Empatia+ imaginea de sine- comportament prosocialCapitolul II. EMPATIA

1. Definiia empatiein cazul empatiei exist mai multe definiii. Spre exemplu, Bould J. i Kolb W. defineau empatia ca nelegerea comportamentului altora pe baza propriului comportament. Termenul de empatie este o traducere a germanului einfuhlung folosit de Th. Lipps pentru a indica un proces n care cineva observ un gest al altcuiva, l imit, apoi invoc prin imitaie o experiena trit afectiv anterior si proiecteaz aceast trire asupra altuia. (Marcus, C., 1977, p.12).Dymond R. F. definea empatia ca ,,transpunerea imaginativ a unui individ n gndirea, trirea, i modul de a aciona al altuia i prin aceasta structurarea lumii conform celuilalt(Marcus, C., 1997). Westerns Third International Dictionary ofer urmtoarele definiii ale termenului de empatie: ,,proiecie imaginativ a unei stri subiective, fie afectiv, conativ sau cognitiv ntr-un obiect i astfel, acest obiect pare a fi infuzat de aceasta sau ,,capacitatea de participare n, i la o experien de substituire n simirea, voina sau ideile altora i astfel micrile altora duc la punctul executrii unor micri comune, asemntoare.Empatia este o combinaie ntre asumarea cognitiv a rolului celuilalt i activarea prelurii experienei de substituire emoionala n strile altuia(M.H.Davis apud Marcus, 1997).Apariia empatiei are loc o dat cu identificarea propriului ,,eu" n ,,cellalt", avnd capacitatea de a simi starea, aciunile sau gndurile celuilalt, fr ns a-i pierde propria identitate. Empatia reprezint, aadar o manier de identificare a eului cu cealalt persoan, cruia i acord sprijin moral sau chiar faptic. Definiiile de mai sus caracterizeaz empatia ca un produs psihic, care este concretizat ntr-o stare de retrire a emoiilor, gndurilor i aciunilor partenerului, fiind acel final de aciune care dezvolt condiia eu-lui de a se simi temporar cellalt.2. Caracteristicile empatieiEmpatia prezint anumite caracteristici, cu rolul de a facilita adaptarea individului la necesitile celuilalt. Astfel, putem vorbi despre urmtoarele caracteristici ale empatiei: -- 1. 1. 1. 1. 1. 1. 1. 1. Funcia cognitiv se refer la faptul c prin transpunerea psihologic n sistemul de referin al altuia se realizeaz cunoaterea empiric a partenerului, act utilizat voluntar sau involuntar de orice persoana n cadrul relaiilor interpersonale. Prin empatie nu aflm prea multe lucruri despre inteligena, istoria personal a celuilalt n schimb putem cunoate starea sa emoionala. Aflm dac acesta este prietenos sau ostil, optimist sau pesimist, interesat sau plictisit. Consecina imediat a cunoaterii empatice o constituie fenomenul nelegerii instinctive, posibilitatea surprinderii prompte i profunde a caracteristicilor de personalitate ale partenerului. Carl Rogers (apud Marcus, 1997) aeaz empatia la baza relaiei psihoterapeutice considernd c aceasta se asociaz cu percepia unei persoane i implic abilitate de a judeca cu acuratee caracteristicile altor persoane. Introducerea conceptului de acuratee n universul cunoaterii empirice maximizeaz funcia cognitiv a fenomenului.1. Funcia anticipativ deriv din cea cognitiv i se refer la formularea unor predicii asupra comportamentului partenerului precum i o anticipare a strategiei comportamentale a celui care empatizeaz. Aceast funcie nu influeneaz numai schimburile interpersonale ci i transpunerea de tip artistic, n acest caz fiind o condiie intern a actului creator.1. Funcia de comunicare rezult din nevoia de dialog, de confruntare a perspectivei proprii cu a celuilalt ca o condiie a unei comunicri interpersonale eficiente. Unii autori consider c n afara empatiei nu poate exista comunicare deoarece cellalt nu exist nici ca bun , nici ca ru. Empatia nu se subordoneaz caracteristicilor pozitive sau negative ale relaiilor cu cellalt, ea le precede, le depete, le conine. Uneori empatia este definit ca o modalitate de comunicare implicit care, fr a nlocui comunicarea explicit, o completeaz i o valorizeaz. Comunicarea empatic favorizeaz cooperarea i nelegerea ntre parteneri.1. Funcia de contagiune afectiv depinde de nivelul de apropiere a eu-lui cu partenerul. Punerea temporar n locul celuilalt atrage dup sine un proces de contaminare cu starea sa. n general , oamenii sunt mai empatici cu un partener simpatic dect cu unul antipatic. Acest lucru poate potena nivelul empatiei, apropiindu-l de polul identificrii ca premis a unui posibile contagiuni afective. Aceast funcie, ns, este condiionat de contextul i nvarea social.1. Funcia performanial se refer la faptul c n anumite profesii i situaii empatia, ca nsuire psihic, este o abilitate absolut necesar pentru realizarea cu succes, la nivel supramediu, a unei activiti ce implic relaii interpersonale. n aceast ipostaz empatia se manifest la un nivel superior asigurnd o retrire acurata a strilor, gndurilor i aciunilor altora. Aceast funcie intervine n mod special n activitile dramatice, literare, didactice, psihoterapeutice sau de negociere, reprezentnd acel instrument operaional al psihicului uman care asigur eficiena profesional la cote maximale.Funciile empatiei contribuie la ntreinerea relaiilor interpersonale, la adoptarea unor atitudini tolerante, de ascultare i nelegerea motivelor i strilor partenerilor.ns empatia poate avea i consecine malefice. n anumite situaii ea poate fi nu numai pervertit ci i abuziv. n al doilea rzboi mondial, nazitii au nsoit bombele aruncate de procedee nspimnttoare pentru a crea fric i panic ntre cei bombardai. Ei s-au folosit de empatie, anticipnd impactul interveniei lor.Efecte nedorite poate avea i excesul de empatie. Alunecarea prea mare a acesteia spre polul identificrii, fr a atinge ns dimensiuni patologice, micoreaz performanele n anumite profesii. Astfel, actorul dramatic i pierde individualitatea creatoare iar n cazul psihoterapiei se poate ajunge pn la anularea procesului terapeutic. n aceste cazuri, empatia balanseaz spre un pol extern i se manifest ca o conduit antiproductiv.Implicaiile negative ale comportamentului empatic pot fi atribuite unor trsturi de personalitate, n special celor caracteriale, care pot influena transpunerea psihologic n anumite situaii. De asemenea, trebuie subliniat existena unei contradicii ntre procesul empatic care tinde s se desfoare relativ uniform, independent i obiectiv, pe de o parte, i produsul empatic (starea empatic), pe de alt parte, care poate fi direcionat i controlat atitudinal. Dac procesul empatic n sine este productiv, procesul empatic necontrolat poate deveni contraproductiv.

