document.

Aşa cum remarcau Dayan şi Katz locaţia unui media event devine un platou hollywoodian. Originalul inaccesibil fizic devine accesibil mediatic. Moartea Papei devine „ştirea ştirilor” iar „Vaticanul, cel mai scump platou de filmare” (Evenimentul Zilei, 06 aprilie 2005):

Moartea Papei, ştirea ştirilor

Decesul Suveranului Pontif a fost cel mai mediatizat eveniment din ultimii ani

73

Page 74: Coman Media Events

MEDIA EVENTS – PERSPECTIVE TEORETICE ŞI STUDII DE CAZ

Moartea Papei Ioan Paul al II-lea a fost cel mai mediatizat eveniment din ultimii ani, numărul de ştiri pe această temă apărute pe Internet fiind de zece ori mai mare decît cel al relatărilor consacrate realegerii în funcţie a preşedintelui american George W. Bush, relatează Associated Press. Paul J.J.

Vaticanul, cel mai scump platou de filmare

Proprietarii teraselor cu vedere spre Vatican au bătrîneţea asigurată.

De acum o săptămînă, cînd sănătatea Papei Ioan Paul al II-lea s-a agravat, televiziunile din întreaga lume au declanşat un adevărat război pentru a acapara terasele Romei cu cea mai bună panoramă spre Bazilica Sfîntul Petru, cu vedere nu doar spre catedrala propriu-zisă, ci şi spre apartamentele pontificale sau spre hornul de unde se va înălţa fumul alb care anunţă alegerea unui nou Papă.

Pentru a obţine acest lucru, marile canale de televiziune au cheltuit adevărate averi, sumele vehiculate fiind de 20.000 de euro pe lună sau 150-200.000 de euro pe an, scrie cotidianul spaniol “El Mundo”, citat de Rompres.

Bătălie pe terase

Uneori e vorba de terase situate la cîţiva kilometri distanţa, precum cea a Hotelului Cavalieri Hilton care e mai departe de Vatican, dar înălţimea garantează o panoramă perfectă spre Bazilica Sfîntul Petru, motiv pentru care a fost ales drept cartier general al postului american de televiziune ABC, în schimbul unei sume ţinute în mare secret.

Pe colina opusă, Gianicolo, concurenţa a fost acerbă: CNN şi NBC au reuşit să obţină ceva spaţiu în clădirea unei universităţi. Însă CNN nu s-a mulţumit cu atît şi împarte alt platou de filmare cu CBS în Atlante Star, un hotel de la ferestrele căruia se vede perfect cupola bazilicii.

74

Page 75: Coman Media Events

Maria Luiza ALEXANDRUPâine şi circ: Moartea Papei Ioan Paul al II-lea între media event şi desfrâu mediatic

La rîndul ei, CBS ocupă de cinci ani terasa institutului Santa Maria Bambina, situat în partea stîngă a pieţei Sfîntul Petru, iar echipa agenţiei Associated Press, APTN, are camerele video instalate pe terasa unei clădiri aparţinînd călugărilor augustini.

Cea mai rîvnită este Via della Conciliazione, bulevardul larg care dă în piaţa Sfîntul Petru, unde îşi are amplasate camerele de luat vederi televiziunea publică italiană RAI.

Se pare că nu numai presa a profitat de pe urma morţii papei, într-adevăr. Tot ea surprinde şi alte aspecte ale evenimentului :

Evenimentul Zilei (06 aprilie 2005)

Pariuri pe noul Papă

Succesiunea în fruntea bisericii catolice, după moartea Papei Ioan Paul al II-lea, a devenit subiectul favorit la casele de pariuri din Irlanda. Peste 5.000 de persoane au pariat în ultimele zile pe numele viitorului Pontif, favoriţii fiind italianul Dionigi Tettamanzi şi nigerianul Francis Arinze. Casele au fost închise o singură zi, duminica, din respect pentru memoria Papei.

Specula funerară

Mai multe hoteluri, baruri şi restaurante din apropierea Pieţei Sfîntul Petru, din Vatican, au profitat de afluxul de credincioşi sosiţi la Roma după moartea Papei, pentru a mări preţurile la servicii. Asociaţia pentru protecţia consumatorilor Codacons a cerut forţelor de ordine să ia măsuri şi să-i sancţioneze pe cei care au permis sărirea preţurilor în aer în doar cîteva ore.

Ziarul, 09 aprilie 2005

VATICANUL, RAIUL COMERCIANŢILOR

Vânzători ambulanţi, buticuri cu suvenire, restaurante, baruri şi hoteluri. Pentru toate acestea, moartea Papei Ioan-Paul al II-lea

75

Page 76: Coman Media Events

MEDIA EVENTS – PERSPECTIVE TEORETICE ŞI STUDII DE CAZ

a fost o binecuvântare divină. „În aceste zile, Cetatea Sfântului Scaun s-a transformat într-un adevărat paradis al comercianţilor. Milioanele de credincioşi care au venit să-i aducă un ultim omagiu Papei s-au înghesuit la buticuri pentru a avea o cât de mică amintire...” – scrie cotidianul argentinian Clarin. S-a vândut orice: de la sticluţe cu parfum păstrate în cutii cu imaginea Papei la şiraguri de mătănii, de la cărţi poştale la fotografii cu Sfântul Părinte. Iar preţurile acestora au crescut progresiv în funcţie de cât de bine sunt situate magazinele de suvenire de Piaţa San Pietro. „Într-o zi normală, pe străzile Vaticanului sunt 10.000-15.000 de persoane. Acum, au fost milioane. Nu se compară. Vânzările au fost spectaculoase”, a spus Orlando, proprietarul unui butic cu suvenire de pe o stradă care dă direct la Vatican.

1. EUROPREŢURI PAPALE

Şiragurile de mătănii s-au vândut zilele acestea chiar şi cu 25 de euro bucata. Dar la preţuri la fel de mari au fost comercializate şi cărţile poştale, fotografiile, imitaţii ale ştampilelor Vaticanului inscripţionate cu 02-04-2005, ziua în care s-a stins din viaţă cel mai carismatic şi iubit Suveran Pontif din istoria Bisericii Catolice. Filmuleţele cu papa s-au vândut la preţuri oscilând între 15 şi 30 de euro, iar pergamentele cu imaginea Sfântului Părinte au atins 20-30 de euro bucata. Acestea pot fi lăsate pentru a fi binecuvântate de viitorul Suveran Pontif şi trimise ulterior la domiciliul cumpărătorului. Contracost, bineînţeles – un euro în plus.

Evenimentul Zilei , 07 aprilie 2005

Miza pe Papă

 Numeroşi italieni mizează în aceste zile la loto pe combinaţia 2-4-21-37, cifre care reprezintă ziua, luna, ora şi minutul la care Papa a murit, relatează cotidianul “La Stampa”. Însă cele mai jucate cifre, scrie ziarul, sînt 47, 84 şi 89 care, numere care, în

76

Page 77: Coman Media Events

Maria Luiza ALEXANDRUPâine şi circ: Moartea Papei Ioan Paul al II-lea între media event şi desfrâu mediatic

lunga tradiţie a loteriei italiene sînt asociate morţii, bisericii, respectiv Papei. “Mie mi se pare de prost gust, în special pentru credincioşi, să parieze uzînd de un eveniment atît de dureros,” spune o pensionară de 80 de ani, care mărturiseşte că a văzut oameni jucînd la loto cifrele asociate cu moartea Papei.

Alex Leo Serban, în Dilema Veche acuză felul cum a fost tratat evenimentul în presă, reliefarea laturii spectaculare:

Acest (obscen) desfrîu mediatic nu este nici nou şi, ca atare, nici surprinzător. Pe undeva, el a fost extensia – dusă la paroxism – a unei vieţi (cea a Suveranului Pontif) care, paradoxal sau nu, a reuşit să marcheze milioane de suflete recurgînd la strategiile mediatice ale postmodernităţii: poate că nu este totuşi o blasfemie să spunem acum, la sfîrşitul unei vieţi exemplare, că fostul Papă a fost un regizor şi actor de geniu al “societăţii spectacolului”, căreia i-a intuit mecanismele întorcîndu-le în favoarea sa.

Dar, dacă o viaţă de asemenea anvergură era absolut îndreptăţită să fie multiplicată grandios pe micile ecrane ale satului planetar, moartea Suveranului Pontif – multiplicată pe aceleaşi ecrane în virtutea aceleiaşi logici spectaculare – a avut ceva inadecvat. Cu atît mai mult cu cît nu a fost vorba numai de “spectacolul” post-mortem (precum în cazul Prinţesei Diana), ci chiar de evenimentul morţii înseşi – devenit thriller Vaticanian, cu “suspansul” buletinelor medicale şi al numărării minutelor şi secundelor rămase din viaţa Papei de o omenire (catolică sau mai puţin catolică, dar în mod cert catodică) avidă de “direct”... Cu bunăştiinţă sau nu, canalele de ştiri au realizat un foileton-scoop a cărui denumire tehnică nu trebuie evitată, deşi este lamentabilă: “reality show”.

Toate aceste articole, atât cele de informare cât şi cele de opinie se constituie într-un soi de meta-observaţii ale mass media asupra sieşi, asupra comportamentelor sale. Există deci şi o viziune critică a mass media asupra felului în care a creat, a produs evenimentul.

77

Page 78: Coman Media Events

MEDIA EVENTS – PERSPECTIVE TEORETICE ŞI STUDII DE CAZ

Observaţii personale

La finalul studiului aş dori să mai adaug un element pe care l-am considerat interesant. Este posibil să nu aibă un grad de relevanţă atât de mare însă acest lucru ar putea deveni obiectul unei cercetări deci am considerat că merită semnalat. Din ziarele româneşti studiate am observat că articolele privind moartea Papei au fost scrise în mare parte de jurnalişti-femei. La Evenimentul Zilei – Sabina Nicolae şi Livia Cimpoaeru, la Ziarul – Dana Aramă, la Ziua – Claudia Stănilă, la Gardianul – Irina Moldovan.Conform unor studii de gen a reieşit că femeile-jurnalist sunt mai empatice şi mai presupuse spre relatări subiective ale evenimentelor. Să fie oare întamplătoare alegerea lor pentru relatarea evenimentului sau în spiritul ideii tocmai discutate, a creării media event-urilor de către presă, ele au fost alese să scrie despre eveniment tocmai pentru a-i oferi un plus de subiectivitate ?

Bibliografie

Coman, Mihai, 2003, Mass media, mit şi ritual: o perspectivă antropologică, Iaşi, Polirom

Coman, Mihai, 2003, Pour une anthroplogie des médias, Grenoble, Presses Universitaires de Grenoble

Dayan, Daniel, Katz, Elihu, 1992, Media Events- the Live Broadcasting of History, Cambridge, Massachusetts, London, Harvard University Press

Kellner, Douglas, 2003, Media Spectacle, New York, Routledge Liebes, T., Curran, J., 1998, Media, Ritual and Identity, London, New

York, Routledge Rothenbuhler, Eric, Coman, Mihai (Eds.), 2005, Media Anthropology,

Thousand Oaks, London, New Delhi, Sage Publications

78

Page 79: Coman Media Events

Maria Luiza ALEXANDRUPâine şi circ: Moartea Papei Ioan Paul al II-lea între media event şi desfrâu mediatic

Publicaţii seriale

Dilema Veche- 23 .06.2005Evenimentul Zilei- 04/ 06/ 07/ 09/. 04. 2005Gardianul-06.04. 2005Jurnalul naţional- 04. 04. 2005Libertatea- 04. 04.2005Romania liberă-05.04.2005Ziarul- 09.04. 2005Ziarul de Bacău-04.04.2005Ziua-04.04.2005

Resurse electronice

www.BBC.Romanian.comwww.service.spiegel.de/cache/ international

79

Page 80: Coman Media Events

Agonia şi moartea papei Ioan Paul al II-lea

Ruxandra ADAM

Una dintre cele mai mari slujbe de înmormântare, cu impact psihologic mondial, a avut loc vineri, pe 8 aprilie 2005, în basilica Sf. Petru din Roma, în timp ce trupul neînsufleţit al Papei Ioan Paul al II-lea era condus spre odihna veşnică. 200 de lideri mondiali, plus un total de aproximativ 4 milioane de oameni de rând, au participat emoţional şi fizic în Roma, alături de alte zeci de milioane de oameni în toată lumea, la aceste funeralii. Măsurile de securitate draconice au fost asigurate de 6 500 de poliţişti, iar serviciile medicale de 200 de asistente şi doctori. În perioada 1 februarie – 8 aprilie 2005, boala, agonia şi moartea Papei au plasat Biserica Catolică, atât în faţa unei conştiinţe publice mondiale, cât şi în fruntea listei celor mai importante media events din istorie. Analizarea materialelor din discursul mass media, atât străină, cât şi românească, precum şi anticiparea, prezentarea şi ecourile evenimentului arată că o asemenea încadrare în categoria media events îşi are rostul.

Moartea este unul din misterele centrale ale existenţei. Este, în acelaşi timp, reală dar comportă şi un element ce ţine de iluzie. Este reală pentru că reprezintă un anume destin ce aşteaptă o întreagă umanitate. Este reflexia unei iluzii pentru că nimeni nu ştie cu siguranţă când, cum sau unde va surveni. Cred ca omul a investit moartea cu atâtea elemente ritualice şi ceremoniale tocmai din cauza acestei a doua ipostaze a ei. Şi, cu toate că nu avem de ales într-o asemenea situaţie, o plasăm de obicei în contextul unor

Page 81: Coman Media Events

Ruxandra ADAMAgonia şi moartea papei Ioan Paul al II-lea

absolute morale şi tipare normative. Când un om moare, ne întrebăm dacă a avut o moarte bună sau una în condiţii violente şi o facem involuntar raportat la relativităţile culturale. Această expresie este legată de sentimentele şi reacţiile noastre. Este o parte a unui proces de acomodare cu emoţiile, în timp ce învăţăm să trăim cu cei care nu mai sunt, în timp ce învăţăm să mergem mai departe cu acea parte din istoria noastră socială şi biografică care fusese ocupată de cei care acum sunt morţi. În ultimile zile agonia şi moartea Papei par că au adus într-un prim plan extrem de marcat toate aceste probleme. Moartea Papei este/a fost un eveniment atât de global, atât de public, iconicizarea lui, dacă pot spune aşa, de către Biserica Catolică şi de către mass media, ne-a făcut să ne confruntăm cu semnificaţiile procesului morţii.

Dacă se poate spune despre un om că a murit bine, nu atât legat de starea lui de sănătate, cât mai mult de efectele pe care le-a avut această moarte, atunci acest lucru se poate spune cu siguranţă despre Papa Ioan Paul al II-lea. Marea teorie a morţii spune că, odată ce un om moare, este îngropat şi cei rămaşi în viaţă încearcă să-şi continue existenţa fără el. Semnificaţia morţii Papei este că ea a fost în mod efectiv de-patologizată, de-individualizată şi ridicată la nivelul unui eveniment extraordinar, universal din istoria umană. Este o „publicitate” foarte bună pentru globalizarea în continuă creştere a morţii, facilitată de televiziune şi internet, moartea ca celebrare şi comemorare a unei vieţi impresionante, ce lasă în urmă o moştenire bogată şi destul de greu de depăşit şi, mai ales un viitor pe cât de plin de speranţă, pe atât de incert, moartea ca renaştere şi nu moartea ca un eveniment sumbru şi privat al durerii, al tristeţii şi al lacrimilor. Biserica Catolică împreună cu aparent aliatul său, mass media, în care are o deosebită încredere şi pe sprijinul căreia s-a bazat pe toată durata acestui eveniment (NB: Papa Ioan Paul al II-lea a susţinut extrem de mult dezvoltarea mijloacelor de comunicare în masă de tipul internet, televiziune etc, la momentul morţii Papei, purtătorul de cuvânt al Vaticanului a anunţat presa de acest eveniment prin intermediul email-urilor şi sms-urilor) a încercat să opereze

81

Page 82: Coman Media Events

MEDIA EVENTS – PERSPECTIVE TEORETICE ŞI STUDII DE CAZ

această schimbare ideologică şi filosofică de proporţii asupra morţii, aşa cum am putut urmări prin intermediul comentariilor tuturor crainicilor şi invitaţilor lor la toate televiziunile româneşti şi străine (în special PROTV, Antena 1, Realitatea TV, CNN, BBC World) şi în ziare.

Când Papa Ioan Paul I a fost înmormântat în 1978, la funeralii au participat aproximativ 50 000 de oameni. Dar timpurile s-au schimbat, au evoluat. Papa Ioan Paul al II-lea a fost în viaţă, cum este şi în moarte, un Papă al unei ere a televiziunii, chiar dacă odată cu el s-a sfârşit o epocă, o eră, cum a fost anunţat într-un mod destul de emfatic şi aproape apocalipitic de nenumărate ori pe CNN sau Realitatea TV. Era televiziunii este încă prezentă şi va mai fi mult timp de-acum încolo, era unei Biserici Catolice care a încercat din răsputeri să se afirme, să se alăture cât îi permite dogma, inovaţiilor tehnologice, mai ales în domeniul comunicării. Asta însă rămâne totuşi o speculaţie aruncată în joc şi repetată, alături de alte speculaţii, de către mass media, este un subiect ce aparţine viitorului şi noului Papă care va fi ales şi depăşeşte obiectul acestui eseu. Ceea ce trebuie subliniat însă este, în primul rând, această metamorfoză în percepţia asupra morţii, nu ca un motiv de profundă tristeţe, ci ca un motiv de bucurie, de celebrare a vieţii şi moştenirii lăsate şi, în al doilea rând, moartea ca celebritate, ca transformare a unei personalităţi într-un arhetip, cu dimensiuni aproape mitice, exemplu de rang universal, de importanţă mondială, prin viaţa şi lucrurile realizate, prin contribuţia pentru omenire a celui care a murit, în acest caz Papa Ioan Paul al II-lea: „omul lui Dumnezeu” cum a titrat PROTV, în ziua morţii, „Papa Ioan Paul cel Mare” la Antena 1, „liderul lumii” la CNN, „un Papă al tuturor pământenilor” cum a anunţat ziarul Gardianul la data de 2 aprilie 2005 sau un titlu al aceluiaşi ziar (4 aprilie 2005): „Prin suferinţa sa, Papa ne-a mărturisit pe toţi, ca un mucenic”, „sportivul lui Dumnezeu” numit de ziarul Gazeta sporturilor în data de 4 aprilie 2005, „cel mai sportiv Papă din istorie” în Pro sport, „moartea unui sfânt” cum anunţa ziarul Evenimentul Zilei în data de 4 aprilie 2005 sau „A murit secolul XX” în ziarul Jurnalul

82

Page 83: Coman Media Events

Ruxandra ADAMAgonia şi moartea papei Ioan Paul al II-lea

de Chişinău la 8 aprilie 2005, „Papa Ioan Paul al II-lea, cel mai adorat om de pe pământ” pe site-ul www.popejohnpaul.com (unde pot fi accesate secţiuni care au informaţii multiple legate de biografia lui, misiunea şi viziunea sa asupra lumii, pelerinaje papale şi poze, eforturi pentru pace, informaţii despre Vatican, etc.) la care se adaugă cererile şi presiunile care se fac acum pentru sanctificarea sa imediată, cerută chiar din momentul morţii, lucru care ar contraveni într-un mod radical regulilor şi normelor rigide de beatificare şi sanctificare catolică.

În zilele în care Papa Ioan Paul al II-lea a fost depus în bazilica Sf. Petru pentru a putea fi văzut de un public cât mai numeros şi pentru ca acest public să-şi poată prezenta ultimile omagii, am putut urmări imagini, mai întâi cu Sfântul Părinte fiind purtat de 12 persoane pe un mini catafalc, trecând din capela Clementina, parcurgând Piaţa San Pietro şi apoi în bazilică, Papa îmbrăcat în veşmintele papale, o mitră albă pe cap, rezemat şi înconjurat de mai multe perne roşii. Arăta extraordinar de viu, de parcă ar fi dormit foarte profund. Doar durerea din ochii pelerinilor care au venit să-l vadă trăda importanţa ritualului. Toate televiziunile şi trusturile media care şi-au putut permite au fost în Roma, iar reţelele internaţionale de ştiri, de la Al-Jazeera şi până la o televiziune din sudul Koreii sau din India sau Africa, au cunoscut o mobilizare extraordinară de timp, personal şi bani pentru a transmite în direct non stop înmormântarea uneia dintre cele mai importante figuri din secolul XX. În acest eveniment, s-au putut observa aceste trăsături esenţiale peste tot, şi anume mobilizarea şi solidaritatea umană, care nu s-au petrecut numai la nivel de mass media dar au fost reflectate de ea la nivel de populaţii, de emoţii, de oameni, de instituţii, de organizaţii, de credinţe, de confesiuni, de spiritualitate, de ideologii politice şi religioase: sentimentele pelerinilor care au venit cu milioanele în Piaţa Sf. Petru, de când Papa şi-a început lunga călătorie în eternitate, oficialităţi pe care în mod normal nimeni nu le-ar fi văzut stând în aceeaşi cameră, au trecut peste diferenţele de ordin

83

Page 84: Coman Media Events

MEDIA EVENTS – PERSPECTIVE TEORETICE ŞI STUDII DE CAZ

politic şi ideologic, s-au prezentat la funeralii şi au stat unii lângă alţii, mesajele de condoleanţe venite din întreaga lume, de la preşedintele american George Bush şi până la cele ale premierului israelian Ariel Sharon sau cele ale organizaţiilor teroriste „Hamas” şi „Jihadul Islamic”, zilele de doliu acceptate de ţări în care comunitatea creştină este aproape inexistentă (cum a fost cazul Egiptului care a ţinut 3 zile de doliu naţional), măsurile de securitate care s-au luat, dar şi măsurile de cenzură media din ziua înmormântării (şi la noi CNA a recomandat ca toate televiziunile şi posturile radio să nu transmită nimic ce ar fi putut intra în categoria de comedie şi „entertainement”). Toate acestea reflectă popularitatea, charisma şi impactul nemaiîntâlnite în cazul Papilor Romei, al lui Ioan Paul al II-lea, mijloacele prin care Biserica Catolică a ajuns să fie apreciată în toate colţurile lumii şi puterea televiziunii. În Anglia prinţul Charles şi Camilla Parker-Bowles, au trebuit să amâne cu o zi căsătoria care fusese iniţial programată pentru vineri, din respect pentru Papa şi pentru ca prinţul să poată participa la funeralii, ca reprezentant al reginei.

Lumea a fost foarte atent pregătită pentru moartea Papei. Pentru mai bine de o lună, lumea întreagă, nu numai catolicii, l-au urmărit pe Papa fiind internat şi externat în/din spital, au cunoscut cronologia bolilor lui, au primit informaţii legate de natura medicală a bolilor şi diagnosticele lor precum şi de viitoarele evoluţii ale lor. Din acest punct, procesul morţii a început şi toată lumea a fost implicată. Dar nimic nu s-a comparat cu ultimile lui ore pe pământ. Oamenii au ştiut, aproape imediat, că Papa nu intenţionează să se mai întoarcă în spital. Acesta este un semn universal că o persoană implicată într-o dramă existenţială, este pregătită să înfrunte moartea cu curaj. Astfel, comunitatea internaţională a fost invitată să se alăture unei figuri mântuitoare a lumii, în timp ce acesta din urmă îşi trăia ultimele momente, să devină parte al acelui invizibil proces de aşteptare a consecinţelor. Din acest moment, comunicatele care veneau din partea Vaticanului erau menite să conducă spre un climax inevitabil: atât

84

Page 85: Coman Media Events

Ruxandra ADAMAgonia şi moartea papei Ioan Paul al II-lea

televiziunile străine, cât şi cele româneşti, au anunţat mai întâi că “Papa este pe punctual de a muri”, apoi a fost spus că sănătatea Papei a fost compromisă definitiv, apoi a venit anunţul extrem de deranjant cum că “Iisus îi deschide uşa Papei”; şi nu mult după asta, că “deja Îl vede şi Îl atinge pe Dumnezeu”. Aceste comentarii au avut partea lor pozitivă, dar o şi mai mare parte negativă, motiv pentru care pot fi criticate.

Partea pozitivă se referă la faptul că, trecând lumea prin aceste etape cu ajutorul televiziunii, Vaticanul a putut să ajute 1 miliard de catolici din lume să poată, pas cu pas, să accepte mai uşor momentul în care Papa ar fi murit. Pe 2 aprilie 2005, când moartea Papei a fost anunţată (deşi şi aici există speculaţia foarte controversată potrivit căreia Papa nu ar fi murit pe 2, ci pe 1 aprilie, însă anunţul morţii a fost amânat de oficialii de la Vatican, pentru motive destul de obscure) durerea așteptată anvizajată fusese de mult timp pregătită, iar efectul morţii a fost la fel de mult mediatizat şi axat pe viitorul Bisericii şi pe alegerea unui nou Papă. Lumea a putut fi atunci familiarizată cu viaţa Papei, realizările lui, trăsăturile care l-au diferenţiat pozitiv de ceilalţi 263 de Papi de dinaintea lui şi care l-au făcut, în multe privinţe, unic printre ei, cu regulile şi întreg ceremonialul medieval, strict şi extrem de complicat de înmormântare papală şi de alegere a unui nou Pontif, lucruri care, cel puţin la televiziunile româneşti, au fost repetate până la disperare, de mai multe ori pe zi.

Lumea a putut fi părtaşă la durerea pricinuită de moartea Papei încă de la 1 februarie 2005, l-a văzut cum s-a chinuit să vorbească, să comunice, a putut percepe atât latura spirituală de talie mondială dar şi latura umană, un om în vârstă ce suporta dureri fizice foarte mari, în faţa unui amestec de afecţiuni: tumoare intestinală, maladia Parkinson, infecţie de tract urinar, traheotomie, şoc septic şi infarct miocardic. Şi când Papa a murit, toată lumea era acolo, cu el. Dacă Papa a putut suferi aceste infirmităţi şi a murit, atunci credinţa oamenilor a fost făcută mai puternică prin acceptarea ideii ca moartea este un fapt real şi

85

Page 86: Coman Media Events

MEDIA EVENTS – PERSPECTIVE TEORETICE ŞI STUDII DE CAZ

inevitabil. Aceasta este o moarte care a fost folosită pentru a atinge mai multe ţinte. A făcut mai puternică credinţa catolicilor în biserică şi în doctrină, dar a prezentat şi latura umană pe care toţi o avem în faţa durerii şi a morţii, indiferent de poziţia politică, socială sau religioasă sau misiunea pe care o avem, marchează încheierea unei perioade în istoria bisercii şi, cu referinţe aproape simultane la succesiune şi convocarea promptă a corpului de cardinali, punctează spre un nou început.

Un alt aspect, atât pe canalele străine, cât şi cele româneşti, a fost atât schimbarea radicală a grilelor de program în conformitate cu importanţa evenimentului cât şi lipsa dezbaterilor sau polemicilor ideologice obscene, cu păreri exprimate vehement. Experţi religioşi (atât catolici, cât şi ortodocşi) şi observatori cu diferite importanţe pentru acest eveniment în sine, au subliniat realizările Papei şi controversele din timpul activităţii lui ca Suveran Pontif, lucru pe care îl consider ca fiind revigorant înainte de toate. Comentatorii au adoptat un limbaj religios nu foarte specializat, pentru a fi pe înţelesul celor neavizaţi şi, chiar şi atunci când au fost formulaţi termeni specializaţi, ei au fost explicaţi pentru a aduce un plus de informaţie. Mai mult decât atât, postul de televiziune CNN a difuzat în paralel, pe toată durata slujbei de înmormântare, la anumite intervale de timp, imagini pe care le difuzau alte televiziuni din lume, din China şi până în Mexic, cu funeraliile Papei, tocmai pentru a demonstra importanţa mondială a acestui eveniment.

Partea negativă legată de mediatizarea acestei morţi constă în primul rând într-un cumul de speculaţii şi anticipări extrem de multe care s-au făcut în discursul mediatic care, în multe privinţe şi din ce am văzut, mai ales în media românească în excesul de zel pe care l-a avut de a dovedi profesionalism şi o informare cât mai bogată, nu s-au adeverit. În timp ce televiziunile s-au înghesuit să informeze despre starea de sănătate din ce în ce mai proastă a Papei, au călcat de multe ori linia foarte delicată între viaţă şi moarte, între respect şi violarea intimităţii. Încercarea extrem de

86

Page 87: Coman Media Events

Ruxandra ADAMAgonia şi moartea papei Ioan Paul al II-lea

intensă a mass media de a informa despre moartea unui om este, prin definiţie, deranjantă şi intrusivă.

Şi câteodată, mai ales când experţi medicali şi-au dat cu părerea referitor la starea de conştienţă sau inconştienţă în care s-ar putea afla Papa, dacă are dureri sau nu, dacă suferă sau nu, lucrurile au luat, înainte de vreme, o întorsătură macabră. În momentul în care s-a mers şi mai departe pe linia speculativă, tot dintr-un exces de zel pentru a informa şi a face totul cât mai senzaţional, s-au făcut estimări legate de cât de mult ar mai putea trăi şi ce se va întâmpla după ce Papa moare, înainte ca Papa să fi murit sau să se ştie că starea lui de sănătate este compromisă, totul a devenit lipsit de profesionalism şi lipsit de respect faţă de Papa ca om, dar şi faţă de starea lui. Această lipsă de răbdare care alimenta o permanentă stare de nelinişte, de frenezie informativă, de ghiceli constante, a făcut multe televiziuni să depăşească limita bunului simţ. Un exemplu în care s-a încălcat această limită, a fost momentul în care un post de radio italian a anunţat că Papa a murit, lucru complet neadevărat, aşa cum s-a grăbit după aceea să afirme Vaticanul.

Printre ştirile pe care le-au prezentat televiziunile româneşti, au fost o parte care s-au dovedit a fi neadevărate: un exemplu ar fi faptul ca Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii va participa la funeralii şi nu la căsătoria prinţului Charles (ştire care a fost difuzata pe Realitatea TV), după care s-a aflat că regina nu va participa deloc la funeralii şi că in locul ei va veni prinţul, sau ca doar premierul Călin Popescu-Tariceanu va participa la funeralii fără preşedintele Traian Băsescu (tot pe Realitatea TV), după care s-a aflat că preşedintele român va participa şi el, împreună cu domnii Ion Iliescu şi Emil Constantinescu şi Regele Mihai I; sau faptul că Papa va fi înmormântat într-un sicriu de sticlă, plus alte două sicrie şi apoi într-un cavou, după care s-a aflat că de fapt va fi înmormântat în pământ într-un sicriu de lemn, ştirile contradictorii legate de sănătatea Papei pe tot parcursul agoniei lui etc. Acestea nu au făcut decât să creeze şi mai multă confuzie, nelinişte, angoasă şi un plus de scepticism din partea tuturor celor care sunt consumatori

87

Page 88: Coman Media Events

MEDIA EVENTS – PERSPECTIVE TEORETICE ŞI STUDII DE CAZ

de media şi care au fost interesaţi de acest eveniment, faţă de televiziunile care au făcut publice asemenea informaţii.

Un alt lucru, ca o consecinţă a numărului mare de date oferite şi a comentariilor de pe parcursul transmisiunilor a fost narativizarea discursului mediatic, ajungându-se la fenomenul de dispariţie a ştirii scurte şi de apariţie a discursului elaborat, prelungit. Calificativele grandioase atribuite Papei, menţionate mai sus, neîncetatele şi lungile intervenţii pe parcursul slujbei de înmormântare care poate au subliniat implicarea afectivă a comentatorilor, mai ales la televiziunile româneşti (PROTV, Antena 1, Realitatea TV şi N24) comparativ cu extrem de scurtele şi punctatele intervenţii de la CNN, cu informaţii mai mult sau mai puţin utile care aveau un conţinut destul de variat, de la explicarea etapelor înmormântării şi până la diferenţe de rit între bisericile catolică şi ortodoxă. Pe de o parte, dispare astfel obiectivitatea de care trebuie să dea dovadă un jurnalist în prezentarea evenimentelor, detaşarea de cele prezentate se estompează şi astfel dispare distanţa dintre jurnalist şi eveniment.

Prin urmare evenimentul este scos din sistemul ştirilor (news) şi este împins spre o zonă ce poate ţine de ficţional. Pe de altă parte distrage destul de mult atenţia, emoţia şi implicarea din partea telespectatorilor de la evenimentul înmormântării în sine, pentru lucruri care puteau fi dezbătute şi după încheierea funeraliilor. Această atenţie a fost menţinută totuşi prin cadrele filmate, atât la televiziunile străine, cât şi la cele româneşti, care s-au axat foarte mult pe mulţimi, pe oameni cu poveşti extraordinare pe lângă care au trecut ca să ajungă la înmormântarea Papei, sau pe ale căror feţe se putea citi emoţia foarte mare şi, nu în ultimul rând, pe procesiunea funerară, pe feţele înalţilor prelaţi şi ai oficialilor.

Cât priveşte presa românească, comparativ cu televiziunea, ea a încercat să ţină pasul cu bogăţia de informaţii şi date prezentate legate de personalitatea Papei, viaţa şi momentul morţii, a aplicat la fel de multe calificative cu dimensiuni mitice ca şi majoritatea televiziunilor, dar a fost mai obiectivă şi nu atât

88

Page 89: Coman Media Events

Ruxandra ADAMAgonia şi moartea papei Ioan Paul al II-lea

de intrusivă în prezentarea evenimentelor, cu un ton cât se poate de distant, dar nu rece sau minimalizant.

Concluzia este de la sine înţeleasă şi anume că agonia şi moartea Papei Ioan Paul al II-lea a fost un media event, cu răsunet mondial. Anticiparea evenimentului, atitudinea jurnaliştilor şi a comentatorilor din televiziuni pe durata evenimentului şi după aceea se înscriu în caracteristicile privind comportamentul jurnaliştilor referitor la evenimentele aşteptate.

Bibliografie

Surse:

Canale de televiziune (29.03. 2005 – 8.04.2005):CNNBBC WORLDEURO NEWSPROTVANTENA 1REALITATEA TVN24

Site-uri internet:www.popejohnpaul.com

Ziare (2.04.2005-8.04.2005):www.adevarulonline.rowww.bbcromanian.comwww.gardianul.rowww.gazetasporturilor.rowww.prosport.rowww.cotidianul.rowww.expres.ro (Evenimentul Zilei Online)www.jurnal.md (Jurnal de Chisinau)

89

Page 90: Coman Media Events

Funeraliile Teo Peter, un Media Event?

Ramona-Maria DELIU

Obiectul prezentului studiu îl reprezintă ceremonia de înmormântare a liderului formaţiei Compact, Teo Peter, şi stabilirea măsurii în care acest eveniment poate fi considerat un media event. Pentru susţinerea analizei s-au folosit articolele apărute în presa scrisă, în ziua imediat următoare funeraliilor din Bucureşti şi a celor din Cluj.

Din punct de vedere al contextului în care s-au desfăşurat funeraliile trebuie menţionat faptul că moartea mult regretatului basist al trupei a survenit în urma unui tragic accident rutier în noaptea de 3 spre 4 decembrie 2004. În centrul capitalei un angajat al Ambasadei SUA, Christopher Robert VanGoethem, conducând un automobil Jeep, a intrat în coliziune cu un automobil Dacia 1310, un taxi în care se deplasa Teo; din cauza leziunilor interne, moartea a survenit la câteva momente de la accident. Ulterior puşcaşul marin a fost supus unei investigaţii superficiale de către autorităţile române după care, datorită invocării imunităţii de care dispunea sergentul american, acesta a fost scos din ţară la câteva ore de la accident.

Procedând la expunerea argumentelor în favoarea afirmaţiei că funeraliile lui Teo Peter au fost un media event, trebuie menţionat mai întâi ca este o ceremonie, un ritual de trecere, care se repetă şi care are un program bine definit în mod obişnuit; dar în cazul de faţă, datorită circumstanţelor în care s-a produs moartea regretatului artist, înmormântarea lui Teo devine un eveniment neobişnuit care iese din normele tradiţionale ale unei astfel de ceremonii, caracteristică ce îl plasează în sfera media event-urilor. Putem asista la ceremonii funerare şi să ştim dinainte

Page 91: Coman Media Events

Ramona-Maria DELIUFuneraliile Teo Peter, un Media Event?

ce se întâmplă, dar de data aceasta este vorba în primul rând de o personalitate culturală din România şi în al doilea rând moartea lui nu a survenit în mod natural, ci a luat prin surprindere pe toată lumea, basistul nefiind la o vârsta înaintată, ci ducând o activitate intensă pe scena muzicii româneşti. Chiar în momentul accidentului, era în desfăşurare festivalul „Rock My Heart” al cărui producător era Teo. Pe lângă toate astea, circumstanţele, încă neelucidate, în care a avut loc tragicul accident ce a dus la moartea lui, au creat o oarecare reacţie surdă împotriva americanului, impunând un anume simbolism acestor funeralii, aparent bine plănuite dinainte. Conform lui Dayan şi Katz acest fel de ceremonii sunt „transformative”, ceremonii cu aspiraţii „novatoare” după cum aflăm din constructul mediatic al unei ceremonii politice (Velicu, Ştefănescu, 2003, p.23).

O altă caracteristică a funeraliilor lui Peter este „caracterul reverenţios”, trăsătură menţionată de studiul celor doi antropologi ca fiind comună media event-urilor.

Într-adevăr „ultimul drum” al lui Peter este ceremonios, atitudinea participanţilor fiind deosebit de respectuoasă. Atât fani cât şi prieteni sau colegi de breaslă îl asistă în linişte.

,,În timp ce americanul a fost scos din ţară şi pus la adăpost de către conaţionali, Teo Peter a fost condus pe ultimul drum de numeroase personalităţi ale lumii artistice, care au dorit să aducă un ultim omagiu celui pe care l-au numit “spiritul Compact”. Printre cei prezenţi la slujbă s-au numărat foştii colegi de la Compact, dar şi membri ai trupelor Iris, Holograf, Sfinx Experience, Bere Gratis, Metrock, actori şi vedete de televiziune. Theo Peter Jr., fiul lui Teo Peter, basist în trupa Altar, a luat cuvântul pentru a mulţumi participanţilor la slujbă pentru prezenţă.”aflăm din Realitatea Românească, 07 decembrie 2004. „După mesaje, lumea a început să plece încet, fără zgomote pentru a nu tulbura liniştea celui care a fost Teo Peter.” Jurnalul Naţional, 07 decembrie 2004.

91

Page 92: Coman Media Events

MEDIA EVENTS – PERSPECTIVE TEORETICE ŞI STUDII DE CAZ

Evenimentul este transmis în direct, întrerupând rutina zilnică a programelor de televiziune. Chiar mai mult de atât, casa de discuri a trupei Compact întreprinde demersuri pentru ca pe 7 decembrie la orele 11:59`30`` să se păstreze „30 de secunde de tăcere la radio şi la televiziune: să fie întreruptă emisia, timp de 30 de secunde, în memoria regretatului artist”, aflăm din Evenimentul Zilei, 6 decembrie 2004.

Unul din cele mai importante argumente în favoarea considerării acestor funeralii ca Media Event este faptul că a captivat, prin intermediul mediatizării, largi comunităţi, probabil majoritatea românilor şi chiar atenţia Occidentului întrucât Statele Unite ale Americii erau profund implicate, deoarece un puşcaş marin american era responsabil pentru tragedie. Cu toate că ambasadorul Americii la Bucureşti, Jack Dyer Crouch, prezintă condoleanţe fiului lui Peter din partea sa şi a guvernului american, opinia publică are multe de spus împotriva americanilor. „Cristian Paţurcă. Acesta din urmă, cu faţa plină de lacrimi, a strigat sugrumat de emoţie: «Mă duc să cânt în faţa Ambasadei Americii. Voi cânta până mă vor lega»“, citim în Libertatea, 07 decembrie 2004.

Pe lângă faptul că trupul neînsufleţit al vedetei a fost însoţit de sute de persoane la Sala Polivalentă, mulţi alţii au urmărit evenimentul în presa scrisă sau televizată, aceştia preferând să îşi exprime regretul faţă de tragedia dispariţiei basistului în intimitate în faţa televizorului sau a ziarului.

Mai departe se va urmări tratamentul special al mass media faţă de funeralii, respectiv evenimente circumstanţiale ale tragediei. În primul rând presa nu putea să rămână chiar obiectivă faţă de acest eveniment întrucât s-ar fi împotrivit atitudinii consumatorilor de presă sau participanţilor la ceremonie despre care aflăm din Jurnalul Naţional, 07 dec 2004: „Durerea îi împietrise pe toţi.” Tot în aceeaşi ediţie a Jurnalului citim că „Rockerii pe care îi vedem de obicei dezlănţuiţi pe scenă nu puteau să îşi stăpânească lacrimile.” „Atmosfera era una dintre cele mai apăsătoare”. În ciuda muzicii extrem de gălăgioase, a

92

Page 93: Coman Media Events

Ramona-Maria DELIUFuneraliile Teo Peter, un Media Event?

cărui reprezentant era şi Teo Peter, totul era redus la cea mai adâncă tăcere, iar Teo Peter Jr. îi roagă pe cei prezenţi să păstreze în memoria lor un Teo „aşa cum era el, vesel şi plin de viaţă, şi nu aşa cum este acum”. Imaginea celui dispărut rămâne o legendă astfel în amintirea tuturor, iar faptul că dispariţia a survenit într-un moment când mass media era foarte atentă asupra activităţii sale a contribuit la „sanctificarea” sa conform studiului Barbarei Mayerhof „Death in a due time”. În plus dispariţia lui a avut loc în „maşina blestemată” cum o numeşte Evenimentul Zilei, 07 decembrie 2004. Ceea ce implică bineînţeles condamnarea neglijenţei americanului şi, de ce nu, chiar a politicii Statelor Unite, care nu au acceptat investigarea puşcaşului marin în România ci chiar au îndreptăţit temerile românilor, din decembrie 2004, acelea că VanGoethem va fi achitat de curtea marţială SUA, lucru care într-adevăr s-a întâmplat la mai mult de un an după accident. Cristian Tudor Popescu notează la 24 de ore după accident, în Adevărul, 06 decembrie 2004: “America trece cu roţile peste România. Cum mai sperăm că NATO ne va apăra de cineva.”, „Uriaşul Teo Peter a fost omorât ca un pui de găină”. Comentariile sunt destul de înţepătoare, reflectând probabil dezacordul unei largi comunităţi faţă de foarte puternica SUA care dă „lecţii de democraţie” dar îşi achită criminalii şi nu de o „crimă de război ci de o crimă de pace” remarca tot Tudor Popescu.

Un alt extras din ziarele de după funeraliile de la Sala Polivalentă îl prezintă pe Teo Peter ca un sfânt spre care toţi se îndreaptă în pelerinaj (Artişti în pelerinaj la Sala Polivalentă, în: Libertatea, 07decembrie 2004).

,,Ieri, toată suflarea muzicală românească a fost în doliu. Prieteni de-o viaţă cu regretatul Teo Peter, muzicieni şi oameni obişnuiţi, sute de persoane au poposit la Sala Polivalentă să-şi ia rămas bun de la Teo.”

Se pare că relatările mass media referitoare la eveniment se raportează la el mai mult subiectiv, exprimând mai degrabă tristeţea colectivă şi nevoia de a-l ridica pe un piedestal, cerută de

93

Page 94: Coman Media Events

MEDIA EVENTS – PERSPECTIVE TEORETICE ŞI STUDII DE CAZ

publicul consumator al evenimentului, identificarea cu „entuziasmul”populaţiei în derularea subiectului, decât obiectivitatea jurnalistică. Aceasta este ceea ce creează media event-ul spre deosebire de detaşarea şi răceala „obiectivismului”, care refuzau media event-ul.

Simbolismul tragediei este amplificat de faptul că funeraliile, deşi au loc la o biserică din Berceni – printr-o scurtă slujbă religioasă –, presa scrisă pune în lumină ce se întâmplă la Sala Polivalentă, de unde Peter plecase în noaptea tragicului accident, şi unde se întoarce de astă dată nu pentru a concerta sau a fi primit cu zâmbete şi buna dispoziţie, ci pentru ca toţi cunoscuţii şi fanii săi să îşi ia ramas bun de la el in linişte.

,,Artistul fusese vineri seară la Sala Polivalentă, unde organizase, ca producător general, Festivalul “Rock in My Heart”. Ieri s-a întors din nou aici, dar nu pentru a concerta pentru fanii lui sau pentru a fi alături de colegii şi de admiratorii săi. Trupul neînsufleţit al muzicianului a fost depus pentru câteva ore la Sala Polivalentă, pentru ca aceia care l-au cunoscut sau doar l-au admirat în concerte să îşi poată lua rămas bun.” aflăm din Jurnalul Naţional, 07 decembrie 2004. După care Evenimentul Zilei relatează cum că ultimele proiecte ale lui Teo Peter se desfăşurau în scopul de a reîntregi grupul Compact. El tocmai reuşise să îi împace pe unii din membri, dar concluzia articolului este: „I-a împăcat pe toţi ca să-l îngroape.” Sau, cum se menţiona la începutul articolului: „De Sfîntul Nicolae, Teo a strîns lîngă el prietenii pentru ultima oară.”

Funeraliile dau de asemenea ocazia, în mass media, la retrospecţie asupra vieţii celui dispărut şi la documentare referitor la o glorie dispărută. Trupa Compact intră şi ea în legendă alături de fondatorul ei şi, în perioada imediat următoare tragicului accident, sunt difuzate un număr mare de imagini din arhive, făcând istoria formaţiei Compact.

94

Page 95: Coman Media Events

Ramona-Maria DELIUFuneraliile Teo Peter, un Media Event?

În consecinţă, pentru a relua argumentele, putem spune despre ceremonia de dinaintea înhumării trupului lui Teo Peter, adică ceremonia care a avut loc în Bucureşti la Sala Polivalentă că: a fost transmisă live, a avut un caracter reverenţios, a fost preplanificată (era vorba despre o ceremonie despre care se ştiau coordonatele, orele la care aveau să aibă loc evenimentele), a avut un simbolism crescut, nefiind tratată cu răceală şi distanţare, a creat comunităţi, atenţia publicului a fost atrasă de mediatizarea ritualului şi a atras o prezenţă foarte mare la Sala Polivalentă sau în rândul celor care au vizionat posturile de televiziune, toţi fiind impresionaţi de tragedia petrecută şi au luat poziţie împotriva guvernului American, chiar făcându-se o petiţie ca puşcaşului marin să i se ridice imunitatea şi să fie trimis pentru judecare în România. Conform articolului Ancăi Velicu şi Simonei Ştefănescu, Constructul mediatic al unei ceremonii politice (în: Sociologia Românească, vol.I nr.3/2003), caracteristicile media event-ului ar fi cele menţionate şi aplicate ceremoniei, care face obiectul prezentului studiu. Dar bineînţeles, nu este exhaustiv.

Bibliografie:

Articolele publicate în Realitatea Românească, Ziua, Libertatea, Jurnalul Naţional, Evenimentul Zilei, Adevărul din data de 07 decembrie 2004 (http://www.hotnews.ro/index_2004-12-7-Revista-Presei-stiri-ziare-TV-radio-documente-download-video.htm)

Velicu, Anca, Ştefănescu, Simona, ,,Constructul mediatic al unei ceremonii politice”, în: Sociologia Românească, vol.I nr.3/2003

<http://new.petitiononline.com/00769200/petition.htmlPopescu, Cristian Tudor, ,,Marinică Ucigaşul trece cu roţile peste

România”, în: Adevărul,

95

Page 96: Coman Media Events

Media event:Funeraliile lui Yasser Arafat

Anca SCURTU

Noţiunea de „media event” este introdusă de Daniel Dayan şi Elihu Katz şi dezbătută pe larg în lucrarea „Media events”, apărută în 1992. Pentru a înţelege mai bine acest concept, este nevoie de o diferenţiere între două tipuri de ştiri. Cei doi autori propun următoarea clasificare:

1. ştiri de rutină menite să prezinte situaţii comune.2. ştiri de non-rutină: „afectează segmente social importante

şi întrerup activităţile jurnalistice curente şi declanşează o cuvertură meditatică aparte.”2

Este vorba de fapt despre acele evenimente care ies din segmentul obişnuit, cărora le este acordată mai multă atenţie şi care au parte de o largă mediatizare. Fie că este vorba despre funeraliile unei personalităţi, despre nunta unor membri ai casei regale sau despre vizita lui Michael Jackson în România, toate aceste evenimente sunt tratate ca atare, ca nişte media events. Ele sunt media events nu prin natura lor, ci mai degrabă prin modul în care sunt prezentate de presă. Printre evenimentele încadrate în această categorie se numără căderea zidului Berlinului în 1989, evenimentele de la 11 septembrie 2001 sau invazia Irakului de către trupele americane.

Modalitatea în care evenimentul este prezentat încearcă să ofere publicului ceea nu poate simţi dacă nu se află la faţa locului.

2 Coman, Mihai, 2003, Mass media, mit şi ritual. O perspectivă antropologică, Iaşi, Polirom, p. 59.

Page 97: Coman Media Events

Anca SCURTUMedia event: Funeraliile lui Yasser Arafat

Prin accentuarea sau chiar exagerarea desfăşurării evenimentului, televiziunea încearcă să „ofere publicului un echivalent funcţional al experienţei festive.”3

În lucrarea de faţă evenimentul care va fi tratat din perspectiva unui media event pentru a vedea dacă se încadrează în această categorie este înmormântarea liderului palestinian Yasser Arafat. De aceea, se vor avea în vedere o serie de articole apărute în presa arabă, dar şi europeană, precum şi o serie de definiţii sau caracteristici ale unui media event.

Un prim aspect care trebuie luat în considerare atunci când tratăm un eveniment din perspectiva unui media event este anticiparea lui în presă. Sunt publicate o serie de articole sau anunţuri prin care se anticipează producerea evenimentului respectiv4.

În cazul de faţă, luând în discuţie presa arabă, se pot observa cele enumerate mai sus. Un articol apărut la 1 noiembrie 2004 (Yasser Arafat a murit pe 11 noiembrie 2004) în ziarul Bahrain Tribune Daily se menţionează că, deşi preşedintele a fost dus la un spital din Franţa fără ca un diagnostic să fie pus încă, Parlamentul palestinian şi Consiliul Naţional de Securitate nu s-au întrunit încă pentru a discuta despre alegerea unui nou lider sau adoptarea unei noi linii politice5. Nu existau detalii legate de boala preşedintelui, nici măcar de starea lui, dacă este stabilă sau nu şi totuşi ziarul includea aceste comentarii referitoare la posibila lui moarte.

În plus, acelaşi articol aminteşte şi faptul că Ariel Sharon exclude posibilitatea ca Arafat să fie înmormântat în Ierusalim. Într-adevăr, faptul că Sharon vorbeşte despre înmormântare înainte ca Arafat să moară poate fi legat de disputa israelo-

3 Dayan, Daniel, Katz, Elihu, 1992, Media events, Cambridge, Harvard University Press, p. 78. 4 Coman, Mihai, op. cit., p. 60.5 „Sharon Rules Out Burial in Israel”, în Bahrain Tribune Daily, 1.11.2004, http://www.bahraintribune.com/ArticleDetail.asp, site vizitat pe 28 ianuarie 2008.

97

Page 98: Coman Media Events

MEDIA EVENTS – PERSPECTIVE TEORETICE ŞI STUDII DE CAZ

palestiniană dar, după cum se observă, speculaţiile legate de funeralii au existat înainte ca un diagnostic să fie pus.

Pe 5 noiembrie acelaşi ziar anunţă că serviciile de securitate palestiniene sunt deja în alertă în eventualitatea morţii preşedintelui, în caz că acest lucru ar conduce la manifestări violente6. Deşi în data de 10 noiembrie nu se ştia sigur dacă preşedintele a murit sau nu, este subliniat următorul lucru: „Dar chiar înainte de anunţul oficial al decesului, un conflict se contura între Israel şi Palestina asupra locului în care preşedintele va fi îngropat.”7

Probabil momentul cel mai intens şi prezentat într-un mod spectaculos, punându-se accent pe latura emoţională şi pe exagerarea reacţiilor, este chiar înmormântarea liderului. Un media event este prezentat „în mod ceremonios şi nu o dată subiectiv”8.

Înmormântarea face parte din categoria riturilor de trecere. Astfel că regăsim anumiţi paşi care au fost efectuaţi şi merită menţionaţi datorită caracterului inedit chiar dacă nu fac parte din rândul caracteristicilor unui media event. Decesul lui Arafat a fost urmat de 40 de zile de doliu naţional, iar câteva zile la rând şcolile şi magazinele au fost închise. Trupul a fost pregătit conform tradiţiei islamice, fiind spălat şi înfăşurat într-un giulgiu alb fără cusături. A fost aşezat pe pămînt, pe partea dreaptă, cu faţa spre Mecca.

În ce priveşte ceremonia propriu-zisă, aceasta cuprinde o serie de elemente descrise într-un mod destul de dramatic de presă. În plus se recurge şi la utilizarea unor termeni care transformă evenimentul mai mult într-o piesă de teatru. Gazeta de

6 „Arafat on Life Support”, în Bahrain Tribune Daily, 5 noiembrie 2004, http://www.bahraintribune.com/ArticleDetail.asp, site vizitat pe 28 ianuarie 2008. 7 „Confusion over Arafat’s health; burial plan set”, Bahrain Tribune Daily, 10 noiembrie 2004, http://www.bahraintribune.com/ArticleDetail.asp, site vizitat pe 30 ianuarie 2008. 8 Coman, Mihai, op. cit., p. 60.

98

Page 99: Coman Media Events

Anca SCURTUMedia event: Funeraliile lui Yasser Arafat

Olt vorbeşte despre „scene incredibile la Ramallah, unde o mulţime aproape în delir a provocat haos la funeraliile liderului”9.

Pe parcursul ceremoniei au fost lansate în aer salve de armă. Odată ce sicriul a fost scos din elicopter, salvele s-au intensificat. Tot despre ceremonie ziarul Ziua menţionează într-un articol din 13 noiembrie 2004 că „presiunea enormă creată de palestinieni era să dărâme coşciugul de pe umerii celor care l-au purtat”10.

Un alt element care trebuie adus în discuţie este şi reacţia oamenilor şi cum a fost ea înregistrată de presă. Astfel, pe 11 noiembrie 2004, preşedintele palestinian a încetat din viaţă într-un spital din Franţa. Ziarul Bahrain Daily relatează modul în care palestinienii s-au manifestat la aflarea veştii. Mii de oameni au ieşit în stradă, în Ramallah, îndreptându-se spre cartierul general al lui Arafat. Zona centrală a oraşului a devenit „o mare colorată în alb şi negru de mii de persoane ce mărşăluiau înspre piaţa Manara, mulţi purtând eşarfa specifică liderului.”11

Alături de aceste semne de respect faţă de Arafat pe care ziarul le relatează, există şi momentele dramatice, accentuate de publicaţie. Femeile cad în genunchi, se îmbrăţişează lăcrimând, iar strigăte precum „nu e posibil, nu e posibil”12 se aud peste tot.

Publicaţia menţionează şi declaraţiile palestinienilor ieşiţi în stradă la auzul ştirii. Fatima Sabah de 45 de ani declară că nimeni nu va putea să-l înlocuiască pe Yasser Arafat, el se află „în sângele nostru”13.

9 „Funeraliile lui Yasser Arafat, la Cairo”, în: Gazeta de Olt, 13.11.2004, http://www.gdo.ro/Politic/2004-11-13/Funeraliile+lui+Yasser+Arafat,+la+Cairo, site vizitat pe 1 februarie 2008. 10 „Şi viu şi mort prizonier la Ramalah”, în Ziua, 13.11.2004, http://www.ziua.ro/display.php?data=2004-11-13&id=162436&kword=yasser+arafat, site vizitat pe 1 februarie 2008. 11 „World mourns Arafat”, în Bahrain Tribune Daily, 10.11.2004, http://www.bahraintribune.com/ArticleDetail.asp, site vizitat pe 28 ianuarie 2008. 12 Ibidem. 13 „Palestinians hold symbolic funerals”, în Bahrain Tribune Daily, 13.11.2004, http://www.bahraintribune.com/ArticleDetail.asp, site vizitat pe 29 ianuarie

99

Page 100: Coman Media Events

Aceeaşi notă dramatică o regăsim şi în zilele anterioare morţii liderului palestinian. Într-un articol din 30 octombrie, ziarul din Bahrain prezintă starea palestinienilor: aceştia se simţeau trişti şi temători la gândul că viitorul lor ar putea să fie unul fără Arafat. Astfel, avem atât o anticipare a morţii, cât şi prezentarea reacţiei populaţiei legate de sănătatea lui Yasser Arafat. Articolele apărute pe 11 noiembrie sau după această dată conţin două cuvinte care se repetă „lacrimi” şi „tristeţe”.

Oamenii de rând îşi manifestă tristeţea, dar şi grija faţă de viitorul poporului palestinian. Un şofer de taxi declară că „Arafat nu o să moară niciodată, el este liderul, el este tatăl”14, în timp ce o femeie care plânge (din nou lait-motivul articolelor), îmbrăcată în negru, mărturiseşte că este cea mai tristă zi din viaţa ei.

Este prezentată nu numai reacţia palestinienilor, dar şi a simpatizanţilor lui din întreaga lume. În faţa spitalului din Franţa, unde fusese internat, au fost depuse flori şi mesaje precum „Plecarea ta a lăsat un mare gol în sufletele noastre” sau „Vei fi la fel de glorios ca Che”.

Mai mult, în Liban, refugiaţii palestinieni au organizat o ceremonie simbolică. Un coşciug gol drapat cu steagul palestinian a fost purtat de militanţi în timp ce o femeie îmbrăcată în negru ţinea în mână o ramură de măslin.

Se încearcă sublinierea situaţiei dramatice, atât înainte cât şi după moartea lui Arafat, presa fiind cea care contribuie la mediatizarea sentimentului general de teamă, tristeţe. Totul devine un „social drama”.

O altă trăsătură care poate încadra un eveniment în categoria media event este şi schimbarea tonului în presă. Acesta devine subiectiv, emoţional, sunt folosite o serie de metafore prin care persoana liderului este divinizată.

2008. 14 „World remembers symbol of struggle”, în Bahrain Tribune Daily, 12.11.2004, http://www.bahraintribune.com/ArticleDetail.asp, site vizitat pe 30 ianuarie 2008.

Page 101: Coman Media Events

Voi avea în vedere extrase din presa arabă. Cotidianul Arab News citează o serie de titluri şi fragmente din articolele apărute în ziarele din statele arabe. Astfel, în Egipt, ziarul Al-Wafd menţionează că „simbolul luptei palestiniene a dispărut”15. În alte publicaţii, (precum Al-Akbar tot din Egipt, citat de Arab News) Arafat devine chiar o voce a lumii arabe: „Destinul şi viitorul Palestinei nu este legat de un anumit lider sau simbol, ci de voinţa şi hotărârea marelui popor arab”16.

Acelaşi ton emoţional se regăseşte chiar şi în publicaţiile din state precum Siria, ale cărei relaţii cu Palestina au fost destul de reci în ultimele decade. Ath-Thawra menţionează că liderul palestinian şi-a sacrificat viaţa în vederea apărării poporului său. În publicaţiile din Liban, figura liderului devine una milenară, Arafat devine o legendă şi chiar personificarea lumii arabe. El este numit „ultima figură arabă colosală”17.

În presa din Yemen, Arafat apare nu numai ca un apărător al drepturilor palestinienilor, dar şi ca un lider care a ţinut piept presiunilor americanilor şi israelienilor. „Puternica Americă nu l-a putut convinge să renunţe la principiile sale, iar Israelul nu a reuşit să-i înfrângă spiritul.”18 Relevant este şi articolul intitulat „A homage to Yasser Arafat” în care liderul palestinian este numit „arhitect al Palestinei, mare războinic al OEP, lider rebel al Palestinei, martir al Libertăţii Arabe, susţinător al ţărilor Lumii a Treia şi al politicii de nealiniere”19. În acelaşi articol, pe un ton

15 “Arab Papers Salute Arafat, Symbol of Palestine”, în Arab News, 13.11.2004, http://www.arabnews.com/?page=4&section=0&article=54466&d=13&m=11&y=2004, site vizitat pe 1 februarie 2008. 16 Ibidem. 17 Ibidem. 18 Ramachandran, N., Prof., „Yasser Arafat: A Eulogy”, Yemen Times, Vol. 13, Nr. 800, http://www.yementimes.com/article.shtml?i=800&p=education&a=3, site vizitat pe 3 februarie 2008. 19 Snehaprabha, M., Dr., „A Homage to Yasser Arafat”, în Yemen Times, Vol. 13, Nr. 800, http://www.yementimes.com/article.shtml?i=800&p=education&a=4, site vizitat pe 3 februarie 2008.

Page 102: Coman Media Events

dramatic, autorul deplânge dispariţia liderului, dar consideră că spiritul lui va continua să trăiască. Finalul acestui articol aduce în discuţie un alt aspect al unui media event şi anume moartea ca încoronare. M. Snehaprabha încheie astfel „Arafat a murit, trăiască Arafat”, o variantă adaptată a expresiei „Regele a murit, trăiască regele.”

Toate aspectele menţionate pe parcursul lucrării, apelând atât la articole din presă, cât şi la elemente teoretice ne ajută să tragem următoarea concluzie: înmormântarea lui Yasser Arafat a fost un media event. Amploarea pe care funeraliile au căpătat-o în presă, tonul emoţional folosit în redactarea articolelor, dar şi prezentarea reacţiilor oamenilor într-un mod exagerat, dramatic, încadrează aceste funeralii în categoria media events.

BIBLIOGRAFIEComan, Mihai, 2003, Mass media, mit şi ritual. O perspectivă

antropologică, Iaşi, PoliromDayan, Daniel, Katz, Elihu, 1992,Media events, Cambridge, Harvard

University Press

RESURSE ELECTRONICEwww.arabnews.comwww.bahraintribune.comwww.gdo.rowww.yementimes.comwww.ziua.ro

Page 103: Coman Media Events

Asasinarea şi ceremonia funerară a „fiicei Pakistanului” în mass media

americană

Raluca OPROIU

Pe 27 decembrie 2007, fostul premier pakistanez, Benazir Bhutto, aflată în plină campanie electorală, devine ţinta a ceea ce mai târziu a fost identificat ca act terorist. La ora 18 si 16 minute este oficial declarată moartă. Încetarea din viaţă a „icoanei Pakistanului” a şocat întreaga lume; poporul pakistanez părea că pierduse ultima şansă la o guvernare democratică, iar Statele Unite un aliat de nădejde în lupta împotriva regimurilor autoritare. În orele care au succedat evenimentul, vestea asasinatului a făcut înconjurul lumii cu rapiditate. Imagini şi relatări şocante de la locul faptei erau transmise pe toate canalele internaţionale de televiziune. Scopul acestei lucrări este sa discute modul în care mass-media americană a prezentat în zilele care au urmat atacului asasinarea fostului premier, efectele acestuia asupra poporului pakistanez şi comunităţii internaţionale, precum şi funeraliile lui Bhutto, în termeni de media event.

Câteva delimitări teoretice: ritual media, media event, televiziunea ca ritual

Nick Couldry consideră ritualurile media ca acţiuni care reproduc mitul mass-media ca punct privilegiat de acces în centrul societăţii („the myth of the mediated center”). Couldry aplică conceptul de ritual media la trei arii de cercetare: media events, pelerinaje media şi reality show-uri. Vorbind despre ritualuri

Page 104: Coman Media Events

MEDIA EVENTS – PERSPECTIVE TEORETICE ŞI STUDII DE CAZ

media, Couldry admite că nu vede nicio asemănare între religie şi media, contrazicând teoriile care asemănau consumul de media cu ritul religios; dimpotrivă, el declară de la început că perspectiva lui este chiar una „anti-funcţionalistă” şi că el consideră că limbajul funcţionalist nu face decât să dăuneze înţelegerii complexităţii sociale şi rolului mediei în tot acest complex (Couldry, 2008). Adaugă însă că ritualul media poate fi înţeles ca o dimensiune a relaţiei actuale dintre religie si cultură. Înainte de a oferi o definiţie a conceptului, Couldry mărturiseşte că punctul de plecare al teoriei îl constituie, într-adevăr, paradigma Durkheimiană a originilor sociale ale religiei (practica religioasă are la bază distincţia dintre sacru şi profan; această distincţie reiese din legături sociale şi este întărită prin practici rituale). Dar aceasta nu înseamnă că practicile media au substanţă religioasă. Ritualurile media sunt definite ca acte formalizate organizate în jurul unor categorii şi graniţe fundamentale ale mediei, a căror performare încadrează sau sugerează legături cu valori media mai largi. Categoriile şi valorile la care se referă Couldry sunt de fapt legate de instituţiile media care ajung în şi relatează din centrul cadrului social. Media devine astfel centrul cadrului social. Este ceea ce el numeşte „the myth of the mediated center”: prin intermediul mediei, indivizii au posibilitatea contactului direct cu realităţile sociale; media creează distincţia dintre o celebritate şi un individ comun; creează, de asemenea, convingerea că lumea mass-mediei este mai strălucitoare decât lumea obişnuită (Couldry, 2008).

Televizarea unui ritual în scopul urmăririi lui de către mase modifică atât modul în care ritualul este performat, cât şi modul în care el este receptat. În acelaşi timp, media preia câteva dintre funcţiile asociate în mod tradiţional unei forme de ritual, devenind sursa unor imagini simbolice şi valori împărtăşite la nivel social. Din acest punct de vedere, televiziunea poate fi câteodată extrem de ritualizată şi, în acelaşi timp, un mediu ritualic pentru cultură (Bell, 1997, p. 245). Prin transpunerea realităţii în spectacol,

104

Page 105: Coman Media Events

Raluca OPROIUAsasinarea şi ceremonia funerară a „fiicei Pakistanului” în mass media americană

mass-media realizează echivalentul mitului şi ritualului, în sensul că infuzează realitatea cu un strop de sacru. De fapt, Jean Cazeneuve adaugă faptul că media (televiziunea, în particular) este dotată corespunzător preluării multora dintre funcţiile ritualului tradiţional datorită faptului că accentul pe stimuli audio-vizuali şi comunicare îi permite să exprime complexităţile şi nuanţele gândirii simbolice (apud Bell, 1997, p. 245). La aceasta se adaugă capacitatea de mitologizare pe care o posedă mass-media, capacitate reflectată în abilitatea de a sugera teme culturale, lucruri simple şi stereotipuri pe baza cărora se organizează un subiect şi se orchestrează o experienţă.

Cât despre televiziune ca ritual, unii autori identifică două funcţii pe care aceasta le-a preluat de la forma tradiţională de ritual: pe de o parte, integrarea socială – implicarea telespectatorilor în miezul evenimentelor; pe de altă parte, comuniunea cu fiinţe transcendente – comuniune realizată prin relatarea din sânul evenimentelor, ca în cazul ceremoniilor funerare, de exemplu (Bell, 1997, p. 246).

În ceea ce priveşte media events, de definirea lor sistematică s-au ocupat Daniel Dayan şi Elihu Katz (Media Events: The Live Broadcasting of History, 1992). Ei consideră că televiziunea este capabilă, printr-o strategie a compensaţiei, să acopere distanţa dintre trăirea evenimentelor importante la faţa locului şi trăirea acestora acasă, recurgând la unele tactici: plasarea accentului pe dimensiunea vizuală a evenimentului (acest lucru poate fi valabil nu numai pentru reportajele televizate, ci şi pentru presa scrisă, prin selectarea adecvată a imaginilor care însoţesc articolele); utilizarea unui ton adecvat performării unei ceremonii, festiv sau encomiastic; cooperarea jurnaliştilor cu puterea pentru a spori spiritul festiv sau semnificaţia performativă a evenimentului. Altfel spus, media utilizează puterea simbolică care o caracterizează pentru a transforma un eveniment în eveniment mediatic. Cei doi autori consideră că intervenţia televiziunii în asa numitele momente cruciale ale istoriei produce identificarea

105

Page 106: Coman Media Events

MEDIA EVENTS – PERSPECTIVE TEORETICE ŞI STUDII DE CAZ

spaţiului public cu cel privat; astfel, citirea ziarului (care prin excelenţă creează izolarea individului) este înlocuită de vizionarea în comun şi contactul cu comunitatea (Blondheim & Liebes, 2002, p. 274).

Prin relatarea din miezul evenimentelor şi prin apelul la o simbolistică variată, mass-media devine ea însăşi centrul evenimentelor. Prin utilizarea unor diverse strategii, media permite menţinerea relaţiilor de putere în cultura contemporană, combinând nevoile sociale ale comunităţii cu nevoia proprie de a funcţiona ca unul dintre actorii principali ai sferei sociale (Sumiala-Seppänen & Stocchetti, 2007, p. 340).

În paginile care urmează voi discuta modul în care presa americană a preluat ştirea asasinatului lui Benazir Bhutto şi a transformat-o în eveniment mediatic. Voi urmări dimensiunile rituale, simbolice şi chiar cu implicaţii religioase ale manierei în care mass-media din Statele Unite a relatat evenimentul în două dintre cele mai importante cotidiene naţionale, New York Times şi Washington Post, precum şi pe posturile naţionale de televiziune.

Moartea ca eveniment mediatic

Atacul asupra fostului premier pakistanez în 27 decembrie 2007 a întrerupt programele normale ale televiziunilor, precum şi ordinea firească a vieţii celor care se aflau în faţa ecranelor. Dintr-o dată, vestea dispariţiei lui Benazir Bhutto, precum şi însemnatele pagube omeneşti care au însoţit atentatul au schimbat frecvenţa normală cu una a dezastrului în direct (dezastrul însemna în acelaşi timp şi dispariţia unei persoane publice importante, şi moartea unui număr însemnat de oameni). Televiziunile aflate la faţa locului (singurele posturi de televiziune americane care aveau angajaţi full-time în Pakistan la data atentatului erau CNN şi ABC) (NYT, 31 dec 2007) au început imediat să transmită imaginile şocante de la locul atentatului şi să ofere cele mai sumbre previziuni pentru viitorul poporului pakistanez după dispariţia celei pe care ei o numeau „icoana

106

Page 107: Coman Media Events

Raluca OPROIUAsasinarea şi ceremonia funerară a „fiicei Pakistanului” în mass media americană

Pakistanului”. În zilele care au succedat evenimentul, mass-media a transformat moartea lui Bhutto în eveniment mediatic, oamenii devenind conştienţi nu doar de tragismul situaţiei familiei fostului premier şi a poporului pakistanez, dar şi de rolul fundamental al mediei în ţinerea lumii la curent cu derularea evenimentelor ce au urmat: anchetarea morţii, acuzarea presupuselor persoane vinovate, motivaţia atacului, ceremonia funerară, preluarea conducerii PPP de către fiul defunctei, continuarea campaniei electorale. În continuare voi discuta câteva dintre elementele care au contribuit la transformarea relatării asasinatului şi înmormântării lui Bhutto în eveniment mediatic.

Unul dintre aceste elemente este chiar modul în care moartea lui Bhutto a fost prezentată de către mass-media. Astfel, presa scrisă relatează despre „marea tragedie naţională”, despre o „tragedie pentru partidul ei, si pentru familia ei deopotrivă”, care nu va face altceva decât să „conducă la haos şi frământare” (NYT, 28 dec 2007). La acestea se adaugă comentariile jurnaliştilor despre ceea ce ei numesc un „destin tragic, asemanător celui al clanului Kennedy” (despre aceasta voi discuta ulterior în lucrare), despre „trecerea sub tăcere, prin mijloace brutale, a vocii care vorbea despre democraţie”, moarte care „ne-a şocat pe toţi “ (NYT, 28 dec 2007); cotidienele vorbesc despre „revărsarea durerii la nivel internaţional” în urma încetării din viaţă a unui „descendent strălucitor” al unei mari dinastii politice asiatice (NYT, 4 ian 2007), despre „golul lăsat în urmă” şi „vidul politic” greu de acoperit” (NYT, 28 dec 2007).

Câteodată prezentarea morţii lui Bhutto capătă dimensiuni apocaliptice: atentatul asupra fostului premier pakistanez a produs „o explozie incredibilă, pământul s-a cutremurat ... totul era acoperit de un fum negru” (NYT, 28 dec 2007); sau „în mijlocul confuziei de după explozie, tot locul era plin de bălţi de sânge. Pantofi şi şepci ale muncitorilor de la partid zăceau pe asfalt. Mai mult de zece ambulanţe încercau să-şi facă loc prin mulţimea năucită ca să ajungă la locul asasinatului” (NYT, 28 dec 2007).

107

Page 108: Coman Media Events

MEDIA EVENTS – PERSPECTIVE TEORETICE ŞI STUDII DE CAZ

Prezentarea morţii lui Bhutto în termeni de tragedie subliniază nu numai importanţa fostului premier ca persoană publică şi politică, dar şi cât de vitală era prezenţa ei pentru viitorul Pakistanului. După moartea ei, atât mass-media pakistaneză, cât şi cea americană au ţinut să sublinieze cât de reduse sunt şansele ca poporul pakistanez să mai beneficieze vreodată de un regim democratic. Statele Unite deplâng moartea unui aliat de nădejde împotriva regimurilor autoritare şi terorismului internaţional, poporul pakistanez se află în stare de şoc, iar mass-media creează scenarii apocaliptice şi face tot felul de combinaţii posibile referitor la cum va arăta acea parte a lumii după Benazir Bhutto. În ochii mass-mediei, moartea lui Bhutto anunţă încetarea speranţelor la democraţie ale naţiei pakistaneze. Şi întreaga lume se prinde în acest joc.

Însă moartea lui Bhutto le oferă jurnaliştilor ocazia de a acapara atenţia oamenilor nu numai prin emfaza plasată pe dimensiunea tragică a dispariţiei „icoanei Pakistanului”, ci şi prin derularea continuă pe posturile de televiziune a imaginilor din timpul vieţii fostului premier. Astfel, când nu prezintă noutăţi despre atentat, atacatori sau situaţia politică din Pakistan, televiziunea narează, cronologic, cu suport vizual, cele mai importante momente din viaţa celei care nu mai este: cele mai importante realizări, succese, campanii trecute, etc. Prin urmare, evenimentele din trecut devin acum purtătoare de noi semnificaţii, vorbind despre cea care a fost şi nu va mai fi, permiţând, în acelaşi timp, o mai bună înţelegere a prezentului prin punerea cap la cap a trecutului. Replici trecute ale lui Bhutto au acum noi înţelesuri, prevestitoare. Un jurnalist WP relatează un fapt trecut pe care acum îl vede cu alţi ochi. În momentul inaugurării primei secţii de poliţie cu personalul format numai din femei, jurnalistul respectiv o întreabă pe Bhutto dacă intenţionează să sprijine intrarea în politică a propriilor copii. Fostul premier răspunde însă vehement

108

Page 109: Coman Media Events

Raluca OPROIUAsasinarea şi ceremonia funerară a „fiicei Pakistanului” în mass media americană

că nu, adăugând că a face politică în Pakistan este mult prea periculos (WP, 28 dec 2007).

În altă ordine de idei, dar tot pentru a sublinia modul în care media adaugă semnificaţii simbolice evenimentelor, saga familiei lui Bhutto este asemănată cu destinul tragic al clanului Kennedy. Bhutto era la fel de iubită de poporul pakistanez pe cât J. F. Kennedy era de cel american, fraţii lui Bhutto au murit în condiţii misterioase (unul împuşcat, altul otrăvit), asupra soţului ei planau îndoieli referitoare la legalitatea afacerilor pe care le conducea, ca să nu mai menţionăm faptul că ea însăşi fusese închisă în trecut şi tatăl îi fusese executat. Semnificaţie aparte dobândeşte şi locul unde Benazir Bhutto şi-a găsit sfârşitul, regiunea Rawalpindi. Se pare că aici fusese asasinat un alt fost prim-ministru, Liaquat Ali Khan, în 1951. În plus, la mai puţin de doi kilometri de locul asasinatului lui Bhutto, fusese executat tatăl acesteia, Zulfikar Ali Bhutto, în 1979. Ca să nu mai spunem că unul dintre medicii responsabili de resuscitarea lui Bhutto era fiul unuia dintre medicii care au încercat să-l ţină în viaţă pe Ali Khan, cu peste cincizeci de ani înainte, după ce acesta fusese atacat. Iată cum media pune cap la cap evenimente trecute, le dă o anumită coerenţă, un plus de semnificaţie simbolică, acea de coincidenţe prevestitoare, şi construieşte aura de tragism de care moartea are nevoie pentru a deveni media event.

Mass media devine catalizator al acestor procese de transformare a trecutului pe baza evenimentelor prezente, subliniind dimensiunile pierderii la nivelul colectivităţii. Acest proces prezintă conotaţii ritualistice derivate nu atât din căutarea unui „adevăr obiectiv”, cât mai ales din construirea verbală a unuia, într-un mod coerent şi fidel, pentru a-l face nu doar înţeles, ci şi convingător (Sumiala-Seppänen & Stocchetti, 2007, p. 340).

Un alt element care sprijină crearea evenimentului mediatic este construirea postumă a imaginii lui Benazir Bhutto. Important lider politic şi aliat al Statelor Unite, fostul premier devine acum icoană a luptei pentru democraţie şi figură sacrificială pentru

109

Page 110: Coman Media Events

MEDIA EVENTS – PERSPECTIVE TEORETICE ŞI STUDII DE CAZ

acelaşi scop. Ea a fost „fiica Pakistanului”, „bastion împotriva extremismului islamic şi tribun al democraţiei” (NYT, 28 dec 2007), o „rază de lumină pentru tinerele Pakistanului” (WP, 28 dec 2007). După moarte, cu siguranţă că va „străluci ca simbol însufleţitor cu şi mai multă putere decât în timpul vieţii”, ca un adevărat martir (WP, 28 dec, 2007). Chiar şi cei care i-au fost inamici politici sau nu erau de acord cu programul partidului al cărui lider Bhutto fusese conştientizează faptul că aceasta şi-a dat viaţa pentru democraţie (NYT, 28 dec 2007). În acelaşi timp, cei care i-au pus capăt vieţii devin forţe ale răului şi responsabili pentru transformarea Pakistanului în loc al pierzaniei: „cei care au ucis-o sunt forţe ale răului şi autoritarianismului”, titrează WP (1 ian 2008). „Sunt cei care preferă arma în locul raţiunii”.

Moartea devine eveniment mediatic atunci când victima este o persoană publică marcantă, cu rol fundamental în viaţa comunităţii. Iar media a construit deja scenariul apocaliptic al Pakistanului de după Bhutto. Fără îndoială, media a utilizat imaginile şi relatările de la faţa locului de imediat după atentat ca prefigurând viitorul poporului pakistanez. Relatarea dezordinii şi a reacţiilor exagerate ale oamenilor nu fac decât să confirme calitatea de eveniment mediatic pe care media i-a creat-o dispariţiei lui Bhutto. NYT relatează că veştile despre atacul asupra lui Bhutto au determinat mulţimea să se îndrepte furioasă spre spitalul unde aceasta fusese dusă imediat după atac. În zonele învecinate, oamenii dezlănţuiţi blocaseră străzile, incendiaseră sute de cauciucuri (mod consacrat al poporului pakistanez de a-şi manifesta protestul) şi nu încetau să spargă totul în jur, aruncând cu pietre.

