Comerţul modern cu produse agroalimentare în contextul globalizării

1

Comerţul modern cu produse agroalimentare

în contextul globalizării

2

Introducere

Priviţi câtă mâncare au cumpărat pentru o săptămână şi câţi membri are fiecare familie

3

GERMANIA:2 adulti, 2 adolescenti Costul mancarii pentru o saptamana: $ 500.07

4

SUA:2 adulti , 2 adolescenti

Costul mancarii pentru o saptamana: $341.98

5

JAPONIA: 2 adulti , 2 adolescenti


6

ITALIA: 2 adulti , 3 copii


7

MEXIC: 2 adulti , 3 copii


8

POLONIA: 4 adulti , 1 adolescent


9

EGIPT: 7 adulti , 5 copii

Costul mancarii pentru o saptamana : $68.53

10

ECUADOR : 3 adulti , 1 adolescent, 5 copii


11

BHUTAN 7 adulti , 6 copii


12

CIAD: 3 adulti , 3 copii


13

Comerţul modern cu produse agroalimentare în contextul globalizării

Conceptul de globalizare

Globalizarea reprezintă

procesul prin care distanţa geografică devine un factor tot mai puţin important în stabilirea şi dezvoltarea relaţiilor transfrontaliere

de natură economică, politică şi socio-culturală.

În ciuda vitezei cu care s-a răspândit, ori poate tocmai de aceea, conceptul nu se bucură de o definiţie consacrată, fiind utilizat cu înţelesuri vagi şi adesea diferite.

14

Esenţa globalizării

victoria în plan ideologic a liberalismului de piaţă;

creşterea puterii corporaţiilor multinaţionale în detrimentul statului - naţiune;

transferul atributelor suveranităţii statelor către organisme internaţionale;

noua realitate geopolitică;

un regim al comerţului internaţional care răspunde nevoii imperative de extindere a pieţelor;

rolul critic pe care-l dobândeşte exportul în creşterea economiilor naţionale;

dimensiunea şi autonomia fără precedent a fluxurilor financiare internaţionale;

difuzarea largă a noilor tehnologii de comunicare şi prelucrare a informaţiei.

15

Sub denumirea generică de probleme globale sunt evocate preocupările tot mai accentuate faţă de:

conservarea ecosistemelor şi resurselor Terrei

securitatea popoarelor ........

zonele de sărăcie

evoluţia demografică

conservarea şi valorificarea patrimoniului cultural universal

reconcilierea religiilor

adâncirea interdependenţelor dintre statele lumii

ţările avansate trec din era geopolitică în era geoeconomiei

16

Tehnologiile şi sectoarele noi sunt vectorii transformărilor ce au loc în economia globală:

tehnica informaţională;

industria noilor materiale;

sistemul energetic bazat pe surse de energie regenerabile şi nepoluante;

protecţia mediului şi economia ecologică;

tehnica spaţială;

tehnica genetică;

biotehnologia.

17

Componenta ecologică a dezvoltării (ecodezvoltarea sau dezvoltarea durabilă) capătă o importanţă din ce în ce mai mare, omenirea fiind confruntată cu dilema majoră de a satisface cerinţele actualei generaţii fără a compromite mediul şi necesităţile generaţiilor viitoare.

Aceasta este - în esenţă - cerinţa de bază a dezvoltării sustenabile.

Procesul de mondializare şi integrare a economiei internaţionale prin principalele sale forme de manifestare:

- globalizarea pieţelor de mărfuri, - internaţionalizarea producţiei şi a tehnologiei, serviciilor şi

pieţelor financiare

se va accentua atât datorită factorilor de natură economică, cât şi a celor de natură tehnologică.

18

La scară microeconomică, la nivel de întreprindere, după perioada 1971 –2000, în care atenţia s-a concentrat asupra producţiei flexibile,

s-a intrat în perioada anilor 2001-2020 în aşa numita

etapă a producţiei de masă executate la comanda clientului

Ceea ce nu poate fi contestat este că se produce o delocalizare a activităţilor productive.

Economiile capitaliste avansate nu mai produc totalitatea producţiei lor industriale pe propriul teritoriu.

Investiţiile directe de capital se orientează într-un ritm crescând şi spre ţările în curs de dezvoltare.

19

Ţările puternic industrializate nu se mai mărginesc să exporte doar mărfuri.