3. Mecanismul psihologic al empatieiIpostaza empatiei ca proces psihic, cu o anumit modalitate proprie de desfurare, bazat pe un mecanism interior specific, este asigurat de un coninut cognitiv-informaional, de o anumita funcionalitate i de procedura unui efect numit produs psihic.Coninutul informaional al procesului empatic este asigurat de raportul dintre modelul de empatizat i retrirea subiectiva a acestuia. Cea mai important problem n cunoaterea celorlali este descoperirea strilor interioare ascunse ale acestora. Pentru aceasta este important s sesizm modul n care aceasta percepe evenimentele din punctul su de vedere.K. Bullmer, (S. Marcus, 1997) observ c exist dou modaliti prin care ncercm s nelegem ceea ce crede o persoan:1. analiza conduitei din punctul nostru de vedere i cunoaterea factorilor care influeneaz acea conduita;1. perceperea evenimentelor aa cum persoana observat le analizeaz.n ceea ce privete mecanismul empatiei se constat implicarea n proces a unor aspecte privind cogniia, anticiparea, comunicarea, contagiunea afectiv sau nevoia de performan. Se produce antrenarea unei conduite extrem de complexe fixate ntr-o construcie funcional de tip multidimensional, care reproduce la o alt scar, complexitatea sistemului psihic uman.Finalitatea procesului empatic este reprezentat de dobndirea strii de empatie, acea stare prin care eul se simte relativ identificat cu cellalt, putnd retri emoiile, gndurile i aciunile partenerului, efect care se poate obiectiva n aciune.Pentru declanarea condiiei empatice sunt necesare trei condiii de baz:1. o condiie extern, care se refer la modelul de empatizat;1. o condiie intern, care se refer la predispoziiile psihice ale celui ce empatizeaz;1. o condiie circumstanial, care se refer la credina n convenie bazat pe acceptul celui ce empatizeaz c nu devine cellalt, ci i pstreaz propria identitate.Condiia extern presupune iniial un model de empatizat, un model extern de comportament las care empatia nu ar avea obiect. Exist cel puin trei modaliti de contact cu modelul de empatizat:1. una antrennd percepia nemijlocit a partenerului, fiind specific oricrei relaii interpersonale n facto, prezent n relaia medic-pacient, profesor-elev;1. alta antrennd reprezentarea modelului, care poate fi evocat ca n cazul transpunerii de excepie a actorului dramatic n personajele clasice;1. cea de-a treia posibilitate antreneaz preponderent imaginaia ca n cazul creaiei sau inveniei unui model artistic sau a unui personaj literar de ctre scriitorFie ca este perceput, reprezentat sau imaginat modelul obiectiv, eul se va putea transpune ulterior n psihologia acestuia.O alt observaie referitoare la aceast condiie se refer la valoarea informaional a obiectului de empatizat. Aceast problem permite stabilirea diferenei dintre cunoaterea propriu-zis i empatie. n acest sens Francis Held i Jeanine Maucorps afirmau: Pentru desfurarea unui nivel optim de empatie este necesar o anumit distan medie ntre eu i cellalt; dac aceast distan este prea mic ea nu se dovedete necesar, neaprnd efectul empatic, iar dac distana devine prea mare, apare riscul ca cellalt s nu poat fi ajuns. Ca ntotdeauna cnd este vorba s se triasc contradicia dintre eu i cellalt exist o micare de balans, o oscilaie ntre prea mult i nu ndeajuns care permite s se obin rezultatele cele mai favorabile (F.Held, J.Maucorps apud. S. Marcus, 1997, p .31.).Condiia intern a declanrii procesului empatic se bazeaz pe unele predispoziii psihice ale individului, cum ar fi: o mare sensibilitate pentru triri emoionale, o via bogat i supl, experien emoional, posibiliti evocatoare i imaginative care activeaz capacitatea de substituire i integrare a strilor altora, dorina sau nevoia de a stabili un contact emoional i de a comunica, un contact viu cu propria via emoional, ceea ce presupune un intens proces de autocunoatere.Importante pentru aceast condiie sunt elementele empatiei mature dintre care amintim: empatia apare la indivizii care nu sunt preocupai exclusiv de propriile probleme, care sunt dispui s-i asculte pe alii, care pot retri ceea ce observ c triesc ceilali, care tiu ce se petrece n interiorul lor, ns empatia nu apare (sau apare foarte greu) la acei indivizi care au activate mecanismele defensive care nu pot fi penetrate de emoiile altora.Ezra Stotland ( apud S. Marcus, 1977) identific trei forme specifice de empatie care se realizeaz pe cale imaginativ-afectiv:1. ,,image-self condition n care subiectul i imagineaz ce stare ar tri dac ar fi n condiia dat a partenerului; aceast form poate da reacii emoionale chiar mai puternic dect dac persoana s-ar afla ea nsi n condiia dat.1. ,,image-him condition prin care subiectul i imagineaz ce stare triete partenerul ntr-o condiie dat; o parte din acest proces va include plasarea simbolic a eului n altuia, deoarece el se va proiecta pe sine pentru a nelege mai bine experiena emoional a altuia.1. ,,watch-him condition prin care o persoan observ micrile fizice ale partenerului; aici empatia este mai puin manifest dect n primele dou cazuri.n explicarea self-ului J.M.M.Maur ( apud S. Marcus, 1997) utilizeaz o metafor privind eul ca o comunitate de euri. Prin raportare la sine, persoana descoper n propriul eu mai multe alternative existeniale, o pluralitate de roluri, uneori similare cu ale celorlali, alteori diferite. Individul opereaz cu subself-urile sale relativ identic cu modul n care opereaz n relaiile cu alii. Astfel graniele cu alii par a fi mult mai flexibile. Astfel ne putem considera pe noi ca fiind compui din foarte muli alii. n felul acesta, o persoan poate s triasc succesiv i s ias din pielea unor variate alte persoane pe care le identific chiar n structura propriei personaliti.Cea de-a treia condiie, credin n convenie se refer la conduita de transpuneri n psihologia celuilalt fr pierderea identitii de sine. n empatie, contient sau nu, cineva se transpune n psihologia altuia contientiznd ns propria identitate. Astfel se i explic c unele conduite empatice care vizeaz un echilibru ntre identificare i detaare.Cu privire la aceast condiie, C. Rogers (apud Marcus, 1997) considera c a fi empatic nseamn s percepi cu acuratee cadrul intern de referin al altuia ca i cum ai fi alt persoana. Atunci cnd se pierde aceast contiin a lui ca i cum apare starea de identitate care poate atinge dimensiunea patologicului.n literatura de specialitate au existat ncercri de a identifica etapele desfurrii mecanismului empatic. Unii autori consider c acest mecanism implic un proces de apropiere de model de empatizat, de cunoatere a acestuia, de asimilare a datelor modelului, continund printr-un proces de apropiere a modelului extern de eul subiectiv de acomodare la model. Astfel mecanismul de producere a empatiei presupune un proces de introiecie i unul de proiecie.Ali autori consider c empatia se realizeaz prin identificare i proiecie. Aceste procese corespund viziunii lui J. Piaget asupra conceptelor de asimilare i acomodare. n identificarea primar are loc fuziunea subiectului cu obiectul, iar n proiecia secundar expulzarea eu-lui spre non-eu. nelegerea non-eu-lui ar fi ntoarcerea identificrii de la obiect la subiect. Aceste elemente ale empatiei se echilibreaz n mod adoptiv la fel ca asimilarea i acomodarea.Ali autori consider c empatia oscileaz continuu ntre doi poli: proiecia eu-lui i identificarea cu altul. n situaiile normale, cei doi se afl n echilibru, n timp ce n strile patologice se constat fie o contaminare patologic a altuia prin eu, fie o depersonalizare a eu-lui absorbit de altul.n principiu, producerea empatiei trece mai nti printr-o cale introductiv de apreciere i integrare a datelor modelului extern n propriul sistem experienial datorit cruia eul descoper n sine elemente consonante cu mediul extern, eul oferindu-i un model extras din propria-i comunitate de eu-ri, model pe care apoi l proiecteaz n afar sub forma unei imagini experienial mbogit care declaneaz fenomenul de mulare subiectiv pe psihologia celuilalt, de re-trire a unor stri similare cu ale modelului extern. Acest mecanism poart numele de transpunere psihologic.Acurateea empatic decurge din cunoatere, din experiena trit i validat social, precum i din capacitatea eu-lui de a transforma un simplu act de cunoatere ntr-o abilitate de substituire n eu-rile celorlali. De asemenea, proiecia experienei subiective, validat social contribuie la maximizarea acurateei empatice. Traseul parcurs prin mijloace psihologice de la altul la sine i apoi de la sine la altul produce conduita empatic de nelegere i participare afectiv fa de modelul psihologic obiectiv.

4. Msurarea empatieiUn adevrat salt calitativ n studierea fenomenului empatice produce odat cu elaborarea i validarea testelor i scalelor de empatie. n acest moment relaia dintre teorie si metod tinde s devina comprehensiv. Autorii scalelor au aplicat de la definiia integratoare a fenomenului empatic, de la surprinderea mecanismului su procesual i de la efectul implicat n procesul empatic. Avnd o viziune teoretic holist i metodologia la care s-a ajuns este mai eficient, cu un grad sporit de ncredere.Cele mai importante scale de msurare a empatiei sunt:1. Testul Dymond de intuiie i empatie (1949);1. Testul de empatie a lui Kerr i Speroff (1954);1. Scala de empatie a lui Hogan (1969);1. Chestionarul de msurare a empatiei emoionale a lui Mehrabian i Epstein (1972);1. Indicele de reactivitate interpersonal a lui Davis (1983).4. Testul Rosalindei Dymond pornete de la definiia empatiei ca fiind transpunerea imaginativ a eu-lui n gndirea, simirea i aciunea altuia, consecvent, structurnd lumea dup acea persoan i de la definiia instituiei n viziunea lui Allport ca relaia dintre autopercepie i percepia sinelui de ctre alii.Aceast scal conine patru pri:1. unei persoane i se cere s se autoaprecieze pe o scara n cinci trepte de-a lungul a ase criterii bipolare. ntr-o prim variant cele ase trsturi folosite de autoare au fost:- ncredere n alii fr ncredere n alii;- superior inferior;- egoist altruist;- prietenos neprietenos;- conductor sumisiv;- cu simul umorului fr simul umorului. ntr-o a doua variant trsturile 1,3 i 6 au fost nlocuite cu: timid ndrzne, simpatic antipatic, linitit (fr griji) nelinitit;1. aceleiai persoane i se cere s evalueze un partener, tot pe baza trsturilor menionate;1. apoi i se cere persoanei s evalueze partenerul, aa cum crede c acesta se va autoevalua, pstrnd aceleai criterii;1. se cere persoanei s se autoaprecieze aa cum crede c l-ar aprecia partenerul recurgnd la criteriile oferite.Dac n acelai mod este testat i persoana A i partenerul B, pentru a msura empatia lui A se calculeaz ct de aproape sunt prediciile lui A cu privire la posibilele evaluri ale lui B fa de realele evaluri ale lui B (rspunsurile de la punctul 3 de la A se compar cu rspunsurile de la punctul 1 de la B, iar rspunsurile de la punctul 4 de la A se compar cu rspunsurile de la punctul 2 de la B) i invers pentru calculul empatiei lui B. testul poate fi scorat n termenii numrului de puncte la care individul greete n predicie (scor de doviaie) sau prin calculul prediciilor corecte (scorul corect). Testul aplicat de autoare s-a realizat pe grupe de cte 6-7 subieci, calculndu-se reaciile empatice ale fiecruia n raport cu fiecare, urmrindu-se att adncimea (gradul n care o persoan empatizeaz cu oricare individ), ct i lrgimea (numrul de indivizi cu care poate empatiza) comportamentului empatic. Scorul de intuiie se bazeaz pe numrul corespondenelor exacte ntre autoevalurile subiecilor de la punctul 1 (ale lui A i B) i evalurile partenerului despre subieci la punctul 2 (ale lui B sau A).Dymond presupune c subiecii vor ncerca n cea mai mare parte s preia rolul altuia (partenerului), ctignd astfel perspectiva celuilalt. Se sugereaz c subiecii vor utiliza o operaie mintal anticipativ care modeleaz concepia autoarei cu privire la empatie.

1. Testul de empatie a lui W. A. Kerr i B.J. Speroff pornete de la definirea empatiei ca abilitatea de a se pune pe sine n poziia altei persoane, stabilind raporturi i anticipnd alte reacii, stri i comportamente. Testul prezint trei seciuni punnd subiecii s evalueze i s acorde ranguri prin utilizarea unor judecai de acceptri sau respingeri fa de:1. popularitatea a 15 muzicieni de valoare;1. aprecierea a 15 magazine populare;1. prevalena a 10 lucruri deranjante (necazuri ce definesc individul).Testul coreleaz cu preferina de conducere. Este considerat un test de empatie de mas msurnd acurateea evalurilor i anticiprilor unei populaii.1. Scala de empatie a lui R. Hogan. Dup ce autorul s-a asigurat c empatia este un concept cu sens, utiliznd n cazul a 14 persoane nespecialiste o definiie standard a empatiei dintr-un dicionar pentru ca pe aceast baz subiecii alei s descrie o persoan foarte empatic, folosind 50 de itemi din California Q-sort, el trece la dezvoltarea criteriilor de determinare a empatiei. Hogan utilizeaz aceleai procedee (dar cu 100 itemi din California Q-sort) la subieci specialiti n psihologie. Ca urmare, el selecioneaz 5 itemi ca fiind cei mai descriptivi pentru o persoan empatic:1. manifest percepie social pe o scar larg n replicile interpersonale;1. este contient de impresia pe care o face asupra altora;1. este deprins cu tehnici sociale (jocul, imaginativ, simulare, umor);1. are intuiie n motivaia proprie i n comportament;1. evalueaz motivaiile pe care le au ceilali cnd interpreteaz situaiile.De asemenea, selecteaz i 5 itemi ca nedescriptivi pentru o persoana foarte empatic i anume:1. nu are roluri diversificate relaioneaz cu toat lumea acelai fel;1. se judec pe sine i ceilali n termeni convenionali de tipul popularitate,gndire corect.1. pare a avea un disconfort n situaii de incertitudine i copletitudine;1. slab anxietate i conflicte cu efect de refuz de a recunoate prezena acestora; represiv i fa de tendine disociate. De la acest criteriu, Hogan a evaluat subiecii cu privire la empatie. Au urmat trei serii de validri dup care a selecionat itemi pentru scala de empatie pe subgrupe: nalt-medie-joas empatie.Cercetrile care au utilizat aceast scal a empatiei au vizat trei direcii de studii: empatia i personalitatea, empatia i comportamentul moral, empatia i comportamentul predictiv n situaii variate. Se precizeaz c aceast scal msoar abilitatea unei persoane de a se pune n situaia alteia, fiind socotit determinant pentru persoanele empatice: capacitatea de a fi contient social, adaptarea i atitudinea grijulie fa de strile altora. Aceast scal msoar abilitatea de asumare a rolului, ca o funcionare adecvat social i de adaptare la ceilali, ca abilitate de a prelua punctul de vedere al altuia. Exprimnd o viziune cognitiv,