Vestea morţii liderului PPP a căzut ca un trăsnet în mijlocul celor strânşi în faţa spitalului de unde aşteptau o speranţă: bătrâni au căzut la pământ, plângând, femei invocau divinitatea şi ţipau deznădăjduite, afirmând că „astăzi am murit cu toţii” (WP, 28 dec 2007). În acest timp, pe străzi violenţa era în toi, ţinta preferată fiind portretele celui devenit de-acum inamicul numărul unu al susţinătorilor PPP, Pervez Musharraf. Pe 31 decembrie, WP comenta reacţiile poporului pakistanez anunţând că „îşi

110

Page 111: Coman Media Events

Raluca OPROIUAsasinarea şi ceremonia funerară a „fiicei Pakistanului” în mass media americană

marchează furia prin flăcări”. Cotidianul descrie cum în orele care au urmat atentatului, profesori, şoferi de autobuz şi vânzători de fructe (oameni din toate categoriile şi păturile sociale, indiferent de educaţie) şi-au strâns copiii şi au pornit în căutare de cauciucuri cu un singur scop: pentru a le da foc. Protestatarii incendiaseră deja zeci de autobuze şi fumul înecăcios devenise simbol al furiei lor fără margini. WP remarcă faptul că în orele şi zilele care au urmat asasinatului, aproape orice instituţie care reprezenta puterea politică în vigoare devenise ţinta atacurilor mulţimii. Peste două sute de bănci fuseseră vandalizate, semafoarele sparte, majoritatea cablurilor pentru internet prin fibră optică fuseseră distruse. Se pare că până şi un orfelinat fusese luat cu asalt din cauza faptului că fusese luat drept instituţie politică (WP, 31 dec 2007). Mass media americană a folosit imaginile şi reportajele de la faţa locului de imediat după atac pentru a prefigura viitorul de-acum incert al poporului pakistanez. Toată revolta şi mişcările împotriva autorităţii sunt considerate prevestitoare ale unui viitor sumbru pentru Pakistan în absenţa celei pe care o considerau salvatoarea naţiunii.

Centrul atenţiei devine însă tot media, mai precis veştile televizate din miezul lucrurilor care fac înconjurul lumii. NYT relatează modul în care ştirea asasinării lui Bhutto se răspândeşte în comunitatea pakistaneză din New York. Astfel, vestea a fost purtată cu repeziciune, din casă în casă şi de la om la om. Apoi, cei mai mulţi s-au strâns în restaurante şi localuri unde au urmărit cu sufletele la gură imaginile difuzate prin satelit care prezentau ultimele momente din viaţa lui Bhutto. Telefoanele mobile, e-mailul şi televiziunea prin satelit au reuşit, fără îndoială, să acopere în câteva minute distanţa dintre imigranţi şi ţara de unde au venit (NYT, 28 dec 2007).

Moartea lui Benazir Bhutto devine eveniment media şi prin modul în care se plasează accentul pe dimensiunea vizuală a celor întâmplate, pornind de la scena atacului şi urmărind desfăşurarea evenimentelor până la înmormântarea fostului lider pakistanez. Astfel, după asasinat, televiziunea utilizează imaginile din timpul

111

Page 112: Coman Media Events

MEDIA EVENTS – PERSPECTIVE TEORETICE ŞI STUDII DE CAZ

vieţii lui Bhutto şi cele de imediat dinainte de atentat ca să nareze povestea fostului lider PPP. Ele sunt aşezate într-o ordine coerentă şi utilizate pentru a reda fidel, în imagini, cronologia vieţii celei ucise. Cele mai multe o prezintă pe Bhutto în mijlocul oamenilor, în timpul campaniilor electorale, şi coeziunea comunităţii devine evidentă. Aceeaşi coeziune a comunităţii este întâlnită şi în cadrul ceremoniei simple şi fără fast de care a avut parte Bhutto, înmormântată lângă trupul tatălui ei, pe fundalul steagurilor PPP fluturânde şi în prezenţa a zeci de mii de susţinători ai liderului PPP. Deşi înmormântată printr-un ritual simplu, ceea ce reflectă, de fapt, însemnătatea fostului lider şi legătura puternică dintre aceasta şi poporul pe care visa să-l ducă pe culmile democraţiei este tocmai numărul însemnat de persoane care au participat la înmormântare şi care au dorit sa-şi conducă liderul pe ultimul drum.

Dar imaginile de la această formă minimalistă de ritual de înmormântare după tipic islamic sunt însoţite de imagini care prezintă revolta poporului împotriva regimului politic, pe care-l consideră răspunzător de pierderea lui Bhutto. Pe de o parte media prezintă coeziunea comunităţii şi sentimentul acut al apartenenţei sociale pe care dispariţia lui Bhutto le-a provocat poporului pakistanez, iar pe de altă parte, anarhia totală şi furia rezultată din durere cu care poporul decide să-şi continue viaţa, prevestindu-şi un destin sumbru.

Aceleaşi imagini sunt utilizate iar şi iar, la toate ediţiile speciale care au urmat (imagini din timpul campaniilor, din timpul întâlnirilor cu mari lideri mondiali, scena asasinatului, dezastrul de după, etc.), televiziunea hipnotizând parcă telespectatorul şi provocând empatia acestuia faţă de cele relatate.

După moartea lui Bhutto, media creează centre sacre: pe aceleaşi străzi unde mulţimea incendiază maşini, sparge geamuri şi distruge însemnele puterii politice, femeile şi copiii aduc flori şi aprind lumânări în faţa portretelor lui Bhutto care circulă acum din mână în mână pe străzi sau sunt lipite pe ziduri. Cotidienele însoţesc articolele de astfel de imagini, în timp ce televiziunile prezintă astfel durerea poporului în faţa pierderii suferite.

112

Page 113: Coman Media Events

Raluca OPROIUAsasinarea şi ceremonia funerară a „fiicei Pakistanului” în mass media americană

Prezentarea modului în care oamenii cinstesc împreună portretele lui Bhutto reprezintă un alt mijloc de a crea senzaţia de comuniune strânsă între poporul pakistanez şi „fiica Pakistanului”.

ConcluzieModul în care mass media a acoperit, prin relatări de la faţa

locului imediat după atentat şi în zilele care i-au urmat, prin reportaje arătând maniera in care comunităţi din întreaga lume au reacţionat la aflarea veştii şi mesajele de regret ale comunităţii internaţionale, prin previziunile pe care le-a făcut pentru soarta poporului pakistanez de după Bhutto, a demonstrat, fără îndoială, capacitatea acesteia de a transforma un eveniment în media event şi de a reuşi să întoarcă toţi ochii lumii într-o singură direcţie: asupra sa.

REFERINŢE BIBLIOGRAFICE

New York Times, ediţiile dintre 28 decembrie 2007 şi 4 ianuarie 2008Washington Post, ediţiile dintre 28 decembrie 2007 şi 1 ianuarie 2008Bell, C., 1997, Ritual: Perspectives and Dimensions, New York, Oxford

University Press.Blondheim, M., Liebes, T., 2002, “Live Television’s Disaster Marathon

of September 11 and its Subversive Potential”, Prometheus, 20, 3.Couldry, N., “Media Rituals: from Durkheim on Religion to Jane Goody

on Religious Toleration”, în Deacy, C., Arweck, Ashgate E. (eds.), 2008, Exploring Religion and the Sacred in a Media Age

Postill, J., 2004, “Review of Media Rituals: a Critical Approach”, Anthropological Theory.

Sumiala-Seppänen, J., Stocchetti, M., 2007, “Father of the Nation or Arch-terrorist? Media Rituals and Images of the Death of Yasser Arafat”, Media, Culture & Society, 29.

113

Page 114: Coman Media Events
Page 115: Coman Media Events

Partea a II-a: Rituri politice

Bush în România: Dumnezeu ne zâmbeşte din nou

Monica CATANĂ

Concepte ca „mit” şi „ritual” au fost şi sunt atât de vehiculate în domenii foarte diverse, de către categorii de oameni atât de diferite, încât lasă impresia căderii în banalitate, a unei sărăciri de sens care le fac să „sune a gol”. Din fericire însă, realitatea demonstrează că ele sunt mai active ca oricând dar, bineînţeles, sub forme noi, îmbogăţite (sau sărăcite!), structurate şi restructurate pe tipare care să corespundă realităţilor contemporane şi să răspundă nevoilor spirituale ale omului modern. Altfel spus, mitul şi ritul nu sunt nişte noţiuni „închistate”, „depăşite”, „desuete”, ci unele „vii”, care „vorbesc” lumii de azi prin mijloace care fac parte din şi chiar modelează această lume. Mass media se numără printre ele.

Referitor la multiplele valenţe ale mitului, Gh.Vlăduţescu puncta în prefaţa Dicţionarului de mitologie generală, de Victor Kernbach: „Mitul vorbeşte altfel istoricului religiilor şi altfel istoricului filosofiei; antropologul desluşeşte sensuri cu mare încărcătură de informaţie acolo unde ceilalţi nu văd nimic, folcloristul are şi el limbajul său, iar sistemul de decodificare al istoricului ştiinţelor este distinct de al tuturor celorlalţi.” (1983, p.5). Mai mult, „un «sistem bine articulat», cum îl socoteşte Lévi-Strauss, în condiţia sa originară, mitul este strâns în jurul unei valori, dar o valoare cu multiple deschideri. De aceea sunt

Page 116: Coman Media Events

MEDIA EVENTS – PERSPECTIVE TEORETICE ŞI STUDII DE CAZ

posibile mai multe valorizări (ori revalorizări): filosofică, ştiinţifică, artistică, religioasă” (1983, p.7) şi, am adăuga noi, jurnalistică.

Dacă în societăţile tradiţionale mitul e o „naraţiune fondatoare” (Segré, 2000, p.28) sacră, ce povesteşte/explică apariţia lucrurilor sau originea lumii, totul petrecându-se într-un timp primordial, acum, subliniază mai departe Segré, „producerea socială a mitului pare a fi departe de a se fi epuizat. Cât despre eroii mitici, le merge bine şi sunt la fel de numeroşi ca miturile. Ei întruchipează valori absolute şi pot fi întâlniţi printre actori […], poeţi […], scriitori […], pictori […], cântăreţi […], medici, avocaţi, conducători politici […], religioşi sau economici […]. De asemenea, totul este ridicat la rangul de religie: arta, rock-ul, medicinile paralele, astrologia, ştiinţa, comunismul, fotbalul. Noii zei se îmbulzesc, obiecte a tot atâtea culte, veneraţi în noile biserici, în noile temple care sunt fan’s cluburile, sălile de concerte, cluburile de suporteri sau stadioanele, partidele politice… În egală măsură şi în acelaşi timp cu dezvoltarea şi modernizarea societăţii noastre, socotită a se afla în opoziţie netă cu sacrul, apar noi «credincioşi», «fideli» şi alţi «adepţi» ce n-au fost niciodată atât de numeroşi. Acestora li se atribuie practici rituale, credinţe, transe şi comportamente sacrificiale ori simbolice despre care se credea că pot fi întâlnite doar în societăţile arhaice şi tradiţionale.”(2000, p.55).

Pe de altă parte însă, mitul contemporan (sau, mai degrabă, mitologizarea evenimentelor, figurilor contemporane) nu mai stă sub semnul exclusiv al oralităţii, ca altădată, ci sub semnul cuvântului scris/tipărit şi al imaginii. În acest sens, Segré oferă ca exemplu biografiile lui Elvis Presley, care se constituie ca o naraţiune mitică: „Mitul este o relatare, de aceea, dacă există un mit Presley, istoria cântăreţului nu poate fi înţeleasă decât prin această relatare. Ea se compune dintr-o multitudine de articole, de filme documentare şi de filme artistice. Se mai află şi sub

116

Page 117: Coman Media Events

Monica CATANĂBush în România: Dumnezeu ne zâmbeşte din nou

formă orală, dar niciodată la fel de completă şi densă ca într-o lucrare biografică.” (2000, p.58).

De fapt, în mass media nu există mituri propriu-zise, în accepţiunea clasică şi complexă a termenului, ci mai curând, texte în care se pot identifica, analiza şi interpreta „anumite elemente care prezintă analogii (tematice) cu unele manifestări mitice” sau „secvenţe de tip mitic («arhetipuri» sau «relicve») sau funcţii şi logici asemănătoare cu cele ale creaţiei şi gândirii mitice.” (M. Coman, 2003, p. 91) Aceasta rezultă într-un proces de mitologizare, de construire simbolică a realităţii de către mass media, prin intermediul mitului. Când valoarea simbolică a ritului intră şi ea în joc, mitologizarea este dublată de ritualizare. În aceste condiţii jurnaliştii „pun între paranteze” metodele de lucru obişnuite (relatare lucidă, obiectivă, detaşată, verificarea surselor etc.) şi îşi construiesc un discurs de natură simbolică, ceremonială, cu mare impact afectiv asupra audienţelor. Aceasta se realizează în două situaţii: „când se întâmplă ceva neobişnuit şi neaşteptat şi atunci când se întâmplă ceva aşteptat dar, prin amploare, neobişnuit. Adică în situaţiile de criză şi în cele ceremoniale. În primul caz este vorba de evenimente nedorite, surprinzătoare, cu un sens obscur, capabile să ameninţe echilibrul social; în al doilea caz este vorba despre evenimente repetitive, cu o structură şi semnificaţie cunoscute, generatoare de prestigiu şi de echilibru social.” (M. Coman, 2003, p.107).

O astfel de situaţie ceremonială transformativă a fost scurta vizită a preşedintelui american George W. Bush la Bucureşti pe 25 noiembrie 2002. Acoperirea masivă pe care a avut-o în presa scrisă şi audio-vizuală la acea dată, cât şi înainte (având rolul de a pregăti o anumită stare de spirit) şi imediat după eveniment (cu ecouri şi comentarii „la rece” după ieşirea din starea liminală de euforie când se cerea o analiză atentă a tuturor elementelor componente ale discursului lui Bush), a transformat această vizită istorică într-un media event în care reprezentanţii mass media au depăşit limitele categoriei lor profesionale, devenind o „voce” a

117

Page 118: Coman Media Events

MEDIA EVENTS – PERSPECTIVE TEORETICE ŞI STUDII DE CAZ

întregii societăţi româneşti care, ani de-a rândul, făcuse ca visul „venirii americanilor” să devină un adevărat mit.

În acest fel, prin metaforizare şi afectivizare, un act politic cu un pattern bine cunoscut, formalizat şi repetitiv (vizita unui şef de stat în altă ţară) capătă dimensiuni simbolice de o semnificaţie/importanţă covârşitoare, cu atât mai mult cu cât persoana în cauză este nu orice lider, ci – aşa cum presa îl numeşte de cele mai multe ori – „cel mai puternic om de pe planetă”, reprezentantul suprem al celei mai mari puteri – S.U.A. . În aceste circumstanţe Bush reactivează pe tărâm românesc mitul (politic) al Salvatorului care, ajuns în mijlocul nostru, ne oferă consacrare, un nou statut – nu de „rudă săracă”, ci de frate cu drepturi egale în cea mai mare familie a libertăţii, NATO. După cum precizează Raoul Girardet, ,,datorită lui [Salvatorului], ce va fi «după» nu va mai fi ca «înainte».” (1997, p.62).

,,Preşedintele american a coborât, pentru prima oară după 11 septembrie 2001 în afara graniţelor SUA, în mijlocul mulţimii”, titra ziarul Ziua din 25 noiembrie 2002. Tot aici este redat apoi integral discursul acestuia, subliniindu-se fragmente-cheie ca: ,,Dacă vreun pericol va ameninţa România, dacă vreun stat va ameninţa România, Statele Unite ale Americii şi NATO vor fi alături de dumneavoastră”; ,,Promisiunile Alianţei noastre sunt sacre”; ,,Un dictator agresiv conduce acum în Irak”; ,,Rusia are nevoie de vecini paşnici şi stabili, asemeni României”. Astfel, pe lângă ajutorul fratern promis, liderul american invocă dimensiunea sacră a acestei promisiuni ce vine de la o Alianţă a Binelui, care are Divinitatea de partea sa. Imediat apare opoziţia fundamentală cu forţele Răului – dictatorul din Irak – împotriva cărora România este chemată să se alieze, asemeni cavalerilor medievali angajaţi în slujba binelui. Mai mult decât atât, România e văzută ca un exemplu demn de urmat şi ca un element important în optimizarea relaţiei Occidentului cu Rusia. Prin urmare, e o consacrare care implică şi asumarea unor responsabilităţi; aceasta

118

Page 119: Coman Media Events

Monica CATANĂBush în România: Dumnezeu ne zâmbeşte din nou

presupune o schimbare de stare, de statut, o trecere de la ce a fost la ce va fi.

Discursul preşedintelui Bush este perfect adaptat – şi din punct de vedere al formei – pentru a corespunde momentului, moment ce se vrea a fi încărcat de emoţie şi de ceremonial. În consecinţă, oratoria pretenţioasă este abandonată în favoarea unui limbaj simplu, direct, concret, pe alocuri chiar popular, rezultând un stil colocvial, amical, cu scopul de a seduce, de a convinge, căci ,,ceea ce contează […] nu este ideea, ci impresia pe care omul politic o lasă în amintirea publicului.”(M. Coman, 1999, p.166):

,,Salut.

Vă mulţumesc pentru că vă aflaţi aici în ploaie. Vă mulţumesc pentru o primire atât de călduroasă. Laura şi cu mine suntem onoraţi că ne aflăm în această distinsă ţară. Când am început să vorbesc a apărut şi un curcubeu. Dumnezeu ne zâmbeşte astăzi.

[…] Ca un aliat al NATO puteţi avea această încredere, nimeni nu vă poate lua libertatea ţării dumneavoastră. Apartenenţa în NATO creşte siguranţa României. România va contribui la puterea alianţei NATO, într-o vreme în care ne confruntăm cu pericole noi, fără precedent.

[…] Alianţa NATO şi lumea civilizată se confruntă cu noii duşmani ai libertăţii şi noi vom învinge.

[…] Voi preţuiţi libertatea deoarece aţi trăit în lipsa ei. Voi ştiţi diferenţa între bun şi rău deoarece aţi văzut faţa răului.

[…] Noi respectăm ţara dumneavoastră. Apreciem faptul că iubiţi libertatea. Dumnezeu să vă binecuvânteze pe dumneavoastră şi familiile dumneavoastră. Dumnezeu să

119

Page 120: Coman Media Events

MEDIA EVENTS – PERSPECTIVE TEORETICE ŞI STUDII DE CAZ

binecuvânteze România şi Dumnezeu să binecuvânteze America. Vă mulţumesc tuturor.” (Ziua, 25 nov. 2002).

În mod clar, cel mai mare atu al lui Gerge Bush este invocarea lui Dumnezeu în faţa mulţimii impresionante adunate în Piaţa Revoluţiei şi, pe lângă aceasta, amintirea mitului biblic al legământului încheiat de Dumnezeu cu oamenii:

,,În cursul discursului pe care preşedintele american George W. Bush l-a ţinut în Piaţa Revoluţiei, după o ploaie venită parcă să ne spele de păcate, miraculos, a apărut un curcubeu. Preşedintele american a fost vizibil impresionat. În Biblie, curcubeul reprezintă legămîntul făcut de Dumnezeu cu oamenii şi este un simbol al protecţiei divine. Curcubeul de după ploaie reprezintă un semn al ocrotirii lui Dumnezeu, semn al slavei sale. Conform Bibliei, curcubeul a apărut ca urmare a dorinţei lui Dumnezeu. În capitolul Vechiului Testament “Geneza” sau “Facere” 9:11-13 se vorbeşte despre un legămînt al curcubeului.” (Evenimentul Zilei, 25 nov. 2002). Ploaia devine, în acest context, un instrument divin menit să ne purifice de rău, iar vizita liderului S.U.A. este sacralizată şi autentificată prin intervenţia directă a divinului – curcubeul. Discursul afectiv al aceloraşi jurnalişti continuă, cu accent deosebit pe metafora ploii şi pe opoziţia bătrâni/tineri, generaţia trecută/generaţia actuală:

,,Sînt lacrimile celor care au visat ziua asta”

,,În Piaţa Revoluţiei au venit Sîmbată tot felul de oameni, fiecare cu aşteptările lui şi felul lui de a înţelege integrarea în NATO. În mulţime s-au aflat mai ales tineri încrezători că viaţa lor va lua un alt curs, de neîntors de pe drumul spre Europa, către care NATO nu este decît o haltă importantă. Printre zecile de mii de manifestanţi, cei mai tăcuţi şi poate cei mai fericiţi că au ajuns să trăiască un asemenea moment, au fost însă bătrînii care pe vremuri au privit la americani ca la singura salvare din ghearele comunismului. S-au pierdut poate în mulţime, obosiţi de

120

Page 121: Coman Media Events

Monica CATANĂBush în România: Dumnezeu ne zâmbeşte din nou

orele petrecute în picioare, uzi pînă la piele, dar cu ochii aţintiţi spre tribuna de unde preşedintele american urma să vorbească cîteva minute. O astfel de bătrînică, zgribulită sub umbrelă dar cu zîmbet înţelegător şi melancolic pe faţă ne-a invăţat că nu trebuie să vedem ca pe un semn rău ploaia coborîtă brusc peste Bucureşti, după o săptămînă uimitor de caldă şi senină: “Ştiţi, nu plouă întîmplător. Eu cred că sînt lacrimile celor care au visat ziua asta, au stat ascunşi în munţi şi au privit pînă la lacrimi cerul întunecat al nopţii, aşteptînd să vină paraşutiştii americani să ne elibereze de comunism.” (Evenimentul Zilei, 25 nov. 2002).

Imaginea Liderului-Salvator-Protector nu este una intangibilă, de zeu urcat pe piedestal, ci una de Frate-Prieten în acelaşi timp, deci de om obişnuit, care face gesturi galante faţă de soţia sa sau care vorbeşte modest şi sincer, înduioşând astfel inimile celor veniţi să îl asculte:

,,Numai un om admirat şi de la care românii aşteptau cuvinte hotărîtoare mai putea salva o reuniune publică desfăşurată pe o asemenea vreme cîinoasă. Şi acest lucru s-a întîmplat. Preşedintele George W. Bush ne-a dat, întîi de toate, o lecţie de modestie. A pus suflet în cuvintele sale, a adus un omagiu istoriei României şi a încurajat eforturile noastre pe calea reformelor. Am văzut un numărul unu în lume direct, nesofisticat, impetuos în ciuda vremii, gata să se apropie de bucureşteni ca şi cum n-ar fi existat nici o măsură de securitate, dar şi etalînd spiritul galant al bărbatului care, în ciuda poziţiei sale, îi ţine umbrela soţiei, ca un soţ grijuliu.” (Evenimentul Zilei, 25 nov. 2002).

O altă metodă de a impresiona audienţa şi de a ceremonializa evenimentul este apelul strategic la încărcătura simbolică şi istorică a spaţiului:

121

Page 122: Coman Media Events

MEDIA EVENTS – PERSPECTIVE TEORETICE ŞI STUDII DE CAZ

,,Tot ceea ce este în jurul nostru sunt amintiri ale istoriei României şi ale culturii pe care o împărtăşim. În apropiere este şi o biserică cu o vechime de 300 de ani, un simbol al credinţei care înfrânge toate opresiunile. În această piaţă, noi vedem monumente ridicate patrioţilor români, care şi-au pierdut viaţa pentru libertate, pentru libertatea naţiunii dvs. Aici, în decembrie 1989, aţi întrerupt tăcerea captivităţii în care vă aflaţi. De la acel balcon, dictatorul v-a auzit vocile şi a cedat şi a fugit. Au luat sfârşit două generaţii de cruntă tiranie şi întreaga omenire a fost martora curajului României, curaj care v-a eliberat.

[…] În această piaţă istorică, între monumentele care atestă măreţia României există şi o clădire rămasă în ruine, fostele birouri ale poliţiei secrete. Este amintirea cea mai nimerită a tuturor atrocităţilor comise acolo şi a justiţiei care s-a ridicat împotriva opresiunii, acel trist monument aduce aminte de asemenea, de acei mulţi români curajoşi care nu au trăit să vadă ziua de azi.

Ne rugăm pentru ei şi pentru familiile lor. Cu toate acestea, speranţele lor au fost împlinite. Această naţiune pe care ei au iubit-o se ridică. România şi-a câştigat libertatea, România este hotărâtă chiar în faţa dificultăţilor şi se îndreaptă către o mai mare prosperitate şi România îşi gaseşte locul în cea mai mare alianţă a libertăţii din istorie.” (Ziua, 25 nov. 2002).

În acest mod, în prezenţa unor elemente care aduc în prim plan temele credinţei, sacrificiului pentru patrie şi al victoriei, Piaţa Revoluţiei este consfinţită ca Centru al reînnoirii, al unui nou drum, de data aceasta către Lumină. Libertatea se opune tiraniei, curajul se opune tăcerii, justiţia se opune opresiunii, speranţa se opune deznădejdii din trecut. Întregul eveniment astfel ,,încărcat” simbolic are funcţie de ,,restructurare psihică” şi de ,,reinserţie” (Girardet, 1997, p.74) a poporului român pe axa binelui.

122

Page 123: Coman Media Events

Monica CATANĂBush în România: Dumnezeu ne zâmbeşte din nou

Bibliografie:

Coman, Mihai, 1999, Introducere în sistemul mass-media, Iaşi, Polirom Coman, Mihai, 2003, Mass-media, mit şi ritual. O perspectivă

antropologică, Iaşi, Polirom Girardet, Raoul, 1997, Mituri şi mitologii politice, Iaşi, Institutul

EuropeanGh. Vlăduţescu, 1983, Prefaţă la Kernbach, Victor, Dicţionar de

mitologie generală, Bucureşti, AlbatrosSegré, Monique (coord.), 2000, Mituri, rituri, simboluri în societatea

contemporană, Timişoara, Amarcord.

123

Page 124: Coman Media Events

Vizita preşedintelui Bush în România

Mădălina Gabriela STOICA

În vieţile oamenilor apar două tipuri de sărbători care le întrerup activităţile zilnice: sărbătorile religioase şi sărbătorile mediatice.

Aceste ceremonii grandioase care adună laolaltă întreaga societate au fost înglobate în conceptul de media events. Acesta se referă la acele evenimente publice, intens mediatizate, care declanşează procese de mobilizare socială.

Daniel Dayan şi Elihu Kats consideră aceste media events drept sărbători ale comunicării de masă20. Precum sărbătorile religioase, şi sărbătorile mediatice invită la celebrare, la renunţarea altor activităţi şi la mobilizare totală.

În lucrarea de faţă mi-am propus să analizez din punct de vedere antropologic evenimentul mediatic declanşat de vizita preşedintelui american George Bush în România din anul 2002.

Există două mari categorii de evenimente care zdruncină ordinea în societate şi în mass media: crizele şi ceremoniile. Crizele nu pot fi prevăzute şi deci nu pot fi anunţate dinainte sau promovate. În acest caz jurnaliştii nu mai pot trata informaţia respectând rutinele profesionale. Presa se confruntă cu situaţii dificile cărora nu le poate face faţă aşa cum ar face faţă unei ştiri obişnuite. Jurnaliştii încearcă să acopere evenimentul dar, de cele mai multe or, se confruntă cu o lipsă de informaţii care poate afecta conţinutul.

20 Dayan, Daniel, Katz, Elihu, 1992, Media Events, Cambridge, Harvard University Press

Page 125: Coman Media Events

Mădălina Gabriela STOICAVizita preşedintelui Bush în România

Spre deosebire de crize, care sunt caracterizate prin dezordine, marile ceremonii mediatice sunt marcate de o ordine desăvârşită. Dacă în primul caz presa se confruntă cu o lipsă de informaţii, în cazul unui media event jurnaliştii vor trebui să facă faţă valului abundent de ştiri care inundă redacţia.

Vizita preşedintelui american George Bush în România a fost un astfel de media event.

Mass media şi publicul

23 noiembrie 2002. Preşedintele Americii, George W. Bush, a venit special la Bucureşti pentru a anunţa primirea României în NATO. Posturile de televiziune şi ziarele anunţau marele eveniment cu săptămâni înainte. Pe măsură ce ziua cea mare se apropia, agitaţia jurnaliştilor şi a oamenilor de rând creştea. Curgea din ce în ce mai multă cerneală şi tot mai multe ore de emisie TV erau dedicate vizitei preşedintelui american. Oriunde se întâlneau, oamenii vorbeau din ce în ce mai mult despre marele eveniment istoric. Jurnaliştii anticipaseră evenimentul şi creaseră o stare de aşteptare aproape febrilă.

Totul a culminat cu ziua sosirii preşedintelui, în care mass media şi populaţia au abandonat activităţile cotidiene pentru a se concentra exclusiv asupra vizitei lui Bush.

În redacţii jurnaliştii şi-au creat de-a lungul timpului metode şi tehnici de lucru, care le standardizează şi le uşurează munca. În fiecare zi ei desfăşoară activităţi de rutină pentru a transmite ştiri ce-i drept diferite şi totuşi asemănătoare.

Jurnaliştii au pregătit cu mult timp înainte turneul pentru sosirea preşedintelui. Opinia publică era deja pregătită în aşteptarea marelui eveniment. Pe măsură ce se apropia data vizitei, jurnaliştii deveneau din ce în ce mai entuziasmaţi şi mai agitaţi. „Pentru a doua oară în ultimii cinci ani, Air Force One aterizează astăzi pe Aeroportul Otopeni.”(Adevărul, 23 noiembrie 2002).

125

Page 126: Coman Media Events

MEDIA EVENTS – PERSPECTIVE TEORETICE ŞI STUDII DE CAZ

După cum spuneam, în faţa unor astfel de evenimente, jurnaliştii abandonează rutina lor zilnică şi se abat de la regulile de bază ale profesiei lor. În acest caz oamenii presei se prezintă publicului ca actori majori ai evenimentului care au puterea de a influenţa evoluţia istoriei. Statutul lor se modifică. Ei devin un fel de oficianţi ai ceremoniei, care consideră că sunt puşi în postura de a dărui evenimentul oamenilor de rând. Să ne amintim de transmisiunile în direct ce au avut loc pe toate posturile de televiziune importante. Toate locurile pe unde avea să treacă preşedintele american erau împânzite cu ziarişti. Aproape 1300 de ziarişti s-au acreditat pentru a acoperi cele 260 de minute ale acestui eveniment. Care mai de care povestea publicului cu glasul sugrumat de emoţie că „cel mai puternic om al planetei se află acum în România.”

Legătura trecea din studiourile de televiziune pe la toţi reporterii aflaţi în locuri strategice.

După sosirea de la aeroportul Otopeni, televiziunile au intrat în panică. Pentru a spori securitatea şefului de stat american şi a deruta eventualii terorişti, au existat patru coloane de maşini oficiale ai căror pasageri erau nişte manechine îmbrăcate la costum care făceau cu mâna mulţimii entuziasmate. În timp ce PRO TV-ul anunţa cu extaz trecerea lui Bush prin dreptul Arcului de Triumf, Antena 1 îl zărise pe preşedinte prin Băneasa. Jurnaliştii au renunţat la regulile de bază care le guvernează profesia (încrucişarea surselor, verificarea informaţiilor) şi s-au lăsat cuprinşi extrem de uşor de febra zvonurilor. „Oare Bush o fi cu Iliescu în maşină? Sau poate o fi în altă maşină decât cea oficială? Oare a ieşit acum? Oare unde e preşedintele? Oare ce s-o ascunde sub sutele de umbrele, probabil serviciul de pază e în alertă maximă... O îngrijorare patologică pentru soarta preşedintelui îi cuprinsese pe Coşarcă şi Stoicescu...” (Evenimentul Zilei, duminică, 24 noiembrie 2002).

Tonul jurnalistic suferă modificări importante. În aceste momente se renunţă aproape definitiv la ţelul jurnaliştilor:

126

Page 127: Coman Media Events

Mădălina Gabriela STOICAVizita preşedintelui Bush în România

obiectivitatea. Evenimentul este prezentat într-o maineră cât se poate de subiectivă. Accentul se mută de pe informaţie spre simbol. Tonul neutru devine afectat, plin de emoţie şi nu de puţine ori elogios.

Ziua mohorâtă a fost un alt prilej al jurnaliştilor de a renunţa la limbajul obiectiv şi neutru caracteristic meseriei lor. “Coşarcă a rezolvat cu o frază memorabilă toată această natură ostilă: “Regret încă o dată că este ceaţă în Bucureşti”“ (Evenimentul Zilei, duminică, 24 noiembrie 2002).

Curcubeul…

Momentul culminant al exagerărilor jurnaliştilor a fost fără îndoială apariţia curcubeului pe cerul Bucureştiului în timpul discursului lui Bush. Remarca spontană a preşedintelui “Dumnezeu ne zâmbeşte astăzi” a generat o avalanşă de articole elogioase şi pline de entuziasm.

Curcubeul a fost interpretat ca un semn divin dat poporului român, simbol al unui nou început, al zilelor senine care urmează după o lungă perioadă de ploaie. “Curcubeul, semnul legământului între Dumnezeu şi oameni” titra Evenimentul Zilei din data de 25 noiembrie 2002. “În cursul discursului pe care preşedintele american George W. Bush l-a ţinut în Piaţa Revoluţiei, după o ploaie venită parcă să ne spele de păcate, miraculos, a apărut un curcubeu. Preşedintele american a fost vizibil impresionat. În Biblie, curcubeul reprezintă legământul făcut de Dumnezeu cu oamenii şi este un simbol al protecţiei divine. Curcubeul de după ploaie reprezintă un semn al ocrotirii lui Dumnezeu, semn al slavei sale. Conform Bibliei, curcubeul a apărut ca urmare a dorinţei lui Dumnezeu.” (Evenimentul Zilei, duminică, 25 noiembrie 2002). În cadrul aceluiaşi articol urmează citate din geneza vechiului testament menite să convingă asupra minunii la care românii fuseseră martori cu o zi înainte.

127

Page 128: Coman Media Events

MEDIA EVENTS – PERSPECTIVE TEORETICE ŞI STUDII DE CAZ

“Istoria, alinată de un curcubeu” mai scria Evenimentul Zilei de duminică, 24 noiembrie 2002 cu privire la vizita istorică a lui Bush.

Probabil scena curcubeului la integrarea României în NATO va fi printre puţinele momente care vor rămâne în memoria colectivă a societăţii. Simbolurile acestui fenomen şi interpretările hiperbolizante care i s-au făcut în presă au dat un caracter de legendă vizitei lui Bush. Peste câteva zeci de ani, contemporanii dar şi noua generaţie îşi vor aminti că într-o zi ploioasă de toamnă, preşedintele american George Bush a vorbit românilor din Piaţa Revoluţiei şi le-a urat bun venit în familia NATO. Dumnezeu a zâmbit atunci poporului şi a marcat sfârşitul suferinţelor printr-un curcubeu.

În cazul televiziunii, punerea în scenă şi exagerările au fost mult mai vizibile. Nu numai că renunţaseră definitiv la tonul obiectiv, dar prezentatorii de la PRO TV renunţaseră şi la ţinuta vestimentară sobră caracteristică transmisiunilor în direct. Locul clasicelor sacouri fuseseră luat de geci de blugi asortate cu pantaloni din acelaşi material, iar piesa de rezistenţă vestimentară a fost fără îndoială pălăria de cowboy cu boruri largi, aşa cum se poartă în Texas, statul natal al preşedintelui american.

Jurnaliştii se identificau cu evenimentul. Distanţa dintre ziarişti şi ceremonie se reducea aproape la zero. Presa profita de astfel de ocazii pentru a se elogia pe sine şi a câştiga prestigiu şi capital. La aceste ceremonii apar ediţii speciale care conţin istoricul şi detaliile evenimentului. Evenimentul Zilei a publicat în dimineaţa vizitei preşedintelui american o astfel de ediţie specială, intitulată “România în familia NATO”. În ziua următoare jurnaliştii cotidianului nu au ezitat să scrie cu mândrie „Ziarul a avut succes, aproape fiecare participant la mitingul din Piata Revoluţiei ţinând în mâna ediţia specială. Interviul cu George W. Bush, istoria NATO, cei 12 ani de colaborare între România si Alianţa Nord-Atlantică, povestea summit-ului de la Praga şi declaraţiile politicienilor români după acest moment, interviul cu

128

Page 129: Coman Media Events

Mădălina Gabriela STOICAVizita preşedintelui Bush în România

şeful Statului Major General al Armatei Române şi declaraţiile “la cald” ale militarilor români din Afganistan au fost citite pe nerăsuflate.” (Evenimentul Zilei, luni, 25 noiembrie 2002).

Presa este într-o continuă căutare a senzaţionalului. Cu atât mai mult în aceste ocazii rare jurnaliştii vor căuta să dramatizeze la maximum evenimentele. Prim planuri ale oamenilor din mulţime, chipuri fericite şi lacrimi de bucurie, toate acestea nu fac decât să sporească emoţiile telespectatorilor. Şi după cum orice ritual necesită o punere în scenă şi vizita lui Bush în România a fost dramatizată de mass media. “Dacă primele rânduri ale tribunei oficiale, în faţa căreia George W. Bush s-a adresat românilor, au fost ocupate de personalităţi ale statului român, în rândurile din spate s-au aflat români obişnuiţi. Aceşti români norocoşi au fost selectaţi din mulţimea din piaţă chiar de către reprezentanţii Secret Service. Au fost preferaţi oamenii îmbrăcaţi în culori vii şi cu chipuri vesele.” (Evenimentul Zilei, luni 24 noiembrie 2002).

Cucerirea şi consacrarea

Daniel Dayan şi Elihu Kats21 identifică în studiul lor trei tipuri de media events. Contest, Conquest şi Coronation (confruntări, cuceriri şi consacrări).

După această clasificare am putea încadra vizita lui Bush în România în categoria Cuceririlor şi a Consacrărilor. A fost o cucerire pentru că a avut un impact major asupra istoriei. Românii au interpretat acest eveniment ca fiind începutul unui nou capitol în politica ţării şi ca sfârşitul definitiv al fostului regim. Românii au cucerit democraţia, în timp ce americanii au câştigat un nou aliat.

Consacrările sunt evenimente festive, cu rituri publice care urcă pe un piedestal o anumită personalitate. După cum vom

21 Dayan, Daniel, Katz, Elihu, 1992, Media Events, Cambridge, Harvard University Press

129

Page 130: Coman Media Events

MEDIA EVENTS – PERSPECTIVE TEORETICE ŞI STUDII DE CAZ

vedea în continuare, vizita lui George Bush întruneşte toate elementele unui astfel de eveniment.

Ritualul

Ritualul implică în primul rând o punere în scenă, o performanţă desfăşurată atât de actori cât şi de spectatori.

Victor Turner asociază riturile cu tranziţiile sociale, cu schimbarea. În timpul ritualurilor, societatea se află în dezordine. Se produce o dezmembrare a relaţiilor sociale şi a normelor de comportament. La terminarea ritului, etapa de dezmembrare încetează, iar societatea se reconstituie.

Vizita lui George Bush în România a fost un ritual de trecere, o ceremonie care a marcat tranziţia de la o stare la alta. Tot Victor Turner consideră că orice ritual reprezintă o stare de liminalitate pe care o numeşte comunitas. Comunitas-ul este reprezentat de un ansamblu de oameni nestructuraţi, nediferenţiaţi şi supuşi doar autorităţii ritului. Într-o stare de liminalitate populaţia renunţă la activităţile normale, abandonează munca şi responsabilităţile, dedicându-se în totalitate ceremoniei. Unii teoreticienii explică dezordinea caracteristică limenului prin „teoria supapei de siguranţă”. La finalul ritului, societatea se regrupează şi se restabileşte ordinea specifică societas-ului.

Pe parcursul vizitei sale în România, preşedintele Americii a tulburat ordinea specifică oraşului şi a întrerupt pentru câteva ore activităţile cotidiene. Întreaga populaţie a adoptat o atitudine specială caracteristică universului ritual. Astfel, mişcarea mulţimii de oameni care s-a deplasat dinspre periferie spre centru (Piaţa Revoluţiei) a luat forma unui pelerinaj. Scopul cu care oamenii pleacă într-un pelerinaj este de a ajunge într-un loc sacru pentru a adora un anumit obiect care are puterea de a-i transforma.

În cazul nostru, locul sacru este Piaţa Revoluţiei, spaţiu public încărcat de istorie şi simbol, iar obiectul de adorat este întruchipat de preşedintele Statelor Unite. Miile de oameni prezenţi la discurs au ales să-şi petreacă sâmbăta în Piaţa

130

Page 131: Coman Media Events

Mădălina Gabriela STOICAVizita preşedintelui Bush în România

Revoluţiei, au părăsit spaţiul privat şi au împărtăşit cu ceilalţi experienţe comunitare, au avut contact cu „obiectul” pelerinajului pentru ca în final să revină la viaţa de dinainte de eveniment.

La 23 noiembrie 2002 Piaţa Revoluţiei a fost plină ochi cu mii de români care şi-au părăsit spaţiul privat al locuinţei pentru a fi prezenţi în carne şi oase la ceremonie „Ana-Maria, o fetiţă de zece ani, o roagă, plângând, pe mama ei: “Vreau şi eu la Bush! Vreau să intru şi eu în cartea de istorie, aşa cum ne-a spus doamna învăţătoare” (Evenimentul Zilei, duminică, 24 noiembrie 2002).

Întreaga vizită a preşedintelui Bush în România a fost marcată de elemente de carnaval care au dus la anularea graniţelor sociale şi a ierarhiilor. Starea liminală creată a făcut posibilă realizarea unor inversiuni simbolice. Peste tot în mulţime se puteau zări pălării de cowboy texane, iar spaţiul în general guvernat de reguli s-a transformat într-un spaţiu eliberat de norme, supus jocului şi distracţiei. La fel s-a întâmplat şi în cazul ProTV-ului ai cărui prezentatori se deghizaseră în cowboy.

Să nu uităm că tot centrul a fost împânzit cu această ocazie de comercianţi care vindeau hamburgeri, hotdog, popcorn şi Coca Cola, alimente specifice spaţiului american. Prin toate acestea rolurile se inversaseră, iar Piaţa Revoluţiei a devenit pentru câteva ore o mică Americă.

Evenimentul a încărcat şi mai mult simbolic spaţiul public al Pieţei Revoluţiei. Până în 1989 de la celebrul balcon vorbea Nicolae Ceauşescu Marii Adunări Naţionale. La revoluţie, cuplul Ceauşescu a încercat să fugă de la acelaşi balcon. De atunci, Piaţa Revoluţiei, împreună cu Piaţa Universităţii au devenit simbolurile libertăţii şi ale democraţiei.

În 2002, din locul în care până acum 13 ani erau obligaţi să asculte discursuri comuniste, românii aveau să participe la discursul preşedintelui american, întruchiparea democraţiei. În acel loc aveau să audă invitaţia pe care o va lansa Bush României, de a se alătura de drept, prin integrarea în Alianţa Nord Atlantică,

131

Page 132: Coman Media Events

MEDIA EVENTS – PERSPECTIVE TEORETICE ŞI STUDII DE CAZ

ţărilor occidentale. După zeci de ani în care a fost marginalizată de restul lumii, România avea sa fie acceptată şi recunoscută în cele din urmă. Românii şi-au dat întâlnire în acelaşi loc în care şi-au câştigat libertatea, pentru a desăvârşi proiectul început atunci.

Steagurile României şi Statelor Unite ale Americii fluturau prin mulţime. Oamenii veniseră înarmaţi cu drapele pentru a simboliza legătura dintre cele două ţări care din acel moment avea să fie mai strânsă ca niciodată.

Toate forţele politice şi militare au fost mobilizate pentru vizita preşedintelui american. Politicienii din acea perioadă au ştiut să profite de emoţiile oamenilor şi de încărcătura simbolică pentru a câştiga un capital de imagine. Cel mai în măsură să stea alături de preşedintele american era, bineînţeles, şeful statului român, Ion Iliescu. Acesta a ştiut să folosească simbolurile astfel încât să amplifice puterea lor asupra mulţimii. Prin atitudinea lui, preşedintele României a încercat să atragă asupra sa o parte din popularitatea lui Bush „După ceremonial, preşedinţii Bush şi Iliescu au luat-o la pas prin curtea palatului, în spatele lor putând fi zăriţi o parte a consilierilor. Ei au parcurs pe jos drumul de la platou la peronul palatului, apoi s-au îndreptat spre Salonul Ambasadorilor, unde au urmat convorbirile oficiale bilaterale. Oaspeţii americani au fost întâmpinaţi cu băuturi răcoritoare şi grisine puse în pahare din plastic.”(Evenimentul Zilei, duminică, 24 noiembrie 2002).

După cum spuneam, marile ceremonii mediatice sunt caracterizate de o ordine desăvârşită. Oamenii sunt mai solidari şi încearcă să repare conflictele mai vechi. La fel au stat lucrurile şi în cazul vizitei lui Bush. Divergenţele politice sau de altă natură au fost date uitării. Oamenii politici, indiferent de culoarea partidului, l-au întâmpinat împreună pe distinsul oaspete iar „Ieri, în Piaţa Revoluţiei, şi-au spălat păcatele şi unii dintre muncitorii care, în iunie 1990, au participat la acţiunea “IMGB face ordine” (Evenimentul Zilei, duminică, 24 noiembrie 2002).

132

Page 133: Coman Media Events

Mădălina Gabriela STOICAVizita preşedintelui Bush în România

Sărbătoare la televizor

Dacă mass media şi-au întrerupt programele normale iar evenimentul ceremonial a preluat monopolul şi publicul şi-a schimbat comportamentul. În zilele obişnuite oamenii apelează la mass media pentru a căuta divertisment, pentru a scăpa de plictiseală sau pur şi simplu pentru a evada din cotidian, pentru a scăpa de grijile cu care se confruntă zi de zi. Există o gamă diversificată de oferte şi de produse mediatice, consumatorul având oricând posibilitatea să schimbe postul.

Chiar dacă toată presa acordă o atenţie deosebită acestor evenimente istorice, ele sunt totuşi sărbători ale televiziunii. În cazul unui media event obişnuinţele de vizionare se schimbă. Audienţele sunt masive. Dacă televiziunile îşi întrerup programele obişnuite pentru mult aşteptatele transmisiuni în direct, atunci scade şi posibilitatea de a alege. Telespectatorii se simt într-un fel obligaţi să urmărească marele eveniment şi se simt frustraţi dacă nu o fac. O ceremonie precum vizita lui Bush nu va fi vizionată individual, ci în grupuri. Cu aceste ocazii oamenii se strâng în grupuri pentru a celebra evenimentul împreună cu cei dragi. Comportamenul este similar cu cel din cadrul marilor sărbători religioase precum Crăciunul, cu ocazia căruia toată familia se reuneşte acasă. Daniel Dayan şi Elihu Katz vorbesc despre “vizionările festive”. La o astfel de ceremonie, precum este vizita preşedintelui american, audienţele sunt invitate la sărbătoare cu mult timp înainte. De aceea oamenii vizionează evenimentul în mod festiv. Masa de prânz nu mai este servită în bucătărie ca într-o zi obişnuită, ci este mutată în sufragerie în faţa televizorului. Mulţi pregătesc mâncăruri speciale şi chiar ciocnesc în picioare un pahar de vin în momentul în care Bush urează bun venit României în NATO. ,,”Vreau să-l prind şi eu pe Bush. Nu merg in Piaţa Revoluţiei. Mă uit la televizor. Mă bucur, aşa, ca la un meci de fotbal, când la Mondiale câştigă echipa României şi beau una mică. Şi la Clinton m-am uitat... Sunt Vasile, din Pantelimon”, ne

133

Page 134: Coman Media Events

MEDIA EVENTS – PERSPECTIVE TEORETICE ŞI STUDII DE CAZ

spune un ţăran între două vârste” (Evenimentul Zilei, 24 noiembrie 2002).

Căminul devine un spaţiu public. Venirea preşedintelui american în România a unit milioane de indivizi din diferite case, prin firele invizibile ale transmisiunilor în direct. La asemenea evenimente, oamenii sunt conştienţi că şi în alte case se întâmplau aceleaşi lucruri în acelaşi timp. Televiziunea aduce în spaţiul intim al locuinţei tot ce se întâmplă “afară”, în spaţiul public în care se desfăşoară evenimentul. Nu toţi românii au putut să iasă în Piaţa Revoluţiei şi să fie prezenţi în carne şi oase la discursul lui Bush. Dar toţi aceştia experimentau trăiri vicariale ca cei de “acolo” prin intermediul televizorului. Antropologul brazilian Da Matta afirma în 1984 că în aceste cazuri “casa este extinsă într-o stradă sau într-un oraş… Strada şi valorile ei penetrează spaţiul privat al locuinţei…Casa este integrată în viaţa publică.”

Eroul

Deja, Bush nu mai era văzut ca un om. Devenise un erou care venea să salveze România. „Bush semnează actul de deces al comunismului din România” (Adevărul, 23 noiembrie 2002), “Ploaia înseamnă lacrimile celor care au visat ziua asta!” (Adevărul, 24 noiembrie 2002), “Dumnezeu ne-a zâmbit!” (Adevărul, 24 noiembrie 2002). Jack Lule a identificat şapte arhetipuri mitice actualizate de presa modernă: victima, ţapul ispăşitor, eroul, mama cea bună, vicleanul, lumea de dincolo şi potopul. În contextul vizitei sale la Bucureşti, Bush a fost asociat eroului care vine să pună capăt marginalizării României şi să-i ureze bun venit în rândul ţărilor civilizate.

“George W. Bush a salutat mulţimea din Piaţa Revoluţiei în româneşte” (Libertatea 25 noiembrie 2002), “Ziua Bush” (Ziua, 23 noiembrie 2002), “America la Bucureşti” (Ziarul, duminică, 24 noiembrie 2002),

134

Page 135: Coman Media Events

Mădălina Gabriela STOICAVizita preşedintelui Bush în România

Biografia actualului preşedinte al Statelor Unite s-a aflat în toate ziarele care îl vedeau predestinat pentru poziţia cea mai înaltă din stat. “George W. Bush – politician din tată-n fiu”, “O ascensiune politică rapidă” (Evenimentul Zilei, 23 noiembrie 2002), tituluri care fac referire la tradiţia politică din familia preşedintelui.

Salvatorul României a fost glorificat atât de presă cât şi de biserică şi alăturat concret sfinţilor “Chipul lui George Bush – pictat în biserica din Petreşti (Alba) – Credincioşii ortodocşi din Petreşti, judeţul Alba, l-au pictat pe un perete al bisericii pe George Bush, iar în curtea lăcaşului sfânt au ridicat un monument al eroilor, străjuit de două tunuri şi încadrat de drapele României, NATO şi UE.” (Adevărul 23 noiembrie 2002).

Fotografiile îl surprindeau pe preşedintele Americii din unghiuri care îl puneau într-o aură legendară. Cu ochii spre cer, sau cu degetele îndreptate spre mulţime în semnul victoriei şi al libertăţii, cu privirea senină şi cu zâmbetul natural, George Bush părea un erou parcă desprins din legendele Olimpului.

Vizita lui George W Bush din noiembrie 2002 îndeplineşte toate elementele caracteristice unui media event. Amploarea evenimentului, cuvertura mediatică, entuziasmul jurnaliştilor şi al mulţimii, pelerinajul, ritualul, punerea în scenă, carnavalul, ordinea, ieşirea din rutină, vizionarea festivă, toate acestea ridică evenimentul la rangul unei sărbători mediatice

După revoluţia din 1989 România a avut parte de câteva ceremonii mediatice de mare amploare care au unit în faţa televizoarelor milioane de oameni. Vizita regelui Mihai, Concertul lui Michael Jackson din 1992, vizita lui Bill Clinton, a Papei Ioan Paul al II-lea şi în cele din urmă a lui George Bush au întrerupt activităţile cotidiene ale românilor, îndepărtându-i de rutina zilnică şi oferindu-le ocazia să trăiască clipe de sărbătoare.

135

Page 136: Coman Media Events

MEDIA EVENTS – PERSPECTIVE TEORETICE ŞI STUDII DE CAZ

Bibliografie

Coman, Mihai, 2003, Mass Media, mit şi ritual, Iaşi, PoliromComan, Mihai, Rothenbuhler, Eric W., 2005, Cultural Anthropology

and Mass Media, Media Anthropology, Sage PublicationsDayan, Daniel, Katz, Elihu, 1992, Media Events, Cambridge, Harvard

University Press

Cotidiane – perioada 22–27 noiembrie 2002

Adevărul Evenimentul zilei GardianulLiberateaZiua

136

Page 137: Coman Media Events

Vizita Papei Ioan Paul al II-lea în România

(7-9 mai 1999)

Cătălina MIHU

„Marile vacanţe ale comunicării de masă”, sintagmă folosită de Daniel Dayan şi Elihu Katz pentru definirea media events22, reprezintă ştiri care ies din sfera de rutină jurnalistică, o întrerup monopolistic, pentru crearea mediatică a unor ceremonii care celebrează ordinea. Este momentul selecţionat şi autentificat de către jurnalişti pentru a pune în evidenţă o valoare centrală sau un aspect al memoriei colective, portretizând o versiune idealizată a societăţii. Prin renunţarea la imparţialitatea tonului caracteristic ştirilor de rutină, jurnaliştii dau viaţă evenimentului, „apar ca făurari ai momentului sau apostoli”23, adună publicuri dincolo de proximitatea geografică, într-o stare de comuniune şi de solidaritate specifică ritualului.

Vizita Papei Ioan Paul al II-lea în România – 7-9 mai 1999 – deţine toate caracteristicile unui media event. Sunt celebrate pluralismul şi unitatea: în pelerinajul Papei este inclusă o ţară ortodoxă pentru prima oară, din 1054, de la separarea Bisericilor creştine. „Dorinţa expresă a Papei de a vizita România, deci o ţară dominant ortodoxă, poate fi considerată şi ca semn că, în curând,

22 Dayan, Daniel; Katz, Elihu,1992, Media Events. The Live Broadcasting of History, Cambridge, Harvard University Press. 23 Coman, Mihai,2003, Mass media, mit şi ritual, Iaşi, Polirom.

Page 138: Coman Media Events

MEDIA EVENTS – PERSPECTIVE TEORETICE ŞI STUDII DE CAZ

cele două biserici întru Cristos pot ajunge la o relaţie armonioasă cum n-a existat în ultima mie de ani”24.

Urmărind etapele media events în timp, se observă, în primul rând, “negocierea” lor de către organizatori, presă şi audienţe; apoi “performarea”, punerea în scenă realizată de presă, şi, în al treilea rând, “celebrarea” de către audienţe acasă.25

Momentul vizitei corespunde în totalitate perioadei liminale corespondente ritului: pelerinajul Papei, în jurul căruia s-a format o stare de anticipare, declanşează ceea ce Victor Turner numeşte communitas – starea comunitară foarte puţin structurată, dar îmbogăţită simbolic prin semnificaţiile atribuite evenimentului, expuse pe larg în cadrul ceremonial reflectat de jurnalişti.

Dimensiunea subjonctivă a liminalităţii este evidentă – unificarea simbolică a Bisericii ortodoxe cu cea catolică – utopie ce idealizează semnificaţia vizitei Papei. Se pot remarca uşor etapele ritului de trecere, aplicabile, prin extensie, tuturor celorlalte: separarea, starea lucrurilor anterioară evenimentului, vizita – stagiul intermediar liminal, contestatar al tradiţiei schismei bisericeşti care acum este în comuniune prin întâlnirea reprezentanţilor săi, urmate de etapa integrării, restabilirii “ordinii” sociale, îmbogăţită simbolic cu sentimentul comun de apartenenţă şi împărtăşirea valorilor.

Deşi manifestarea cea mai pregnantă a media events este prezentă, ca format jurnalistic, cel mai “vizibil” în televiziune, monopolizând prin transmisiuni în direct structura obişnuită a programelor, caracteristicile definitorii sunt lesne de identificat şi în presa scrisă, care îşi schimbă de asemenea registrul pentru a modela şi reflecta evenimentul. Vizita din 1999 a fost transmisă pe larg de postul naţional şi de cele comerciale, PRO TV avându-l drept gazdă a evenimentului pe Cristian Tabără, adecvat specificului religios al evenimentului. Exemple pentru ilustrarea caracteristicilor ce

24 Nistorescu, Cornel, „Călătorie iluminată” în Evenimentul Zilei, 9 mai 199925 Dayan, Daniel; Katz, Elihu, 1992, Media Events. The Live Broadcasting of History, Preface, Cambridge, Harvard Universitz Press.

138

Page 139: Coman Media Events

Cătălina MIHUVizita Papei Ioan Paul al II-lea în România (7-9 mai 1999)

definesc vizita Papei drept media event sunt preluate din presa scrisă, informaţia scrisă păstrând intacte toate nuanţele registrelor folosite şi respectând punerea în scenă a televiziunii.

AnticipareaAstfel se poate urmări etapa anticipării evenimentului, care

este anunţat din timp, creându-se starea de aşteptare. În Ziua apar articole în acest sens din martie, cu o lună înainte de vizita propriu-zisă. În ediţia de marţi, 16 martie 1999, titlul anunţă clar: “Papa vine la Bucureşti pe 7 mai”. Programul detaliat al vizitei este oferit în continuare: primirea la aeroportul Băneasa, urmată de un moment de rugăciune la Catedrala Patriarhală, întâlnirea cu Episcopatul Catolic, apoi cu preşedintele şi alte “oficialităţi de stat”. Sâmbătă, 8 mai, sunt anunţate vizite la cimitirul Bellu catolic, o slujbă la Catedrala Sfântul Iosif, apoi întâlnirea în jurul căreia se creează anticiparea: cea cu Sfântul Sinod şi cu Patriarhul Teoctist, la Palatul Patriarhal. Duminică, 9 mai, vizita anticipată are ca obiective anunţate Sfânta Liturghie oficiată de Patriarhul României la Catedrala Patriarhală după care Sanctitatea Sa va oficia o Messa catolică. Seara va avea loc ceremonia de plecare a Papei de pe aeroportul Băneasa. Sunt anunţate măsuri privind securitatea Papei pe tot decursul vizitei, fiind cunoscute atentate precedente în asemenea ocazii oficiale.

Evenimentul Zilei anunţă încă şi mai devreme, din 25 aprilie, planificarea vizitei, insistând pe măsurile de siguranţă asigurate, aceleaşi ca la vizita unui şef de stat. În numărul din 27 aprilie regăsim detalierea etapelor vizitei, cu detaliul timpului total petrecut de Papă în România, conform parcurgerii acestora: 56 de ore şi 30 minute.

Informaţiile premergătoare evenimentului media respectă formatul ştirilor, tonul este imparţial, “ruptura” liminală încă nu s-a produs, ci este creată starea de anticipare, anunţând evenimentul propriu-zis; detaliile pregătirilor, pe lângă informaţia concretă, induc aşteptarea, pregătirea pentru experienţa spirituală a ritualului.

139

Page 140: Coman Media Events

MEDIA EVENTS – PERSPECTIVE TEORETICE ŞI STUDII DE CAZ

Tot între pregătirile pentru eveniment sunt anunţate şi cele ale CFR, care vinde deja bilete pentru credincioşii care “vor fi acolo”, parte integrantă a manifestării, spiritual şi fizic. Tot cu două zile înaintea vizitei Evenimentul Zilei publica şi informaţii despre asistenţa medicală asigurată pe perioada vizitei Amploarea evenimentului este anunţată deocamdată în cifre, ştirile anunţând 50 de posturi de televiziune ce vor transmite pentru un miliard de telespectatori26. Evenimentul anticipat depăşeşte graniţele ştirii, media event-ul are lansarea pregătită, după cum reiese din aceste informaţii; proximitatea geografică faţă de el este depăşită de cea simbolică, spirituală, care se anticipează prin numărul de participanţi telespectatori.

Schimbarea tonului jurnalistic

Tensiunea anticipării este conturată clar de aceste articole, demararea evenimentului reliefând acum în conţinutul şi tonul lor schimbarea la registrul ceremonial, trecerea în “ficţional”. Obiectivitatea face loc reverenţei în exprimarea mesajelor media, face loc respectului: sunt identificate elemente de detaliu sau simbol care întregesc imaginea de media event, detaşarea critică şi neutralitatea lipsesc în totalitate. Asistăm la celebrarea reconcilierii.

Liminalitatea este nuanţată din întrebările asupra semnificaţiei vizitei puse de Paolo Gianfelici în corespondenţa sa pentru Evenimentul Zilei, publicată pe 5 mai: “Sfântul părinte va lansa din capitala României un apel pentru stoparea conflictului (din Balcani) şi instaurarea păcii. Va fi oare ascultat?”; “Poate conduce această vizită la reconcilierea definitivă între bisericile catolică şi ortodoxă din România?”; “Ce însemnătate are vizita Papei la Bucureşti în planul relaţiilor dintre Vatican şi statul

26 Gianfelici, Paolo, “Prima vizită a Suveranului Pontif într-o ţară ortodoxă va fi transmisă de 50 de posturi de televiziune şi va fi urmarită de un miliard de telespectatori” - în Evenimentul Zilei, miercuri, 5 mai 1999 –

140

Page 141: Coman Media Events

Cătălina MIHUVizita Papei Ioan Paul al II-lea în România (7-9 mai 1999)

român?”. Tonul răspunsurilor oferite corespunde caracteristicilor media event-ului, exprimă atitudini, speranţe, şi nu informaţii: “Este absolut necesară purificarea memoriei conflictelor din trecut dintre catolici şi ortodocşi şi găsirea unei formule de convieţuire. Vizita Sfântului Părinte reprezintă un pas important către dezgheţarea relaţiilor dintre cele două biserici. Evoluţia acestor relaţii reprezintă un model şi o perspectivă şi pentru bisericile rusă, bulgară şi sârbă. Va fi totuşi un proces de lungă durată şi avem cu toţii nevoie de timp”.

Informaţiile auxiliare vizitei propriu zise oferite de presă cu o zi înaintea producerii ei tind, prin conţinutul lor, să marcheze slăbirea structurală a ordinii obişnuite în favoarea celei simbolice: simboluri ale autorităţii sunt prezentate sub aspect individual, firescul semnificaţiei obişnuite a funcţiei lor se pierde în umbra evenimentului. Un exemplu în acest sens este titlul de joi, 6 mai, din Evenimentul Zilei, cu o zi înainte de declanşarea evenimentului anticipat. Tonul folosit chiar în titlu vine în sprijinul afirmaţiei: “Politicienii îşi dau coate să stea în preajma Papei”.

La fel se poate considera şi titlul din Ziua, departamentul Sport anunţând că “Papa periclitează siguranţa partidei Dinamo – Rapid”27.

Tonul ceremonial al vizitei se poate observa cu uşurinţă în articolele de pe durata vizitei Papei, precum şi din acţiuni în acest sens: se lansează cărţi şi se emit monede care celebrează evenimentul. “Cu prilejul vizitei Papei Ioan Paul al II-lea în România, “Evenimentul zilei” şi Editura Papyrus lansează o carte de senzaţie: “Sanctitatea Sa Ioan Paul al II-lea şi Istoria secretă a timpurilor noastre”“ – titrează Evenimentul Zilei, vineri, 8 mai. Articolul descrie fragmente din copilăria şi tinereţea Papei, tonul este în întregime cucernic, admirativ, cu detalii descriptive plastice: “Apartamentul de la etajul al doilea era total neînsemnat, dar avea un aer de demnitate mic-burgheză.”;

27 Ronca, George - Sport - Marti, 20 aprilie 1999.

141

Page 142: Coman Media Events

MEDIA EVENTS – PERSPECTIVE TEORETICE ŞI STUDII DE CAZ

“Realizările fiilor ei îi aduceau o nemărginită bucurie (mama Papei)”.

Associated Press vorbeşte despre “emoţiile şi marile speranţe întru unitatea creştinismului” în ziua sosirii deja mult aşteptate a Papei în România.

Editorialul lui Cornel Nistorescu 28 este un exemplu concludent al schimbării totale a tonului jurnalistic de la prezentarea evenimentelor de rutină la media event: “De multă vreme Bucureştii n-au trăit o asemenea atmosferă de emoţie, cu sute de mii de români, din toate colţurile ţării, înşiraţi de-a lungul bulevardelor. Sosirea pentru prima oară a unui Papă la Bucureşti şi într-o ţară de religie ortodoxă a mişcat toată suflarea, cum rar ne-a fost dat să vedem. După importanţa vizitei, cel mai surprinzător fapt e ca românilor le şade bine când se bucură. Ei iradiază o căldură sufletească pe care puţini străini nu vor fi simţit-o”….”În aceste zile chiar ne putem mândri că am devenit un pol al creştinătăţii. Bucuria de ieri s-a arătat ca un ceas de izbăvire pentru toate suferinţele de decenii ale românilor. Parcă luminiţa firavă din sufletul fiecăruia s-a întins peste ţară”. Funcţiile sociale ale ritual media anunţate în Media Anthropology29 sunt uşor de identificat în ceastă etapă a media event, cea liminală, şi anume:

1. autentificarea, imaginile şi discursul jurnaliştilor demonstrează că evenimentul ieşit din rutină, spectaculos, al vizitei Papei s-a întâmplat, prin prezentarea sa în sine, i se conferă veridicitatea incontestabilă a faptului de “a fi fost acolo”, prin toate detaliile ceremoniale prezentate;

2. legitimarea evenimentului, în strânsă legătură cu autentificare lui, ţine de recunoaşterea ca atare a respectabilităţii, evenimentul fiind legitimat în postura

28 „Călătorie iluminată”, în Evenimentul Zilei – , duminică, 9 mai.29 Rothenbuhler, Eric W., Coman, Mihai, 2005, Media Anthropology, Thousand Oaks, Sage Publications, pp. 74-75.

142

Page 143: Coman Media Events

Cătălina MIHUVizita Papei Ioan Paul al II-lea în România (7-9 mai 1999)

de media event prin transmiterea şi tratarea lui ca atare de către jurnalişti;

3. monumentalizarea, reţinerea în memoria colectivă a evenimentului prin acoperirea unor audienţe extrem de largi, permite oficializarea vizitei, restaurarea evenimentului prin prisma idealizării; tonul festiv abordat demonstrează acest lucru: “De multă vreme (…) n-au trăit o asemenea atmosferă de emoţie, cu sute de mii de români. (…) Sosirea pentru prima oară a unui Papă la Bucureşti şi într-o ţară de religie ortodoxă a mişcat toată suflarea”;

4. dramatizarea, tonul lipsit de orice umbră de critică, în întregime ceremonios, prezentând semnificaţii faţă de informaţii, intim şi relaxat, a dominat prezentările televizate dar şi repertoriul jurnaliştilor din presa scrisă; formulele de prezentare a actanţilor evenimentului sunt formale, întregite de titulaturi cunoscute, pentru sublinierea importanţei evenimentului şi a rolului personajelor din prim-plan – “Sanctitatea Sa Papa Ioan Paul al II-lea”, “Prea Fericitul Patriarh Teoctist Teofan”;

5. vectorizarea, realizarea prin transmisiunilor televizate a audienţei mondiale, prin atingerea unui număr estimat la un miliard de spectatori-participanţi simbolic.

Elemente de spectaculos

Ecouri ale exaltării jurnalistice asemănătoare regăsim în Ziua, tot ediţia de duminică, ultima zi a vizitei Papei: “Au intrat cu papamobilul în istorie! (…)Papa şi Patriarhul în papamobil la Bucureşti! O scenă care înlătură orice îndoieli asupra faptului că, într-adevăr, vizita Suveranului Pontif în România este de o

143

Page 144: Coman Media Events

importanţă planetară. Că este un pas uriaş spre reconcilierea şi unitatea lumii creştine”30.

Elementele de spectaculos, preferate de jurnalişti în conturarea evenimentului, se recunosc uşor, după tonul cu care sunt prezentate. Lumea întreagă asistă la pelerinajul Papei, mai exact un miliard de oameni constituie audienţa evenimentului, comuniunea dincolo de proximitatea geografică se realizează firesc prin intermediul transmisiunilor în direct, “ceremonial television” după litera definiţiei31, electrizând audienţe uriaşe. Elementele de spectaculos nu lipsesc; evenimentul este asimilat unui miracol:” Trei miracole: căderea comunismului, vizita Papei şi îmbrăţişarea cu Teoctist”32. Un soldat din Garda de Onoare a leşinat de emoţie la coborârea din avion a Sanctităţii Sale, în freamătele mulţimii care avea lacrimi în ochi, fremăta de bucurie şi scanda: “Bine aţi venit!” dar, şi “Vivat Papa!”, alt element de detaliu care redă atmosfera momentului prin modul de prezentare.

Aceste transmisii “integrează societăţile într-o bătaie de inimă colectivă şi evocă reînnoirea loialităţii către societate şi autoritatea sa legitimă” – notează Dayan şi Katz33, concept ce este reliefat în totalitate de vizita pontifului şi semnificaţiile ei: “Suveranul Pontif a mai străpuns o cortină de fier” titrează Ziua, în ediţia de duminică, utilizând simbolul puternic al regimului comunist, prezent încă în România cu doar 10 ani înaintea acestei vizite.

Modificarea statutului social al jurnaliştilor

30 Pătruşcă, Adrian, „Au intrat cu papamobilul în istorie!”, în: Ziua, duminică, 9 mai 199931 Dayan, Daniel; Katz, Elihu 1992, , Media Events. The Live Broadcasting of History, Cambridge, Harvard University Press11Oprea, Cristian, ,,Vivat Papa!”, în: Evenimentul Zilei – luni, 10 mai 1999 11. 32

3312Dayan, Daniel; Katz, Elihu , 1992, Media Events. The Live Broadcasting of History, Cambridge, Harvard University Press, p. 9.

Page 145: Coman Media Events

Prin tonul ceremonial abordat, modificarea statutului social al jurnaliştilor este evidentă; observatorii imparţiali ai informaţiilor de rutină pe care le redau în mod obişnuit sunt gazde ale evenimentului, participanţi ce împărtăşesc impresii cu lumea întreagă, le oferă “cheia” înţelegerii şi invitaţia, somaţia implicării prin reliefarea importanţei cruciale a evenimentului.

Comportamentul ceremonial al publicului este prompt: după ce mii de pelerini, români şi nu numai, au luat cu asalt mijloacele de transport pentru a ajunge la locul evenimentului (după cum relatează ambele publicaţii monitorizate), cei care asistă la difuzarea evenimentului sunt şi ei parteneri activi, se anunţă, se strâng pentru a recepta mesajul în comun, într-un cuvânt, celebrează evenimentul, îl comentează şi interpretează, “fapt care duce la activarea legăturilor sociale şi menţinerea ordinii, coeziunii şi identităţii colective”34.

Ziua prezintă fragmente cu voci ale presei mondiale care celebrează evenimentul vizitei (duminică, 9 mai): “Planeta e cu ochii pe Papa”; se prezintă faptele, stările şi semnificaţiile vizitei, percepţia comună şi împărtăşirea mondială.

Ultima etapă a ritului desfăşurat, integrarea, marchează încheierea perioadei liminale, revenirea la structură, cu invitaţia la internalizare şi meditaţie în urma evenimentului ce tocmai s-a încheiat. Asistăm la revenirea treptată la tonul informativ al ştirii, în articolul din Ziua, de luni, 10 mai: “Suveranul Pontif a fost condus la Aeroport (…) de Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Teoctist, Arhiepiscopul romano-catolic de Bucureşti – Ioan Robu, preşedintele Emil Constantinescu şi o delegaţie impresionantă a clasei politice şi ecleziastice. Sanctitatea Sa a sosit la Băneasa în jurul orei 20,00, în uralele credincioşilor, veniţi din toate colţurile ţării pentru a-şi lua rămas bun de la cel care, pentru trei zile, ne-a făcut să ne simţim mai buni şi mai drepţi. Garda de Onoare a prezentat onorul Sfântului Părinte care a fost însoţit la scara 34 Coman, Mihai, 2003, Mass media, mit şi ritual, Iaşi, Polirom, p. 60.

Page 146: Coman Media Events

avionului de Patriarhul Teoctist şi Preşedintele Constantinescu. La plecare, Sanctitatea Sa a binecuvântat încă o dată poporul român. Aeronava Boeing 737 a plecat spre Italia pe ruta Bucureşti-Floreşti-Sofia-Salonic-Yanina-insula Korfu, culoar care ocoleşte Iugoslavia.”35.

Evenimentul media, prin caracteristicile care îl definesc, anticiparea, tonul jurnalistic adoptat, elementele de spectaculos de detaliu ce îl individualizează, modificarea statutului jurnaliştilor, realizează reactivarea legăturilor sociale şi coeziunea colectivă: prima vizită a Papei într-o ţară ortodoxă “ne-a făcut să ne simţim mai buni şi mai drepţi” prin semnificaţiile acordate. Momentul de liminalitate declanşat şi-a îndeplinit finalitatea: “putem socoti că “războiul rece” şi “zidul Berlinului” existente şi în planul credinţelor religioase, au luat sfârşit şi că între cele două lumi reîncepe o complicată lucrare de colaborare, de apropiere, de înfrăţire. Ceea ce a început să prindă viaţă în spaţiul economic sau în cel politic s-a continuat, prin venirea Papei, şi în cel religios”36. Celebrarea prin discursul ritualului facilitează interiorizarea valorilor vehiculate; întoarcerea la starea de “ordine”, structura socială se realizează în urma asimilării şi împărtăşirii lor, prin recunoaşterea lor ca elemente de descifrare a evenimentului încheiat.

Finalitatea vizitei s-a concretizat prin aceea că “s-a celebrat măreţia” prin personalitatea puternică în plan simbolic a Papei, “s-a întărit legitimarea instituţiilor deja existente” prin individualizarea celor două Biserici creştine unificate prin liminalitatea lui “cum ar putea fi”; “s-au creat condiţiile emoţionale ale adeziunii populare şi ale celebrării”37 prin 35 Bănică, Mara Teodora, Bica, Monica , „Papa s-a întors la Vatican” în Ziua – Luni, 10 mai, 1999.36 Nistorescu, Cornel, „România, după plecarea Papei”, în Evenimentul Zilei – Luni, 10 mai 1999.37 Rothenbuhler, Eric W; Coman, Mihai, 2005, Media Anthropology, Thousand Oaks, Sage Publications, p. 72.

Page 147: Coman Media Events

expunerea exhaustivă, atât la nivelul receptării, cât şi al încărcăturii simbolice, specifice ritului.

Prefigurarea repetării acestui media event este deja demarată în presă, cu anunţarea unei a doua vizite a Papei în România. Simbolul rămâne acelaşi, papalitatea în pelerinaj într-o ţară ortodoxă, în persoana lui Benedict al XVI-lea de această dată. Rămâne de văzut dacă evenimentul va beneficia de acelaşi statut în presă, prin modalitatea de tratare a subiectului de către jurnalişti. Evenimentul prefigurat poate fi considerat continuarea ideologică a primului, prin discursul anunţat de Papa Ioan Paul al II-lea asupra reconcilierii, a întâlnirii celor două Biserici creştine.

Cum noutatea absolută a semnificaţiei primei vizite nu se mai păstrează, rămâne de văzut dacă anticiparea vizitei lui Benedict al XVI-lea va conţine premisa declanşării unei liminalităţi, deci a unui nou media event, care să-l continue simbolistic pe primul, fapt posibil pe fondul unei îndepărtări spirituale de comuniune socială.

România Liberă de luni, 30 ianuarie 2006 titrează: “După vizita la Roma a mitropoliţilor Moldovei şi Ardealului, Papa ar putea veni la Sibiu în septembrie 2007”, eveniment anunţat ca probabilitate la momentul difuzării:” Există şansa ca Papa Benedict al XVI-lea să vină în Ardeal, în 8 septembrie 2007, la Pelerinajul Luminii, care va încheia marea Adunare Ecumenică Europeana de la Sibiu”38.

Bibliografie

Coman, Mihai, 2003, Mass media, mit şi ritual, Iaşi, PoliromDayan, Daniel, Katz, Elihu, 1992, Media Events. The Live Broadcasting

of History Cambridge, Massachusetts, London, Harvard University Press

38 Zubaşcu, Ion, România Liberă, Luni, 30 ianuarie, 2006 –

Page 148: Coman Media Events

Rothenbuhler, Eric W., Coman, Mihai (eds.),2005, Media Anthropology, –Thousand Oaks. London. New Delhi, Sage Publications

Evenimentul Zilei – martie-mai 1999Ziua – aprilie-mai 1999România Liberă – luni, 30 ianuarie 2006Fotografii - http://www.tlig.org/ro/robuchar.html

Page 149: Coman Media Events

Traian Băsescu – Eroul alegerilor prezidenţiale 2004

Valentina Andreea MIRA

Ecoul alegerilor prezidenţiale din România anului 2004 abia s-a stins. Din când în când, în presă se mai fac referiri la acest eveniment. Şi spun eveniment pentru că relatările presei în perioada 28 noiembrie-18 decembrie au făcut din momentul electoral un adevărat eveniment de presă, putându-ne îndrepta spre sfera a ceea ce Dayan şi Katz numeau „media events”. Traian Băsescu a devenit punctul central al discursului mass media, într-un limbaj şi în forme care amintesc de elementele ritualice şi mitice care se regăsesc în contemporaneitate şi în presă.

Ca să explicăm de ce plecăm de la acest punct de vedere, acela al persistenţei miturilor şi ritualului în prezentul „laicizat”, cea mai bună argumentare o regăsim la Mircea Eliade: „Căci, laicizate, degradate, camuflate, miturile şi imaginile mitice se întâlnesc pretutindeni: nu ai decât să le recunoşti.39“ Această perspectivă este susţinută şi de Gabriel Segre, pentru care explicaţia persistenţei miturilor se leagă de imprecizia definiţiilor: „Din moment ce definiţiile sunt vagi, făcând din sacru mit sau religie nişte concepte imprecise, ele pot fi aplicate la orice.40“

Jack Lule aprecia în studiul său dedicat miturilor din mass media că „societatea modernă trebuie să îşi găsească propriii eroi

39 Eliade, Mircea, 1998, Mituri, vise şi mistere, Bucureşti, Univers Enciclopedic, p. 27.40 Segre, Gabriel, 2000, Biografiile lui Elvis Presley – o naraţiune mitică, în: Monique Segre (coord.), Mituri, rituri şi simboluri în societatea contemporană, Timişoara, Amarcord, p. 55.

Page 150: Coman Media Events

în timpurile moderne şi să utilizeze forme moderne de povestire”41, fenomen observabil în presa modernă care, de pildă, caută eroi, din toate domeniile, pe care să îi aducă în faţa publicului şi pe care să îi prezinte drept modele exemplare.

Bird şi Dardenne aduceau ca argumente pentru legătura dintre materialele de presă, ritual şi mit că ştirile sunt „narative construite cultural”42 şi că „miturile sunt evidenţiate, transformate şi re-create într-un proces ritual”43.

Studiul de referinţă al lui Roland Barthes, cu privire la modalitatea de aplicare a mitului în toate domeniile printre care mass media şi publicitatea, ne oferă mai multe definiţii ale noţiunii de mit: „mitul este o vorbire”, ţinând astfel de orice tip de discurs, inclusiv de cel mediatic; „mitul este un sistem de comunicare, este un mesaj, (…) un mod de semnificare, o formă” şi, nu în ultimul rând, în acord cu Levi-Strauss, „mitul este un meta-limbaj”44.

Victoria în alegerile prezidenţiale a lui Traian Băsescu se încadrează în sfera „media evant” care prezintă următoarele trăsături specifice45:

„Individualitatea în timp şi spaţiu”, diferenţiindu-se astfel de „procese, situaţii, issues sau faits historiques”;

„Observabilitatea”; „Importanţa socială”; „Caracterul de ruptură”, în sensul că „evenimentul aduce

o discontinuitate în firul întâmplărilor obişnuite”.

41 Lule, Jack, 2001, Daily News, Eternal Stories, New York, The Guilford Press, p. 101.42 Bird, Elizabeth, Dardenne, Robert, 1990, Myth, Chronicle and Story în: Carey, J., (coord.), Media, Myth and Narrative, London, Sage, p. 67.43 Ibidem, pp. 70-71.44 Barthes, Roland, 1997, Mitologii, Iaşi, Institutul European, p.235.45 Coman, Mihai, 2003, Mass media, mit şi ritual, Iaşi, Polirom, p. 45-46.

Page 151: Coman Media Events

Pentru a îndeplini obiectivul de a demonstra că victoria lui Traian Băsescu întruneşte o sumă de trăsături ritualice şi mitice, analiza va urmări conceptele esenţiale evocate de Dayan şi Katz privind caracteristicile media events, tipurile acestora şi acţiunile jurnaliştilor în relaţie cu aceste evenimente mediatice, precum şi elementele mitice propuse de Lule conform celor şapte mituri fundamentale, mai precis mitul Salvatorului. La toate aceste repere fundamentale am mai adăugat noţiuni propuse de Ballandier privind mitul şi spectacolul politic.