Ele exportă, de asemenea, şi ramuri industriale.

Producţia realizată în afara propriilor graniţe naţionale depăşeşte considerabil valoarea exporturilor,

în cazul unor ţări mari ca S.U.A., Japonia, Franţa, Germania, Marea Britanie,

dar şi a unor ţări dezvoltate mici ca Elveţia, Olanda, Belgia

şi chiar Luxemburg.

20

Despre secolul XXI , Florin Erhan, spune, în cartea ,,Globalizarea. În căutarea echilibrului” , că intrăm în Mileniul trei al civilizaţiilor celor ,,4 M”:

Multipolar: trăim într-o lume cu mai mulţi poli de putere economică, politică, militară etc., deci multipolară;

Multicivilizaţional: amalgamul de civilizaţii ce constituie astăzi Occidentul ne duce cu gândul că trăim într-o lume cu mai multe civilizaţii adunate la un loc, deci multicivilizaţională;

Modern este cuvântul ce însoţeşte fiecare caracteristică a produselor, serviciilor, tehnologiilor etc. actuale;

McDonald’s: avântul luat de companiile transnaţionale care şi-au implantat filialele în toate colţurile lumii (trăim într-o lume plină de multinaţionale).

21

Controverse privind globalizarea

Teza că organizarea la scară globală a producţiei şi transferul instantaneu al banilor sunt fenomene cu totul noi şi cu un impact atât de puternic încât să şteargă deosebirile între nivelul local şi cel global este pusă sub semnul întrebării de către cei care constată că aproximativ 80% din fluxurile comerciale şi de capital sunt între Europa, America de Nord şi Japonia.

În ciuda creşterii puternice a schimburilor internaţionale, nu toate ţările sunt integrate în piaţa mondială, iar globalizarea este, în cel mai bun caz, numai parţială şi inegală.

22

Controverse privind paradigmele globalizării

Adâncirea, în ultimul timp, a diferenţierilor şi a divergenţelor între state în privinţa politicilor economice contrazice teza potrivit căreia lumea întreagă ar fi îmbrăţişat experienţa modelului Anglo-American, bazată pe evitarea oricărei ingerinţe a statului în funcţionarea pieţelor.

Se identifică trei mari tipuri de politici urmate de guvernele diferitelor state, care s-au consacrat sub denumirile de:

„laissez-faire” „economie socială de piaţă” „de dezvoltare”.

23


“Unii” cred că este iminentă o răsturnare de forţe la nivelul fiecărei comunităţi :

- în favoarea elitelor care militează împotriva politicilor de ocupare ce obstrucţionează piaţa muncii,

- împotriva protecţiei sociale prea generoasă şi prea costisitoare,

- ori chiar împotriva politicii culturale acuzată de naţionalism îngust şi îngrădirea liberei circulaţii a ideilor;

“Alţii” se întreabă dacă o asemenea confruntare are loc efectiv, sau se limitează, ca şi în trecut, la sfera declaraţiilor?

24


În timp ce adepţii globalizării consideră că statul - naţiune şi-a încheiat misiunea, este tot mai puternică - şi adesea surprinzător de eficace - presiunea socială exercitată în sens contrar, pentru ca statul să-şi asume noi responsabilităţi.

Totodată, sunt autori care apreciază că punerea în opoziţie a statului cu piaţa este eronată, întrucât, în orice sistem, raţiunea existentei statului este – şi va continua să fie - gestiunea banului public şi efectuarea de investiţii în capitalul uman, iar nu impunerea de corecţii mecanismelor pieţei.

25


Teza potrivit căreia corporaţiile multinaţionale ar avea clarviziunea, resursele şi capacitatea organizatorică să asigure o nouă eră de progres în cadrul noii ordini mondiale este atacată, la rândul ei.

Dobândirea competitivităţii la scară globală şi adaptarea la specificul pieţelor locale nu este atât de automată pe cât se presupune uneori. Multe firme multinaţionale se confruntă cu dificultăţi severe, lăsând să se observe că nu deţin controlul absolut, sunt frecvent prinse pe picior greşit de valul schimbării tehnologice şi nu se pot proteja faţă de caracterul volatil şi impredictibil al ciclului de afaceri global.