1. Chestionarul de msurare a empatiei emoionale (Q.M.E.E.) aparinnd lui A.Mehrabian i N.Epstein surprinde fenomenul de activare a capacitii de substituire emoional, ce ofer o tendin general de a fi activat n situaii diferite, ca msurnd relaia afectiv. Chestionarul cuprinde 33 de afirmaii cu care subiectul poate fi sau nu de acord. Aceste afirmaii reprezint subscale intercolerate sau msoar aspectele relaionale ale empatiei emoionale. Subscalele se refer la:1. susceptibilitatea de contagiune emoional (exemplu: Oamenii din jur au o mare influen asupra dispoziiilor mele sufleteti);1. aprecierea emoiilor unor persoane necunoscute sau ndeprtate (exemplu: Oamenii singuratici sunt probabil neprietenoi);1. reactivitate emoional extern (exemplu: Uneori cuvintele unui cntec de iubire m pot impresiona adnc);1. tendina de a fi impresionat de experienele negative ale altora (exemplu: M tulbur s vd oamenii plngnd);1. tendina de simpatizare (exemplu: Copiii mici nu plng fr motiv)1. dorina de a fi n contact cu cei ce au probleme (exemplu: Cnd un prieten ncepe s vorbeasc despre problemele lui, eu caut s schimb vorba).Rspunsul la fiecare afirmaie poate fi dat pe o scal de la +4 (acord foarte puternic) la -4 (dezacord foarte puternic). Pentru calcularea scorului total se ine cont de itemi contrabalasceni la care se inverseaz scala. Apoi se calculeaz suma celor 33 de rspunsuri i se obine un scor total de empatie emoional.

1. Proba I.R.I. (Interpersonal Reactivity Index) M.H.Davis. Autorul prezint o perspectiv nou asupra empatiei, ca o combinare a celei cognitive i a celei emoionale, printr-o interpretare multidimensionala a fenomenului analizat. Proba cuprinde 4 subscale:1. preluarea perspectivei celuilalt;1. fantezia;1. relaia empatic de factur emoional;1. stresul.Aceste 4 aspecte ale empatiei sunt tratate n relaiile fiecruia cu alte 5 constructe msurabile: competena social/funcionalitatea social, autoevaluarea, emoionalitatea, sensibilitatea fa de alii i inteligena.n I.R.I. sunt cuprini 28 de itemi (cte 7 pentru fiecare subscal), abordnd astfel conceptul global de empatie ca sistem de reacii ale unui individ n timpul observrii experienelor altuia sau mai exact reactivitatea la alii.Subscala P.T. (Perspective Taking) msoar tendina de a adopta cu spontaneitate punctul de vedere al altora n diferite mprejurri de via (adesea ncerc s-mi ajut prietenul, imaginndu-mi cum vede el lucrurile din perspectiva sa).Subscala F.S. (Fantasy) msoar tendinele subiectului de a se transpune imaginativ n strile i aciunile unor personaje fictive din cri, filme sau piese (Eu realmente m-am implicat n strile eroilor din povestire).Subscala E.C. (Empathic Concern) msoar tendina de orientare simpatetic fa de alii, stri de cldur afectiv, compasiune (Eu am deseori tendina de a-mi apropia strile de acelea ale celor mai puin norocoi ca mine).Subscala P.D. (Personal Distress) msoar suferina personal, orientarea spre sine, trirea anxietii personale i nelinitite n stri de tensiune interpersonal (A fi ntr-o situaie emoional m nspimnt).Conform lui Davis, scala I.R.I. integreaz viziunea cognitiv cu cea emoional a empatiei ntr-o abordare multidimensional i apt s msoare diferene individuale a empatiei, putnd suplini scalele propuse de R.Hogan sau A. Mehrabian-N. Epstein, prin viziunea multifazic asupra fenomenului abordat.

5. Empatia ca trstur de personalitateAcceptarea ideii c empatia este o trstur de personalitate a presupus validarea tiinific a urmtoarelor ipoteze adiacente:1. la originea fenomenului empatic se afl o structur fundament care i are rdcini adnci n planul predispoziiilor ereditare ale omului, structur ce se organizeaz experienial, fiind perfectibil educaional;1. empatia exprim, prin modul de manifestare, un fenomen psihic cu valene multiple, un construct multidimensional ce acoper ntregul sistem psihic uman, pornind din planul necontientizat al conduitei negative, trecut n planul contientizat al cogniiei i anticiprii i ajuns n planul afectiv i motivaional-acional.1. empatia capt funcie perfomanial, ca instrument psihic operaional n obinerea unor rezultate eficiente la nivel supra-mediu. Empatia este o aptitudine general prezent n ntregul comportament uman n relaiile cu semenii, dar poate deveni i o aptitudine special prin exercitarea specific a acestei abiliti n anumite domenii de activitate (empatie scenic, empatie literar, empatie terapeutic).1. ntre capacitatea empatic, ca potenial psihologic, i comportamentul empatic, ca aciune psihic, pot s apar att relaii convergente, ct i relaii divergente, sub influena mprejurrilor de via i a conduitei empatice a partenerilor.1. empatia ca o component intrinsec a sistemului complex al personalitii se manifest n interaciune cu alte trsturi de personalitate, temperamentale sau atitudinale, favoriznd manifestri corelate cu atitudinea simpatetic, cu orientarea helping, cu stilul cognitiv interpersonal i cu nevoia de comunicare.1. empatia ca trstur consolidat de personalitate se manifest la anumite persoane printr-o relevare activ a informaiei, mai exact, printr-un stil empatic de personalitate.Fixarea criteriilor de acceptare a empatiei ntre trsturile comune de personalitate este completat i de o anumit viziune tipologic. Cercetrile privind diferite tipologii vizeaz regruparea trsturilor, punnd accentul pe interdependena i asocierea lor.Foarte multe cercetri au relevat relaia dintre empatie i anxietate, locul controlului, autonomie, socializare. S-a constatat c persoanele nalt empatice sunt bine adoptate, puin anxioase; de asemenea apar corelaii negative ntre empatie i claustrofobie, groaz, depresie, anxietate, neuroticism, vulnerabilitate, incertitudine, groaz.Exist tendine de tipologizare a personalitii umane, pornind de la relaiile dintre empatie i alte variabile de personalitate. Tipologia rezultat din corelarea unor teste de personalitate (TAT Rorschach, California Ethnocentrism Test) i testul de empatie R. Dymond a relevat la subiecii cu scoruri nalte la empatie prezena unei atitudini optimiste, cldur, emoionalitate, interes puternic pentru alii. Ei par a fi flexibili i ncreztori. Avnd relaii satisfctoare cu ceilali. Cei cu scoruri joase la empatie apar ca fiind rigizi, introvertii, centrai pe sine, revendicativi fa de alii, singuratici.O alt tipologie pornete de la relaia dintre empatie, socializare i conduit moral ( apud S. Marcus, 1997) care evideniaz urmtoarele tipuri posibile:1. un nivel ridicat al empatiei dublat de un nivel ridicat al socializrii, asociere care permite manifestarea tipului cu maturitate moral;1. un nivel ridicat al socializrii dublat de un nivel sczut al empatiei, asociere care permite manifestarea tipului realist moral (concept utilizat de J. Piaget);1. un nivel ridicat al empatiei dublat de un nivel sczut al socializrii, asociere care permite manifestarea tipului orientat individual, ce neglijeaz cile i procedurile convenionale;1. niveluri sczute ale empatiei i socializrii care permit manifestarea tipului ce nu acord atenie cilor i procedurilor convenionale, precum i sentimentelor altora.O alt ntrebare care se ridic este dac empatia este o trstur de personalitate dobndit sau nnscut. Unii autori consider c exist predispoziii proprii conduitelor empatice. A asemenea premis o constituie precocitatea empatic la copii n atitudinea i jucarea de roluri. Copiii dezvolt de timpuriu abiliti de a-i atribui roluri i de ale interpreta cu autenticitate i credibilitate n funcie de experiena de via dobndit.Astfel, jocurile copiilor de-a grdinia sau de-a doctorul n care se transpun n rolul de educatoare sau al medicului i stabilesc relaii veridice cu ppuile n rolul copiilor, exprim modaliti precoce de desfurare a conduitei empatice. n aceast transpunere nu depete planul empatic de pstrare a propriei identiti i nu se nscrie n planul identificrii, dovada constituind-o faptul c atunci cnd se simte urmrit copilul renun ruinat la acest comportament. R.Kohlberg afirma c toat viaa copilul este grefat de empatie. El consider c empatia este un fenomen primar iar plusul adus de socializri este reprezentat de organizarea fenomenului empatic.Pe de alt parte, ntr-o viziune predominat formativ, empatia este un fenomen perfectibil supus influenelor spontane n procesul perceperii interpersonale sau a comunicrii implicite cu ceilali precum i unor antrenamente dirijate, unor programe de nvare i perfecionare a conduitei empatice.O serie de autori apreciaz c dezvoltarea capacitii empatice este direct dependent de posibilitatea de nsuire a rolurilor, de contactare a unor relaii sociale bogate, de trire a situaiilor sociale diversificate care s permit frecvente preluri de roluri, de stabilire a unor relaii de comunicare intim cu coloratur afectiv puternic, de analiz a motivelor aciunilor proprii i ale altora. n acest sens se sesizeaz foarte mult pe un sistem continuu i organizat de autoanaliz.n calitate de construct multidimensional empatia are mai multe componente. Studiile au artat c reactivitatea fiziologic capt un rol important n transpunerea psihologic cu funcii uneori stimulativ-declanatoare, alteori terminale n raport cu conceptul empatic.Componenta predictiv a empatiei se refer la modul n care subiectul percepe i anticipeaz cadrul intern de referin al partenerului, modul n care acesta gndete i simte. Unii autori analizeaz acest comportament din perspectiva laturii imaginativ-anticipative a integrrii de ctre subiect a datelor modelului de empatizat.O a treia direcie de cercetri privete surprinderea laturii afective a comportamentului empatic i considerat acestuia ca fiind cea mai apropiat de condiia de identificare psihologic cu partenerul. Unii autori apreciaz c empatia este o surs de cunoatere a strilor afective ale altora sau o modalitate de participare la emoiile personajelor artistice i literare.ns contribuia major o ofer A. Mehratian i N. Epstein care prin scala de empatie emoional (QMEE) investigheaz aspectele implicrii afective n conduita de tip empatic, ca i abilitate de a prelua i mprti strile altora.Cele dou direcii fundamentale n studiul empatiei, cea cognitiv i cea afectiv, gsesc n viziunea lui M.E. Davis un plan de manifestare comun care relev o interpretare multidimensional n analiza i msurarea comportamentului empatic.O a patra component a empatiei este cea motivaional-acional. Cercettorii consider c un criteriu cognitiv permite evaluarea msurii n care un subiect nelege ce simte o alta persoan, un criteriu afectiv evalueaz msura n care subiectul simte acelai lucru pe care-l simte o alt persoan, n timp ce componenta motivaional declaneaz aciunea, dup ce subiectul a trecut prin primele dou situaii. Studiile din domeniu au ajuns la concluzia c numai comportamentul natural poate deveni sursa cea mai exact de date pentru a evalua aceast component. Prin urmare, s-au urmrit reaciile copiilor precolari fa de cei din jur care manifest stri de tristee, de fericire, de suprare sau de durere. Asemenea reacii au fost: participarea la emoii, ncercarea de a-l ncuraja pe partener, oferirea de ajutor, comentarii de ntrire. n cazul unor manifestri de fericire, reaciile empatice ale celorlali erau de tipul: zmbete, rsete, reacii verbale de ntrire i ncurajare asta-i bine, n cazul unor manifestri de tristee, reacia empatic era de tipul vai ce plrie frumoas ai, n cazul unor manifestri de durere reacia empatic era ti-e mai bine sau se asocia cu partenerul, manifestnd o atitudine dumnoas fa de cel ce i-a produs acestuia durerea. Autorii relev i unele forme de contagiune emoional atunci cnd copiii i rd unul de cellalt. Cercetrile au relevat, totodat, c acei copii care au n mai mare msur o experien afectiv pozitiv erau mai dispui s ofere rspunsuri empatice altora, pe cnd copiii cu o mai mare experien afectiv negativ ddeau mai puine rspunsuri empatice.Componenta motivaional-acional a empatiei mediaz comportamentele prosociale, cum ar fi cel altruist.O ultima component a empatiei este cea aptitudinal. n esen acesta se refer la prezena unui nivel supramediu de manifestare empatic fr de care nu se pot obine performane n anumite profesii.Prezentarea componentelor empatiei reprezint un argument n plus pentru acceptarea sa ca trstur comun de personalitate. De altfel, tendina modern in studiul fenomenului empatic este abordarea acestuia ca pe un fenomen complex n care componentele lui tind a se intercolera optim.