Traian Băsescu şi mitul eroului salvator

Jack Lule consideră că acest mit este „unul dintre cele mai pregnante mituri ale omenirii”46, explicaţia fiind „nevoia de poveşti cu eroi”47 a oamenilor. Lule propune, în cadrul mitului eroului salvator, o schemă, un „pattern”48 considerat ca stând la baza oricărei reprezentări de acest tip în discursul mediatic.

Elementele schemei dezvoltate de Lule sunt: originea eroului (de regulă, umilă), călătoria, căutarea, înfruntarea unei bătălii, victoria decisivă.

Categorii aplicate pe discursul presei:

OrigineaTraian Băsescu s-a născut într-un oraş mic, de provincie,

Basarabi, din judeţul Constanţa. Presa a accentuat această dimensiune prin intermediul a două interviuri luate Elenei Băsescu, mama noului preşedinte, în primele două zile de după anunţarea victoriei la prezidenţiale. Unul din interviuri a fost realizat de Cotidianul (14 decembrie), în care se observă trecerea dincolo de discursul neutru, obişnuit unui material de presă. Încă din subtitlu se observă trimiterea mitică, Elena Băsescu apărând

46 Lule, Jack, 2001, Daily News, Eternal Stories, New York, The Guilford Press, p.23.47 Idem.48 Idem.

Page 152: Coman Media Events

ca o „mamă eroină”, amintind de mitul propus de Lule, „mama cea bună”: „Prima mamă a ţării vorbeşte despre fiul ei”. Întrebările urmează aceeaşi linie mitizantă: „Doamnă Băsescu, cum vă simţiţi în postura de mamă a preşedintelui României?”; „Vă gândeaţi că fiul dumneavoastră o să ajungă preşedintele ţării?”, cum era Traian Băsescu în copilărie şi în adolescenţă, etc. Departe de ceea ce ar fi fost relevant ca informaţie pentru un material despre preşedintele ţării, interviul merge pe ideea prezentării laturii personale a lui Traian Băsescu, încercându-se îmbrăcarea lui într-o aură de legendă, de erou care a luat-o de la nivelul omului de rând şi a reuşit să ajungă foarte sus. Detaliile amintite de jurnalist, „(Elena Băsescu – n.a.) începe din nou să plângă”, „încă nu-i vine să creadă că fiul ei este noul preşedinte al ţării”, completează atmosfera „evenimentului” mitizant, de transformare a politicianului într-un erou al timpurilor noastre moderne.

Interviul din Evenimentul Zilei (15 decembrie) urmează aceeaşi direcţie a personalizării actorului politic şi de transferare către zona informaţiilor de tip „poveste”, care să sugereze eroificarea lui Traian Băsescu. Titlul este semnificativ în acest sens: „Poveştile adolescentului Traian Băsescu”, iar intertitlurile tind să dea detalii care să confirme destinul neobişnuit al lui Traian Băsescu: „mama noului preşedinte îşi aminteşte cum l-a născut acasă, fără moaşă”; „moşit de cele două bunici” etc. Alte surse folosite de Nicoleta Bichescu, jurnalista care a realizat interviul, sunt oameni care i-au fost aproape lui Traian Băsescu în anumite momente ale vieţii, cu accent pe copilărie şi pe perioada de şcoală a acestuia.

Elena Băsescu este prezentată în aceeaşi ipostază de „mamă eroină”: „când râde, seamănă perfect cu fiul ei cel mare”, „am plâns când am aflat că Traian a fost ales preşedinte, păcat că taică-său nu trăieşte să-l vadă”, „explică mândră mama noului şef al statului”, iar originea modestă este reflectată şi printr-un intertitlu „avea o singură pereche de blugi”.

Page 153: Coman Media Events

CălătoriaAceastă etapă din „mitizarea” unei persoane poate fi

constituită, cu succes, de meseria pe care Traian Băsescu a avut-o: cea de marinar, de comandat de navă. Nu sunt puţine ziarele care amintesc acest amănunt ca fiind unul extrem de important în creionarea personalităţii noului preşedinte: „marinarul aflat în război cu Năstase şi Iliescu” (Sebastian, Carol, în: Evenimentul Zilei, 14 decembrie,); „…bulevardele rămân populate cu maşini de toate calibrele, care claxonează succesul fostului vaporean” (Adevărul, 14 decembrie); „fost căpitan de marină” (France Presse citată de Evenimentul Zilei, 14 decembrie); „la categoria învingător printre învingători, concurează, singur, marinarul” (Bursa, 14 decembrie); „România s-a salvat în ultimul moment de la naufragiu” – aluzie la calitatea de marinar a proaspătului preşedinte (Ungureanu, Traian, în: Evenimentul Zilei, 14 decembrie,); „Avea darul de a conduce un echipaj ca nimeni altul (…)Era bătăuş şi ambiţios. Îl asculta toată lumea pentru că aveam încredere în el” – declaraţie a unui fost coleg de marină al lui Traian Băsescu (Evenimentul Zilei, 15 decembrie).

Chiar Traian Băsescu întreţine această mitologie a muncii pe navă, a călătoriei pe mare şi a calităţilor câştigate şi dovedite astfel: „Toată cariera este legată de servit ţara, acolo unde a trebuit să mi-o servesc: la bordul navelor, în zone de război, în incendii, în furtună (…) Deci, sunt un om care are o meserie grea, aspră” a afirmat candidatul Alianţei în cadrul dezbaterii televizate cu Adrian Năstase, fiind citat într-un amplu articol dedicat comentării acestei emisiuni din Evenimentul Zilei (10 decembrie); „succesele mele de când am fost căpitan de vas, dar şi în politică, s-au datorat întotdeauna echipei” (Evenimentul Zilei, 15 decembrie), declaraţie făcută cu ocazia sărbătoririi victoriei, pe scena din Piaţa Constituţiei.Căutarea

Se referă la aflarea adevăratei vocaţii, a căii de urmat, a propriului destin care îl va consacra. În cazul lui Traian Băsescu,

Page 154: Coman Media Events

căutarea s-a concretizat prin intrarea în viaţa politică, după abandonarea carierei marinăreşti. Conform biografiei sale, schimbarea activităţii profesionale s-a făcut din 1990, când a devenit angajat al Ministerului Transporturilor şi membru al FSN, apoi din 1992, membru al PD. Traiectoria sa a în Ministerul Transporturilor a fost ascensională, fiind de două ori numit drept conducător al acestuia. A mai fost deputat (în perioada 1992-1996) şi primar al municipiului Bucureşti (2000-2004), câştigând alegerile locale de două ori (în 2000 şi în 2004). Din 2001, a devenit preşedinte al PD, iar din 2003, co-preşedinte al Alianţei Dreptate şi Adevăr.

BătăliileAceste „bătălii” care definesc destinul eroului mitic pot fi

exemplificate în acest caz prin câştigarea de două ori a alegerilor locale, în 2000 şi în 2004, precum şi a dezbaterii televizate organizate în cadrul campaniei pentru prezidenţiale.

Discursul presei vorbeşte de multe ori despre puterea lui Traian Băsescu de a trage după sine întregul partid, PD, apoi Alianţa, în lipsa candidatului iniţial, Stolojan: „Domnul Băsescu este, de departe, politicianul cu cea mai mare tracţiune politică” (Tudoran, Dorin, în: Jurnalul Naţional,); „Recordul la proba politică salt în funcţie, deţinut până de curând de domnul Ciorbea (…) a fost spulberat de acest Serghei Bubka al politicii româneşti, Traian Băsescu” (Codiţă, C., în: Bursa, 14 decembrie).

Traian Ungureanu reflectează în editorialul său tocmai asupra acestei puteri politice a lui Băsescu, manifestată de-a lungul timpului şi acum: „A pornit pe ultima sută de metri şi a câştigat de unul singur alegerile care l-au făcut primar. A pornit, din nou, pe ultima sută de metri şi a câştigat de unul singur alegerile care l-au făcut preşedinte”. Le fel se întâmplă şi cu Andreea Pora: „O structură de învingător. De alergător de cursă lungă. Candidatul care nu a ratat nici o competiţie” (Evenimentul Zilei, 15 decembrie).

Page 155: Coman Media Events

Victoria decisivă

Este constituită de cel mai mare succes înregistrat de Traian Băsescu în cariera sa politică: câştigarea alegerilor prezidenţiale în decembrie 2004. Este victoria care îl consacră ca „erou salvator” al României, cei mai mulţi jurnalişti dedicând editoriale întregi acestui moment de eliberare de sub situaţia critică a ţării, în care tronau corupţia, sărăcia, clientelismul politic, sub patronajul foştilor comunişti. Este momentul care îl transformă pe Băsescu în Salvatorul aşteptat de 15 ani, de la Revoluţie încoace şi care acum trebuie să transforme radical România.

Eroul care întruchipează speranţa: „avem… doar speranţa că noul preşedinte va fi un lider politic mai eficient şi mai inteligent, care va şti să-şi onoreze măcar principalele promisiuni” (Culcer, R., Revista 22, 16 decembrie); „El trebuie să fie excepţia pe care România a votat-o” (Ungureanu, T., în: Evenimentul Zilei, 14 decembrie); „Duminică, speranţa disperată a învins o maşinărie infernală. Cineva a scos speranţa din comă şi onoarea din lada cu vechituri” (Sebastian, C., în: Evenimentul Zilei, 14 decembrie).

Eroul care salvează România: „Dacă el ar fi pierdut, criza politică din România risca să se cronicizeze”; „…el a făcut tot ceea ce a fost omeneşte posibil pentru a aduce România cu un pas mai aproape de normalitate” (Lăzărescu, Al, în: Revista 22, 16 decembrie); „Mă bucur, sper că nu prematur, pentru adevărata Românie, cea competitivă, inteligentă, mobilă, deja europeană” (Cărtărescu, M., în: Jurnalul Naţional,); „Traian Băsescu e salvatorul firavei democraţii româneşti” , „Abia cu preşedinţia lui Băsescu putem avea şansa unui început sănătos al democratizării societăţii” (Sebastian, C., în: Evenimentul Zilei, 14 decembrie); „După 15 ani de la răsturnarea lui Ceauşescu, majoritatea românilor s-au hotărât să păşească pe un drum care să-i scoată din zona gri a sărăciei, corupţiei, criminalităţii economic şi nesiguranţei juridice” (Tages Zeitung, citat de Ziua, 15

Page 156: Coman Media Events

decembrie); „o ţară care a intrat pe un drum corect” (Corriere della Sera citat de Evenimentul Zilei, 14 decembrie).

Eroul căruia trebuie să îi mulţumim: „Să-i mulţumim lui Traian Băsescu.” (Lăzărescu, Al., în: Revista 22, 16 decembrie).

Eroul care marchează sfârşitul erei comuniste: „Victoria sa de duminică marchează cel de-al treilea moment major al istoriei post-comuniste (..)” (Lăzărescu, Al., în: Revista 22, 16 decembrie,); „O epocă se încheie aici” (Tănase, S., în: Revista 22, 16 decembrie); „Victoria lui Traian Băsescu marchează sfârşitul unei epoci la Cotroceni”, „posibilitatea, redeschisă după patru ani de îngheţ, de creare a sistemului democratic în România” (Alexandrescu, R., în: Observatorul Cultural,); „Victoria… inaugurează un nou capitol în cadrul consolidării democratice din România” (Tismăneanu, V., în: Jurnalul Naţional,); „rezultatul alegerilor va reprezenta că...nu mai suntem dispuşi să înghiţim o nouă demenţă a la Ceauşescu. … că avem un viitor şi că nu vrem să-l trăim la periferia lumii civilizate” (Turturică, D., în: Evenimentul Zilei, 13 decembrie); „în ambele ţări, generaţia care a venit la putere după destrămarea URSS pierde teren în faţa celor mai puţin identificaţi cu trecutul” (Daily Telegraph, citat de Curierul Naţional, 15 decembrie).

Calităţile apreciate ale eroului salvator sunt, spune Lule, cele pe care poporul le valorizează şi care conferă valoare celui care le are.

Calităţile lui Traian Băsescu:

Carismă – este principala calitate recunoscută unanim de ziarişti, din ţară şi din străinătate, dar şi de oamenii de rând sau de politicieni: „Carismatic şi spontan, el se distanţează de majoritatea oamenilor politici români prin stilul său direct de a vorbi, care reprezintă, potrivit observatorilor, principala sa calitate, dar şi principalul său defect” (France Presse citată de Evenimentul Zilei, 14 decembrie 2004); „Carisma personală a lui Băsescu a trebui să contrabalanseze nu doar această adevărată

Page 157: Coman Media Events

armadă electorală…” (Lăzărescu, Alexandru, Revista 22, 16 decembrie 2004).

Spontaneitate: „Băsescu este un pic imprevizibil, ca persoană” (Interviul cu Gabriela Adameşteanu, în: Revista 22, 16 decembrie. 2004);

Stil simplu, sincer şi direct: „Apariţia acestui bărbat furtunos şi deschis” (Ungureanu, Traian, în: Evenimentul Zilei, 14 decembrie 2004,); „discursul lui Băsescu de ieri a fost un prim semnal. Simplu, la obiect, organizat” (Pora, Andreea, în: Evenimentul Zilei, 15 decembrie); „Băsescu cel slobod la gură s-a ţinut tare”, „Un început pe înţelesul omului simplu, pe limba căruia Băsescu vorbeşte ca nimeni altul” (Sebastian, Carol, în: Evenimentul Zilei, 14 decembrie); „Prin stilul său politic incisiv şi dezinhibat, prin curajul de a spune lucrurilor pe nume” (Tismăneanu, V., în: Jurnalul Naţional);

Autoritate: „Băsescu este un om hotărât”; „Un preşedinte activ, un preşedinte

autoritar” (Interviul cu Gabriela Adameşteanu, în: Revista 22, 16 decembrie 2004);

Popularitate: „El este un lider popular” (Interviul cu Gabriela Adameşteanu, în: Revista 22, 16 decembrie 2004);

Puternic: „va fi câinele de pază al respectării legii”; „structură de învingător” (Pora, Andreea, în: Evenimentul Zilei, 15 decembrie).

Opoziţia bine-rău specifică poveştilor mitologice poate fi regăsită şi în discursul presei despre dezbaterea preşedinţilor şi despre victoria lui Traian Băsescu.

Identificarea lui Adrian Năstase, a lui Iliescu şi, în general, a PSD, cu personajul negativ, cu Răul, iar a lui Băsescu cu personajul pozitiv, Binele, eroul învingător: „Răul cel mare al domniei lui Năstase” (Sebastian, Carol, în: Evenimentul Zilei, 14

Page 158: Coman Media Events

decembrie); „Ion Iliescu. Tătuca. Zeul şi diavolul ultimilor 15 ani româneşti” (Turturică, Dan Cristian, în: Evenimentul Zilei, 13 decembrie); „Victoria lui Traian Băsescu – care de fapt a şi câştigat, arătând cum un singur om, în ciuda trucurilor murdare, poate pune cu botul pe labe hidra pesedistă…” (Cărtărescu, Mircea, în: Jurnalul Naţional,). Alte referinţe care amintesc de lumea basmului ar fi: „Lui Năstase i-a fost frică de o luptă dreaptă cu Băsescu” (România Liberă, 10 decembrie) sau „Traian cel Mare şi Chior” (Ungureanu, T., în: Evenimentul Zilei, 14 decembrie).

Dezbaterea preşedinţilor şi victoria lui Traian Băsescu – ritualizarea lor în discursul presei.

Dayan şi Katz tipologizează categoria de media events în: confruntări, cuceriri şi consacrări. Consacrările se referă la „riturile de trecere ale eroilor – nunţile, decesele, întâlnirile oficiale – care îşi au rădăcina în soap-opera, ce melodramatizează dificultăţile mai mult sau mai puţin notabile care apar în drumul vieţii lor”49, iar publicul „este invitat să participe şi să spună amin la consacrarea (…) unui lider naţional”50.

Cuceririle propun următorul mesaj „încă mai sunt bărbaţi şi femei cu adevărat mari, iar istoria este în mâinile lor. Sunt înzestraţi cu carismă şi se supun unor încercări grele, al căror succes le intensifică acea carismă şi creează un nou curent de susţinători.”51 Prin confruntări se înţeleg „bătălii, conduse după anumite reguli, între lideri”52.

49 Dayan, Daniel, Katz, Elihu, 1992, Media Events, Cambridge, Harvard University Press, p. 31.50 Ibidem, p. 42.51 Ibidem, p. 37.52 Katz, Dayan apud Coman, Mihai, 2003, Mass media, mit şi ritual, Iaşi, Polirom, p. 61.

Page 159: Coman Media Events

Momentul electoral al prezidenţialelor din 2004 poate fi considerat un „media event”, putându-se încadra, într-o măsură mai mică sau mai mare, în toate cele trei categorii. Dayan şi Katz consideră că cele trei etape fac parte dintr-un ritual mai amplu, care are ca scop impunerea unui erou – aici intersectându-ne cu mitul eroului: confruntarea reprezintă „calificarea eroului”, cucerirea – „atingerea limitelor”, iar consacrarea – „recunoaşterea şi glorificarea eroului”53.

Categorii aplicate pe discursul presei:

Confruntarea

Confruntarea se poate observa în cadrul momentului electoral al prezidenţialelor din 2004 prin două dimensiuni: una care se referă la înfruntarea televizată dintre Traian Băsescu şi Adrian Năstase în singura dezbatere care a avut loc doar cu aceşti doi protagonişti şi cealaltă care se referă la înfruntarea dintre cei doi candidaţi pentru victoria electorală propriu-zisă.

Dezbaterea televizată a luat forma unui „media event”, având o audienţă record (peste 2,5 milioane de telespectatori la cele două posturi tv care au prezentat dezbaterea, TVR şi Realitatea TV) şi fiind amplu comentată în ziare în zilele care i-au urmat. Titlurile sunt sugestive: „Băsescu l-a învins la puncte pe Năstase” (România Liberă, 10 decembrie); „Dezbatere cu învingător” (Evenimentul Zilei, 10 decembrie); „Traian Băsescu, maestrul comunicării politice” (www.revistapresei.ro, 10 decembrie), arătând această confruntare ca pe o luptă între persoane, mai degrabă ca pe luptă de ideologie politică.

Transformarea dezbaterii în „confruntare” este sugerată chiar prin termenii utilizaţi pentru a desemna ce s-a întâmplat în această emisiune tv: „meci de categorie grea în turneul Political Kombat, Băsescu versus Năstase, miercuri noapte, în arena deloc neutră a TVR”; „lui Năstase i-a fost frică de o luptă dreaptă cu 53 Dayan, Daniel, Katz, Elihu, 1992, op.cit, p. 29.

Page 160: Coman Media Events

Băsescu”; „Între timp sosise şi arbitrul Cristian Tudor Popescu”; „galeriile îşi ocupaseră scaunele”; „pe ecrane, duel verbal între cei doi” (România Liberă, 10 decembrie); „meciul televizat dintre candidatul Alianţei şi cel al Uniunii PSD+PUR, Adrian Năstase” (www.revistapresei.ro, 10 decembrie).

Succesul repurtat de Băsescu în acest moment este clar subliniat: sunt citaţi diferiţi analişti şi comentatori politici, ca arbitri ai acestei confruntări: Mircea Mihăieş: „Traian Băsescu a fost superior de la început la sfârşit”, Alina Mungiu-Pippidi: „Băsescu a marcat un punct important pentru că a dat impresia că este foarte sincer, ceea ce este excepţional în politica românească”, Radu Florescu: „În final, Băsescu a ieşit deasupra” (Evenimentul Zilei, 10 decembrie); „Comentatorii politici apreciază că Traian Băsescu este câştigătorul meciului televizat dintre candidatul Alianţei şi cel al Uniunii PSD+PUR, Adrian Năstase”, „Traian Băsescu a făcut, o dată în plus, proba calităţilor sale de comunicator” (www.revistapresei.ro, 10 decembrie); „Năstase a fost făcut K.O.” (România Liberă, 10 decembrie); „găselniţa dlui Băsescu din ultima dezbatere între ce doi candidaţi a fost o mişcare genială” (Tudoran, D., în: Jurnalul Naţional).

Dimensiunile confruntării54, aşa cum fuseseră ele propuse de Dayan şi Katz, s-au evidenţiat şi aici: periodicitatea ciclică (momentul electoral este un eveniment ciclic); regulile sunt stabilite (şi în cazul confruntării electorale, cât şi a celei televizate); locul este un studio pentru dezbatere; oponenţii sunt individ versus individ (Băsescu versus Năstase); dramatizare în legătură cu finalizarea confruntării; se respectă principiul „cel mai bun să câştige”; rolul prezentatorului tv nu a fost aici chiar nonpartizan, dar cel al audienţei şi al presei a fost de judecător al lucrurilor, conflictul a fost umanizat, etc.

54Dayan, Daniel, Katz, Elihu, 1992, Media Events, Cambridge, Harvard University Press, pp. 34-35.

Page 161: Coman Media Events

CucerireaVictoria lui Traian Băsescu în alegerile prezidenţiale

reprezintă o cucerire în domeniul politic care va fi urmată de consacrare. Cea mai puternică dovadă a valorii incomensurabile a succesului la prezidenţiale a lui Traian Băsescu este cuprins într-un editorial al lui Traian Ungureanu: „Băsescu e contraexemplul naţional. Acest om a bătut singur o legiune de năravuri şi o epocă de mincinoşi. A pornit în 1989, laolaltă cu ceilalţi, dar a ajuns altundeva” (Evenimentul Zilei, 14 decembrie). Nu voi insista prea mult pe acest aspect al cuceririi, întrucât se poate observa foarte bine în partea dedicată victoriei decisive obţinute de „eroul” Traian Băsescu.

Dimensiunea cuceririlor este şi în acest caz vizibilă: realizare într-un moment unic; eroul este împotriva unor norme sau valori existente (Băsescu este prezentat ca fiind cel care va elimina situaţia prezentă în România, luptă împotriva corupţiei şi sărăciei generalizate); dramatizarea cu privire la răspunsul despre succesul eroului (temerile expuse de ziarişti că Băsescu ar putea să nu câştige şi ce ar însemna acest lucru pentru România); stabilirea unor noi reguli, posibilitatea impunerii discontinuităţii (ruperea României de situaţia actuală prin alegerea lui Traian Băsescu drept preşedinte); rolul de martori la eveniment al audienţei şi cel bardic al mass media; învestirea unui erou carismatic şi autoritatea pe care o impune prin această carismă; identificarea cu eroul salvator, raportarea la viitor (speranţele de schimbare a viitorului României prin intermediul lui Băsescu).

ConsacrareaDevenirea lui Traian Băsescu ca preşedinte al României

este consacrată de destinul şi vocaţia politică, este momentul care îl face să se înscrie în istorie. Andreea Pora subliniază motivul consacrării lui Traian Băsescu ca eroul alegerilor prezidenţiale şi eroul politic care va salva România: „O structură de învingător.

Page 162: Coman Media Events

De alergător de cursă lungă. Candidatul care nu a ratat nici o competiţie” (Evenimentul Zilei, 15 decembrie).

Acest moment a fost marcat de o dublă sărbătorire: una neoficială, spontană, care s-a declanşat la anunţarea rezultatelor exit-poll-urilor, iar cealaltă, oficială, a doua zi, la aflarea rezultatelor finale.

Prima sărbătoare se caracterizează prin elemente care amintesc de mişcările Pieţei Universităţii din 1990, baza comună fiind manifestarea bucuriei de a fi scăpat de comunişti. Titlurile şi intertitlurile sunt primele care conferă caracterul festiv şi uşor retrospectiv faţă de evenimentele Pieţei Universităţii din ’90: „Explozie de bucurie în Piaţa Universităţii” (Cotidianul, 13 decembrie); „Duminică noaptea/Piaţa Universităţii – portocalie/ Imnurile Golăniei au răsunat pentru susţinătorii lui Băsescu” (Adevărul, 14 decembrie); „Cântece sub ploaia de confetti” (Ziua, 13 decembrie).

Atmosfera de festivitate este creată prin cântece, actuale sau făcând parte din cele ale „golanilor anilor ‘90”: „Noi de-aicea nu plecăm, nu plecă acasă”, „Mai bine mort decât PSD-ist”; „We are the champions”, „România, trezeşte-te”, „Ciuleandra” şi celebrul refren al anilor ‘90: „La Palatul Cotroceni cântă cucuveaua / Iliescu şi ai lui şi-au găsit beleaua!”; prin spontaneitatea acţiunilor: mobilizarea în Piaţa Universităţii, dans, hore, sloganuri spontane, claxoane şi urale.

S-a creat şi s-a recreat, astfel, spaţiul simbolic al libertăţii de exprimare efectivă, un timp al începutului (începutul unei noi ere) şi o solidaritate spontană între oameni necunoscuţi, al căror singur element în comun a fost bucuria şi adularea aceluiaşi personaj: Traian Băsescu.

A doua sărbătoare, cea oficială, este mai puţin semnificativă din perspectiva spaţiului ritualic creat şi nu este nici prea pe larg relatată în presă, spre deosebire de prima: elementele festive care au marcat victoria au fost: numărul mare de

Page 163: Coman Media Events

simpatizanţi (aproximativ 10.000), focurile de artificii, concertele, discursul noului preşedinte încărcat de emoţie şi în care s-a intercalat prezentarea actorilor din spatele cortinei (Evenimentul Zilei, 15 decembrie).

Dimensiunile consacrării se referă la: învestirea ca preşedinte se bazează pe tradiţie; locul de celebrare al consacrării este pe străzi, în oraşe (se poate aminti sărbătoarea stradală din Bucureşti şi din alte oraşe din noaptea de 12 decembrie); se poate vorbi de o opoziţie între personalitatea lui Băsescu ca individ şi simbolistica legată, tradiţional, de preşedinţie; temerile sunt legate de succesul acestui eveniment; identificarea cu legea şi alte valori la care românii aspiră se face în cazul lui Traian Băsescu, de la care se aşteaptă transformarea radicală a României; presa se manifestă cu reverenţă faţă de cel consacrat, iar publicul îşi reînnoieşte contractul de încredere cu cel consacrat.

Dayan şi Katz afirmă că apariţia unor media events determină acţiuni specifice ale jurnaliştilor55, diferite de cele obişnuite, menţionând aici: abandonarea tonului neutru şi interpretarea faptelor; adoptarea unui ton protector; construirea unui context liturgic; dramatizarea evenimentelor; şamanizarea evenimentului mediatic.

Categorii aplicate pe discursul presei:

Interpretarea faptelorJurnaliştii au abandonat prezentarea neutră a faptelor şi se

aventurează în comentarea şi interpretarea victoriei lui Traian Băsescu, doar enumerarea titlurilor fiind sugestivă: „Sfârşitul epocii Iliescu” (Alexandrescu, Raluca, în: Observatorul

55 Dayan, Daniel, Katz, Elihu, 1992, Media Events, Cambridge, Harvard University Press, pp. 160-161.

Page 164: Coman Media Events

Cultural,); „Prima zi de normalitate. Poate singura” (Ursu, Adrian, în: Adevărul, 14 decembrie,); „Miracol electoral” (Lăzărescu, Alexandru, în: Revista 22, 16 decembrie); „La mulţi ani, România!” (Ungureanu, Traian, în: Evenimentul Zilei, 14 decembrie); „Şampanie, vă rog!” (Sebastian, Carol, în: Evenimentul Zilei, 14 decembrie); „Un vot istoric” (Turturică, Dan Cristian, în: Evenimentul Zilei, 13 decembrie); „Spre un nou stil politic” (Tismăneanu, V., în: Jurnalul Naţional,). Cele mai multe titluri sugerează schimbarea mult aşteptată a României şi atmosfera festivă legată de acest eveniment de bucurie colectivă.

Există şi jurnalişti care au fost mai rezervaţi în a interpreta acest succes al lui Băsescu: „Profunzimea unei asemenea schimbări e la fel de greu de ghicit ca şi viitorul politic al dlui Năstase sau lucrurile mari de care se va dovedi capabil domnul Băsescu” (Tudoran, Dorin, în: Jurnalul Naţional,); „mulţi vor spera acum într-o schimbare radicală. Ar trebui să fim însă realişti” (Culcer, R., Revista 22, 16 decembrie).

Tonul protectorJurnaliştii abandonează discursul neutru şi devin subiectivi

şi plini de efuziune: „Victoria lui Traian Băsescu e un lucru emoţionant şi delicat”, „Uite că Băsescu e pozat, lăudat şi intervievat de toate ziarele mari ale lumii” (Ungureanu, T., în: Evenimentul Zilei, 14 şi 16 dec).

Dramatizarea evenimentelorSe poate observa prin exprimarea nemijlocită a bucuriei de

către jurnalişti pentru semnificaţia victoriei electorale a lui Băsescu: „Mai întâi raţia de bucurie. Are două cuvinte: ce bine! Şi o urare: la mulţi ani, România!” (Ungureanu, T., în: Evenimentul Zilei, 14 decembrie); „Îl recunosc şi îl celebrez”, „Şampanie, vă rog!”, „Sunt fericit”, „Doar inima poate vorbi şi

Page 165: Coman Media Events

sufletul poate scrie” (Sebastian, C., în: Evenimentul Zilei, 14 decembrie).Teatralitatea politică şi mitul salvatorului

Prezenţa în politica de astăzi a mitului salvatorului este explicată de Georges Ballandier în lucrarea sa „Puterea în scenă”, în care acest mit este considerat a „accentua dimensiunea teatralităţii politice”56.

Valorizarea eroului se face prin dramatizarea sa şi a acţiunilor sale, iar cele trei legi ale dramei care conferă existenţă unui erou sunt „surpriza, acţiunea şi succesul”57. Ballandier consideră că apropierea societăţii moderne de tradiţie se realizează prin aşa-numitele „probe ale iniţierii” şi „succesele anterioare”, care determină „imaginea publică şi dimensiunea naţională”58 a eroului.

Categorii aplicate pe discursul presei:

SurprizaVictoria lui Traian Băsescu a fost catalogată de mulţi

jurnalişti, din presa naţională, dar şi din cea internaţională, ca fiind o adevărată surpriză a alegerilor prezidenţiale: titlul sintezei ecourilor din presa străină: „Presa internaţională comentează surpriza de la Bucureşti”, apoi titlurile publicaţiilor internaţionale: „Victorie surpriză pentru Băsescu în România” (Financial Times), „Reformatorul obţine o victorie surpriză în România” (The Telegraph), „Preşedintele surpriză se pregăteşte să conducă România prin ape nesigure” (The Guardian) în Ziua, 14 decembrie; „Duminică s-a întâmplat ceva greu de explicat. Aş spune că o minune” (Sebastian, C., în: Evenimentul Zilei, 14 decembrie); „Miracol electoral” (Lăzărescu,Al., în: Revista 22, 16 decembrie).

56 Ballandier, Georges, 2000, Puterea în scenă, Oradea, Aion, p. 19.57 Idem.58 Ibidem, p.35.

Page 166: Coman Media Events

AcţiuneaAici ne putem referi la întreaga activitate politică a lui

Traian Băsescu, faptele care l-au consacrat ca erou politic:„…el a făcut tot ceea ce a fost omeneşte posibil pentru a aduce România cu un pas mai aproape de normalitate” (Lăzărescu, Al., în: Revista 22, 16 decembrie).

SuccesulEste reprezentat, desigur, de tot ce am vorbit mai sus cu

privire la modul în care victoria lui Băsescu este văzută ca un succes al întregii Românii: noul preşedinte apare, pe rând, ca erou salvator, ca eroul care pune capăt perioadei comuniste, la 15 ani după revoluţie, ca erou care simbolizează speranţa tuturor în mai bine.Probele iniţierii şi succesele anterioare pot fi coroborate cu ceea ce am menţionat mai sus cu privire la „căutarea” şi „bătăliile” lui Traian Băsescu, prin intermediul cărora s-a consacrat ca politician şi apoi, ca erou al alegerilor prezidenţiale.

ConcluziiCeea ce am vrut să demonstrez prin această analiză şi cred

că am reuşit prin intermediul exemplelor date a fost că alegerile prezidenţiale din România şi câştigarea lor de Traian Băsescu au reprezentat un „media event”, un eveniment ieşit din matca întâmplărilor obişnuite şi care a îndeplinit criteriile necesare pentru ca jurnaliştii să abandoneze munca de rutină şi să abordeze şi să adopte un alt tip de discurs, un discurs sacralizant, mitologizant, în care Băsescu devine un erou salvator al neamului, cel care va realiza mult-aşteptata ruptură cu trecutul şi desăvârşirea democratizării României.

Bibliografie:

Ballandier, Georges, 2000, Puterea în scenă, Oradea, AionBarthes, Roland, 1997, Mitologii, Iaşi, Institutul European

Page 167: Coman Media Events

Bird, Elizabeth S., Dardenne, Robert, Myth, Chronicle and Story în: J. Carey (coord.), 1990,

Media, Myth and Narrative, London, Sage PublicationsComan, Mihai, 2003, Mass media, mit şi ritual: o perspectivă

antropologică, Iaşi, PoliromDayan, Daniel, Katz, Elihu, 1992, Media Events, Cambridge, Harvard

University PressEliade, Mircea, 1998, Mituri, vise şi mistere, Editura Univers

Enciclopedic, Bucureşti.Gripsrud, Jostein, Estetica şi politica melodramei, în: Dahlegren, P.,

Sparks, Colin (coord.), 2004, Jurnalism şi cultură populară, Iaşi, Polirom

Lule, Jack, 2001, Daily News, Eternal Stories. The Mythological Role of Journalism, New York The Gulford Press

Segre, Monique, 2000, Mituri, rituri şi simboluri în societatea contemporană, Timişoara, Amarcord

Resurse electronice:

www.adevarulonline.ro; www.cotidianul.ro www.evz.ro; www.jurnalul.ro; www.observatorulcultural.ro; www.revista22.ro; www.revistapresei.ro;www.ziua.ro

Page 168: Coman Media Events

Condamnarea comunismului în Parlament:

un ritual de purificare

Diana PIŞCĂRAC

Condamnarea oficială a comunismului a fost un eveniment care s-a lăsat aşteptat timp de 17 ani de la Revoluţie. În acest fel, România se numără printre ultimele ţări ale fostului bloc sovietic care denunţa public acest sistemul totalitar. Atât perioada propriu-zisă a represiunii, marcată la noi de o întindere temporală de aproape o jumătate de veac cât şi tranziţia ce i-a urmat, la fel de poticnită, au favorizat împiedicarea şi amânarea acestui moment-cheie pentru societate în general şi pentru mentalul colectiv în mod particular.

Astfel, aş putea spune că 18 decembrie 2006 este o zi istorică, întrucât ea asigură o continuitate simbolică a Revoluţiei (din punct de vedere al alegerii zilei), o prelungire şi un deznodământ just în acelaşi timp, dar marchează oficial şi trecerea la un nou sistem politic şi economic, fapt întărit de aderarea la Uniunea Europeană la numai două săptămâni după aceea.

În plan evenimential, ceremonia de condamnare a comunismului era aşteptată de public, presa mediatizând cu o zi-două înainte definitivarea raportului Tismăneanu – documentul ce reprezenta baza acestui denunţ al comunismului – ce avea să fie prezentat în Parlament de preşedintele Traian Băsescu, precum şi invitaţii – figuri de referinţă ale luptei anti-comuniste în Europa – ce urmau să participe la eveniment: regele Mihai, Lech Walensa (liderul mişcării de rezistenţă din Polonia între 1984 şi 1989, ulterior preşedintele ţării şi laureat al premiului Nobel pentru

Page 169: Coman Media Events

Diana PIŞCĂRACCondamnarea comunismului în Parlament: un ritual de purificare

Pace), scriitorul Vaclav Havel (disident în perioada comunismului şi ultimul preşedinte al Cehoslovaciei) şi fostul şef de stat al Bulgariei, Jelio Jelev.

O parte din mass media a prezentat şi posibilele reacţii pe care urmau să le manifeste anumite grupuri politice: astfel, PSD anunţa că nu va amenda sau întrerupe ceremonia în niciun fel, în timp ce PRM promitea un boicot cu “tirbuşoane şi pâlnii, alături de un întreg arsenal de fluiere şi sirene”.

Probabil că mass media, la fel ca şi publicul, obişnuită cu reprezentaţiile “teatrale” ale lui Corneliu Vadim Tudor nu se aştepta la ceva ieşit din comun – în sensul “vadimist”, pentru că altfel nu se explică fervoarea cu care jurnaliştii au prezentat ulterior evenimentele. Şi, într-adevăr acestea au degenerat neaşteptat de mult (din punct de vedere senzaţionalist): la scurt timp după venirea oaspeţilor străini în sala Senatului (locul desfăşurării evenimentului) şi începerea prezentării raportului Tismăneanu de către preşedintele Băsescu, parlamentarii PRM, direcţionaţi de Vadim Tudor au început să bruieze momentul oratoric cu fluierele şi urletele anunţate (“Pentru prima dată în istoria postdecembristă, şeful statului a fost primit cu huiduilei şi fluierături.” Adevărul, 19 decembrie 2006), la care s-au adăugat în scurt timp şi cartonaşe roşii, pancarte sau deja celebra pânză pe care era desenat un Băsescu zâmbitor în spatele gratiilor de închisoare. Ripostele la adresa comportamentului peremist venite de la Horian Roman Patapievici dintr-unul din balcoanele sălii au precipitat însă evenimentele, ajungându-se într-un final la o confruntare cvasi-fizică, înjurături şi ameninţări “ca-n codru”. “Scena balconului”, cum a fost simbolic prezentată această confruntare, a adus faţă-n faţă două categorii de actori: intelectualii disidenţi prezenţi în acel “fatidic” balcon (H.R. Patapievici, Gabriel Liiceanu şi Andrei Pleşu) şi susţinătorii regimului incriminat, ale cărui încarnare şi dezlănţuire au fost asumate total de Coreliu Vadim Tudor.

169

Page 170: Coman Media Events

MEDIA EVENTS – PERSPECTIVE TEORETICE ŞI STUDII DE CAZ

În ciuda evenimentelor ostile, preşedintele Băsescu şi-a rostit discursul până la capăt, ignorând pe cât posibil “bruiajul”. “Raportul Tismăneanu” a prezentat pe rând victimele şi ororile regimului comunist din România, principalii vinovaţi şi susţinătorii regimului lui Ceauşescu, precum şi o serie de concluzii referitoare la Revoluţia din decembrie 1989, în urma cărora ipoteza conspiraţiei este exclusă. La final, Băsescu a prezentat o serie de proiecte menite să familiarizeze tinerele generaţii cu viaţa din timpul regimului şi care să ţină vie memoria victimelor sale. Cercul evenimential s-a închis cu o recepţie oferită seara de preşedinte la palatul Cotroceni, unde aleşii invitaţi au rostit câteva discursuri.

Încadrarea acestui eveniment în categoria ritualului a venit ca urmare a unei monitorizări pe care am făcut-o prezentării mediatice a subiectului. Gradul de simbolism religios este foarte evident în titluri precum “Exorcizarea comunismului” (Evenimentul Zilei, 19 decembrie 2006), “Fantoma comunismului luptă până în ultimul ceas” (Cotidianul, 19 decembrie 2006), “Se zvârcolesc şerpii comunismului” (Evenimentul Zilei, 19 decembrie, 2006), “Exorcizaţii” (Ziua, 19 decembrie 2006) sau “Condamnarea şi ultimul cap al zmeului” (România Liberă, 22 decembrie 2006). Un al doilea tip de abordare a fost simbolistica Revoluţiei / mineriadelor prezentă în titluri precum: “Al patrulea balcon” (Evenimentul Zilei, 20 decembrie 2006), “A doua mineriadă a brutelor PRM” (Gândul, 19 decembrie, 2006), “Pleşu: “o mineriad㔓 (Evenimentul Zilei, 20 decembrie 2006), “Scandalagii lui CVT au fost aduşi de PRM cu autocarele” (România Liberă, 19 decembrie 2006).

David Kertzer vede în ritual “o componentă evidentă a vieţii politice moderne”. Indiferent de culoarea politică din care fac parte, politicienii apelează la rituri. Cetăţeanul, prin participarea sa la rituri, “se identifică cu forţe politice de mare anvergură, care

170

Page 171: Coman Media Events

Diana PIŞCĂRACCondamnarea comunismului în Parlament: un ritual de purificare

pot fi percepute doar printr-o reprezentare simbolică” (Kertzer, 2000, p. 13).

În ceea ce priveşte abordarea duală a condamnării comunismului, putem redenumi cele două categorii în termenii lui Mihai Coman din “Mass media, mit şi ritual” (2003, p.70):

“..în prezentarea unor fenomene de mobilizare socială cu conţinut politic subiacent, mass media din România a abordat două tipuri de discurs: unul sacralizant, care a interpretat faptele din perspectiva unor categorii rituale şi mitologice pozitive (rituri de consacrare şi rituri liturgice), şi unul desacralizant, care a văzut totul în cadrele unor ritualuri ale derizoriului şi hilarităţii şi ale unor simboluri ale lumii “pe dos”, decăzută în haos.”

Pe parcursul monitorizării, am urmărit şase cotidiane cu acoperire naţională (Adevărul, Cotidianul, Evenimentul Zilei, Gândul, România Liberă şi Ziua) atât înainte de eveniment cât şi după (intervalul 18–22 decembrie, până când subiectul a fost “epuizat”). Ca metodă de lucru am folosit analiza de conţinut, căutând în textele de presă pattern-ul ritualic, anunţat sau nu în titluri.

Este însă momentul să revin asupra ideii de ritual, printr-o scurtă prezentare a procesului ritualic şi a implicaţiilor sale. La nivel de bază, ritualul presupune o punere în scenă/performare a unei ceremonii, ceremonie ce se leagă de tradiţiile ancestrale ale unei societăţi. Tipul de comportament din timpul ritualului diferă în mod categoric de activităţile cotidiene, în primul rând din cauza componentei ceremoniale:

“Desfăşurarea unui ritual este caracterizată de formalism. Se respectă secvenţele standardizate şi extrem de rafinate, şi nu întâmplător e pus în scenă în locuri speciale şi la date care au un înţeles simbolic aparte. Desfăşurarea unui ritual este repetitivă şi prin urmare redundantă, dar

171

Page 172: Coman Media Events

MEDIA EVENTS – PERSPECTIVE TEORETICE ŞI STUDII DE CAZ

tocmai aceste calităţi devin mijloace importante pentru canalizarea fluxului emoţional, pentru călăuzirea cunoaşterii şi pentru organizarea grupurilor sociale. […] Forţa ritualului rezidă nu numai în matricea socială, dar şi în dedesubturile ei psihologice. Aceste două dimensiuni coexistă într-un mod cu adevărat inseparabil. Participarea la ritual implică expunerea la stimuli de natură psihologică şi produce o mare descătuşare emoţională; ritualul ne afectează simţurile pentru a ne oferi o logică a realităţii şi a ne ajuta să înţelegem ceea ce se petrece în jurul nostru.” (Kertzer, 2000, p.22-23)

Jurnaliştii fac apel – în mod conştient sau inconştient – la mitologie şi simboluri ale ritualului pentru a-i ajuta pe oameni să înţeleagă mai uşor evenimentele. În acest sens, ei sunt nişte creatori de simboluri al căror beneficiar este publicul. D. Kertzer merge mai departe, afirmând că fiecare dintre noi creează de fapt simboluri şi este în acelaşi timp beneficiarul simbolurilor:

“În general, oamenii nu îşi dau seama că ei sunt cei care conferă lumii propria lor versiune simbolic construită. Din contră, oamenii cred că realitatea se manifestă sub forma în care este percepută de ei. […] Prin intermediul simbolurilor ne raportăm la haosul ce ne înconjoară zi de zi şi facem ordine. Ba mai mult, chiar distincţia pe care o facem între lumea obiectivă şi cea subiectivă este un produs al simbolizării umane ce demarchează realitatea factuală de cea de opinie.” (Kertzer, 2000, p.16).

Prin urmare, am putea detaşa o serie de funcţii ale mass media în construirea ritualică a realităţii. Pascal Lardellier propune cinci astfel de funcţii: 1.funcţia testimonială, care valorifică statutul de martor al media la diferitele evenimente, statut care implică veridicitatea şi autenticitatea evenimentelor prezentate; 2. funcţia de “monumentalizare” a evenimentelor,

172

Page 173: Coman Media Events

Diana PIŞCĂRACCondamnarea comunismului în Parlament: un ritual de purificare

manifestată prin construirea unei imagini oficiale pe care memoria colectivă o păstrează; 3.funcţia de legitimare a evenimentelor pe care le transmit; 4. funcţia de vectorizare a evenimentelor ritualice (mase omogene de audienţă) şi 5.funcţia de dramatizare a evenimentelor transmise (Pascal Lardellier, 2003, p.149).

O altă definiţie a ritualului am găsit-o în Enciclopaedia Britannica. De această dată, este prezentată şi legătura între purificare şi exorcizare, prin intermediul unor incantaţii sau citări de texte sacre:

“Nearly all rituals involve the reading or reciting of spells, texts or prayers that have a generalized efficacy over negative forces, and in many cases purification may be accomplished by these means without any further symbolization of cleansing or re-creation of purity.Purity may also become identified with the struggle against demonic forces, and in this transcedent dimension, purification is effected in rites of exorcism that placate the demons. The use of weapons in purification rites is often based on a symbolic battle with the forces of evil”

În termenii ritualului strict religios, condamnarea comunismului se înscrie perfect în tiparul ritualului de purificare care, sub impresia degenerării evenimentelor, a devenit un ritual de purificare prin exorcizare: reacţia violentă a lui Vadim Tudor şi a grupului de peremişti /vs/ citirea hotărâtă şi fără întreruperi a raportului Tismăneanu de către preşedintele Băsescu. În contextul simbolismului religios creştin-ortodox am putea chiar să invocăm scena în care Sfântul Gheorghe se luptă cu balaurul căruia îi taie capul cu sabia: “Condamnarea şi ultimul cap al zmeului” (România Liberă, 22 decembrie 2006), “Comunismul pus la zid de Băsescu” (Evenimentul Zilei, 19 decembrie 2006). În eseul “The Rhetoric of Exorcism”, Hilaire Kallendorf face o scurtă prezentare a momentelor ritualului creştin de exorcizare, pe care îl înscrie retoricii:

173

Page 174: Coman Media Events

MEDIA EVENTS – PERSPECTIVE TEORETICE ŞI STUDII DE CAZ

“Exorcism incorporates all three branches of classical rhetoric: judicial (accusing the demon for his actions); deliberative (exhorting the demon to depart); and ceremonial or epideictic (praising the power of God and blaming Satan for taking possession of a human soul).

In his judicial function, the exorcist acts as prosecuting attorney, accusing the demon of having entered a human being without God's permission. God, it seems, must permit any such incursion, or else it would not happen; but the devil as the “father of lies” will try to argue otherwise. The exorcist customarily calls upon the Holy Virgin Mary, Mother of God, to act as a lawyer who would defend the demoniac against the demon's charges of committing enough sins to justify his entrance into the human body. He also calls upon the saints as witnesses for the defense who can intercede on the patient's behalf before God, the ultimate judge. The exorcism thus becomes a trial, a tribunal domini nostri, 17 at the end of which the demons are ritually excommunicated and sentenced to thousands of years of fiery torments as specified by the exorcist.” (Kallendorf, 2005, p. 214)

În descrierea de mai sus, putem identifica toate momentele retorice ale ritualului de exorcizare, precum şi principalii actori: juriul (regele Mihai, Lech Walensa, Vaclav Havel şi Jelio Jelev), preotul exorcist (preşedintele Băsescu) şi demonul (regimul comunist/ Corneliu Vadim Tudor). Cea de-a treia ceremonie identificată de Kallendorf poate fi pusă în relaţie cu recepţia oferită de Băsescu seara, unde personalităţile luptei anti-comuniste au ciocnit şampanie şi au rostit discursuri. Această sărbătorire a trimfului simbolic poate fi pusă în relaţie cu ideea lui David Kertzer, că individul investit prin ritual trebuie separat de autoritate tot prin ritual. Prin extrapolare, putem aplica această ascensiune şi decădere prin ritual în cazul ceremoniei condamnării

174

Page 175: Coman Media Events

Diana PIŞCĂRACCondamnarea comunismului în Parlament: un ritual de purificare

comunismului, perspectivă împărtăşită – se pare – şi de ziariştii de la Jurnalul Naţional care au titrat la o zi după evenimente: “Comunismul, născut şi sfârşit prin violenţă”. Continuând discuţia despre autoritate şi ritual, Kertzer adaugă:

“Atunci când are loc despuierea neprogramată de autoritate a unei persoane, acest moment scurtcircuitează derularea simbolică normală a puterii şi violează imaginea puterii sacralizate; cu această ocazie se recurge la un simbolism extrem de sugestiv. Ritualul are menirea de a contopi emoţii puternice – de multe ori fiind asociat cu ideea că cel de la putere a păcătuit împotriva comunităţii – cu ideea că dacă până adineaori individul în cauză putea să îşi exercite puterea asupra lor, în mod legitim, de acum înainte nu mai are cum să o facă.” (Kertzer, 2000, p. 41)

O ultimă dar importantă precizare pe care aş dori să o fac se referă la natura – în termeni jurnalistici – a evenimentului ce a avut loc în Parlament pe 18 decembrie 2006. Mobilizarea de energii, acoperirea mediatică totală precum şi impactul social al condamnării comunismului fac din acest eveniment ceea ce M. Coman numeşte “media events”, adică:

“Acele evenimente publice care sunt amplu acoperite de mass media şi care, datorită acestei mediatizări, declanşează procese de mobilizare socială şi (uneori) de acţiune politică. Evenimentele care suportă un asemenea tratament au un caracter eterogen: unele sunt ceremonii publice (sărbători naţionale, comemorări sau parade, rituri de trecere – nunţi sau înmormântări – ale personalităţilor de anvergură naţională), altele sunt acte politice cu un caracter formalizat (vizitele înalţilor demnitari, congresele partidelor, alegerile, conferinţele internaţionale), iar altele sunt manifestări publice periodice (evenimente sportive sau culturale).” (2003, p. 59)

175

Page 176: Coman Media Events

MEDIA EVENTS – PERSPECTIVE TEORETICE ŞI STUDII DE CAZ

Pentru analiza detaliată a acestui eveniment din perspectivă ritualică voi apela la schema propusă de Mihai Coman în studiul sau despre fenomenul Piaţa Universităţii ca ritual liminal (2003, p.133), în care evenimentele sunt exprimate în termenii unor opoziţii binare şi în care coordonatele principale sunt spaţiul, timpul, actorii, acţiunile şi simbolurile.

Spaţiul

Locul de desfăşurare a ceremoniei de condamnare a comunismului a fost Senatul României, în cadrul clădirii Parlamentului. Privind şi mai în spate temporal, această clădire este apogeul megalomaniei dictatorului Ceauşescu, care o numise cinic “Casa Poporului”. În acest sens, ceremonia din 18 decembrie a avut un rol dublu: a purificat atât spaţiul central / nexus-ul dictaturii comuniste (Răului), cât şi societatea românească în ansamblu, prin afirmarea discursivă a ruperii de trecut. Putem vorbi deci de clădirea Parlamentului ca de un spaţiu de trecere: de la comunism la democraţie (dictatură – legislativ democratic), de la profan (comunism/Rău) la sacru (democraţie / Bine).

În al doilea rând, Parlamentul este un spaţiu al formalului şi ceremonialului prin definiţie, un loc al puterii exprimate prin lege, locul de naştere a Constituţiei (legea supremă în stat), aşadar putem extrapola un pic şi spune că este un for decizional suprem. Această ipostază “judiciară”, de putere, argumentează şi mai mult încadrarea ritualică a evenimentului: condamnarea Răului se face într-o instituţie de frunte a comunităţii, de către cel mai puternic reprezentant al ei în prezenţa unor “juraţi” de referinţă: cei care s-au confruntat cu Răul şi l-au învins.

Nu în ultimul rând, Parlamentul este un spaţiu al legitimării: identitare, politice, iar în contextul ritualic, chiar un spaţiu al legitimării spirituale: creştin.

Balconul este al doilea spaţiu (în fapt, un subspaţiu) al desfăşurării evenimentelor. Simbolistica acestuia este amplificată de faptul că se înscrie într-un continuum pe axa evenimentelor din

176

Page 177: Coman Media Events

Diana PIŞCĂRACCondamnarea comunismului în Parlament: un ritual de purificare

decembrie 1989: balconul Operei din Timişoara, unde a început Revoluţia; balconul Comitetului Central din Bucureşti, de unde a fugit Ceauşescu şi balconul din Piaţa Universităţii, unde avut loc în 1990 protestul “golanilor”. Aşadar, în imaginarul colectiv românesc, balconul este un simbol al anti-comunismului. Fatalismul situaţiei a făcut ca şi de această dată în balcon să se afle personaje legate de lupta anti-comunistă, în persoana a trei intelectuali disidenţi: Horia Roman Patapievici, Gabriel Liiceanu şi Andrei Pleşu. Răbufnirea violentă a lui Corneliu Vadim Tudor şi ameninţările acestuia că îl aruncă pe Patapievici peste balcon au împins dramatismul situaţiei la un nivel extrem, astfel că cel din urmă striga disperat după ajutor către parlamentarii din sală. Această încleştare, care în mod miraculos n-a degenerat în violenţă fizică, reprezintă apogeul/punctul culminant al ritualului de exorcizare: demonul îşi arată ultimele puteri atacându-i pe cei consideraţi “sfinţi”.

O a doua dimensiune a balconului este cea de spaţiu de trecere: sus-jos / sacru-profan. Vadim şi peremiştii vin de jos, din sală, de pe coridoare şi din autocarele parcate afară, deci eminamente un spaţiu exterior, înafara sacrului. Balconul aflat la etajul I al Parlamentului este în sfera “înaltă”, a “sfinţeniei” şi a celor “fără apărare”, aura pe care i-o conferă cei prezenţi în el.

Timpul

18 decembrie 2006. Conotaţiile temporale ale acestei zile sunt şi ele multiple. Voi începe cu cea mai apropiată, şi anume timpul “0” al existenţei României post-comuniste: timpul Revoluţiei. Din 17 până în 22 decembrie 1989, evenimentele au marcat trecerea (purificatoare) de la totalitarism comunist (Rău/murdărire) la libertate (Bine/curăţire). Tranziţia societăţii româneşti s-a făcut plecând de la acest punct “0”, care pentru toate generaţiile a marcat un nou început – este timpul referenţial românesc. Juxtapunerea momentului condamnării oficiale a comunismului cu acest timp referenţial (timp mitic, până la urmă) dă noi valenţe ceremonialului de purificare, sporindu-i sfinţenia şi legitimitatea.

177

Page 178: Coman Media Events

MEDIA EVENTS – PERSPECTIVE TEORETICE ŞI STUDII DE CAZ

18 decembrie se subscrie de asemenea unui timp sacru, marcat de sărbătoarea Crăciunului. Fix cu o săptămână înainte de Crăciun – şi în acelaşi timp în postul Crăciunului – acest denunţ public al răului cauzat de regimul comunist marchează din nou ideea de purificare, de lăsare în urmă a păcatelor şi suferinţelor.

O nouă valenţă mitologică îi oferă momentului înscrierea în timpul istoric al luptei anti-comuniste. Este aici vorba de plasarea acestui eveniment pe aceeaşi axă cu revoltele minerilor din Valea Jiului, cu grevele muncitorilor de la Braşov, al rezistenţei ţăranilor din munţi sau al acţiunilor disidenţilor din interiorul şi din afara ţării, precum şi a încercărilor legislative ale societăţii civile după Revoluţie. În acest sens, am putea spune că 18 decembrie 2006 (“A zecea încercare în procesul comunismului” (Cotidianul, 18 decembrie 2006) este timpul judecăţii finale. Această acuzare publică şi oficială până la cel mai înalt nivel (prezidenţial) atrage implicarea întregii societăţi, este un proces colectiv în care vinovatul şi faptele de care se face vinovat sunt afirmate clar şi vizibil de către toţi membrii comunităţii (prin intermediul mass media, mai ales).

Actorii

Am ordonat grupurile de actori pe o axă imaginară ce porneşte de la sacru şi se termină la profan. Astfel, în sfera sacrului avem trei (categorii de) actori:

Juraţii – cea mai mediatizată categorie de actori sunt invitaţii ceremoniei de condamnare a comunismului, acuzatorii: regele Mihai, Lech Walensa (liderul mişcării de rezistenţă din Polonia între 1984 şi 1989, ulterior preşedintele ţării şi laureat al premiului Nobel pentru Pace), scriitorul Vaclav Havel (disident în perioada comunismului şi ultimul preşedinte al Cehoslovaciei) şi fostul şef de stat al Bulgariei, Jelio Jelev. Toţi aceştia s-au remarcat de-a lungul deceniilor fie în lupta anti-comunistă, fie prin disidenţa asumată. În cadrul ritualului de purificare/

178

Page 179: Coman Media Events

Diana PIŞCĂRACCondamnarea comunismului în Parlament: un ritual de purificare

exorcizare, rolul acestora este de legitimitate supremă a luptei împotriva Răului, sunt cei care asistă la “proces” şi care au dat verdictul “vinovat” fiecare în ţara lui, la fel cum preşedintele Băsesescu aplică acum verdictul “criminal şi ilegitim” din poziţia sa de preot executant al pedepsei/exorcizării. Aşadar, aceştia au competenţele şi legitimitatea unui for decizional suprem.

Grupul “sfinţilor” – actor colectiv, este reprezentat de intelectualii români disidenţi Horia Roman Patapievici, Gabriel Liiceanu şi Andrei Pleşu. Aceştia sunt victime şi eroi în acelaşi timp, figuri-simbol ale vieţii culturale din România post-decembristă. “Puritatea” lor este reliefată în perspectiva agresiunii făţişe a liderului PRM, Corneliu Vadim Tudor, care simbolizează Răul/profanul, cât şi datorită asocierii lor cu “al patrulea balcon”, simbol al libertăţii şi sacrului.

Traian Băsescu – preşedintele României este cel care oficiază ceremonialul de exorcizare a comunismului, şi prin aceasta are statut de preot exorcist. Prezentându-şi scuzele “în numele statului român” faţă de victimele de la Revoluţie şi faţă de familiile acestora, Băsescu îşi ia asupra sa suferinţa colectivă, pe care, dacă n-am citi-o în limbajul politic drept populism am putea să o înţelegem ritualic ca pe o asumare “christică” a suferinţelor celor care au luptat în timpul Revoluţiei din decembrie 1989. Prin perseverenţa cu care îşi citeşte discursul, neatins de bruiajele lui C.V.T., am putea concluziona că preşedintele Băsescu îşi ia puterea din acea asumare a durerii colective (răzbunător al colectivităţii?), care îi dă – graţie funcţiei sale – statutul de “ales”.

Nicolae Văcăroiu – preşedintele Senatului României are un statut nedefinit pe axa sacru/profan, situându-se în ambele categorii în acelaşi timp. În sfera sacrului, pentru că rolul său politic este unul foarte ceremonial [şef de ceremonii politice, într-un fel], statut care vine împreună cu o mare doză de formal şi obiectiv, ceea ce nu îl plasează explicit în conflictul izbucnit. De cealaltă parte, presa l-a acuzat aproape la unison pe Văcăroiu de partizanat

179

Page 180: Coman Media Events

MEDIA EVENTS – PERSPECTIVE TEORETICE ŞI STUDII DE CAZ

politic (deci asociere cu Răul) cu Vadim Tudor, prin faptul că cel dintâi nu a intervenit în timpul desfăşurării de forţe ale PRM-ului, deşi funcţia sa de şef al Senatului i-o cerea; în schimb, atitudinea adoptată de Nicolae Văcăroiu a fost tăcerea, sfiala de a interveni, pentru că “se putea să asistăm la o scenă care să ducă la bătăi” (Ziua, 20 decembrie 2006). Această complicitate prin pasivitate îl plasează pe Văcăroiu în sfera profanului.

Grupul de peremişti – În frunte cu Andrei Iucinu, fiul nelegitim al răposatului ziarist Dumitru Tinu – grupul peremiştilor tineri (care formau de fapt marea masă a agitatorilor mobilizaţi de Vadim) au avut o funcţie pur instrumentală, surprinsă foarte bine de presă: “Cetele de şoc ale PRM, înarmate cu fluiere, cartonaşe roşii şi banere cu mesaje defăimătoare, au fost aduse personal de Vadim, băgate în balcoane şi instigate să facă scandal, să ţipe, să huiduie, să ameninţe, astfel încât să boicoteze lucrările. Episodul a semănat cu cele de la mineriade sau de la celebrele intervenţii ale muncitorilor împotriva manifestanţilor, civilii fiind folosiţi pe post de mase de manevră de către politicieni.” (Ziua, 20 decembrie 2006) Aduşi cu autocarele pentru motive pe care nici ei nu le ştiau, aceştia se manifestă colectiv şi violent, răspunzând la fiecare comandă a liderului de partid: aduc în sală cartonaşe roşii şi pancarte, fluiere, precum şi pânza cu desenul caricaturizat al lui Băsescu. În momentul când atenţia lui Vadim Tudor se întoarce spre H.R. Patapievici, tinerii peremişti sunt mobilizaţi furtunos la etajul I pentru a intra cu forţa în balconul disputat. Pe fundalul acestei agitaţii a apărut explicaţia că tinerii PRM nu au avut locuri în sală şi de aceea au dat buzna în balcon, direcţionaţi de C.V.T. În acest context, putem asocia actorului colectiv rolul de “armată a Răului”, de soldaţi ai demonului exorcizat, care îi vin în ajutor acestuia. De altfel, presa a reflectat “prestaţia” peremiştilor tineri tocmai în acest timbru (“batalioanele” lui Iucinu, “cetele de şoc ale PRM”, nelipsind nici comparaţiile cu minerii mobilizaţi de Iliescu (“minerii lui C.V.Tudor” – un alt simbol al Răului) pentru a înăbuşi protestele pentru libertate din anul 1990: “Nu răspundem

180

Page 181: Coman Media Events

Diana PIŞCĂRACCondamnarea comunismului în Parlament: un ritual de purificare

de ce se va întâmpla!... oamenii mei de la tineret, o parte intră aici, oamenii care au bătut drumul să stea aici!.... aici stă tineretul PRM!... bărbaţii, intraţi aici!... faceţi scandal” – ţipa ca scos din minţi Corneliu Vadim Tudor” (Ziua, 20 decembrie 2006).

Ion Iliescu – un actor ce a marcat evenimentul prin chiar absenţa sa, Ion Iliescu este un alt reprezentant al Răului, al regimului condamnat în acest tribunal simbolic.

Corneliu Vadim Tudor – Actorul negativ-cheie al acestui eveniment, C.V.T. este reîncarnarea simbolica a demonului / regimului comunist ce trebuie condamnat/exorcizat (“Reîncarnat în Vadim Tudor, primitivul sistem s-a zvârcolit în convulsii greţoase, în momentul când a fost exorcizat ca „regim ilegitim şi criminal”, Ziua, 19 decembrie 2006). Portretul pe care presa l-a făcut liderului PRM este asociat invariabil cu sfera profanului (Vadim, avocatul comunismului” , “şarpe veninos”, “peremiştii în frunte cu Vadim au făcut ca toţi dracii”): “Tribunul a fost şeful galeriei: a vociferat, a aruncat invective şi a înjurat pe tot parcursul discursului preşedintelui. Traian Băsescu l-a ignorat constant, oricît de violentă sau de gălăgioasă era manifestarea acestuia.” (Cotidianul, 19 decembrie 2006)

Acţiunile

Urmărind şirul cronologic al evenimentului, am realizat următoarea schemă secvenţială: anunţarea ceremoniei şi a invitaţilor în mass mediaEvenimentul a fost anunţat de majoritatea cotidianelor cu circulaţie naţională în ediţia din 18 decembrie 2006. Deşi nu s-au alocat spaţii mari acestor articole, erau deja conturate portretele principalilor actori: Traian Băsescu (hotărâre de a condamna regimul comunist), invitaţii (portretele lor şi scurt istoric al luptei anti-comuniste în Europa), precum şi reacţiile anunţate ale celor direct implicaţi şi, aş adăuga, celor suspectaţi de presă că se vor simţi ameninţaţi de raportul Tismăneanu: PSD şi PRM. În timp ce

181

Page 182: Coman Media Events

MEDIA EVENTS – PERSPECTIVE TEORETICE ŞI STUDII DE CAZ

Victor Ponta anunţa un “comportament civilizat”, opus “infantilismului” PRM, Corneliu Vadim Tudor prevedea circ cu “fluiere şi sirene”: “Preşedintele PRM, Corneliu Vadim Tudor, a anunţat încă de vineri că parlamentarii săi vor avea tirbuşoane şi pâlnii, alături de un întreg arsenal de fluiere şi sirene, pentru a boicota discursul preşedintelui Băsescu. Vadim Tudor a spus că peremiştii i-au pregătit lui Băsescu “un spectacol de sunet şi lumini” pentru şedinţa solemnă, avertizându-l că nu se va putea face auzit de zgomotul din sală.” (Adevărul, 18 decembrie 2006).

începerea discursului / primele risposte Începerea rostirii textului/raportului marchează “faza judecăţii demonului”, aşa cum notează Kallendorf. Menţionarea victimelor, a liderilor de represiune, a efectelor represiunii şi evocarea momentului Revoluţiei reprezintă toate “acuzarea” discursivă a Răului. Corpul bolnav, adică “posedat” este însăşi colectivitatea reprezentată simbolic de parlamentari (pe care i-a ales pentru acest lucru). Ca reacţie, la scurt timp după începerea discursului, C.V.T. împreună cu un coleg de partid încep sa îl huiduie pe Băsescu: “Jos Băsescu!”, “Securistule!”, “Demisia!”, “Băsescu – genocid!”, “Jos dictatoru'!”, “Repetentu'!”, “Apa-ţi face rău!”, “Te condamnăm noi pe tine, bă beţivule!” au fost doar câteva dintre insultele şi strigătele pe care parlamentarii PRM, mânaţi de către Vadim Tudor, le-au adresat şefului statului. Când preşedintele a rostit cuvântul “criminal”, cu referire la regimul comunist, C.V. Tudor şi un senator PRM au scos o pânză mare care afişa o caricatură cu şeful statului în spatele gratiilor şi cu inscripţia “Puşcăria mafioţilor”. Un parlamentar PRM a urcat spre pupitrul de unde Băsescu vorbea şi i-a pus pe masă o sticlă de şampanie, moment în care colegii săi de partid au început să strige “Nota!” sau “Beţivule!”. (Adevărul, 19 decembrie, 2006) ;

punctul culminant: asediul balconului Punctul culminant al evenimentului, asediul balconului în care se aflau intelectualii disidenţi reprezintă faza doua a ceremonialului

182

Page 183: Coman Media Events

Diana PIŞCĂRACCondamnarea comunismului în Parlament: un ritual de purificare

de exorcizare, în care “demonul” este somat să plece. Acest moment are conotaţiile apogeului confruntării Bine/Rău. Ţipetele de ambele părţi, furia oarbă care îl mâna pe Vadim să îşi aducă oamenii la balcon, confuzia şi agitaţia din grupul peremiştilor tineri, toate contribuie la o acutizare a intensităţii emoţiilor care în mod miraculos nu se încheie cu o explozie de violenţă fizică ci doar verbală: “Cine eşti tu, bă limbricule?”, l-a apostrofat C.V. Tudor pe un fost ţărănist, care era prezent în aceeaşi lojă cu Ion Diaconescu, Andrei Pleşu, Horia Roman Patapievici şi Gabriel Liiceanu. Vadim Tudor şi-a introdus cu forţa invitaţii în loje, plasându-i strategic, în zonele în care fusese huiduit. “Bărbaţii să vină aici!”, a ordonat C.V. Tudor, după altercaţia cu cei de la GDS, pe care s-a hotărât să-i şi drăcuie.” (Adevărul, 19 decembrie 2006). Părerea mea este că, în acest caz, prezenţa sufocantă a mass media (camere de luat vederi, reporteri cu microfoane) într-un spaţiu atât de strâmt şi într-un context emoţional atât de sensibil au contribuit la evoluţia ne-violentă a situaţiei, politicienii de la PRM fiind confruntaţi cu o lovitură de imagine în cazul în care îşi duceau la bun sfârşit intenţiile.

finalul discursului şi recepţia oferită de preşedinte Discursul-proces s-a încheiat cu promisiunea preşedintelui că va susţine financiar o serie de proiecte culturale menite să ţină vie amintirea celor căzuţi în Revoluţia din 1989 şi că va adapta raportul Tismăneanu la un format de manual de şcoală pentru copii. În termenii ritualului de exorcizare acest ultim moment marchează revenirea la normalitate, sucombarea vocii Răului şi laudele aduse lui Dumnezeu pentru reuşită. Fraza de la sfârşitul zilei pe care o spune Băsescu este exemplificatorie în acest sens: “Preşedintele Traian Băsescu s-a declarat convins că gestul său din Parlament a fost necesar pentru ca de la 1 ianuarie România să poată porni la drum fără “balastul celor 45 de ani de comunism” şi că, de acum, din acest punct de vedere va dormi foarte liniştit.” (Cotidianul, 19 decembrie 2006)

183

Page 184: Coman Media Events

MEDIA EVENTS – PERSPECTIVE TEORETICE ŞI STUDII DE CAZ

Recepţia vine ca final festiv al ceremoniei de exorcizare, sărbătoare la care sunt invitate cele mai importante figuri ale forului decizional: “elita culturii române şi a societăţii civile – care a dat numeroşi disidenţi anticomunişti, alături de oaspeţii străini […] Practic, a fost prima oară cînd s-au adunat la un loc, uniţi de trecutul lor anticomunist, dar şi de convingerile lor antitotalitare, atîtea personalităţi. Doar invitaţii speciali şi preşedintele au rostit discursuri.” (Cotidianul, 19 decembrie 2006)

Simbolurile

Simbolul cel mai pregnant în acest eveniment este Raportul Comisiei Tismăneanu. Documentul elaborat de echipa lui Vladimir Tismăneanu, el însuşi fiul unui reputat activist de partid, are valoare de text sacru, reprezentând o evaluare/judecată a răului provocat de regimul comunist, printre ai cărui activişti de referinţă s-a numărat şi Corneliu Vadim Tudor. Citirea acestui “text sacru” suscită reacţiile violente ale contestarilor peremişti, situaţia degenerând până la incidentul deja consacrat sub numele de “scena balconului”.

Un al doilea simbol este Revoluţia din 1989. Raportul. Organizarea acestui ceremonial de condamnare a comunismului în apropierea comemorării a 17 ani de la evenimentele din decembrie '89 pune sub semnul “cauzei libertăţii şi democraţiei” întregul eveniment. Prin această aşezare pe axa “timpului revoluţionar”, ritualul de purificare capătă mai multă legitimitate şi continuitate.

Un alt simbol este locul de desfăşurare – Parlamentul. Spaţiu al puterii legitime a democraţiei, for al legii supreme în stat (Constituţia), acest loc a fost învestit pentru o zi cu prerogativele unui tribunal suprem şi sacru, care să judece greşelile istorice şi autorii lor.

Balconul revine ca un simbol al luptei pentru libertate, cu atât mai mult cu cât în acest caz el este asociat cu puterea

184

Page 185: Coman Media Events

Diana PIŞCĂRACCondamnarea comunismului în Parlament: un ritual de purificare

legislativă. Aflat “sus”, în sfera sacră, motivul balconului e unul care i-a însoţit pe români în lupta post-decembristă împotriva comunismului: balconul Operei din Timişoara, balconul Comitetului Central din Bucureşti, balconul din Piaţa Universităţii şi acum balconul Senatului României: “Însă, dincolo de emoţiile celor implicaţi, confruntarea va rămâne în memoria colectivă drept „al patrulea balcon al anticomunismului”. (Ziua, 19 decembrie 2006).

Mineriada este un simbol readus în imaginarul colectiv prin desfăşurarea de forţe a peremiştilor lui Vadim Tudor. Aducerea acestora de peste tot, cu autocarele, precum şi lipsa de iniţiativă a organelor de ordine/pasivitatea şefului Senatului de a reacţiona a provocat multora dintre cei prezenţi – şi în special grupului de intelectuali de la balcon – deja-vu-uri cu momentele mineriadei din '90 când Iliescu a adus trenuri pline de mineri din Valea Jiului pentru a-i bate şi împrăştia pe manifestanţii din Piaţa Universităţii, în majoritate studenţi şi profesori. Din punct de vedere mitologic, aceste imagini au conotaţiile Apocalipsei, a domniei Răului pe pământ.

Culoarea roşie este, după părerea mea, un alt simbol al acestui eveniment. Culoarea a putut fi întâlnită atât sub formă simbolică în discurs (culoarea Răului: comunism = roşu), pe cartonaşele şi pancartele pe care Vadim le-a fluturat în faţa preşedintelui Băsescu, cât şi ca element al fizionomiei lui Vadim Tudor, descris de mulţi jurnalişti ca “roşu de furie”, imagine cu adânci conotaţii mitologice: întruparea demonului (“instinctele animalice ale lui Vadim”): “Roşu de furie, cu părul vîlvoi şi cu hainele în dezordine, Vadim a părăsit sala de şedinţe şi a urcat la balcoanele care împrejmuiesc sala de plen a Parlamentului. La etaj, într-unul dintre balcoane se aflau scriitorii Horia-Roman Patapievici, Gabriel Liiceanu, Andrei Pleşu, pe care i-a abordat direct cu cele mai josnice invective. „Fir-aţi ai dracului cu GDS-ul vostru! Viermilor! Vagabonzilor!”, le-a strigat Corneliu Vadim

185

Page 186: Coman Media Events

MEDIA EVENTS – PERSPECTIVE TEORETICE ŞI STUDII DE CAZ

Tudor. „Lasaţi-i pe copiii aştia ai mei să stea aici”, gesticula Vadim..” (Cotidianul, 19 decembrie, 2006)

Până acum însă am vorbit despre discursul sacralizant a evenimentului. Deşi prezent în majoritatea articolelor de presă monitorizate, am putut totuşi deosebi un al doilea tip de abordare care nu s-a axat pe simboluri sau versiunea ritualizată a evenimentului, ci a insistat fie pe imaginea mineriadei – atât de bine înrădăcinată în memoria şi imaginarul colectiv –, fie o observare cvasi-obiectivă a celor întâmplate, presărată uneori cu critici tendenţioase în special legate de episodul înfruntării din balcon: “În tot acest vacarm, angajaţii Parlamentului însărcinaţi cu ordinea au fost de negăsit. Şeful statului nu s-a lăsat, continuându-şi discursul până la capăt în vacarmul întreţinut de turbulenţii peremişti.” (România Liberă, 19 decembrie 2006).

Limbajul folosit în abordarea desacralizantă merge mai mult pe reliefarea derizoriului, murdarului, a omenescului instanţa sa “primitivă”: “O dată la câţiva ani, pe pielea României erup furuncule, pline cu puroiul totalitarismului rezidual. Mai mult decât orice raport, comportamentul cimpanzeilor roşii, în frunte cu C.V. Tudor, a oferit un tablou sugestiv a ceea ce a însemnat Comunismul în toata hidoşenia lui. Primitivism, violenţă, diversiune, subversiune, presiuni psihice, atacuri la persoană, încălcarea celor mai elementare reguli ale dialogului politic şi omenesc.” (Gândul, 19 decembrie 2006).

Condamnarea comunismului mi s-a părut a fi unul din evenimentele cele mai încărcate de valoare mitologică/ rituală din istoria recentă a României, aspect foarte vizibil de altfel printr-o simplă lecturare a presei acelor zile. Capacitatea mass media de a “citi” şi transmite publicului evenimentele după modelul ritualizant este un aspect cu totul fascinant, dacă ne gândim că de multe ori acest mod de interpretare/filtrare a realităţii este inconştient şi nedeliberat. Probabil că în acest fel se măsoară impactul paradigmei culturale creştine care a reuşit de atâtea secole să îşi disemineze simbolurile şi să le facă recognoscibile

186

Page 187: Coman Media Events

Diana PIŞCĂRACCondamnarea comunismului în Parlament: un ritual de purificare

oricui este nativ acestei culturi, de la savantul de academie până la vagabondul de pe stradă care poate nu ştie să citească dar recunoaşte imaginile transmise pe cale orală.

M-am gândit, deci, să îmi închei lucrarea citând un pasaj din Jack Lule, care expune foarte simplu modul în care media ne transmit în fiecare zi “poveşti” eterne:

“There are no new stories under the sun”, an editor was fond of telling me. Stories already exist. Journalists approach events with stories already in mind. They employ common understandings. They borrow from shared narratives. They draw upon familiar story forms. They come to the news with stories. Sometimes the story changes as the journalist gathers more information. But the story doesn't change into something never before seen. The story changes into…another story. What are these stories? We call them fundamental stories or eternal stories.” (Lule, 2001, p. 29)

BIBLIOGRAFIE

Coman, Mihai, 2003, Mass media, mit şi ritual, Iaşi, PoliromEncyclopædia Britannica 2005Kallendorf, Hilaire, 2005, The Rhetoric of Exorcism, în: Rhetorica; 23,

3; Research LibraryKertzer, David, 2000, Ritual, Politică şi Putere, Bucureşti, UniversLardellier, Pascal, 2003, Teoria legăturii ritualice, Bucureşti, TritonicLule, Jack, 2001, Daily News Eternal Stories, New York, The Gulford

Press

187

Page 188: Coman Media Events

Aderarea la Uniunea Europeanăcarnaval și istorie

Cătălin FILIMON

Aderarea României la Uniunea Europeană reprezintă o etapă de o semnificaţie istorică deosebită, ca atare ar fi fost abordată de către presă pe tiparul ritualic specific unor astfel de evenimente politice. În realitate, aderarea a fost relevată de către un număr suficient de mare al publicaţiilor cotidiene, precum şi de către principalele posturi de televiziune, de o manieră pur carnavalescă, foarte puţine dintre acestea afişând o altfel de atitudine faţă de eveniment. De fapt, unele ziare au astfel de titluri într-o manieră de-a dreptul redundantă, printre acestea putând fi enumerate Evenimentul Zilei şi Jurnalul Naţional. Jurnalul Naţional afişează pe prima pagină, pe data de 3 ianuarie 2007, titlul „Cântarea Europei”, probabil parafrazând titulatura festivalului „Cântarea României”.

Tipuri diferite de liminalitate se împletesc şi se influenţează. Este aderarea şi este anul nou. Revelion şi aderare, sticle de şampanie şi o nouă istorie. Discurs istoric şi huiduieli în ritm de dance. Un preşedinte sare peste secunde, un şef de guvern e cu câteva secunde mai european decât un şef de stat. Anul vine în Piaţa Universităţii, dar mai întâi trece prin Piaţa Revoluţiei. România uită de balcanism, dar îl trăieşte pe coordonate de europeni, Bucureştiul cu actorii săi, Ardealul se descurcă cu miticii din dotare. Sacrul nu mai e sacru, timpul numai contează, spaţiul e nerelevant, profanul nu se recunoaşte ca atare pentru are nevoie de comparaţia cu sacrul. Carnaval şi istorie.

Page 189: Coman Media Events

Cătălin FILIMONAderarea la Uniunea Europeană carnaval și istorie

ISTORIE ŞI MIT

O Europă unită, o construcţie politică de amploare nu reprezintă un proiect nou, Uniunea Europeană nefiind prin sine însăşi un element absolut inovator. De altfel, acesta este unul din aspectele prin care putem accede la valenţele mitologice ale unui astfel de proiect european. Istoria continentului cunoaşte astfel de valorizări ale perspectivei unitare a spaţiului european încă din perioada antică, unele ca proiecte, altele ca şi construcţii politice autentice cu vocaţie istorică. Uniunea Europeană este, sau face impresia a fi, un astfel de edificiu. Istoria Romei este istoria cetăţii ce reuneşte pe aceleaşi

coordonate de civilizaţie un întreg continent. Propriu-zis, este vorba despre un număr de trei continente. Ceea ce este relevant pentru această lucrare este influenţa pe care a propagat-o prin istorie, dincolo de timp, asupra Europei, spaţiu diversificat şi, paradoxal, atât de omogen. O asemenea omogenitate este creată de religia creştină şi influenţa civilizaţiilor mediteraneene ale Europei antice. Iulius Caesar avea intenţia de a impune pe tot teritoriul Romei, la toate provinciile aflate sub jurisdicţia romană, acelaşi ansamblu normativ. Şi aceasta prin opoziţie faţă de sistemul dreptului roman ce împărţea normele în funcţie de calitatea persoanelor cărora ele se adresau (jus gentium, jus civile etc.). Reprezintă o primă încercare de unificare a unui spaţiu deja unitar din punct de vedere teritorial, proiect al primului împărat de facto al Romei.