26

Realitatea are propria sa dinamică. Aceasta se regăseşte în:

Liberalizarea (nu fără sincope) a schimburilor între ţări

creşterea într-un ritm accelerat a investiţiilor străine directe

intensificarea fuziunilor şi achiziţiilor la scară internaţională

creşterea preocupărilor pentru guvernare democratică

adoptarea unor standarde mai uniforme de bună gestiune financiară a banilor publici. (!!! Criza financiară !!!)

27

Transformări în sectorul distribuţiei care însoţesc procesul de globalizare

Schimbări majore ce modifică condiţiile concurenţei:

concentrarea integrarea verticală cooperarea specializarea si diversificarea

28

Concentrarea

Consumatorii → mai bine informaţi şi mai mobili → mai puţin predispuşi de a cădea victime unor „monopoluri locale”.

Firmele mari sunt tot mai capabile să adauge noi categorii de produse în activitatea unor unităţi deja existente → fiecare dintre segmentele de piaţă să rămână într-o mare măsură “contestabil”.

Ameninţarea concurenţilor străini = o presiune concurenţială tot mai puternică.

29

Integrarea verticală

Potrivit unor estimări atribuite companiei de consultanţă Nielsen:

- în anii 60, 40% din valoarea adăugată a unui bun de consum de volum mare se datora industriei prelucrătoare, 15% funcţiei logistice, 25% activităţilor de marketing şi distribuţie iar restul altor funcţii, cum ar fi cele administrative;

40 15 25- în anii 2000, industriei prelucrătoare îi corespund circa

20% din valoarea adăugată, cota serviciilor logistice a crescut puţin, la circa 20%, iar marketingului şi distribuţiei le corespunde o cotă de 40% din valoarea adăugată a unui bun de consum de volum mare. Cererea consumatorilor înclină mai mult către calitate şi servicii şi în mai mică măsură către cantitate

20 20 40

30

Cooperarea

Pentru a putea concura într-un sector al distribuţiei tot mai concentrat, întreprinderile mai mici au dezvoltat forme de cooperare:

grupuri de cumpărare,

alianţe strategice si

acorduri de franciză.

Grupuri de cumpărareforma cea mai timpurie de cooperare, prin care detailiştii independenţi

au contrabalansat forţa de negociere a producătorilor şi concurenţa firmelor mari.

31

Alianţe strategice

Alianţe pentru realizarea unor activităţi de valoare adăugată şi care se concentrează pe realizarea unor aranjamente de cumpărare sau dezvoltarea unor noi mărci de comerţ cu amănuntul.

Alianţe tehnologice pentru realizarea în comun de activităţi de cercetare-dezvoltare şi / sau dezvoltarea si implementarea de soluţii moderne în domeniul tehnologiei informaţiei.

Alianţe de dezvoltare ce vizează crearea unor concepte / tipuri noi de magazine.

Alianţe de proprietate ce vizează realizarea de investiţii comune sau reciproce.

32

Franciza

formă mai recentă de cooperare, care se răspândeşte relativ rapid şi devine tot mai populară, în ciuda îngrădirilor ce i-au fost impuse iniţial de autorităţile concurenţei. De exemplu, un lanţ de comercianţi cu amănuntul francezi, constituit în 1990 pe principiul francizei, grupa 20.000 de mici companii.

instrument pentru extinderea pieţei unor întreprinderi, în special în sfera distribuţiei, permiţând, după caz, un control vertical al producătorului sau distribuitorului principal asupra activităţilor de distribuţie din aval, extinderea pe noi pieţe a activităţii de distributie cu investiţii relativ mai scăzute, eludarea unor posibile bariere locale etc. În plus, franciza permite firmelor să beneficieze de unele economii de scară chiar şi în cazurile în care proprietatea descentralizată şi supravegherea pe plan local constituie factori de succes importanţi.

33

Specializarea si diversificarea

Studii elaborate disting trei stadii de dezvoltare ale comerţului cu amănuntul:

Primul stadiu este caracterizat prin magazine care oferă, pe scară mică, o gamă diversificată de produse, unei clientele variate.

Al doilea stadiu este caracterizat de dezvoltarea formelor de distribuţie de masă.

Al treilea stadiu se caracterizează printr-o ofertă mai specializată, fie pe mari suprafeţe de desfacere, fie pe suprafeţe mici.