6. Empatia i cunoaterea interpersonalCunoaterea psihologiei celorlali este o capacitate general uman, bazat pe nelegerea i evaluarea semenilor. Aceast cunoatere se dezvolt simultan cu autocunoaterea.Att n cunoatere ct i n autocunoatere perceperea acurat a comportamentului altora interacioneaz cu modul n care ceilali gndesc i simt cu privire la sine, printr-un apel constant la experiena validat social. Acurateea cunoaterii se refer la evitarea erorilor de apreciere ce pot interveni n evaluarea i predicia comportamentului celuilalt sau n autoevaluare.innd cont de faptul c obiectul cunoaterii este nsui individul uman, orice act de atribuire realizat ca urmare a perceperii interpersonale ctig n acuratee cognitiv prin gradul adoptrii perspectivei celuilalt, prin ptrunderea n cadrul intern de referin al partenerului, deci prin implicarea de tip empatic. Prin urmare, empatia se instituie ca o cale de apropiere acurat de psihologia partenerului n procesul cunoaterii interpersonale i ca o condiie necesar a unor inferene atribuionale relativ corecte. Att prin empatie, ct i prin atribuire cunoaterea i interpretarea sunt subiective, dependente de experiena trit, reproiectat spre patern, care poate fixa, prin validarea social att nivelul acurateei perceptive ct i gradul de aproximare educativ. n acest sens poate fi luat n considerare att teoria implicit a personalitii, care pleac de la ideea c n cursul experienei individuale fiecare i formeaz scheme relativ stabile de ateptri i anticipri cu privire la alii, ct i teoria constructului personal, care fixeaz ca postulat fundamental c fiecare om i construiete pentru sine un model reprezentaional asupra lumii, ce i permite s dea acestuia un oarecare sens i s-i construiasc o hart a traseului comportamental n relaie cu mediul. Exist deci numeroase argumente n favoarea ideii c empatia se interpune n procesul cunoaterii interpersonale ca o condiie necesar, ca o nevoie fr de care interpretarea e evaluativ a celorlali ar fi supus erorii de apreciere.Pentru a demonstra rolul empatiei n cadrul relaiilor interpersonale, S. Marcus, Delia Stratilescu i Ruxandra Gherghinescu au realizat studiul numit Empatia interpersonal. Obiectul tiinific era acela de a surprinde locul pe care l ocup capacitatea empatic n sistemul cunoaterii interpersonale, funcia instrumental a acestei nsuiri psihice n nelegerea i evaluarea partenerului, ca i rolul pe care-l capt transpunerea de tip empatic n realizarea unor evaluri acurate i a unor predicii corecte cu privire la ceilali i chiar la sine. Ipoteza de baz vizeaz faptul c o persoan cu un nivel inferior empatic, ca urmare a unei supliniri informaionale pe baza cii de cunoatere empatice i implicit a renunrii la unele prejudeci. Pentru probarea ipotezei s-a recurs la un model experimental bazat pe varianta personal a testului aparinnd Rosalindei Dymond.Datele obinute arat c diferena dintre autoevaluare i confirmare este semnificativ mai mic la subiecii grupei buni empatici fa de subiecii grupei slab empatici. Prin urmare, subiectul bun empatic nu numai c anticipeaz prin transpunere subiectiv cum ar fi evaluat de ctre partener, ci i anticipeaz corect primind de la partener confirmarea propriei sale predicii. n cazul subiectului slab-empatic, predicia sa nu capt confirmarea partenerului, autoevaluarea fiind infirmat i de ctre propria predicie (crede c partenerul l vede altfel dect se vede el nsui) i de ctre relatarea partenerului (care l vede altfel dect se vede subiectul pe sine i astfel dect crede subiectul c l vede partenerul) dovedind, deci, o explicabil autoatribuire slab.Deci nivelul empatic se interpune ca factor decisiv n actul autoevalurii, influennd procesul de autocunoatere.O alt ntrebare care s-a ridicat a fost aceea dac n procesul autoevalurii se interpune valoarea criteriilor utilizate. S-a constatat c subiecii bun-empatici se vd mai afectuoi i mai altruiti dect subiecii slab-empatici, ca urmare a relaiei de tip empatic ntre eu i cellalt. Un procent nsemnat de subieci din grupa slab-empatici (25-30%) nu se vd afectuoi i altruiti.Aceast cercetare a evideniat c acest fenomen psihic n procesul de nelegere a celuilalt, permind predicii i atribuiri acurate cu privire la parteneri i la sine, n timp ce slaba empatie l priveaz pe individ de informaii suplimentare i implicit de predicii corecte, favoriznd eroarea de atribuire. n al doilea caz, lipsa raportrii continue a sinelui la cellalt, frneaz o autoevaluare corect.

7. Antrenamentul empaticNou direcie a orientrilor privind empatia o constituie punerea la punct a unor programe de antrenare a conduitei empatice.W.F.Shaffer i T.J.Hummel (There experiments using an algorithm for empathic responses, Journal of Counseling Psychology, 1979, apud S.Marcus, 1997) propun un antrenament empatic pentru consilierii psihologici: un program necesar pentru nceptori, n vederea ctigrii unui control rapid asupra comportamentului empatic.Kenneth Bullmer (apud S. Marcus, 1997) propune un program de antrenament empatic i al percepiei interpersonale numit Arta empatiei. Aceasta vizeaz capacitatea de cunoatere interpersonal, avnd sase capitole (Percepia interpersonal, Surse de eroare n procesul cunoaterii interpersonale; Recunoaterea sensurilor ascunse; Cadrul perceptual pentru nelegerea altora; Recapitulare.) i se adreseaz celor ce practic meserii care implic interaciune cu ceilali (pedagogi, psihoterapeui, medici).