Carol cel Mare a construit un stat medieval ce se întindea pe o mare parte din Europa Occidentală, încercând şi o alianţă cu Bizanţul. Iar fondatorul dinastiei Bourbonilor, Henric al-IV-lea , prin persoana primului său ministru, a creat un proiect de uniune europeană, de la Carpaţi la Atlantic, pe principii asemănătoare Uniunii Europene de astăzi. Chiar şi scopul era, cel puţin parţial, declarat ca fiind de natură economică, în special pentru valorificarea intereselor unei Europe faţă de resursele Lumii Noi.

189

Page 190: Coman Media Events

La câteva secole distanţă, Uniunea Europeană apare ca necesară, de data aceasta, pentru a face o concurenţă Lumii Noi, care, prin Statele Unite, se prezintă drept unul dintre principalii competitori ai Europei în economia globală.

Până aici a fost istoria. Dar istoria reprezintă o ştiinţă doar pentru istorici. De fapt, realitatea istorică se proiectează în simbol, istoria devenind mit. Timpul istoric nu mai este un instrument de apreciere obiectivă a istoriei, ci o formă de memorie a umanităţii. Basmele se petrec în timpuri în care puricii potcoviţi cu nouăzeci şi nouă de ocale de fier la fiecare picior pot reuşi performanţe remarcabile la săritura în înălţime. Iar mitul istoric se petrece în timpuri cvasiimemoriale, datarea acestora exactă fiind un detaliu nerelevant. Printre unii savanţi se foloseşte pentru mit expresia illo tempore, în vremea aceea. De asemenea, spaţiul nu mai este element pur geografic, ci un mediu al mitului, istoria nu are oameni, ci personaje, ele însele simboluri, ce nu înfăptuiesc simple acţiuni, cât victorii, cuceriri, întemeieri

Un nou imperiu se creează şi, în acelaşi timp, cel vechi se recreează. Imperiul roman de naţiune germană pare o contradicţie în termeni. De fapt, Imperiul Roman nu este un imperiu al romanilor, ci doar unul condus de Roma, un simbol al învingătorului. Carol construieşte un imperiu ce reiterează o istorie sacră, imperiul vechi învestindu-l pe cel nou cu vocaţia proprie a unei glorii milenare. Două imperii la câteva secole, un timp ce nu este foarte relevant. Timpul obişnuit, cu omogenitatea sa, se manifestă în opoziţie cu timpul sacru al mitului, acesta intercalându-se în istoria prezentă. Carol nu vorbeşte foarte bine latina, dar se intitulează Carlus Magnus. Evul mediu foloseşte titluri de nobleţe şi simboluri ale antichităţii. Împărat şi imperator, ţar şi kaiser, naţiunea germană şi Imperiul Roman. Imperiul lui Carol este un imperiu sfânt, încă o dată sacru, de data aceasta prin achiziţia

Page 191: Coman Media Events

Cătălin FILIMONAderarea la Uniunea Europeană carnaval și istorie

credinţei catolice creştine faţă de credinţa păgână a timpurilor gloriei romane(Imperiul Roman a cunoscut creştinismul ca religie oficială abia când Roma nu mai reprezenta centrul puterii imperiale).

Aşadar, spaţiul european este caracterizat prin unitatea elementelor civilizaţiei antice şi prin credinţa creştină. Preşedinţii desemnaţi ai Comisiei Europene parcurg la învestire un pelerinaj ce relevă puterea simbolului lui Carol cel Mare. De altfel, se consideră că, în cadrul Europei, suntem cu toţii europeni şi creştini. Ortodocşi sau catolici, de rit bizantin ori de rit roman, protestanţi sau reformaţi. Toate acestea reprezintă, măcar în parte, opoziţii simbolice, acceptabile însă în prezent. Ceea ce nu este atât de uşor acceptabil, este opoziţia musulman – creştin. Este un aspect asupra căruia presa s-a pronunţat din când în când, fiind chiar o explicaţie, evident una speculativă, pentru atitudinea unor europarlamentari faţă de aderarea unui stat musulman la Uniunea Europeană.

Având la îndemână o asemenea bogăţie simbolistică, presa putea să construiască un discurs ritualic prin chiar valorizarea unor astfel de elemente şi, în acelaşi timp, presa a ales carnavalul. Cum a fost construit acest carnaval, aceasta o putem vedea urmărind articolele din ziua de 3 ianuarie 2007, ziua primelor ediţii ale presei din anul 2007. Pentru această lucrare au fost utilizate articolele a 6 publicaţii, anexate prezentei lucrări, la care adăugăm referiri la ştirile de televiziune din seara anului nou.

2. SPAŢIUL

Spaţiul carnavalului se manifestă pe mai multe coordonate. Pentru toţi actorii carnavalul este acolo unde se află fiecare, însă el se proiectează şi dincolo de aceste limite. Practic, carnaval este şi în Piaţa Universităţii şi în Piaţa Revoluţiei, este şi în celelalte oraşe, precum şi în tot spaţiul european. Evident, acest lucru este valabil doar pentru presa din România, care prezintă carnavalul din piaţă ca pe un carnaval, dar şi manifestările ce au loc dincolo de frontierele

191

Page 192: Coman Media Events

României tot ca un carnaval sunt prezentate. Este atmosfera din România care, probabil, influenţează prezentarea media a manifestărilor de la Bruxelles sau din alte capitale europene.

Piaţa Universităţii este primul loc asupra căruia presa îşi îndreaptă atenţia. Este locul unde oficialităţile se manifestă, unde sunt concerte, se numără secundele până la noul an, se serbează revelionul şi aderarea.

Piaţa Universităţii reprezintă un simbol deosebit de important al Bucureştiului şi, mai ales prin istoria recentă, unul dintre reperele fundamentale ale României. Este unul dintre locurile încărcate de semnificaţia schimbării prin revoluţie, simbolul sacrificiului martirilor din decembrie 1989, al înnoirii unui spaţiu naţional. De asemenea, este un spaţiu unde s-a exprimat „revoluţia golanilor”, ea însăşi fiind, printre altele, o reeditare simbolică a revoluţiei anticomuniste.

Spaţiul cunoaşte, de asemenea, elemente arhitectonice, religioase ori laice, toate făcând din perimetrul Pieţei Universităţii un adevărat „kilometru zero” al istoriei oraşului Bucureşti. Însuşi simbolul istoriei consemnate muzeografic este tot pe această arie spaţială a oraşului. Putem aprecia că, acolo unde spaţiul este sacru, solemnitatea ritualică este atitudinea adecvată, sacrul fiind manifestat în prezenţa sacrului.

Ceea ce pare puţin paradoxal este faptul că şi carnavalul se manifestă cel mai limpede tot în mediile ce ţin de sacru deoarece carnavalul, prin opoziţie cu solemnitatea ritului, indică schimbarea de atitudine în faţa a ceea ce era considerat altfel. În carnaval lucrurile nu sunt altfel, orice diferenţă nu mai are relevanţă. A vorbi cu voce tare, a huidui, a face glume nu foarte cucernice, acestea se făceau şi în piaţa publică şi în catedrala gotică, carnavalul fiind libertatea căreia altfel, inclusiv prin intermediul sacrului, i se stabilesc limite.

Toate simbolurile din Piaţa Universităţii pot fi pot fi privite, prin comparaţie cu Clădirea Teatrului Naţional care, dincolo de valorizarea de ordin artistic, poate fi privită drept simbol al

Page 193: Coman Media Events

Cătălin FILIMONAderarea la Uniunea Europeană carnaval și istorie

comunismului, prin elementele sale arhitectonice. Clădirea veche a fost înlocuită cu clădirea nouă a omului nou. Istoria creatoare de mit şi istoria suspendată jumătate de secol.

În faţa Teatrului a fost celebrată manifestarea de aderare la Uniunea Europeană a României. Carnavalescul face ca faptul să fie consemnat pentru istorie. Pe astfel de elemente România Liberă, pe 3 ianuarie, într-un articol al Iuliei Vaida, consemnează că Universitatea (simbol autentic) a fost luminată de lasere colorate, iar clădirea teatrului (simbol contrafăcut), ar fi inundată de lumina albastră a Uniunii Europene. Ludicul laserului la Universitate şi simbolul cromatic al libertăţii europene proiectat pe arhitectura omului nou.

De asemenea un spaţiu european se proiectează ca un decor teatral, stilizat, un pod pe care un preşedinte îl parcurge, evidenţiind calea către aderare şi legătura României Uniunea Europeană.

Spaţiul sacru începe a deveni carnaval, în special prin comedia pe care persoanele oficiale implicate în ceremonia pentru aderare o manifestă. Preşedintele încurcă numărătoarea, Videanu este huiduit uşor, Băsescu îl contrazice pe Videanu, afirmând nu că românilor li s-ar oferi o şansă, ci mai alea că naţiunea româna este cea are ar fi construit această şansă. După care spune LA MULŢI ANI, îşi îmbrăţişează prima doamnă şi este interesat de o baie de mulţime.

Piaţa Revoluţiei este un alt reper simbolic pentru oraşul Bucureşti şi pentru naţiune. Aici s-a manifestat un alt simbol al statului, primul ministru, titularul invitaţiilor ce au fost lansate către oficialii Uniunii Europene. Parte dintre ei, deşi invitaţi de premier, au aderat la carnavalul preşedintelui. Aria Pieţei Revoluţiei este de asemenea încadrată de simboluri mai vechi şi mai recente, religioase şi laice. Până şi unele construcţii private, cum este cea a Uniunii Arhitecţilor, poartă urmele revoluţiei păstrate şi conservate.

193

Page 194: Coman Media Events

Vis-a-vis se găseşte sediul mai multor ministere, balconul de unde a vorbit Nicolae Ceauşescu, în faţa sa spaţiul huiduielilor istorice şi al revoluţiei din decembrie. Un spaţiu al martiriului şi al schimbării României. De partea cealaltă este Muzeul Naţional de Artă, un simbol al României regale, iar peste piaţă Biblioteca Centrală Universitară, ctitorie a lui Carol I, principe de origine germană, domn al românilor, cel care a creat statul independent şi a devenit primul rege al României. Biblioteca poartă pe faţada dinspre piaţă numele reperelor-simbol ale spaţiului de civilizaţie românesc: Alecsandri, Grigorescu, Enescu etc.

În vecinătate se află Atheneul Român care, prin denumire şi arhitectură, aminteşte de clasicismul antic, apartenenţa la un spaţiu european unitar, o identitate de civilizaţie ce se măsoară pe scara mileniilor. Faţada Atheneului îl prezintă pe acelaşi Carol I, în veşminte ceremoniale şi purtând coroana regală, simbol al regatului şi al independenţei. Regele este flancat de domni ai celor două ţări, respectiv Vasile Lupu, Matei Basarab în dreapta, Dragoş Voievod şi Alexandru cel Bun în stânga. Domni pământeni şi un principe apusean. Destinul unei naţiuni, completarea prin alteritate. Spaţiul ideal: reperele unui popor şi carnavalul unei naţiuni. Carnaval şi istorie.

Centrul pieţei este format dintr-un ansamblu monumental, axis mundi, proiecţie simbolică pe coordonate verticale a întregii arhitecturi a pieţei. La acesta se adaugă lista eroilor din 1989. Tinerii care au venit la revelionul aderării nu s-au întâlnit la obeliscul din piaţă, nici la monumentul eroilor din decembrie, ci la „cartoful înţepat”. Jurnaliştii străini au crezut într-o ceremonie solemnă însă au asistat la un carnaval. Şi nu una,, chiar două sărbători carnavaleşti între care oficialii europeni s-au plimbat, parcurgând traseul de la un spaţiu la celălalt. Premierul a fost prezent cu oaspeţii din dotare pe care ulterior ministrul de externe i-a îndrumat către celălalt carnaval, al preşedintelui. Primul ministru ţine un discurs, din piaţă se aud lejer huiduieli. Aparent, la o astfel de ocazie declarativ solemnă, putem crede că astfel de huiduieli reprezintă expresia unei vox populis, opinia celor care au

Page 195: Coman Media Events

Cătălin FILIMONAderarea la Uniunea Europeană carnaval și istorie

antipatii politice faţă de persoana primului ministru ori a partidului din care face parte. Ori chiar, poate, expresia euroscepticismului, manifestată într-un fel de agora, faţă de şeful guvernului. Veselia generală, inclusiv a celor care huiduie, ne spune însă că aceştia nu au venit la carnaval pentru a protesta. Ştirile televiziunilor naţionale din seara revelionului explică situaţia: tinerii au huiduit pentru că li se părea o manifestare gregară amuzantă şi îşi manifestau dorinţa de a vedea concertul pe care discursul premierului îl amâna un pic.

Ţara întreagă este de asemenea, spaţiu al carnavalului. În toate oraşele ţării politicienii au creat aceeaşi atmosferă. Media a văzut aceleaşi manifestări ca şi în capitală, în anumite oraşe oficialităţile uitând de secundele până la noul an, cetăţenii refuzând manifestări solemne tipice pentru a se manifesta pe coordonate de carnaval. Administraţia locală face declaraţii în grabă, de natură a comunica veselia europeană şi a da expresie ridicolului din cauza conţinutului, manierei şi conjuncturii în care sunt făcute. Declaraţii retrase, declaraţii nuanţate, huidieli şi aplauze.

Europa este, de asemenea, spaţiul carnavalului. Şi numai pentru presa română. Orice solemnitate a spaţiului european legată de aderare este privită carnavalesc. Media română relatează că „Felicia Filip şi Corul de copii Allegretto le-au oferit românilor şi belgienilor de la catedrala Sainte Catherine un revelion de neuitat”. Titlul articolului este „M-a făcut muica european”, alături de relevantul comentariu: „revelion inedit la Catedrala St. Catherine, un locaş sfânt dotat şi cu pisoar “ (Dana Andronie, în: Jurnalul Naţional, 3 ianuarie 2007,) .

Un mare artist român aprecia că lucrurile nu sunt greu de făcut, ci mai greu este să te pui în starea de spirit pentru a le face. Media română a ajuns în starea de spirit a carnavalului şi a văzut carnavalesc chiar un concert de muzică clasică din capitala Europei. 3. TIMPUL

195

Page 196: Coman Media Events

În ce priveşte timpul, acesta nu este un timp obişnuit, este timpul carnavalului, cei care trăiesc carnavalul neavând timpul celorlalţi şi, în acelaşi timp, fiecare are propriile repere temporale. Preşedintele nu ţine cont de aritmetică, după 4 urmează 1, secundele până la noul an şi până la aderare nu sunt relevante. Băsescu are timpul propriu, Tăriceanu pe al său, unul are calitatea de cetăţean al Europei înaintea celuilalt, care îl urmează îndeaproape. Anul nou face escală într-una din pieţe, după care soseşte şi în cealaltă. Unii afirmă că aderarea se face la ora Bruxelles-ului, alţii abia aşteaptă ora 0 :00, după Timpul Europei de Est.

În alte oraşe este pur şi simplu ignorat numărul secundelor, spectatorii numără spontan, nu neapărat cu aceleaşi cifre, când unii spun 6, alţii spun 4, politicienii, pe culmile beatitudinii, constată că anul nou a venit de câteva secunde şi, grăbiţi şi deja europeni, urează un LA MULŢI ANI retroactiv celor din pieţe.

Politicienii se bâlbâie, se contrazic pe ei înşişi, gramatica este nerelevantă, logica este atât flexibilă, pentru consecvenţă există atâta indulgenţă, căci politicienii nu par iresponsabili, ci doar amuzanţi. Oamenii nu se supără, nu se întreabă prin ce miracol astfel de oameni au condus ţara ieri, prin ce miracol ar reuşi aceeaşi performanţă şi mâine. Este nerelevant, carnavalul nu priveşte retrospectiv şi nu se uită spre viitor. Astfel de timp este caracterizat prin trei repere: noi, aici, acum.

4. PERSONAJE

Personajele carnavalului reprezintă întreaga populaţie a ţării, precum şi politicienii români, oficialii europeni plimbându-se de la revelionul primului ministru la cel al preşedintelui, jurnaliştii străini mirându-se de două solemnităţi diferite pentru aderare, oamenii din pieţe, precum şi jurnaliştii români care au creat practic carnavalul chiar şi unde era vorba de solemnităţi autentice.

Page 197: Coman Media Events

Cătălin FILIMONAderarea la Uniunea Europeană carnaval și istorie

În Piaţa Universităţii oamenii veniseră pregătiţi pentru carnaval, chiar şi vestimentar, în parte. Unii tineri purtau elemente de pom de iarnă pe cap, colorate şi stridente. Se cumpărau pălării argintii cu steluţe europene „fluturate de vânzătorii ambulanţi aşezaţi strategic” la intrările pasajului de la Universitate (Silian, Sinodia,Cântarea Europei”, în: Jurnalul Naţional, 3 ianuarie 2007).

Carnavalul, fiind deja privit care atare, actorii au început a se manifesta pe aceste coordonate. Preşedintele Băsescu, aşa cum s-a arătat mai devreme, a parcurs o anumită numărătoare până la noul an, a îmbrăţişat-o pe doamna Băsescu, apoi s-a îndreptat către mulţime. Elemente ce au fost intercalate de solemnitatea trecerii podului simbolic din Piaţa Universităţii, purtând drapelul tricolor. Preşedintele se precipită şi, din cauza grabei şefului se stat, fiica sa ia startul cu întârziere, dar reuşeşte să îşi găsească tatăl – preşedinte amator de băi de mulţime.

Pe lângă preşedinte, în piaţă se mai află primarul Bucureştiului, Adriean Videanu, Monica Macovei, Anca Boagiu şi „evident, Elena Udrea” (Vaida, Iulia, „Bine te-am găsit, Europa!”, în: România Liberă, 3 ianuarie 2007).

În Piaţa Revoluţiei premierul Tăriceanu este împreună cu invitaţii săi. În program este o horă a bucuriei la care urmează să participe primul ministru, invitaţii săi precum şi oamenii din piaţă. Oaspeţii premierului pleacă în mare parte la celălalt carnaval, împreună cu ministrul de externe.

Oamenii participă şi ei la carnaval. În diverse oraşe ei refuză solemnităţile propriu-zise. La Guvern s-a arborat oficial steagul Uniunii Europene. „Deşi ar fi trebuit să fie unul dintre cele mai importante momente ale serii, evenimentul s-a derulat într-un anonimat aproape total, doar câteva zeci de bucureşteni aflându-se prin zonă”, relatează „Evenimentul Zilei” din 3 ianuarie.

In vestul ţării tinerii au plecat peste frontieră, dar nu pentru a parcurge cu tricolorul în mână graniţa de vest. Au trecut graniţa

197

Page 198: Coman Media Events

pentru a bea o bere. O altă cale simbolică de apropriere a unui spaţiu care până acum era al lor, de acum şi al nostru. Evident, în ton cu carnavalul. În Oradea oamenii nu au dat curs invitaţiei Primăriei de forma un lanţ până la frontieră, simbol al tangibilităţii spaţiului european. În schimb, s-au înghesuit pentru a-şi procura buletin de cetăţean european.

5. CONCLUZII

Când un eveniment aşteptat depăşeşte prin amploare ceea ce este uzual presa acţionează pe alte tipare decât cele de zi cu zi. Este şi cazul aderării. Un eveniment dincolo de tiparele obişnuitului cotidian atrage o reacţie a mass media dincolo de tiparele obişnuitului redacţional. Probabil că, dacă nu ar fi fost carnavalul, presa ar fi reliefat dimensiunea ritualică a aderării la Uniunea Europeană. Este un eveniment cu o importanţă căruia, poate, încă nu îi intuim deplina amploare. România a devenit parte a unei construcţii politice create pentru cel puţin câteva secole, măcar dacă privim vârsta uniunii la ora actuală în condiţiile în care nimeni dintre cei care au construit şi mai construiesc uniunea nu o priveşte la modul serios ca pe un provizorat. În aceste condiţii, considerăm că o comparaţie precum cele din prima parte a lucrării nu ar fi ceva exagerat.

Presa manifestă o reacţie atipică, dar nu inventează, ci doar atribuie un simbol unei realităţi. Presa nu a inventat carnavalul, acesta a existat în realitate. Media doar a intercalat simbolurile, creând propria sa construcţie narativă către o realitate existentă. În acelaşi timp, prezintă carnavalesc şi alte elemente.

Pentru ce motive aderarea a fost un carnaval ? Bănuim că din cauza datei aderării, corespunzând unui alt fel de prag, unei alte liminalităţi. Vechiul an nu mai are relevanţă, a fost deja parcurs, noul an încă nu a început. Tensiunile vechiului an se defulează carnavalesc, speranţele pentru noul se însufleţesc, este o înnoire, o achiziţie a noului şi a optimismului. Ceea ce este vechi este lăsat în urmă, ceea ce merită păstrat devine amintire, suvenir.

Page 199: Coman Media Events

Cătălin FILIMONAderarea la Uniunea Europeană carnaval și istorie

Pe astfel de intervale liminare, există în privinţa serbării anului nou o libertate dincolo de limitele acelor perioade anuale ce se succed. Adică o premisă pentru carnaval. Probabil că aceasta, bine exersată, a influenţat aderarea, atât prin mass media, cât şi prin atitudinea a oamenilor.

Ca o concluzie, elocventă mi se pare observaţia cuiva din piaţă : „Genial, priveşte, pe balconul de unde Ceauşescu se adresa Pieţei acum 17 ani, acum scrie: «La mulţi ani, 2007!», şi laserele brăzdează peste el stelele UE. Dacă ar fi să agăţi momentul ăsta într-un cui al memoriei, imaginea asta ar fi cârligul”.

Comunism şi europenism, totalitarism şi libertate, vechi şi nou, trecut şi prezent. Carnaval şi istorie.

BIBLIOGRAFIE

Bayrou, Francois, Henry IV. Le roi libre, Flamarion, Edition J’aiBoia, Lucian, 1997, Istorie şi mit în conştiinţa românească, Bucureşti,

HumanitComan, Mihai, 2003, “Mass media, mit şi ritual: o perspectivă

antropologică”, Iaşi, PoliromDelumeau, Jean, 1997, Păcatul şi frica. Culpabilizarea în occident”,

Iaşi, Polirom Eliade, Mircea, 2000, Sacrul şi profanul, Bucureşti , HumanitasEliade, Mircea, 1978 , Aspecte ale mitului, Bucureşti, Univers Levy-Strauss, Claude, 1978, Antropologia structurală , Bucureşti,

Editura Politică

199

Page 200: Coman Media Events
Page 201: Coman Media Events

Partea a III-a: Rituri, spectacole şi evenimente laice

Jocurile Olimpice din anul 2000: retragerea medaliei de aur câștigată de

gimnasta Andreea Răducan

Gabriela DONOSE

Se spune că viaţa este o scenă iar noi toţi suntem actori. Însă unii dintre aceşti actori sociali devin, cu ajutorul mass media, adevărate staruri în contextul unui eveniment la care iau parte, eveniment mediatizat la cote maxime.

Aceste media events sunt definite ca „acele evenimente publice care sunt amplu acoperite de mass media şi care, datorită acestei mediatizări, declanşează procese de mobilizare socială şi (uneori) de acţiune politică.”59 „Evenimentul este deci considerat ca o accelerare a cotidianului şi a istoriei bulversând o stare a lumii, prin a-i introduce o stare de noutate, de neprevăzut, de turbulenţă. În general, se consideră că o revoluţie, prin brutalitatea sa instantanee sau asasinarea unei personalităţi constituie nişte evenimente istorice.”60

Una dintre cercetările de căpătâi în studiului fenomenului de media events, semnată de Dayan si Katz, accentuează rolul pe care un media event îl are în societate, în afirmarea valorilor şi legitimizarea instituţiilor. Multe dintre aceste media events (cum ar fi de exemplu căsătoria dintre Prinţul Charles şi Lady Diana

59 Coman, Mihai, 2003, Mass media, mit şi ritual. O perspectivă antropologică, Iași, Polirom, p. 59.60 Lardellier, Pascal, 2003, Teoria legăturii ritualice, București, Tritonic, p. 138.

Page 202: Coman Media Events

Spencer) au puterea de a aduce laolaltă un număr impresionant de persoane. Aceste evenimente sunt însă planificate şi nu doar pentru o dată, pot fi considerate acte manipulatorii. Întrebarea care apare în acest context este prin ce diferă aceste evenimente de spectacolele puse în scenă de regimurile totalitare. Răspunsul pe care Dayan şi Katz îl dau este că în democraţiile liberale producătorii de televiziune au libertatea de a refuza propuneri de evenimente, având chiar posibilitatea de a prezenta evenimentele în cauză dintr-o perspectivă critică.61

Aceste tipuri de evenimente pot fi regăsite în domenii variate de activitate. Aceasta deoarece nu fenomenul vizează atât domeniul în sine, ci mediatizarea lui până la momentul în care produce mişcări la nivel social. Rezultă de aici caracterul eterogen. Se poate considera, de altfel, că media events sunt, de fapt, un gen al presei, în special al televiziunii. “Mai mulţi cercetători au investigat modul în care marile spectacole sportive sunt resemnificate prin mediatizarea lor; o parte dintre aceştia au considerat ceremonializarea evenimentului drept cea mai importantă caracteristică a comportamentului presei în asemenea momente – chiar dacă au făcut acest lucru pentru a avertiza asupra „pervertirii” trăirilor ceremoniale autentice prin generalizarea transmisiilor televizate ale marilor momente festive.”62

Am ales pentru proiectul meu analiza modului în care Jocurile Olimpice de la Sydney din anul 2000 au fost proiectate de presă. T.B. Farell consideră Jocurile Olimpice ca o social drama: în conformitate cu scenariul unui asemenea tip de ceremonial, jocurile au fost „reconstruite” (pentru a căpăta un surplus de dramatism) după schema: ruptură – criză – redresare. În acest context, spectacolul olimpic şi, o dată cu el „ritualurile televizate” vor oglindi schema tipică pentru „social drama”.63

61 Liebes, Tamar, Curran, James, 1998, Media, Ritual and Identity, London, Routledge, p. 3.62 Coman, Mihai, op.cit, p. 72.63 Idem, p. 73.

Page 203: Coman Media Events

Gabriela DONOSERetragerea medaliei de aur câștigată de gimnasta Andreea Răducan

Opţiunea pentru această alegere este marcată de dublul motiv de mediatizare al acestor evenimente. A fost momentul în care sportivei Andreea Răducan i-a fost retrasă o medalie olimpică de aur. În zilele de 26, 27, 28 septembrie ziarele, în majoritatea, lor au avut ca subiect de primă pagină evenimentul de la Sydney: „Până acum am scris despre Jocurile Olimpice de la Sydney numai la superlativ, si pe bună dreptate. Luminată de mândria şi bucuria australienilor, această Olimpiadă avea toate şansele să atingă atributele perfecţiunii, numai că disputa planetei ne-a prilejuit momente de-a dreptul penibile, la care ne-am fi dorit din tot sufletul să nu fi asistat. Modul în care Andreea Răducan a fost deposedată de medalia de aur de la individual compus, câştigată cu multe chinuri şi renunţări, este de-a dreptul revoltător.” (Evenimentul Zilei, miercuri, 27 septembrie 2000).

Ca în cazul oricărui media event, tonul jurnalistic face trecerea de la cel obiectiv la unul subiectiv, implicarea jurnaliştilor (prezenţi sau nu la locul evenimentului) fiind maximă, ca şi cum ei ar fi implicaţi direct în eveniment. Această caracteristică poate fi observată în numeroasele articole apărute în presă la acea perioadă: „După ce a suportat cu greu tensiunea din ultimele zile, Andreea a avut puterea să rămână liniştită pe tot timpul conferinţei, având întipărită pe chip imaginea purităţii.” (Evenimentul Zilei, vineri, 29 septembrie 2000); “Ce se întâmplă acum în sufletul unui copil de 16 ani, care se vede deposedat de roadele muncii titanice depuse ani întregi, nu interesează pe nimeni.” (Evenimentul Zilei, miercuri, 27 septembrie 2000); „Ca un făcut, gimnasta a aflat de acuzaţie cu doar o oră înaintea concursului de la sol. Bulversată psihic, micuţa noastră campioană olimpică a ratat exerciţiul şi s-a clasat abia pe locul 7, cu nota 9,275.” (Ziua, marţi, 26 septembrie 2000); „Doctorul criminal a fost exclus de la Jocurile Olimpice” (Ziua, miercuri, 27 septembrie 2000).

O altă caracteristică a acestui tip de eveniment media este privilegierea elementelor de spectaculos. Astfel jurnaliştii au făcut

203

Page 204: Coman Media Events

apel în articolele cu referire la evenimentele din cadrul Jocurilor Olimpice de la Sydney la superlative şi la cuvinte ce sugerează grandoarea evenimentului: „Grandioasa manifestare australiană a ajuns la final, ultimul act ridicându-se şi chiar depăşind aşteptările tuturor; gigantica desfăşurare de forţe pusă la punct de gazde a impresionat. Pe lângă spectacolul propriu-zis, găzduit de Stadionul Olimpic, la care au asistat peste 110.000 de oameni, şi care este absolut imposibil de descris în cuvinte, organizatorii se pot mândri că au pus la punct un show fără precedent, unde au fost implicaţi aproape toţi locuitorii superbului oraş Sydney.” (Evenimentul Zilei, luni, 02 octombrie 2000). Această trăsătură vine în continuarea celei precedente, legătura dintre ele fiind marcată nu doar de faptul că se referă la schimbările pe care media events le produc în planul instituţional, dar şi prin faptul că ambele se referă la formulele pe care le jurnaliştii le-au utilizat în descrierea faptelor. Tonul subiectiv, alături de apelul la emoţional au ca scop apropierea de public, prin încercarea de a crea o anumită unitatea între participanţii pasivi la evenimentele în cauză.

Tot în plan instituţional se produce modificarea statutului social al jurnaliştilor. Aceştia au fost, în perioada evenimentelor de la Sydney, nu doar mesageri ai ştirilor sportive, ci adevăraţi judecători, interpretând faptele după propria raţiune, trăgând concluzii cu caracter juridic, sau făcând remarci psihologice. „Aseară (la Sydney, era seară) am coborât în infern. Andreea Răducan, campioana absolută, a căzut în mâini la sol. Octavian Belu era nervos, noi-pleoştiţi, pierdusem o medalie de aur pe care contam.” (Evenimentul Zilei, marţi, 26 septembrie 2000); „În cazul Andreei Răducan, un “binevoitor” din Comisia Medicala a CIO a încălcat clauza de confidenţialitate” (Evenimentul Zilei, marţi, 26 septembrie 2000); „Doctorul criminal a fost exclus de la Jocurile Olimpice.” (Ziua, miercuri, 27 septembrie 2000).

Discursul mediatic este marcat de scoaterea evenimentului din registrul ştirilor şi plasarea într-un registru ficţional. Oamenii de presă impun un limbaj, recurgând la un ansamblu de

Page 205: Coman Media Events

Gabriela DONOSERetragerea medaliei de aur câștigată de gimnasta Andreea Răducan

interpretări, şi de diferite conotaţii. În articolele apărute în acea perioadă, legat de cazul de dopaj al Andreei Răducan, metaforele nu au fost reduse la număr, limbajul încărcat de simboluri fiind utilizat în majoritatea cazurilor: „Agonie şi extaz, bucurie şi lacrimi, efort disperat şi sfîrşeală, glorie şi anonimat. Cam asta ar fi Sydney în aceste zile, ore şi minute.” (Evenimentul Zilei, marţi, 26 septembrie 2000); „Flacăra olimpică mai şi frige: Andreea Răducan, după bucuria greu de descris de a fi adus medalia de aur ţării sale, după ce s-a înălţat o dată cu Imnul României, este împinsă acum în Infern de o stupidă neînţelegere; În acest caz, nu poţi să nu te întrebi cum este posibil ca forul numit CIO să fie pentru o ţară mumă şi pentru alta ciumă. Nu e prima dată când flacăra olimpică a ars pe cineva pe nedrept. Un suflet de copil e la un pas de a se face scrum.” (Evenimentul Zilei, miercuri, 27 septembrie 2000); „Chiar dacă-şi va recăpăta medalia, pe care, fără nici o îndoială o merită, Andreea nu-şi va putea recupera, însă, lacrimile amare, nu-şi va putea recâştiga încrederea în sine.” (Ziua, miercuri 27 septembrie 2000).

Din punctul de vedere al publicului acest media event a avut un impact foarte mare. “Estetica evenimentelor televizuale invită la participarea ritual prin: a) oferirea accesului liber şi egal, b) crearea unui spaţiu liminal, c) respectarea scenariului ritual, d) plasarea privitorului într-o asemenea poziţie încât el să se indentifice atât cu participanţii cât şi cu observatorii.”64 Ca urmare a relatărilor jurnalistice, populaţia s-a mobilizat şi şi-a arătat solidaritatea faţă de sportiva neîndreptăţită. Audienţele au fost transformate în parteneri activi, organizând întâlniri, demonstraţii. Un exemplu relevant este acţiunea pusă la cale de elevii craioveni, care în data de 26 septembrie au organizat un miting de solidaritate. Aceştia au ieşit în stradă şi au scandat lozinci prin care şi-au arătat dezacordul faţă de măsurile aplicate tinerei gimnaste. În număr de aproximativ 400 de persoane, elevii au devenit prin acţiunea lor actori pe scena scandalului medaliei

64 Coman, Mihai, op.cit, apud D.Dayan şi E.Katz, 1992, p.120.

205

Page 206: Coman Media Events

olimpice, fără a se afla la locul întâmplării, sau fără a fi luat parte direct la evenimente. Iată cum relatează întâmplarea Evenimentul Zilei, din data de 27 septembrie 2000: „La Craiova, miting de solidaritate cu Andreea Răducan “Vrem medalia-napoi/ Ca nu aţi muncit-o voi”. Elevii şcolilor din Craiova au organizat ieri, în Piaţa Prefecturii, un miting de solidaritate cu gimnasta Andreea Răducan, căreia i s-a retras titlul de campioană olimpică absolută. La ora 13.00, pe platou s-au strâns peste 400 de elevi care purtau pancarte şi steaguri. Craiovenii care treceau prin piaţă s-au alăturat elevilor, punându-şi în piept fotografia campioanei şi strigând împreună cu ei lozinci de încurajare. Pe pancarte se putea citi: “Nurofen – ţinta ta este durerea românilor”, “Cu toate beţele din roată/ Andreea e nevinovată/ Aţi afişat doar preţul urii/ Dar nu mor caii când vor câinii”, “Andreea, te iubim”, “S-au ofticat că suntem buni”, “Numai pentru o răceală/ Campioana-i dată afară”, “Efedrina ia oricare/ Dar Andreea-i cea mai tare”. Sloganul “Vrem medalia-napoi/ Că nu aţi muncit-o voi” a fost strigat minute în şir de toţi participanţii.”

De altfel, solidaritatea pe care acest media event a produs-o, se remarcă şi în limbajul jurnaliştilor care se consideră nu doar observatori ai evenimentelor, ci chiar participanţi. Desigur, din această perspectivă, ziariştii români prezenţi la Sydney au simţit la cald evenimentul, iar implicarea a fost mult mai mare. Important este că au reuşit, prin intermediul cuvintelor, să transmită o stare de spirit, stare care a mobilizat la rândul său un număr mare de persoane, să le unească, să le facă curioase, să le incite. Jurnaliştii, indiferent de publicaţie sau instituţia de care aparţineau, s-au considerat un întreg: „Dacă alaltăieri, la Sydney, am fi avut la îndemână tot alfabetul, cu siguranţă că, în cine ştie ce loc, ne-am fi adunat câteva sute de români furioşi. A fost aproape imposibil să ne întâlnim unii cu ceilalţi. Unii au litera D. Ziariştii au C, F si M, sportivii – altele. » (Evenimentul Zilei, miercuri, 27 septembrie 2000).

Page 207: Coman Media Events

Gabriela DONOSERetragerea medaliei de aur câștigată de gimnasta Andreea Răducan

Aceasta nu a fost însă singura mişcare de forţe pe care publicul a făcut-o pentru Andreea Răducan. Vestea incidentului a străbătut întregul mapamond. Ca urmare, acţiuni de susţinere au avut loc chiar şi pe alte continente, cum a fost cazul unor eleve din America. Acestea, impresionate de evenimente, au lansat o pagină web pentru a arăta simpatia şi solidaritatea faţă de gimnasta româncă: „Elevele din SUA o susţin pe Andreea Răducan: După anunţarea rezultatului la testul antidoping al Andreei Răducan, pe Internet a apărut un site dedicat apărării gimnastei românce. Un grup de eleve din SUA, intitulat “Radical Răducan”, a creat acest site care prezintă povestea plină de tristeţe a gimnastei care a fost deposedată de un titlu olimpic pentru că s-a tratat de răceală.” (Evenimentul Zilei, miercuri, 27 septembrie 2000).

Tot pe tărâm american măsurile de susţinerea a Andreei au mers la un alt nivel. O organizaţie non-guvernamentală a decis iniţierea unui referendum, pentru ca gimnasta să îşi recupereze medalia pierdută ca urmare a indentificării substanţelor interzise. De remarcat nu doar faptul pe oameni de la mii de kilometrii depărtare de România au manifestat indignare faţă de situaţie, dar şi faptul că aceştia au luat iniţiativă. Fireşte, evenimentele (atât Jocurile Olimpice – un media event în sine, dar şi nefericita întâmplare datorată unei pastile de Nurofen) au fost mediatizate la nivel global, nu doar presa română având meritul de a face publică întâmplarea. Iată cum se prezintă presa iniţiativa americanului iniţiator al referendumului: „Christopher Michael, un american din Los Angeles, este liderul unei organizaţii neguvernamentale din Statele Unite care a demarat deja o campanie de strângere de semnături pentru sprijinirea Andreei Răducan în demersul de a-şi recupera medalia de aur de la individual compus. Scuzându-se că ne scrie în limba engleză “pentru că nu cunosc alta în afară de cea maternă”, Michael anticipează că va aduna zeci de mii de scrisori de susţinere din partea cetăţenilor americani şi va reuşi astfel să creeze o presiune asupra Comitetului Internaţional Olimpic pentru ca forul să revină asupra hotărârii. “Consider că

207

Page 208: Coman Media Events

Andreea este nevinovată, şi ea suferă acum din cauza iresponsabilităţii unui reprezentant din staff-ul lotului, respectiv medicul echipei. Putem să o ajutam cu toţii, să luptăm pentru ea, o adevărată campioană, care merită pe deplin aurul.” (Evenimentul Zilei, miercuri, 27 septembrie 2000).

Cu toate că evenimentul a fost dezbătut pe toate canalele media, la toate jurnalele de ştiri, emisiuni sportive şi nu numai, s-a considerat de o asemenea importanţă încât exploatarea lui media nu se opreşte aici. Trustul Media Pro Pictures hotărăşte să pună în scenă viaţa Andreei Răducan, într-un film de lung metraj. Care este limita dintre un subiect de ştiri şi încălcarea intimităţii unei persoane? Mass media a ţinut întotdeauna ascuns răspunsul. Tragedia unei tinere gimnaste s-a transformat într-un subiect care aduce audienţe incredibile, deci şi câştiguri importante pentru producătorii de televiziune, pentru reviste, ziare, mai exact pentru tot ce înseamnă comunicare în masă. Viaţa Andreei Răducan, după incidentul de la Sydney, a fost astfel comprimată la o oră: „Deşi CIO i-a retras medalia de aur cucerită la individual compus, pentru români tot Andreea Răducan este campioana olimpică absolută. La fel a gîndit şi Media Pro Pictures, care, sesizând impactul pe care-l are imaginea tinerei gimnaste, a intuit un posibil “boom” şi a decis să facă un film despre viaţa Andreei.” (Evenimentul Zilei, marţi, 03 octombrie 2000).

,,În planul efectelor, acest gen confirmă puterea mass media, deoarece transmisiile în direct ale media events atrag cele mai mari audienţe posibile. Aceste transmisii crează momente de excepţie, marcate de întreruperea ritmurilor vieţii cotidiene.”65

Efectele produse sunt: refacerea reţelelor sociale sau crearea unor noi, trăiri afective de mare intensitate, generarea unor subiecte care întăresc memoria colectivă participarea şi implicarea în evenimentul mediatizat, consacrarea căminului ca „loc public”. În cele ce urmează doresc să analizez aceste efecte, aducând exemple corespunzătoare cazului discutat.

65 Idem, p. 61

Page 209: Coman Media Events

Gabriela DONOSERetragerea medaliei de aur câștigată de gimnasta Andreea Răducan

Crearea reţelelor sociale s-a realizat ca urmare a legăturii ce s-a realizat între cei ce au urmărit evenimentul. Oamenii au comunicat pe această temă. Pe forumuri, cu redacţiile ziarelor, în cadrul emisiunilor de televiziune. Dovadă este reacţia pe care cititorii Evenimentului Zilei au avut-o în data de 27 septembrie 2000: „Cititorii noştri au fost invitaţi ieri să-şi expună, prin intermediul poştei electronice, opiniile cu privire la cazul gimnastei Andreea Răducan. Pe adresa de e-mail a redacţiei au sosit foarte multe scrisori, de la români aflaţi în toate colţurile lumii, un fir roşu străbătând majoritatea acestor corespondenţe: mânia şi stupefacţia că acest lucru a fost posibil. Din ţară, din Canada, Statele Unite ale Americii, Marea Britanie, Israel, Iugoslavia, Australia sau de aiurea, românii şi-au dat cu părerea.” De asemenea, pe diferitele reţele de socializare fanii Andreei au postat poze cu aceasta, încurajări şi laude.

Apelul la emoţional, accentul pus pe psihicul gimnastei şi exagerarea emoţiilor reprezintă una dintre metodele folosite de jurnalişti cu mare succes pentru atingerea unei vaste categorii de public. Se ştie că emoţionalul vinde bine, că oamenii tind să fie impresionaţi mai degrabă de latura afectivă a evenimentelor decât de cea raţională. Această strategie a fost folosită cu succes în cazul medaliei retrase şi a reprezentat unul dintre factorii care au dus la transformarea întâmplării într-un media event. S-a vorbit mult în presă despre faptul că Andreea Răducan, în acea perioadă, urma să împlinească vârsta de 17 ani. („Comisia Executivă a Comitetului Internaţional Olimpic a decis să-i retragă micuţei noastre gimnaste, Andreea Răducan, care va împlini sâmbătă 17 ani – Ziua, Miercuri, 27 septembrie 2000; Cum se va simţi Andreea Răducan când îşi va aminti de aniversarea a 17 ani, care pentru numai câteva zile a reprezentat cel mai important moment din viaţa ei? Mă gândesc cu tristeţe la acest lucru.”- Ziua, 28 septembrie 2000).

Tot în categoria apelului la emoţional intră şi descrierea şocului emoţional pe care Andreea Răducan l-a suferit la aflarea

209

Page 210: Coman Media Events

veştii că a fost depistată pozitiv în urma testului anti-doping. Desigur, ne puteam imagina cu toţii că gimnasta a fost bulversată, însă presa a ţinut să detalieze atât starea tinerei, cât şi cea a coechipierelor şi a antrenorilor. („La auzul veştii, Răducan a leşinat. Că nu a mai fost în apele ei, s-a văzut clar în finala de la sol, unde micuţa gimnastă s-a dezechilibrat şi a ratat astfel o notă care i-ar mai fi adus o medalie”. – Evenimentul Zilei, marţi, 26 septembrie 2000). S-a realizat astfel o mai mare apropiere între actorii în cauză şi publicul din faţa micului ecran. Imaginile cu ochii înlăcrimaţi ai gimnastei au ţinut prima pagină a ziarelor zile întregi. De asemenea, un accent deosebit s-a pus pe reacţia pe care colegele de echipă au avut-o. De menţionat faptul că podiumul olimpic a fost dominat de românce, Simona Amânar clasându-se pe locul al doilea, iar medalia de bronz câştigând-o Maria Olaru. Presa a scos în evidenţă declaraţii emoţionante ale celor implicaţi în scandal: „O poziţie extrem de frumoasă au avut-o Simona Amânar (acum deţinătoarea aurului) şi Maria Olaru (argint), care au spus că noile medalii nu înseamnă nimic pentru ele. „Am primit-o pentru că era a României, însă nu o vreau. Ea aparţine Andreei”, a considerat Simona Amânar, în timp ce Maria Olaru crede că “podiumul corect este cel românesc” (Evenimentul Zilei, vineri, 29 septembrie 2000); Ion Ţiriac: “Pentru mine, Andreea este în continuare campioana olimpică, în ciuda deciziei pe care au luat-o CIO si TAS. Pur şi simplu, n-am ştiut ce se întâmplă, n-am putut prevedea ce urma să ne lovească. Nu protestăm pentru că ni s-a luat o medalie, până la urmă aurul e tot al nostru, ci pentru că ştim că avem dreptate” (Evenimentul Zilei, vineri, 29 septembrie 2000).

Un element de mare importanţă în analiza acestui media event este raportul făcut cu un eveniment din trecut, şi anume momentul în care Nadia Comăneci a marcat istoria gimnasticii obţinând nota zece. La 14 ani, Comăneci a devenit o stea a Jocurilor Olimpice de Vară din 1976 de la Montreal, Québec. Nu numai că a devenit prima gimnastă care a obţinut scorul perfect de

Page 211: Coman Media Events

Gabriela DONOSERetragerea medaliei de aur câștigată de gimnasta Andreea Răducan

zece la olimpiadă (de şase ori), dar a şi câştigat trei medalii de aur (la individual compus, bârnă şi paralele), o medalie de argint (echipă compus) şi bronz (sol). Acasă, succesul său i-a adus distincţia de „Erou al Muncii Socialiste”, fiind cea mai tânără româncă distinsă cu acest titlu.66 Într-adevăr, Nadia a rămas un erou, putându-se spune că a devenit chiar un mit. Puţine au fost articolele, reportajele sau ştirile care să nu înceapă cu o retrospectivă care să o prezinte pe Nadia Comăneci a anului 1976. Asocierea dintre Nadia Comăneci şi Andreea Răducan a fost utilizată pe toată perioada derulării evenimentelor („Ziariştii vânau orice informaţie despre gimnastele românce. Pe televiziuni, ştirea începea cu imagini de arhivă. Nadia Comăneci la sol, Nadia Comăneci pe podium, Andreea Răducan la sol, Andreea Răducan în maşină, plecând, secvenţe însoţite de câteva cuvinte despre retragerea medaliei de aur.” – Evenimentul Zilei, miercuri, 27 septembrie 2000). S-a rememorat nu doar o victorie a gimnasticii româneşti, ci şi o atmosferă. Simbolul Nadia Comăneci a fost utilizat pentru a reda excelenţa, perfecţiunea şi performanţa, iar aceste caracteristici au fost transferate Andreei Răducan, chiar dacă situaţia era mult diferită. S-a dorit prin această raportare punerea accentului pe partea pozitivă, pe talentul tinerei gimnaste şi a câştigării medaliei de aur şi s-a lăsat în plan secund acuzaţia de dopaj de care aceasta era acuzată.

Însă nu doar presa din România a exploatat subiectul medaliei retrase. Presa din străinătate a contribuit la transformarea acestui caz într-un media event, de asemenea („Nu la mult timp după ce hârtia a fost înmânată delegaţiei noastre, ştirea a fost difuzată pe CNN şi o ziaristă de la US Today s-a interesat direct de caz. Zvonul – până la luarea unei decizii finale mai trebuie sa treacă ceva timp – nu a mai putut fi oprit şi a fost preluat de toate agenţiile de presă din lume.” – Evenimentul Zilei, marţi, 26 septembrie 2000). Reacţiile au fost în majoritate pozitive pentru

66 http://ro.wikipedia.org/wiki/Nadia_Comăneci (accesat la data 25.01.2010)

211

Page 212: Coman Media Events

Andreea Răducan, opinia că s-a făcut un abuz fiind împărtăşită în aproape toate cazurile. Totodată, într-un comentariu, agenţia Associated Press citează „Evenimentul Zilei” – articolul intitulat „Regina gimnasticii timp de cinci zile şi-a pierdut coroana pentru că a luat pastile de răceală”.

Cotidianul „The Australian” a publicat, în ediţia din 2 octombrie, un clasament al celor mai semnificative evenimente petrecute în timpul Jocurilor Olimpice de la Sydney. La categoria „Cel mai rău spirit al Olimpiadei”, pe primul loc se află decizia Comitetului Internaţional Olimpic (CIO) de a-i retrage gimnastei Andreea Răducan medalia de aur.

În ziarul Ziua din data 27 septembrie 2000, în articolul intitulat „Reacţii internaţionale în cazul Andreea Răducan” se vorbeşte pe larg despre faptul că mass media internaţională comentează retragerea medaliei de aur obţinută de Andreea Răducan în concursul individual compus, apreciind că românca este nevinovată şi că există îndoieli asupra încadrării acestui caz în cele clasice de dopaj. Este prezentată de asemenea şi poziţia CNN asupra cazului: „CNN consideră ca nu este de mirare că nici un gimnast nu a pierdut vreodată medalia câştigată într-o probă olimpică, în urma unui rezultat pozitiv: „Faptul că gimnasta română a fost deposedată de titlul olimpic numai pentru că a consumat două pastile pentru tratarea răcelii reprezintă mai mult decât o reacţie exagerată, un triumf al inflexibilităţii asupra bunului simţ. Dar, în orice război există şi victime inocente.”

New York Times este doar unul dintre ziarele internaţionale care dezbate subiectul Andreea Răducan. Se vorbeşte despre incidentul de la Sydney în termeni categorici, suportul faţă de gimnasta româncă fiind evident, prin sintagme precum „reţeta dezastrului” sau „măsuri draconice”. („This was a recipe for disaster. Until Olympic officials decide they're simply going to institute Draconian measures like continuous blanket testing, or whatever they need to do to make sure no athlete is using banned substances, this problem isn't going to go away. I understand the

Page 213: Coman Media Events

Gabriela DONOSERetragerea medaliei de aur câștigată de gimnasta Andreea Răducan

reasoning that no exceptions can be made, but under the dubious circumstances that surround the whole drug-testing business, to make an example of her seems unjust and mean-spirited.”- NY Times, 28 septembrie 2000).

Pentru a vedea cât de mare a fost atenţia pe care mass media a acordat-o incidentului voi prezenta un grafic67 pe care siteul Google News îl generează la căutarea articolelor ce au ca subiect numele Andreea Răducan:

După cum lesne se poate observa, în anul 2000, anul olimpiadei de la Sydney, media online publică cel mai mare număr de articole ce fac referire la gimnasta româncă. Cum era de aşteptat, lunile în care numele Andreei Răducan a fost cel mai des pomenit sunt septembrie şi octombrie, în timpul desfăşurării Olimpiadei dar şi după terminarea acestora, subiectul rămânând încă unul bun de exploatat.

Luna octombrie a anului ce a urmat a adus din nou în scenă subiectul Andreea Răducan, ceea ce nu face altceva decât să demonstreze faptul că presa a tratat subiectul ca pe unul de maximă importanţă, ca pe un media event, ce nu se şterge cu uşurinţă atât din aria de interes media, cât nici din memoria colectivă. Este adevărat, subiectul nu a mai avut aceeaşi

67http://news.google.com/archivesearch?pz=1&cf=all&ned=us&hl=en&q=andreea+raducan&cf=all&sugg=d&sa=N&lnav=d3&as_ldate=2000&as_hdate=2000&hdrange=2001%2C2010 (accesat la data 27.01.2010)

213

Page 214: Coman Media Events

intensitate ca în anul precedent, însă de fiecare dată când presa a avut posibilitatea de a-l rememora, de-a lungul anilor, a făcut-o fără a ezita. Acest lucru a fost vizibil şi în contextual actual. În momentul în care fotbalistul român Adrian Mutu a fost implicat într-un scandal de dopaj (ianuarie, 2010) presa a raportat întâmplarea la evenimentele de acum 10 ani. Andreea Răducan a fost invitată să îşi expună părerea cu privire la acest subiect. Aceasta demonstrează că, după un deceniu chiar, evenimentele de la Sydney sunt considerate a avea o importanţă considerabilă.

Se poate spune că evenimentul de la Sydney nu se integrează perfect în tipologia media events propusă de Dayan şi Katz. Deşi Jocurile Olimpice (interpretate separat) aparţin acestei categorii, nu la acestea am dorit să fac referire în lucrarea mea. Observăm deci că incidentul Andreea Răducan se regăseşte mai mult propunerea lui J.Carey, cu privire la audierile judiciare. Conform acestuia, în categoria media events pot fi integrate şi evenimente care nu au funcţie social-integratoare, deci acele evenimente haotice, care nu pot fi controlate. Pentru a defini aceste evenimente, cercetătorul se bazează pe două concepte antropologice. In primul rând, la sfârşitul audierilor se face o excomunicare (prin aceasta ele se aseamănă cu riturile de purificare socială de tipul ţapului ispăşitor), iar în al doilea rând, aceste evenimente au o structură analogă unei drame sociale. Raportându-ne acum la evenimentul din anul 2000 observăm similitudinile. Andreea Răducan nu numai că a fost supusă unui rit de purificare socială (desigur, simbolic), dar a participat efectiv la audierile care au avut drept scop stabilirea destinaţiei medaliei de aur (pierdută definitiv de Răducan). Excomunicarea a fost în acest mod efectuată.

„Până nu demult, s-a crezut despre televiziune că nu este capabilă să prezinte nimic important pentru analiza umanistă. A spune că televiziunea, ca şi celelalte media, se confruntă cu texte şi genuri părea a-i conferi acesteia prea multă demnitate. Se presupunea că privitorii urmăresc nu programe, ci doar

Page 215: Coman Media Events

Gabriela DONOSERetragerea medaliei de aur câștigată de gimnasta Andreea Răducan

televiziune. Se presupunea că aceştia sunt pasivi şi neselectivi, satisfăcuţi cu poveşti create pentru un public nediferenţial, caracterizat de atenţia de scurtă durată.”68 Cercetări ulterioare au demonstrat însă faptul că publicul poate deveni un participant activ, se poate implica în evenimentul pe care mass media îl prezintă, chiar dacă nu se află la locul în care acţiunea se desfăşoară. Iar dacă acest lucru se întâmplă, avem de-a face cu un media event, aşa cum a fost şi cazul prezentat în acest proiect, cazul Andreea Răducan şi povestea Nurofenului de la Sydney.

Bibliografie:Coman Mihai, 2003, Mass media, mit şi ritual. O perspectivă

antropologică, Iaşi, PoliromDayan, Daniel, Katz, Elihu, 1992, Media Events: the live broadcasting

of history, Mass: Cambridge, Harvard University Press,Lardellier, Pascal, 2003, Teoria legăturii ritualice, Bucureşti, TritonicLiebes, Tamar, Curran, James, 1998, Media, Ritual and Identity,

London, Routledge

Webgrafie:1. http://ro.wikipedia.org/wiki/Nadia_Comăneci2. http://news.google.com/archivesearch?

pz=1&cf=all&ned=us&hl=en&q=andreea+raducan&cf=all&sugg=d&sa=N&lnav=d3&as_ldate=2000&as_hdate=2000&hdrange=2001%2C2010

68 Dayan, Daniel, Katz, Elihu, 1992, Media Events: the live broadcasting of history, Mass, Cambridge, Harvard University Press, p. 2.

215

Page 216: Coman Media Events

Campionatul Mondial de handbal feminin de la

St. Petersburg (3-15 decembrie 2005)

Mihaela ION

Campionatul mondial de handbal feminin de la St. Petersburg din anul 2005 se încadrează în media events aşa cum acestea au fost definite de D. Dayan şi E. Katz. Precum orice întrecere sportivă, aceasta a beneficiat la rândul ei de atenţia mass media naţională şi internaţională. Aceasta este trăsătura primordială care a permis calificarea acestui eveniment sportiv drept un media event. Aceasta a fost completată în acest sens de informarea continuă a publicului cu privire la desfăşurarea campionatului mondial de handbal feminin.

Un factor important l-au jucat transmisiunile în direct care, în opinia celor doi cercetători atrag masele într-o astfel de măsură încât ele au puterea de a întrerupe emisiunile programate normal pentru acea oră şi acea zi. Începând din prima zi a campionatului, meciurile au fost transmise în direct sau în reluare, ori au fost relatate rezumate care au informat publicul larg despre rezultatele meciurilor disputate. Dar, în acelaşi timp, aceste ştiri ne-au ţinut la curent cu evoluţia echipei României. Legat de transmiterea meciurilor României, trebuie menţionat faptul că meciurile pe care echipa noastră le-a disputat cu celelalte echipe din grupă au fost transmise în direct pe programul TVR2. În timp ce, odată depăşită faza grupelor, meciurile României au fost transmise în direct pe programul TVR1. Probabil ne putem da seama cu toţii de importanţa acestei schimbări în grila de programe a televiziunii naţionale, dar cred că trebuie subliniat faptul că în multe localităţi

Page 217: Coman Media Events

Mihaela IONCampionatul Mondial de handbal feminin de la St. Petersburg

din România, oamenii nu pot viziona decât un singur program, acesta fiind TVR1. Pe de altă parte, canalul 1 al televiziunii publice este recunoscut pentru o mai mare audienţă decât canalul 2.

Istoricul evoluţiei echipei României este repetat încontinuu până la terminarea întrecerii sportive – astfel cititorii, ascultătorii sau telespectatorii devin din ce în ce mai legaţi emoţional şi, într-un fel, patriotic de evoluţia echipei României. Dacă luăm spre exemplu ziarul Libertatea, vom observa că, după ce româncele trec de prima grupă, ni se aduce la cunoştinţă – de fiecare dată când România mai câştigă un meci – că o astfel de performanţă nu a mai fost înregistrată de foarte mulţi ani. Când putem deja să ne gândim la o medalie, atunci simţim o schimbare de ton în articol. Următorul extras este din Libertatea din 15 decembrie 2005:

“Ce fete bune avem!

43 de ani de când nu am mai cucerit titlul suprem la handbal feminin

32 de ani au trecut de când nu am mai luat o medalie la handbal feminin

3 titluri mondiale au cucerit româncele, dintre care două titluri supreme la handbal în 11

15 ani au trecut de la ultima medalie a handbalului românesc, bronz al băieţilor

Câte 300 de milioane dacă vor cuceri titlul”

Ne putem da seama foarte repede că acest fragment reprezintă poate nu numai poziţia jurnalistului, dar poate a întregii Românii, chiar dacă nu suntem toţi jurnalişti. Aceste cuvinte vin în ajutorul nostru pentru a ne încuraja jucătoarele. Tot aceste cuvinte ar trebui să ne ajute să realizăm cât de departe au ajuns jucătoarele.

217

Page 218: Coman Media Events

Încă o trăsătură importantă a media events este prezentarea promo-ului pentru campionatul mondial la televiziune. Acesta a fost prezentat dinainte cu aproape o lună de către canalul Eurosport care de obicei prezintă evenimentele sportive care urmează să se producă. Prin repetarea acestei prezentări, campionatul mondial studiat ocupă un loc important în programul telespectatorilor care îşi îndreaptă atenţia către el. Reluarea acestei prezentări aproape la nesfârşit în timpul campionatului aproape îl obligă pe telespectator să urmărească acest parcurs al României cu mai mult interes. La importanţa prezentării, reluate de foarte multe ori, se adaugă titlurile ziarelor, articolele scrise despre meciurile României, dar mai ales tonul lor. Chiar dacă orice sportiv sau echipă îşi propune un obiectiv, nu tot timpul acest obiectiv este îndeplinit. Tonul pe care jurnaliştii îl folosesc în descrierea acestui parcurs scoate la iveală surpriza reuşitelor, dar şi încrederea repetării a ceea ce s-a întâmplat cu câţiva ani înainte.

Televiziunea Română, în special canalul 2, îi invită pe telespectatori să urmărească în continuare CM de handbal feminin. În acelaşi timp oferă informaţii despre meciurile viitoare ale echipei României la această ediţie a campionatului:

“TVR 2 va transmite sâmbătă ambele semifinale ale Campionatul Mondial de Handbal Feminin!”

Site-ul de ştiri www.hotnews.ro ne sfătuieşte să ne schimbăm programul în funcţie de meciurile de handbal de la CM. Acesta oferă de asemenea câteva date despre parcursul echipei României: “CM de handbal feminin – Cu ochii pe programCalificate deja în semifinalele Campionatului Mondial de la Sankt Petersburg în urma superbei victorii (37-26) împotriva Germaniei (foto), elevele lui Gheorghe Tadici vor susţine astăzi, de la ora 20.00, ultimul meci din grupa principală II, contra reprezentativei daneze.”

Media events sunt recunoscute pentru tonul, cuvintele şi atmosfera pe care sunt capabile să le realizeze în jurul unui eveniment mediatic:

Page 219: Coman Media Events

Mihaela IONCampionatul Mondial de handbal feminin de la St. Petersburg

“Umblăm la cărţile de istorie. Să repetăm, pe silabe... De 43 de ani fetele n-au mai câştigat un titlu mondial în handbal... De 32 de ani, de la argintul din Iugoslavia, n-au mai cucerit o medalie mondială... De 15 ani, de la Voinea, Stângă, Ghimeş şi ceilalţi eroi din 1990, nici un sport de echipă românesc n-a mai sărutat medaliile unei competiţii planetare... De 32 de ani n-am mai bătut Ungaria la Mondial... Aţi obosit? De aseară, toate aceste calcule temporale nu mai fac nici cât o ceapă degerată! Daţi reset memoriei!”(Libertatea, 18 decembrie 2005). Tonul acestui fragment este aproape de neimaginat pentru un ziar. Jurnalistul reuşeşte să ne aducă în acea stare în care chiar dacă ne dăm seama că tonul este puţin exagerat, totuşi ne “împinge” să citim în continuare articolul. Cuvintele alese sunt dintre cele mai simple şi populare, “nu fac nici cât o ceapă degerată” este una dintre expresiile des folosite pentru a exprima lipsa de valoare a unui obiect sau a unei persoane.

Realizarea posibilităţii obţinerii unei medalii şi poate pe cea mai strălucitoare, o face pe Luminiţa Huţupan-Dinu să declare unui reporter de la Libertatea următoarele: “Dacă aş lua o medalie, mi s-ar îndeplini un vis, chiar înainte de a mă retrage de la naţională şi din handbal. O vreau pe cea de aur, apoi o să am timp şi de viaţa mea. Îmi doresc foarte mult să fiu mămică!,” spune Luminiţa. Realizarea acestei dorinţe este exprimată de toate jucătoarele intervievate. Ele întăresc importanţa reuşitei echipei naţionale de handbal feminin prin repetarea istoricului echipei la evenimentele sportive anterioare.

O trăsătură importantă a media events o reprezintă atributele de natură supraomenească pe care anumite persoane le primesc pe parcursul evenimentelor. Acesta este cazul Mihaelei Tidavar, care în meciul cu Argentina, a fost numită de către reporterul ziarului Libertatea “spaima pumelor” argentiniene. Această dublă denumire, cea a handbalistei noastre, dar şi cea a handbalistei argentiniene aduce în prim plan rolul mass media. Mass media pot schimba impresia sau influenţa opinia cititorilor tocmai prin

219

Page 220: Coman Media Events

folosirea unor astfel de atribute. Sentimentul de spaimă provocat de jucătoarea noastră poate fi comparat cu sentimentul pe care noi, oamenii, îl avem faţă de puterea divină. S-ar părea că Mihaela Tivadar ar putea face orice cu mingea astfel încât să marcheze goluri în poarta Argentinei. Un alt exemplu îl constituie atribuirea unei jucătoare românce o caracteristică ce aparţine adversarelor în mod normal. Este vorba despre Aurelia Brădeanu care, în meciul cu Brazilia, a fost numită “Samba do Romania” de către acelaşi ziar Libertatea. Aceste denumiri apar într-un articol din ziarul Libertatea din 15 decembrie 2005.

Referindu-se la meciul dintre România şi Ungaria din semifinală, jurnalistul Toma Mihai de la ziarul Libertatea, comentează în ediţia din 18 decembrie 2005 performanţa echipei noastre. El alege câteva cuvinte care ne fac să ne gândim la cu totul altceva decât un meci de handbal. El îi atribuie jucătoarei românce Ionela Gâlcă o trăsătură de combatant, de maşină de luptă. Ea este numită “tănculeţul nostru din tranşeele lor.” Altă jucătoare poate realiza ceea ce omul şi-a dorit dintotdeauna: “Vali Ardean zboară pe extremă”. Dar mai este un personaj foarte important în această scenă, portretul Terezei Tămaş care este asemănat cu Hamlet – ea apără orice minge, încât se crede că ea este nebună. Pentru a se putea observa mai bine aceste caracteristici am alipit fragmentul următor: “20-20, dar gooooool Ionela Gâlcă, tănculeţul nostru din tranşeele lor. Vali Ardean zboară pe extremă: 23-21. Tereza Tămaş e nebună. Scoate absolut tot. Cu capul, cu fundul, cu cotul, cu capul, cu faţa... De pe inter, de pe extremă, de la şapte metri...”

Meciurile în care joacă echipa favorită sau echipa naţională, indiferent de sport, tind să fie privite altfel decât meciurile în care principiul de fair-play este prezent şi activ. Astfel, acelaşi jurnalist scrie următoarele: “Roxana Gatzel se învârte ca un titirez prin marea albă din faţă. Ia situaţia în propriile mâini. 17-14! Ne apărăm ca la Rovine. Vin peste noi. E 20-19 (43)!... Şi dintr-o dată se întâmplă miracolul. Tadici e lovit

Page 221: Coman Media Events

Mihaela IONCampionatul Mondial de handbal feminin de la St. Petersburg

de un înger. O bagă în poartă pe Tereza Tămaş.” În acest fragment avem mai multe cuvinte care exprimă aclamarea jucătoarelor pentru jocul senzaţional făcut de ele. Rapiditatea Roxanei Gatzel, adversarele care nu sunt observate decât ca o “mare albă” din cauza culorii echipamentului purtat, lupta istorică de la Rovine care ne aminteşte de lupta poporului român pentru independenţa faţă de otomani şi ceea ce reprezintă punctul liminal al acestui meci – miracolul care are loc ne ajută să schimbăm situaţia din nesiguranţa rezultatului în realizarea unei victorii foarte importante.

În continuarea acestei idei putem adăuga următorul citat din acelaşi articol: “dar în poartă e Maica Tereza. Atrage toate mingile trimise de maghiare. E magnet! Greşim, dar fata înaltă, cea mai frumoasă din tot turneul, ne salvează...” redenumirea jucătoarei folosind numele unei persoane care s-a luptat pentru viaţa celor neputincioşi, lipsiţi de graţia divină este poate cea mai potrivită metaforă pe care jurnalistul o putea folosi în acest context. Într-un alt articol din acelaşi ziar, Tereza Tămaş este numită “îngerul” care a ajutat echipa României să câştige acel meci.

Meciurile din cadrul campionatului mondial de handbal feminin sunt comentate şi de alte ziare naţionale şi internaţionale. Spre exemplu, cotidianul german Berliner Zeitung afirmă următoarele: “cu un portar de clasă mondială, o apărare de beton şi un atac de superclasă, România a predat Germaniei o lecţie de handbal. Sportivele germane au trăit o zi neagră la Mondiale, jucând cel mai slab meci din competiţie”. Echipa României pare a fi cea potrivită pentru câştigarea campionatului. I se recunoaşte valoarea, este comparată cu un material foarte rezistent, de parcă ar fi un zid. Această denumire poate de asemenea să însemne lucrul în echipă care este foarte important. Cuvintele folosite pentru descrierea jocului româncelor sunt nu doar pozitive, dar ele exprimă efortul supraomenesc pe care echipa noastră l-a depus.

221

Page 222: Coman Media Events

Tot aceste cuvinte sunt, în acelaşi timp, un fel de armă împotriva echipei germane care a fost redusă la tăcere de echipa noastră.

În acelaşi timp sunt semnalate disproporţiile fizice dintre jucătoarele noastre şi adversarele lor – acest fapt este relatat în legătură cu meciurile României în compania echipelor Franţei, Danemarcei, dar mai ales cea a Rusiei – pentru care a jucat o anumită jucătoare care va fi ulterior numită de echipa “Cronicii cârcotaşilor” femeia – bărbat.

“A început senzaţional pentru România şi după numai câteva minute aveam 2-0, graţie unei “duble” extraordinare a Valentinei Elisei. Din păcate însă, a fost doar un foc de paie. Rusia a revenit şi, purtată pe sus de peste 10.000 de spectatori, a remontat, a preluat conducerea cu 3-2 şi apoi s-a distanţat punct cu punct, ajungând la 11-5 la mijlocul primei reprize. Atacul nostru nu a avut nici o soluţie şi s-a lovit ca de un zid de apărarea formidabilă a Rusiei, care nu a lăsat nici o breşă. Şi asta în timp ce apărarea noastră a fost depăşită clar de câteva “buldozere”, în frunte cu Elena Polenova, care a expediat adevărate torpile spre poarta apărată, pe rând, de Paula Rădulescu, Luminiţa Huţupan şi Tereza Tămaş. Incredibil, dar toate atacurile noastre ajung în bară, în blocaj sau afară! Parcă toate ghinioanele s-au strâns în aceste minute de coşmar, în care Rusia se distanţa şi echipa noastră era incapabilă să riposteze!” (Prosport, 19 decembrie 2005). În acest fragment putem identifica anumite cuvinte care conduc la ideea de invincibilitate a echipei Rusiei. Echipa României este întâmpinată în atac nu de alte jucătoare, ci de “buldozere”, iar mingile trimise de jucătoarele noastre sunt nişte “torpile” care reuşesc pentru un timp scurt “barajul” format de jucătoarele ruse.

Pentru a putea cataloga un eveniment mediatic drept media event, trebuie să luăm în considerare şi reacţiile sau ce s-a întâmplat după finală. Tocmai aceste urmări fac din Campionatul mondial de handbal feminin un media event. Urmările pe care le putem analiza sunt de fapt declaraţiile celor implicaţi direct sau

Page 223: Coman Media Events

Mihaela IONCampionatul Mondial de handbal feminin de la St. Petersburg

indirect. Cei implicaţi direct sunt antrenorii şi jucătoarele care, după părerea mea, sunt cei mai potriviţi să declare ceva despre reuşita lor. Participanţii indirecţi sunt jurnaliştii, preşedintele, primul-ministru, dar şi spectatorii, telespectatorii şi cititorii care trăiesc la rândul lor emoţiile participanţilor direcţi. Unul dintre participanţii direcţi este antrenorul Gheorghe Tadici care declara că ultima frază rostită în vestiar a fost: “Pentru românii de pretutindeni şi pentru România – Victorie!” “Ne pare bine că ne-am ţinut promisiunea de la plecare. Finala este cadoul nostru pentru toţi românii, în special pentru cei amărâţi, de Crăciun. Şi sperăm să le facem o altă bucurie şi un alt cadou de Anul Nou”. Obiectivul pe care această frază îl exprimă este unul extrem de patriotic, dar dacă luăm în considerare că echipa noastră a reprezentat România, atunci nu ar trebui să ni se pară ciudat sau nelalocul lui. Cu riscul de mă repeta, doresc să subliniez acest ton care poate reprezenta încrederea în puterile proprii doar pentru că ştii că acasă te încurajează o ţară întreagă. Acest ton este, în acelaşi timp, liantul între echipă şi popor.

Pentru a susţine această părere putem aduce un alt citat din ziarul Libertatea din 18 decembrie 2005 care susţine aceeaşi idee: “Tadici citeşte încă un discurs patriotic. E exact de ce aveam nevoie... La ele nu mai e Agnes Farkas, dar e “piticul” Anita Görbicz. Le-o ajunge? Nu e nici regretată... Nu ne mai amintim...” Acest citat relatează evenimente din cadrul meciului cu Ungaria, semifinala Campionatului mondial de handbal. Ca orice media event şi aici avem o stare de liminalitate care exprimă ideea de nesiguranţă. Consider că această stare de liminalitate poate fi încadrată de la începutul semifinalei până la sfârşitul finalei. S-ar putea să fie de asemenea determinată numai pentru meciul din finală, de la început până la sfârşit pentru că atunci România era considerată fie semifinalistă, fie finalistă. Doar după deznodământ, adică terminarea finalei, această stare ia sfârşit.

După terminarea finalei, prima impresie a antrenorului este mai detaşată decât interviurile anterioare, dar putem deduce

223

Page 224: Coman Media Events

sentimentul de tristeţe: “sînt un pic trist pentru calitatea jocului, dar totuşi sînt mîndru şi mulţumit de fete. În zilele următoare vom realiza mai mult despre ceea ce s-a întîmplat în această finală. Vrem să savurăm aceste medalii câştigate după 32 de ani.” Citat de Sport Total Tadici a adăugat: “este un lucru extraordinar că România este în elita handbalului şi va fi o favorită la medalii”. Unul dintre actanţii indirecţi, dar care şi-a făcut simţită prezenţa în timpul finalei, dar, mai ales, după terminarea finalei când a înmânat medaliile jucătoarelor românce, preşedintele României, Traian Băsescu a declarat următoarele: “cel mai greu mi-a fost să văd cele opt bare; aceasta este diferenţa dintre victorie şi eşec – numărul de bare”, a declarat preşedintele după ce le-a felicitat pe sportive, chiar pe parchetul Sălii de Gheaţă din oraşul rus. Declaraţia preşedintelui demonstrează că şi domnia sa s-a implicat în acest meci. Un alt participant direct, una dintre cele mai cunoscute jucătoare ale noastre şi, în acelaşi timp, căpitanul echipei, Steluţa Luca a declarat într-un ton de mulţumire de sine următoarele: “după 11 ani la naţională, vă închipuiţi cât mi-am dorit această medalie!”

Politicul a jucat şi el un rol important la rândul lui prin prezenţa primului-ministru şi a preşedintelui României la finala dinte Rusia şi România. În ziarul Gândul din 19 decembrie 2005 putem citi un articol despre cum “Tăriceanu l-a pilotat pe Băsescu până la Sankt Petersburg”. Implicarea personalităţilor politice în acest eveniment sportiv ne oferă o altă perspectivă asupra acestui media event. Trebuie reliefat rolul personalităţilor politice în acest eveniment deoarece fără prezenţa lor nu am fi putut face legătura între viaţa politică şi un eveniment sportiv de importanţă majoră pentru orice naţiune: “delegaţia oficială română care a efectuat deplasarea ieri la Sankt Petersburg pentru a asista la finala Campionatului Mondial de handbal a avut parte de un tratament special. Pe parcursul zborului, la manşă, pe scaunul pilotului, a trecut chiar premierul Tăriceanu. Absolvent al unor cursuri de pilotaj, şeful Executivului a preluat comanda Boeing-ul...”

Page 225: Coman Media Events

Mihaela IONCampionatul Mondial de handbal feminin de la St. Petersburg

Importanţa finalei disputate în compania echipei Rusiei este subliniată de prezenţa primului-ministru şi a preşedintelui României la acest meci. După terminarea meciului, preşedintele Băsescu este cel care le înmânează medaliile jucătoarelor noastre. Acest eveniment este cu atât mai important cu cât se întâmplă foarte rar ca un şef de stat să decerneze medaliile jucătoarelor ţării conduse de el.

Campionatul mondial de handbal feminin se înscrie printre numeroasele media events deoarece totul s-a realizat prin efortul mass media. Ele au fost capabile să redea atmosfera, să ne vorbească sau să scrie despre realizările echipei noastre folosind de multe ori cuvinte sau atribute care nu caracterizează o fiinţă umană. Prin redarea interviurilor actanţilor principali sau secundari, mass media au reuşit să ne descrie, prin diferite metode, evenimentele din cadrul acestui campionat, încărcând cu emoţii, sentimente de mândrie, de patriotism relatările meciurilor echipei naţionale.

Bibliografie:

Dayan, Daniel, Katz, Elihu, 1996, La television ceremonielle: anthropologie et histoire en direct, Paris, PUF

www.libertatea.rowww.tvr.rowww.newscafe.rowww.hotnews.rowww.prosport.ro

225

Page 226: Coman Media Events

Gala Hagi. Retragerea „Regelui” ca media event

Steluţa NADOLEANU

Media events. Cadrul teoretic

Daniel Dayan şi Elihu Katz sunt principalii cercetători care s-au aplecat asupra acestui domeniu; ei vor lansa noţiunea de „media events”, termen care se va impune în câmpul cercetărilor mass media în urma publicării lucrării comune – „Media Events. The Live Broadcasting of History”. Acest termen avea să surclaseze alte noţiuni folosite sau propuse până în acel moment, cum ar fi „television ceremonies” (ceremonii televizuale/ televizate), „festive television” (televiziune evenimenţială/festivă) sau „cultural performances” (performări culturale) (apud Dayan, D., Katz, E., 1992, Media Events. The Live Broadcasting of History,Cambridge, Harvard University Press, p. 1).

Teoriile referitoare la media events pornesc de la ideea că discursul mass media se bazează pe două mari tipuri de evenimente: evenimentele de rutină şi evenimentele ieşite din comun. Acestea din urmă pot fi, la rândul lor, evenimente aşteptate, pregătite şi anunţate înaintea producerii efective a evenimentului şi evenimente disruptive, neaşteptate, şi deci, nepregătite dinainte. Dar nu orice eveniment poate fi numit media event. În accepţia autorilor mai sus amintiţi un media event se deosebeşte de evenimentele obişnuite prin caracterul său interuptiv, prin difuzarea în direct, prin concentrarea de forţe pe care o determină, prin audienţele de dimensiuni impresionante pe

Page 227: Coman Media Events

Steluţa NADOLEANUGala Hagi. Retragerea „Regelui” ca media event

care le mobilizează, prin tonul exuberant al discursului jurnaliştilor şi, nu în ultimul rând, în cazul în care avem de-a face cu un eveniment aşteptat, prin pregătirea publicului, anunţarea şi îndemnarea acestuia la participare.

Una dintre trăsăturile definitorii ale unui media event, prin care acesta se deosebeşte de un eveniment mediatic obişnuit, este caracterul interuptiv. Media events înseamnă non-rutină:

„De fapt, ele sunt întreruperi ale rutinei; ele intervin în cursul normal al transmisiilor mediatice şi al vieţilor noastre. Aşa cum sărbătorile stopează rutina cotidiană, evenimentele televizuale propun lucruri excepţionale asupra cărora să medităm, la care să fim martori şi la care să participăm.” (Dayan, Katz, op. cit., p. 5).

Întreruperea activităţilor cotidiene se realizează atât la nivelul canalelor mediatice, cât şi la nivelul publicului. Autorii observă caracterul „monopolist” al acestor întreruperi care se datorează modificărilor grilelor de programe ale mai multor canale mediatice, prin restructurarea genurilor jurnalistice în scopul de a surprinde cât mai elocvent evenimentul, prin abundenţa transmisiilor în direct sau prin favorizarea genurilor presei scrise care redau evenimentul în termenii actualităţii imediate – reportajul, relatarea, ştirea. Transmisiile în direct transpun publicul în diferite locaţii (din studio, la locul evenimentului şi invers), limbajul folosit fiind foarte bine adaptat acestor situaţii. Se utilizează cu precădere formulele de genul „we take you now to..” (vă vom duce acum către...).

În jurul acestor evenimente interuptive se mobilizează o serie factori de decizie, organizaţii care pregătesc şi anunţă evenimentul. Organizatorii pot fi asociaţii nonguvernamentale, din sfera politicului, foruri internaţionale din domeniul sportului sau chiar agenţii de publicitate. Mijloacele de comunicare în masă sunt chemate să se alăture acestor forţe, dar rareori sunt motorul central al evenimentului. După cum specifică cei doi autori,

227

Page 228: Coman Media Events

„aceste evenimente nu sunt organizate de către canalele mediatice, chiar dacă ele sunt plănuite având «în minte» televiziunea. Mass media sunt chemate sau cer să se alăture evenimentului.” (Dayan, Katz, op. cit., p. 6).