34

Înnoirea formelor de comerţ cu amănuntul

În contextul evoluţiilor demografice, economice, sociale, culturale şi politice din ultimii ani, evoluţii ce poartă şi amprenta globalizării, analiştii constată constituirea a două tendinţe dominante în ce priveşte comportamentul de cumpărare al populaţiei.

Aceste tendinţe pot fi constatate cu deosebire în ţările dezvoltate. Potrivit acestor două tendinţe, se poate identifica:

- un grup de consumatori care sunt în mai mare măsură preocupaţi de economie de timp şi comoditate în efectuarea cumpărăturilor

- şi un al doilea grup, al consumatorilor care atribuie o importanţă mai mare preţului de cumpărare

35

Forme de comerţ care economisesc timpul

Formele de comerţ care se diferenţiază prin capacitatea lor de a permite gospodăriilor să facă importante economii de timp,

răspund unor mutaţii în stilul de viaţă al populaţiei, între care creşterea:

ponderii femeilor care lucrează, familiilor uniparentale şi gospodăriilor cu o singură persoană.

Astfel de forme de comerţ s-au dezvoltat în special în legătură cu bunurile de consum alimentare.

O primă reacţie a comerţului la cerinţele consumatorilor a fost creşterea ofertei de semipreparate uşor de gătit, atât ca volum cât şi ca varietate, ceea ce a presupus redistribuirea spaţiului de etalare - condiţionare în favoarea acestor grupe de produse.

36


O altă direcţie de evoluţie a formelor de comerţ în favoarea clienţilor ce doresc să realizeze economii de timp o constituie lărgirea gamei de produse şi servicii oferite de un singur magazin sau unitate de servire (inclusiv prin gruparea mai multor servicii în jurul unui magazin mai mare care exercită o forţă gravitaţională importantă în cartier).

Conceptul cunoscut ca „one-stop shopping” (efectuarea cumpărăturilor necesare fără a fi necesar să mergi în mai multe locuri, fiind suficientă o singură oprire) se caracterizează prin creşterea varietăţii gamei de produse şi servicii (de regulă din cele cu consum frecvent) oferite într-un singur amplasament.

37


Continuă să apară noi forme de comerţ care îşi bazează succesul de piaţă pe valoarea pe care consumatorii o atribuie propriului timp.

O asemenea formă o constituie serviciile de efectuare a cumpărăturilor, în care prestatorul, fără a fi el însuşi un furnizor de servicii de comerţ cu amănuntul, efectuează cumpărăturile solicitate de client (din anumite magazine) şi le livrează clientului la locul indicat de acesta. Clientul poate transmite comanda prin fax, telefon internet sau pe alte căi.

38

Forme de comerţ care economisesc banii

O mare parte dintre cumpărători acordă o importanţă sporită preţului între criteriile pe baza cărora aleg între diferite forme de comerţ; ei preferă să-şi facă cumpărăturile de la acele magazine care afişează preţuri de vânzare cu amănuntul mai mici.

Astfel de magazine practică un adaos comercial scăzut pentru că au costuri unitare mai mici, în special ca efect al economiilor de scară, ori ca urmare a unei integrări funcţionale mai accentuate a lanţului de distribuţie.

39


Înclinaţia spre magazine cu preţuri mai scăzute se explică prin:

evoluţia mai puţin favorabilă a veniturilor persoanelor cu calificare scăzută

preferinţa unei mari părţi a populaţiei de a reduce cheltuielile de consum curent pentru a cheltui mai mult pentru servicii de agrement, culturale, sportive etc.

facilităţile sporite pe care le au cumpărătorii de a se informa cu privire la preturile practicate de diferiţi distribuitori.

40


Între formele de comerţ care s-au dezvoltat pentru a răspunde acestor preocupări, mai semnificative sunt următoarele:

hipermagazinul, reprezintă forma de comerţ care se extinde cel mai rapid, inclusiv la scară mondială, lăsând deja să se întrevadă un proces de consolidare globală

vânzarea de produse sub marca proprie a firmei de distribuţie

uniformizarea globală a hipermagazinului ca formă de comerţ cu amănuntul

magazinele de tip club, unde clienţii trebuie să se înscrie ca membrii ai „clubului”, sunt un alt tip de răspuns la preocuparea pentru realizarea de economii băneşti cu ocazia cumpărăturilor

Documents

Comerţul modern cu produse agroalimentare în contextul globalizării