Cuprins 1 Descriere general2 Altruism i reciprocitate3 Corectitudinea i partajarea n copilrie4 Altruismul i voluntariatul la aduli

Descriere generalComportamentul prosocial este reprezentat de multitudinea de atitudini care arat c o persoan poate s fie interesat i de bunstarea i drepturile altora, nu doar ale ei proprii, poate demonstra empatie i acioneaz n beneficiul altora.Un comportament poate fi considerat ca fiind prosocial atunci cnd observm urmrile pozitive ale acestuia asupra sinelui sau asupra celorlali indivizi, realizndu-se o consolidare a legturilor sociale din interiorul comunitii. Prin contrast, putem defini comportamentul antisocial ca fiind un comportament ce presupune apariia unor urmri negative asupra propriei persoane sau asupra celor din jur.De unde izvorte nevoia de comportament prosocial?n cadrul primilor trei ani de via, observm c exist un comportament non-empatic al copilului, urmnd ca, la aproximativ patru ani, prin ncurajarea pe care copilul o primete de a mprti cu alii lucrurile sale, s urmeze un proces de dezvoltare a comportamentului empatic. Astfel, copilul va dezvolta convingerea c mprtirea propriilor lucruri cu ceilali reprezint o necesitate pentru realizarea benefic a relaiilor sociale, de asemenea, dezvoltndu-i i capacitatea de a nelege ce este greit sau corect din punct de vedere al normelor sociale. Exemple de comportament prosocial vor exista i din partea prinilor copiilor, n interaciunea acestora cu membrii familiei, vecini, totui copiii vor nelege cel mai bine fenomenul experimentnd situaiile de negociere sau colaborare cu persoanele cu care interacioneaz. n cazul psihologilor, acetia consider c manifestrile prosociale apar n cadrul faptelor de sprijin pe care oamenii le fac semenilor, din nevoia sau datoria pe care o resimt de a ajuta. Comportamentul prosocial va avea ca i consecin experimentarea unui sentiment de satisfacie moral, pe cnd cel antisocial va fi resimit prin sentimente de culpabilitate. O alt caracteristic a fenomenului identificat de psihologi n cazul comportamentului prosocial este c oamenii consider c, dac i vor ajuta pe ceilali, vor fi i ei la rndul lor ajutai. n stabilirea relaiilor cu ceilali, individul are tendina de a menine un echilibru ntre ceea ce el ofer i ceea ce primete. Dac relaia ntr costuri-beneficii nu este cea ateptat, se vor resimi stri de disconfort psihic.Psihologia social definete comportamentul prosocial ca fiind o aciune n favoarea unor valori care sunt acceptate i promovate de societate, valori pozitive care acioneaz ntr-un mod implicit sau explicit la nivelul grupului sau a societii. Cnd se refer la un comportament prosociale, psihologia se refer la un comportament altruis, de ajutorare, de prietenie, atracie interpersonal etc.Formele cele mai puriste ale comportamentului prosocial sunt motivate de altruism. Circumstanele n care apare altruismul sunt legate de empatia unui individ aflat n nevoie, atunci cnd exist o legtur strns ntre beneficiar i destinatar. De regul, comportamentele care apar ntr-o manier prosocial altruist sunt motivate de norma reciprocitii, un fel de obligativitate de a restitui o favoare cu o alt favoare. n multe situaii, oamenii se simt vinovai dac nu ntorc favorul primit de la alt persoan sau cnd nu se ntoarce favorul pe care ei l-au fcut. Astfel, reciprocitatea sau altruismul pot motiva comportamente prosociale.Sociologul poloney Jnusz Rezkowski, care este i unul din fondatorii noii orientri de studiu al comportamentului prosocial, definete acest tip de comportament ca fiind unul orientat spre protejarea, ajutorarea, spijinirea sau dezvoltarea celuluilalt, fr ateptarea unei recompense externe. Baum, A., Fisher, J.D., Singer, J.E. definesc comportamentul prosocial ca fiind ,,acele acte intenionate care nu aduc beneficii dect celui care primete ajutor", fr a fi anticipat o rsplat.Bierhoff, H. W. (1987) menioneaz dou condiii necesare n identificarea comportamentelor prosociale: intenia de a ajuta o alt persoan iaciunea realizat n demersul inteniei, fr alte ateptri proprii.

Altruismul i voluntariatul la aduliCercetrile recente au demonstrat faptul c adulii care sunt mai n vrst se vor angaja mai uor n comportamente de altruism i voluntariat, deoarece vor beneficia la rndul lor de ele. Astfel, voluntariatul i va ajuta nu numai pe cei care sunt ajutai, ci i pe practicanii voluntariatului, care vor avea o serie de beneficii precum reducarea produciei de hormoni de stres, o mbuntire a sntii cardiovasculare i o ntrire a sistemului imunitar. Aadar, comportamentul prosocial va aduce beneficii ambelor tabere. Exemple de comportamente prosociale sunt: cooperare, toleran, spirij acordat celor din jur. De regul, vor dezvolta comportamente prosociale persoanele care susin normele i valorile sociale.Acest tip de comportamnt va fi orientat spre susinerea i conservarea normelor sociale, fr ns a fi ateptate recompese externe.Comportamentul prosocial este des ntlnit pe posturile TV sau radio, n ziare, atunci cnd sunt promovare tiri precum donaii de bani celor nevoiai, oferirea unor locuri de munc, sau chiar a unei case celor sinistrai. Observm, astfel, c o caracteristic esenial a comportamentului prosocial este intenionalitatea, ns n msura n care aceasta nu va aduce beneficii proprii, ci va realiza o conservare i o promovare a valorilor sociale.

Comportamentul de ajutorare este o latura a comportamentului prosocial, deoarece este definit ca un act intentionat, efectuat in folosul altei persoane. Pentru comportamentul de ajutorare, intentia este un element cheie. De asemenea, si comportamentul altruist este considerat a fi o subcategorie a comportamentului prosocial. Acestea se refera la actiunile pozitive ndreptate asupra celorlali actori sociali, fr ateptarea de ctiguri personale pentru aceste comportamente, cu alte cuvinte, n psihologia social, comportamentul altruist este o latura a comportamentului prosocial prin care se face bine unei persoane, fr a atepta ceva n schimb.Comportamentele negative, din perspectiva psihologiei sociale pot fi definite ca fiind opuse celor prosociale: angajarea n comportamente sanctionate au neaprobare de grup, societate, etc.Comportamentul de ajutorare

Comportamentul de ajutorare este considerat o parte a comportamentului prosocial si a fost explicat in psihologia social prin mai multe perspective. Prima abordare a comportamentului de ajutorare ar fi cea biologica, abordare ce afirma c oamenii au o predispoziie de a ajuta pe alii. Aceasta perspectiva biologica a comportamenului de ajutorare vine in contradictie cu teoria evolutionista care leaga supravietuirea speciei ce egoism.Dar, ca in orice disciplin, i n psihologia sociala prerile sunt mparite cu privire la comportamentul prosocial. Cnd se vorbete de comportament, fie el prosocial sau antisocial, majoritatea pihologilor sociali pun accentul pe latura social, nvat a comportamentului de ajutorare.Comportamentul prosocial in teoria invatarii sociale

Prin teoria nvrii sociale, comportamentele i au originea n procesul de socializare, prin urmare este nvat. Experimentele efectuate (in special pe copii, aflati la varta invatarii) pentru a demonstra nvarea social a comportamentelor de ajutorare au relevat faptul ca chiar si simpla solicitare de a se comporta intr-un mod adecvat, crete probabilitatea comportamentului de ajutorare. De asemenea, sugestiile privind comportamentul adecvat pot s modeleze conduita ulterioar a copilului. Studiile au mai aratat ca o alta metoda folositoare in determinarea invatarii comportamentelor prosociale este si recompensarea. Exist anse mari ca un comportament recompensat s fie repetat. Dac, ntr-o situaie din viaa cotidian, copiii sunt recompensai pentru c au oferit ajutor, este foarte probabil c o vor face din nou n alte situaii.

De asemenea, indivizii pot acorda ajutor doar prin simpla urmarire a unei alte persoane efectuand un comportament de ajutorare. Eperimentele au aratat ca urmarirea unui model caredezvolta comportamente psosociale, determina acelasi tip de comportament si la cel / cei care observ. Acest lucru s-a observat cu precadere la copii, acestia fiind mai sugestibili, si invatarea ociala si prin imitatie fiind spoecifica varstei. Dar totodata imitarea unui comportament prosocial nu inseamna simpla imitare mecanica a acestuia. Indivdul inainte de a aciona, analizeaz comportamentu i urmrile acestuia, i abia dup aceea acioneazAbordarea normativa, sustinuta de unii psihologi sociali afirm ca un factor important in modelarea individului si indreptarea acestuia catre un comportament proocial il constituie normele sociale, morme ce sunt invatate de individ, i nu inscute. n psihologia social, pe scurt, norma ete un standard de actiune, un criteriu in functie de care un comportament este acceptat, aprobat sau sanctionat. Definindu-le, am putea spune ca normele sunt "expectante sociale ce prescriu un comportament adecvat" (Boncu S, 2000, Curs de Psihologie sociala).Empatia n comportamentul prosocialn cazul comportamentului de ajutorare, ea poate fi privit ca un rspuns emoional la suferina altuia. Empatia nu apare numai n mprejurrile n care cellalt sufer. Numeroase studii au demonstrat c adulii, ca i copiii, rspund n mod empatic la suferina altuia. Majoritatea acestor studii arat c pentru fiinele umane este neplcut s-l vad pe altul suferind. Atunci cnd acordm ajutor, ncercm s facem s dispar sentimentul neplcut pe care ni-l provoac durerea altuia. Unul dintre modelele cele mai cunoscute ale comoportamentului de ajutorare se bazeaz pe aceast idee: indivizii intervin ntr-o situaie de urgen pentru c aceasta declaneaz o stare neplcut de care ei ncearc s scape. Ca urmare, un astfel de comportament nu este deloc altruist, fiind declanat