Plănuirea şi anunţarea evenimentului dinainte conduce la stabilirea agendei, atât pentru public, cât şi pentru canalele mediatice. Prin campaniile de promovare, prin anunţarea evenimentului ca fiind de o unicitate absolută se creează în rândul audienţei dorinţa, dar şi obligaţia de a fi acolo, de a participa, chiar dacă adesea, aceasta înseamnă a participa din faţa televizoarelor. Acest „must be there”, această normativizare a urmăririi evenimentului se poate observa în diversele grupuri sociale prin relaţionarea obligativităţii participării la eveniment cu apartenenţa sau excluderea din grupul respectiv. Oamenii se pregătesc în avans, cumpără bilete, sau îşi programează întâlniri în faţa televizorului, se îmbracă festiv sau conform evenimentului, adaugă ceremonialitate participării la eveniment. „Aceste transmisii televizate integrează societăţile într-un puls colectiv şi evocă o reînnoire a loialităţii faţă de societate şi a legitimităţii autorităţii acesteia.” (Dayan, Katz, op. cit., p. 9).

Ceremonialitatea, susţin autorii, este ceea ce deosebeşte un eveniment interuptiv obişnuit (de genul breaking news) de media events. Ştirile cu importanţă deosebită vorbesc despre accidente, despre dezastre, marile evenimente ceremoniale sărbătoresc ordinea şi restaurarea acesteia. (apud Dayan, Katz, op. cit., p. 9).

Pentru a contura conceptul de media event cei doi autori propun trei abordări: din punct de vedere sintactic, din punct de vedere semantic şi pragmatic.

„Din perspectivă sintactică, media events pot fi caracterizate, în primul rând prin elementele de întrerupere, prin monopol, prin transmiterea în direct şi prin situarea la distanţă. Acestea sunt componentele «gramaticii» difuzării televizate.” (Dayan, Katz, op. cit., p. 10).

Page 229: Coman Media Events

Steluţa NADOLEANUGala Hagi. Retragerea „Regelui” ca media event

Dimensiunea semantică a termenului este explicată prin utilizarea de către organizatori a unor story-uri deja existente în conştiinţa comună a publicului, fiecărui eveniment găsindu-i-se un şablon specific. Autorii exemplifică dimensiunea semantică unui media event prin evocarea nunţii Dianei cu prinţul Charles, prezentarea ceremoniei decurgând după tiparul Cenuşăresei. (apud Dayan, Katz, op. cit., p. 12).

Pragmatic vorbind, evenimentul „înrobeşte” o paletă foarte vastă de audienţe, o naţiune, mai multe, sau chiar o lume întreagă (idem). Publicul se antrenează şi este antrenat pentru eveniment, fie că acesta este reprezentat de aterizarea pe Lună sau de Jocurile Olimpice.

Subliniind faptul că este vorba despre o performare ceremonială, care nu poate fi prezentată doar în termenii textuali, autorii însumează cele trei dimensiuni ale noţiunii de media event. „O ceremonie întrerupe cursul vieţii cotidiene (sintactic); implică, în mod reverenţios, sacralitate (semantic); şi implică răspunsul (pragmatic) unei audienţe loiale.” (Dayan, Katz, op. cit., p. 14).

Cei doi autori deosebesc trei tipuri de media events: contests (confruntări), contest (cuceriri), coronations (consacrări). Confruntările presupun o bătălie între doi lideri, care se desfăşoară după anumite reguli. Cuceririle au ca element constitutiv evenimentele deosebite, care exercită influenţă asupra istoriei, iar consacrările se încadrează în sfera evenimentelor festive, care au la bază rituri publice sau rituri de trecere, mai ales în cazul unor personalităţi. (apud Coman, M., 2003, Mass meedia, mit şi ritual. O perspectivă antropologică, Iaşi, Polirom, p. 61).

„Ei (D. Dayan, E. Katz, n.r.) admit neclaritatea acestor categorii şi recunosc că evenimentele date trec prin toate cele trei stadii: de la confruntare la cucerire către consacrare, în aşa fel încât oricare dintre cele trei categorii de evenimente se află în stare latentă în celelalte două. Ei consideră confruntările ca fiind cele mai democratice dintre media events.” (J. W. Carrey, ,,Political ritual on television”, în: T. Liebes, J. Curran, 1998, Media, Ritual and Identity, Routledge, p. 46)

229

Page 230: Coman Media Events

Descrierea evenimentului

„Gala Hagi”, retragerea oficială din activitatea competiţională a lui Gheorghe Hagi, s-a desfăşurat în anul 2001 pe durata a două zile (23-24 aprilie) şi a inclus o serie de activităţi, de la cele cu caracter sportiv sau artistic, până la cele cu caracter oficial. În 24 aprilie, pe stadionul “Lia Manoliu” din Bucureşti, a avut loc ultimul meci pe care Gh. Hagi l-a jucat la echipa naţională.

De-a lungul celor două zile fotbalistul român a fost intens mediatizat, pe diferite canale mediatice, a participat la întruniri oficiale, precum şi o vizită la Platul Cotroceni. În acest decurs i s-au înmânat o serie de distincţii şi titluri de onoare.

Momentul cel mai fierbinte al „Galei Hagi” a fost partida de fotbal dintre o selecţionată a naţionalei României şi o selecţionată a „Stelelor Lumii”. La „Gala Hagi” au participat personalităţi ale fotbalului european, printre care Joseph Blatter, preşedintele FIFA, foşti colegi ai lui Hagi de la Brescia, FC Barcelona, Real Madrid, Galatasaray Istanbul.

„Gala Hagi” a fost transmisă în direct pe ProTV şi Romania 1, iar anumite secvenţe şi pe canalele Eurosport, Euronews şi CNN. Evenimentul a beneficiat de promovare pe diverse canale: televiziune, radio, presa scrisă, outdoor, pagină web. Grupul McCann-Erickson Romania, în parteneriat cu Federaţia Româna de Fotbal şi International Sport Management au fost organizatorii evenimentului.

Sub genericul „Ne-ar fi plăcut să inventăm fotbalul”, Connex a devenit partenerul oficial al „Galei Hagi”. Conceptul „Dacă Hagi nu ar fi existat, ar fi trebuit inventat” a fost creat de agenţia de publicitate McCann-Erickson.

Page 231: Coman Media Events

Steluţa NADOLEANUGala Hagi. Retragerea „Regelui” ca media event

Studiul de caz

În urma parcurgerii cadrului teoretic am constatat că acest eveniment îndeplineşte o serie de atribute ale unui media event, că este un eveniment ieşit din comun, anticipat şi restorativ. Consider că el poate fi încadrat în tipologia „coronations” propusă de Elihu Katz şi Daniel Dayan. În paginile următoare voi încerca să suprapun scriptul unui astfel de media event peste scriptul evenimentului „Gala Hagi”, încercând să demonstrez faptul că evenimentul petrecut în aprilie 2001 la Bucureşti a fost un media event.

Încă din descrierea de mai sus ne putem da seama că în jurul acestei Gale s-au mobilizat o serie de „forţe” organizatoare : Grupul McCann-Erickson Romania, Federaţia Româna de Fotbal, International Sport Management, Connex. Acestora se adaugă mass media, care, în decurs de câteva săptămâni, l-a avut în centrul atenţiei pe fostul căpitan al naţionalei. Preşedinţia a fost, şi ea, implicată în celebrarea retragerii lui Hagi, trecând în agenda de lucru vizita la Cotroceni a fotbalistului şi a altor personalităţi din lumea sportului, precum şi participarea meciul de retragere. Pe lângă aceştia au mai fost implicate o serie de vedete din lumea fotbalului şi a sportului, în general: Michel Platini, Nadia Comăneci, Angel Maria Villar, şi mulţi alţi fotbalişti români şi străini care i-au fost coechipieri.

Retragerea lu Hagi a mobilizat o largă categorie de public. Indiferent de vârstă suporterii şi fanii fotbalistului au venit în număr mare la Bucureşti pentru a participa la meciul oficial de pe stadionul „Lia Manoliu”: „Gala Hagi a început în Bucureşti încă de la primele ore ale dimineţii, atunci când – cu toată vremea urâtă şi ploaia mocănească de ieri – mii de suporteri din toate colţurile ţării au ajuns, care cu trenul, care cu autobuze speciale sau maşina mică personală, pentru a fi alături de cel ce este cel

231

Page 232: Coman Media Events

mai mare fotbalist român al secolului.” (http://www.galahagi.ro/fost/Ziare/Romania.html)

Pe lângă cei care s-au deplasat în Capitală, nu puţini au fost aceeia care au stat ţintuiţi în faţa televizoarelor, meciul de retragere fiind difuzat în direct pe două dintre posturile cu acoperire naţională, ProTv şi România 1.

Gala Hagi a reprezentat un eveniment ieşit din comun, fiind prezentat în mass media ca un eveniment unic până în acel moment: „Dacă în Occident asemenea meciuri de retragere au devenit o modă (Pele, Van Basten, Gullit, Matthaus, Bhreme, Cantona, Klinsmann, Baresi, Bergomi, Francescoli s.a. au avut parte de astfel de ceremonii), în România, „Gala Hagi” a reprezentat prima ceremonie oficială de retragere a unui fotbalist din echipa naţională, în care federaţia s-a implicat.”(http://old.revistapresei.ro/RO/articol.cfm?sectiune=Esential&ID=7167&an=2001&luna=4&zi=25 )

Caracterul interuptiv al evenimentului este datorat evidentei mobilizări din partea publicului care şi-a abandonat activităţile cotidiene şi a participat, de pe stadion sau sau din faţa televizoarelor la meciul de adio. De asemenea, oficialităţi, vedete din sport, chiar şi preşedintele ţării au întrerupt activităţile obişnuite pentru a lua parte la eveniment. Cei care nu au putut participa au fost atent „bifaţi” de către mass media, unii priviţi ca şi victime ale conjuncturilor, alţii ca şi absenţi nemotivaţi.

Caracterul anticipat al evenimentului se poate observa atât din frecvenţa cu care Gh. Hagi a fost mediatizat de-a lungul întregii luni premergătoare Galei, fotbalistul apărând pe micile ecrane la cele mai diverse emisiuni (chiar şi «Surprize, Surprize»), intervievat, distins cu premii şi titluri onorifice, precum şi din campania de promovare atent pregătită de către organizatori. Preluând modelul grilei de programe care precede Anul Nou, clipurile promoţionale pentru Gala Hagi anunţau în repetate rânduri, pe mai multe canale mediatice: „MAI SUNT 26 DE ZILE”.

Page 233: Coman Media Events

Steluţa NADOLEANUGala Hagi. Retragerea „Regelui” ca media event

De asemenea, Gala Hagi nu s-a terminat odată cu încheierea meciului dintre reprezentativa României şi Stelele Lumii. Subiectul a continuat să fie amplu dezbătut în presă şi în zilele următoare. Articole ample, relatări, editoriale, cuvinte de apreciere sau de adio au apărut în ziarele de a doua zi.

Evenimentul a constituit un subiect generos pentru toate tipurile de canale mediatice. Înaintea retragerii oficiale s-au publicat biografiile fotbalistului, i-au fost enumerate victoriile şi înfrângerile, a fost amplu prezentat atât ca fotbalist, cât şi ca simplu cetăţean. De asemenea, mass media găseşte prilejul pentru a evidenţia excepţionalul şi neobişnuitul generat de acest eveniment. Subiectele care ţin prima pagină sunt strâns legate de personalul principal – Gh. Hagi – dar sunt amplu prezentate şi evenimentele auxiliare care derivă din acestea. Tricoul care urmează a fi purtat de Hagi în seara galei este scos la licitaţie şi vândut lui George Copos cu 30.000 de dolari, iar un cuplu din judeţul Vrancea îşi va boteza copilul după numele fotbalistului: „Un băieţel de numai patru luni din comuna vrânceană Slobozia Bradului a fost botezat de părinţii săi Gheorghe Hagi. Pe certificatul lui de naştere scrie Dobrogeanu Gheorghe Hagi, iar părinţii sunt foarte încântaţi de numele pe care-l poartă odrasla lor, sperând că acest lucru îi va aduce noroc în viaţă. Nicolae Dobrogeanu, tatăl micului Hagi, spune că şi-ar da viaţa pentru marele fotbalist şi că toata familia sa iubeşte fotbalul la nebunie. Omul i-a trimis o scrisoare adevăratului Hagi, în care îl roagă să vină în comună ca să-l boteze pe «Hagişor».” (http://www.evenimentulzilei.ro/sport/?news_id=38057)

Tonul jurnaliştilor trădează ceremonialul. Hagi este numit „Regele”, „cel mai bun fotbalist român al tuturor timpurilor”. Titlurile de pe prima pagină pierd orice urmă de obiectivitate, evocând subiectivitatea şi implicând narativul, articolele sunt scrise de parcă urmează o mare nenorocire pentru întreaga naţiune:

233

Page 234: Coman Media Events

„Odată cu retragerea lui Hagi, ne aşteaptă Un veac de singurătate. Fără Hagi, Holograf şi Direcţia 5 n-ar fi cântat niciodată în faţa a 60.000 de oameni. Fără Hagi, Iliescu n-ar fi fost fluierat niciodată de un cor atât de compact. Fără Hagi, artificiile n-ar fi făcut niciodată ca Bucureştii să semene cu Sydney la schimbarea mileniului. Fără Hagi, arena “Lia Manoliu” n-ar fi arătat niciodată ca o farfurie zburătoare. Fără Hagi, Platini n-ar fi venit în România decât, eventual, peste 20 de ani, la împachetări cu nămol. Fără Hagi, o să dăm goluri turceşti. Fără Hagi, în România ploaia nu s-ar fi oprit niciodată.” (http://www.evenimentulzilei.ro/sport/?news_id=38266 )

Scriptul utilizat în prezentarea evenimentului de către mass media este cel al regelui bătrân care cedează tronul urmaşilor săi, sub privirile mulţimii care încă îl iubeşte şi-l venerează. Hagi este prezentat ca o legendă vie: „Ca şi Hagi, Nadia Comăneci este recunoscută ca una dintre cele mai mari personalităţi ale sportului mondial. Fosta gimnastă a ţinut să fie alături de “Rege” în ultimele două zile, însoţindu-l pe acesta peste tot. «Hagi înseamnă fotbal şi fotbalul înseamnă Hagi. El a făcut multe nu numai pentru cel mai popular sport, ci şi pentru ţară. Se ştie că este foarte bun la suflet şi că a ajutat mult copiii. Hagi este o legendă, iar legendele se fac foarte greu», a adăugat Nadia.”

(http://old.revistapresei.ro/RO/articol.cfm?sectiune=Esential&ID=7167&an=2001&luna=4&zi=25 )

Prin amploarea deosebită şi impactul la nivel naţional, prin mobilizarea mass media, a diferitelor organizaţii, a publicului, prin capacitatea evenimentului de a crea un sentiment colectiv de apartenenţă la un grup, prin neobişnuitul său, prin exuberanţa şi ceremonialul tonului, prin caracterul interuptiv, putem spune că Gala Hagi, face parte din categoria evenimentelor anticipate, dar ieşite din comun, cu caracter ceremonial şi că se încadrează structurilor unui media event.

Page 235: Coman Media Events

Steluţa NADOLEANUGala Hagi. Retragerea „Regelui” ca media event

A. BIBLIOGRAFIE TEORETICĂ:

Carrey, James W, 1998,, Political ritual on television, în: Liebes, Tamar, Curran, James, in Media, Ritual and Identity, New York, Routledge

Coman, Mihai, 2003, Mass media, mit şi ritual. O perspectivă antropologică, Iaşi, Polirom

Dwyan, Daniel, Katz, Elihu, 1992, Media Events. The Live Broadcasting of History, Cambridge, Harvard University Press, pp. 1-53.

B. RESURSE ELECTRONICE:ADRESE WEBhttp://www.galahagi.rohttp://www.evenimentulzilei.ro/arhiva/http://old.revistapresei.ro/RO/

TEXTE DE APLICAŢIEhttp://www.evenimentulzilei.ro/sport/?news_id=38057http://www.evenimentulzilei.ro/sport/?news_id=38056http://www.evenimentulzilei.ro/sport/?news_id=38127http://www.evenimentulzilei.ro/sport/?news_id=38123http://www.evenimentulzilei.ro/sport/?news_id=38113http://www.evenimentulzilei.ro/sport/?news_id=38169 http://www.evenimentulzilei.ro/sport/?news_id=38177http://www.evenimentulzilei.ro/sport/?news_id=38306 http://www.evenimentulzilei.ro/sport/?news_id=38266 http://www.evenimentulzilei.ro/sport/?news_id=38218http://www.galahagi.ro/fost/Ziare/Curentul.htmlhttp://www.galahagi.ro/video.html (Clipuri Video/Promo)http://old.revistapresei.ro/RO/articol.cfm?

sectiune=Esential&ID=7141&an=2001&luna=4&zi=24http://old.revistapresei.ro/RO/articol.cfm?

sectiune=Esential&ID=6540&an=2001&luna=4&zi=6http://old.revistapresei.ro/RO/articol.cfm?

sectiune=Esential&ID=7234&an=2001&luna=4&zi=26http://old.revistapresei.ro/RO/articol.cfm?

sectiune=Esential&ID=7167&an=2001&luna=4&zi=25http://old.revistapresei.ro/RO/articol.cfm?

sectiune=Esential&ID=7048&an=2001&luna=4&zi=20

235

Page 236: Coman Media Events

Media Events: România-Anglia ’98

Dragoş MIHNEA

Conceptul de media event porneşte de la un amplu studiu realizat în 1992 de Daniel Dayan şi Elihu Katz69 în jurul unei observaţii cât se poate de pertinente. În presă există două mari tipuri de ştiri. Primul este acela al ştirilor de non-rutină, ştiri care au un impact social mare asupra multor segmente, tocmai datorită rupturii care se produce în ordinea socială. Activităţile curente ale jurnaliştilor sunt întrerupte, declanşându-se astfel o activitate mediatică aparte. Este vorba aici de accidente, catastrofe, revoluţii şi alte evenimente de acest gen. Tipul acesta de ştiri nu constituie unul care să prezinte interes pentru lucrarea de faţă. Cel de-al doilea tip însă, cel al ştirilor de rutină, face referiri la fapte comune, fără un impact social semnificativ. Tocmai acestea reprezintă punctul de plecare, sâmburele unui media event. Şi asta în ciuda faptului că este vorba de un eveniment anunţat, de care se ştie şi care teoretic nu are potenţialul de a produce un impact social important. Prin faptul că aceste evenimente sunt amplu acoperite de mass media, declanşând procese de mobilizare socială, ele devin media events. Este vorba deci de însăşi mediatizarea în exces sau hipermediatrizarea care devine evenimentul mai important decât cel în speţă.

Acest lucru se realizează prin intermediul presei scrise şi, mai ales, al celei audiovizuale care oferă transmisii în direct, modificând foarte mult programul obişnuit al posturilor de radio şi televiziune. Se creează astfel o dublă mobilizare: una a celor care

69 Coman, Mihai, 2003, Mass Media, Mit şi Ritual. O perspectivă antropologică, Iaşi, Polirom, p. 59.

Page 237: Coman Media Events

Dragoş MIHNEAMedia Events: România-Anglia ’98

lucrează în redacţii pentru a facilita şi a asigura fluxul continuu de imagini, informaţii şi comentarii şi una a publicului care devine tot mai angrenat în acest proces şi care, pentru a nu pierde informaţiile transmise şi pentru a le trăi, discută cu familia, prietenii, colegii.70 În plus faţă de aceste transmisii, mai sunt şi comentariile specifice mai ales presei scrise.

Studiul de caz al acestei lucrări este confruntarea sportivă dintre naţionala de fotbal a României şi cea a Angliei, din cadrul Campionatului Mondial de Fotbal, Franţa 1998. Voi începe prin prezentarea în planul instituţional reprezentat de instituţiile mass media şi în cel al discursului jurnalistic care se modifică, căpătând caracteristici specifice evenimentelor ceremoniale. Aceste caracteristici duc la prezentarea faptelor într-un mod diferit de prezentarea evenimentelor de rutină. Astfel evenimentul cu pricina, în cazul nostru confruntarea fotbalistică amintită, este anunţat şi pregătit pentru public pentru a fi consumat de către acesta, prin foarte multe articole şi emisiuni diferite de cele uzuale, cu structuri cotidiene. Iată, ca exemplu, un titlu din presa timpului: „Ia-le Regina şi fă-i mat, Puiule!”71, făcând o trimitere directă la antrenorul român, Anghel Iordănescu. Şi un extras din articol: „Tactician desăvârşit, Iordănescu, suntem convinşi, a găsit cea mai bună formulă pentru a contra jocul în forţă al elevilor lui Hoddle” (n.a. antrenorul Angliei). Funcţionează aici şi crearea unui sentiment de solidaritate al publicului. Titlul creat de jurnalist este încărcat cu semnificaţia unui suport public. Se schimbă şi tonul jurnalistic. Evenimentul este prezentat într-un mod ceremonios. Dacă suntem atenţi, „Regina” (prezentă şi într-o altă confruntarea sportivă) este un simbol al echipei adverse. În plus, reprezintă simbolul naţional al Angliei – Regina Elisabeta a II-a. În felul acesta sunt privilegiate elementele de spectaculos prin „croşetarea” simbolurilor cu jocurile de calambur.

70 Idem, op. cit.71 Jurnalul Naţional, 22 iunie 1998, p. 16.

237

Page 238: Coman Media Events

Mai mult, sunt reactivate elementele istorice din trecutul întâlnirilor celor două echipe: „Iordănescu a avut curajul să bată Anglia”. Articolul aduce aminte de o victorie din 1980, o victorie folosită pe post de suport psihologic. Astfel statutul social al jurnaliştilor se modifică, substituindu-se instanţelor şi persoanelor oficiale. Aceştia sunt cei care dăruie evenimentul. Jurnaliştii se folosesc în acest caz şi de puterea simbolică a cifrelor perfecte. „Hagi s-a născut cu numărul ‚10’ la spate” spune titlul altui articol din presa scrisă a timpului respectiv, predestinând retroactiv cifra perfectă zece unei persoane de la care se aşteaptă o minune. De asemenea, articolele abundă în declaraţii ale personalităţilor internaţionale despre întâlnire şi despre tricolori (Johan Cruyff sau marele Cruyff, Glenn Hoddle, Pele, etc.).

Toate aceste articole vin după o stare de tensiune dintre naţională şi presă, când Gheorghe Hagi susţinea că echipa merită să i se facă statuie. „Cerem Uniunii Artiştilor Plastici să ia cât se poate de serios în considerare un proiect, prin care se vor înlocui statuile foştilor demnitari comunişti sau figurile marcante ale marxism-leninismului, cu figurile tăiate în marmură ale fotbaliştilor de la naţională. O primă propunere ar fi o gigantică statuie a “Generalului” pe soclul rămas liber de la Casa Scânteii, cu frunze de laur “îmbraţişându-i” tâmp(l)ele gânditoare şi mingea la sub braţ.”72 Schimbarea tonului jurnalistic înaintea meciului, de la unul de zeflemea şi de contestare la unul de ridicare în slăvi şi preamărire, creează în acest fel şi mai mult premisa unui media event. Putem spune că acest eveniment are şi un caracter transformativ datorită trecerii de la un conflict la o stare de acceptare, de împăcare, în sensul că o victorie ar aduce o soluţionare fericită a conflictului dintre naţională, pe de-o parte, şi dintre presă şi public, pe de cealaltă parte. Conflictul este mediat de către şi prin intermediul presei. Motivul pentru care am introdus şi elementele din afara proximităţii temporale este că, aşa cum susţine Nick Couldry, pentru a înţelege ritualurile media nu

72 Ziua, 7 iunie 1998.

Page 239: Coman Media Events

Dragoş MIHNEAMedia Events: România-Anglia ’98

trebuie să simplificăm sau să izolăm ritualurile particulare şi să le analizăm, ci să cuprindem întregul spaţiu social în cadrul căruia orice relaţie dintre media şi rit să devină posibilă.73

În ceea ce priveşte publicul, media events transformă audienţele în parteneri activi, în sensul că oamenii se anunţă între ei despre eveniment, se strâng pentru a recepta în comun mesajele mass media. Aceştia sunt atenţi la toate informaţiile, transmise cu lux de amănunte despre jucători, antrenori, arbitri, starea gazonului, ora la care are loc meciul, cum este poziţionat stadionul faţă de hotelul la care sunt cazaţi fotbaliştii, care este starea de spirit a echipei, informaţii despre oraşul în care are loc confruntarea sportivă şi multe altele. De asemenea, starea de public activ se mai caracterizează şi prin faptul că oamenii se adună pentru a urmări evenimentul împreună, pentru a-l trăi şi pentru a-l celebra. Cu toţii ştim că locurile publice, barurile, localurile sunt pline la asemenea ocazii. Astfel oamenii comentează şi interpretează evenimentul împreună, fapt care duce la activarea legăturilor sociale şi la menţinerea ordinii, a coeziunii şi identităţii colective. În felul acesta televiziunea promovează o estetică a „compensaţiei”, pentru că cea mai mare parte a publicului nu poate participa direct la acest eveniment, la locul, momentele şi atmosfera evenimentului. Televiziunea încearcă, printr-o spectacularizare şi ceremonializare suplimentară, „să ofere un echivalent funcţional al experienţei festive”.74 Sunt ţinute înainte, în pauza meciului şi după meci, emisiuni sportive de comentariu şi analiză în care sunt invitaţi specialişti din domeniu. Sunt analizate faze, structurile echipelor, tactica de joc a fiecăreia, sunt date reluări ale golurilor şi ale fazelor importante (mai ales cele controversate) şi sunt întoarse pe toate părţile şi analizate.

73 Rothenbuhler, Eric W., Coman, Mihai, 2005, Media Anthropology, Thousand Oaks, SAGE Publications, p. 60.74 Coman, Mihai, op. cit., p. 60.

239

Page 240: Coman Media Events

Sunt angrenate foarte multe tipuri de media, omul devenind astfel un pelerin fără a-şi părăsi, de fapt, căminul.75

Studiul lui Dayan şi Katz cuprinde şi planul efectelor, plan în care este confirmată puterea mass media pentru că transmisiile în direct ale media events atrag cele mai mari audienţe posibile. Se creează momente de excepţie, marcate de întreruperea ritmurilor vieţii cotidiene. Se declanşează o mobilizare socială în jurul transmisiei televizate. Astfel vizionarea se face în colectiv, generându-se fenomene de solidaritate micro şi macro-socială. Cei doi cercetători disting astfel cinci aspecte (ibidem, p. 61):

1. refacerea reţelelor sociale sau chiar crearea de noi reţele;2. trăiri afective de mare intensitate;3. generarea unor subiecte care întăresc memoria colectivă,

asigurând integrarea şi consensul social;4. participarea şi implicarea (chiar în forme ceremoniale) la

evenimentul mediatizat;5. consacrarea căminului ca „loc public”, deci ca loc al

participării la momentele, dezbaterile şi deciziile politice majore.În ceea ce priveşte tipologizarea media events după

evenimentele pe care le declanşeză, propusă de cei doi autori, Contest, Conquest şi Coronations, prima pare cea mai potrivită pentru situaţia dată de cazul nostru. Este vorba de o confruntare, o bătălie dusă după anumite reguli între două tabere distincte.

Întrucât nu am urmat în totalitate ordinea planurilor cuprinse de Dayan şi Katz în structurarea acestei lucrări am lăsat pentru această parte elementele cele mai importante, elemente prin care media events se caracterizează, tocmai pentru a le scoate şi mai bine în evidenţă. Este vorba de schimbarea tonului jurnalistic şi modificarea comportamentului publicului. Vom da aici un extras dintr-un articol de după ziua meciului. Motivul pentru care am ales doar unul este dat de numărul prea mare de materiale şi de 75 Lardellier, Pascal, 2003, Teoria legăturii ritualice. Antropologie şi comunicare, Bucureşti, Tritonic, p. 136.

Page 241: Coman Media Events

ziare care au comentat elogiator evenimentul, prea mare pentru a fi cuprins aici.

Supratitlu: „La Toulouse, Radu Preda şi Alin Paicu au privit ceremonia din tribună”

Titlu: „Îi cununarăm şi pe ăştia!”Extras articol: „A urmat „God Save the Queen” (n.a. imnul

Angliei), intonat de un cor bărbătesc. Cu siguranţă, Dumnezeu veghează Regina Marii Britanii. Dar nu şi pe jucătorii Angliei. Îl iubeşte însă pe Gică Hagi şi i-a binecuvântat piciorul cu care i-a pasat lui Moldovan. Îl iubeşte pe Dan Petrescu căruia i-a scos în faţă pe Le Saux în ultimul minut de joc, pentru a tranşa în favoarea sa o dispută ce părea câştigată de englezi. Îl iubeşte pe Gică Popescu, pe care l-a îndrumat spre linia morţii în minutul 14, acolo unde mingea vicleană trimisă cu capul de Shearer dădea să intre în plasă. Îl iubeşte pe Gâlcă, Costel fiind beneficiarul unei a doua spline. Îi iubeşte, de fapt, pe toţi jucătorii români cărora le-a dat puterea de a nu se lăsa conduşi de o echipă sinonimă cu fotbalul însuşi. Cu două zile înainte de meci, un gazetar din insulă a spus, cu inconfundabilul umor englezesc că Anglia nu a mai învins România de 28 de ani, iar această poveste este suficient de lungă pentru a se putea vorbi de tradiţie. Iar balonul îşi respectă tradiţiile cu sfinţenie. Aşa a fost să fie. E atât de bătrân Hagi, dar atât de tânără e mingea la piciorul său...”76

Aşadar discursul jurnalistic este radical schimbat. Evenimentul este prezentat fără obiectivitate de către jurnaliştii care „au privit ceremonia”. De altfel, aceasta este şi intenţia. Este folosit un ton laudativ, ceremonios, iar corespondenţii ziarului sunt martori direcţi ai evenimentului şi transmit publicului trăirile de la faţa locului. Practic, ei sunt „făurarii evenimentului”. Sentimentele sunt exteriorizate, sacrul şi elementele de ritual sunt aduse în spaţiul public. „Îi cununarăm şi pe ăştia”, adică

76 Adevărul, 24 iunie 1998, p. 9-10.

Page 242: Coman Media Events

şi-au găsit naşii cu noi. Dumnezeu nu numai că îi iubeşte pe tricolori, dar îi iubeşte numai pe ei. Jucătorii devin sacerdoţi, Hagi cu piciorul său magic, Gâlcă ce are o a doua splină şi Popescu îndrumat spre linia morţii unde mingea este personificată şi devine vicleană. Practic jucătorii fac mici miracole. De altfel chiar s-a scris după meci că naţionala de fotbal a adus mai multă fericire românilor decât politicienii în toţi anii de după Revoluţie.

La nivel vizual, elementele de spectaculos sunt prezente prin postarea pe paginile ziarelor a pozelor jucătorilor aflaţi în plină acţiune, colaje de chiar zece cadre pe aceeaşi pagină. Multe dintre cadre surprind aceeaşi fază la diferenţe de doar câteva secunde sau chiar fracţiuni de secundă. În concluzie avem aici o supralicitare verbală şi non-verbală a calităţilor jucătorilor.

În ceea ce priveşte planul efectelor, în care mass media îşi confirmă puterea, sunt prezentate imaginile oamenilor care au ieşit pe străzi pentru a sărbători victoria în cele mai ciudate moduri. Aceştia au făcut baie în fântânile arteziene, au îmbrăcat statui cu tricourile Naţionalei şi chiar s-au dezbrăcat de haine. Aici trăirile publicului sunt afective, de mare intensitate, arătând participarea şi implicarea într-o formă ceremonială la evenimentul mediatizat. Şi asta chiar dacă, atenţie, meciul de fotbal s-a terminat. Evenimentul în ansamblu a continuat şi după fluierul final al arbitrului. După acest fluier a început practic un ritual de rebeliune, de contestare. Altfel spus, un carnaval. Un up side down. Tot ce ţine de autoritate este ignorat. Lumea iese pe străzi, îşi exteriorizează sentimentele de bucurie, ordinea este încălcată într-un mod brownian şi zgomotos, dar nu violent, spaţiul public este invadat, iar oamenii migrează pe străzi şi spre centrele oraşelor, spre zonele cu încărcătură simbolică (unde s-au întâmplat anumite evenimente în istoria oraşelor sau sunt anumite obiecte încărcate simbolic, o anume clădire sau statuie). Pe scurt este o trăire extatică. Presa timpului prezintă această ceremonie cu titluri de genul „Românii şi-au ieşit din minţi!” Chiar dacă se poate spune aici că modificarea comportamentului publicului a

Page 243: Coman Media Events

fost determinată de către însăşi victoria tricolorilor, fără mediatizarea amplă de dinainte şi din timpul evenimentului nu s-ar fi ajuns la un aşa nivel. Ba chiar transmisiile directe ale trăirilor extatice ale oamenilor i-au determinat şi pe alţii să iasă pe străzi şi să consume victoria în comun.

ConcluzieTrebuie să admitem deschis faptul că toate consideraţiile de

mai sus sunt oarecum tributare subiectivităţii, totodată trebuie să recunoaştem că suportul teoretic şi cel al exemplelor concrete reprezintă un cadru protetic pentru analiza aplicată în prezenta lucrare, creându-se astfel premisele coerenţei şi mai ales ale relevanţei respectivelor consideraţii.

Referinţe

Coman, Mihai, 2003, Mass Media, Mit şi Ritual. O perspectivă antropologică, Iaşi, Polirom

Lardellier, Pascal, 2003, Teoria legăturii ritualice. Antropologie şi comunicare, Bucureşti, Tritonic

Rothenbuhler, Eric W., Coman, Mihai, 2005, Media Anthropology, Thousand Oaks, California, SAGE Publications,

Page 244: Coman Media Events

Media Events: Eclipsa solară din 1999

Bogdan Gabriel ENACHE

Scopul lucrării de faţă este de a cerceta dacă acoperirea mediatică din România a eclipsei totale de Soare din 11 august 1999 poate fi considerată un media event. Vom vedea pe măsură ce expunem criteriile, condiţiile şi regulile pe care un eveniment trebuie să le îndeplinească pentru a fi clasificat drept media event, dacă este şi cazul mediatizării eclipsei solare în discuţie. Voi folosi, pentru exemplificare, articole din două cotidiene, “Evenimentul Zilei” şi “Ziua”.

Ce sunt media events?O definiţie citată destul de des când vine vorba de media

events este cea dată de Daniel Dayan şi Elihu Katz într-o lucrare devenită celebră, “Media Events. The live broadcasting of history”: “[…] these events are the high holidays of mass communication” (D. Dayan, E. Katz, 1992, p. 1). Această definiţie sună foarte bine, dar ea nu oferă nişte criterii clare după care vom putea identifica un media event. Pentru a putea înţelege mai bine care sunt condiţiile care fac un eveniment să devină media event trebuie să aducem pentru început în discuţie procesul prin care mass media sau, mai bine zis, jurnaliştii identifică întâmplările pe care le vor clasifica apoi drept eveniment.

Trebuie precizat însă de la început că, în cele ce urmează “eveniment” trebuie înţeles ca “ ştire”. Jurnaliştii sunt în continuă căutare de ocurenţe, de “întâmplări notabile care pot fi aduse la cunoştinţa publicului pentru că au fost creditate cu o anumită importanţă, au fost socotite ca posedând o anumită valoare de

Page 245: Coman Media Events

Bogdan Gabriel ENACHEMedia Events: Eclipsa solară din 1999

informare” (E. Neveau, L. Quere apud M. Coman, 2004, p. 254). Lucrând însă sub imperiul timpului, pentru că “ştirea, spre deosebire de vin, nu creşte în calitate dacă e pusă la păstrare pentru a fi consumată mai târziu” (D. Randall, 1998, p. 41), jurnaliştii au nevoie de un set de definiţii ale evenimentialităţii, acestea nefiind, până la urmă, decât “produsul culturii jurnalistice, al valorilor ei constitutive şi al procedurilor de rutină derivate” (M. Coman, 2004, p. 256).

Jurnaliştii aleg, deci, întâmplările care devin ştiri în urma unor decizii pe care le iau conform unor rutine, a unor modele şi reguli pe care le aplică. Şi totuşi în fiecare seară la telejurnal, în fiecare zi în ziare apar întâmplări care se repetă, sau, după cum spune Robert Park: “Dacă lucrurile neaşteptate sunt cele care ne invadează viaţa, nu neaşteptatul este cel care pătrunde în ştiri. Evenimentele care au făcut ştirile în trecut sunt şi acelea care fac ştirile în prezent. Ele reprezintă acele lucruri simple şi comune, precum naşterea, moartea, căsătoriile, înmormântările, situaţia recoltelor şi a afacerilor, războaiele, politica şi timpul probabil. Acestea sunt lucrurile aşteptate şi tot acestea sunt lucrurile neaşteptate” (apud M. Coman, 2004, p. 256). Ceea ce spune Park face, extinzând puţin discuţia, ca sintagma eveniment de rutină folosită în clasificările teoretice ale evenimentelor să fie acceptată, oricât de ciudată ar părea. Una din definiţiile anecdotice ale ştirii, prezentată în manualele de jurnalism, este cea conform căreia nu este ştire faptul că un câine a muşcat un om; este ştire faptul că un om a muşcat un câine77. Acesta este unul dintre motivele pentru care am spus că sintagma eveniment de rutină este ciudată, dar, în continuarea ideii lui Robert Park, ea este folosită pentru a identifica întâmplări care sunt planificate dinainte şi promovate în presă de chiar organizatorii săi (exemplul clasic al conferinţelor de presă).

Într-o scurtă clasificare putem spune că jurnaliştii lucrează cu două tipuri de evenimente (care vor deveni ştiri):77 Exemplul poate fi considerat prost în lumina celor întâmplate în urmă cu puţin timp când un om a murit în urma muşcăturii unui câine, dar cred că este clar că au fost mai mulţi factori care au concurat la transformarea întâmplării în ştire de primă pagină. Totuşi acest eveniment nu face obiectul acestei lucrări.

245

Page 246: Coman Media Events

1. evenimente de rutină – desfăşurarea, scenariul acestora este cunoscut în avans;

2. evenimente de non-rutină sau interuptive – acestea rup succesiunea normală, obişnuită; catastrofele sunt un bun exemplu. Ele pot fi considerate crize. Reacţia mass media iese aici din rutină, îşi schimbă programul obişnuit, apar ediţiile speciale (breaking news).

Există însă şi evenimente de rutină care declanşează în cadrul instituţiilor media reacţii de non-rutină. Un astfel de eveniment este reprezentat de campaniile electorale: ele au un script cunoscut, se ştie dinainte ce se va întâmpla (în note generale, în acest caz), dar ele prezintă un interes deosebit pentru mass media datorită consecinţelor acestor evenimente.

Un media event poate fi, atât un eveniment de non-rutină, o criză (vezi 11 septembrie), cât şi unul de rutină (vezi nunta prinţului Charles)78.

Un media event are următoarele caracteristici: apare o anticipare a evenimentului şi se produce

schimbarea structurii de programe a mass media (grila de programe în cazul audiovizualului, rubrici speciale în cazul presei scrise);

are loc o schimbare a tonului jurnaliştilor în relatarea evenimentului; acesta este prezentat renunţându-se la obiectivitate79;

spectaculosul este privilegiat în cadrul acoperirii mediatice a evenimentului;

78 Nunta lui Charles este eveniment prin prisma cunoaşterii dinainte a scenariului, a cursului evenimentului, nu din punctual de vedere al obişnuinţei. Evident, prinţul Charles nu se însoară în fiecare zi.79 Se renunţă la obiectivitate în sensul adoptării unui ton mai elogios sau care arată o afectivitate a jurnalistului în legătură cu evenimentul; se renunţă la tonul neutru, neputând fi vorba de fapt de renunţarea la obiectivitate din simplul fapt că aceasta nu există, după cum reiese din teoria jurnalismului – ştirea este de fapt povestea unei poveşti, este o relatare a realităţii dintr-un anumit unghi, cel din care privesc reporterul sau martorul intervievat.

Page 247: Coman Media Events

Bogdan Gabriel ENACHEMedia Events: Eclipsa solară din 1999

statutul jurnaliştilor se modifică, ei devin cei care dăruiesc evenimentul publicului.

Eclipsa ’99, media event?

Prima condiţie care trebuie îndeplinită este aşadar anticiparea evenimentului şi modificarea structurii obişnuite a programului mass media. Acest criteriu este îndeplinit de evenimentul studiat, existând referiri la el în presa scrisă chiar cu opt luni înainte:

“Astrologii văd România în negru

Ei susţin că, din luna martie, evenimentele vor urma un curs tragic.

Astrologii români apreciază că evoluţia situaţiei economice, sociale şi politice din România trebuie privită din perspectiva superstiţiilor, potrivit cărora cifrele anului 1999 întoarse dau numărul 666, despre care se spune că este “cifra Fiarei”. De asemenea, ei susţin că eclipsa de soare din 11 august (sublinierea autorului) va avea un efect catastrofal asupra maselor. Eclipsa va fi resimţită puternic în Balcani şi în special în România. Când se produc astfel de fenomene, au loc mişcări sociale puternice şi se petrec evenimente majore”, afirma Radu Botez, preşedintele Clubului Astrologic “Elystar” din Botoşani. Potrivit sursei citate, mişcările sociale se vor intensifica până la mijlocul lui februarie, după care va urma o perioadă de calm. El a adaugat că, din luna martie, evenimentele vor lua însă un curs tragic, ce va dura până la începutul toamnei. “În acest interval nu numai că vor avea loc manifestări de protest, dar situaţia economică se va înrăutăţi şi, indiferent de nivelul de educaţie al oamenilor, influenţa eclipsei asupra psihicului va fi puternică”, a mai precizat Radu Botez. (Ziua, 25 ianuarie 1999).

“Eclipsa va fi promovată printr-un CD

247

Page 248: Coman Media Events

O firmă timişoreană de software va lansa pe piaţă un compact-disc cu informaţii legate de eclipsa totală de soare din 11 august. CD-ul va fi exclusiv în limba engleză şi se va adresa turiştilor care vor veni în România pentru a asista la eveniment. Discul va fi inscripţionat în Germania şi va avea un tiraj de aproximativ 5 000 de exemplare, la preţuri cuprinse între 15 şi 22 de dolari. Totodată, vor fi inscripţionate informaţii despre istoria şi geografia României, clima ţării, dar şi despre facilităţile de cazare şi transport în localităţile cu vizibilitate maximă a fenomenului.” (Ziua, 7 februarie 1999).

“O lună până la ECLIPSĂ

Ultima eclipsă totală de soare a mileniului trece prin inima României.La data de 11 august 1999, românii vor trăi un moment unic într-o viaţă de om. Atunci vom putea confrunta ceea ce ştim cu ceea ce vom percepe despre o eclipsă totală de soare. Acest excepţional eveniment este ultima eclipsă vizibilă din Europa în acest mileniu va fi, poate, şi ultima din viaţa noastră pe care o putem vedea de pe teritoriul ţării noastre. Următoarea eclipsă totală de soare va avea loc de-abia în 2081.... Marcând cumva trecerea dintre cele două milenii, eclipsa totală de Soare din anul de graţie 1999 capătă pentru noi şi mai multe semnificaţii. În plus, această eclipsă vine în anul în care se fac tot felul de presupuneri absurde privitor la sfârşitul lumii. Dar, eclipsa din august este foarte importantă şi pentru că punctul central al acestui eveniment de proporţii este România. […]” (Ziua, 11 iulie 1999).

Evenimentul în cauză a beneficiat însă de o astfel de anticipare şi datorită instituţiilor statului care au declanşat o campanie de promovare a României din punct de vedere turistic, teritoriul ţării fiind străbătut de banda de totalitate a eclipsei, existând astfel posibilitatea atragerii de turişti curioşi să vadă un fenomen destul de rar. Campania de promovare a cuprins spoturi

Page 249: Coman Media Events

Bogdan Gabriel ENACHEMedia Events: Eclipsa solară din 1999

tv, afişe şi chiar emisiuni monetare în cinstea eclipsei. “BNR a pus în circulaţie bancnota de plastic a Eclipsei

Banca Naţională a României (BNR) a pus în circulaţie bancnota de plastic de 2.000 lei, pentru a marca atât eclipsa totală de soare ce va avea loc astăzi, cât şi intrarea în anul 2000, informează MEDIAFAX. […]” (Ziua, 11 august 1999).

Un al doilea criteriu este cel referitor la schimbarea tonului jurnaliştilor în relatarea subiectului. Se trece astfel de la o relatare rece, obiectivă, la una care conţine păreri personale, jurnalistul îşi prezintă senzaţiile, sentimentele, are un stil oarecum euforic, poetic. “Ultima eclipsă a mileniului va traversa astăzi o bună parte a emisferei boreale. Din spuma Oceanului Atlantic, foarte aproape de locul unde s-a pierdut în valuri, pentru totdeauna, “Titanicul” se va naşte un “disc de întuneric” cu o rază de aproximativ 50 de kilometri, care după numai 40 de minute va atinge coastele Angliei. De aici, prin Canalul Mânecii, umbra tăcută a Lunii va mătura Franţa, strecurându-se apoi prin pădurile şi munţii Germaniei, prin văile Austriei, răcorindu-se în Lacul Balaton, din Ungaria, pentru a pătrunde, triumfal, în România, ţară în care va avea parte de un “maxim” de formă şi unde va fi întâmpinată de o întreagă pleiadă de astronomi, sosiţi din mai toate colţurile lumii să o admire şi să o fotografieze.

Primul contact al ultimei eclipse a mileniului II cu România se va produce la ora 12:30:39, la vest de Timişoara, oraş în care debutul acoperirii discului solar se va întâmpla la 12:32:01. Următorul oraş important de pe traseul “umbrei Lunii” va fi Râmnicu Vâlcea, unde spectacolul eclipsei de soare va începe la 12:37:55. Localitatea Rm. Vâlcea este şi punctul de maxim al eclipsei totale, aşadar locul unde ea durează cel mai mult. Capitala va fi “atinsă” de discul de întuneric la ora 12:41:45. “Turistul celest” va ajunge apoi pe litoral, la 12:46:29, şi va părăsi România puţin înaintea orelor 15,00. Mai departe, “urma neagră” va fi trasă, ca de o uriaşă mână, prin Turcia, Irak, va

249

Page 250: Coman Media Events

trece în Asia, spre India, şi se va îneca în Golful Bengal.” (Ziua, 11 august 2005) sau

“Ultimul mariaj al mileniului între Lună şi Soare s-a făcut în umbra norilor. Timişoara trebuia să fie primul mare oraş din România aflat în banda de vizibilitate perfectă a eclipsei totale de Soare. Mama Natură s-a ţinut de cuvînt şi a aliniat planetele la ora promisă, dar a uitat să măture norii aflaţi deasupra oraşului. Timişorenii au văzut totuşi frânturi de eclipsă printre stropii de ploaie. În cele două minute şi 32 de secunde, cît a durat sărutul mirilor cereşti, oraşul s-a cufundat parcă într-o noapte rece de toamnă. În tot acest timp, la maternităţile din oraş au venit pe lume numai fete, poliţia nu a fost deranjată cu nici măcar un telefon, iar deţinuţii din penitenciar nu au fost scoşi la muncă pentru ca să nu evadeze. Săptămâni de pregătiri zadarnice. Ploaia a stricat toate strădaniile organizatorilor din Timişoara de a transforma ultima eclipsă totală de Soare, din acest mileniu, într-o adevărată sărbătoare. Nori negri şi ameninţători au acoperit oraşul încă de la primele ore ale dimineţii. A plouat torenţial, în rafale, în mai multe rînduri. Timişorenii care trebuiau să umple pînă la refuz pieţele şi grădinile oraşului au rămas acasă. Puţinii trecători se mai opreau din cînd în cînd şi, la adăpostul umbrelelor, urmăreau desfăşurarea eclipsei la televizoarele din vitrinele magazinelor. Curajoşii au înfruntat însă ploaia şi s-au încăpăţînat să privească cerul de pe hotelul Continental – Cornel, în speranţa că vor vedea eclipsa. La ora 13.00 şi 55 de minute, în umbra norilor, mirii cereşti s-au sărutat, iar oraşul s-a cufundat pentru două minute şi jumătate în bezna unei nopţi de toamnă. Totul parcă a încremenit. În momentele imediat următoare însă, Soarele şi-a adus aminte de noi, pământenii, şi ne-a zîmbit ştrengar din colţul gurii. Şi-a salutat apoi supuşii deschizînd fereastra de lumină spre mileniul trei. Timişorenii l-au primit cu urale. Eclipsa după nori şi gratii. Chiar dacă cerul a fost acoperit de nori şi a plouat, nu toţi cei care voiau să vadă eclipsa au fost liberi să o facă. La Penitenciarul din Timişoara, aproape 1.000 de deţinuţi au rămas consemnaţi în

Page 251: Coman Media Events

Bogdan Gabriel ENACHEMedia Events: Eclipsa solară din 1999

camerele puşcăriei încercînd să vadă eclipsa printre gratii. Colonelul Bila Ioan, comandantul penitenciarului, ne-a declarat ca “această măsură a fost luată spre a-i feri pe deţinuti de orbire, ei neavînd ochelari de protecţie”. Totuşi, cîţiva norocoşi care lucrau în curtea penitenciarului au mai ridicat din cînd în cînd ochii spre cerul liber. Alţii au fost vizitaţi de rude, iar fericiţii cîştigători ai concursului organizat pe teme de eclipsă vor primi astăzi premiile. În timpul celor două minute şi jumătate de eclipsă totală de Soare, la maternităţile din Timişoara s-au născut numai fete, semn că în acest timp Luna a fost mai tare decît Soarele.” (Evenimentul Zilei, 12 august 1999).

Schimbarea discursului jurnaliştilor a fost mult mai pregnantă în cazul posturilor de televiziune care au transmis în direct evenimentul. Corespondenţii aflaţi în diferite locaţii au relatat plini de bucurie şi euforici evenimentul. Este uşor de înţeles motivaţia pentru care au făcut acest lucru. Deşi o eclipsă de soare nu este un lucru unic, ele având loc în mod repetat, totuşi la intervale destul de mari de timp, deşi are o explicaţie ştiinţifică uşor de înţeles – nu este până la urmă nimic altceva decât produsul unei coincidenţe în care trei corpuri cereşti se află pe aceeaşi linie timp de câteva minute, aceasta a fost ultima eclipsă totală vizibilă în Europa şi, beneficiind de alte coincidenţe – este ultima a unui mileniu şi este aproape de anul 2000, an încărcat de semnificaţii ce pleacă de la tot felul de previziuni şi legături cu biblia, ea a fost transformată într-un mare eveniment atât de către media cât şi de către statul român care urmărea să beneficieze din punct de vedere financiar de pe urma ei.

Privilegierea elementelor spectaculoase în cadrul relatărilor jurnaliştilor este de asemenea un criteriu îndeplinit de acest eveniment, eclipsa în sine fiind până la urmă un element spectaculos, presa încercând însă să pună în legătură cu acest fenomen şi alte întâmplări, făcând legături între evenimente care nu au de fapt nici o bază reală.

“Pavarotti în Ţara Eclipsei.

251

Page 252: Coman Media Events

Celebrul tenor italian Luciano Pavarotti a sosit la Bucureşti ieri, în jurul orei 15.30, pe Aeroportul Băneasa. Dacă toată lumea se aştepta la o apariţie oficială, la costum şi cravată, ei bine, acest lucru nu s-a întîmplat. Îmbrăcat într-o cămaşă de culoare roz, pantaloni albi şi încălţat în sandale, Luciano Pavarotti a coborît treptele scării avionului în aplauzele şi strigătele de admiraţie ale celor care l-au întîmpinat pe aeroport. Impresionat de căldura cu care a fost primit, maestrul şi-a salutat admiratorii, după care a părăsit aeroportul într-o maşina Mercedes, cu destinaţia Hotel Intercontinental, unde este cazat. Luciano Pavarotti a cerut sa fie găzduit într-un apartament cu bucătărie. Dacă va dori să vadă eclipsa, maestrului îi va fi pus la dispoziţie întreg etajul 24, unde se află o sală de fitness şi piscină[...]” (Evenimentul Zilei, 10 august 1999).

Multe dintre relatările presei referitoare la concertul lui Pavarotti fac referire la eclipsă, deşi acesta nu avea nici cea mai mică legătură cu fenomenul astronomic. Ba mai mult există chiar relatări care fac legătura între eclipsă şi întâmplări banale care nu ar fi trebuit să ajungă în discursul presei în alte condiţii, cum este cazul următor:

“Sorina, fetiţa care s-a născut la Focşani în timpul eclipsei, are un Soare în miniatură la urechea stîngă.

Eclipsa totală de Soare de miercuri mai face încă furori şi naşte superstiţii. În ziua eclipsei totale de Soare, la Maternitatea din Focşani au venit pe lume nouă bebeluşi perfect sănătoşi. Dintre ei doar unul a atras atenţia medicilor şi cadrelor sanitare. Este vorba despre o fetiţă care s-a grăbit sa vadă “noaptea” chiar în timpul minunatei eclipse solare. La ora 13.20, a venit pe lume Sorina, primul copil al familiei Petrea din comuna vrînceană Poiana Cristei. Interesant este că micuţa s-a născut cu un semn care imită perfect “Soarele negru” din timpul eclipsei. Conform spuselor proaspetei mămici, Tincuţa Petrea, fetiţa s-a născut cu un semn ca un Soare întunecat: “are o aluniţă impresionantă la urechea stîngă. Parcă ar avea un cerceluş în formă de cerc”,

Page 253: Coman Media Events

Bogdan Gabriel ENACHEMedia Events: Eclipsa solară din 1999

spune mămica. Contrar a ceea ce a auzit, femeia crede că fetiţa va avea un destin fericit. “Nu cred nimic din ceea ce spune lumea că un copil care se naşte în timpul eclipsei va fi urmărit de rău. Noi vom face totul ca ea să fie fericită”, a încheiat mămica .” (Ziua, 15 august 1999). Deşi din articol nu reiese că s-ar fi întâmplat ceva neobişnuit, titlul acestuia (Sorina, fetiţa care s-a născut la Focşani în timpul eclipsei, are un Soare în miniatură la urechea stîngă) şi chiar simpla apariţie a articolului pot întreţine unele credinţe şi superstiţii, transferând asupra unui fenomen natural ideea de supranatural, de influenţă ciudată asupra celor care au fost martori la producerea sa.

În ceea ce priveşte schimbarea statutului jurnaliştilor care relatează evenimentul, acest lucru a fost mult mai vizibil în cazul relatărilor posturilor de televiziune. Transmisia în direct a oferit posibilitatea ca publicul care nu putea vedea fenomenul nemijlocit, din diverse motive: fie nu se aflau într-o zonă de totalitate a eclipsei, fie din cauza condiţiilor meteo, fie din alte motive, astfel că reporterii sau chiar postul de televiziune a devenit cel care dăruia, care oferea o ocazie poate unică de a fi martorii unui fenomen încărcat de semnificaţii mitice.

Instituţiile de presă şi-au modificat grila de programe obişnuită şi au mobilizat mijloace tehnice mult peste cele de rutină. Un bun exemplu în acest sens a fost transmiterea în direct a eclipsei din spaţiul cosmic de către TVR, care a colaborat cu autoritatea spaţială rusă pentru a transmite cu ajutorul astronauţilor de pe staţia spaţială MIR (la acea dată staţia era încă în funcţiune) imagini ale umbrei Lunii care trecea peste Europa. Mobilizările tehnice şi de personal au fost impresionante pentru acea dată, posturile private de televiziune având care de reportaj în cele mai multe locaţii de unde se putea vedea fenomenul. Unul din jurnaliştii postului Antena 1, aflându-se în studioul central, în timp ce pe ecran telespectatorii puteau urmări imagini din patru locaţii în acelaşi timp, a spus că este o premieră pentru o televiziune din România, este o performanţă tehnică deosebită,

253

Page 254: Coman Media Events

ţinând cont de stadiul de dotare şi dezvoltare a televiziunii în România la acea dată.

Modificarea programului obişnuit al mass media reiese clar din articolele următoare:

“[…] TVR – superprogram dedicat eclipsei

Canalul 1 al Televiziunii Române (singura televiziune din România cu redacţie de educaţie şi ştiinţă) va transmite astăzi, începînd cu ora 12.00, un program special dedicat ultimului mare eveniment astral al mileniului. În cadrul acestui program, care se va derula pe parcursul a trei ore, echipele TVR vă vor ţine la curent (prin imagini şi comentarii) cu evoluţia eclipsei pe întreg traseul său. Vor avea loc transmisii în direct de la Observatorul Astronomic din Timişoara şi de la cel din Bucureşti, din Munţii Parîng, de la Rîmnicu-Vîlcea, de pe vîrful Coştila şi de la Mangalia. Pe acelaşi canal, veţi putea urmări şi transmisii în direct din celelalte ţări în care banda de vizibilitate a eclipsei va fi maximă: Anglia, Franţa, Germania, Austria, Ungaria şi Turcia. Cei mai curioşi telespectatori vor avea astfel ocazia să vadă faza de totalitate din Anglia, în jurul orei 13.07, mai exact cu o oră înainte ca eclipsa să se producă la Bucureşti. Transmisiile din străinătate vor fi comentate de Cristian Crăciunoiu. În cadrul aceleiaşi emisiuni (între 12.15 şi 12.20) veţi fi puşi în temă cu mecanismele de formare a eclipselor, credinţele populare despre acest fenomen (între 12.30 şi 12.35, în transmisia de la studioul din Timişoara), obiceiuri (13.55-14.01, transmisie tot de la Timişoara); veţi putea urmări cum eclipsa părăseşte Europa (14.10-14.15), dar şi cum pătrunde în Asia (transmisie din Turcia – 14.15-14.18); veţi putea afla impresiile turiştilor (14.43-14.46) etc. Magazinul special de eclipsă difuzat la TVR se va încheia la ora 15:00.” (Evenimentul Zilei, 11 august 1999).

“[…]Duminică, Radio 21 dă cu ochelari pentru eclipsă în populaţie. În ziua eclipsei, Radio 21 nu-şi va lăsa ascultătorii cu... ochii în soare! Sub sloganul ''Vino să-ţi iei perechea... de ochelari'',

Page 255: Coman Media Events

Bogdan Gabriel ENACHEMedia Events: Eclipsa solară din 1999

cu trei zile înaintea evenimentului astral, Radio 21 va distribui gratuit 2.000 de perechi de ochelari, speciali pentru eclipsă. De aceşti ochelari vor beneficia toţi cei care, duminică, 8 august, ora 13.00, vor trece prin Piaţa Victoriei, mai exact prin zona în care se află terasa Sidney. Ochelarii vor plonja de la etajul nouă al blocului D 5, unde Radio 21 îşi are sediul. Campania lansată de acest post de radio cu ocazia eclipsei va continua luni, 9 august, cu o ediţie specială a emisiunii ''120 de minute live cu George Zafiu'', difuzată de la ora 12.00. Invitaţii D.J.-ului vor fi un astrolog şi o vrăjitoare. Pe 11 august, chiar în ziua în care se va produce fenomenul mult aşteptat, acelaşi George Zafiu, în emisiunea sa ''120 de minute live'', va avea invitate vedete din lumea muzicii cu care va dialoga, evident, pe tema eclipsei. În plus, Jurnalul de prînz de la Radio 21, difuzat la ora 14.00, se va axa tot pe această temă: transmisii în direct din toate oraşele în care eclipsa are vizibilitate maximă şi transmisii de la staţiile locale Radio 21. Cei care ratează duminică ocazia de a-şi procura ochelari pentru eclipsă, vor mai avea o şansă în zilele ce urmează, inclusiv miercuri, Radio 21 continuînd să ofere gratuit aceste articole de protecţie.” (Evenimentul Zilei, 6 august 1999).

“[…] Eclipsa în direct şi pe Atomic TV vă serveşte un Eclipsa Sandwich! Ingrediente: Şuie Paparude, Eclipsa (cu Luna între Pămînt şi Soare) şi Şuie Paparude. Pe 11 august, Şuie Paparude cîntă live pe acoperişul ATOMIC, în primul concert transmis în direct de TVK Lumea! Concertul începe la ora 14.00 şi însoţeşte timp de 15 minute spectacolul astrologic al anului. Concertul live al trupei Şuie Paparude este primul eveniment muzical transmis în direct de Atomic. [...]” (Evenimentul Zilei, 10 august 1999).

Există, în cadrul dezbaterilor teoretice asupra media events, ideea că media events pot duce la o schimbare în modul de receptare a evenimentului de către public, în sensul de schimbare a comportamentului publicului. Este vorba despre consumarea acestor mesaje în cadrul unei colectivităţi, despre receptarea evenimentului transmis de media ca şi cum ar fi la faţa

255

Page 256: Coman Media Events

locului. Indivizii constituenţi ai publicului comentează şi interpretează evenimentul, acesta devenind astfel un liant social. Urmărirea în comun a evenimentului transmis de media duce la coeziune socială, funcţionând ca un echivalent al unei experienţe festive. “Aceste transmisii creează momente de excepţie, marcate de întreruperea ritmului vieţii cotidiene; ele declanşează o vastă mobilizare socială în jurul transmisiei televizate: vizionarea se face în colectiv, este considerată aproape obligatorie şi generează fenomene de solidaritate, la scară micro- şi macro-socială” (M. Coman, 2003, p. 61).

În ceea ce priveşte evenimentul analizat se poate spune cu siguranţă că el a suscitat interesul unui mare număr de indivizi prin simpla natură a sa. Evident, nu se poate să excludem contribuţia mass media la promovarea sa şi la stârnirea interesului pentru acest eveniment. Instituţiile de presă, dar nu numai, au organizat diverse evenimente, toate pentru a celebra ultima eclipsă a mileniului trecut, dar şi pentru a beneficia de o mai bună manifestare prin simpla alăturare faţă de fenomen. “În multe din localităţile judeţului Vâlcea, unde eclipsa de soare din data de 11 august se va vedea cel mai mult (faza totala 2 minute şi 23 de secunde), sunt organizate o serie de spectacole şi acţiuni menite să atragă cât mai mulţi turişti. Astfel, la Călimăneşti, în perioada 9-14 august se va desfăşura Festivalul Internaţional de Folclor “Cântecele Oltului”, 8-15 august – Expoziţia de fotografie “Oameni de altădată”, 10-12 august – conferinţe consacrate eclipsei de soare “Eclipsele de soare” şi “Fenomene astronomice la sfârşit de mileniu” (susţinute de conf. dr. Daniel Iordăchescu), 9 august – târgul meşterilor ceramişti vâlceni.

La Ocnele Mari se va desfăşura în data de 9 august colocviul “Buridava '99”, 10 august – Simpozionul “Eclipsa '99”, 9-11 august seri cultural – distractive, 11 august – vizionarea eclipsei totale de soare – în punctul de maximă vizibilitate situat lângă Lacul Doamnei.

Page 257: Coman Media Events

Bogdan Gabriel ENACHEMedia Events: Eclipsa solară din 1999

La Băile Govora va fi o expoziţie de documente şi fotografii “Băile Govora” – 120 de ani, trecut şi prezent (7-15 august), spectacolul susţinut de ansamblul folcloric al Comunelor Prundeni, Mihăieşti, Vaideeni (7 august în Piaţa Centrală Băile Govora), concerte susţinute de fanfara Garnizoanei Râmnicu Vâlcea (7-14 august), Expoziţia de flori, goblenuri şi pictură “Florile Govorei” (8 august), 8 august – concursul de muzică populară “Florile Govorei '99” (paradă a portului popular, concurs de interpretare, recitaluri, concurs de frumuseţe), concert de muzica rock (8-12 august) la Ştrandul “Salus, Festivalul Berii (8-15 august), Simpozion “Personalităţi cu contribuţii deosebite la dezvoltarea staţiunii balneo-climaterice Băile Govora” (13-august).” (Ziua, 2 august 1999).

“Ziarul ZIUA, organizează marţi 10 august 1999, pe traseul tramvaiului 34 (Cal. Văcăreşti, Şos. Mihai Bravu, Şos. Ştefan cel Mare, Bd. Iancu de Hunedoara, Gara de Nord), “TRAMVAIUL ECLIPSA”. Între orele 14.30 şi 17.30, călătoria va fi gratuită, iar în tramvai se vor oferi gratuit băuturi răcoritoare şi materiale promoţionale.” (Ziua, 9 august 1999).

“Cine pe cine eclipsează? Spectacolul “Janine 9 / Eclipsa” începe odată cu primul contact al Soarelui cu Luna.

Evenimentul este transmis în direct de PRO TV. Astăzi, începând cu ora 12.41, iubitorii frumosului pot stabili cine pe cine eclipsează: spectacolul naturii sau prezentarea colecţiei de modă “Janine 9 / Eclipsa”. Parada, organizată, în principal, cu sprijinul Dialog şi Rexona, şi Lipton Ice Tea, Rama Yogurta, Pond's, va avea loc în Piaţa Revoluţiei, în timpul eclipsei de soare. Pentru prezentarea celei de a noua colecţii, designerul Janina Ştefan-Sârbu a colaborat, din nou, cu regizorul Alexandru Darie. Manechinele care vor prezenta diversele toalete ale colecţiei “Janine 9 / Eclipsa”, provin de la Agenţia de Modele Pro Fashion, iar machiajul şi coafura sunt realizate de Janine Make-Up Studio.” (Ziua, 11 august 1999).

257

Page 258: Coman Media Events

Toate aceste evenimente, să le numim subsidiare, au beneficiat de un public destul de numeros. Totuşi acest lucru nu ne dă nici o informaţie în legătură cu publicul din faţa televizoarelor, care a participat la eveniment prin intermediul mass media.

Eclipsa din 1999 a suscitat într-atât interesul presei încât au existat chiar şi editoriale care au avut ca temă evenimentul, un exemplu fiind cel publicat în Evenimentul Zilei de către, pe atunci directorul publicaţiei, Cornel Nistorescu, la o zi după ultima eclipsă totală a mileniului (12 august 1999):

“Singurul lucru anunţat cu mare pompă că va avea loc în aceşti ultimi zece ani chiar s-a petrecut cu o exactitate de ceasornic. Eclipsa, spre deosebire de alte promisiuni sau prognoze, preziceri sau estimări, a început la ora preconizată şi s-a sfîrşit la fel. Ea a declanşat un interes uriaş. De luni întregi s-au făcut tot felul de speculaţii, s-a întreţinut o atmosferă tensionată care a fost valorificată de cei cu spirit practic. Unii au insistat în a atenţiona că privitul eclipsei fără ochelari speciali este extrem de dăunător. Şi şi-au vîndut ochelarii peste tot, făcînd bani buni. Escrocii au improvizat ochelari pentru eclipsă şi i-au băgat pe gîtul firmelor adormite. Vorba românului: cine nu cască ochii deschide buzunarul! Dar cea mai pitorească şi, în acelaşi timp, stupidă istorie din jurul eclipsei e cea cu bătrînii ţărani care au primit ochelari în contul pensiei. Toată preocuparea populaţiei citadine pentru ora H a adus la sate, mai ales celor in vîrstă, o nepăsare cosmică. Adevărul e că eclipsa a tulburat lumea civilizată. Daca ea s-ar fi produs în Africa, în mod cert n-ar fi stîrnit atîta zarvă. Indigenii ar fi aprins focuri, ar fi dansat în jurul lor în ritmul tobelor şi s-ar fi speriat de moarte că duhurile rele ronţăie Soarele. Acestora li s-ar fi adăugat cîţiva cercetători şi cîţiva zurlii, amatori de senzaţii tari, şi cu asta s-ar fi terminat povestea. Dar această eclipsă, traversînd lumea civilizată, din Franţa, Germania, Austria, Ungaria, România şi Turcia, a provocat enorme speculaţii şi uriaşe afaceri. În primul rînd, anul 1999 are în cifrele lui ceva magic. Influenţa lui Nostradamus în

Page 259: Coman Media Events

Bogdan Gabriel ENACHEMedia Events: Eclipsa solară din 1999

lumea cultă e mult mai mare decît la populaţiile aborigene. Orăşeanul fără spaime e o fiinţa lipsită de haz, culoare şi chiar putere. Apoi, eclipsa a avut si încărcătura biblică a anului 2000 care se apropie. Dacă analizăm modul în care România a fructificat acest moment cosmic, nici măcar nu avem a ne plînge. De la Rîmnicu-Vîlcea pînă în Retezat, de la Bucureşti pînă pe litoral, eclipsa a prilejuit o mulţime de manifestări. De la spectacole, concerte, prezentări de modă, pînă la concursuri şi tombole. Conform datelor pe care le-am primit la redacţie pînă la ora închiderii ediţiei, nu se întîmplase nimic deosebit. Oamenii au iesit pe străzi, în spaţii largi, au urcat pe munţi, pe blocuri, s-au amuzat trăind şi cîteva minute de anxietate. În Piaţa Revoluţiei a avut loc un spectacol de anvergură, cu mii de oameni în preajmă şi, mai mult decît faptul că oamenii s-au bucurat să fie împreună şi nu s-au prostit de teamă, chiar nu se poate spune nimic. Ultima eclipsă a mileniului a fost sărbătorită ca un eveniment extraordinar, deşi n-a depăşit condiţia unei curiozităţi. După două mii de ani, locul invocaţiilor şi ritualurilor a fost luat de concerte şi spectacole în pieţe publice. Omul a rămas acelaşi, progresînd doar în cele exterioare fiinţei sale. De fapt, am sărbătorit eclipsa exact pentru ca aveam nevoie de un pretext, altfel am fi risipit aceleaşi minute sau mai multe cu o nepăsare cruntă. De acum putem zice că fiecare secundă pe care o trăim este deja ultima din acest mileniu şi nu ne mai întîlnim niciodată cu ea. Au fost şi cîteva curiozităţi. Unul a vrut să se sinucidă. Altul să stabilească un record mondial la nu ştiu ce. Hoţii au tăiat cu lama mai cu spor buzunarele celor rămaşi cu ochii în Soare, iar cei mai mulţi au urmărit ca disperaţii cum se comportă celelalte vieţuitoare. În pieţele mari, unde au venit şi iubitorii de animale, mulţimea se înghesuia în jurul cîinilor pentru a vedea reacţiile acestora. Şi, în afara spectacolului prilejuit de o coincidenţă în mersul astrelor, n-am putut vedea decît căţei miraţi, holbîndu-se la oamenii care se îngrămădeau în jurul lor de parcă i-ar fi întrebat, de ce naiba ne încercuiţi şi nu ne lăsaţi loc să mergem pînă la un tufiş. Din eclipsa lui 1999 ne rămîne măcar spectacolul lui Luciano Pavarotti.”

259

Page 260: Coman Media Events

În concluzie, cred că putem spune că am avut de-a face cu un media event, chiar dacă el nu seamănă cu alte evenimente clasificate în acest fel – campionatul mondial de fotbal, jocuri olimpice, 11 septembrie 2001, nunta prinţului Charles. Faptul că în România o “banală” eclipsă de soare a devenit un media event are mai multe cauze: interesul mass media româneşti nu ar fi fost acelaşi dacă nu ar fi existat coincidenţa ocurenţei fenomenului cu un an înainte de anul încărcat de semnificaţii – 2000 – şi trebuie de asemenea luată în considerare şi campania desfăşurată de statul român în promovarea acestui eveniment în scopul îmbunătăţirii imaginii externe a României, a promovării turistice a ţării.

Bibliografie:

Coman, Mihai, 2003, Mass media, mit şi ritual, Iaşi, PoliromComan, Mihai, 2004, Introducere în sistemul mass media, Iaşi, PoliromDayan, Daniel, Katz, Elihu, 1992, Media events, London, Harvard

University Press Randall, David, 1998, Jurnalistul universal, Iaşi, Polirom.

Surse online pentru articolele anexate:http://www.evenimentulzilei.rohttp://www.ziua.ro

Page 261: Coman Media Events

Partea a IV-a: Ceremonii religioase

Pelerinajul de la Sfânta Cuvioasa Parascheva din Iaşi – discursul media

între sacru şi profan

Mihaela APOSTOL

Introducere

Odată cu prăbuşirea sistemului comunist prezenţa în discursul media a subiectelor religioase a crescut semnificativ concomitent cu prezenţa reprezentanţilor bisericii în spaţiul public. Religia nu mai este un subiect tabu, iar presa prezintă în mod constant evenimentele religioase. După căderea comunismului, fenomenul religios în România a luat o amploare fără precedent s-au construit nenumărate biserici, catedrale, mănăstiri, schituri, troiţe. Credincioşii care în trecut se fereau să-şi mărturisească credinţa au putut să se manifeste liber şi să participe la slujbe şi pelerinaje. Biserica la rândul ei şi-a deschis porţile şi organizat deschis sărbătorile religioase invitând credincioşii să participe la evenimentele importante ale creştinismului.

Multe dintre aceste evenimente altădată camuflate şi tacit acceptate de către regimul comunist s-au transformat în sărbători şi vacanţe naţionale: Crăciunul, Paştele sau Sfânta Maria. Politicienii versaţi se folosesc de credibilitatea pe care o are biserica şi o invită în a-i fi aproape la mai toate evenimentele pe care le organizează. Avântul de care se bucură fenomenul religios este manifestat şi prin prezenţa unui fenomen altădată discret, astăzi prezent şi intens mediatizat – fenomenul pelerinajului.

Page 262: Coman Media Events

Pelerinajul, un eveniment atipic, având o dinamică diversă dar mereu încadrându-se în aceeaşi structură, atrage multe priviri din partea mass-media. Trăsătura vizibilă a fenomenului se caracterizează prin acţiunea pelerinilor care pentru o perioadă relativă de timp îşi părăsesc de bunăvoie casa şi confortul pentru a înfrunta necunoscutul în numele unui ideal religios. Un exod efemer care doreşte să treacă dincolo de pragul cunoscutului, al cotidianului, al temporalului şi să păşească în spaţiul sacru şi atemporal al divinităţii. Nu este o călătorie obişnuită, este o călătorie spre ceruri de unde pelerinul se întoarce purificat şi atins de divinitate.

Există în România o serie de pelerinaje care au devenit prin prezenţa numeroşilor pelerini evenimente urmărite an de an de către mass-media. Pelerinajele cu cea mai mare vizibilitate sunt: Pelerinajul la Sfânta Parascheva de la Iaşi, Pelerinajul de Sfânta Maria la Nicula, Pelerinajul de Sfântul Dumitru de la Patriarhia Română. Pe lângă aceste pelerinaje există o serie de pelerinaje cu impact local care oricând pot deveni mari centre de pelerinaj sau pot să-şi dilueze strălucirea religioasă.

Pelerinajul de la Sfânta Paraschiva se numără printre pelerinajele cu o lungă tradiţie şi este considerat ca fiind cel mai mare şi mai apreciat in ce sens? centru de pelerinaj din România. Credincioşii vin anual în perioada hramului într-un număr impresionat – aproximativ un milion, un milion şi jumătate pelerini, toţi mânaţi de dorinţa unei minuni personale.

Sfânta Parascheva este patroana spirituală şi ocrotitoarea Moldovei datorită minunilor pe care aceasta la făcut dea lungul sutelor de ani de când racla cu sfintele moaşte se află la Iaşi. În ziua de 14 octombrie la Iaşi se petrece un dublu eveniment – hramului Sfintei Parascheva, patroana oraşului şi, în cinstea ei, ziua Iaşului. Aceste două sărbători au evoluat pe măsură ce numărul pelerinilor a crescut şi implicit, din raţiuni practice, a crescut şi numărul zilelor de sărbătoare. Acum, se poate vorbi de două evenimente distincte, unul sacru şi un altul profan – de o

Page 263: Coman Media Events

Mihaela APOSTOLPelerinajul de la Sfânta Cuvioasa Parascheva din Iaşi

săptămână de pelerinaj la moaşte şi de două săptămâni de sărbătoare pentru Zilele Iaşului.

Bineînţeles, în aceste evenimente pe lângă latura profund religioasă se află şi o latură mercantilă care este prompt sesizată de către mass-media. Această dimensiune mercantilă este construită dintr-un mecanism complex care dinamizează ambele evenimente pe de-o parte pelerinii, fiind fiinţe umane cu anumite nevoi – hrană, cazare, transport, securitate şi de cealaltă parte gazdele, organizatorii, care obţin avantaje materiale de pe urma numărului mare de clienţi. Primăria la rândul ei vinde spaţii stradale micilor comercianţi, care la rândul lor îşi vând produsele pelerinilor. Primăria foloseşte aceste sume de bani pentru a oferi pelerinilor masă şi cazare, dar şi pentru a finanţa Zilele Iaşului.

Pelerinajul este o sursă sigură de câştig pentru toată lumea – pelerinul se întâlneşte cu divinitatea, Mitropolia din Iaşi primeşte daruri în numele Sfintei Parascheva şi vinde multe pomelnice, acatiste şi lumânări, Primăria din Iaşi îşi rotunjeşte bugetul, Regia de transport în comun îşi triplează vânzările, SNCFR-ul suplimentează numărul trenurilor şi vagoanelor, mici comercianţi care pe stradă au profit, politicienii au o rampă de lansare, hotelurile şi pensiunile nu mai au locuri de cazare pe o rază de 50 de kilometri, cerşetori şi hoţii de buzunare au şi ei profit, ieşenii au spectacole şi focuri de artificii, cântăreţi din toată ţara au contracte la Sărbătorile Iaşului, există de asemenea expoziţii, concursuri şi spectacole, iar jurnaliştii au o sursă nepreţuită din care se pot inspira. O lume pestriţă care se balansează pe pragul celor două lumi – sacru şi profan.

Acest articol îşi propune să analizeze modul în care jurnaliştii înţeleg fenomenul religios şi reflectă imaginea pelerinului în discursul mass-media. Cercetarea pe care am întreprins-o pe bazează pe articolele apărute în presa scrisă şi numeroase surse electronice care au fost postate pe internet între anii 1999–2009. Articolele şi informaţiile sunt ordonate în funcţie de tematica capitolelor şi subcapitolelor în ordine cronologică

263

Page 264: Coman Media Events

pentru a observa evoluţia fenomenului şi a constata anumite tendinţe specifice. Am considerat ca fiind necesară existenţa a două capitole, unul care să se centreze pe fenomenul religios şi cel de-al doilea să urmărească dinamica laică a evenimentului.

Pelerinajul la Sfânta Cuvioasă Parascheva – Centrul sacru

Fenomenul pelerinajului este un subiect dinamic care nedumereşte prin amploare şi motivaţie. Cercetătorii au încercat să circumscrie fenomenul şi să-i înţeleagă dinamica şi motivaţiile. Pelerinajul se confundă cu imaginea călătorului care porneşte într-o călătorie lungă şi anevoioasă cu motivaţie religioasă cu scopul de a ajunge la locuri sacre. Pelerinul modern este tributar imaginii medievale şi conceptelor care au fost trasate în aceea perioadă. (J. Digance în D. Timothy, 2006, p.36)

Pelerinajul are ca ţintă finală spaţiu sacrul, iar atingerea acestui loc reuşeşte să transfigureze existenţa călătorului. Spaţiul sacru spre care se îndreaptă pelerinul este tărâmul divinităţii, de aceea, pelerinajul nu este o călătorie obişnuită care se trasează pe orizontală de la un punct A către un punct B terestru, ci este o călătorie ascendentă în care punctul B se află în ceruri, acolo unde divinitatea locuieşte. In acest spaţiu nepământean încărcat de sacralitate, divinitatea se înfăţişează oamenilor şi face dovada puterilor supranaturale pe care le posedă.