Comportamentul prosocialn pragul srbtorilor de iarn, cei mai norocoi dintre noi au tendina de a fi mai buni i mai darnici ca n restul anului. Dar, acest altruism este unul autentic sau vorbim de un comportament care s le aduc o evaluare pozitiv din partea celorlali?Nu e uor de rspuns la ntrebarea de ce unii oameni i ofer ajutorul, pe cnd alii nu sau de ce unele situaii duc la o reacie rapid de ntrajutorare, iar altele la o ocant pasivitate? Determinantele comportamentului n astfel de mprejurri sunt complexe i au multe faete. Dar psihosociologii au descoperit cel puin o parte din ele n ultimele trei decenii i unele descoperiri sunt dea dreptul surprinztoare.Cnd se refer la actele comise n beneficiul altei persoane, cercettorii apeleaz la termeni diferii: comportament prosocial, comportament de ntrajutorare sau comportament altruist. Dei muli oameni ar fi tentai si considere semantic echivaleni, aceti termeni au semnificaii diferite.Ca noiune general, comportamentul prosocial se refer la actele evaluate pozitiv n societate. n cultura noastr, ai ajuta pe ceilali cnd au nevoie se bucur de o evaluare pozitiv. Wisp (apud Crciun, 2005) definete comportamentul prosocial drept acel comportament cu consecine sociale pozitive, care contribuie la bunstarea fizic i psihic a unei alte persoane.Eisenberg (apud Crciun, 2005) precizeaz c este vorba de comiterea unor acte voluntare, cu intenia de a face un bine altei persoane. Comportamentele care cad sub aceast categorie includ altruismul, ajutorarea, atracia, intervenia trectorului (ajutorul oferit unui necunoscut aflat n dificultate), actele de caritate, cooperarea, prietenia, salvarea, sacrificiul, simpatia i ncrederea. Este important s avem n vedere c factorul determinant este perspectiva social. Agresiunea, de exemplu, este n mod tipic considerat drept un comportament antisocial dar, n anumite condiii (cum ar fi lupta mpotriva inamicului) poate fi apreciat ca un comportament prosocial.Comportamentul de ntrajutorare (helping behavior) este un termen folosit cel mai adesea n literatura psihosociologic pentru a desemna o subcategorie de comportamente prosociale, ce urmresc n mod voluntar s fac un bine unei alte persoane sau grup. Elementul intenional este definitoriu. Dac pierzi din greeal un milion de lei, de care apoi se bucur un amrt, nu ai comis un act prosocial. Dar dac oferi aceeai sum cuiva cu intenia de al scoate dintro ncurctur, e ct se poate de limpede un gest de ntr-ajutorare. De asemenea, orict de generoas, o donaie public fcut numai cu intenia de ai confeciona o imagine public favorabil nu este un act prosocial.Altruismul este o subcategorie a comportamentului de ntr-ajutorare, referitoare la actele motivate numai de dorina de a le fi de folos altora. Dac nu putem proba c un act de generozitate urmrete un motiv secundar pe termen lung (cum ar fi, de exemplu, ingraierea), altruismul este greu de demonstrat. Unii autori consider c un comportament prosocial este nsoit de anumite recompense private, precum sentimentul plcut de a fi virtuos. Altruism sau egoism: marea disputSunt oamenii vreodat cu adevrat altruiti adic motivai de dorina de a face bine altora? Sau ajutorul pe carel oferim celorlali este ntotdeauna egoist adic motivat exclusiv de propriile interese ori de conformism social? Dei cele mai multe dintre teoriile psihosociologice adopt perspectiva motivrii egoiste, nu toi cercettorii sunt satisfcui de acest mod de nelegere a comportamentului uman. Unul dintre acetia este Daniel Batson (1991), care consider c unele acte de ntr-ajutorare sunt cu adevrat altruiste.Pentru Batson (1991), ceea ce conteaz este natura motivelor celui care ajut. Indiferent dac primeti medalia de aur sau i pierzi i cmaa de pe tine, atta timp ct motivul tu primordial este acela de a sri n ajutorul cuiva, comportamentul tu este unul altruist. Ipoteza altruismului empaticModelul comportamentului altruist propus de ctre Batson (1991) se bazeaz pe concepia lui despre consecinele empatiei mult timp considerat un factor esenial n explicarea comportamentului pozitiv fa de ceilali. Dei definiia empatiei a fost mult timp controversat, majoritatea cercettorilor privesc empatia ca pe un fenomen pluridimensional, avnd att componente cognitive, ct i emoionale.Latura cognitiv major a empatiei este modificarea perspectivei: folosirea imaginaiei pentru a privi lumea din unghiul de vedere al celuilalt.Exist i dou componente emoionale de baz:- tulburarea personal: reacii orientate ctre sine n prezena unei persoane aflate n dificultate stri de alarm, de iritare, de jen sau de durere sufleteasc.- grija empatic declaneaz sentimente orientate ctre cellalt simpatie, compasiune i afeciune.Potrivit lui Batson (1991), schimbarea de perspectiv este primul pas ctre altruism. Dac vezi pe cineva aflat n dificultate i i imaginezi ce simte acea persoan, este posibil s ncerci sentimentele asociate cu grija empatic, iar aceasta d natere motivaiei altruiste de a diminua suferina celuilalt. Dar dac, remarcnd pe cineva care sufer, te concentrezi asupra propriilor tale sentimente sau i imaginezi ce ai simi tu dac ai fi n pielea celuilalt, schimbarea de perspectiv nu se produce; mai degrab vei avea un sentiment de neplcere i tulburare luntric, din care se nate motivaia de ai diminua propria suferin psihic.n calitate de observatori din afar, cum putem sesiza diferena dintre motivele egoiste i cele altruiste? n ambele cazuri, cineva ajut pe altcineva, dar motivele celui ce sare n ajutor sunt diferite. Batson iese din aceast ncurctur cu o soluie elegant. Depinde, spune el, ct de uor se poate evita o situaie de ntr-ajutorare. Atunci cnd grija empatic este redus, oamenii i pot satisface motivaia de ai diminua propriul disconfort psihic ajutnd persoana ce are nevoie sau evadnd din situaia stresant n care altul sufer. Ceea ce nu vezi, nu te tulbur adio disconfortului personal. Dar atunci cnd grija empatic este major, aceast alternativ dispare. Motivaia de a diminua suferina victimei nu poate fi satisfcut dect ajutndul pe cel n suferin. Aceast diferen ne permite s desprim grul de neghin. Atunci cnd motivele cuiva sunt egoiste, persoana se va codi s sar n ajutorul altcuiva dac poate scpa cu uurin din situaia stresant. Dar dac motivele cuiva sunt altruiste, persoana nu va ezita s ajute, indiferent ct de uor sau ct de greu iar fi s evadeze din situaia n care un altul are nevoie de ajutor.Alternative egoisten modelul eliberrii de stri negative, elaborat de Robert Cialdini n 1987, se susine c, dat fiind efectul pozitiv al ajutorrii altora, oamenii prost-dispui pot fi nclinai s vin n ajutorul celorlali tocmai pentru a se bine-dispune. Astfel, sar prea c empatia stimuleaz comportamentul prosocial n urmtorul fel: grija empatic fa de cineva n dificultate amplific sentimentul de tristee, ceea ce intensific nevoia de remontare a strii de spirit, care se poate obine ajutnd pe cel n suferin. Verificrile acestei ipoteze au dat unele rezultate, dar nu suficient de concludente.O alt variant de explicaie egoist a comportamentului prosocial, bazat pe invocarea unor recompense specifice ale empatiei, pune accentul pe sentimentele tonice mai degrab dect pe ndeprtarea celor sumbre. n 1989, Kyle Smith i colaboratorii si susin c grija empatic amplific sensibilitatea celui ce ajut fa de sentimentele de bucurie ale celui ajutat, astfel nct primul este rspltit printro bucurie empatic. Cu alte cuvinte, i ajutm pe cei fa de care suntem empatici deoarece, ajutndui, ne simim i noi foarte bine, contaminai de bucuria lor. i n cazul testrii acestei ipoteze sau acumulat probe contradictorii. Factori emoionali implicai n comportamentul prosocialBuna dispoziie stimulent al generozitiiVremea nsorit i comportamentul prosocial par s fie mn n mn, dar ce legtur are una cu cellalt? E vorba, probabil, de dispoziia noastr, tiut fiind faptul c soarele ne bine dispune, pe cnd zilele nnorate ne fac s fim ceva mai morocnoi.Cnd soarele nu strlucete, mult lume se duce la cumprturi. Una dintre cele mai puternice senzaii plcute pe care le poi avea cutreiernd un magazin universal este mirosul de pine cald, cel de cafea proaspt rnit sau bogia de miresme din raionul de patiserie. Firete c vremea nsorit i aromele plcute nu sunt singurele stimulente ale bunei dispoziii i ale comportamentului prosocial. De fapt, disponibilitatea de ajutorare este amplificat de orice experien de natur s ne ridice moralul, cum ar fi succesul ntro competiie sau n rezolvarea unor sarcini mai dificile, o lectur plcuti tonic, primirea unui cadou, un film amuzant etc. La serviciu, buna dispoziie pare a fi determinanta major a unui ntreg spectru de comportamente pozitive: o mai bun cooperare cu colegii, propunerea de sugestii constructive, manifestri de bunvoin etc., care mbuntesc calitatea locului de munc i sporesc eficiena organizaional. Cnd suntem fericii, suntem i sritori o asociere cunoscut ca efect al bunei dispoziii.O explicaie alternativ ar fi aceea c oamenii bine dispui pot fi mai sritori deoarece gndesc pozitiv. Cnd suntem veseli, suntem mai contieni de recompensele ajutorrii i ne ateptm ca ajutorarea s fie o experien plcut. Totodat, o stare de bun dispoziie induce gnduri pozitive despre ceilali i, cu ct cineva ne place mai mult, cu att suntem mai dornici si venim n ajutor. Sau poate c buna dispoziie stimuleaz ajutorarea prin intermediul unor idei pozitive privind natura recompensatoare a activitilor sociale. Exist suficiente probe care demonstreaz c indivizii bine dispui se angajeaz n mai multe activiti sociale. Ideile pozitive despre interaciunea cu ceilali n cadrul unor activiti sociale promoveaz, la rndul lor, interaciunile prosociale, printre care i ajutorarea.Indiferent de cauzele sale, efectul bunei dispoziii are dou trsturi eseniale:- n primul rnd, nu e de durat. n mod tipic, amplificarea disponibilitii de ajutorare produs de buna dispoziie dispare n scurt timp.- n al doilea rnd, efectul se manifest de la o vrst foarte fraged: i la copiii mici se observ o mai mare disponibilitate de comportament prosocial atunci cnd sunt veseli. Emoiile negative factori de inhibiie a ajutorrii?Dac buna dispoziie stimuleaz comportamentul prosocial ne putem atepta ca o stare de spirit mai mohort s aib efectul contrar? Nu neaprat. n multe situaii, sentimentele negative pot s determine o atitudine pozitiv fa de ceilali. Una din circumstanele de acest gen este vina, culpabilitatea. Ne simim vinovai atunci cnd credem c neam nclcat propriul cod de conduit sau atunci cnd ne temem ca nu cumva ceilali s ne judece aspru. Vi sa ntmplat vreodat s credei c vai ncins mai mult dect era cazul ntro controvers cu un prieten, legat de o cauz minor? Nu ai folosit apoi primul prilej s facei un gest n favoarea acelui prieten? n astfel de cazuri, ajutorarea restabilete o relaie anterioar pe care o preuim.Dei cteodat sentimentele negative stimuleaz ajutorarea, aceast corelaie suport numeroase limitri. O variabil important este acceptarea de ctre individ a responsabilitii pentru starea de indispoziie. Strile negative duc mai rar la stimularea comportamentului prosocial dac sunt puse pe seama altora (s spunem, atunci cnd suntem furioi pe cineva) dect dac socotim c ni se datoreaz exclusiv nou (de exemplu, atunci cnd regretm o decizie eronat). n plus, strile negative nu ncurajeaz ajutorarea celorlali dac sunt autofocalizante de exemplu, atunci cnd trim o durere sufleteasc intens ori suntem adncii n propriile noastre griji i preocupri. Se produce ns efectul contrar n situaiile n care strile de spirit negative ne orienteaz ctre ceilali de exemplu, dac suntem triti dup ce am vizionat un material video despre violena domestic ori consumul de droguri i copiii strzii.Descoperirea trsturilor definitorii ale personalitii altruiste sa dovedit a nu fi ctui de puin o sarcin uoar. Mare parte din cercetrile ntreprinse dea lungul timpului nu au reuit s descopere trsturi de personalitate coerente, care s ofere o baz solid pentru predicia comportamentului prosocial n diferite situaii. Variabilele situaionale la care neam referit n seciunea precedent au stat la baza unor predicii mult mai des confirmate dect variabilele de personalitate. Cercetri mai recente au modificat natura cutrilor ntreprinse, concentrnduse mai degrab asupra variabilelor de personalitate care fac posibil predicia comportamentului de ajutorare n anumite situaii concrete dect n orice tip de situaie; aceste cercetri sau dovedit ceva mai fructuoase.Variabilele de personalitate care au fost asociate cu o mai mare disponibilitate de comportament prosocial n anumite contexte sunt urmtoarele: un grad ridicat de empatie fa de ceilali; tendina de a atribui cauzele evenimentelor mai degrab aciunii voluntare dect mprejurrilor exterioare; o orientare mai curnd colectivist dect una individualist; n general, sunt implicate persoane extravertite, mai receptive fa de experien i mai agreabile. i indiferent dac au sau nu trsturile asociate comportamentului prosocial, dac pot fi convini sau motivai s cread c sunt altruiti, oamenii vor aciona ca atare. De exemplu, etichetarea cuiva ca persoan sritoare sporete probabilitatea interveniei sale n situaii de urgen.Indiferent de natura motivaiei de ajutorare, este ns limpede c empatia constituie un important factor de predicie a comportamentului prosocial. Indivizii empatici, n prezena unor persoane n suferin, le mprtesc suferina, simind simpatie i compasiune fa de ele. Capacitatea de adopie a perspectivei celuilalt i de experien empatic se asociaz pozitiv cu ajutorarea i cu alte forme de comportament prosocial, att la copii, ct i la aduli. BibliografieBatson, C.D. (1991), The altruism question: Toward a social-psychological answer, Hillsdale, NJ: Erlbaum.Cialdini, R .B., Schaller, M., Houlihan, D., Arps, K., Fultz, J., Beaman, A. L. (1987), Empathy-based helping: Is it selflessly or selfishly mediated? Journal of Personality and Social Psychology, 52, pp. 749-758.Crciun, D. (2005), Psihologie social, Bucureti: Editura ASE.Eysenck, H., Eysenck M. (1999), Descifrarea comportamentului uman, Bucureti: Editura Teora.Neculau, A. (coord.) (1996), Psihologie social. Aspecte contemporane, Iai: Editura Polirom.Smith, K, D.; Keating, J. P.; Stotland, E. (1989), Altruism reconsidered: The effect of denying feedback on a victims status to empathic witnesses, Journal of Personality and Social Psychology, Vol 57(4), Oct 1989, pp. 641-650.Autor: Psiholog dr. Doinia BENTU

http://www.slideshare.net/AnaAndra1/comportamentele-prosociale-si-antisocialehttp://www.psih.uaic.ro/~sboncu/romana/Curs_psihologie_sociala/Curs29.pdfDefinirea comportamentelor pro si antisocialeComportamentele prosociale sunt comportamente intenionate, realizate n afara obligaiilor profesionale i orientate spre conservarea i promovarea valorilor sociale.Teorii ale comportamentului prosocial1.perspectiva biologic spune c oamenii au o predispoziie biologic de a-i ajuta pe alii care sufer. Deci comportamentul de ajutorare este nnscut.2.nvarea social a fost susinut de cercetrile efectuate pe copii care concluzioneaz c:- indivizii pot nva un comportament dac-l vd la o person care joac rolul de model. Comportamentul nu este imitat mecanic ci se bazeaz pe analiza comportametului i a urmrilor acestuia.- folosirea recompenselor ntrete comportamentul i determin persoana s-l repete.Deci comportamentul este nvat social.3.empatia este capacitatea de a sesiza tririle altora,de a ne identifica emoional i cognitiv cu o alt persoan. Empatia este n multe cazuri principala motivaie a comportamentului de ajutorare pentru c indivizii rspund n mod empatic la suferina altora. Forme ale comportamentelor prosociale:a . cooperarea este un tip de comportament prosocial prin care persoanele i unesc priceperea i forele pentru a rezolva mpreun o sarcin. Cooperm uneori chiar dac persoanele cu care lucrm nu ne sunt foarte simpatice.b.sprijinul acordat celorlali atunci cnd situaia o cere este un alt comportament pozitiv. Aceast situaie presupune faptul c acela care acord sprijin are disponibiliti mai mari dect cel care le primete. Tolerana reprezint o caracteristic a comportamentului nostru manifestat atunci cnd alegem n nod deliberat s nu interzicem sau s nu mpiedicm comportamentul altei persoane, chiar dac noi l dezaprobm i am avea putina s-l influenm.Comportamentele antisociale sunt cele care sfideaz ordinea social convenit, contrariaz prin neluarea n seama a normelor i a instituiilor sociale.Agresivitatea este o form distructiv de comportament care se concretizeaz n producerea unor daune pe plan material sau uman.Teorii asupra comportamentului antisocial1.perspectiva biologic consider agresivitatea o tendin nnscut de aciune, fiind astfel un instinct. Instinctul este un model predeterminat de rspunsuri la stimulii din mediu, rspunsuri ce sunt controlate genetic.2.explicaii sociale i bio-sociale a. frustrare i agresiune orice frustrare duce la agresiune i orice comportament agresiv are la baz o frustrare.Frustrarea este orice eveniment care interfereaz cu atingerea scopurilor (ex. vrei s iei o not mare la tez dar nu reueti s scrii tot pentru c nu mai ai timp).Frustrarea poate produce furie,ostilitate i comportament agresiv.b. nvare social comportamentul agresiv este nvat de la modele fie direct (prin recompense),fie indirect (observ alte persoane recompensate pentru comportamente agresive). Oamenii triesc ntotdeauna intr-o societate care are valori si reguli referitoare la relaiile interpersonale. Iat cteva valori fundamentale referitoare la persoana: viata; integritatea corporala si sntatea; libertatea si demnitatea; proprietatea. De exemplu, onoarea este un aspect al demnitatii care este un bun moral individual (o valoare morala individuala).Comportamentele unui individ au asupra altor indivizi fie efecte pozitive, fie efecte negative. Vom defini comportamentele prosociale si pe cele antisociale prin efectele lor pozitive sau negative. Comportamentele unui individ care au efecte pozitive asupra altor indivizi sunt considerate comportamente prosociale.Comportamentul prosocial versus comportamentul antisocialCarmen SirbuPosted by Carmen Sirbu on Saturday, 30 June 2012 in Psihologie sociala (S)Hits: 3413 More Sharing ServicesBookmark Report this post

1. Definirea comportamentului prosocial

Abordarea psihologica a comportamentului prosocial este relativ noua, insa cu toate acestea au existat din cele mai vechi timpuri trimiteri la acest tip de comportament.

In acest sens, putem da exemplu una din scrierile filosofului roman Lucius Annaeus Seneca - De beneficii - in care apare urmatoarea sintagma ce face referire la comportamentul prosocial:, Rasplata unei fapte bune este de a fi facut-o.

In prezent, abordarea acestui tip de comportament este complexa existand numeroase definitii ale acestuia. Septimiu Chelcea intelege prin comportament prosocial un comportament intentionat, realizat in afara obligatiilor profesionale ce vizeaza promovarea si consolidarea, conservarea normelor si valorilor sociale.

O alta definitie a comportamentului prosocial este data si de P.Golu (2002) care sustine:, Comportamentul prosocial este o categorie larga, care include atat conduita de ajutorare cat si altruismul. El este comportamentul rezultat din procesul societatii si al invatarii sociale. (apud Cochinescu, 2008)

In urma acestor doua definitii, ne putem opri asupra ideii conform careia comportamentul prosocial este in esenta comportamentul prin care facem ceva folositor celuilalt, ii venim in ajutor.

2. Formele comportamentului prosocial

Sfera comportamentului prosocial include o serie de subspecii si implicit valori morale precum: ajutorarea, apararea proprietatii, generozitatea, protejarea si sprijinirea celuilalt. Toate aceste valori morale mentionate apar si in doua dintre cele mai cunoscute forme ale comportamentului prosocial: bunavointa si altruismul.

Bunavointa este definita ca actiunea prin care se urmareste binele celuilalt, dar nu si obtinerea unei recompense externe.

Cea de-a doua forma, altruismul este definita ca un comportament de ajutorare ce presupune sacrificiu de sine din partea celui care acorda ajutorul.

(Feldman, apud Cochinescu, 2008)

Neveanu (1978) defineste altruismul ca pe un principiu moral, opus egoismului, constand in actiunea dezinteresata pentru binele celorlalti oameni si implicand atitudini de maxima generozitate.

In opinia lui Auguste Comte, cel care a si lansat termenul, altruismul este a trai pentru altul, ceea ce inseamna dragostea drept principiu, ordinea ca baza, progresul ca scop.

Pe langa aceste definitii ale altruismului, exista psihologi care vorbesc despre altruismul pur a carui prezenta o considera in lipsa oricarei forme de recompensa externa sau interna.

Cu toate acestea, Serge Moscovici isi pune problema existentei altruismului pur in conditiile in care egoismul este considerat normal: altruismul este problema unei culturi a carei regula este egoismul.

In opinia lui Moscovici exista trei tipuri de altruism: altruismul participativ, altruismul fiduciar, altruismul normativ.

Altruismul participativ este exersat in favoarea familiei, patriei, prietenilor. Acest tip vizeaza folosul intregii comunitati si este tipul de altruism in care Sinele si celalalt se pot confunda.

Cel de-al doilea tip de altruism este cel fiduciar si se refera la comportamentele prin care se urmareste mentinerea unei relatii apropriate cu cei in care avem incredere. Altruismul fiduciar se sprijina pe incredere si echilibrul relatiilor interpersonale.