Pelerinajul nu este un eveniment atât de rar pe cât s-ar putea crede, în Europa Occidentală sunt înregistrate 6.150 de centre de pelerinaj, dintre acestea 4.075 sunt dedicate Fecioarei Maria (M. Coman, 2008, p.198). Prezenţa spaţiul sacrul poate fi reprezentată sub multiple forme, acestea pot fi naturale – izvoare, stânci, arbori, sau pot fi create de către om – altare, biserici, catedrale, mănăstiri. Puterile supranaturale ale reprezentărilor divine pot fi relevate sau create, unele dintre revelări pot fi: hierofanii, când divinitatea alege să se arate într-un anumit loc sau să se

Page 265: Coman Media Events

Mihaela APOSTOLPelerinajul de la Sfânta Cuvioasa Parascheva din Iaşi

materializeze într-un obiect; escatologice, când se manifestă prin revelaţii ale lumii de dincolo; evenimente istorice importante; creaţii ale voinţei politice interesate în scopuri pragmatice cu intenţia de a manipula şi a obţine capital de imagine dar şi capital financiar (Dupront în M. Coman, 2008, p.198).

Puterea centrului de pelerinaj fascinează credincioşii prin miracolele pe care divinitatea le poate realiza în acel spaţiu. Miracolul iniţial reverberează în nenumărate alte miracole care se produc neîncetat şi care sporesc prestigiul centrului de pelerinaj creând un aflux de credincioşi dornici să fie în preajma divinităţii. Fiecare centru are o caracteristică aparte, o amprentă unică prin felul în care divinitatea s-a relevat. Sacrul se poate întruchipa sub forma plantelor, arborilor, fiinţelor sau obiectelor.

Divinitatea, de asemenea, se manifestă activ prin intermediul actelor salvatoare care reuşesc să stăpânească forţele naturii în folosul oamenilor. Prin rugăciune credincioşii reuşesc să-şi rezolve problemele, să se însănătoşească, să aibă prosperitate, pace sau o viaţă împlinită. „Majoritatea sfinţilor veneraţi în felul acesta sunt sfinţi terapeuţi. Şi sunt invocaţi nu numai pentru vindecarea oamenilor, ci şi pentru înmulţirea vitelor şi ocrotirea recoltelor” (Lebrun în M. Coman, 2008, p.198).

Sfânta Cuvioasă Parascheva prin minunile pe care le-a făcut în folosul oamenilor se înscrie în rândul sfinţilor terapeuţi. Miracolele la care numeroşi preoţi şi credincioşi au luat parte au crescut prestigiul centrului de pelerinaj de la Iaşi făcând ca acesta să se instituţionalizeze şi să fie recunoscut în spaţiul ortodox.

Iaşul, vechi centru de pelerinaj

În anul 1641 în luna iunie au fost aduse la Iaşi moaştele Sfintei Parascheva, acestea au fost oferite domnitorului Vasile Lupu în semn de mulţumire pentru strădania s-a de a ajuta financiar biserica ortodoxă. Patriarhia Ecumenică a Constantinoplului precum şi popoarele creştin-ortodoxe din

265

Page 266: Coman Media Events

Balcani erau obligate să plătească tributuri mari imperiului otoman şi, pe lângă acest fapt, exista o presiune constantă asupra creştinilor de a trece la mahomedanism. În aceea perioadă multe biserici au fost transformate în geamii, iar podoabele scumpe din interiorul lăcaşelor prădate. Moaştele sfinţilor însă nu au fost atinse de către jefuitori de teamă că forţele divine se pot răzbuna schilodindu-i. Multe moaşte din spaţiul ocupat de către otomani au fost transportate în puţinele bisericile care au rămas creştine în dorinţa de a le proteja. Acesta a fost şi cazul moaştelor Sfintei Parascheva care au fost transportate din Belgrad la Constantinopol pentru ca apoi să fie dăruite domnitorului Vasile Lupu care le va duce la Iaşi în biserica Trei Ierarhi.

Moaştele sfintei au fost aşezate timp de două secole în biserica din Epivat, pentru ca apoi să ajungă la Târnovo, Bulgaria, unde au rămas până în 1393. În acel an, au fost mutate la Belgrad, apoi racla cu sfintele moaşte a mai călătorit o vreme, în 1521 ele fiind duse la Constantinopol. Domnitorul Vasile Lupu le-a răscumpărat în 1641 pe 300 de pungi cu aur şi, cu mare evlavie, le-a aşezat iniţial în biserica Sfinţii Trei Ierarhi din Iaşi, pentru ca mai târziu, în anul 1888, să fie depuse în Catedrala mitropolitană din fosta capitală a Moldovei”(Paul Badea, Libertatea, 12 oct 2008)”

Moaştele sfintei vor sta în această biserică până în 1888 când

un incendiu devastator va arde paraclisul care le adăpostea lăsând însă în mod miraculos intactă racla Sfintei Parascheva. După această minune, racla sfintei a fost mutată în Catedrala mitropolitană, nou construită, iar de atunci acesta este locaşul sfintei şi noul centru de pelerinaj. Moaştele sfintei au părăsit catedrala mitropolitană de două ori în perioade tensionate în istoria românilor şi de fiecare dată au fost consemnate miracole.

Două pelerinaje cu moaştele Sfintei Parascheva – „Primul pelerinaj a avut loc în 1944, atunci când se pregătea evacuarea Iaşului. În timpul celui de-al doilea pelerinaj se povesteşte că a avut loc o minune. În acest an se sărbătoresc 360 de ani de la aducerea moaştelor Sfintei Parascheva la Catedrala Mitropolitană din Iaşi. Din anul 1641 şi până astăzi, moaştele Sfintei Cuvioase

Page 267: Coman Media Events

Mihaela APOSTOLPelerinajul de la Sfânta Cuvioasa Parascheva din Iaşi

Parascheva au părăsit oraşul nostru doar de două ori.”(Marius Halciug, Bună Ziua Iaşi, 14 oct 2001)

Moaştele Sfintei cuvioase Parascheva încă de la momentul aducerii lor au atras pelerini. Credincioşii mărunţi nu au fost consemnaţi în cartea de onoare a pelerinilor şi numele acestora s-au pierdut însă istoria memorează numele personalităţilor. Pe site-ul dedicat Hramului Sfintei Cuvioase Parascheva de către Mitropolia Moldovei şi Bucovinei se prezintă o listă cu personalităţile politice şi religioase care s-au rugat la racla Sfintei. Pelerinii încep să fie consemnaţi începând cu anul 1649 când Patriarhul Paisie al Ierusalimului şi Stareţul rus Arsenie Suharov; 1711 – Ţarul Petru cel Mare şi împărăteasa Ecaterina, 1775 – Mitropolitul Grigorie al Ţării Româneşti, 1916 – Generalul Berthelot, 1918 – Regele Ferdinand şi Regina Maria, 1924 – Patriarhul Damianos al Ierusalimului, 1929 – Regina Elisabeta a Greciei, Regina Maria, Principesa Elena; 1947 Patriarhul Alexei I al Moscovei şi a toată Rusia; 1954 – Patriarhul Chiril al Bulgariei; 1965 – Vasken I, Patriarhul Bisericii Armene; 1971 – Patriarhul Nicolae I al Alexandriei; 1972 – Patriarhul Maxim al Bulgariei; 1974 – Mitropolitul George Khodre de Liban, Vasile Krivoscin, Arhiepiscopul ruşilor din Belgia; 1976 Mitopolitul Meletios din Argentina, Mitropolitul Mateus Mar Coorlos de Quilon, Mitropolitul Pavlos Mar Grigorios de Delhi; 1982 – Patriarhul Diodoros al Ierusalimului, Patriarhul Iustin al României; 1983 – Mitropolitul Ioan al Finlandei, Patriarhul Pimen al Moscovei şi toată Rusia; 1987 – Patrairhul Ecumenic Dimitrios I al Constantinopolului. Sursa?

După 1990, numărul pelerinilor cu funcţii politice creşte vizibil. Vin la Iaşi atât personalităţi cu ranguri înalte în ierarhia bisericească din ţară şi străinătate, dar şi înalţi demnitari din Guvernul şi Parlamentul României, preşedinţi sau foşti preşedinţi de Stat. Pe lângă aceştia ambasadori străini, primari, profesori,

267

Page 268: Coman Media Events

rectori de universităţi, prinţi, şi chiar Regele Mihai I au participat la sărbătorile prilejuite de hramul Sfintei Parascheva.

Mitropolia Moldovei şi Bucovinei a postat pe site-ul dedicat Hramului Sfintei Cuvioase Parascheva o listă a personalităţilor care au venit în vizită la moaşte şi au fost primiţi de către ierarhii ieşeni.

Relicvele

Cu ocazia Hramului de Sfânta Parascheva, Mitropolia Moldovei şi Bucovinei construieşte un spaţiu de rugăciune pentru credincioşi pentru ca aceştia să se poată închina la racla cu moaştele Sfintei Parascheva. Special pentru această sărbătoare sunt aduse din străinătate sau din diferite biserici din România relicve preţioase la care credincioşii se pot închina. Aceasta este o şansă unică pentru credincioşi care pot să atingă raclele sfinte.

Relicvele sunt forma concretă, palpabilă, prin care se relevă puterea divină. Această concreteţe a relicvelor le face extrem de populare printre credincioşi care pot vedea şi pipăi forma întrupării divinităţii. Forţa sacră poate fi simţită şi prin atingere se poate intra în contact cu energiile divine ale universului. „Aceste obiecte sacre au câteva caracteristici comune. Întâi, ele sunt în mod intrinsec umane, deoarece reprezintă fie rămăşiţe ale unor oameni, fie lucruri făurite de oameni. […] În al doilea rând, relicvele şi imaginile care servesc drept obiecte de cult sunt considerate miraculoase, fie prin asocierea cu anumite evenimente, fie pentru că ele evocă admiraţia şi credinţa. O a treia caracteristică a relicvelor şi imaginilor venerate, în contrast cu locul sacru, este mobilitatea lor “ (Nolan în M. Coman, 2008, p.198).

Relicvele sunt fragmentate în microrelicve care la rândul lor poartă cu sine forţa divină a obiectului sacru de unde au fost rupte. Microrelicvele au un rol important în dinamica religioasă

Page 269: Coman Media Events

Mihaela APOSTOLPelerinajul de la Sfânta Cuvioasa Parascheva din Iaşi

impulsionând fenomenul pelerinajului şi devenind implicit motorul industriei religioase.

Practica de a aduce relicve din întreaga lume la Iaşi a început în anul 1992, dar, special pentru pelerinajul de la Hramul Sfintei Parascheva, obiceiul a debutat abia în anul 1996, când au fost aduse moaştele Sfântului Andrei de pe insula Patmos din Grecia. Astfel, de atunci pelerinii s-au putut închina la Moaştele Sfântului Gheorghe, Brâul Maicii Domnului aduse de la Volos, Grecia, Moaştele Sfântului Casian de la Marsilia, Franţa, un fragment din Sfânta Cruce adusă din Grecia de la Mănăstirea Panaghia Soumela, Moaştele Sfântului Ioan Gură de Aur, Moaştele Sfântului Pavel din Veria, Grecia, Moaştele Sfântului Vasile cel Mare, Moaştele Sfântului Nifon, Moaştele Sfântului Dimitrie cel Nou Basarabov şi alţi sfinţi.

Relicvele aduse la Iaşi cu ocazia pelerinajului sporesc vizibilitatea mediatică, dar mai ales dorinţa credincioşilor ca an de an să participe la ritual în număr cât mai mare. Aceste relicve sunt aduse de la mari depărtări, din ţari în care mulţi dintre pelerinii români nu pot ajunge din diferite motive, lipsa posibilităţilor financiare, a sănătăţii precare sau distanţelor mari cronofage.

Mitropolia din Iaşi, urmărind lista de relicve aduse din alte centre religioase, oferă spre rugăciune nume importante de sfinţi, nume reprezentate pentru creştinii români. Este clar un gest deliberat al bisericii care doreşte să sporească importanţa evenimentului şi să încarce cu un plus de sacralitate rezonanţa evenimentului.

„Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei a anunţat că un fragment din Moaştele Sfântului Gheorghe va rămâne la Iaşi, ca un cadou făcut creştinilor români.” (Bună Ziua Iaşi, 13 oct 2000)

„Lângă moaştele Sfintei a fost depus şi brâul Maicii Domnului, adus pentru prima oară în România de la o biserică din Grecia”(Libertatea, 15 oct 2001)

269

Page 270: Coman Media Events

[…] Sâmbătă la amiază, pe Aeroportul Iaşi, au sosit moaştele Sfântului Casian. Racla a fost însoţită de mii de pelerini spre Mitropolie. (Libertatea, 14 oct 2002)

[…] la Catedrala Mitropolitană a avut loc slujba de proclamare a canonizării Sfântului Ierarh Petru Movilă, fiul lui Simion Movilă, domn al Ţării Româneşti, apoi al Moldovei, în sec XVII…(Libertatea, 14 oct 2002)

„În anul 2003, credincioşii s-au putut bucura de cinstirea moaştelor Sfântului Mare Mucenic Dimitrie – Izvorâtorul de mir, de la Tesalonic”(AC, Ziare.com, 14 oct 2009)

„Un fragment din Sfânta Cruce a fost adus din Grecia la Iaşi” – „Anul acesta, un sobor de preoţi conduşi de IPD Panteleimon de Veria au adus la Iaşi, de la Mănăstirea Sumella, situată la câţiva kilometri de oraşul Veria din Grecia, un fragment din Sfânta Cruce pe care a fost răstignit Mântuitorul Iisus Hristos.” (Ziua, 13 oct 2004)

„O altă surpriză: Va fi adusă la Iaşi la o părticică din moaştele Sfântului Apostol Pavel.”(9AM News, 1 oct 2005)

„În anul 2006, au fost aduse spre închinare, din Eghina – Grecia, moaştele Sfântului Nectarie Taumaturgul.” (AC, Ziare.com, 14 oct 2006)

„Sute de mii de credincioşi au aşteptat peste zece ore, în frig, pentru a se închina la raclele în care se află moaştele Sf Cuvioase Parascheva şi cele ale Sfântului Ioan Gură de Aur” ( Ziua, 15 oct 2007)

„[…] pelerinii au ocazia să se închine şi la Sfântul Nifon, patriarhul Constantinopolului, o parte din moaştele acestuia fiind aduse, duminică după-amiaza, de Mitropolitul Oltenei, IPS Irineu.”( Mediafax.ro, „A început pelerinajul al Sfânta Parascheva de la Iaşi”, 11 oct 2008)

„[…] va începe procesiunea cu moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva şi a raclei cu 33 de părticele de sfinţi care există în catedrala mitropolitană.”( Mediafax.ro, „A început pelerinajul al Sfânta Parascheva de la Iaşi”, 11 oct 2008)

„ moaştele Sfântului Ierarh Vasile cel Mare.”(Evenimentul Zilei evz.ro, 7 oct 2009)

Page 271: Coman Media Events

Mihaela APOSTOLPelerinajul de la Sfânta Cuvioasa Parascheva din Iaşi

„Aceştia pot să se roage la moaştele sfinţilor Vasile cel Mare, Dimitrie cel Nou Basarabov, Grigore de Nyssa, Grigore Teologul şi Împăraţii Constantin şi Elena, care se spun că sunt făcătoare de minuni.” (Ziare.com, 28 oct 2009)

Minunile Sfintei Parascheva

Fiecare sfânt creştin pentru a fi canonizat trebuie să facă dovada sfinţeniei sale. Acest fapt implică o cercetare riguroasă şi îndelungată a vieţii, a învăţăturilor, a minunilor şi dacă este cazul a moaştelor. Sfinţii sunt persoane exemplare care au dus o viaţă în conformitate cu preceptele divine şi ca răsplată Dumnezeu le-a dat darul sfinţeniei. Aceste persoane „plăcute lui Dumnezeu” sunt modele pentru credincioşi şi au rolul de mijlocitori în faţa divinităţii.

Criteriile fixate de către biserică pentru ca o persoană să fie recunoscută ca sfânt sunt multiple, iar în timp teologii au ales câteva care definesc fără tăgadă caracterul de fiinţă aleasă de Dumnezeu.

Divinitatea oferă darul sfinţeniei celor care au murit în numele iubirii pentru Hristos devenind mucenici. De asemenea, persoanelor care au ales să mărturisească iubirea de Dumnezeu fără frică suportând diferite suplicii: închisoarea, exilul, tortura, şi în final moartea. Caracterul unui sfânt se mai relevă prin viaţa sa neprihănită atât trupeşte cât şi sufleteşte, prin modul în care îi iubeşte pe ceilalţi, prin trăirea sa profund religioasă. Sfinţii pot fi şi cei care apără dreapta credinţă şi se luptă pentru biserică în folosul Ortodoxiei.

Dumnezeu, pentru viaţa lor exemplară, îi înzestrează pe sfinţi cu puteri nemaivăzute. Sfântul este capabil să facă minuni în timpul vieţii, dar, mai ales, după moarte. Un alt semn al sfinţeniei este trupul neputrezit, dar care trebuie în mod obligatoriu să fie urmat de puterea de a face minuni. Darul de a săvârşi minuni în timpul vieţii, dar mai ales după moarte este capacitatea marcantă a sfântului. Minunile îl fac pe sfânt să fie unic, fiecare sfânt este

271

Page 272: Coman Media Events

„bun la ceva” fiind renumit ca – ocrotitor, vindecător, grabnic ajutător, sfătuitor, etc. „Majoritatea sfinţilor veneraţi în felul acesta sunt sfinţi terapeuţi. Şi sunt invocaţi nu numai pentru vindecarea oamenilor, ci şi pentru înmulţirea vitelor şi ocrotirea recoltelor” (Lebrun în M. Coman, 2008, p.198). În jurul minunilor pe care le săvârşeşte un sfânt săvârşite se ţes mituri.

O parte din minunile Cuvioasei Sfinte Parascheva vehiculate în presa scrisă:

„În 1889, când moaştele Sfintei se aflau încă în Biserica Trei Ierarhi din Iaşi, „s-a întâmplat o minune”, ne povesteşte arhimandritul Timotei Aioanei. Paraclisul în care se afla Parascheva a ars. Era iarna, când slujbele nu se ţineau în biserică, ci în paraclis. „A izbucnit un incendiu, Se spune că mitropolitul de atunci a alergat desculţ spre moaşte pentru a le salva. Dar s-a produs o minune. Deşi paraclisul a ars în întregime, focul nu a atins şi moaştele. A ars doar o bucată din raclă, care era din lemn şi capitonată cu catifea bătută în cuie din argint. […] De atunci, moaştele au fost mutate la Mitropolia Moldovei.”( Cristina Hurdubaia, Jurnalul.ro, 29 martie 2004)

„Preoţii bătrâni Nectarie Bostan şi Artenie Apetrei au povestit, de-a lungul timpului, că în timpul unui război, zona din jurul Mitropoliei a fost bombardată. O bombă a căzut chiar lângă Catedrală, în dreptul altarului, unde se afla Sfânta Parascheva. „Dacă ar fi explodat , cu siguranţă se producea o catastrofă. Bomba însă a căzut într-un arbust şi nu a explodat”, spune părintele Timotei.” (Cristina Hurdubaia, Jurnalul.ro, 29 martie 2004)

„În anul 1947 a fost o vară fierbinte, care o dată cu problemele de după urma războiului, a adus şi o secetă nemiloasă care înrăutăţise şi mai mult viaţa atât de liniştită altădată.[…] mulţi preoţi şi credincioşi cereau insistent o procesiune cu Sfintele Moaşte ale Sfintei Parascheva prin Moldova. Atunci s-a desfăşurat cea mai mare procesiune religioasă pe pământul Moldovei.[…] „Într-o mărturisire de suflet, Patriarhul Teoctist îşi amintea de minunile care s-au săvârşit în acele zile. Adeseori era obligat să schimbe itinerariul, deoarece sătenii de la câţiva kilometri depărtare implorau să ajungă şi la ei, o dată cu Sfânta venind şi nori de ploaie. Îl ascultam pe Prea Fericitul vorbind despre pelerinaj ca despre un eveniment întâmplat cu câteva zile în urmă, deşi de atunci trecuseră mai bine de 50 de ani”, ne mai povesteşte părintele Timotei Aioanei.”( Cristina Hurdubaia, Jurnalul.ro, 29 martie 2004)

Page 273: Coman Media Events

Mihaela APOSTOLPelerinajul de la Sfânta Cuvioasa Parascheva din Iaşi

„Sunt minuni începând din secolul al XII-lea şi până în 2007. Marele domn moldovean Dimitrie Cantemir relatează multe minuni întâmplate la moaştele Sfintei Parascheva, pe care o prăznuim în aceste zile. Şi dacă tot vorbim de istorie, să pomenim o minune a Sfintei Paraschiva: prin 1945, ostaşii sovietici au vrut să ia moaştele în Rusia. Le-au urcat pe un afet de tun, dar din acea clipă afetul nu a mai putut fi urnit din curte Mitropoliei nici cu tancul! Sfânta voia să rămână aici…” (Formula AS, nr. 789, din 2007)

„ A păzit Iaşul în timpul războiului” – „Se spune că, în timpul celor două războaie mondiale, oraşul Iaşi a fost protejat de bombardamente, iar Catedrala mitropolitană, unde se păstrează moaştele Sfintei Parascheva, nu a fost atinsă de nici un obuz. Bătrânii povestesc că ostaşii vedeau noaptea, în timpul luptelor, deasupra Iaşilor, o femeie uriaşă, îmbrăcată în alb, care, se mai spune, i-ar fi ocrotit de ocupaţie şi bombardamente.”(Paul Badea, Libertatea, 12 oct 2008)”

„ A alungat seceta din Moldova” – „ În timpul marii secete din vara anului 1947, când oamenii şi animalele mureau de foame, s-au scos moaştele Sfintei Parascheva în procesiune prin satele Moldovei. Se spune că au fost aşteptate şi întâmpinate de credincioşi cu lacrimi de bucurie şi cu făclii în mâini. Bătrânii îşi amintesc că, în urma convoiului în fruntea căruia se afla racle, veneau nori de ploaie bogată, care au scăpat pământul de arşiţă”(Paul Badea, Libertatea, 12 oct 2008)”

„Sfintele moaşte i-au vindecat miraculos” – Credincioşii din toată ţara au venit la mitropolie pentru a se ruga la raclele cu moaşte sfinte. Povestirile pelerinilor susţin că moaştele fac minuni şi că prin rugăciune bolnavii de cancer s-au vindecat.” (Ziare.com, 28 oct 2009, sursa Cancan)

Minunile Sfintei Parascheva au fost adunate într-o carte „Suferinţele Mamei Blondina, o martiră a Serbiei” ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, de către Blondina. Aceasta spune că Sfânta Parascheva i-ar fi apărut în vis şi i-ar fi poruncit să consemneze toate minunile pe care Sfânta le-a făcut. O parte din aceste minuni sunt prezentate si pe site-ul dedicat sfintei Parascheva. Sursa electronică: (http:www.sfantaparascheva.com/minuni.php)

Minunile Sfântei Parascheva recunoscute în acatistul Cuvioasei

Sfânta Parascheva prin minunile pe care le-a făcut este considerată protectoarea Moldovei. La ea oamenii vin să se roage

273

Page 274: Coman Media Events

pentru tot felul de probleme. Dacă citim Acatistul Sfintei Parascheva observăm că acesta este chemată în ajutor pentru multiple probleme: pentru sănătate, secetă, foc, grindină, hoţi, alungarea insectelor, dăunătorilor, demonilor, fricii, nenorocului şi nedreptăţii, pentru roade bogate, ploi îmbelşugate etc. Acatistul este o cântare adresată în lauda sfântului care s-a înălţat la ceruri şi căruia i se cere să mijlocească pentru noi pe lângă Dumnezeu. Această rugăciune poate fi spusă tot timpul anului de către credincios şi la dorinţa credinciosului de câte ori are trebuinţă.

În general, acatistele sunt compuse din mai multe cântări de laudă care poartă numele de icoase şi condace în funcţie de textul rugăciunii. Condacele sunt rugăciunile care au la sfârşit afirmaţia „Aliluia”, iar icoasele sunt laudele care încep prin textul „bucură-te”. Textul acatistului este scris de către teologi şi, deci, are valenţe de a trasa dogma bisericească şi a explica felul în care sfântul trebuie slăvit.

Primul acatist atestat cu valenţe reprezentative este „Acatistul Maicii Domnului” acesta a fost scris de către Patriarhul Serghie al Constantinopolului în jurul anului 386 şi este compus din 25 de cântări.

Acatistul Cuvioasei Maicii noastre Parascheva este compus după modelul tipic al acatistelor şi are 13 icoase şi 13 condace. Laudele care i se aduc în acatist sunt regăsite şi în mitologia care înconjoară minunile Sfintei şi care sunt atestate de biserică ca fiind reale sub această formă.

Acatistul Cuvioasei Maicii noastre Parascheva […]Icosul al 3-lea „[…]Bucură-te, îndreptătoarea mândriei; Bucură-te, cinstitoarea fecioriei;Bucură-te, sprijinitoarea bătrânilor;Bucură-te, osânditoarea duşmanilor;Bucură-te, miluitoarea săracilor;Bucură-te, Paraschevo, mult folositoare.”

Page 275: Coman Media Events

Mihaela APOSTOLPelerinajul de la Sfânta Cuvioasa Parascheva din Iaşi

Icosul al 4 – lea“[…] Bucură-te, alinarea relelor cugetări;Bucură-te, risipitoare de furtuni;Bucură-te, aducătoare de mană;Bucură-te, aducătoare de mângâieri;Bucură-te, mijlocitoarea tuturor creştinilor către Domnul;Bucură-te, Paraschevo, mult folositoare.”

Icosul al 5-lea„Bucură-te, turnul biruinţei;Bucură-te, uşa mântuirii;Bucură-te, locaşul statorniciei;Bucură-te, apărarea cinstitei cruci;Bucură-te, Închinătoarea ei vrednică;Bucură-te, că prin al ei ajutor ai fost vrednică;Bucură-te, ca prin-însa te-ai făcut lui Hristos următoare;Bucură-te, a biruinţei frumoasă stâlpare;Bucură-te, învingătoare a stăpânirii iadului;Bucură-te,moştenitoarea cereştii mângâieri;Bucură-te, Paraschevo, mult folositoare.”

Icosul al 6-lea „Bucură-te, leacul durerii;Bucură-te, mana vindecării;Bucură-te, casa ocrotiriiBucură-te, raza mângâierii;Bucură-te, cortul îndestulării;Bucură-te, roua fierbinţelii;Bucură-te, mântuitoarea de boli;Bucură-te, scăparea celor înspăimântaţi;Bucură-te, izgonitoarea de pagube;[…]Bucură-te, Paraschevo, mult folositoare.”

Condacul al 7-lea „Doamne, cercetează şi vindecă pe robii tăi cei cuprinşi de durere, zice

preacuvioasa, rugându-se neîncetat, că nu au reazem, nici mângâiere. Iar zilele grele sunt, şi pentru că ne-am mântuit, să ne bucurăm şi să cădem la Dumnezeu, pocăindu-ne şi cântând: Aliluia! “

Icosul al 7-lea

275

Page 276: Coman Media Events

„Nelegiuirile noastre, mulţimea strâmbătăţilor pe carele-am pricinuit aproapelui nostru, astăzi ne osândesc şi nu ştim ce vom răspunde mergând la judecată, unde toţi ne prigonesc, toţi se ridică asupra noastră să ne împileze; tu însă, o, preabună maică, care asculţi mărturisirea noastră, mijloceşte către Domnul, să prefaci soarta osândirii noastre în bunătăţi, scoţând din inimile vrăşmaşilor noştri toată urâciunea şi te vom preamări cu laude ca acestea:

Bucură-te, mijlocitoarea celor greşiţi;Bucură-te, folositoarea celor asupriţi;Bucură-te,îndreptătoarea judecătorilor răi;Bucură-te,doveditoarea celor clevetiţi;Bucură-te,scăparea celor judecaţi şi osândiţi;Bucură-te,contenire a patimilor;Bucură-te, nesprijinitoarea celor ce caută numai folosul lor;Bucură-te, neizbândire a mijlocitorilor celor vicleni;Bucură-te,domolire a celor puternici;Bucură-te, înlesnire a slăbănogilor;Bucură-te, stârpitoare a răutăţilor;Bucură-te, izbăvitoare a milostivirii;Bucură-te, Paraschevo, mult folositoare.”

Icosul al 9–lea „[…] Bucură-te, izgonitoare de rele;Bucură-te, aducătoare de bun miros;Bucură-te, otrăvitoarea jivinelor;Bucură-te, stârpitoarea insectelor;Bucură-te, feritoarea de năluciri;Bucură-te, risipitoarea de grindină;Bucură-te, aducătoarea de ploi mănoase;Bucură-te, îmbelşugătoarea de roade bune;Bucură-te, veselitoarea plugarilor;Bucură-te, Paraschevo, mult folositoare.”

Icosul al 11-lea „[…]Bucură-te, lauda celor cinstiţi;Bucură-te, mângâierea celor nenorociţi;Bucură-te, povăţuitoarea celor rătăciţi;Bucură-te, buna mea sfătuitoare;[…] Bucură-te, Paraschevo, mult folositoare.”

Icosul al 12-lea

Page 277: Coman Media Events

Mihaela APOSTOLPelerinajul de la Sfânta Cuvioasa Parascheva din Iaşi

„[…] Bucură-te, nădejdea oamenilor;Bucură-te, izgonirea demonilor;Bucură-te, tămăduirea rănilor;Bucură-te, feritoarea de răutăţi;Bucură-te, aducătoarea de bunătăţi;Bucură-te, luminătoarea casnică a Moldovei;[…] Bucură-te, Paraschevo, mult folositoare.”

Vocea pelerinilor surprinsă de jurnalişti

Jurnaliştii care trebuie să relateze despre pelerinaje sunt puşi adesea într-o situaţie delicată. Pelerinajul este un fenomen complex greu de surprins care dinamizează largi grupuri de persoane cu o prezenţă efemeră şi fără o delimitare spaţială precisă. Textura pelerinajului este variată ea îmbinând „credinţe religioase, figuri şi naraţiuni mitologie, unităţi ritualice (sacrificii, acte magice, componente ale riturilor de trecere, elemente de sărbătoare şi chiar de carnaval), reminiscenţe şi constructe de literatură populară şi cultă” (M. Coman, 2008, p.196). Pelerinajul, pe lângă traseul specific, presupune un punct de plecare, dar mai ales un punct se sosire – locul sacru către care gândurile pelerinilor se îndreaptă. Pelerinii îşi doresc ca la capătul ţintei lor şi prin ritualurile pe care îl săvârşesc să intre în comuniune cu sacrul. Această serie de ritualuri are ca scop comunicarea cu divinitatea şi găsirea echilibrului de forţe dintre universul cunoscut, cotidian şi universul necunoscut al forţelor supranaturale. Invocarea forţelor divine presupune un schimb reciproc între om şi divinitate care activează un mod propriu de comunicare „ în care transferul a „ceva” dinspre om spre divinitate funcţionează ca un text (comunică ceva) şi ca un protocol (obligă partenerii la ceva)” (M. Coman, 2008, p.121).

În riturile de schimb şi comuniune credinciosul poate concede divinităţii „ofrandele directe” aducând rugăciuni şi ofrande simple sau, la polul opus, ofrandele care implică sacrificiul, în general, al unui animal (C. Bell în M. Coman, 2008,

277

Page 278: Coman Media Events

p.121). Divinitatea trebuie să răspundă obligaţiei darului. Prin oferirea darului sunt puse în mişcare mecanisme complexe în care sunt implicaţi foarte mulţi factori, de natură socială, culturală, morală, emoţională, economică, politică. A oferi un dar presupune „a obţine putere, a săvârşi un schimb simbolic, a iniţia relaţii şi alianţe, a atribui drepturi şi obligaţii, a obiectiva sensurile subiective şi în mod sistematic să clasifici alter egoul. Presupune să înveşmântezi orientările strategice în motive altruiste, să prefaci tensiunile sociale în simple acte de caritate, să ierarhizezi şi să stratifici, să solidarizezi, să ţeşi forme de recunoaştere reciprocă, să devii egal şi intim” (H. Berking, 1999, p.8). Actul de a oferi şi darul au de asemenea o structură diferită în care se încadrează, nu pot fi considerate identice. Actul de a oferi ceva în dar are forme diferite de exprimare şi manifestare de-a lungul timpului şi diferă de la o cultură la alta. De asemenea, darul, şi noţiunea de dar, modul în care interacţionează cel care oferă şi cel care primeşte, combinaţiile culturale posibile, transformă darul, obiectul darului, într-un produs cu înalte încărcăturii simbolice. Este un teren unic în care se negociază iubirea, fericirea, prietenia, încrederea, valori morale şi bunuri simbolice într-un construct strategic polivalent cu reguli proprii.

Privind complexitatea fenomenului pelerinajului înţelegem raţiunea pentru care jurnalistul este surprins de această avalanşă de informaţii din atât de diverse spaţii sociale. Din diversitatea elementelor care construiesc pelerinajul: plecarea, călătoria, pelerinii, locul sacru, ritul practicat în spaţiul sacru, dialogul cu divinitatea, părăsirea locului sacru şi întoarcerea, jurnalistul selectează, în general, formele vizibile şi percutante. Jurnaliştii încearcă să găsească răspunsuri la întrebările: De ce vin credincioşii în pelerinaj? Care este forţa care îi determină să-şi părăsească casa? Care sunt aşteptările pelerinilor? De ce stau la cozile imense pentru a se ruga la racla Sfintei? Reuşesc pelerinii să-şi rezolve problemele cu ajutorul Sfintei?

Page 279: Coman Media Events

Mihaela APOSTOLPelerinajul de la Sfânta Cuvioasa Parascheva din Iaşi

Mărturisirile alese de către jurnalişti doresc să surprindă scopul pelerinajului, motivaţia materială şi motivaţia spirituală, elementul cheie al întregului eveniment.

„Elena Mandache vine în fiecare an la hramul Cuvioasei Parascheva,

deoarece cu rugăciunile pe care le-a făcut către sfânta s-a vindecat de boală. Anul acesta, femeia l-a adus şi pe băiatul unei vecine care este bolnav psihic. Femeia spera ca prin atingerea sfintelor moaşte băiatul să se vindece. „De zece ani vin la Iaşi de ziua Sfintei Parascheva. Doar într-un singur an nu am putut veni, deoarece am fost operată. Prin rugăciunile către sfânta şi atingerea raclei m-am vindecat de paralizie. Nu o mai am decât pe Sfânta Parascheva, pentru că părinţii mi-au murit şi alte rude nu am. Aici nu-mi trebuie nici somn, nici mâncare. Sunt sigură că şi băiatul vecinei se va vindeca”, ne-a declarat, printre lacrimi, femeia.” (Ziua, 14 oct 2002)

„Ne rugăm, maică, pentru pacea sufletului şi pentru binele tuturor, au spus femeile bătrâne.” (Ziua, 14 oct 2002)

„Îmbrăcaţi în haine groase şi cărând sacoşe cu mâncare, mulţi dintre ei vor să stea toată noaptea la rândul se câteva sute de metri care s-a format la Mitropolie. „“ Am venit cu dragoste pentru Sf. Parascheva. Nu ne gândim la foame, la frig sau somn. Credinţa ne întăreşte. Vom veghea întreaga noapte la Mitropolie, iar după slujba de mâine vom pleca la Hadambu”, a declarat Margareta Hristea, în vârstă de 63 de ani care a venit la Iaşi, de la Bucureşti, împreună cu sora ei, Elena” (Ziua, 14 oct 2002)

Ion Hrib din comuna Milişăuţi, judeţul Suceava, a spus că a venit în fiecare an, la Iaşi, de Sfânta Parascheva. „Sunt un om credincios, cu frica lui Dumnezeu şi nu lipsesc niciodată de la această mare sărbătoare. Am un nepot student aici, la Iaşi, care mă găzduieşte peste noapte. De mâncare mă descurc, pentru că mi-am adus de acasă.”(Ziua, 14 oct 2002)

„Am venit la un seminar în Iaşi şi am trecut pe aici. Întotdeauna vin la Mitropolie, chiar dacă nu sunt credincioasă sută la sută, în sensul că, de exemplu, nu am reuşit să ţin post. Dar măcar nu am alte păcate prea mari. Cred în tot sufletul meu că Sfânta Parascheva este o minune care îmi luminează viaţa”, ne spune Cătălina Petcu, manager, din Braşov. Mă aşez şi eu la rând şi în acest timp îmi amintesc cum de fiecare dată, la 14 octombrie, când se sărbătoreşte hramul Sfintei, nici măcar nu ai loc să respiri, atât de aglomerat este.”( Cristina Hurdubaia, Jurnalul.ro, 29 martie 2004)

279

Page 280: Coman Media Events

„[…] campioana olimpică la înot Camelia Potec, sportiva declarând că se roagă pentru sănătatea ei şi a familiei. „Am ajuns dimineaţa şi voi sta la rând până ajung la Sfânta. Nu ştiu cât o să dureze – o zi, două – dar nu contează. Am venit să stau la rând, la fel cum face fiecare creştin. Aici nu sunt campioana olimpică Potec, ci un simplu creştin”, a spus medaliata cu aur la Atena. Cu o zi înainte, la moaştele Sfintei Parascheva s-au rugat şi canotoarele Elisabeta Lipa şi Georgeta Andrunache.” (Libertatea, 15 oct 2004)

Gheorghe Dumitrescu – „ De câţiva ani vin să mă închin la moaştele Sfintei şi, de la an la an, mă simt mai bine. Simt că rugăciunile pe care le-am făcut au efect şi cred în minunile pe care le poate face”.Chiar dacă este nevoit să îndure frigul nopţii, este hotărât să nu rateze nici o ediţie a sărbătorii. Mai mult, este delegat al mai multor vecini, care îl cunosc drept un adevărat pelerin. „ Anul acesta mi-au dat mai mulţi vecini să le cumpăr iconiţe cu Cuvioasa sau brăţări de pus pe mână.”(Bună Ziua Iaşi, 14 oct 2005)

Măndiţa Platon din Soleşti, judeţul Vaslui – „De 11 ani vine să se închine la moaşte pentru fiul ei de acasă, aceasta sperând într-o minune de la Sfânta Parascheva.[…] „ Toţi copiii mei sunt bine la casele lor, numai unul, cel mic, este bolnav şi nu prea mă înţeleg cu el. Pentru el vin şi, observă că de la an la an este mai bine. Mă rog Sfintei Parascheva şi Maicii Domnului să ne ajute, că numai în ele ne-am pus nădejdea”. Bătrâna este însoţită de fiica ei din Bucureşti, Leontina Mazilu, „Am venit prima dată la Iaşi să mă închin, apoi am fost pe la mama să o aduc şi pe ea, că este bătrână. Cât o să mai putem, o să venim în fiecare an.”(SD, Bună Ziua Iaşi, 14 oct 2005)

„Obiceiurile rromilor la Cuvioasa Parascheva” – Margareta Hochin, consilier pe probleme de rromi, explică de ce nu vor să stea rromii la coadă: „Au în ei gena comerţului şi încearcă, după cum ştiţi, să negocieze cu bani chiar faptul de a se închina la moaşte”.„[…] rromi vor să trăiască la maxim şi de aceea doresc să fie înaintea tuturor. Dacă majoritatea credincioşilor vin la moaştele Cuvioasei Parascheva să sfinţească prin atingere de raclele sfinţilor batiste, vată sau iconiţe, rromii vin să sfinţească covoare sau lucruri cât se poate de mari, pentru a fi înaintea celorlalţi. Dacă vin să sfinţească lucruri voluminoase, aceasta se datorează faptului că ei vor să fie „mai sfinţi” decât celelalte persoane care se închină. Ei au credinţa că vor fi mult mai ocrotiţi dacă sfinţesc toate lucrurile de pe lângă casă”. (CE, Bună Ziua Iaşi, 14 oct 2005)

„A fost băietul bolnav, l-a lovit un cal, a fost operat, l-am lăsat în spital şi am venit aici. Nemâncată, neodihnită, că acolo stăteam, la el. Şi

Page 281: Coman Media Events

Mihaela APOSTOLPelerinajul de la Sfânta Cuvioasa Parascheva din Iaşi

Dumnezeu m-a ajutat şi s-a făcut bine”, povesteşte o bătrână. “ Realitatea. Net (11 oct 2008)

„Plâng de bucurie, am fost bolnavă şi m-am vindecat. Să dea Dumnezeu să ajung şi la anul”, a spus un pelerin. (Realitatea. Net , 14 oct 2008)

„Am cumpărat brelocuri şi iconiţe cu chipul Sfintei Parascheva. Le ducem acasă şi le dăm la cunoscuţi. Am cheltuit peste 200 de lei, dar nu e problemă. Când venim la Sfânta nu ne gândim câţi bani cheltuim”. Ne spune un pelerin. (Ghimpele de Iaşi, 14 oct 2008)

„Noi am venit să oferim daruri Sfintei. Avem covoare şi bănuţi din aur. Nu ne interesează ce valoare au. Pentru sfânta dăm din suflet. Noi avem de unde şi poate ne ajută Sfânta să câştigăm mai mult”, spune o ţigancă plină de aur.”(Ghimpele de Iaşi, 14 oct 2008)

„Maria Dumitrescu are 50 de ani şi vine la Sfânta Parascheva de peste 20 de ani. Vine din Galaţi. Nu mănâncă mai nimic. Vrea să ajungă cât mai curată sufleteşte şi trupeşte în dreptul raclei sfinte. Este convinsă că Sfânta Parascheva a ajutat-o în viaţă. „Anul trecut am văzut-o pe sfânta. Stăteam la coadă chiar la 14 octombrie. A venit la mine un pitic şi a cerut nişte bani. I-am dat. Atunci s-a uitat la mine şi a zis – Mulţumesc. Numele meu este Parascheva şi astăzi este ziua mea. Atunci mi-am dat seama că Sfânta chiar are puteri.”(Ghimpele de Iaşi, 14 oct 2008)

„Primul pelerin în acest an a fost o bătrânică. „M-a ajutat. Mult m-a ajutat. Am avut probleme mari în familie. Mă certam cu soţul. Mă certam şi cu copiii. Ultima speranţa a fost Sfânta. M-am rugat la ea şi i-am cerut ajutor. L-am primit. Acum e linişte în familie. Parcă nu-mi vine să cred, dar astea sunt doar minunile făcute de Sfânta Parascheva. Acum doi ani am avut probleme, mari la picioare. Abia le mai puteam mişca. Acum merg singură fără nicio problemă.”(Ghimpele de Iaşi, 14 oct 2008)

Cazuri de posedare – Alte mii de oameni spun că Sfânta Cuvioasa Parascheva face minuni pe care nici un alt sfânt român nu le face. Şi a devenit o tradiţie ca la Iaşi, de hramul Cuvioasei Parascheva să ajungă oameni cunoscuţi în popor ca posedaţi de diavol.(Ghimpele de Iaşi, 14 oct 2008)

[…]o femeie din Arad a început să se comporte ciudat. Preoţii şi jandarmii au luat-o pe sus şi au dus-o lângă racla sfântă. „Paraschevo tu ai omorât-o. De ce ai omorât-o, Paraschevo” ţipa în gura mare femeia. Cinci

281

Page 282: Coman Media Events

oameni o ţineau. […] Se spune că posedaţii au forţe uimitoare atunci când au astfel de crize. După cinci minute femeia şi-a revenit.[…]Numai că la vreo 20 de metri de raclă a reizbucnit criza. Atunci un călugăr a început s-o stropească cu multă aghiasmă. „Nu mă otrăvi. Nu arunca cu aia pe mine. Mă omori” ţipa femeia. În cele din urmă medicii i-au administrat un calmant. Pe margine lumea îşi făcea cruci şi se ruga pentru liniştea femeii. Cereau toţi îndurare şi aveau încredere că Sfânta Parascheva o va ajuta pe femeie.”(Ghimpele de Iaşi, 14 oct 2008)

„Maria are 60 de ani şi este din Craiova. Anul acesta a ajuns pentru prima dată la Iaşi de Sfânta Parascheva. După ce s-a rugat la racla de la Catedrala Mitropolitană, a plecat cu ochii în lacrimi. „A fost foarte emoţionant, pentru că am crezut că nu am să reuşesc să ajung”, a spus craioveanca Maria D.”

Maria Nica de 68 de ani, fără venit „ Ne rugăm să ne ajute Dumnezeu să fim sănătoşi. Venim cu mâncarea de acasă, nişte brânză, ouă şi stăm până miercuri pe unde apucăm”.

Natalia Pogariuc de 82 de ani „Este al patrulea an când ajung la Iaşi şi vin doar să mă rog în curtea Mitropoliei. Nu pot sta la rând pentru că mă dor picioarele. Voi dormi aici, în aer liber, şi nu o să-mi fie frig pentru că sunt îmbrăcată bine. Lângă biserică nu-ţi este nici foame la cât de frumos cântă”.(Alina Stan, Adevărul.ro, 11 oct 2009)

„Suntem din Bucureşti şi avem o mare bucurie că venim la Sfânta Parascheva. Am venit să ne rugăm pentru iertarea păcatelor, pentru sănătate şi bucurii. Ne ajută Sfânta să ajungem uşor în Iaşi”, a spus Florina Rachieru, de 53 de ani.” (Alina Stan Adevărul.ro , 11 oct 2009)

„Tania Roza este din Galaţi şi a venit vineri aseară pentru a două oară la Iaşi la Sfântă „Am mai fost şi anul trecut şi am simţit că ruga mi-a fost ascultată. Am venit cu copilul, cu mama, cu soacra, cu soţul şi vom pleca după ce ne vom trece pe la Sfântă. Anul trecut am stat o noapte întreagă până să ajungem la raclă anul aceasta, este la început şi e puţin mai liber. Cred că într-o oră ajungem”. Alina Stan Adevărul.ro (11 oct 2009)

„Am venit de câteva zile şi am trecut de şapte ori pe la raclă, voi sta până miercuri. Vin în fiecare an şi cred că pelerini ar trebui primiţi cu mai multă căldură”, a afirmat Georgeta Sadovei, din Braşov.” (Alina Stan, Adevărul.ro, 11 oct 2009)

„Dumnezeu ne ţine cu căldură. Eu sunt prima dată aici, am trecut pe la Sfântă. Omul meu venea înainte la Moaşte şi se ruga pentru mine. Acum, el e

Page 283: Coman Media Events

Mihaela APOSTOLPelerinajul de la Sfânta Cuvioasa Parascheva din Iaşi

cam bolnav, că are 85 de ani, şi am venit eu Mă rog pentru sănătate şi pentru casă”, a spus Lucia Scorţea, de 74 de ani din Tecuci. S-a împrumutat de la o vecină de câteva zeci de lei să ajungă la Moaşte, femeia stătea pe o pungă de plastic pe scările reci ale bisericii. „Stau cât mă ajută Dumnezeu”. ( V.D., Click, 13 oct 2009)

„Vin, ca în fiecare an, cu speranţă la Sfânta Parascheva pentru că simt că mă ajută să trec peste probleme, mai ales în această perioadă grea”. A declarat o bătrână de 65 ani din judeţul Bistriţa” (Realitatea. Net, 19 oct 2009)

Credinţe şi obiceiuri – Sfânta Vineri

Sfânta Parascheva este numită în popor şi Sfânta Vineri şi din acest motiv multe din semnificaţiile si atributele populare i se transferă Sfintei Parascheva. În credinţa populară Sfânta Vineri este reprezentată uneori ca o tânără femeie, alteori ca o bătrână, care apare în serile de vineri pentru a îi pedepsi aspru pe cei care lucrează, torc sau ţes sau au fost leneşi şi nu au terminat munca. Sfânta Vineri îi pedepseşte aspru pe leneşii care-i nesocotesc obiceiul transformând-i în animale sau făcându-i să sufere îmbolnăvindu-i, jupuindu-le pielea de pe degete, înţepându-i cu acele de cusut, sau în cazuri extreme omorându-i. Există mai multe personaje feminine cu legende asemănătoare Marţolea, Joimăriţa şi Sfânta Duminică care pedepsesc oamenii, mai ales femeile tinere care lucrează în timpul sacru. Femeia neştiutoare care a încălcat obiceiul poate fi salvată de o femeie iniţiată care reuşeşte să îmbuneze spiritul Sfintei. La originea acestui obicei de a nu lucra, a nu toarce, a nu scutura obiectele, a nu ara, şi mai toate activităţile casnice sau agricole din care se ridică praful, se află o zeitate slavă care era mesagerul soarelui. Credinţa populară interzicea orice activitate care producea praf de teama de a nu o supăra şi a nu fi pedepsit de zeiţă atunci când aceasta vizita pământul.

Prin asocierea Sfintei Vineri cu Sfânta Parascheva credinţa populară i-a transferat acesteia din urmă o serie de atribute

283

Page 284: Coman Media Events

specifice, astfel Parascheva a devenit o fiinţa providenţială capabilă de a face minuni şi rezolva problemele în mod spectaculos, dar în aceeaşi măsură o Sfântă capabilă să rezolve problemele apărute prin pedepsirea vinovatului prin măsuri extreme. Mă folosesc pentru exemplificare de câteva din relatările adunate în cartea tipărită la Editura Mănăstirea Sihăstria, Suferinţele Mamei Blondina – O martiră a Siberiei, aceste relatări surprind credinţele populare care circulă despre Sfânta Parascheva. Nu ai an si pag

„O femeie de la ţară, foarte disperată, a venit la Sfânta Parascheva că i s-a furat vaca. A dat un pomelnic şi a plecat. Peste o săptămână a venit să mulţumească Sfintei Parascheva, că a găsit vaca în al treilea sat.”

„O femeie care a lucrat mulţi ani în Sfânta Mitropolie mi-a povestit că o durea un picior tare rău. Ea s-a rugat mereu la Sfânta Parascheva să-i aline durerea, într-o noaptea visat pe Sfânta Parascheva care s-a atins de piciorul ei şi i-a spus: „Acum n-are să te mai doară”. Şi, într-adevăr, aşa a fost.”

„În duminica din 21 februarie a venit o femeie şi a întrebat cu ce poate ea mulţumi Sfintei Parascheva pentru ajutorul primit. Avea o singură fată studentă, care a fost condamnată de doctori la moarte, găsindu-i-se cancer în sânge - leucemie. Dar mama sa a dat rugăciuni la Sfânta Parascheva şi fiica ei s-a vindecat, este sănătoasă şi-şi continuă studiile. Am sfătuit-o să dea rugăciuni de mulţumire şi să vină şi ele cât de des pot la biserică să-i mulţumească Sfintei Parascheva şi lui Dumnezeu pentru ajutorul primit.”

„În ultimul război mondial ostaşii români şi ruşi au povestit următoarele: Când frontul era în jurul Iaşului şi când ruşii porneau la atac, apărea o femeie de statură uriaşă, prindu-se între cele două tabere de duşmani, ostaşii se simţeau sleiţi de puteri şi nu puteau să mai lupte. Astfel oraşul Iaşi a fost scutit de mari distrugeri. Era Cuvioasa Parascheva – ocrotitoarea”

„În ziua hramului, Sfânta Parascheva, 14 octombrie, o femeie s-a apucat să facă pregătiri pentru iarnă. Mama ei, femeie bătrână şi credincioasă, îi spune: „Draga mea, să nu faci asta, căci astăzi este o mare sărbătoare – ziua Sfintei Parascheva”. Ea îi răspunde: „în fiecare zi este câte un sfânt, dar eu n-am timp să-i prăznuiesc pe toţi”. La o oră după această discuţie, şi-a trimis fetiţa ei de nouă ani să cumpere ulei de la alimentară, dar, luându-se cu treaba, n-a observat că a trecut un ceas şi fetiţa numai vine. În cele din urmă, o vecină a

Page 285: Coman Media Events

Mihaela APOSTOLPelerinajul de la Sfânta Cuvioasa Parascheva din Iaşi

venit şi i-a spus că fetiţa e dusă cu salvarea la spital, deoarece a dat peste ea un autobuz. Dar pocăinţa mamei a fost sinceră şi fetiţa s-a făcut sănătoasă, fără nici o complicaţie. “

„În casa unui profesor universitar era o mare păgânătate. În ziua de 14 octombrie – hramul Sfintei Parascheva – soţia profesorului i-a spus femeii din casă „Astăzi să faci săpun”. Acesta fiind creştină, i-a răspuns: „Eu nu fac asta, că e mare sărbătoare. Astăzi e Cuvioasa Parascheva şi mă duc la Sfânta la Mitropolie la slujbă”. Şi s-a dus la sfintele slujbe. Stăpâna, foarte supărată, s-a apucat singură să facă săpunul. A aşezat un cazan afară şi acolo a clocotit grăsimea cu soda caustică şi cu apa. Ea a intrat în casă, iar fetiţa ei unică, de 12 ani, fugea în jurul cazanului şi la un moment dat, a căzut în el şi a murit imediat. “

În mărturisirile adunate în cartea Suferinţele mamei Blondina, sunt consemnate o serie de întâmplări violente, multe dintre acestea cu sfârşit tragic, pline de învăţăminte religioase, menite să înspăimânte şi să arate forţa Sfintei Parascheva. Textele prezintă o Sfânta Parascheva, cu trăsături caracterologice de zeitate păgână, care pedepseşte şi mutilează pe oricine îi nesocoteşte porunca şi dorinţele. Morala povestirilor se fundamentează pe faptul că ziua de Vineri şi ziua de hram a Sfintei trebuiesc respectate. Consecinţele nesocotirii Sfintei sunt cel mai adesea tragice, aceasta pedepsind persoanele care nu sunt evlavioase. Prin contrast, femeile şi bărbaţii care fac lucruri plăcute Sfintei au parte numai de lucruri bune pentru că Sfânta Parascheva are grijă să le îndeplinească dorinţele şi îi protejează sau îi scapă în mod miraculos de pedeapsă datorită credinţei statornice.

La polul opus, tonul discursului ales de către jurnalişti despre Sfânta Parascheva şi Sfânta Vineri este informativ menţionând doar care sunt obiceiurile şi tradiţiile în preajma sărbătorilor sale. Lipsind caracterul emoţional sau descrierile explicit punitive despre credincioşii care ignoră sacralitatea Sfintei.

„Obiceiuri şi superstiţii despre Vinerea Mare” – „În seara zile de 14 octombrie, praznicul se încheie cu o procesiune în jurul catedralei, având în

285

Page 286: Coman Media Events

frunte pe Mitropolitul Moldovei care, împreună cu alţi preoţi şi credincioşi, cu lumânări în mâini, poartă racla cu sfintele moaşte, în sunetul clopotelor şi al frumoaselor cântări bisericeşti. Vinerea Mare indică începutul sau sfârşitul unor activităţi pastorale şi tot acum este timpul desfăşurării târgurilor de toamnă, unde se comercializează în special lână şi brânză. Cu această ocazie se fac praznice şi se împarte pentru sufletele celor răposaţi. În Vinerea Mare nu se lucrează şi nu se coase, pentru a fi ferite casele de grindină şi trăsnet. Despre cei care sunt prinşi cosind se spune că le vor apărea negi pe mâini. Se spune, de asemenea, ca aşa cum va fi vremea de sărbătoarea Sfintei Parascheva, la fel va fi şi de Sfântul Dumitru, iar dacă a plouat până în Vinerea Mare, atunci iarna va veni mai târziu.” (Anca Caraman, Vinera Mare sau Sfânta Paraschiva la români, Gazeta de sud, Nr. 3298, vineri, 14 oct 2005)

„Oamenii care merg să se închine în faţa moaştelor sfinte cred că acestea sunt făcătoare de minuni. În popor, Sfânta Parascheva este cunoscută şi sub numele de Sfânta Vineri sau Vinerea Mare.” (Realitatea. Net, 13 oct 2007).

„Minunile Sfintei Parascheva sunt darul vindecării de boli şi izbăvirii de multe nevoi şi primejdii. Cunoscută în popor şi sub numele de „Sfânta Vineri sau „Vinerea Mare” (Realitatea. Net, 14 oct 2008)

Sfânta Parascheva este cea mai populară dintre sfinţii ale căror moaşte se află pe teritoriul României, recunoscută pentru puterea de a-i ajuta, prin rugăciunile ei, pe tineri, bătrâni, fecioare, mame, bolnavi şi săraci. (Realitatea. Net , 14 oct 2009)

„Sărbătoarea Cuvioasei Parascheva are o semnificaţie deosebită, datorită vieţii ei curate şi prezenţei moaştelor la Mitropolia Moldovei. Cuvioasa este chip, este model, este cale spre sfinţenie şi înălţimea credinţei”, ne-a spus părintele paroh al lăcaşului de cult, Stan Ştefan.” (Brăila: Hramul bisericii Sfânta Parascheva, Marian Gheorgeh, Ciprian Dragomir, 14 oct 2009)

„[…] Cuvioasa Parscheva, ocrotitoarea copiilor, femeilor însărcinate şi tuturor celor nevoiaşi.” (Realitatea. Net, 15 oct 2009).

Determinarea pelerinilor

Credinţa pelerinilor în puterea pe care o are Sfânta Parascheva, miracolele de care a dat dovadă, miracole care au fost recunoscute de către biserică, îi determină pe oameni ca pentru câteva zile să-şi părăsească casa şi să ia drumul pelerinajului.

Page 287: Coman Media Events

Mihaela APOSTOLPelerinajul de la Sfânta Cuvioasa Parascheva din Iaşi

Aceştia stau ore la coadă pentru a atinge racla sfântă. Jurnaliştii sunt impresionaţi de această dovadă de credinţă şi o consemnează impresionaţi.

În general, pelerinajul este considerat a fi un ritual democratic, fără limită de vârstă, gen, clasă sau religie, oricine doreşte să-l practice este binevenit. Experienţa spirituală prin care trece pelerinul pe parcursul călătoriei, la locul sacru şi prin dialogul cu divinitatea lasă urme în conştiinţa sa transfigurând-ul. În dorinţa sa de a simţi aripa divinităţii pelerinul traversează cu stoicism toate încercările care îi apar în cale convins fiind că această experienţă îl va purifica, va fi dovada recunoaşterii tăriei credinţei sale şi în final transfigurarea sinelui şi atingerea divinităţii.

Suferinţele pelerinului, ofrandele acestuia, încearcă să atragă atenţia divinităţii. Aceste eforturi pe care le face pelerinul sunt pentru a căpăta favorurile dorite şi „să reuşească în ceea ce întreprinde sau să dobândească virtuţile care îi vor permite reuşita, să prevină nenorocirile care-l pândesc ori pedeapsa meritată de vreo greşeală a lui” (R. Callois, 1997, p.27). Ofranda pelerinului trece dincolo de pragul sacrului prin efortul credinciosului ajungând în posesia divinităţii. Aceasta, după logica regulilor darului, nu poate refuza acest dar devenind datoare celui care i-l oferă. Divinitatea este legată prin acest dar şi trebuie să răspundă afirmativ îndeplinind dorinţele credinciosului pentru ca ordinea lumii, care este dezechilibrată de darul credinciosului, să fie restabilită. Puterile sacrului nu conced cu mare uşurinţă favorurile de aceea acestea încearcă să-l determine pe credincios să renunţe introducând tot felul de ispite şi greutăţi (R. Callois, 1997, p.28). De aceea pelerinii rabdă stoici toate încercările şi ispitele pe care călătoria, coada la moaşte, frigul, ploaia, le aştern în faţa lor având convingerea că eforul lor este pe măsura răsplăţii care va veni.

„Vremea rea nu i-a împiedicat însă pe credincioşi, care au venit cu miile să se închine ocrotitoarei Moldovei şi Bucovinei. Dimpotrivă, pelerinii cred că ploaia este un semn de belşug. Mii de pelerini din oraşele Moldovei şi

287

Page 288: Coman Media Events

din toată ţara au venit la Iaşi, în ciuda ploii, pentru a participa la Sărbătorile Iaşului […].” (Libertatea,14 oct 2002)

„Ieri, în jurul orei 11, aproximativ 20 de credincioşi din judeţele Buzău, Bârlad, Vaslui, Constanţa, Turnu Severin, se aşezaseră la rând pentru a aştepta scoaterea sfintelor moaşte. Credincioşii nu au renunţat, în ciuda ploii şi a frigului. Înveliţi în pături, aceştia au venit aproape din toate comunele judeţului. Pelerinii vor rămâne, la Iaşi, până în ziua de 15 octombrie.”(Ziua, 14 oct 2002)

„Chiar dacă au îndurat frigul de noaptea trecută, spun că merită tot efortul. Bătrâni şi tineri, cu toţii s-au aşezat la coadă şi au îndurat frigul mai bine de 12 ore, pentru a atinge racla de argint a sfintei Paraschiva. “ (Realitatea. Net, 13 oct 2006)

„Credincioşii s-au aşezat încă de joi la rând pentru a fi siguri că vor atinge raclele cu sfintele moaşte. Dar şi pentru a asista la slujba de resfinţire a Catedralei Mitropolitane. Nici frigul de peste noapte nu a reuşit să îi sperie pe oameni.” (Realitatea. Net, 11 oct 2007).

„Oamenii au stat mai mult de 14 ore la coadă pentru a ajunge la moaşte”, (Realitatea. Net, 13 oct 2007).

„Mulţi dintre ei au venit chiar de sâmbătă, iar nopţile şi le-au petrecut sub cerul liber” (Realitatea. Net, 14 oct 2008)

„Nu toţi pelerinii au apucat să mănânce sarmale, mulţi dintre ei ajungând la spital din cauza epuizării. Oboseala, înghesuiala, foamea şi faptul că nu si-au luat medicamentele la timp au fost principalele cauze pentru care numeroase persoane au avut nevoie de îngrijiri medicale. Printre aceştia şi un preot de 34 de ani din Mureş, care a leşinat între timp ce aştepta la o coadă de peste doi kilometri, ca să se închine la Sfintele Moaşte. Deşi medicii au insistat să rămână la spital, acesta a refuzat cu îndărătnicie şi s-a întors la pelerinaj şi s-a întors la pelerinaj.” (Ema Nedelcu, Cancan, 15 oct 2008).

„Pelerinii au avut motiv mai mare de supărare: politicienii care au venit la Iaşi au format un rând separat pentru a se închina. Gestul i-a înfuriat teribil pe cei care au stat zi şi noapte la coadă, unii dintre ei începând chiar să vocifereze.”( Ema Nedelcu, Cancan, 15 oct 2008).

Page 289: Coman Media Events

Mihaela APOSTOLPelerinajul de la Sfânta Cuvioasa Parascheva din Iaşi

Zgribuliţi, pe treptele bisericii sau pe spaţiul verde, zeci de persoane, tineri şi bătrâni, au aşteptat să treacă noaptea ascultând slujba”( V.D., Click, 13 oct 2009).

„Aşezat ore întregi la rând, îndurând fie frigul şi ploaia, fie foamea şi setea, fie oboseala sau alte neputinţe, pelerinul ne învaţă că omule este chemat să introducă în viaţa lui acest element al lipsei de grabă într-o lume grăbită, a spus Înalt Prea Sfinţitul Teofan în mesajul său către pelerin în timpului slujbei”, (Realitatea. Net, 14 oct 2009).

„A plouat torenţial toată ziua, acum plouă mocăneşte, iar noaptea temperatura a scăzut spre zero grade. Cine nu mai rezistă să stea în ger se refugiază în maşina cu care a ajuns la Iaşi. Toate trotuarele sunt pline de maşini venite din tată ţara, în care câte patru sau cinci oameni, înfofoliţi în pături şi cuverturi, dorm cum pot. Cei mai mulţi, însă, înfruntă ploaia şi gerul în curtea bisericii. Şi înăuntru e plin, însă, nu se poate sta mult. Mulţimea care intră şi iese pe uşă face ca alţi oameni să fie împinşi pe altă uşă. Jandarmii au fost chemaţi în biserică să asigure ordinea, însă nu au spor din cauza credincioşilor mai cu râvnă, care stau în genunchi şi îngreunează deplasarea celorlalţi. Mici scandaluri izbucnesc la intrarea în biserică. Femeile bătrâne strigă că sunt strivite, oamenii mai în putere le invită să iasă la aer şi să nu mai încerce să intre unde nu au loc” (Dan Radu, Gândul, 15 oct 2009)

„Semn rău?” „Mama lui Gigi Becali şi-a fracturat mâna în timp ce se afla la rugăciune la moaştele Sfintei Parascheva de la Iaşi. Incidentul a avut loc în timp e Alexandra Becali, de 79 de ani, stătea la coadă împreună cu fiul său, europarlamentarul Gigi Becali, pentru a ajunge la racla cu sfintele moaşte. Bătrâna a fost transportată la spitalul Sfântul Ioan din Iaşi, unde s-a constatat că şi-a fracturat mâna stângă. Medicii i-au aplicat un bandaj gipsat şi i-au administrat calmante, precum şi medicamente pentru hipertensiune, bătrâna resimţind din plin oboseala statului la coadă. Cu toată durerea puternică, Alexandra Becali a refuzat să rămână în spital şi s-a întors în curtea Mitropoliei pentru a ajunge să atingă sfintele moaşte” (Cancan 15 oct 2009)

„[…] Bărbaţii se remarcau şi ei cu pălării cu boruri largi şi câte un covor rulat pe care îl cărau mai mulţi inşi.” E un truc pentru a intra cât mai mulţi în biserică. Pe urmă îl lasă la ieşire, nu-l mai iau cu ei”, explică jandarmii. La moaşte nu merge, însă, cu trucuri. Cine nu e nici preot, nici călugăriţă trebuie să parcurgă calvarul cozii. După 10 ore de stat în ploaie şi în frig, ajung la moaşte mai mult morţi decât vii. Acolo intervin preoţii, mult mai stricţi decât jandarmii. Nu poţi poposi decât câteva secunde, cât să atingi veşmintele sfintei

289

Page 290: Coman Media Events

sau să le săruţi, după care eşti împins să faci loc celor care vin din urmă. Oamenii nu se mulţumesc, însă, cu atât de puţin. Au cu ei icoane, cruciuliţe, brăţări pe care le freacă de moaşte pentru a le sfinţi. Cine are mai multe lucruri de sfinţit este sfătuit să le depună pe toate într-o pungă, însă cine nu vrea să înţeleagă asta strigă în gura mare că, dacă nu scoate tot ce e de sfinţit, a făcut tot drumul degeaba. Unul, în lipsa altor obiecte, îşi freacă buletinul de hainele sfintei. O femeie a venit cu fiul de câteva luni şi îi bagă capul pe gaura unde se pot atinge moaştele.” (Dan Radu, Gândul, 15 oct 2009)

„Mii de enoriaşi rezistă cu stoicism de câteva zile la cozile de pe Dealul Mitropoliei” (Ziare.com, 18 oct 2009)

Numărul pelerinilor şi lungimea cozii de pelerini

Numărul pelerinilor şi lungimea cozii de pelerini reprezintă un barometru pe care jurnaliştii îl folosesc în mod constant. De fiecare dată când reporterii vor să descrie cititorilor evenimentul se folosesc de ceea ce le este mai la îndemână, mulţimea de oameni. Datorită informaţilor preluate de la Jandarmerie, Primărie şi Biserică ei monitorizează în permanent dimensiunile cozii. În sine, coada la moaşte şi numărul pelerinilor sunt două elemente constante în relatările reporterilor. Cele două au o viaţă proprie într-o perpetuă metamorfoză. Uneori relatările se centrează pe dimensiunea cozii şi evenimente sunt contradictorii de la un ziar la altul. Se vorbeşte de un milion sau un milion şi jumătate de pelerini care au sosit în oraş, pentru ca apoi cifra să se micşoreze semnificativ, aici mă refer la numărul persoanelor care stau la coadă, persoanele care vor mânca la cantină şi numărul sarmalelor care vor fi date de pomană de hram. Felul în care este descrisă coada la moaşte prin expresii ca: flux de pelerini, punct maxim, în medie, construiește o imagine rigidă mecanică dezumanizată. Pelerinii nu sunt decât multe puncte care construiesc un mecanism în mişcare. În general, reporterii se feresc să cerceteze starea de spirit a pelerinilor sau să o înţeleagă, ei se rezumă în a surprinde instantanee şi de a alege din

Page 291: Coman Media Events

Mihaela APOSTOLPelerinajul de la Sfânta Cuvioasa Parascheva din Iaşi

discursurile pelerinilor pe acelea care subliniază credinţa, suferinţele sau motivele pelerinilor.

Peste un milion de pelerini au venit la Iaşi, la sfârşitul săptămânii trecute, pentru a se ruga la moaştele Sfintei Parascheva. Anul acesta, atât conducerea primăriei cât şi Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Daniel, au estimat numărul pelerinilor prezenţi în oraş la peste 1,2 milioane. Coada pe care o formau pelerinii care aşteptau să se roage la moaştele Sfintei Parascheva depăşea 3-4 km.(Libertatea, 15 oct 2001)

„Autorităţile ieşene apreciază că anul acesta, la pelerinajul organizat de Sfânta Parascheva, au participat aproape 500.000 de credincioşi, printre care şi multe personalităţi.” (Libertatea 15 oct 2002)

„Sute de mii de pelerini la slujba Sfintei Parascheva – Oamenii au venit de la sute de kilometrii şi au stat zece ore la coadă pentru a atinge racla cu Sfintele moaşte. “(Ziua, 15 oct 2003)

„Autorităţile locale au estimat că în judeţul Iaşi vor sosi 1,5 milioane de pelerini şi de aceea au fost solicitate forţe suplimentare de menţinere a ordinii publice din Bacău”(Constantin Mazilu, Ziua, 13 oct 2004)

„Se aşteaptă ca afluxul de pelerini să fie mai mare decât în alţi ani şi să depăşească serios cifra de un milion” (9AM News, 1 oct 2005)

Peste un milion de credincioşi au participat sâmbătă la Iaşi […]Realitatea. Net (13 oct 2006)

Sute de mii de pelerini s-au aşezat la rând la Sfânta Parascheva încă de vineri după-amiază, pentru a putea atinge sfintele moaşte.” Realitatea. Net (13 oct 2006)

„Coadă de 500 m la Sfânta Parascheva” – Mii de pelerini, sosişi la Iaşi pentru a se închina la moaştele Sfintei Parascheva, au format o coadă de jumătate de kilometru. (Libertatea, 13 oct 2006)

„Peste o sută de mii de pelerini au bătut şi anul acesta drumul Iaşului […]” Realitatea. Net (14 oct 2006)

„Coada la moaştele sfinţilor depăşeşte un kilometru în lungime.” Realitatea. Net (11 oct 2007).

291

Page 292: Coman Media Events

„Din cauza numărului foarte mare, pelerinii veniţi să se roage sau să se închine la moaştele sfinţilor sunt nevoiţi să stea mai bine de 12 ore la un rând care depăşea patru kilometri lungime. Pentru pelerini, reprezentanţii Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei şi cei ai Primăriei Iaşi au pregătit 25.000 de porţii cu hrană rece şi 30.000 de porţii de ceai, însă cele două instituţii sunt depăşite de situaţie, întrucât numărul celor veniţi anul acesta la Iaşi este cel mult mai mare decât în anii anteriori. La aceasta s-a adăugat şi frigul de peste noapte, temperatura din centrul Iaşului fiind de 6 grade Celsius.” (Ziua, 15 oct 2007)

„ La fiecare oră, cel puţin 1.000 de credincioşi au trecut prin faţa raclei”, Realitatea. Net (10 oct 2008).

„Peste 50.000 de credincioşi s-au închinat la moaştele Sfintei Parascheva, în primele două zile de pelerinaj, jandarmii aşteptându-se ca numărul acestora să crească de peste 10 ori până de peste 10 ori până pe 14 octombrie” Ziare. Com (12 oct 2008)

„Potrivit jandarmilor, într-un minut, 30 de pelerini se închină la moaştele Sfintei Parascheva, în condiţiile în care, duminica, la orele 17:00, coada se întindea pe aproape 500 metri” (Ziare. Com, 12 oct 2008)

„Coada la care au stat cei care au vrut să atingă moaştele s-a întins pe o distanţă de mai bine de doi kilometri, informează PRO TV. Credincioşii au aşteptat şi câte opt ore pentru a ajunge la racla instalată în faţa catedralei.”„[…] Organizatorii se aşteaptă ca la liturghie să asiste jumătate de milion de oameni, localnici şi pelerini.”(Ziare.com, 14 oct 2008)

„Până luni după-amiază, peste 80.000 de pelerini s-au închinat la moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva şi ale Sfântului Nifon. Potrivit jandarmilor, un pelerin aşteaptă, în medie, circa şase – şapte ore până să ajungă la catafalcul unde sunt depuse moaştele, coada fiind desfăşurată pe patru străzi centrale ale Iaşului.” Realitatea. Net (14 oct 2008)

„Potrivit estimărilor jandarmilor, un milion de pelerini vor veni în acest an la Hramul Sfintei Cuvioase Parascheva.” (Evenimentul Zilei evz.ro, 7 oct 2009)

„[…] câteva sute de persoane formau rândul la Sfânta Parascheva, iar timpul de aşteptare în cazul fiecărui pelerin se ridica la 50 de minute, potrivit

Page 293: Coman Media Events

Mihaela APOSTOLPelerinajul de la Sfânta Cuvioasa Parascheva din Iaşi

căpitanului Mihai Cojocariu, purtător de cuvânt al Jandarmeriei Iaşi “Realitatea. Net (11 oct 2009).

„Potrivit jandarmilor, până acum s-au închinat aproximativ 30.000 de pelerini la moaştele sfinte. „Acum, rândul este de circa 300 metri, o persoană stă,în medie, trei ore pentru a se închina. Momentan, avem circa 1000 de persoane la rând, iar numărul celor care s-au închinat efectiv, de la debutul pelerinajului, se apropie de 30.000 de persoane” a declarat căpitan Mihai Cojocariu, purtător de cuvânt al Jandarmeriei Iaşi. “ (Realitatea. Net, 12 oct 2009)

„La final (-ul procesiunii) moaştele au fost depuse din nou în faţa catedralei, unde credincioşii au format cozi uriaşe.” (Realitatea. Net, 12 oct 2009)

„Punctul maxim al fluxului de credincioşi s-a înregistrat cu o noapte în urmă, când rândul la Sfântă a ajuns la doi kilometri, acoperind şapte străzi din perimetul Mitropoliei. Jandarmii au susţinut că peste 10.000 de persoane au stat, în acelaşi timp, la rând. Începând din 14 octombrie dimineaţa, rândul a rămas constant, cu circa 6.000 – 7.000 credincioşi, pe o distanţă de 1.2 kilometri”, (Realitatea. Net, 14 oct 2009).

„Peste 160.000 de credincioşi s-au închinat la moaştele Sfintei Parascheva şi ale Sfântului Vasile cel Mare în cele şase zile de pelerinaj la Catedrala Mitropolitană, în perioada 10-15 octombrie, potrivit estimărilor Jandarmeriei Iaşi.”(Ziare.com, 15 oct 2009)

„Punctul maxim al fluxului de credincioşi s-a înregistrat în cursul nopţii de marţi spre miercuri, când rândul al Sfânta a ajuns la doi kilometri, acoperind şapte străzi din perimetrul Mitropoliei. “( Ziare.com, 15 oct 2009)

„Mai bine de 125.000 de credincioşi au stat şi câte 12 ore la coadă, ieri, la Sfânta Parascheva, pentru a putea atinge moaştele pentru câta secunde. Coada s-a întins pe mai bine de şapte străzi, adică doi kilometri” (Dan Radu, Gândul, 15 oct 2009)

Masa ritualică şi hramul Sfintei Parascheva

În fiecare an cu ocazia Hramului de Sfânta Parascheva, conform rânduielilor religioase, biserica oferă pelerinilor un praznic. Datorită numărului foarte mare de pelerini pe lângă

293

Page 294: Coman Media Events

efortul Mitropoliei din Iaşi se alătură şi Primăria Iaşi împreună cu diferite firme locale care oferă bani sau mâncare.

Obiceiul de a oferi mâncare celor care sunt flămânzi este specific în foarte multe alte religii care accentuează importanţa milei şi carităţii. Obiceiul creştin de a îi hrăni pe flămânzi are rădăcini în iudaism şi a fost preluat de creştinii bisericii primare. La începutul creştinismului, bisericile purtau responsabilitatea hrănirii orfanilor, văduvelor şi a persoanelor nevoiaşe. Responsabilitate care ulterior a fost preluată de către ordinele călugăreşti, acestea ofereau inclusiv pelerinilor şi călătorilor o masă caldă şi un pat (S. Katz, 2003, p. 414). Aşezările mănăstireşti sunt considerate a fi precursoarele hanurilor şi hotelurilor prin serviciile de cazare şi hrană pe care le ofereau pelerinilor şi călătorilor, şi mai ales prin gradul ridicat de siguranţă şi confort.

Hrana şi rolul ei în religie are rădăcini adânci, de la începuturile umanităţii şi până în prezent hrănirea este încărcată de etichete, prescripţii şi tabuuri. Ceremoniile recoltei, oferirea produselor agricole, sărbătorile anotimpurilor încărcate de roade şi deschiderea sezonului specific de cules sau vânat sunt prezente la toate popoarele prin ritualuri care subliniază atitudinea reverenţioasă a omului în faţa valorii hranei (Malinowski, 1993, p.23).

Fiecare religie se centrează pe un anume ritual alimentar pe care îl consideră mai important decât celelalte. În religia creştină, masa pascală avută de către Iisus împreună cu cei 12 apostoli, Cina cea de taină, este considerată definitorie, acesta fiind momentul în care Fiul lui Dumnezeu anunţă că pâinea şi vinul reprezintă trupul şi sângele său. Acest ritual al Euharistiei este repetat la fiecare liturghie şi i se conferă o forţă supranaturală ajutând la conectarea spirituală a fiinţei umane cu forţele divine. (S. Katz, 2003, p. 412).

Praznicul oferit pelerinilor cu ocazia hramului este circumscris de preceptele moralei creştine de a îi hrăni pe cei

Page 295: Coman Media Events

Mihaela APOSTOLPelerinajul de la Sfânta Cuvioasa Parascheva din Iaşi

flămânzii, dar şi încărcat de simbolistica euharistică a pâinii şi a vinului. Jurnaliştii însă par nepăsători la această simbolistică a praznicului şi comentariile lor privesc doar modul anecdotic al evenimentului.

Masa oferită pelerinilor este o sursă constantă de situaţii neprevăzute. Se discută despre meniul evenimentului, numărul sarmalelor, litrii de vin, bere sau suc, sau provenienţa acestora. Pe lângă acest subiect, cel mai adesea jurnaliştii comentează evenimentul prin prisma unei pomeni electorale din partea autorităţilor locale în dorinţa lor de a se face cunoscute. Alteori, comentariile se centrează asupra modului în care pelerinii se înghesuie să primească pomana şi „uită de cele sfinte”.

„50 de mii de sarmale au fost împărţite săracilor. După slujba de la Mitropolie, mulţi pelerini au fugit în spatele Primăriei, unde aşteptau cu ochii măriţi şi salivând abundent momentul în care vor ajunge în faţa oalelor cu sarmale”(Libertatea, 15 oct 2001)

„Primarul comunei Bălţi, Mihai Hlihor şi primarul comunei Erbiceni s-au gândit ieri să facă un gest creştinesc cu ocazia Sărbătorilor Iaşilor […] au distribuit pelerinilor care erau aşezaţi la coadă pentru a se ruga la sfintele moaşte o mie de pachete conţinând hrană, sucuri şi apă minerală.” (CM, Bună Ziua Iaşi, 14 oct 2003)

„La Cantina de Ajutor Social a Primăriei vor mânca aproximativ 60 de mii de pelerini, masa oferită de municipalitate şi diverşi oameni de afaceri din Iaşi”(Constantin Mazilu, Ziua de Iaşi, 13 oct 2004)

„La Iaşi, Pregătirile pentru sărbătoarea hramului Cuvioasei Parascheva sunt în toi. În aşteptarea tradiţionalelor sarmale pentru pelerini, vinul fiert şi micii stau la loc de cinste în această perioadă, când ieşenii participă la zilele oraşului. 15 lei un mititel rumen, 25 de lei hamsiile cu usturoi, un pahar de must, 15 lei, iar unul de vin 10 lei. Mai sunt 3 zile până la sărbătoarea Sfintei Cuvioasa Paraschiva, dar comercianţii sunt pregătiţi.”(Realitatea. Net, 11 oct 2006)

„Anul acesta, autorităţile au comandat 50.000 de sarmale în foi de viţă şi de varză pentru masa pelerinilor […]. Pelerinilor li se vor mai oferi

295

Page 296: Coman Media Events

cârnăciori de casă şi colaci moldoveneşti tradiţionali.”Realitatea. Net (14 oct 2006)

„Angajaţii din instituţiile subordonate primăriei ieşene au învârtit zilele acestea la peste 50.000 de sărmăluţe.[…]”

„Personalul de la Direcţia de Administrarea Patrimoniului Public şi Privat au scăpat ceva mai ieftin. Doar au donat bani, 450 de lei, pe care i-au trimis la unul dintre căminele de bătrâni din oraş. Acolo bucătăresele experimentate au pregătit sărmăluţele. Printre angajaţii primăriei care s-u distrat la făcut sarmale mai sunt şi poliţistele comunitare care au reuşit să adune aproximativ 5.000 de sărmăluţe şi cei de la Serviciul de la Evidenţa Informatizată a Persoanei.”

„Mult mai ieftin au scăpat salariaţii de la societatea Citadin din Iaşi, care se ocupă de asfaltări. „Noi am solicitat Consiliului de Administraţie să aloce 2000 lei pentru sarmale. Toţi membri, de la toate partidele, au votat pentru alocarea acestei sume din bugetul pentru sponsorizări. Am comandat la un restaurant şi în final au ieşit vreo 3.000 de sarmale”, a declarat Cătălin Neculau, director Citadin Iaşi. Nici angajatele din Primărie nu au mai învârtit la sarmale, aşa cum făceau în urmă cu câţiva ani. S-a alocat suma de 9.000 de lei din bugetul local atât pentru sarmale cât şi pentru cei 1.00 de litri de vin şi 500 de litri de bere.”

„Iniţiatorul sarmalelor pentru pelerini este Constantin Simirad, în perioada în care era primar. Tradiţia era pe vremea respectivă ca una dintre persoanele care veneau cu sarmale făcute acasă să fie chiar Steluţa Simirad, soţia fostului şef al oraşului.” Dumitriţa Neamţu, Gândul (13 oct 2008)

„Pelerinii veniţi la moaştele Sfintei Parascheva vor avea parte în acest an de o superofertă culinară. Primăria din Iaşi le pregăteşte 70.000 de sarmale, 500 de litri de vin, 150 de litri de apă minerală, 600 de kilograme de mere şi 450 de litri de sucuri. Acestea vor fi puse pe masă pelerinilor după terminarea slujbei de la Mitropolie. Potrivit reprezentanţilor primăriei, aproximativ 25.000 de sarmale vor fi oferite pelerinilor de societăţile şi direcţiile din subordinea municipalităţii, alte 10-15.000 de sarmale vor fi aduse de către sponsori, iar diferenţa până la 70.000 ca reprezenta contribuţia primăriei. Poliţia comunitară şi societatea Citadin vor contribui cu câte 5.000 de sarmale, CET va pregăti 4.500 de sarmale, iar Direcţia Tehnică, Direcţia Pieţe şi Termo Service vor asigura între 1.500 şi 3.500 de sarmale.” Maria Manoliu, Gândul (14 oct 2009)

„ În anii trecuţi, a fost necesară intervenţia jandarmilor din cauza busculadelor create în faţa cazanelor cu sarmale sau a butoaielor de vin.” Maria Manoliu, Gândul (14 oct 2009)

Page 297: Coman Media Events

Mihaela APOSTOLPelerinajul de la Sfânta Cuvioasa Parascheva din Iaşi

„Au primit sarmale şi vin de la poliţiste” „Misiune: Poliţistele au ajuns, pentru o zi, la „cratiţă” şi au împărţit sarmale pelerinilor. “ (Ema Nedelcu, Cancan, 15 oct 2008).

„Nu toţi pelerinii au apucat să mănânce sarmale, mulţi dintre ei ajungând la spital din cauza epuizării” (Ema Nedelcu, Cancan, 15 oct 2008).

„Mii de credincioşi din capitală s-au călcat în picioare şi la câteva biserici din Capitală. Înghesuiala a fost în special la locaşurile de cult, unde enoriaşii s-au putut închina la veşmintele şi moaştele Sfintei Parascheva.” (Ema Nedelcu, Cancan, 15 oct 2008).

„Chiar dacă din cauza înghesuielii câteva persoane au leşinat, oficialii primăriei susţin că organizarea este foarte bună, iar coada la Sfântă merge destul de repede.” (Maria Manoliu, Gândul, 14 oct2009)

„La Galaţi, câteva sute de oameni s-au călcat în picioare şi s-au bătut pentru un pachet cu mâncare”, „Slujba de prăznuire a Sfintei Paraschiva s-a încheiat cu îmbrânceli, ţipete şi înjurături. Sute de oameni s-au călcat pentru un pachet cu ajutoare. Îmbrânceli şi la Ploieşti, la Biserica Sfânta Vineri. Jandarmii nu au reuşit să facă faţă sutelor de credincioşi care s-au înghesuit ca să primească pachete cu hrană. La Iaşi, primăria şi 10 restaurante au pregătit 75 de sarmale pentru miile de pelerini veniţi […]”. „Organizatorii au învăţat însă din experienţa anilor precedenţi şi au reuşit să evite înghesuiala” „Acu’ ne-am organizat mai bine, că lăsăm în tranşe să intre, câte 25-30 de pelerini, a precizat Romeo Olteanu, viceprimar Iaşi”. (Realitatea. Net, 15 oct 2009).

Concluzii:

Pelerinajul este un fenomen complex şi modul în care acesta este surprins de către presă subliniază dimensiunea dinamică a acestui conglomerat în care sunt antrenate oameni, organizaţii, locuri şi lucruri.

Jurnaliştii se feresc să explice şi să găsească justificări gesturilor şi ritualurilor, ei preferă să constate, să numere, să folosească trimiteri istorice, să planeze deasupra evenimentului alegând anecdoticul. Totuşi, jurnaliştii reuşesc să surprindă prin

297

Page 298: Coman Media Events

interviuri în care ştiu să asculte vocea pelerinului şi să îi contureze gândurile. ….

Mecanica economică din spatele pelerinajului de la Iaşi

Atitudinea religioasă şi comercianţii

Pe lângă dimensiunea religioasă există şi coexistă dimensiunea laică şi mercantilă a pelerinajului fără de care mecanismul evenimentului nu poate exista şi extinde la dimensiunea de a cuprinde şi a gestiona milioane de oameni. În spatele dimensiunii spirituale se află nevoile biologice – hrană, cazare, transport, nevoia de siguranţă şi protecţie, îngrijiri medicale, care trebuiesc satisfăcute şi care pornesc, în mod inevitabil, motorul economic. Cu toate acestea marele motor economic este desconsiderat de către viziunea profund religioasă în încercarea de a separa partea spirituală de partea economică, însă această legătură este imposibil de rupt.

Motivul desconsiderării a economicului are rădăcini profunde în religia creştină şi începe prin exemplul Mântuitorului care alungă vânzătorii din templu: „Şi a intrat Iisus în templu şi a alungat pe toţi cei ce vindeau şi cumpărau în templu şi a răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi scaunele celor care vindeau porumbei. Şi a zis lor: Scris este: „Casa Mea, casă de rugăciune se va chema, iar voi o faceţi peşteră de tâlhari!” Matei 20-21:12,13.

Demonizarea negustorului de către biserică de-a lungul istoriei este o constantă. Religia creştină a privit întotdeauna negustorii, în general, comerţul, ca fiind una dintre activităţile necinstite. Negustoria a fost mereu condamnată în diferite edicte, texte şi menţiuni, una dintre celebrele expresii se găseşte în decretul lui Graţian din secolul al XII-lea, text de o importanţă capitală în dreptul canonic, care menţionează că: „Lui Dumnezeu nu-i poate plăcea negustorul, sau cu greu”. Există nenumărate

Page 299: Coman Media Events

Mihaela APOSTOLPelerinajul de la Sfânta Cuvioasa Parascheva din Iaşi

texte care subliniază rolul marginal acordat comerciantului în societate şi neîncrederea cu care acesta este privit: „greu este să nu comiţi păcate când profesiunea practicată este cumpărarea şi vânzarea” spune Papa Grigore cel Mare, de asemenea Sfântul Toma d’Aquino preciza că „negoţul, considerat în sine, are un oarecare caracter ruşinos” (Le Goff, 1994, p. 78).

Această asociere a bisericii, credinţei cu partea pecuniară, cu comerţul întotdeauna este discreditată, aceeaşi atitudine o regăsim şi în tonul în care jurnaliştii comentează adesea problema economică şi religia. În ochii tuturor cele două nu pot fi amestecate – divinitatea şi banii, sacrul şi profanul, reprezintă două spaţii care nu se pot atinge, se resping reciproc. Motivul acestei imposibile conexiuni se bazează pe dorinţa egoistă a comerciantului de a obţine profit şi în consecinţă de a câştiga bani nemunciţi ceea ce contravine moralei creştine. Comerţul, spune Sfântul Toma „este pe bună dreptate blamat pentru că, în sine, el satisface pofta nemăsurată de profit care, departe de a cunoaşte vreo limită, se măreşte la infinit” (Le Goff, 1994, p. 78).

Printre damnaţii Infernului se află negustorii împreună cu toţi ce care iubesc bogăţia şi luxul. Aceştia sunt adesea reprezentaţi ca fiind torturaţi de către diavolii datorită păcatului avariţiei, unul dintre păcatele capitale. Totuşi, comerciantul nu este preocupat doar de bunurile lumeşti, ci datorită faptului că negustorii sunt condamnaţi la muncile iadului adesea se pocăiesc şi sunt preocupaţi de mântuirea sufletească. De aceea, unii negustori medievali mânaţi de sentimente religioase la sfârşitul vieţii renunţă la comerţ şi la averile lor pentru a se călugări în dorinţa salvării sufletului. În acelaşi timp, breslele comercianţilor, datorită presiunii preceptelor religioase, aveau în statutele negustoreşti menţiuni speciale cu privire la felul în care breasla să ajute financiar biserica şi oamenii nevoiaşi. Ajutorul financiar pe care îl primea Dumnezeu, adică săracii – reprezentanţii săi pe pământ, era strict precizat şi notat în registrele contabile ale

299

Page 300: Coman Media Events

firmelor în rubrici speciale cu menţiunea pentru „Jupân Dumnezeu” (Le Goff, 1994, p. 98).

Moartea, dar mai ales teama de Infern, îi determina pe marii comercianţi să încerce o ultimă tentativă de a-şi mântui sufletul prin respectarea preceptelor bisericii şi restituirea averilor luate pe nedrept victimelor. Desigur, remuşcări tardive care nu-i afectau în nici un fel pe ei, ci pe moştenitorii lor care trebuiau să suporte consecinţele deciziei părintelui lor. Aceste acte pioase reparatorii a căror valoare morală şi sentimentală este îndoielnică sunt caracteristice pentru practica religioasă a negustorilor până în modernitate.

Biserica neputând să stăpânească dinamica comerţului a ajuns treptat să accepte prezenţa negustorului şi să devină tolerantă prin oferirea a diverse derogări, scutiri şi edicte care luau în considerare riscurile la care se expunea comerciantul. Munca comerciantului în timp începe să devină acceptată de către doctrina bisericii şi, astfel, apare noţiunea de negustor util societăţii. Statut de negustor util a permis comercianţilor să nu mai aparţină breslelor marginalizate şi să devină membrii activi necesari ai cetăţii.

În perioada Renaşterii au apărut două idei care au desăvârşit afirmaţiile tolerante ale bisericii şi au condus la modificarea definitivă a atitudinii faţă de comerţ. Prima idee se referă la conceptul de „bun comun” şi care aparţine gândirii antice, concret, a pătrunderii dreptului roman în teologia creştină. În special ideea de „utilitate generală” importantă în filosofia lui Aristotel a fost înţeleasă de către teologii creştini ca fiind o muncă care este prestată de către comercianţi în folosul public pentru ca populaţiei să nu-i lipsească cele necesare existenţei, iar profitul comerciantului este remuneraţia muncii prestate. Astfel, în secolul al XV-lea Guillaume Durand şi Burchard din Strasbourg afirmă că „Neguţătorii muncesc pentru beneficiul tuturor şi fac operă de utilitate publică aducându-şi mărfurile la iarmaroace şi luând altele de acolo” (Le Goff, 1994, p. 90). Cea de-a doua idee

Page 301: Coman Media Events

Mihaela APOSTOLPelerinajul de la Sfânta Cuvioasa Parascheva din Iaşi

reprezintă o evoluţie în gândirea medievală – recunoaşterea independenţei ţărilor din punct de vedere economic şi necesitatea practicării schimburilor comerciale. Această idee este fundamentul principiul liberului schimb şi temelia capitalismului liberal care se va desăvârşi în secolul al XIX-lea. Din acest moment comerţul reprezintă o necesitate care are acceptul lui Dumnezeu şi nu mai este hulită de către biserică. Neguţătorul nu mai este un personaj negativ lacom după avere, ci este un personaj pozitiv binefăcător, uneori providenţial, un membru important al comunităţii creştine. Negustorul prin munca pe care o depune este menit să salveze umanitatea. Noul profil al comerciantului astfel conturat acesta îşi poate desăvârşi nestingherit ţelurile sale –bogăţia, afacerile şi gloria.

Cu toate acestea asocierea comerţului cu biserica rămâne un subiect delicat. Este considerată ca fiind normală conduita negustorul care din profitul său donează bani bisericii şi nevoiaşilor şi care se implică în viaţa cetăţii, însă nu este normal ca biserica să transforme activitatea religioasă într-o sursă de profit, chiar dacă banii sunt folosiţi în scopuri nobile.

Dinamica economică a evenimentului prezentată de mass-media

Media priveşte componenta economică a pelerinajului din perspectiva mercantilă tautologic. Aceasta înţelege evenimentul ca fiind un fenomen polivalent care se îndepărtează de trăirea profund religioasă. Există în jurul evenimentului o multitudine de alte aspecte care aparent nu au legătură pelerinajul: interesul presei pentru spectaculos, pentru ceea ce iese din comun, pentru delicventa etc …

Jurnaliştii prezintă o varietate de lumi pestriţe care coexistă şi trăiesc de pe urma evenimentului fiecare cu legii şi reguli proprii: organizatorii evenimentelor – administraţia, primăria,

301

Page 302: Coman Media Events

biserica; lumea micilor comercianţi; lumea hotelierilor; lumea interlopilor – cerşetorii, borfaşii, hoţii; aceste lumi nu se pot ignora pentru că sunt parte a acestui mic univers care impune noi forme de socializare şi de locuire a spaţiului.

Felul în care cei prezenţi si cei implicaţi înţeleg să „profite” de pe urma evenimentului variază în funcţie de interesul concret pe care îl au. ……

„Cerşetorii au avut încasări record. Ei vin de Sfânta Parascheva la Iaşi pentru a-şi arăta părţile schilodite ale corpului, lucru care impresionează pe mulţi creştini. „Anul trecut am făcut în trei zile un milion, acum am strâns aproape trei”, a spus un cerşetor din Teleorman.”(Libertatea, 15 oct 2001)

„Congresul Borfaşilor” – „Căpeteniile hoţilor şi cerşetorilor din toată România s-au întrunit în mare secret pentru a pune ţara la cale. Le mirosise a pradă bogată. Nu de alta, dar se apropie marea sărbătoare prilejuită de prăznuirea Sfintei Cuvioase Parascheva […]. Capii borfaşilor nu ratează niciodată această ocazie şi cu câteva zile înainte îşi alcătuiesc planul de bătaie şi îşi împart, pe clanuri, „teritoriul” unde vor acţiona pe întreaga durată a sărbătorilor religioase. Această întâlnire de taină a căpătat şi un nume pompos: Congresul hoţilor şi al stăpânilor de cerşetori. Mai-marii milogilor au căzut la pace atât în privinţa locului de instalare a fiecărui om, cât şi a modului de acţiune a reţelelor. Bineînţeles, ambele „mafii” şi-au pus la punct un plan minuţios, ce prevede cote de participare, locuri şi ore de întâlnire, plan care ar stârni chiar o oarecare invidie din partea serviciilor secrete. […] „Anul acesta vom fi mai mulţi ca oricând, dar şi pregătiţi, cu maşini şi toate alea. Ce dracu, ştie tot românul că Sfânta Parascheva aduce noroc la fiecare, după hinteres”, a şoptit Erhan (Cap Pătrat), un colaborator de nădejde al Poliţiei, care a venit tocmai de la Constanţa pentru a participa la întrunirea de la Breazu.” (Libertatea 12 oct 2002)

Vremea urâtă strică afacerile comercianţilor – „Deocamdată nu am vândut decât de 25.000 de mii de lei. Anul trecut, pe vremea asta se umpleau deja buzunarele. E destul de puţină lume. De vină este timpul ploios. Ne aşteptăm însă ca sâmbătă, duminică şi luni lucrurile să se schimbe” (Ziua, 14 oct 2002)

„În primele trei zile ale Sărbătorilor Iaşilor, Regia de Transport Electric în Comun (RATEC) a avut încasări cu peste 150 de milioane mai mult decât într-o perioadă normală.”(Bună Ziua Iaşi, 14 oct 2003)

Page 303: Coman Media Events

Mihaela APOSTOLPelerinajul de la Sfânta Cuvioasa Parascheva din Iaşi

„Nici un hotel din Iaşi, fie de două stele sau de patru stele, nu mai avea ieri locuri disponibile.”(Constantin Mazilu, Ziua, 13 oct 2004)

„Pelerinii sunt săraci […] nu dispun de posibilităţi materiale semnificative. Abia dacă reuşesc să-şi găsească un loc unde să înnopteze, iar asigurarea hranei nu este pentru cei mai mulţi o prioritate. Conform informaţiilor obţinute de la administratorii pieţelor […] nu există o creştere a cererii de produse agroalimentare.” „Nu cheltuiesc mai mult de 100-200 de mii de lei pe zi şi cumpăr mai ales covrigi, apă minerală sau răcoritoare”a declarat Elena Tighici, venită din Piteşti. Mulţi dintre pelerini au venit cu hrana de acasă[…]. Cei care au avut succes în comerţ au fost mai ales vânzătorii de obiecte de cult.[…] astfel de obiecte nu aduc un venit mare, căci marfa vehiculată este foarte ieftină.” (SD, Bună Ziua Iaşi, 14 oct 2004)

Mititei din carne de cal – „ La unul dintre grătarele amenajate pentru Sărbătorile Iaşilor urma ca micii şi friptura să fie preparate din carne de cal. […] medicii veterinari au sancţionat cu o amendă de 10 milioane de lei un agent comercial care vindea mici pelerinilor, chiar dacă termenul de valabilitate al cărnii folosite era expirat.” (Cerasela Apostu, Bună Ziua Iaşi, 14 oct 2005)

Pelerinii cresc vânzările transportatorilor –„[…] Dacă unii pelerini dinalte judeţe îşi permit să închirieze microbuze sau autobuze, cei mai mulţi rămân fideli trenului, deoarece costurile sunt ceva mai reduse faţă de cele la autobuz”. „[…] conducerea Regionale CFR Iaşi a hotărât suplimentarea numărului de trenuri care pleacă sau trec prin aceste oraşe. „[…] din estimările făcute, vânzările au crescut cu aproximativ 5 la sută, însă zilele acestea vor fi mult mai mari. Pe 14 şi 15 cred că vor fi cele mai multe bilete vândute” a declarat ieri Constantin Axinia directorul RFTC” (Silviu Dascălu, Bună Ziua Iaşi, 14 oct 2005)

„Micii comercianţi au găsit momentul pentru a-şi rotunji veniturile „Avem de toate. De la iconiţe mici care costă un leu până la icoane argintate care ajung şi la 400 de lei. Avem produse ieftine. Tămâia, cărbunele sau mirul le avem la un leu pentru că le-am adus direct din Grecia. În general lumea preferă să cumpere multe suveniruri ieftine. Probabil că nu prea are bani”, ne spune un comerciant. (Ghimpele de Iaşi, 14 oct 2008)

„Am cumpărat brelocuri şi iconiţe cu chipul Sfintei Parascheva. Le ducem acasă şi le dăm la cunoscuţi. Am cheltuit peste 200 de lei, dar nu e problemă. Când venim la Sfânta nu ne gândim câţi bani cheltuim”. Ne spune un pelerin. (Ghimpele de Iaşi, 14 oct 2008)

303

Page 304: Coman Media Events

„Noi am venit să oferim daruri Sfintei. Avem covoare şi bănuţi din aur. Nu ne interesează ce valoare au. Pentru sfânta dăm din suflet. Noi avem de unde şi poate ne ajută Sfânta să câştigăm mai mult”, spune o ţigancă plină de aur.”(Ghimpele de Iaşi, 14 oct 2008)„Bani frumoşi au făcut şi vânzătorii de busuioc. „Acum vindem cel mai mult. Am venit la Iaşi cu 5.000 de buchete. Dau cu un leu buchetul. Mulţumesc Sfintei şi lui Dumnezeu pentru că vânzările merg foarte bine. Sper să plec acasă fără nici un buchet”, ne povesteşte bucuros un vânzător de busuioc.”(Ghimpele de Iaşi, 14 oct 2008)

„Reprezentanţii Primăriei Iaşi au anunţat că peste 360 de vânători au solicitat deja au solicitat deja avize pentru spaţii de desfacere şi că vor începe să-şi comercializeze produsele după data de 10 octombrie. „Pentru spaţiile rămase disponibile, comercianţii se mai pot înscrie pe teren. Preţul pentru metrul pătrat este de 27 de lei pe zi. Pe Splaiul Bahlui, unde va fi deschis parcul de distracţie, metrul pătrat costă 4 lei pentru fiecare zi”, a mai spus Trofor. Cei mai mulţi comercianţi care vor veni la Iaşi sunt cei cu haine din piele, în jur de 160 de vânzători, şi cu produse de artizanat, pentru care s-au eliberat 75 de autorizaţii. Pe esplanada de Hala Centrală va fi organizată Sărbătoarea Vinului, unde sunt aşteptaţi 25 de reprezentanţi ai podgoriilor dinţară. „Aici va fi interzisă comercializarea de mici, peşte şi bere. Firmele care sunt amendate în cadrul sărbătorilor nu vor mai fi primite anul viitor”, au anunţat reprezentanţii Primăriei Iaşi.” (Alina Stan, Adevărul.ro, 6 oct 2009)

„Industria moaştelor prosperă pe criză” – „[…] Vânzătorii de care nici nu au timp să respire. Clienţii se simt însă înşelaţi. „În viaţa mea nu m-am simţit mai păcălit ca acum. Cu banii pe care i-am dat pe o bucată de carne reîncălzită mâncăm de două ori mai mult la restaurant”, se plânge Ionuţ Prisecariu. Comercianţii nu ţin cont însă de doleanţe muşteriilor. „Bucătarii” aprind cărbunii pe la 9.00 dimineaţa şi-i sting aproape de miezul nopţii. O sută de grame de cârnat costă 4 lei, iar sută de grame de costiţă, 5 lei. Într-o zi bună, câştigul este de aproximativ 10.000 de lei.” (George Cojocaru, Aina Stan, Adevărul.ro, 13 oct 2009)

„Hotelierii au dat lovitura” – „În această perioadă, mai toate hotelurile din Iaşi sunt ocupate la capacitate maximă. Singurele spaţii rămase neocupate sunt în afara municipiului, la pensiunile din comunele aflate în Paşcani sau în Târgul Frumos. „Pelerinii care au făcut rezervări sunt din Bucureşti, Braşov şi încă nu au ajuns la Iaşi. Nu mai avem nicio cameră liberă”, a declarat Alexandra Butnaru, reprezentanta unui hotel din localitatea Holboca, de lângă Iaşi. Gradul

Page 305: Coman Media Events

Mihaela APOSTOLPelerinajul de la Sfânta Cuvioasa Parascheva din Iaşi

de ocupare a hotelurilor este de 90%. „În fiecare an, în perioada în care în Iaşi este sărbătorită Sfânta Parascheva, toate hotelurile şi pensiunile sun pline de pelerini”, a declarat Grigore Coibanu, proprietarul Hotelului Grig.”(George Cojocaru, Aina Stan, Adevărul.ro, 13 oct 2009)

„Cei aproximativ 10.000 de pelerini sosiţi la Iaşi pentru a se ruga la moaştele Sfintei Parascheva au fost aşteptaţi de comercianţi cu mititei, cârnaţi sau costiţă la grătar. Potrivit presei locale, atât costiţa cât şi cârnăciorii au fost vânduţi cu 4 lei suta de grame. Întreprinzătorii particulari s-au orientat şi le-au vândut celor pe care ploaia şi frigul i-a luat prin surprindere haine de piele cu 400 de lei bucata.

Afaceri s-au făcut şi cu busuioc, 1 leu legătura, tămâie cu arome – 3 lei cutia sau obiecte de cult. Reprezentanţii primăriei Iaşi susţin că probleme au fost doar cu câteva persoane care au amplasat fără autorizaţie o serie de echipamente în zona parcului de distracţii. Chiar dacă din cauza înghesuielii câteva persoane au leşinat, oficialii primăriei susţin că organizarea este foarte bună iar coada la Sfântă merge destul de repede.” Maria Manoliu, Gândul (14 oct 2009)

„[…]Potrivit primarului Gheorghe Nichita, concertul costă 50.000 de euro şi este acoperit în proporţie de 90 la sută din sponsorizări”. (Maria Manoliu, Gândul 14 oct 2009)

Primăria a eliberat avize pentru peste 400 de comercianţi. „Toţi comercianţii au liber să stea până duminică fără a achita alte taxe suplimentare”, a spus Andrei Trofor, purtător de cuvânt al Primăriei. […] Pe străzile centrale ale oraşului au primit autorizaţii pentru desfacerea produselor 429 de comercianţi. Peste 150, sunt cei care vând produse din blană şi piele în spatele halei Centrale. La câţiva metri de spaţiile în care sunt haine, în jur de 40 de tarabe cu vin şi fripturi îi ademenesc pe ieşeni, dar şi pe cei aflaţi în trecere prin Iaşi.

Pe strada Palat sunt înşirate peste 160 de corturi şi tarabe dintre care 90 sunt cu obiecte de artizanat, iar în 73 se vinde mâncare, de la colaci secuieşti la îngheţată, mici şi bere.

Lângă Mitropolie au fost autorizate aproape 40 de tarabe cu obiecte de cult şi doar 13 comercianţi şi-au ridicat autorizaţia pentru a vine flori. „Comercianţii care vând în curtea bisericii nu au autorizaţii de la Primărie, ele au fost date de Mitropolia Moldovei şi Bucovinei”, au afirmat reprezentanţii municipalităţii. În apropierea străzii Palat, a fost amenajat parcul de distracţii pentru care s-au eliberat doar 10 autorizaţii.

305

Page 306: Coman Media Events

Din aceste evenimente desfăşurate în jurul Sfintei Parascheva are de câştigat şi Primăria Iaşi care încasează sume importante din închirierea spaţiului public. Astfel, cei peste 400 de comercianţi au achitat pentru şase zile la bugetul local în jur de 1,5 milioane de lei. Bugetul estimat al Primăriei pentru Sărbătorile Iaşului a fost de 1,1 milioane de lei. “(Alina Stan, Adevărul.ro, 15 oct 2009).

Statul câştigă şi el de pe urma pelerinilor – SNCFR-ul suplimentează numărul vagoanelor şi introduce noi trenuri care să-i transporte pe pelerinii din toate zonele ţării. Regia de transport în comun din Iaşi îşi triplează numărul de bilete vândute.

SNCFR –„CFR Călători „Conducerea Regionalei CF Iaşi a anunţat suplimentarea, pentru

perioada 13-15 octombrie, a numărului de vagoane la trenurile din Moldova, pentru a face faţă afluxului de pelerini care sosesc la Iaşi cu ocazia Hramului Sfintei Cuvioase Parascheva. Astfel, trenurile care ajung la Iaşi din direcţiile Bacău, Suceava, Putna, Paşcani, Târgu Neamţ, Hârlău, Bârlad, Mărăşeşti, Buhăieşti şi Ungureni vor circula cu vagoane suplimentare, acelaşi lucru fiind valabil şi pe relaţiile retur. De asemenea, vor fi introduse două trenuri suplimentare pe relaţia Iaşi – Ungureni – Dăngeni, care vor circula în zilele de 14 şi 15 octombrie. Cu prilejul Hramului Sfânta Parascheva, sunt aşteptate să sosească la Iaşi zeci de mii de persoane din întreaga ţara, în special din zona Moldovei. În 13 şi 14 octombrie vor fi zile de pelerinaj”. (C.P., Ziua, 12 oct 2000)

Trenuri mai multe pentru pelerini – Gradul de ocupare a locurilor din trenurile care au ca destinaţie finală municipiul Iaşi a depăşit procentul de 100 la sută. În număr mai mare decât în anii anteriori, credincioşii veniţi în pelerinaj din toată ţara au luat cu asalt oraşul. […] RTFC Iaşi a fost nevoită să suplimenteze, în perioada cuprinsă între 11 şi 14 octombrie, câteva din garniturile de tren cu câte două sau trei vagoane […]. RTFC anunţă suplimentarea serviciilor de transport feroviar cu încă un tren rapid pe relaţia Iaşi –Tecuci –Buzău – Bucureşti Nord […]” a declarat Dumitru Anchidin, directorul regional.(Bună Ziua Iaşi, 14 oct 2004)

„[…] conducerea Regionale CFR Iaşi a hotărât suplimentarea numărului de trenuri care pleacă sau trec prin aceste oraşe. „[…] din estimările făcute, vânzările au crescut cu aproximativ 5 la sută, însă zilele acestea vor fi mult mai mari. Pe 14 şi 15 cred că vor fi cele mai multe bilete vândute” a declarat ieri Constantin Axinia directorul RFTC” (Silviu Dascălu, Bună Ziua Iaşi, 14 oct 2005)

Page 307: Coman Media Events

Mihaela APOSTOLPelerinajul de la Sfânta Cuvioasa Parascheva din Iaşi

SNCFR –„CFR Călători a suplimentat numărul trenurilor care circulă către Iaşi, având în vedere numărul mare al credincioşilor care au mers la sărbătoarea Sfintei Parascheva” Realitatea. Net (12 oct 2006)

„Ca în fiecare an, gălăţenii au luat cu asalt agenţia CFR pentru a-şi cumpăra bilete cu destinaţia Iaşi în vederea participării la pelerinajul la moaştele .Sfintei Parascheva. Vorbim practic de un mic exod, atât al gălăţenilor, cât şi al brăilenilor […]. Pentru a face valului de călători, CFR Călători a suplimentat cu opt trenuri cursele către Iaşi. La Galaţi a fost introdus un tren accelerat care, în intervalul 10-16 octombrie 2009, pleacă din Galaţi la ora 11.50 şi ajunge la ora 16.07.” (Vali Trufaşu, Adevărul.ro,13 oct 2009)

Religia şi politicul

Binaritatea relaţiei dintre religie şi politic are rădăcini adânci în istorie, însă în secolul al XIX-lea acest longeviv tandem de forţe a fost rupt. Biserica creştină începe să piardă puterea politică şi privilegiile printr-un plan calculat de secularizare care variază de la ţară la ţară şi de la religie la religie. Bisericile creştine, catolică, protestantă şi ortodoxă, datorită faptului au susţinut în permanenţă regimul politic monarhist au intrat în conflict cu sistemele revoluţionare anti-clericale. Acest conflict s-a diluat o dată cu preluarea puterii politice din mâinile bisericii şi deposedarea acesteia de avantajele avute până atunci, fapt care a lăsat urme adânci în sfera publică.

Declinul pe care biserica îl înregistrează este general. Interesul pe care majoritatea populaţiei îl manifestă pentru ritualurile religioase creştine este în scădere. Acţiunile întreprinse pentru prezervarea moralei creştine şi supravieţuirea credinţei nu sunt menite să asigure perpetuarea valorilor bisericii. Starea de declin se datorează şi neputinţei bisericii de a produce un reviriment semnificativ în spaţiul creştin capabil să electrizeze masele. După a doua jumătate a secolului XX, starea laxă a spiritualităţii creştine a permis ca pătrunderea a variate credinţe in spaţiul european, dar şi acestea fără un impact semnificativ. O

307

Page 308: Coman Media Events

cercetare amănunţită efectuată pe un eşantion de populaţie din Anglia a scos la iveală faptul că doar 1,6 % dintre aceştia au fost antrenaţi în alte forme religioase sau curentul New Age în anul 2001, şi mai mult de jumătate dintre aceştia nu au putut să-şi motiveze interesul spiritual pentru yoga, aromo-terapie sau diversele forme de meditaţie (Bruce in Haynes, 2009, p.145).

Relaţia dintre biserică şi stat în ţările ex-comuniste este diferită faţă de cea din vestul Europei. Aceasta diferenţă se datorează felului în care biserica a fost suprimată în timpul regimurilor comuniste şi înlocuită cu credinţa în valorile şi adevărurile marxismului. Modul în care biserica a fost marginalizată de către comunism şi exclusă din sfera publică a creat imaginea unei rezistenţe tacite prin religie. De exemplu în Polonia acest tip de rezistenţă a legat strâns populaţia oprimată de biserica Catolică. În spaţiile comuniste cu regimuri totalitare acest tip de rezistenţă nu a fost posibil, bisericile au fost închise sau demolate, mănăstirile închise şi călugării alungaţi şi ritualurile religioase interzise, iar practicarea lor fiind aspru sancţionată.

După căderea comunismului, biserica a fost repusă în drepturi atât financiare prin recâştigarea proprietăţilor confiscate, cât şi recâştigarea prestigiului. Statele ex-comuniste au simţit nevoia unei reparaţii morale şi a făcut diverse concesiuni bisericii, chiar menţiuni speciale în constituţie, dar efectul asupra populaţiei a fost minim. În biserica Rusă procentajul de participanţi în biserică a crescut treptat de la 8% în 1991 la 21% în 1999, dar odată această cifră maximă atinsă ea nu a mai fost depăşită. Treptat ea a ajuns să fluctueze în funcţie de importanţa evenimentului ajungând ca în decada următoare procentajul să coboare către 6 şi 7%. În 2002, Borowik, în urma unor cercetări, concluzionează că pentru ruşi „conexiunea cu biserica ortodoxă este mai curând teoretică” (Bruce in Haynes, 2009, p.146).

Biserica Catolică, mai ales, în Polonia şi Lituania cu toate că în timpul regimului comunist a reuşit să polarizeze şi să mobilizeze în jurul ei rezistenţa anti-comunistă, după căderea

Page 309: Coman Media Events

Mihaela APOSTOLPelerinajul de la Sfânta Cuvioasa Parascheva din Iaşi

regimului popularitatea de care se bucura biserica a scăzut, iar biserica treptat a început să fie percepută de către populaţie ca fiind, în cele di urmă, un grup de interese ca toate celelalte.

Se discută despre liberalizarea pieţei religioase în zonele ex-comuniste, despre faptul că biserici, credinţe şi secte au putut să intre şi să se fixeze în aceste teritorii est-europene. Dar cu toate că aceste organizaţii sunt sponsorizate de către occidentali reuşita lor este mai mult decât mediocră. Spre exemplu, este adevărat că înainte de 1991 în Rusia nu existau mormoni, iar acum există peste 49 de grupuri de mormoni, dar cei 500 de membrii se diluează în imensitatea Rusiei şi a celor 149 de milioane de locuitori (Bruce in Haynes, 2009, p.148).

În România, guvernul recunoaşte 17 religii: Biserica Ortodoxă Română, Biserica Catolică, Biserica Greco-Catolică, Biserica Ortodoxă de rit vechi, Biserica Reformată; Biserica Evanghelică, Biserica Luterană, Biserica Unitariană, Biserica Baptistă, Biserica Penticostală, Biserica Adventistă de ziua a şaptea, Biserica Armeană, religia Iudaică, Martorii lui Iehova, religia Islamică. Celelalte religii pot fi practicate liber, dar nu sunt incluse în planurile guvernamentale pentru acordarea de facilităţi. Sursa?

Conform recensământului din 2002 din totalul de 21,7 de milioane de locuitori, 86,8% s-au declarat ca a fiind ortodocşi, adică, 18.817.975, Biserica Catolică numără 1.026.429 de membrii, iar pe locul trei se plasează Biserica Greco-Catolică cu 191.556 membrii. Potrivit datelor statistice din 2009, încrederea românilor în biserică este foarte mare comparativ cu anumite instituţii ale statului precum armata, preşedinţia sau guvernul.

Încrederea în biserică – „Românii şi-au păstrat încrederea în Biserică, acesta fiind pe primul lor în topul încrederii cetăţenilor. Anul trecut, se pildă, 85% dinte români declarau că au încredere mare sau foarte mare în Biserică, potrivit datelor Institutului de Cercetare a Calităţii Vieţii. Pe locul doi se afla Armata (76%), Preşedinţia (45%), Parlamentul şi Guvern (24%), urmate de partidele politice (17%)”. (Dan Radu, Gândul, 15 oct 2009)

309

Page 310: Coman Media Events

Urmărind procentele de credibilitate de care se bucură biserica este logic ca instituţiile statului şi diverşi politicieni să încerce să-şi asocieze cu imaginea cu aceea a bisericii. De aceea an de an politicienii participă la evenimente religioase, dar îi şi invită pe membrii clerului să vină să slujească la diferite evenimente marcante. Politicienii nu resping asocierea lor cu biserica şi nu o consideră ca fiind anacronic şi perimat, ci îşi doresc chiar să fie în prezenţa acestui centru de credibilitate. Acest fapt nu presupune că aceşti politicieni sunt străbătuţi de fiorul mistic, ci mai curând prezenţa lor este un pas calculat care le îmbunătăţeşte imaginea în ochii electoratului.

„Pentru joi, 14 octombrie, la Sfânta Liturghie de la Catedrala Mitropolitană şi-au anunţat participarea preşedintele ţării Emil Constantinescu şi fostul preşedinte, actualul senator PDSR, Ion Iliescu. În cursul zilei, parlamentarul pedeserist îşi va lansa cartea „Încotro societatea românească”, în Aula Universităţii Tehnice „Gh. Asachi” şi va avea întrevederi cu IPS Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei şi cu manageri ai unor societăţi comerciale ieşene. Seara, Ion Iliescu va participa la un cocktail oferit de Primăria municipiului Iaşi. La rândul său, preşedintele Emil Constantinescu va fi prezent la Sărbătorile Iaşului începând de astăzi. În programul său a fost inclusă o întâlnire cu comunitatea academică ieşeană la Universitatea „Al. I. Cuza”. După slujba de seară de la Mitropolie, preşedintele Constantinescu va cina cu IPS Daniel.”(Bună Ziua Iaşi, 13 oct 1999)

„La slujbă au fost prezenţi doar ministrul culturii, Răzvan Teodorescu, ministrul educaţiei, Ecaterina Andronescu, preşedintele Camerei Deputaţilor, Valer Dorneanu, Valeriu Stoica, Varujan Vosganian şi alţi reprezentanţi din eşaloanele inferioare ale diferitelor partide.”(Libertatea, 15 oct 2001)

„Nefiind an electoral n-a fost zărit nici un picior de politician”( Ziua,14 oct 2002)

„[…] Traian Băsescu nu a fost singurul politican care a ales să o sărbătorească pe Sfânta Parascheva la Iaşi. La slujba de la Catedrala Mitropolitană au participat Victor Ponta, Gigi Becali şi Teodor Meleşcanu.” Realitatea. Net (13 oct 2006)

„[…] Într-un afront penibil, sute de mii e pelerini, din care mulţi îşi petrecuseră noaptea sub cerul liber, s-au pomenit înconjuraţi şi îmbrânciţi de

Page 311: Coman Media Events

Mihaela APOSTOLPelerinajul de la Sfânta Cuvioasa Parascheva din Iaşi

SPP-işti, ca o gloată nemernică, posibil primejdioasă. Pe nepusă masă, sosise Traian Băsescu. Se înfiinţaseră cuprinşi brusc de evlavie şi alţi moftangii politici bucureşteni sau locali, cu ochii la camerele tv. Cu largul concurs al mitropolitului Daniel, uşile Catedralei s-au trântit în nasul prostimii, în interior fiind ţinută Sfântă Liturghie doar pentru anturajul prezidenţial, dar şi pentru câţiva pesedişti, ba chiar pentru Gigi Becali. După ore de stat afară credincioşii au avut parte de încă o zvâcnire ciocoiască. Într-un soi de privatizare abuzivă a moaştelor, trecerea oamenilor îngheţaţi pe la sicriul cu moaşte a fost blocată pentru a se face loc demnitarilor, în cap cu „întâiul pelerin al ţării”, cum jenant îl numise mitropolitul Daniel pe Băsescu” (Petru Calapodescu, Libertatea, 16 oct 2006).

„Biserica Ortodoxă Română are o problemă. Prinşi între lupte intestine pentru putere şi pentru împărţirea teritoriilor, înalţi ierarhi îşi caută cârje printre politicieni. În contrapartidă, aceştia râvnesc la propaganda electorală făcută de cler. Două atitudini în tandem, la fel de interesante şi ipocrite. Şi în dispreţul autenticilor credincioşi.”(Petru Calapodescu, Libertatea, 16 oct 2006)

„Pelerinajul de Sărbătoarea Sfintei Curioasei Parascheva de la Iaşi este, şi anul acesta, un adevărat magnet pentru politicieni.” Realitatea. Net (13 oct 2007).

„[…] slujba Sfintei Liturghii va fi oficiată pe esplanada din faţa Catedralei Metropolitane, pe o scenă special amenajată. La eveniment sunt aşteptaţi numeroşi pelerini, şefii administraţiei locale, politicieni şi preşedintele ţării Traian Băsescu.” Realitatea. Net (11 oct 2009).

„La slujba, care s-a desfăşurat pe parcursul a patru ore, au participat şi reprezentanţi ai autorităţilor publice locale cât şi lideri de partide politice, precum Gigi Becali şi Corneliu Vadim Tudor.” Realitatea. Net (14 oct 2009).

Organizatorii implicaţi – biserica ortodoxă şi primăria

Autorităţile locale, primăria Iaşi, ştiu că pelerinajul este o bună trambulină şi posibilitatea de a obţine avantaje. În dorinţa de a fi realeşi primarii Iaşului au transformat ziua Sfintei Parascheva, totodată patroana oraşului, într-o zi de sărbătoare. Copiii la această dată nu trebuie să meargă la şcoală. Jandarmii, poliţiştii şi medicii, sunt toţi în alertă urmărind bunul mers al evenimentelor. Angajaţii primăriei şi voluntarii lucrează atât la evenimentele

311

Page 312: Coman Media Events

religioase cât şi la sărbătoarea laică organizată de către primărie cu ocazia patroanei oraşului.

Voluntarii şi biserica

„Opt centre de informare pentru pelerini. […] pot fi găsite în zone de maximă afluenţă, astfel încât noii veniţi în oraş să poată obţine informaţii legate de tot ceea ce este legat de Sărbătorile Iaşilor (locuri de dormit, masa oferită pelerinilor de către Mitropolie şi de către Prefectură, date despre manifestările organizate de Mitropolie şi alte informaţii). […] sunt studenţii voluntari din cadrul Facultăţii de Teologie.”(Cătălina Darabana, Bună Ziua Iaşi, 14 oct 2001)

„Pentru că mulţi dintre pelerini îşi petrec şi nopţile în rugăciune, autorităţile locale, împreună cu mai mulţi voluntari, le oferă ceai fierbinte. În faţa Mitropoliei au fost instalate şi corturi militare în care credincioşii să se poată odihni” Realitatea. Net (11 oct 2008).

„Oamenii au primit pachete cu hrană rece. Voluntarii au împărţit pelerinilor 25.000 de pahare cu ceai şi 20.000 de sandvişuri.” Realitatea. Net (12 oct 2009).

„Pelerinii care aşteptau la rând au primit în miez de noapte ceai cald oferit de voluntari, angajaţi ai Primăriei Iaşi simpli oameni care au vrut să nu-i lase pe credincioşi în frig. Au fost împărţite în jur de 7.000 de pahare de ceai cald”. (Click, V.D. 13 oct 2009)

„Jandarmeria a luat măsuri suplimentare, 500 de jandarmi, din mai multe judeţe ale Moldovei, fiind mobilizaţi. Autorităţile au pus la dispoziţia credincioşilor două puncte de informare, unde jandarmii şi poliţişti vor asigura permanenţa”Realitatea. Net (9 oct 2009)

„Noi am făcut un curs de pregătire cu voluntarii de la Crucea Roşie care au avut montate corturi în corturi în perimetrul Mitropoliei, iar medici rezidenţi de la spitalul nostru au asigurat permanenţa la centul medical de la Catedrală. In medie, în fiecare zi, circa 50-60 de persoane au avut nevoie de îngrijiri în corturile special amenajate.”(Ziare.com, 15 oct 2009)

Jandarmeria şi Primăria

„Credincioşii fie au stat la moaşte, au ascultat slujba sau au înnoptat în cele două corturi militate amplasate de primărie în apropierea catedralei.”Realitatea. Net (13 oct 2006)

Page 313: Coman Media Events

Mihaela APOSTOLPelerinajul de la Sfânta Cuvioasa Parascheva din Iaşi

„Autorităţile locale au pregătit mai multe corturi de mari dimensiuni, în care pelerinii se vor putea odihni în timpul nopţii[...]”Realitatea. Net (11 oct 2007)

„Peste 1700 de poliţişti şi jandarmi patrulează pe străzile oraşului în aceste zile” Realitatea. Net (11 oct 2008)

„Au primit sarmale şi vin de la poliţiste” „Misiune: Poliţistele au ajuns, pentru o zi, la „cratiţă” şi au împărţit sarmale pelerinilor. “ Cancan (15 oct 2008).

„Un număr de 500 de jandarmi vor asigura ordinea la manifestările culturale şi religioase din municipiul Iaşi. În perioada 11-16 octombrie jandarmii vor fi prezenţi şi pe străzile unde se formează rândul de pelerini pe traseul Mitropoliei –Coşca – Petru Movilă – Uzinei – Morilor – Ipsilanti – Sf. Andrei – Ghe. Ghibănescu – Splai Bahlui. Traseul are o lungime de aproximativ trei kilometri”, a precizat căpitan Mihai Cojocariu, purtător de cuvânt al Inspectoratului Judeţean de Jandarmi Iaşi.” (Evenimentul Zilei evz.ro, 7 oct 2009)

„Jandarmeria a luat măsuri suplimentare, 500 de jandarmi, di mai multe judeţe ale Moldovei, fiind mobilizaţi. Autorităţile au pus la dispoziţia credincioşilor două puncte de informare, unde jandarmii şi poliţişti vor asigura permanenţa”Realitatea. Net (9 oct 2009)

Jandarmii au fost şi ei în stradă, iar Primăria a ridicat un cort în care pelerinii s-au putut odihni pe timpul nopţii. Realitatea. Net (10 oct 2009).

„Pelerinajul a decurs în condiţii normale, exact cum ne-am planificat noi. Nu au fost incidente. Numărul de pelerini a fost aproximativ la fel ca şi în alţi ani, însă s-a creat senzaţia că aceştia.” (Ziare.com, 15 oct 2009)

„De-a lungul a şapte străzi fuseseră montate bare şi garduri care să ţină mulţimea sub control. „Anii trecuţi se blocau toate aceste străzi. Acum am patentat sistemul acesta”, povesteşte căpitanul de Jandarmerie, Mihai Cojocariu. Din loc în loc, de-a lungul cozii sunt marcaje speciale. „În cazul în care leşină cineva, ambulanţa ştie direct unde trebuie să ajungă, în funcţie de marcaje. Aşa, dacă le transmitem doar numele străzii, nu-i mai găsesc niciodată pe bolnavi printre atâţia oameni” mai spune căpitanul. Din capătul cozii până la moaşte se ajunge după 10-12 ore de aşteptare”. Dan Radu (Gândul, 15 oct 2009)

Îngrijiri medicale:

313

Page 314: Coman Media Events

„Pe perioada vizitei, „conform protocolului, pentru orice eventualitate, la Spitalul de neurologie au fost asigurate medicamente, pungi perfuzoare cu gupa sanguină a preşedintelui Constantinescu, o rezervă şi o masă de operaţie”, a anunţat Petru Scripcaru, directorul Direcţiei de Sănătate Publică.” (Bună Ziua Iaşi, 13 oct 1999)

„Un medic neurolog se află în permanenţă la Mitropolie. Cele şase săli de operaţie ale Spitalului de Neurologie sunt pregătite pentru intervenţii. […] toţi medicii sunt de gardă […] la domiciliu, adică nu au voie să părăsească localitatea sau să-şi închidă celularele.”(MO, Bună Ziua Iaşi, 14 oct 2001)

„Datorită oboselii şi lipsei unei alimentaţii corespunzătoare, aproximativ zece pelerini au necesitat asistenţă medicală […]. Conform celor declarate de către medici, în acest anul au fost mult mai puţine cazuri de lipotimii în rândul pelerinilor […].Pelerinii au venit la spital […] şi-au făcut analize contra cost. Cazurile de lipotimii au fost rezolvate de către cadrele medicale de la Ambulanţă care se afla la Mitropolie, a declarat dr. Diana Cimpoiescu, şeful Unităţii de Primire Urgenţe de la Spitalul Sf. Spiridon.”(M.O, Bună Ziua Iaşi, 14 oct 2003)

„În cursul după-amiezii de duminică, medicii au avut şi prima intervenţie, un bătrân a leşinat, în timp ce aştepta să se închine să se închine la moaştele Sfintei Parascheva, arată NewsIn. În perioada 12-15 octombrie, Crucea Roşie, filiala Iaşi, va acorda servicii de prim ajutor pelerinilor veniţi din toate colţurile ţării. Pe Aleea Mitropoliei au fost amplasate două corturi deservite de 50 de tineri voluntari.” Ziare.com ( 12 oct 2008)

„O femeie a făcut o criză de isterie chiar în momentul în care a ajuns să se închine la racla. Familia a încercat să o potolească, dar nu a reuşit. A fost nevoie de cinci oameni ca să fie dusă la ambulanţă.”Ema Nedelcu, Cancan (15 oct 2008).

„Crucea Roşie Filiala Iaşi a desemnat în acest an 90 de voluntari, care vor interveni pentru acordarea primului ajutor pelerinilor cărora este posibil să li se facă rău după zeci de ore de stat la rând. “(Evenimentul Zilei evz.ro, 7 oct 2009)

„Cei şapte credincioşi au ajuns la unitatea de primire urgenţe a Spitalului „Sf. Ioan” din cauza oboselii şi a alimentaţiei necorespunzătoare. […] Toţi au fost evacuaţi clinic şi au beneficiat de asistenţă de urgenţă. Sunt pelerini din judeţele Moldovei, iar stările lipotimice, patologia cardiacă şi digestivă au fost principalele motive pentru care aceşti pacienţi s-au prezentat la

Page 315: Coman Media Events

Mihaela APOSTOLPelerinajul de la Sfânta Cuvioasa Parascheva din Iaşi

spital” a declarat dr. Tudor Ciuhodaru, medic coordonator UPU. “Realitatea. Net (11 oct 2009)

„Până în prezent au fost înregistrate doar câteva cazuri izolate de persoane care au avut nevoie de îngrijiri medicale, în special din cauza oboselii şi a alimentaţie necorespunzătoare, conform precizărilor medicilor.” Realitatea. Net (11 oct 2009)

„În loc să ajungă la Mitropolie pelerinul a ajuns la Spitalul „Sf. Spiridon” după ce a suferit un infarct miocardic.” (Cătălina Cocoloş Adevărul. Ro, 11 oct 2009)

„Potrivit medicilor ieşeni, peste 50 de pelerini au fost transportaţi la spitalele de urgenţă din municipiu pentru acordarea de îngrijiri medicale, în cele mai multe dintre cazuri aceştia suferind de pe urma oboselii şi a alimentaţiei necorespunzătoare. La Spitalul „Sf. Spiridon” au rămas internate circa zece persoane pentru a beneficia în continuare de ajutorul medicilor. Cel mai grav caz înregistrat a fost în cursul primei zile de pelerinaj, sâmbăta, când un pelerin a suferit un infarct, acesta aflându-se încă în spital.

Noi am făcut un curs de pregătire cu voluntarii de la Crucea Roşie care au avut montate corturi în corturi în perimetrul Mitropoliei, iar medici rezidenţi de la spitalul nostru au asigurat permanenţa la centul medical de la Catedrală. In medie, în fiecare zi, circa 50-60 de persoane au avut nevoie de îngrijiri în corturile special amenajate, printre cele mai frecvente cazuri numărându-se lipsa de alimentaţie şi stări de leşin”, a declarat purtătorul de cuvânt al Spitalul Sf. Spiridon, dr. Diana Cimpoiescu.”(Ziare.com, 15 oct 2009)

„În cazul în care leşină cineva, ambulanţa ştie direct unde trebuie să ajungă, în funcţie de marcaje. Aşa, dacă le transmitem doar numele străzii, nu-i mai găsesc niciodată pe bolnavi printre atâţia oameni” mai spune căpitanul.” (Dan Radu, Gândul, 15 oct 2009)

Sărbătorile Iaşului – Evenimente organizate în paralel în timpul pelerinajului

„Pentru joi, 14 octombrie, la Sfânta Liturghie de la Catedrala Mitropolitană şi-au anunţat participarea preşedintele ţării Emil Constantinescu şi fostul preşedinte, actualul senator PDSR, Ion Iliescu. În cursul zilei, parlamentarul pedeserist îşi va lansa cartea „Încotro societatea românească”, în Aula Universităţii Tehnice „Gh. Asachi” şi va avea întrevederi cu IPS Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei şi cu manageri aiunor societăţi comerciale ieşene. Seara, Ion Iliescu va participa la un cocktail oferit de Primăria

315

Page 316: Coman Media Events

municipiului Iaşi. La rândul său, preşedintele Emil Constantinescu va fi prezent la Sărbătorile Iaşului începând de astăzi. În programul său a fost inclusă o întâlnire cu comunitatea academică ieşeană la Universitatea „Al. I. Cuza”. După slujba de seară de la Mitropolie, preşedintele Constantinescu va cina cu IPS Daniel.”(Bună Ziua Iaşi, 13 oct 1999)

„Sanctitatea Sa Bartolomeu I va sărbători Sf Parascheva la Iaşi – La invitaţia Prea Fericitului Teoctist, soseşte astăzi, în România, Sanctitatea Sa Bartolomeu I, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, în vizită frăţească de cinci zile, informează Patriarhia Română. După primirea oficială de la Palatul Patriarhiei, SS Bartolomeu se va întâlni cu preoţii bucureşteni. Patriarhul Ecumenic ca primi, mâine, titlul de Doctor Honoris Causa al Academiei Române, prilej cu care Sanctitatea Sa va rosti o alocuţiune în faţa academicienilor români. Apoi, SS Bartolomeu I se va întâlni cu preşedintele României, Emil Constantinescu.” (Răzvan Mateescu, Ziua, 10 oct 2000)

„ Înaltul prelat a sosit în vizita la Iaşi pentru a treia oară în viaţa sa.” (Iulian Mofteescu, Marius Olaru, Bună Ziua Iaşi,13 oct 2000)

„Vor fi organizate târguri ale meşterilor populari şi ai meşteşugarilor, precum şi un Târg al toamnei. Vor fi organizate turnee de streetball sau de fotbal”(9AMNews, 1 oct 2005)

„Manifestările dedicate Sărbătorilor Iaşului vor debuta pe 5 octombrie. Timp de 11 zile, ieşenii vor putea participa la concerte, expoziţii, piese de teatru, concursuri, dar şi alte evenimente. În program au fost trecute atât manifestări care au loc an de an în luna octombrie, dar există şi propuneri noi. Bugetul sărbătorilor a fost estimat la 1,5 milioane de lei. „În acest an vom organiza un număr mult mai mare de evenimente. Avem peste 200 de acţiuni, cu 50% mai multe decât anul trecut. Sărbătorim şi 600 de ani de atestare documentară, de aceea evenimentele vor avea şi o altă dimensiune”, a declarat Cosmin Coman, director executiv în cadrul Primăriei.” (Felicia Guzga, Ziarul de Iaşi, 18 sept 2008)

„Pe 10 octombrie, […] Târgul de Toamnă, […] Sărbătoarea Vinului, […] Târgul Meşterilor Populari”. „ Va fi şi un Festival Internaţional de Teatru pentru Copii şi Tineret mult mai spectaculos decât anul trecut, cu un număr mai mare de trupe participante”. (Felicia Guzga, Ziarul de Iaşi, 18 sept 2008)

„ÎPS Teofan a primit titlul de cetăţean de onoare al Iaşului. În cadrul evenimentului, intitulat „Seara Valorilor”, au mai fost oferite 60 de medalii de argint, inscripţionate cu chipul domnitorului Alexandru cel Bun şi stema „Iaşi

Page 317: Coman Media Events

Mihaela APOSTOLPelerinajul de la Sfânta Cuvioasa Parascheva din Iaşi

600”. Sărbătorile Iaşului s-au încheiat,marţi, cu o ceremonie în cadrul căreia au fost premiate o serie de personalităţi culturale ale oraşului”(Cotidianul.ro, 15 oct 2008)

Expoziţie de fotografie „În perioada 14 octombrie, la Sala Gotică a Mănăstirii „Sf. Trei Ierarhi”, va avea loc şi o expoziţie de artă fotografică ORTHPHOTO” (Ziare.com, 2 oct 2009)

„Manifestările dedicate hramului Sfintei Paraschiva coincid şi cu evenimentele organizate de primăria Iaşi în cadrul Sărbătorilor Iaşului, care se desfăşoară în perioada 3- 18 octombrie. Pe parcursul sărbătorilor vor avea loc evenimente culturale, competiţii sportive, expoziţii de artă, activităţi de voluntariat, spectacole de dans, concerte cu artişti, simpozioane, dezbateri, lansări de carte, târguri ai meşterilor populari şi parade. Faţă de anul trecut, bugetul alocat de municipalitate este cu 26% mai mic, în condiţiile în care evenimentul se desfăşoară pe o perioadă mai mare. “(Ziare.com, 2 oct 2009)

Concert şi artificii de 80.000 de euro – „Pe 13 octombrie ieşenii sunt invitaţi, de la 20.00, în Piaţa Unirii, la un spectacol cu Ovidiu Lipan Ţăndărică şi Fanfara „Zece Prăjini”, Stelu Enache şi grupul „Balcano”. La finalul Sărbătorilor Iaşului, în seara de 14 octombrie, municipalitatea va organiza un concert pentru care a fost alocată suma de 50.000.”(Evenimentul Zilei evz.ro, 7 oct 2009)

Concurs – „Mâine, la Centrul Mitropolitan din Iaşi, Mitropolia Moldovei şi Bucovinei şi Primăria Municipiului Iaşi, în partenerial cu Liceul de Informatică „Grigore Moisil” Iaşi, organizează concursul judeţean interdisciplinar „Religia între Ştiinţă şi Artă”.”(Evenimentul Zilei evz.ro, 7 oct 2009)

Seara – concert şi artificii de 80.000 de euro – „ Sera cu ocazia Sărbătorilor Iaşului, primăria organizează un concert susţinut de DJ David, Inna, Laurenţiu Duţă, Smiley şi Voltaj, care va fi urmat de un foc de artificii. Potrivit primarului Gheorghe Nichita, concertul costă 50.000 de euro şi este acoperit în proporţie de 90 la sută din sponsorizări. Focul de artificii va fi organizat de trei echipe de specialişti din Marea Britanie şi Spania. Aceasta este o premieră pentru Iaşi, va dura o oră şi jumătate şi va cuprinde şi un joc cu lasere-gigant”. Maria Manoliu, Gândul (14 oct2009)

Surse electronice:

317

Page 318: Coman Media Events

http://www.creştinortodox.ro în data de 23 februarie 2010http://www.ziua.ro în data de 20 decembrie 2009http://www.cotidanul.ro în data de 12 ianuarie 2010http://www.realitatea.net în data de 12 ianuarie 2010http://www.ziare.com în data de 25 ianuarie 2010http://sfparascheva.mmb.ro/ în data de 17 martie 2010http://www.resurse-ortodoxe.ro/ în data de 18 martie 2010http://www.state.gov/g/drl/ls/irf/2005/51575.htm în data de 9 aprilie 2010

Bibliografie:

Berking, Helmuth, Sociology of Giving, Sage Publications Ltd, London, 1999Caillois, Roger, Omul şi sacrul, Ed. Nemira, Bucureşti, 1997Coman, Mihai, Introducere în antropologia culturală, Ed. Polirom, Iaşi, 2008Haynes, Jeffrey, Routledge Handbook of Religopn and Politics, Routledge,

2009Le Goff, Jacques, Negustorii şi bancherii în evul mediu, Ed. Meridiane,

Bucureşti, 1994Malinowski, Bronislaw, Magie, ştiinţă şi religie, Editura Moldova, Iaşi,1993Katz, Solomon H., Encyclopedia of Food and Culture, vol. 1, Thomson Gale,

2003Timothy, Dallen J., Olsen, Daniel H., Tourism, religion and spiritual journeys,

Routledge, 2006*** Viaţa şi acatistul Sfintei Cuvioase Sfânta Parascheva, Ed. Mitropoliei

Moldovei şi Bucovinei, Iaşi, 2005*** Suferinţele Mamei Blondina – O martiră a Siberiei, Ed. Mănăstirea

Sihăstria, 2005

Page 319: Coman Media Events

Pelerinajul la moaștele Sf. Paraschieva:media events şi desacralizare

Iuliana Valentina ANGHEL

Introducere

Activitatea mass media se concentrează în jurul a două mari categorii de evenimente: de rutină şi ieşite din comun. În cazul relatării evenimentelor de rutină, discursul jurnalistic este standardizat, aproape funcţionăresc, cu limbaj „de lemn”. Evenimentele ieşite din comun – aşteptate sau neaşteptate – determină o schimbare a tonului discursiv care devine subiectiv, exaltat, festiv, direcţionat spre partea „ficţională”, „şocantă” a evenimentului; ceremonia devine vizuală, cu accent pe participanţi. Prin această atitudine, mass media reuşesc să realizeze o oarecare comuniune între cititori, care devin martori – de la distanţă – ai evenimentului, trăind aceleaşi sentimente ca şi populaţia prezentă la locul producerii evenimentului. Paradoxal, consensul este întărit, nu atât prin excepţionalitatea evenimentului în sine, cât prin surprinderea acelor aspecte de spectacol şi fapt divers, specifice mass media moderne. Din această perspectivă, mass media riscă să denatureze adevărata importanţă şi semnificaţia evenimentului.

Lucrarea de faţă nu îşi propune să demonstreze efectele „negative” ale mass media, privind relatarea şi înţelegerea unui eveniment, ci să creioneze o ipoteză de cercetare, să ridice un semn de întrebare privind legitimitatea acţiunii mass media vizavi de anumite media events, în speţă cele religioase. În baza monitorizării şi analizei de conţinut a articolelor publicate de

Page 320: Coman Media Events

presa scrisă, referitoare la pelerinajul la Moaştele Sf. Parascheva, lucrarea încearcă să surprindă – pe de o parte caracteristicile acestui eveniment care îl transformă în media event – şi, pe de altă parte, „faptul divers” care duce la un anumit nivel de desacralizare a pelerinajului, înţeles din perspectivă teologică. Pentru această cercetare au fost monitorizate opt cotidiene naţionale şi unul local, în perioada pre şi post eveniment, metoda de cercetare a articolelor selectate fiind analiza de conţinut.

1. Ritual şi mass media

1. Ritualul

Conceptul de ritual este folosit în mai multe discipline cu sensuri uşor diferite: astfel, dacă în psihiatrie „se referă la comportamentele patologice stereotipe, precum şi la anumite interacţiuni umane convenţionale, repetitive, dar, cu toate acestea, de natură adaptativă”, în ştiinţele sociale „desemnează o paletă largă de manifestări sociale, nu neapărat religioase, sau aspectul formal al unor asemenea manifestări”. Între obişnuinţa clasică de a restrânge ritul la domeniul sacrului şi tendinţa de a considera ritualice toate comportamentele rutiniere, spectrul reperajului şi al explicaţiei aduse ritului este foarte vast80. Ritul este “un context social particular, instaurat în sânul unui dispozitiv de natură spectaculară, caracterizat prin formalismul său şi un ansamblu de practici şi normative, care posedă o puternică valoare simbolică pentru actorii şi spectatorii săi”81. Ritualul este reprezentat de orice acţiune sau serie de acţiuni non-instinctive, predictibile, care nu pot fi justificate printr-o explicaţie raţională de tip scop - mijloace - efecte. 80 Riviere, Claude, 1995, Les Rites profanes, Paris, PUF, pag. 10, apud Lardellier, Pascal, 2003, Teoria legăturii ritualice – Antropologie şi comunicare, Bucureşti, Tritonic, pag. 19.81 Lardellier, Pascal, 2003, Teoria legăturii ritualice – Antropologie şi comunicare, Bucureşti, Tritonic, pag. 19.

Page 321: Coman Media Events

ANGHEL P. Iuliana ValentinaPelerinajul la moaștele Sf. Paraschieva: media events şi desacralizare

Din altă perspectivă ritualul poate fi definit prin însumarea unor seturi de note caracteristice. După R. Rappaport82 acestea sunt: a) aspectul formal (comportament punctual, repetitiv, stereotip); b) invariaţia; c) pre-codarea (ordinea actelor este stabilită înainte de îndeplinirea lor); d) performarea (fără o realizare concretă nu există rit); e) caracterul non-instrumental (deşi include acte precise, nu are scop tehnic, practic imediat). Pentru S.F. Moore si B. Myerhoff83, ritul implică repetiţia, acţiunea concretă, stilizarea comportamentelor, ordinea, dimensiunea colectivă şi aspectul evocativ. C. Bell84 propune şase note caracteristice (formalismul, tradiţionalismul, invariaţia, respectul regulilor, simbolismul sacral, aspectul formativ), G. Lewis85 se opreşte la patru note (regularitatea, caracterul de ghid de acţiune, caracterul tradiţional, expresivitatea), D. Kertzer86

precizează alte patru note (caracterul structurat, simbolismul, fixitatea, dramatismul), iar R. Grimes87 susţine că ritul se individualizează prin 15 trăsături (performat, formalizat, repetitiv, colectiv, standardizat, tradiţional, serios, condensat, simbolic,

82 Rappaport, Roy, 1999, Ritual and Religion in the Making of Humanity, Cambridge, Cambridge University Press, pag. 34-47, apud Coman, Mihai, 2003, Mass media, mit şi ritual, Iaşi, Polirom, pag. 57.83 Moore, S.F., Myerhoff, B., ,,Secular Ritual: Forms and Meanings”, în: Moore, S.F, Myerhoff , B. (coord), 1977, Secular Ritual, Amsterdam, Van Gorcum, apud Coman, Mihai, 2003, Mass media, mit şi ritual, Polirom, Iaşi, pag. 57.84 Bell, C., 1997, Ritual: Perspectives and Dimensions, New York ,Oxford University Press, pag. 139-160, apud Coman, Mihai, 2003, Mass media, mit şi ritual, Iaşi, Polirom, , pag. 57.85 Lewis, G., 1980, Day of shining red: an essay on understanding rirual, Cambridge, Cambridge University Press , pag. 11, apud Coman, Mihai, 2003, Mass media, mit şi ritual, Iaşi, Polirom, pag. 57.86 Kertzer, D., 1988, Rituals, politics and power, New Haven, Yale University Press, pag. 9-11, apud Coman, Mihai, 2003, Mass media, mit şi ritual, Iaşi, Polirom, pag. 57.87 Grimes, R., 1990, Ritual criticism: case studies in its practice, essays on its theory, Columbia, University oh South Carolina Press, pag. 14, apud Coman, Mihai, 2003, Mass media, mit şi ritual, Iaşi, Polirom, pag. 57.

321

Page 322: Coman Media Events

idealizat, dramatic, paradigmatic, mistic, adaptativ, deliberat). E. Rothenbuhler88 arată că „ritul este acţiune, nu numai gândire”, „ritul este performarea a ceva pentru cineva”, „el nu este despre ceea ce este, ci despre ceea ce ar putea sau ar trebui să fie” şi „ritualul este o comunicare ce lucrează într-un mod aparte, din punctul de vedere al teoriilor informaţiei”.

Pot fi identificate mai multe tipuri de ritualuri, după diferite axe de clasificare: conform axei actorilor ritualurile sunt individuale şi colective; după forma de exprimare sau canalul ritualului pot fi verbale sau gestuale; după relaţia cu sacrul, există ritualuri laice şi ritualuri religioase; după scop: ritualuri negative şi pozitive; după relaţia cu societatea – de conversiune sau de inversiune, iar după relaţia individ-grup, ritualurile sunt de integrare sau de separare89. Din aceste categorii, lucrarea se opreşte asupra unei subcategorii de ritualuri religioase, anume pelerinajele.

2. Media events

Cercetarea relaţiei dintre presă şi marile ceremonii publice a impus un nou câmp teoretic centrat pe conceptul de media events, sintagmă propusă de Elihu Katz şi Daniel Dayan90. Cei doi cercetători pornesc de la observaţia că în presă există două mari tipuri de ştiri: cele de rutină, fără mare impact social, şi cele de non-rutină, care declanşeaza o cuvertură mediatică aparte. Cele din urmă sunt generate de două mari familii de evenimente: „Ştirile despre marile evenimente vorbesc despre accidente, despre

88 Rothenbuhler, Eric, 1998, Ritual communication: from everyday conversation to mediated ceremony, Londra, Sage Publ., pag. 7-25, apud, Coman, Mihai, 2003, Mass media, mit şi ritual, Iaşi, Polirom, pag. 57.89 Coman, Mihai, 2003, Mass media, mit şi ritual, Iaşi, Polirom, pg. 56.90 Dayan, Daniel, Katz, Elihu, 1992, Media events, Cambridge Harvard University Press, apud Coman, Mihai, 2003, Mass media, mit şi ritual, Iaşi, Polirom, pag. 59.

Page 323: Coman Media Events

ANGHEL P. Iuliana ValentinaPelerinajul la moaștele Sf. Paraschieva: media events şi desacralizare

dezordine; ştirile despre marile ceremonii celebrează ordinea”91. Teoriile evenimentului consideră media event ca fiind “neaşteptat, de discontinuitate, de ruptură”. „Este vorba într-adevăr despre <<erupţia devenirii într-o conjunctură stabilă>>. Evenimentul este deci considerat ca o accelerare a cotidianului şi a istoriei, bulversând o stare a lumii, prin a-i introduce o stare de noutate, de neprevăzut, de turbulenţă”92. Totuşi, având în vedere că unele evenimente – deşi în afara rutinei – sunt aşteptate şi cunoscute cu mai mult timp înainte, unele chiar pregătite din timp de media, „la o primă lectură, riturile mediatice ar fi, de fapt, mai degrabă nişte pseudo-evenimente” în sensul lui Daniel Boorstin. În viziunea lui, pseudo-evenimentul <<nu este spontan, dar se produce întrucât a fost prevăzut sau suscitat… Este, în mod esenţial, provocat… cu obiectivul de a fi relatat sau înregistrat>>93. Cu toate acestea, relatările mass media nu denaturează din ritualul în sine al evenimentului propriu-zis. Dimpotrivă, mass media transcriu fiecare pas al ritualului, dar punând accent pe elementele spectaculoase, comerciale, în sensul că pot fi „vândute” publicului avid de faptul divers, ieşit din comun. “Ritul mediatizat nu este deci un <<sub-rit>> sau un surogat ritualic, un avatar pe care <<procurarea tehnică>> l-ar îndulci; dimpotrivă, este un rit demultiplicat, vectorizat, făcut potenţial universal şi <<etern>> şi care îşi găseşte în modalităţile de participare şi de <<consum>>

91 Dayan, Daniel, Katz, Elihu, 1992, Media events, Cambridge, Harvard University Press, pag. 9, apud Coman, Mihai, 2003, Mass media, mit şi ritual, Iaşi, Polirom pag. 59.92 Aron, Jean-Paul, 1972, ,,Audiographie de l’evenement”, în: Communications, nr. XVIII, Paris, Seuil, L’evenement, pag. 156, apud Lardellier, Pascal, 2003, Teoria legăturii ritualice – Antropologie şi comunicare, Bucureşti, Tritonic, pag. 138-139.93 Boorstin, Daniel, 1972, L’image, Paris, Folio, pag. 32, apud Lardellier, Pascal, 2003, Teoria legăturii ritualice – Antropologie şi comunicare, Bucureşti, Tritonic, pag. 139.

323

Page 324: Coman Media Events

pe care le suscită, condiţiile de acţiune simbolică specifice ritului in situ, în general”94.

Media events sunt evenimente publice care sunt amplu acoperite de mass media şi care, datorită acestei mediatizări, declanşează procese de mobilizare socială şi acţiune politică. În ceea ce priveşte evenimentele care declanşează acest nou format mediatic, cei doi cercetători identifică mai multe tipuri de media events: confruntări, cuceriri şi consacrări. Cuceririle se referă la mediatizarea unor evenimente cu impact major asupra istoriei, confruntările se referă la înfruntări între lideri, iar consacrările la evenimente festive legate de ceremonii politice sau de trecere95. “Marile rituri instituţionale îşi găsesc, în mod natural, o prelungire mediatică, retransmisiile ritualice care le prelungesc având un caracter dacă nu obligatoriu, măcar obligat, <<inconturnabile>>, în jargon jurnalistic”96.

2. Pelerinajul

3. Pelerinajul, media event

Riturile sociale şi comunitare “adună de la mai multe zeci la mai multe milioane de participanţi, fiecare dintre aceştia respectând regulile pe care i le impune ritualul, protocolul”97. Cuprind în primul rând ritualurile religioase, în care “se realizează pur şi simplu o delimitare a spaţiului şi a timpului ritualic prin formule şi gesturi specifice (semnul crucii etc); este vorba despre

94 Lardellier, Pascal, 2003, Teoria legăturii ritualice – Antropologie şi comunicare, Bucureşti, Tritonic, pag. 138.95 Dayan, Daniel, Katz, Elihu, 1992, Media events, Cambridge, Harvard University Press pag. 25-26, apud Coman, Mihai, 2003, Mass media, mit şi ritual, Iaşi, Polirom , pag. 61.96 Lardellier, Pascal, 2003, Teoria legăturii ritualice – Antropologie şi comunicare, Bucureşti, Tritonic, pag. 135-136.97 Lardellier, Pascal, 2003, Teoria legăturii ritualice – Antropologie şi comunicare, Bucureşti, Tritonic, pag. 77.

Page 325: Coman Media Events

ANGHEL P. Iuliana ValentinaPelerinajul la moaștele Sf. Paraschieva: media events şi desacralizare

forme de mediere îndreptate spre entităţi sacre (Dumnezeu şi sfinţii în ocurenţă), o mare formalizare prezidă ansamblul ceremoniei (după Durkheim, <<este o crimă să strănuţi în timpul slujbei>>), iar cărţi denumite explicit cărţi de ritual conţin modalităţile exacte de derulare… <<Principiul de magneficienţă>> este o instanţă importantă, în calea ostentaţiei diferitelor costume, accesorii ritualice (cruce, potir, anaforniţă)”98.

Pelerinajele sunt ritualuri religioase care se bazează pe o călătorie către un „centru” – acel loc despre care se crede că întrupează o forţă oarecare – cu scopul de a se obţine o schimbare. Călătoria se desfăşoară de la periferie către centru. Pelerinajele implică trei elemente de bază: a) centrul – a cărui forţă derivă din hierofanie, dintr-un act magic sau evenimente istorice; acest loc poate fi manipulat, în sensul că poate fi atins, sărutat, îmbăiat, consumat şi reprezintă o continuitate a sacralităţii; b) călătoria, pe distanţe mari sau mici, are o ţintă binedefinită, traseul fiind marcat de acte rituale; c) călătorii/pelerinii – care determină caracterul popular, unificator al pelerinajului. Participanţii sunt spect-actori, din moment ce sunt invitaţi să asiste la un “mister” şi să vadă invizibilul cum se arată în mod simbolic. Privirea lor, mai ales, produce memorie colectivă şi apartenenţă99.

Pelerinajele la diferite sărbatori fac parte din acea categorie de evenimente aşteptate, dar ieşite din comun, care produc o oarecare ruptură în discursul media. Cu câteva zile înainte, presa publică sau relatează ştiri despre pregătirile pentru eveniment – în cazul analizat, scoaterea din bisercă a Moaştelor Sf. Parascheva – precum şi date despre numărul prognozat de participanţi. Sosirea din timp a pelerinilor oferă mass media prilejul de a „condimenta” pregătirea evenimentului cu mărturii ale acestora despre

98 Lardellier, Pascal, 2003, Teoria legăturii ritualice – Antropologie şi comunicare, Bucureşti, Tritonic, pag. 77.99 Lardellier, Pascal, 2003, Teoria legăturii ritualice – Antropologie şi comunicare, Bucureşti, Tritonic, pag. 78.

325

Page 326: Coman Media Events

sacralitatea evenimentului. Sunt prezentate, cronologic, pregătirile anterioare, desfăşurarea ritualurilor şi plecarea pelerinilor. Declaraţiile feţelor bisericeşti şi ale autorităţilor locale – actori sociali ai evenimentului – sunt de asemenea preluate de media. Nu lipsesc personalităţile publice, uneori accentul fiind pus mai mult pe participarea acestora la ritualuri. Un subiect aparent inferior ca importanţă şi impact, comparativ cu luptele politice sau anchetele juridice, apare pe prima pagină a ziarelor. Uneori chiar amestecul cu politicul îi conferă o nouă perspectivă. Scena politică – prin prezenţa actorilor politici la eveniment – este privită din perspectiva ritualului. Cel puţin trei zile – preziua, ziua cu pricina şi postziua sărbătorii – media reflectă noi aspecte, mai mult sau mai puţin sacre, ale ritualurilor care însoţesc sărbătoarea. „Aceste rituri relevă, pentru marea lor majoritate, un <<prezent istoric>> care se asumă aşa, somptuar şi somptuos şi care transcede, în acest sens, din dimensiunea doar evenimentială ce s-ar epuiza în singura sa derulare sau care, şi mai rău, s-ar rezuma la caracterul său anormal”100. Marile centre pelerine, ca şi cele mai mici, marile sărbători ale calendarului creştin sau sărbătorile anuale ale sfinţilor, adună pelerinii pentru priveghere şi Sfânta Liturghie. Este participarea tuturor, o participare deplină şi colectivă. Acest grup, multiplicat în spaţiu şi în timp, formează o societate extraordinară, o unitate în diversitate, chiar dacă efemeră. Extraordinară căci ea este în mers spre un pământ al transfigurării; extraordinară căci comunitatea creată în timpul pelerinajului este nediferenţiată, fără vârstă, fără ierarhii. Efemeră, societatea pelerină nu durează decât atât cât durează pelerinajul. Aspră, prin încercările la care este supus pelerinul, fericită, prin dubla descoperire a celuilalt, profundă prin intensitatea întâlnirii, această societate este un moment de veşnicie. Memoria trăieşte şi stabileşte între toţi membrii grupului care au fost “una” un moment de recunoştinţă. Pelerinul devine memoria vie a

100 Lardellier, Pascal, 2003, Teoria legăturii ritualice – Antropologie şi comunicare, Bucureşti, Tritonic, pag. 139.

Page 327: Coman Media Events

ANGHEL P. Iuliana ValentinaPelerinajul la moaștele Sf. Paraschieva: media events şi desacralizare

experienţei trăite, iar societatea pelerină – imagine a societăţii frăţeşti a mântuirii.

Antrenarea mulţimii, mediatizarea susţinută pe mai multe zile şi sacrul pe care îl implică pelerinajul la Moaştele Sf. Parascheva sunt indicatori care dovedesc caracterul de media event, aşa cum îl definesc Dayan şi Katz.

4. Pelerinajul, cadru teologic101

Se spune că în pelerinaj omul şi Dumnezeu se caută reciproc. Pelerinajul în locurile sfinte înseamnă mai mult decât o simplă călătorie. Pelerinajul şi turismul bisericesc sunt două lucruri diferite, adeseori confundate. Pelerinajul este însoţit de rugăciuni, de priveghere, de spovedanie, de împărtăşire euharistică, de convorbiri duhovniceşti. Pelerinii ţin foarte mult să se mărturisească, să participe la rugăciunile pentru bolnavi (Sf. Maslu), să sfinţească apa, să ia parte la procesiunile şi ceremoniile liturgice în aer liber. Procesiunea este un fel de prelungire a mersului care conduce la punctul final al pelerinajului.

Prin pelerinaj se înţelege o călătorie ce are ca destinaţie un loc sfânt iar, la finalul acesteia, venerarea acordată acestui “centru” spiritual. Sensul termenului exprimă sacralizarea spaţiului şi viaţa unui timp sacru, o ritualizare necesară şi împlinirea unei lucrări duble şi unice de muncă asupra propriei persoane şi de acces la transcendenţa sfinţitoare. A pleca, a merge, a descoperi orizonturi noi, a trăi într-o colectivitate şi, mai ales, a trăi o schimbare interioară a cărui scop este a merge pe urmele lui Hristos, aceste acţiuni pot defini pelerinajul. Numai “mersul rătăcitor nu aparţine condiţiei pelerine.”102 În acelaşi timp nu există pelerinaj fără atingerea unei limite spaţiale, consacrare sensibilă a unui efort fizic, a unei tensiuni susţinute pentru

101 Apectele teologice ale pelerinajului au fost extrase de pe pagina de Internet a Bisericii Ortodoxe Române, respectiv www.crestinism-ortodox.ro102 Dupront, Alphonse, 1987, Paris, Du Sacre, pag. 48, (www.crestinism-ortodox.ro)

327

Page 328: Coman Media Events

atingerea unui scop. Pelerinajul presupune plecarea, mersul, sosirea la locul sfânt şi actul de venerare.

Pelerinul este străinul care vine de aiurea, care străbate acest “aiurea” spaţial, acest pământ care nu-i aparţine. Dar el nu este condamnat să rătăcească neputincios la nesfârşit. În acest spaţiu se va produce o mutaţie trăită, împlinită chiar prin actul pelerinajului: este o participare tainică la o altă realitate decât cea a existenţei profane sau a lumii imanente. Pelerinul este omul care trece şi care este prin sine şi în sine străin; străin pentru spaţiul omenesc pe care-l străbate şi unde trebuie să-şi asume această situaţie impusă de cei care-l privesc străbătând drumurile şi care ştiu că a doua zi el îşi va continua mersul. Se modelează o spiritualizare a vieţii pelerinului. Mersul pentru a găsi “spaţiul” şi a deveni străin sieşi, a ieşi din sine într-un fel, semnifică naşterea celuilalt. Actul pelerinajului este o experienţă particulară a vieţii religioase, în acelaşi timp individuală şi colectivă.

În numeroase culturi şi religii orientale pelerinajul este definit prin ritualul împlinit la finalul călătoriei. Este sensul rădăcinii semitice hag. În Vechiul Testament termenul desemna sărbatoarea pe care evreii o consacrau lui Iahve de trei ori pe an: sărbătoarea azimelor, sărbătoarea săptămânilor la Cincizecime şi sărbătoarea corturilor. În Septuaginta hag este tradus prin eorti (sărbătoare).

În limba rusă, termenii pentru a desemna pelerinajul (palomnitchestvo) şi pelerin (palomnik) sunt derivate din latinescul palmarius care avea sensul de “acela care a venit de la Locurile sfinte cu o ramură de palmier”.

În aria latină, cuvântul pelerin provine din peregrinus, care, la rândul lui, este un derivat din per-agrare care semnifică a parcurge, a merge departe. Peregrinus înseamnă călător, cel ce se duce într-o ţară străină şi se stabileşte acolo pentru un timp. Prin extensie a însemnat străinul care vine de aiurea şi nu aparţine societăţii autohtone.

Page 329: Coman Media Events

ANGHEL P. Iuliana ValentinaPelerinajul la moaștele Sf. Paraschieva: media events şi desacralizare

Din analiza acestor cuvinte în diferite limbi se desprind cel puţin trei semne comune: ruptura, mersul şi căutarea locului sfânt.

Numai latinescul peregrinatio asociază cele două aspecte specifice pelerinajului: mersul şi ruptura, accentuând aspectele energetic şi ascetic ale actului pelerin. Cei trei termeni xeniteia, peregrinatio, proskynima desemnează aspecte complementare, sensibilitatea occidentală insistând mai degrabă pe acţiune, în timp ce sensibilitatea orientală insistă pe finalitate. În Evul Mediu peregrinus se va transforma în pelegrinus şi va desemna în latina bisericească medievală pe cel care merge spre un loc de cult pentru a se ruga lui Dumnezeu, a-i mulţumi sau a se pocăi.

Principalele motive ale pelerinajului sunt, după cum le prezintă dr. Daniel Ciobotea – Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei103, următoarele:

- pelerinajul este un memorial-vizual al locurilor unde s-a arătat în lume iubirea şi lucrarea minunată a lui Dumnezeu pentru oameni şi prin oameni. Pelerinul vrea să atingă locul sfânt sau moaştele sfântului în care şi prin care s-a arătat prezenţa sfinţitoare a lui Dumnezeu într-un mod deosebit de intens, pentru ca el, pelerinul, să-şi intensifice credinţa şi iubirea pentru Dumnezeu;

- de aceea, pelerinajul se face pentru a intensifica rugăciunea şi viaţa spirituală în general;

- pelerinajul este adesea un act spiritual de mulţumire adusă lui Dumnezeu pentru binefacerile primite de la El; astfel pelerinajul este în sine un act de asceză şi o ofrandă de gratitudine;

- pelerinajul cuprinde şi un act de pocăinţă pentru păcate, fiind completat cu mărturisirea păcatelor şi rugăciuni de iertare pentru mântuirea sufletului;

103 Textul integral, “Călătorind împreună cu Dumnezeu”, se regăseşte pe site-ul www.institutecumenic.ro

329

Page 330: Coman Media Events

- pelerinajul poate fi motivat şi de o dorinţă puternică de a primi ajutorul lui Dumnezeu spre a realiza o lucrare importantă sau a primi vindecarea de o boala fizică sau psihică.

În locurile de pelerinaj vin oameni diferiţi din regiuni sau ţări diferite. Motivaţiile şi dorinţele lor sunt diferite. Vârstele, starea socială, gradul de cultură, intensitatea credinţei, sensibilitatea spirituală – toate sunt diferite. Această diversitate adunată laolaltă se vede mai ales la pelerinajele legate de hramurile locurilor sfinte sau sărbătorile sfinţilor patroni spirituali ai acestor locuri. Pelerinii oferă bani sau daruri materiale bisericilor din locurile de pelerinaj ca semn că primesc în schimb daruri spirituale, binecuvântări pentru viaţa şi activitatea lor. Lumina şi frumuseţea de pe feţele pelerinilor în timpul slujbelor religioase ale pelerinajului arată lumina adunată de ei în suflete prin rugăciunea comună a sărbătorii. Întâlnirea cu locurile sfinte, moaştele sfinţilor, icoanele sfinţilor şi persoane cu viaţa smerită şi sfântă devine izvor de bucurie, iubire şi luminare interioară a pelerinului.

5. Mass media şi pelerinajul la moaştele Sfintei Parascheva

Despre Sfânta Parascheva se ştie că şi-a dedicat viaţa desăvârşirii credinţei şi iubirii de Dumnezeu, devenind pentru întreaga Moldovă o protectoare „foarte folositoare”. Credinţa şi viaţa ei sfântă au învrednicit-o să fie dăruită de Dumnezeu cu puterea de a ajuta credincioşii tainic, prin lucrări minunate, lucru pentru care ei o şi cinstesc aşa cum se cuvine şi se poate vedea în fiecare an la 14 octombrie.

Sărbătoarea Sfintei Parascheva este un moment important în fiecare an pentru capitala Moldovei, Iaşiul fiind oraşul care deţine moaştele sfintei, Biserica Trei Ierarhi fiind astfel un important loc de pelerinaj pentru ortodocşii din România, dar şi una importantă pentru întreaga ortodoxie.

Page 331: Coman Media Events

ANGHEL P. Iuliana ValentinaPelerinajul la moaștele Sf. Paraschieva: media events şi desacralizare

Iaşiul se arată astfel a fi cel mai important loc de pelerinaj din România deşi numărul unor astfel de locuri este destul de mare. Importanţa sa se datorează în mare parte rolului asumat pentru scurtă vreme în secolul al XVII-lea de cel mai important oraş al ortodoxiei. Vasile Lupu s-a afirmat ca protector al locurilor sfinte din Ierusalim şi din Muntele Athos, după ce influenţa greacă de la Istanbul fusese redusă aproape complet şi statele sarbe căzuseră în stăpânire otomană şi înainte ca Rusia să devină o putere europeană. Rolul de susţinători ai religiei de rit grec fusese disputat atunci între ţara Românească şi Moldova, Iaşiul câştigând o mare importanţă. Aducerea moaştelor Sfintei Parascheva a fost un gest prin care monahii greci recunoşteau rolul acestui oraş. Pelerinajul în Iaşi la moaştele sfintei, care este una dintre figurile centrale ale ortodoxiei, are o istorie de peste trei secole. Fenomenul, îngrădit în timpul comunismului, s-a reafirmat dupa 1990, căpătând treptat o amploare din ce în ce mai mare.

1. Analiza de conţinut

Lucrarea de faţă are ca temă de cercetare mediatizarea pelerinajului la Moaştele Sf. Parascheva, pornind de la ipoteza că implicarea media în derularea ritualurilor specifice acestei sărbători situează pelerinajul între media events şi desacralizare.

Pentru cercetare au fost monitorizate opt cotidiene naţionale şi unul local. Astfel au fost alese cotidiene cu subiecte preponderent politice – Adevărul, Curentul şi Ziua –, cotidiene care au pagini speciale cu subiecte sociale furnizate de corespondenţii din teritoriu – Evenimentul Zilei, România Liberă şi Gardianul –, un cotidian care oferă spaţiu egal diferitelor tipuri de conţinut mediatic – Jurnalul Naţional –, un cotidian de fapt divers – Libertatea – şi un cotidian local, Ziarul de Iaşi.

Au fost cuprinse în analiză articolele publicate în perioada 11–17 octombrie 2003 şi 11-17 octombrie 2004, în masura în care acestea au putut fi regăsite în arhiva electronică a cotidienelor,

331

Page 332: Coman Media Events

arhivă publicată pe site-urile web ale acestora. Astfel, corpusul cercetat a fost cuprins din 38 de articole (vezi Anexa 1).

Cercetarea a fost realizată prin metoda analizei de conţinut. Într-o concepţie foarte largă, analiza de conţinut ar putea fi considerată ca un sistem de decodare a mesajelor. Văzută în acest fel, analiza de conţinut este practicată de oricine, oricând doreşte să extragă informaţia pe care o conţine un mesaj. Analiza de conţinut, ca metodă şi tehnică de înregistrare, dispune de mai multe circumscrieri. Una din cele mai vechi definiţii îi aparţine lui Berelson. Potrivit acestuia, “analiza de conţinut este o tehnică de cercetare vizând o descriere obiectivă, sistematică şi cantitativă a conţinutului manifest pe care-l are comunicarea”104. În perioada de început analiza de conţinut era definită ca o semantică statistică sau ca o tehnică de factură cantitativă prin care se descrie “comportamentul simbolic”105. La ora actuală, definiţia care întruneşte mai mult sau mai puţin consensul general este aceea formulată de Holsti: “analiza de conţinut este orice tehnică de a face inferenţe în identificarea obiectivă şi sistematică a caracteristicilor de care dispun mesajele”. De-a lungul istoriei, analiza de conţinut a cunoscut mai multe faze: 1 – analiza frecvenţei (până în anii ’50); 2 – analiza valenţei (la mijlocul anilor ’50); 3 – analiza de intensitate (anii ’50 si ’60); 4 – analiza contingenţei (începând cu anii ’60); 5 – analiza pe calculatoare (de la sfârşitul anilor ’60)106.

În baza unui mini-corpus format din cinci articole, extrase la întâmplare din corpusul de bază, au fost formulate emipiric

104 Berelson, B., 1971 (1952), Content analysis in communication research, pag. 18, apud. Cuilenburg, J. J Van, Scholten, O., Noomen, G.W., 1998, Ştiinţele comunicării, Bucureşti, Humanitas, pag. 112105 Kaplan, A., 1943, Content Analysis and the theory of signs, în: Philos Sci, vol. 10, pag. 230-247, apud Cuilenburg, J.J.Van , Scholten, O., Noomen G.W, 1998, Ştiinţele comunicării, Bucureşti, Humanitas, pag. 112-113106 Ritsert, J., 1972, Inhaltsanalyse und Ideologiekritik, pag. 14-19, apud Cuilenburg, J.J.Van, Scholten, O., Noomen, G.W., 1998, Ştiinţele comunicării, Bucureşti, Humanitas, pag. 115

Page 333: Coman Media Events

ANGHEL P. Iuliana ValentinaPelerinajul la moaștele Sf. Paraschieva: media events şi desacralizare

categoriile principale şi secundare pe baza cărora s-a realizat analiza de conţinut. Au fost identificate următoarele categorii principale, relevante pentru scopul cercetării:

- cazuistică – se referă la evenimentele / subiectele care au determinat un articol;

- actori sociali – persoane prezente şi participante la eveniment şi la ritualuri;

- declaraţii – ale diferiţilor actori sociali;- evaluare – poziţia jurnalistului vizavi de evenimente,

rezultată din diferite cuvinte folosite pentru a ilustra şi a denumi un moment al evenimentului, precum „bâlci” sau „sacru”.

Pentru fiecare din cele patru categorii generale, subcategoriile identificate sunt: cazuistica

- scoaterea moaştelor- aducerea Crucii- sărbătoarea Iaşilor- viaţa Sf. Parascheva- fapt divers (prin fapt divers se înţelege orice eveniment

de tipul: un pelerin leşinat, sarmale pentru pelerini, profitul comercianţilor ambulanţi)

- personalităţi publice actori sociali

- pelerini- autorităţi locale (primar, prefect, jandarmi)- politicieni- feţe bisericeşti- negustori- vedete

declaraţii- nemulţumiri- credinţă- electorale- profit

333

Page 334: Coman Media Events

evaluare- ritual sacru - bâlci.

2. Rezultatele analizei

Analiza a cuantificat prezenţa unor categorii identificate la nivelul articolelor (Anexa 2), fără să enumere suplimentar expunerile repetate în cadrul aceluiaşi articol a multor elemente ale unei categorii (spre exemplu, s-a calculat o singură dată prezenţa în articol a declaraţiilor unor pelerini, deşi în cadrul articolului erau relatate mai multe declaraţii, ale mai multor pelerini diferiţi). Astfel, au fost obţinute următoarele rezultate, în funcţie de categoriile şi subcategoriile formulate anterior.

Cazuistică În cadrul categoriei „cazuistică” au fost identificate 22 de

articole ca fiind formulate pornind de la subiectul scoaterii moaştelor Sf. Parascheva, 9 articole având la bază informaţia privind aducerea unei bucăţi din Crucea Sfântă, 7 se referă în primul rând la Sărbătoarea Iaşilor, numai 5 la viaţa Sf. Parascheva şi nu mai puţin de 27 prezintă în prim-plan subiecte de fapt divers (cantităţile de sarmale şi vin oferite de autorităţi, cazuri de leşin din cauza aglomeraţiei, oferta comercianţilor ambulanţi etc). Evenimentul Zilei scrie în 15 octombrie 2003: „Primăria Iaşi a fost ieri scena unui spectacol al disperării şi sărăciei, la tradiţionala masă a pelerinilor, organizată de municipalitate cu ocazia hramului Sfintei Parascheva unde, conform Mediafax, au participat un milion de pelerini. Dintre aceştia cîteva mii de oameni, în majoritate pensionari, persoane fără nici un venit şi copii, s-au adunat în spatele primăriei pentru a primi sarmale, cîte un colac, mere şi un pahar cu bere”; Curentul din 14 octombrie 2004 subliniază „Astfel că, sfânta Parascheva a binecuvântat de la mapele studenţilor şi elevilor şi până la prosoape, şosete şi chiar bilete de loterie. Părinţii cu copii mici,

Page 335: Coman Media Events

ANGHEL P. Iuliana ValentinaPelerinajul la moaștele Sf. Paraschieva: media events şi desacralizare

care nu aveau cum să stea la rând ore întregi, au apelat la seminariştii de lângă raclă pentru a le duce odoarele să le închine la moaşte, aşteptând liniştiţi întoarcerea acestora”; Adevărul scria în ediţia din 15 octombrie 2004 că “oamenii au atins preţioasele odoare cu prunci, haine de moarte, batiste, şosete, basmale, pulovere, pijamale, covoare, paturi, bilete loto, carnete de student, pixuri, mape sau chiar cu pachete cu vată”, iar în 16 octombrie 2004: “Ca în fiecare an, şi de hramul Sfintei Parascheva evenimente macabre sunt consemnate în statisticile Poliţiei ieşene. Dincolo de numărul mare de şuţi care au invadat Iaşiul – hoţi care au “operat” nestingheriţi pe străzi, în mijloacele de transport, printre târgoveţi de artizanaturi şi cojoace sau chiar la coada kilometrică până la moaştele Sfintei Parascheva –, un bărbat a fost ucis, un boschetar a ars ca o torţă, iar un pelerin a murit de inimă. Tot joi, însă dimineaţa, o octogenară a facut stop cardiorespirator, într-un cort din spatele Primăriei Iaşi, adăpost în care se odihneau pelerinii veniţi la prăznuirea Sfintei Parascheva”.

Se observă faptul că ponderea articolelor de fapt divers (39%) este superioară celor centrate pe scoaterea moaştelor din biserică, punctul culminant din întregul ritual al pelerinajului la Iaşi. Procentele apropiate ale articolelor referitoare la moaşte şi cele de fapt divers, reflectă faptul că majoritatea articolelor din media relaţionează sărbătoarea sacră cu faptul divers sau chiar reflectă sacrul prin intermediul faptului divers. Sunt doar 7 articole care prezintă informaţii despre scoaterea moaştelor, fără vreo altă referinţă la vreun caz de fapt divers sau evenimente conexe. Chiar dacă am cumula pe de o parte rezultatele privind zona sacrului, a creştinismului, iar pe de altă parte rezultatele care ţin de zona profanului, de specificul umanului, fără să necesite divinitate, diferenţa ar fi nesemnificativă.

Aceste aspecte reflectă faptul că şi în cazul unor evenimente cu caracter preponderent sacru media transpun în scris

335

Page 336: Coman Media Events

desfăşurarea ritualurilor într-un amestesc cu evenimente conexe care nu implică prezenţa divinităţii.

Actori sociali În ceea ce priveşte prezenţa la eveniment a diferitelor

categorii de actori sociali, prezenţă reflectată de mass media, statistica arată că 17 articole au în centrul atenţiei pelerinii, 6 articole menţionează implicarea autorităţilor locale, 15 articole subliniază prezenţa şi participarea la ritualuri a diferiţilor politicieni, doar 5 articole aduc în atenţie importanţa feţelor bisericeşti, 7 articole indică o altă categorie de participanţi activi – negustorii, iar 3 articole amintesc prezenţa la sărbătoare a unor vedete din lumea sportului. Ca pondere, se constată procente apropiate acordate prezenţelor pelerinilor şi politicienilor, însă dacă se compară mediatizarea actorilor sociali a căror prezenţă este strict relaţionată cu divinitatea (pelerini şi feţe bisericeşti), cu ceilalţi actori sociali care se apropie mai mult de partea spectaculoasă (în sensul de profană, comercială) a sărbătorii, ponderea primei categorii este inferioară.

Se menţine aceeaşi tendinţă a mass media de a face referiri în cadrul aceluiaşi articol la mai multe tipuri de actori sociali, fie pornind de la numărul şi declaraţiile pelerinilor şi amintind apoi de prezenţa politicienilor, fie accentuând vizita cu accente electorale a unor oameni politici în contrast cu pelerinii de rând. Astfel de exemple sunt articolele „Vizita fulger a premierului Adrian Năstase la Iaşi” – Curentul, 14 octombrie 2004, „Candidatul Adrian Năstase s-a rugat la moaştele făcătoare de minuni ale Sfintei Parascheva” – Adevărul, 14 octombrie 2004, „Procesiune electorală la moaştele Sfintei Parascheva”, Libertatea, 15 octombrie 2003, „Credinţa sinceră, faţă-n faţă cu foamea de capital electoral” – România Liberă, 15 octombrie 2004. Există şi articole care se centrează pe profitul adus de eveniment autorităţilor locale şi negustorilor, spre exemplu “Sf. Parascheva a dat Iaşiului două milioane de dolari”, Ziarul de

Page 337: Coman Media Events

ANGHEL P. Iuliana ValentinaPelerinajul la moaștele Sf. Paraschieva: media events şi desacralizare

Iaşi, 15 octombrie 2003, sau pe prezenţa unor vedete, precum „Potec s-a rugat la Iaşi” din Libertatea, 15 octombrie 2004.

Tendinţa spre spectaculos a media este vizibilă prin prezenţa numeroasă a personalităţilor publice, în detrimentul adevăraţilor pelerini veniţi să atingă şi să se roage la moaştele Sf. Parascheva. Sacralitatea evenimentului şi a sărbătorii, indusă de aceşti pelerini este uneori pusă în plan secund, după personalităţile publice a căror prezenţă are de multe ori – aşa cum semnalează şi mass media – dublu rol, atingerea sacrului dar şi câştigarea unui capital de imagine. „De la ospăţ nu au lipsit primarul Gheorghe Nichita şi ministrul culturii şi cultelor, Răzvan Theodorescu, care au fost critici culinari de ocazie, reuşind să se contrazică. “Perfect, sînt picante, cum îmi plac mie”, a spus Nichita. “Mie îmi plac cele dulci şi astea sînt foarte bune”, a afirmat, la rîndul său, ministrul culturii”, scria Evenimentul Zilei în 15 octombrie 2004; Curentul, ediţia din 15 octombrie 2004, sublinia “Astfel că, pe lângă oficialităţile locale, au participat la slujbă Valer Dorneanu, preşedintele Camerei Deputaţilor şi ministrul culturii, Răzvan Theodorescu. Deşi iniţial s-a lăudat că nu va participa la eveniment tocmai pentru a nu fi acuzat că politizează momentul, Vadim Tudor s-a rugat ieri la Iaşi împreună cu restul credincioşilor. De altfel, a fost singurul care a reuşit să iasă în evidenţă în momentul în care a început să facă ordine prin mitropolie. A indicat preoţilor unde să se aşeze, a facut rost de scaune în plus pentru cei care erau în picioare, iar în final şi-a luat propriul scaun în primire şi a reuşit să asculte în linişte slujba”; în Adevărul din 14 octombrie 2004 scria „În timp ce premierul admira sălile de conferinţă pavate cu marmură albă şi verde de Brazilia, pe Bulevardul Ştefan cel Mare şi Sfânt se strângeau semnături pentru candidatul Adrian Năstase, la aprigă concurenţă cu Traian Băsescu. Scenele se derulau peste drum de Catedrala Mitropolitană, pe o artera intens circulată de pelerini care reclamau faptul că Sfânta Parascheva ar fi fost transformată de partidul de guvernământ în agent electoral”; “ Sosit în trombă

337

Page 338: Coman Media Events

pe nepusă masă la Iaşi, Adrian Năstase i-a surprins pe toţi pelerinii de la uriaşa coadă, pentru atingerea moaştelor Cuvioasei Parascheva nu prin pioşenia sau evlavia sa, ci prin promisiunile sforăitoare pe care le aruncă la căpătâiul Raclei Sfinte”, scria România Liberă din 14 octombrie 2004; tot România Liberă titra în 11 octombrie 2003 – „Sf. Parascheva nu mai este jucărie electorală pentru aleşii neamului”, iar acestea sunt numai câteva exemple care subliniază tendinţa media de a scoate în evidenţă implicarea politicului şi în evenimente cu caracter sacru, contribuind astfel chiar la creşterea ratingului politicienilor în faţa pelerinilor veniţi din întreaga ţară.

Declaraţii În ceea ce priveşte declaraţiile regăsite în cadrul

articolelor, acestea reflectă nemulţumiri în 3 articole, credinţă în 16 articole, 8 articole preiau declaraţii despre profiturile pe care le aduce indirect pelerinajul, iar 6 articole cuprind declaraţii cu caracter electoral. La o primă privire, ponderea articolelor care relatează declaraţii ce subliniază credinţa celor care au venit să se roage la moaşte este net superioară. În realitate, comparând cu celelalte tipuri de declaraţii (toate ţinând de acea latură profană a evenimentului) se constată un echilibru aproape perfect între cele două mari categorii de declaraţii. Trebuie precizat totuşi că nu au fost numărate separat toate declaraţiile regăsite în acelaşi articol ci s-a cuantificat doar prezenţa tipurilor de declaraţii dintr-un articol. Parcurgerea articolelor evidenţiază susţinerea sacrului cu mai multe declaraţii ale pelerinilor, toate în aceeaşi categorie a mărturisirii credinţei.

Mass media preia diferite declaraţii ale persoanelor prezente la sărbătoare sau implicate în organizare pentru a oferi „culoare” relatărilor, dinamism şi veridicitate. Declaraţiile pelerinilor întăresc caracterul mistic, misterios, sacru al pelerinajului, în timp ce alte tipuri de declaraţii coboară în profan, chiar comercial (de produse sau imagine).

Page 339: Coman Media Events

ANGHEL P. Iuliana ValentinaPelerinajul la moaștele Sf. Paraschieva: media events şi desacralizare

Evaluare Deşi este un eveniment sacru, relatările media îl asociază mai mult unor calificative de tipul „bâlci”, „bază”, „afacere” sau „kitch”, subliniind amestecul profanului prin prezenţa personalităţilor politice, dar mai ales prin evenimentele conexe organizate de autorităţile locale, profitând de prezenţa mulţimii de pelerini: concerte, mese cu sarmale şi vin, târguri etc. Media recunoaşte însă şi caracterul sacru al sărbătorii creştine, dovadă că ponderea celor două categorii este uşor echilibrată – doar 58 la 42 la sută, în favoarea evaluărilor negative, profane, de „bâlci”.

Credinţa reiese din declaraţiile pelerinilor, preluate de jurnalişti, precum şi din acele articole care prezintă viaţa Sfintei şi minunile înfăptuite de aceasta. „Chiar dacă a fost frig şi înghesuială, am răzbit. Am văzut-o pe Sfînta şi pentru sufletul meu împăcat a fost bine”, ne-a spus Anica Baciu din Domneşti, Adjud, în timp ce-şi îndesa în traistă busuiocul cu care o atinsese pe sfînta”, relata Evenimentul Zilei în 15 octombrie 2004, iar Gardianul, din aceeaşi zi, scria: „<Am venit aseară la Iaşi. Stau de opt ore la coadă şi abia dacă văd racla Sfintei>, ne spune Ioan Puşcaşu, un bărbat <în putere> din judeţul Vâlcea. El afirmă că este al 13-lea an consecutiv când vine la Iaşi: <Drumul e lung, iar aici nu am unde dormi, dar când o ating pe Sfânta dispare toată oboseala şi mă simt mult mai bine. Nici picioarele, nici spatele nu mă mai dor. Cred că Sfânta ia toată durerea”.

Evaluările negative sunt mult mai pronunţate şi aparţin direct jurnaliştilor, chiar dacă articolele nu sunt scrise la persoana I, relătarile părând că descriu doar spaţiul şi măsurile luate de autorităţi cu ocazia pelerinajului. Evenimentul Zilei, ediţia din 14 octombrie 2003, spunea: „Sărbătorirea Hramului Sfintei Parascheva, de pe 14 octombrie, a căpătat, în ultima vreme, o importanţă mai curînd comercială decît spirituală. Numai din închirierea terenului pentru comercianţii veniţi din toate colţurile ţării la Sărbătorile Iaşiului profitul aproximativ al primăriei este

339

Page 340: Coman Media Events

de 1,5 miliarde lei” şi „Apoi, Bulevardul Ştefan cel Mare, cel mai important din Iaşi, este la rîndu-i împărţit în două. În faţa Mitropoliei, pe tot parcursul sărbătorii răsună din difuzoare cîntări bisericeşti, slujbele se desfăşoară continuu, iar mirosul de tămîie a cuprins strada. La doar 50 de metri însă, liniştea este spartă de zgomotul manelelor, iar atmosfera e înecată în fumul grătarelor cu mici. Sentimentul că intri într-un bîlci de ţară devine tot mai acut pe măsură ce te apropii de Strada Independenţei. E plin de terase, dar oamenii manîncă puţin”. La aceeaşi dată, Adevărul nota „Din păcate, municipalitatea – în goană după bani şi în criză de bun-gust şi inspiraţie – a făcut din principalele artere şi pieţe ale centrului istoric al Iaşilor un imens bazar, în care triumfător este kitsch-ul. Manele răsunând din difuzoare, “picturi” cu nimfe, chioşcuri din material plastic în care se vând băuturi alcoolice, obiecte de toate felurile, scoase pe tarabe într-o devălmăşie orientală, dar departe de farmecul specific Orientului, şi, pe deasupra, preţuri exorbitante”. Iar în 30 octombrie 2004, în România Liberă evaluarea era sub forma “Şi, ca orice pelerinaj autentic, el trebuie să se desfăşoare în linişte meditativă, cu rugăciuni, pioşenie şi bună-cuviinţă. Dar i-a trăsnit prin minte unui primar oportunist, pofticios după popularitatea ieftină – l-am numit pe vestitul traseist politic Constantin Simirad, răsplătit de PSD cu un post de ambasador la Havana –, să organizeze taman de Sf. Praznuire aşa-numitele “Sărbători ale Iaşilor”. Cu dansuri şi orchestre populare, cu târguri de tot felul, inclusiv de vinuri, transformând aşezarea într-un imens bazar, cu lăutari şi focuri de artificii, cu formaţii de muzică la modă, care excelează prin tiribombe şi decibeli asurzitori, cu tarabagii care mai de care. Un bâlci perfect. Şi în vreme ce credincioşii adevăraţi, veniţi din toată ţara, obosiţi de pe drum, cu mâncarea în traistă, dar fericiţi în adâncul fiinţei lor că îşi împlinesc un vis, stau cuviincios să le vină rândul pentru a se închina la Sf. Moaşte în jur se aud muzici peste muzici, inclusiv jalnicele manele, mai încolo se întrec guriştii şi gorniştii, seara se înteţesc bubuiturile

Page 341: Coman Media Events

ANGHEL P. Iuliana ValentinaPelerinajul la moaștele Sf. Paraschieva: media events şi desacralizare

artificiilor, amestecându-se cu lălăielile şi chiotele chefliilor care au gustat peste măsură din vinul de la târg. Totul într-un vălmăşag care contrastează penibil şi ofensator cu sfinţenia unui moment religios, aşteptat de credincioşi vreme de un an”.

3. Concluzii

Aşa cum reiese şi din rezultatele analizei realizate, mediatizarea pelerinajului induce existenţa unui media events. Pelerinajul este media event întrucât înglobează toate caracteristicile esenţiale ale acestuia: antrenarea mulţimii populare (articolele subliniază prezenţa a un milion – 1,5 milioane pelerini), antrenarea şi a altor categorii sociale (politicieni, autorităţi locale, negustori), media acordă atenţie specială evenimentului (dovadă că sunt publicate articole pe această temă cu trei-patru zile înaintea evenimentului propriu-zis şi cel putin alte două zile după) şi prezenţa sacrului prin însuşi scopul evenimentului propriu-zis. Aşa cum spuneam şi anterior pelerinajul – înţeles în primul rând teologic – înseamnă a pleca, a merge, a descoperi orizonturi noi, a trăi într-o colectivitate şi, mai ales, a trăi o schimbare interioară a cărui scop este a merge pe urmele lui Hristos. Prin pelerinaj se înţelege o călătorie ce are ca destinaţie un loc sfânt, iar la finalul acesteia, venerarea acordată acestui “centru” spiritual.

Mediatizarea pelerinajului induce şi o oarecare desacralizare a evenimentului în sine, prin accentuarea caracteristicilor profane, de spectacol, conexe evenimentului, în detrimentul sublinierii şi împărtăşirii sacrului pe care se consolidează pelerinajul Acest aspect este determinat de însăşi tendinţa media generaliste de a urmări mai mult mişcările personalităţilor publice şi de a căuta elementele spectaculoase, de fapt divers în orice eveniment, indiferent de natura acestuia.

Concluziile formulate nu sunt definitorii pentru mediatizarea pelerinajelor în general dar pot constitui o ipoteză de

341

Page 342: Coman Media Events

lucru pentru o viitoare cercetare mai detaliată, extinsă pe mai multe vehicule media şi analizând mai multe pelerinaje.

BIBLIOGRAFIE

Coman, Mihai, 2003, Mass media, mit şi ritual, Iaşi, Polirom Lardellier, Pascal, 2003, Teoria legăturii ritualice: Antropologie şi

comunicare, Bucureşti, TritonicVan Cuilenburg, J.J., Scholten, O., Noomen, G. W., 1998, Ştiinţele

comunicării, Bucureşti, Humanitas

Resurse electronice:: www.crestinism-ortodox.rowww.institutecumenic.rowww.adevarulonline.rowww.curentul.rowww.gardianul.rowww.libertatea.rowww.jurnalul.rowww.romanialibera.rowww.ziaruldeiasi.rowww.ziua.ro

Page 343: Coman Media Events

Anul de graţie 1996: aducerea moștelor Sf. Andrei la Galaţi

Maria Mihaela IVAȘCU

Lucrarea de faţă îşi propune să evidenţieze caracterul de media event al aducerii moaştelor Sfântului Andrei la Galaţi pe data de 16-17 octombrie 1996. Titlul ales ilustrează încrederea propunătorului în caracterul de media event al acestui eveniment.

Aşadar, din multiplele opţiuni posibile, s-a ales exemplificarea unui concept. Un concept actual, care se referă la o realitate complexă: evenimentul, presa, individul şi jocul forţelor lor. S-ar fi putut exemplifica acest concept prin nenumărate contexte dar s-a ales acest moment din viaţa gălăţeană pentru că el deţine o încărcătură aparte prin caracterul său teologic şi, în plus, analiza se poate îmbogăţi prin elementele experienţei personale. Când participi direct la un eveniment special, îţi rămân bine îndosariate în minte imagini, păreri, trăiri, ale tale şi ale altora, pe care timpul nu le alterează, ci le sporeşte din farmec, precum paginile îngălbenite ale cărţilor din vitrina unui muzeu. Speranţa declarată este aceea că, elementele teoretice, informaţiile culese din materialul bibliografic şi cele furnizate de experienţa personală se vor îmbina cu succes pentru a propune cititorilor o lucrare cât mai interesantă şi cât mai convingătoare.

Vertebrele lucrării se constituie prin lansarea unor interogaţii ce-şi aşteaptă răspunsul, pretext pentru a structura demonstraţia.

Cine este Sfântul Apostol Andrei?

Page 344: Coman Media Events

Numele „Andrei” în limba greacă înseamnă „bărbat curajos, energic, vrednic”.107 Sfântul Andrei era un pescar originar din oraşul Betsaida. Vestea despre Sfântul Ioan Botezătorul îl determină însă să renunţe la meseria şi la familia sa pentru a deveni ucenicul Proorocului. Este momentul în care îl cunoaşte pe Ioan, fiul lui Zevedei. Ei aveau să devină ulterior primii ucenici ai lui Iisus Hristos, după ce Acesta a fost botezat de Sfântul Ioan Botezătorul în Râul Iordanului. Sfântul Apostol Andrei îl va chema şi pe fratele său Petru pe aceeaşi cale – cel ce avea să devină mai târziu Sfântul Apostol Petru.

După Învierea lui Iisus Hristos şi ziua Cinzecimii Apostolii au tras la sorţi pentru a vedea unde trebuie să răspândească fiecare Evanghelia. Sfântului Andrei i-a revenit misiunea de a merge în Bitinia şi Pont, cu ţinuturile din jurul Mării Negre, în Sciţia şi mai apoi în Asia. Aşadar, conform Bibliei, Sfântul Apostol Andrei este cel care a încreştinat populaţia traco-frigiană şi traco-geto-dacă – poporul român de mai târziu. Martiriul său s-a produs la Patras (în Grecia), a fost răstignit pe data de 30 noiembrie de locuitorii păgâni, cu capul în jos pe o cruce în formă de „X”. Moaştele sale au fost mutate în mai multe locuri dar, în cele din urmă, au fost redate Greciei.

Ce este un media event?

Conceptul de media event se referă la „acele evenimente publice care sunt amplu acoperite de mass media şi care, datorită acestei mediatizări, declanşează procese de mobilizare socială şi (uneori) de acţiune politică.”108 Sintagma a fost inaugurată de Elihu Katz şi Daniel Dayan în 1992. În demersul lor, ei au pornit de la observaţia că există două categorii de ştiri in presă: „de

107 CASIAN, Episcopul Dunării de Jos, 1999, Cetatea Sfântului Andrei, Galaţi, Editura Episcopiei Dunării de Jos, pag.19.108 Coman, Mihai, 2003, Mass media, mit şi ritual. O perspectivă antropologică, Iaşi, Polirom, pag. 59.

Page 345: Coman Media Events

Maria Mihaela IVAȘCUAnul de graţie 1996: aducerea moștelor Sf. Andrei la Galaţi

rutină” şi de „non rutină”, în funcţie de impactul social pe care îl declanşează.109 Studiul s-a dovedit deosebit de fertil, declanşând numeroase cercetări mai mult sau mai puţin complementare, astfel încât s-a ajuns la elaborarea unei adevărate şcoli de gândire, a unui vocabular conceptual, a unui câmp teoretic, a unui „mod de a decupa şi interpreta fenomenele mass media”.110

Poate fi considerată aducerea moaştelor Sfântului Andrei la Galaţi un media event local ?

Sâmbătă, 12 octombrie 1996, sosiseră la Iaşi moaştele Sfântului Apostol Andrei şi, iniţial, ele trebuiau să poposească numai în acest oraş. Începând cu data de 12, în toate Bisericile Eparhiei Dunării de Jos s-au făcut rugăciuni pentru abaterea sfintelor moaşte şi în cadrul ei. Făcând demersuri insistente, P.S. Casian Crăciun – Episcopul Dunării de Jos, s-a străduit şi a reuşit în final să convingă autorităţile. S-a decis astfel să se facă un compromis şi moaştele să fie aduse şi la Galaţi – oraş care, începând din noiembrie 1992, şi-a luat ca patron spiritual pe Sfântul Apostol Andrei.

Marţi, 15 octombrie 1996, în jurul prânzului, la Centrul Eparhial al Episcopiei Dunării de Jos, s-a primit confirmarea reuşitei.

Miercuri, 16 octombrie pregătirile pentru primirea moaştelor Sfântului Apostol Andrei mai continuau încă. În faţa catedralei episcopale s-a construit o esplanadă pentru depunerea sfintelor moaşte iar deasupra uşii masive de la intrare a fost aşezat un portret imens al Sfântului. Au fost delimitate careuri şi culoare de trecere cu ajutorul funiilor groase pentru a organiza masele de credincioşi şi clerul. Pe stâlpii din proximitate s-au instalat difuzoare. Bineînţeles, au fost mobilizate şi numeroase forţe de ordine pentru a asigura buna desfăşurare a evenimentului.

109 Ibidem.110 Ibidem.

345

Page 346: Coman Media Events

Oamenii au început să se adune in preajma catedralei încă de la orele 14, din ce în ce mai mulţi, din toate colţurile oraşului. Pe strada Domnească, strada principală, ei au întins veşminte pe asfalt ca să se treacă cu Sfântul Chivot pe deasupra lor. S-au strâns aproximativ 4 000 de credincioşi precum şi importante personalităţi ale vieţii social-politice locale şi organe de presă. Când maşina cu preţiosul dar a intrat în oraş, la orele 18, clopotele de la toate Bisericile au început să bată. Convoiul a ajuns la catedrală la orele 19.45, moment în care fanfara a intonat „Imnul Naţional” şi cântecul „Presăraţi pe-a lor morminte” iar credincioşii adunaţi au cântat troparele sfântului. P.S. Casian Crăciun, Episcopul Dunării de Jos şi Episcopul Calinic Botoşăneanul au arătat mulţimii racla. Concomitent, s-a început şi slujba dedicată momentului. Pentru că a făcut posibil pelerinajul sfintelor moaşte în România şi la Galaţi, Î.P.S. Nicodim, Mitropolitul de Patras, avea sa fie declarat cetăţean de onoare al oraşului.

Începând cu după-amiaza zilei de 16 octombrie şi până pe data de 17 octombrie la ora 12.45 a.m., oamenii au stat la coadă zi şi noapte ca să sărute racla cu capul Sfântului Apostol Andrei. În catedrala episcopală s-au citit în tot acest timp rugăciuni şi s-au oficiat slujbe. Şuvoiul credincioşilor avea o dimensiune impresionantă: părinţi, copii, elevi, profesori, invalizi, maici, călugări, preoţi, aparate de fotografiat, camere de filmat, poliţişti. Microbuze şi autocare veneau şi plecau necontenit.

Procesiunea de plecare a moaştelor a început mai târziu decât era prevăzut, din cauza presiunii credincioşilor fiind precedată de cuvântarea P.S. Casian Crăciun. Capul Sfântului Apostol Andrei a fost depus cu grijă pe un autotanc din dotarea garnizoanei gălăţene iar Episcopul Dunării de Jos împreună cu Episcopul Calinic Botoşăneanu, aflaţi pe tanc, alături de sfintele moaşte, au binecuvântat credincioşii şi i-au stropit cu aghiasmă pe parcursul întregului drum. Convoiul se deschidea cu elevii Seminarului Teologic Ortodox „Sfântul Apostol Andrei” urmat de un amplu cortegiu de preoţi şi diaconi. În urma Sfântului Chivot mergeau de asemenea fanfara militară, personalităţi publice locale şi cca. 4000 de alţi credincioşi.

Page 347: Coman Media Events

Maria Mihaela IVAȘCUAnul de graţie 1996: aducerea moștelor Sf. Andrei la Galaţi

Convoiul a străbătut centrul oraşului până pe faleza Dunării unde mulţimea imensă care îl însoţea s-a contopit cu mulţimea care aştepta acolo. Oamenii aruncau cu haine, iconiţe, genţi, lănţişoare, eşarfe, iar soldaţii le atingeau fără încetare de Chivot. Înainte de a urca sfintele moaşte în maşina care aştepta, mulţimea a împresurat efectiv blindatul. La plecarea acesteia sirenele vapoarelor din port s-au auzit timp de câteva minute. La ora 14.26 moaştele Sfântului Andrei au părăsit Galaţiul.

* * * *

Evenimentul are de la bun început un dublu caracter excepţional. Faptul inedit de a fi aduse in România moaştele Sfântului Apostol Andrei pentru prima dată în 2000 de ani şi faptul că s-a făcut un compromis (de către Patriarhul României, P.S. Părinte Nicodim – mitropolitul Patrasului şi P.S. Părinte Daniel – mitropolitul Moldovei şi Bucovinei), prin care s-a permis aducerea moaştelor şi în Eparhia Dunării de Jos, la Galaţi, ca oraş ce şi l-a ales ca patron spiritual pe Sfântul Apostol Andrei, începând din anul 1992.

Modificarea decisă este foarte mediatizată încă de pe 15 octombrie, atât pe plan local cât şi pe plan naţional. Noul itinerariu al sfintelor moaşte este anunţat la ştirile televizate, în presa scrisă şi la radio, subliniindu-i-se caracterul excepţional. Gălăţenii, brăilenii şi credincioşii din alte eparhii care nu au reuşit să ajungă la Iaşi sau care au ajuns dar nu au mai izbutit să se atingă de Sfântul Chivot, sunt acum înştiinţaţi prin numeroase anunţuri în presă că au o nouă ocazie extraordinară. Efectele acestor pregătiri prin intermediul mass media se vor constata prin impresionanta mobilizare de oameni, nu doar din Eparhia Dunării de Jos. „ Suntem de la Frăţia Ortodoxă din Bucureşti, care este patronată de Sf. Andrei. Am venit aici cu un autocar, special pentru acest eveniment. La Iaşi nu am putut ajunge, dar am aflat că sfântul vine şi aici şi am ajuns cât de repede am putut. Aşa o

347

Page 348: Coman Media Events

minune numai Dumnezeu putea face”.111 „Sunt din Aldeşti, de la capătul judeţului. La Iaşi, la Cuvioasa Parascheva n-am putut ajunge, n-aveam nici bani şi mi-a fost şi frică în situaţia în care sunt (însărcinată). Dar minunea asta merită tot efortul, pentru că numai eu ştiu cum am ajuns aici.”112

Tonul jurnalistic se schimbă, devenind ceremonios şi subiectiv. Aceasta se poate observa chiar din titluri : Viaţa Liberă, cel mai citit cotidian local, propunea titluri precum „Galaţiul – un oraş ales de Dumnezeu” sau „Eveniment de excepţie la Galaţi: sosirea sfintelor moaşte ale sfântului Apostol Andrei”.

Limbajul articolelor se înscrie în acelaşi registru. „În încremenirea tuturor, doar poliţiştii mai respiră. Vine şopteşte mulţimea şi un alai de îngeri pământeni se arată privirilor, mergând în urma celui care a adus creştinismul pe meleagurile noastre. […] A fost, iată, să fie ziua hotărâtă de divinitate, pentru ca cetatea să intre în eternitate. Îndelung dorită, îndelung aşteptată, clipa ogorârii întru sfinţenie a venit. O seară de vis ne-a poleit sufletele mult prea obosite, mult prea dorite de chemarea divină (…) pentru că Galaţiul a devenit nu pentru o zi, nu pentru o săptămână, ci pentru o veşnicie oraşul lui Dumnezeu (…).”113

Sunt privilegiate elementele de spectaculos în general, atât în imaginile televizate cât şi în presa scrisă sau la radio: numărul impresionant de oameni adunaţi la eveniment cu accent pe categoriile defavorizate – copii, bătrâni neputincioşi, femei însărcinate, persoane cu handicap, situaţiile de leşin sau alte stări defavorabile asociate cu voinţa neclintită de a continua statul la coadă; modul în care se aruncă obiecte personale pentru a fi atinse de Sfântul Chivot, trăirile emoţionale de mare intensitate, disperarea sau fericirea, presiunea mulţimii în momentul urcării Sfântului Chivot în maşină pentru a părăsi oraşul. În toată organizarea evenimentului există o serie de elemente care conferă gravitate şi importanţă iar presa le surprinde foarte bine: decorul

111 „Viaţa Liberă”- Galaţi, 17 octombrie 1996, p. 5, apud CASIAN Episcopul Dunării de Jos, op. cit. p. 166.112 „Viaţa Liberă”- Galaţi, 18 octombrie 1996, p. 5, apud ibidem, p. 176.113,,Viaţa Liberă”- Galaţi, 17 octombrie 1996, p. 5, apud ibidem, p. 170.

Page 349: Coman Media Events

pregătit, fanfara, participanţii de onoare la eveniment, armata şi soborul de preoţi care prin vestimentaţia lor specifică aduc un puternic element cromatic cu semnificaţia adiacentă. Se creează de fapt o solidaritate extraordinară între toate categoriile: Credincioşi, Biserică, Stat Armată, Presă. Media surprinde această solidaritate, o exprimă şi participă la întreţinerea ei. Lucru foarte important, prin mass media se realizează solidaritatea între cei care se află la locul evenimentului şi cei care sunt în imposibilitatea de a participa direct. Ea acţionează ca un releu. O mare valoare în acest sens au avut-o transmisiunile în direct. Posturile de televiziune locale – TV. Galaţi şi TV. Express precum şi postul principal de radio – Radio Galaţi, au transmis în direct momentul sosirii sfintelor moaşte la Galaţi. Ceea ce presupune o întrerupere a grilei obişnuite de programe, aspect specific unui media event. Mai mult chiar, au fost invitate în direct diverse personalităţi pentru a comenta evenimentul – cum ar fi profesorul universitar doctor Emilian Popescu, principalul cercetător român al mărturiilor istorice privind prezenţa Sfântului Apostol Andrei pe teritoriul României, invitat la postul Radio Galaţi.

Emoţiile celor care au izbutit să se atingă de sfintele moaşte au fost transmise şi celor care nu au reuşit acest lucru, prin intermediul mass mediei, mai precis, prin imaginile chipurilor şi reacţiilor celor prezenţi dar şi cu ajutorul interviurilor. „(…) am simţit datoria, ca mamă să vin…Sfântul Andrei este şi patronul fiului meu…şi am simţit că trebuie să vin cu el, măcar să-l întâmpin, dacă nu reuşesc să ajung până aproape. E un moment unic, nu cred că ne vom mai întâlni cu aşa ceva. […] Sunt muncitor la catedrală (…) e foarte important ce se întâmplă! Noi n-am avut parte…nici bunicii şi nici străbunicii n-au avut. Sunt elev la Seminarul Teologic Sf. Apostol Andrei (…) Ceva cu totul deosebit! Dacă nu ai credinţă şi nu crezi ce ai în faţă bineînţeles că nu ai ce să simţi…(…) Pentru unii e un moment de pace…Pentru alţii de trezire. […] Eu nu sunt ortodoxă, sunt catolică dar cred totuşi, pentru că e un singur Dumnezeu pentru toată lumea!”114

114 Călăuza Ortodoxă – Galaţi, nr. 95-97 / 1996, p. 4-7.

Page 350: Coman Media Events

Sunt cel puţin două dimensiuni esenţiale aici: comuniunea şi contagiunea. E mai mult decât solidaritate! Oamenii ies din casele lor sau vin de la kilometri depărtare pentru a se atinge de sfintele moaşte, pentru a se împărtăşi din sfinţenie. Intră în comuniune cu Sfântul si apoi unul cu altul prin racordarea la acelaşi izvor. Haina sau batista sau lanţul de la gât sunt atinse pentru a păstra sfinţenia în respectivul obiect şi prin atingerea cu obiectul spre a se împărtăşi din ea.

Ca participant la eveniment am simţit forţa comuniunii şi a contagiunii. Venisem cu colegii mei de liceu să atingem Sfântul Chivot. Nicăieri nu se făceau ore în acea zi de 17 octombrie 1996. Pe stradă, prin tot oraşul era mulţime de oameni şi atmosferă de sărbătoare. Se simţea în aer ceva inefabil! Am ajuns prea târziu la catedrală. Moaştele urmau să fie luate prea curând. Eram dezamăgiţi. Aveam un sentiment de nelinişte, nu puteam să ne împăcăm cu gândul că nu vom reuşi. Apoi am auzit că se vor mai opri puţin pe faleză, înainte de a părăsi oraşul. Am plecat repede acolo să le aşteptăm. Nu eram singurii. Încă o mare de oameni care aveau aceeaşi speranţă secretă ca şi noi! Când a sosit convoiul emoţiile noastre s-au înteţit. Dar cum să reuşim? Totul era înconjurat de armată şi preoţi. Nici o şansă! Atunci a venit tatăl unei colege care era preot şi ne-a zis să-i dăm lucruri să roage un soldat să le atingă de Sfântul Chivot. Ce să-i dau? Nu aveam nici un obiect mai mărunt. Dar trebuia să-i dau ceva! Atunci mi-am dat jos lungul meu pardesiu şi l-am aruncat pe jos la poalele colinei Precistei unde eram cocoţaţi. Mă simţeam uşurată! Că mă pot împărtăşi din sfinţenia Apostolului. Tatăl colegei tot nu s-a lăsat. A insistat pe lângă soldaţi să-l lase măcar pe el să pună mâna pe Sfântul Chivot. Ne-a făcut semn, am coborât colina şi ne-am dus în preajma autotancului. Ne-am luat cu toţii de mână şi părintele a atins moaştele câteva secunde. Eram fericiţi şi împăcaţi. Puţin mai târziu oamenii erau cu toţii tulburaţi căci maşina cu preţiosul dar plecase. Dar rămăsesem cu o sărbătoare în suflet şi cu pardesiul.

* * *

Page 351: Coman Media Events

Da, cu certitudine se poate spune ca aducerea moaştelor Sfântului Andrei la Galaţi a fost un media event local. Prezintă toate caracteristicile. Ecourile acestui eveniment continuă să se simtă foarte puternic până în prezent. La fiecare sfârşit de noiembrie se organizează manifestări în cinstea aniversării unui număr de ani de la aducerea moaştelor la Galaţi. În anul 2000 Arhiepiscopul Vienei, Cardinalul Christoph von Schönborn, a donat o părticică din sfintele moaşte ale Sfântului Apostol Andrei Eparhiei Dunării de Jos, apoi, în anul 2002, reprezentantul Sanctităţii Sale Bartolomeu I, Patriarhul Ecumenic de Constantinopol, Î.P.S. Mihail, Arhiepiscopul ortodox al Vienei şi Mitropolit al Austriei şi Ungariei, a dăruit Eparhiei cea mai mare parte din moaştele Sfântului Apostol Andrei (din piciorul său) existentă în Europa, în afara relicvei de la Patras.115 Însă la nici unul din aceste evenimente nu s-a mai repetat explozia de entuziasm din 1996. 1996 a rămas în conştiinţa participanţilor la eveniment ca un an de graţie, ca ceva irepetabil. „Am 84 de ani dar aşa ceva n-am văzut de când sunt eu!!!”116 Moaştele Sfântului Apostol Andrei au fost ca un motor iar mass media ca o pâlnie de rezonanţă!

BIBLIOGRAFIE

Casian, Episcopul Dunării de Jos, 1999, Cetatea Sfântului Andrei, Galaţi, Editura Episcopiei Dunării de Jos,

Coman, Mihai, 2003, Mass media, mit şi ritual: o perspectivă antropologică, Iaşi, Polirom,

Călăuza Ortodoxă – Galaţi, nr. 95-97 / 1996, Episcopia Dunării de Jos, 2002, Biserică, Misiune, Slujire, Galaţi,

Editura Episcopiei Dunării de Jos,Sfântul Apostol Andrei. Mărturii istorice şi tradiţii,1994, Tesalonic,

Orthodoxos Kypseli

115 Episcopia Dunării de Jos, 2002, Biserică Misiune Slujire, Galaţi, Editura Episcopiei Dunării de Jos, pp. 97-98. 116 „Viaţa Liberă”- Galaţi, 18 octombrie 1996, p. 5, apud CASIAN Episcopul Dunării de Jos, op. cit. p. 176.

Page 352: Coman Media Events

Înfiinţarea unei mitropolii la Cluj

Mirela PASCU

Conceptul de media events se impune în câmpul cercetărilor mass media în urma publicării lucrării: „Media events. The Live Broadcasting of History” de către Daniel Dayan şi Elihu Katz. Practic cei doi au lansat acest concept în defavoarea altor noţiuni folosite sau propuse până atunci, cum ar fi „festive television”, „cultural performances”, „television ceremonies” (apud Daniel Dayan, Elihu Katz, Media Events. The Live Broadcasting of History, Harvard University, 1992).

„Media events” se remarcă de alte evenimente şi se definesc ca şi concepte de sine stătătoare prin faptul că: „se referă la acele evenimente publice care sunt amplu acoperite de mass media şi care, datorită acestei mediatizări, declanşează procese de mobilizare socială şi (uneori) de acţiune politică.” (apud Mihai Coman, Mass media, mit şi ritual. O perspectivă antropologică, Polirom, Iaşi, 2003) .

Conform teoriilor care definesc media events, discursul mass media se bazează pe două categorii de evenimente :

14. de rutină 15. ieşite din comun.În categoria evenimentelor de rutină sunt incluse cele:

„referitoare la fapte ori situaţii comune, fără mare impact social”. De asemenea, au un scenariu cunoscut (la o conferinţă de presă ştii ce se discută) şi reprezintă majoritatea evenimentelelor (Mihai Coman, op. cit., p. 59).

Evenimentele ieşite din comun pot fi şi ele departajate prin faptul că sunt evenimente aşteptate, anunţate şi pregătite încă

Page 353: Coman Media Events

Mirela PASCUÎnfiinţarea unei mitropolii la Cluj

dinainte să se desfăşoare evenimentul respectiv şi evenimente disruptive care, dimpotrivă, sunt neaşteptate, nepregătite, neanunţate. Numite şi non-rutină: „care afectează segmente sociale importante şi care, din această cauză, întrerup activităţile jurnalistice curente şi declanşează o cuvertură mediatică aparte” (Mihai Coman, op. cit., p. 59).

Pentru ambele tipuri de evenimente este valabilă atât mobilizarea celor care produc ştirile, cât şi a celor care beneficiază de transmiterea acestor ştiri -publicul- prin traducerea informaţiilor primite.

Pornind de la ideea că nu toate evenimentele pot fi considerate media events şi folosind caracteristicile pe care Daniel Dayan şi Elihu Katz le-au atribuit termenului de media events, subliniez în continuare elementele prin care acestea se deosebesc de evenimentele obişnuite :

prin anunţarea, pregătirea, cooptarea, mobilizarea publicului în a participa la eveniment,

prin caracterul lor interuptiv, prin schimbarea grilei de programe pentru a face posibilă

transmiterea în direct a evenimentului,

prin înregistrări de audienţă maximă, prin amprenta pusă de amploarea evenimentului asupra

tonului discursului jurnaliştilor,

prin faptul că afectează succesiunea normală.Caracterul interuptiv este unul din elementele conceptului

media events, ce face mai uşoară diferenţierea de un alt eveniment media obişnuit:

„De fapt, ele sunt întreruperi ale rutinei; ele intervin în cursul normal al transmisiilor mediatice şi al vieţii noastre. După cum sărbătorile opresc rutina cotidiană, evenimentele televizate propun lucruri excepţionale la care să medităm, la care să fim martori şi la care să participăm.” (Daniel Dayan, Elihu Katz, op. cit., p.5).

353

Page 354: Coman Media Events

Întreruperea rutinei se observă mai întâi la cei care se ocupă de informarea publicului prin aducerea la cunoştinţă, completarea şi surprinderea cursului normal al unui eveniment. Acest lucru este subliniat de frecvenţa transmisiilor în direct, de schimbările apărute în grilele de programe ale canalelor mediatice, de favorizarea genurilor presei scrise – ştirea, reportajul, relatarea şi, de asemenea, de limbajul adaptat de cei care transmit ştirile despre evenimentul respectiv.

În derularea acestor evenimente se implică şi o serie de factori de decizie din lumea politică, din lumea sportului, sau chiar organizaţii nonguvernamentale care, pe lângă faptul că pot anunţa şi pregăti evenimentul, pot în acelaşi timp să influenţeze derularea lui prin mesajele pe care le transmit şi prin poziţia pe care o adoptă vis-a-vis de eveniment. Cei care receptează informaţiile despre eveniment, publicul, sunt introduşi prin intermediul mijloacelor de informare în miezul problemei şi manifestă dorinţa de a participa, de a fi la curent cu derularea evenimentului. Acesta se pregăteşte, consultă grila de programe, dezbate subiectul cu cei apropiaţi, se implică participând activ – de exemplu la manifestaţii sau pasiv – de exemplu în faţa televizoarelor.

Cei doi susţin că un alt element care, de asemenea, distinge un media events de un eveniment obişnuit este ceremonialitatea: „Aceste transmisii televizate integrează societăţile într-un puls colectiv şi evocă o reînnoire a loialităţii faţă de societate şi a legitimităţii autorităţii acesteia” (D. Dayan, E. Katz, op. cit., p.9).

Dacă ştirile de o deosebită importanţă (de genul breaking news) informează publicul despre dezastre naturale, despre accidente, marile evenimente ceremoniale sărbătoresc, din contră, ordinea şi restaurarea acesteia (apud D. Dayan, E. Katz, op. cit., p. 9).

În lucrarea „Media events. The Live Broadcasting of History” găsim trei tipuri de media events :

contents (confruntări), conquests (cuceriri),

Page 355: Coman Media Events

Mirela PASCUÎnfiinţarea unei mitropolii la Cluj

coronations (consacrări). Primele vizează aşa-numitele confruntări între doi sau mai

mulţi adversari, confruntări ce se realizează după reguli stabilite. În cadrul evenimentelor – cuceriri sunt incluse manifestări importante cu impact puternic asupra istoriei. În ceea ce priveşte ultimul tip de media events: consacrările, acestea pot fi incluse în categoria evenimentelor festive, ce au la bază rituri de trecere (M. Coman, op. cit., p. 64).

PREZENTAREA EVENIMENTULUI

Postul de Mitropolit al Ardealului şi Arhiepiscop al Sibiului a rămas vacant la sfârşitul lunii august a anului 2005, odată cu încetarea din viaţă a ÎPS Antonie Plămădeală. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a desemnat doi candidaţi pentru scaunul de Mitropolit al Ardealului, respectiv ÎPS Andrei Andreicuţ, Arhiepiscopul Albei Iulia şi PS Laurenţiu Streza, episcopul Caransebeşului. La alegeri, ce au avut loc pe 3 noiembrie 2005, a fost ales de Colegiul Electoral Bisericesc, după două tururi de scrutin, ÎPS Laurenţiu Streza.

Mărul discordiei îl constituie decizia inopinată a Sfântului Sinod de a înfiinţa o mitropolie a Ardealului la Cluj în afara celei deja existente la Sibiu. După împărţirea mitropoliei ar exista Mitropolia Sibiului şi Covasnei-Harghitei, cu reşedinta în municipiul Sibiu şi Mitropolia Clujului, Albei-Iulia, Crişanei şi Maramureşului, având reşedinţa în municipiul Cluj-Napoca. Surprinzător este faptul că această decizie a fost luată imediat ce au avut loc alegerile pentru întronizarea noului mitropolit. Odată cu alegerea PS Streza ca mitropolit al Ardealului, s-au format două tabere: una este a celor doi învinşi – ÎPS Andrei Andreicuţ, Arhiepiscopul Albei Iulia şi ÎPS Bartolomeu Anania, arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului împreună cu susţinătorii lor, printre care publicistul religios Răzvan Codrescu. Cealaltă tabără este formată din ÎPS Laurenţiu Streza şi susţinătorii acestuia, printre care: mitropolitul Daniel al Moldovei, Răzvan Theodorescu – fost

355

Page 356: Coman Media Events

ministru al Culturii si Cultelor, istoricul bisericesc Mircea Păcurariu, parlamentarul Antonie Iorgovan.

Evenimentul s-a desfăşurat începând din noiembrie 2005 şi a inclus activităţi de genul întrunirilor oficiale, manifestărilor în stradă, confruntărilor în mod indirect cu ajutorul mijloacelor de informare cum ar fi: interviul (de exemplu: interviul luat istoricului Mircea Păcurariu de Ion Zubaşu într-un articol al ziarului România Liberă, sâmbătă, 19 noiembrie 2005) reportajul, ştirea. Reprezentanţii din tabăra ÎPS Laurenţiu Streza sunt împotriva acestei decizii a Sfântului Sinod de înfiiţare a mitropoliei, îşi susţin punctul de vedere şi anume de păstrare a unităţii Ardealului, oraşul Sibiu fiind de 250 de ani sediul Episcopiei şi apoi al Mitropoliei Ardealului.

Susţinătorii taberei adverse îşi motivează dorinţa de înfiiţare a unei mitropolii la Cluj, subliniind faptul că este o idee veche, care nu a fost pusă în aplicare din cauza perioadei lungi de suferinţă a mitropolitului Antonie Plămădeală. În plus, subliniază ei, existenţa a două mitropolii ar duce la lărgirea sferei activităţilor culturale, de asistenţă socială.

În această perioadă de desfăşurare a evenimentului au avut loc două forme de manifestare. Prima sub denumirea „miting anti-Anania”, s-a desfăşurat la Sibiu, protest iniţiat de Asociaţia revoluţionarilor din Sibiu, la care s-au alăturat zeci de preoţi şi credincioşi. Cea de-a doua sub formă de pelerinaj a avut loc la Bucureşti, pe 19 ianuarie, odată cu întâlnirea celor din Sfântului Sinod pentru a hotărî stabilirea titulaturii noii mitropolii de la Cluj, precum şi locul său în ierarhia scaunelor mitropolitane.

Asociatia ASTRA din Sibiu intentează proces împotriva Sinodului, ca urmare a decizei luate de acesta, de fapt renunţarea la înfiinţarea unei noi mitropolii nici nu a fost pusă în mod serios în discuţie de Sinod pe 19 ianuarie.

Încheierea evenimentului se va face în momentul în care Adunarea Naţională Bisericească va stabili dacă este posibilă validarea înfiinţării unei noi mitropolii la Cluj, în afara celei deja existente de aproape 250 de ani la Sibiu, urmând ca titulatura şi

Page 357: Coman Media Events

Mirela PASCUÎnfiinţarea unei mitropolii la Cluj

întinderea noii mitropolii să fie supuse spre aprobare Adunării Naţionale Bisericeşti, pe 1 martie.

357

Page 358: Coman Media Events

STUDIUL DE CAZ

Luând în considerare elementele prin care un media events se deosebeşte de unul obişnuit, elemente subliniate în lucrarea celor doi cercetători Dayan şi Katz, putem spune că acest eveniment este unul ieşit din comun. Scopul acestui studiu de caz este acela de a constata prin ce anume se remarcă acesta faţă de alte evenimente obişnuite, cotidiene, dacă este sau nu un media events.

În primul rând avem de-a face cu informarea publicului prin intermediul presei scrise: “De mai mult timp, în mediile ortodoxe bine informate circula zvonul că ar fi posibilă o scindare a Mitropoliei Ardealului, Crişanei si Maramureşului în două jumătăţi, una de Nord, cu centrul la Cluj, şi alta de Sud, cu centrul istoric la Sibiu, formată din ce ar mai rămâne după despărţirea nordiştilor”.(http://www.romanialibera.ro/editie/index.php?url=articol&tabel=z05112005&idx=56 )

În ceea ce priveşte caracterul anticipat al evenimentului acesta reiese din conţinutul a două articole apărute sâmbătă, 29 octombrie şi marţi, 1 noiembrie în presa scrisă: „Dezvăluirile despre IPS Andrei Andreicuţ, făcute în două articole recente din «România liberă» (sâmbătă şi marţi), au stârnit reacţii în presa scrisă şi la televiziune (o apariţie la emisiunea “Naşul” din noaptea zilei de marţi, 1 noiembrie 2005), având câteva urmări colaterale, deosebit de grave şi cu totul neaşteptate” : anume comunicatul de presă al Mitropoliei Moldovei, din 2 noiembrie 2005, precum şi intentarea unui proces publicistului Dan Ciachir cel care aduce acuzaţii ÎPS Mitropolit Daniel. (http://www.romanialibera.ro/editie/index.php?url=articol&tabel=z05112005&idx=56)

Page 359: Coman Media Events

Mirela PASCUÎnfiinţarea unei mitropolii la Cluj

Printre cei care s-au mobilizat asupra evenimentului se numără: Asociaţia revoluţionarilor din Sibiu, fostul ministru al Culturii şi Cultelor, Răzvan Theodorescu, istoricul bisericesc Mircea Păcurariu, parlamentarul Antonie Iorgovan, publicistul religios Răzvan Codrescu, mass media care pe timpul desfăşurării evenimentului a contribuit la informarea populaţiei. De asemenea, prin intermediul agenţiilor de informare (Mediafax) citate de presa scrisă, aflăm de implicarea unor personalităţi din lumea politică. „Primarul municipiului Cluj-Napoca, democratul Emil Boc, salută decizia Sf. Sinod de înfiinţare a Mitropoliei Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului şi susţine că decizia luată este corectă, în conformitate cu realităţile ardelene: «Înfiinţarea unei Mitropolii a Clujului este în beneficiul credincioşilor din Transilvania. Salut decizia Sf. Sinod al BOR, for care, iată, demonstrează că e mai democratic decât viaţa politică»... Prefectul judeţului Cluj, Alin Tise şi Marius Nicoară, preşedintele Consiliului Judeţean s-au grăbit şi ei să-şi arate entuziasmul faţă de decizia Sf. Sinod: «Înfiinţarea unei Mitropolii a Clujului reprezintă o reparaţie morală pentru municipiu, pentru ceea ce înseamnă şi a însemnat, în ultimul an, din punct de vedere al ortodoxiei, dar şi social, economic şi cultural. Clujul merită să aibă o mitropolie!»“(http://www.romanialibera.ro/editie/index.php?url=articol&tabel=z21012006&idx=74 )

Anunţarea poziţiei lui Emil Boc faţă de înfiinţarea mitropoliei la Cluj produce indignare în rândul populaţiei. „Mai pragmatici decât enoriaşii, preoţii care i-au însoţit au vorbit însă despre interesele ce au stat în spatele acestei decizii. Politicul, cred ei, şi-a «băgat coada» şi aici .” (http://www.cotidianul.ro/index.php?id=3668&art=8236&cHash=5dc6e030d2)

Dovadă a faptului că publicul s-a implicat în acest proiect al reprezentanţilor Bisericii Ortodoxe Româneşti sunt cele două forme de manifestare:

359

Page 360: Coman Media Events

ca „marş al credinţei” ce a avut loc la Sibiu, ca pelerinaj: „cu vocile lor grave, cu steaguri tricolore si

icoane în mâini, de parcă mergeau spre Câmpia Libertăţii, la Marea Unire din 1918, nu să protesteze împotriva unei decizii aberante a Sfântului Sinod, care a stârnit o tulburare de proporţii naţionale, în toate straturile societăţii româneşti de azi”. (http://www.romanialibera.ro/editie/index.php?url=articol&tabel=z18012006&idx=7) „cu pancarte pe care se putea citi «Un Ardeal, o Mitropolie» sau «Ardealul unit »“(http://www.ziua.ro/display.php?id=191909&data=2006-01-18&kword=mitropolie).

Caracterul interuptiv al evenimentului reiese chiar din această mobilizare a celor mai sus menţionaţi, care au lăsat la o parte activităţile cotidiene şi au participat la eveniment în diverse forme (activ, protestând sau pasiv – în faţa televizoarelor ori citind presa scrisă).

Putem afirma că acest eveniment are atât elemente de ritual pentru că întâlnim pelerinajul ce a avut loc la Bucureşti, fapt ce rezultă din articolul apărut în ziarul Cotidianul pe 16.01, articol semnat de Mirela Corlăţan, cât şi elemente de procesiune întrucât găsim la acest eveniment unirea prin participare a celor care sunt contra înfiinţării mitropoliei şi pentru că la mitingul ce s-a desfăşurat la Sibiu „s-au intonat cântece religioase, s-au înălţat rugăciuni şi s-au scandat lozinci dintre care majoritatea cereau unitatea Ardealului.”(http://www.ziua.ro/display.php?id=191798&data=2006-01-17&kword=mitropolie).

Iar la pelerinajul ce a avut loc la Bucureşti se auzeau: „străvechi imnuri creştine, cântate de zeci de preoţi, reuniţi în Catedrala Patriarhală la o veghe pentru unitatea Ardealului, suna cu totul impresionant. Apoi, preoţimea cânta la unison Acatistul

Page 361: Coman Media Events

Mirela PASCUÎnfiinţarea unei mitropolii la Cluj

Sf. Dimitrie Izvorâtorul de Mir, ocrotitorul mitropolitului Laurenţiu Streza.”(http://www.romanialibera.ro/editie/index.php?url=articol&tabel=z19012006&idx=23).

De asemenea participanţii: „Au început să cânte impresionant «Sfinte Dumnezeule, Sfinte Mare, Sfinte fără de moarte, Miluieşte-ne pre noi» “(http://www.romanialibera.ro/editie/index.php?url=articol&tabel=z18012006&idx=7).

Mobilizarea mass media se observă din cercetările pe care cei vizaţi le fac pentru a oferi articole cât mai complete publicului: unul din articole are ca titlu „Când a fost sincer arhiepiscopul de Cluj? Acum un an, IPS Anania se opunea categoric «federalizării Ardealului» “Când IPS Teodosie dorea înfiinţarea noii Episcopii la Tulcea şi „reactivarea concomitentă” a Mitropoliei Tomisului, Anania afirma “Şi la Cluj s-a trecut printr-o situaţie similară, dorindu-se Mitropolie, dar am socotit că Ardealul nu poate fi împărţit. Ardealul, cu două mitropolii în nord şi sud, ar constitui un atentat la unitatea Ardealului!” La fel şi ÎPS Teoctist declara cu aceeaşi ocazie: “Primează interesul general al Bisericii şi apoi interesul unei eparhii, al unei regiuni sau al unei persoane, ţinând seama de cerinţele generale ale Bisericii. Ni se cere să soluţionăm problema înfiinţării Episcopiei Tulcei şi a reactivării Mitropoliei Tomisului, şi aceasta degrabă, sub influenţa şi presiunea unor dorinţe înveşmântate în haina unor argumente care nu mai dau dreptul la reflecţie, la analiză... Hotărârile care privesc viaţa Bisericii nu trebuie luate în grabă. Este bine să lăsăm locul cuvenit şi Duhului Sfânt”(http://www.romanialibera.ro/editie/index.php?url=articol&tabel=z10122005&idx=43).

De asemenea, reprezentanţii presei scrise, imediat după alegerea ÎPS Laurenţiu Streza ca mitropolit, au publicat biografia

361

Page 362: Coman Media Events

acestuia ce cuprindea studiile, lucrări ce îi aparţin precum şi „studii de specialitate, în prestigioase reviste din ţară şi străinătate”

(http://www.romanialibera.ro/editie/index.php?url=articol&tabel=z05112005&idx=58).

Afară de aceştia, care au participat la cele două proteste, se numără şi cei care şi-au exprimat punctul de vedere pe forumul diverselor mijloace mass media, care s-au informat din presa scrisă şi vorbită:

„Dani-(14-11-2005)

Din păcate nici Biserica nu este ferită de orgoliile personale ale celor care o conduc. Se pare că uită foarte uşor de ce se află acolo şi de ce au fost aleşi de Dumnezeu. Dar cum şi fraţii bogatului aveau învăţăturile lui Moise, sperăm că tot aşa învăţăturile Sfinţilor Părinţi vor fi pildă pentru menţinerea unităţii Bisericii şi nu a fărâmiţării ei pentru mulţumirea unor orgolii trecătoare.

Andrei_S-(14-11-2005)

Citiţi Istoria Bisericii să constataţi N cazuri de revocări şi corectări, inclusiv dogmatice! De data asta VI S-A PĂRUT. DOAR VOUĂ !

Sf. Sinod s-a pripit. Tot Sf. Sinod are obligţtia morală şi istorică să revină asupra deciziei! Dacă nu, Prea Sfinţiţii se vor confrunta în februarie 2006 cu vocea poporului, CU BUNUL SIMŢ. Şi vor ieşi foarte şifonaţi ! Duhul Sfânt suflă unde vrea El, nu doar în Sf. Sinod! Mai ales când bate un vânt rece de la Cluj...

Page 363: Coman Media Events

Mirela PASCUÎnfiinţarea unei mitropolii la Cluj

(http://www.cotidianul.ro/index.php?id=2813&art=5853&cHash=0167cb11af )

mariusdancu-(18-01-2006)cel mai vinovat este teoctist...nu a avut tăria de a nu permite apariţia şi menţinerea în sânul bisericii a diferitelor grupe de interese...

pentru că asta se întâmplă acum: o luptă pe viaţă şi pe moarte între grupurile de interese din jurul lui daniel al moldovei şi bucovinei şi al lui bartolomeu.

iar teoctist este prea slab şi nu mai ştie ce să facă. (http://www.cotidianul.ro/index.php?id=3668&art=8236&cHash=5dc6e030d2)

TENTACULELE PORTOCALIIde WOLFY(15-01-2006 21:35)

Anania a susţinut pe faţă Alianţa D.A. în campaniile electorale ale anului 2oo4. S-a amestecat fără pic de jenă în lupta politică. Miza?Dacă va câştiga Alianţa portocalie Clujul lui Boc va avea mitropolie. ORDINARĂ TÂRGUIALĂ!!! La Sibiu alt TÂRG MURDAR. De data asta cu saşii lui JOHANNIS: ne sustineţi vă restituim Muzeul Brukenthal. Şi l-au restituit în mod ilegal. Dar sibienii nu s-au lăsat. PESTE 150 DE ROMÂNI ADEVARAŢI AU PORNIT LUPTA ÎN JUSTIŢIE.Lupta cu TENTACULELE PORTOCALII! (www.gandul.info )

Un alt element observat este tonul jurnaliştilor ce lasă să se vadă catalogarea drept un eveniment unic „Alegerea noului mitropolit al Ardealului.Cea mai semnificativă mişcare a BOR de la reactivarea Mitropoliei Basarabiei “.(http://www.romanialibera.ro/editie/index.php?url=articol&tabel=z05112005&idx=58).

363

Page 364: Coman Media Events

„Speranţa de reformă, de modernizare a Ortodoxiei româneşti, într-o lume confruntată cu sărăcia, opresiunea şi corupţia, dar şi cu păcatele proprii decurgând din colaborarea cu securitatea şi cu structurile statului comunist, toate acestea au fost spulberate printr-o lovitură de teatru (ieftin) de scindarea mitropoliei Ardealului şi alegerea surprinzătoare a PS Anania ca mitropolit al miezului acesteia. Este regretabil, consternant, că Patriarhia s-a pretat acestei farse levantine, adaugând un act suplimentar de voinţă contra adaptării BOR la noile dezvoltări ale societăţii noastre, la început de mileniu, dovedind încă o dată în plus – că este încremenită în trecut şi adaptată practicilor şi intereselor meschine de putere lumească.” Observăm o confirmare a contopirii reprezentanţilor mass media cu problemele societăţii româneşti, o prezentare a efectelor evenimentului asupra publicului ce a fost văzută prin ochii unui jurnalist.(http://www.romanialibera.ro/editie/index.php?url=articol&tabel=z12112005&idx=50). Se observă din titlurile articolelor apărute cu ocazia acestui eveniment o mai mare subiectivitate decât obiectivitate: “Considerată “perlă a coroanei noastre ortodoxe”, Mitropolia Ardealului este apărată până şi de istoricul Răzvan Theodorescu “ceea ce demonstrează că jurnaliştii sunt de partea publicului, manifestă aceleaşi puncte de vedere şi că s-au cotopit cu evenimentul (http://www.romanialibera.ro/editie/index.php?url=articol&tabel=z14012006&idx=64).

Prin mobilizarea mijloacelor de informare mass media, a Asociaţiei revoluţionarilor din Sibiu, a Asociaţiei ASTRA din Sibiu, a numeroşilor preoţi şi credincioşi, a fostului ministru al Culturii şi Cultelor, Răzvan Theodorescu, a istoricului bisericesc Mircea Păcurariu, a parlamentarului Antonie Iorgovan, a publicistului religios Răzvan Codrescu, prin caracterul interuptiv, prin amprenta pusă de amploarea evenimentului asupra tonului discursului jurnaliştilor, prin faptul că a afectat succesiunea normală, că a determinat observarea apartenenţei la grup a

Page 365: Coman Media Events

Mirela PASCUÎnfiinţarea unei mitropolii la Cluj

oamenilor (aceştia participând „în masă” la eveniment pentru obţinerea unui rezultat favorabil, comun) este un eveniment care se încadrează în categoria evenimentelor ieşite din comun, anticipate, anunţate, pregătite, prin urmare îl putem numi un media events.

Legat de împărţirea media events în cele trei categorii, propusă de Elihu Katz şi Daniel Dayan, şi după investigaţia făcută tindem să credem că acest eveniment poate fi inclus în categoria: contents (confruntări), având totuşi elemente şi din categoria conquests (cuceriri).

BIBLIOGRAFIE :

1. Coman, Mihai, 2003, Mass media, mit şi ritual. O perspectivă antropologică, Iaşi, Polirom

2. Dayan, Daniel, Katz, Elihu, 1992, Media events. The Live Broadcasting of History, Cambrige, Harvard University Press.

ADRESE WEB UTILIZATE :

http://www.cotidianul.rohttp://www.gandul.infohttp://www.jurnalul.rohttp://www.romanialibera.rohttp://www.ziua.ro

365

Page 366: Coman Media Events

Tiparul s-a executat sub cda 2778/2010la Tipografia Editurii Universităţii din Bucureşti