Ultima forma, altruismul normativ, este diferita de celelalte prin gardul sau de obiectivitate, implicand chiar si norme socio-culturale. Prin acest tip de altruism indivizii cauta sa echilibreze responsabilitatile si solidaritatile sociale in scopul unei bune functionari a institutiilor sociale, existand o legatura pozitiva intre adeziunea la norme si comportamentul de ajutorare.

Putem conchide acest fragment sustinand ideea ca toate aceste clasificari ale subtipurilor comportamentului prosocial au menirea de a evidentia complexitatea acestuia si de a accentua beneficiile interactiunii umane.

3. De ce acorda oamenii ajutorul?

De ce acorda oamenii ajutorul este o intrebare deschisa pentru care raspunsurile si modelele explicative au rolul de a contura anumite idei nicidecum dea raspunde cu certitudine de 100% acestei intrebari.

Modelele si teoriile explicative iau in calcul mai multe posibilitati printre care aceea a existentei unei tendinte ereditare spre ajutorare a celorlalti, dilema invatarii comportamentului prosocial, dilema consumarii propriilor resurse (timp, bani, energie).

Studiile recente realizate de Kenrick si colaboratorii sai (2002) demonstreaza urmatorul fapt: comportamentele prosociale servesc la patru mari scopuri: (apud Cochinesc, 2008)

1. Contribuie la bunastarea noastra personala

2. Vizeaza cresterea statutului si aprobarii sociale

3. Vizeaza protejarea stimei de sine

4. Permit tinerea sub control si reglarea dispozitiei emotionale

Pe langa aceste studii sunt prezente o serie de perspective si teorii ce vizeaza explicarea acestei intrebari.

Una dintre perspective este cea a sociobiologiei care sustine ca individul urmareste prin comportamentul sau nu atat sa supravietuiasca el cat genele lui. In acest sens, oamenii vor risca mult in a-si trece capitalul genetic mai departe, de aceea prefera sa-i ajute pe cei cu care sunt inruditi. Dovezile sunt extrem de concludente in ceea ce priveste aceasta teorie intrucat multe specii de animale se conformeaza acestui pattern: initial sunt ajutati parintii, fratii, copiii (avand 50% din gene similare); ulterior unchii, nepotii (25%) si in cele din urma verii (12,5%).

Un alt exemplu in acest sens este actiunea unor asistenti medicali din Ohio care in urma unei tornade au stat acasa pana cand s-au asigurat ca membrii familiilor lor sunt in regula si dupa aceea au plecat in misiune.

Teoriile invatarii sustin ca acest tip de comportament pare a fi invatat in timpul socializarii primare, care incepe inca din primele saptamani de viata ale copilului. Avand in vedere faptul ca socializarea reprezinta procesul formarii personalitatii in acord cu normele si valorile sociale se poate argumenta: comportamentul prosocial se afla sub influenta acestora.

Dupa Campbel (1975) societatea incurajeaza si promoveaza norme precum: norma reciprocitatii, norma responsabilitatii sociale, norma justitiei sau echitatii sociale. (apud Cochinescu, 2008)

Prima dintre aceste norme este cea a reciprocitatii ce presupune faptul ca ajutorul acordat iti va fi mai tarziu sai mai devreme returnat. Aceasta norma functioneaza cu precadere in grupurile mici, in micile orasele, intre persoanele cu acelasi statut social fiind intim legata de principiul echitatii conform caruia fiecare persoana asteapta ca beneficiile primite sa fie proportionale cu ceea ce a investit.

Norma responsabilitatii se refera la a-i ajuta pe cei ce depind de tine, de raspunde nevoilor lor legitime.De regula ne subordonam acestei norme nu pentru a fi recompensati, ci pentru ca ne simtim satisfacuti cand atingem standardele morale interne. Cand nu reusim sa satisfacem cerintele acestei norme apar sentimente precum vinovatia, tristetea.

Cea de-a treia norma este ce a justitiei sau echitatii sociale este fundamentata pe baza a doua idei: prima fiind cea ca oamenii tind sa mentina echitatea in relatiile personale iar ce-a dea doua vizeaza gradul de inechitate in relatia dintre doua persoane, gard ce poate fi calculat sub forma de raport in termeni de ce ofera si primeste fiecare din cele doua persoane.

Pentru a obtine o relatie echitabila acel raport trebuie sa fie egal la cele doua persoane, contrar acestui rezultat apare inechitatea ce produce sentimente de culpabilitate, inferioritate.

O alta perspectiva ce isi propune sa raspunda la intrebarea, De ce acorda oamenii ajutorul? este cea a invatarii indirecte a comportamentului prosocial, care sustine ideea ca acesta poate fi invatat prin conservarea si imitarea unor modele (de cele mai multe ori oferite de familie). Astfel, s-a observat ca persoanele ai caror parinti primeau numeroase vizite sunt mai inclinate in a oferi ajutorul strainilor comparativ cu cei care nu primeau.

Studiile au confirmat ca americanii sunt mult mai dispusi decat chinezii si japonezii sa acorde ajutor strainilor, dar acestia din urma sunt mult mai dispusi sa-si ajute familia si prietenii apropiati.

4.De ce nu intervin, spectatorii in situatii de urgenta?

Pentru a putea contura cateva raspunsuri la aceasta intrebare consider ca este necesar sa prezint pe scurt cunoscutul caz al Chaterinei Genovese, femeie ce a fost omorata in 1964, New York, in fata blocului ei. Ceea ce socheaza la acest eveniment este faptul ca aceasta crima a fost un episod public, ea fiind privita de 38 de vecini care nu au intervenit in nici un fel.

Ulterior acestui eveniment au fost fost facute o serie de studii ajungandu-se la concluzia ca martorii prezenti la un incident pot influenta emergenta normei responsabilitatii sociale in trei moduri.

Primul dintre acestea are ca idee centrala faptul ca ceilalti reprezinta o sursa de ajutor, ghidandu-se dupa sintagma:, lasa-l pe el sa actioneze, pare mai compente. Acest fenomen este cunoscut in literatura de specialitate ca fenomenul de difuziune a responsabilitatii.

Al doilea mod se bazeaza pe faptul ca ceilalti sunt o sursa de informare - astfel incat daca nici unul dintre membrii grupului nu sesizeaza ca este o situatie de urgenta, ajung la concluzia ca nu este cazul sa actioneze.

Ultimul model sustine ca ceilalti sunt o sursa de aprobare sau dezaprobare pentru acordarea ajutorului. Oamenii ofera intepretari subiective realitatii din jur, astfel incat daca vad o femeie si un barbat certandu-se nu intervin pentru ca cei mai multi cred ca este vorba de o cearta conjugala. De aici putem retine faptul ca intotdeauna cand o femeie este agresata va trebui sa se adreseze agresorului la persoana a doua singular si eventual sa paseze sarcina de a suna la politie sau ambulanta unui om din multime pentru a evita difuziunea responsabilitatii, asta sporind sansele de a primi ajutor:, Am nevoie de ajutor! Dumneavoastra, domnule, cel cu jacheta albastra sunati la politie!

In concluzie, consider ca studierea si oferirea cat mai multor modele de comportament prosocial este esentiala inca de la varste fragede si astfel, prin insusirea lui in urma modelului familial si celui scolar, oamenii ar deveni mai atenti la grijile, nevoile celor din jur si poate chiar ar putea salva vieti. Este absolut necesara, in opinia mea, promovarea unui astfel de model pentru ca ar putea sa stopeze comportamentele agresive si antisociale ale tinerilor de azi ce vor fi adultii de maine.

De asemenea, sunt de parere ca manifestarea comportamentului prosocial poate conduce la aprobare sociala si implicit la cresterea nivelului stimei de sine, toate aceste aspecte contribuind la sporirea socializarii, empatiei si inlaturarii anxietatii, starilor depresive incipiente.

5. Definirea comportamentului antisocial

Una din definitiile unanime si cele mai cunoscute in prezent prezinta comportamentul antisocial ca fiind acea forma de comportament orientat in sens distructiv, in vederea producerii unor daune a caror natura poate fi materiala, psihologica, morala sau mixta.

Doua dintre cele mai cunoscute forme ale comportamentului antisocial sunt agresivitatea si criminalitatea.

Este necesar sa mentionam ca agresivitatea nu trebuie confundata in totalitate cu comportamentul antisocial intrucat, spre exemplu, conduita unui sportiv poate fi cu atat mai buna cu cat este mai agresiva. De asemenea, exista o serie de infractiuni si comportamente antisociale care nu implica agresivitate, un bun exemplu in acest sens fiind frauda economica.

In ceea ce priveste agresivitatea exista trei aspect distincte si relevante ce merita a fi amintite in cadrul acestei lucrari:

- Agresivitatea nediferentiata si fara un rasunet antisocial, spre exemplu o altercatie banala din trafic;

- Agresivitatea propriu-zisa in cadrul careia apare chiar si comportamentul criminal;

- Comportamentul agresiv ca expresie a unei stari patologice preexistente sau dobandite, spre exemplu schizofrenii, cei cu retard mintal si cei care sufera de dementa nu detin discernamant atunci cand comit o fapta grava.

Restul indivizilor care comit fapte antisociale fac parte din categoria persoanelor cu discernamant si suporta implicit rigorile legii.

Criminalitatea, prin definitie este un fenomen social extrem de semnificativ in orice societate si implica savarsirea de crime si numarul de omoruri comise intr-o anumita perioada pe un anumit teritoriu.

Comportamentul antisocial i-a preocupat in mod firesc si pe cercetatorii din domeniile umaniste precum cel psihologic ori sociologic, lucru ce a determinat aparitia unor explicatii si teorii stiintifice referitoare la formele si manifestarile acestuia.

6. Teorii cu privire la comportamentul antisocial: agresivitate si criminalitate

In cele ce urmeaza, pentru a patrunde mai bine in esenta formelor comportamentului antisocial, consider ca este de cuviinta sa expun cateva dintre cele mai relevante teorii atat cu privire la agresivitate cat si la criminalitate.

In ceea ce priveste agresivitatea, cele mai cunoscute teorii sustin urmatoarele ipoteze: agresivitatea este innascuta (Sigmund Freud), agresivitatea este un raspuns la frustratie (Miller si Dolard), agresivitatea este un comportament invatat (Albert Bandura).

Prima dintre teoriile mentionate a fost elaborata de Sigmund Freud si sustine ca agresivitatea este un instinct cu care oamenii se nasc si intrucat aceasta presiune ereditara nu poate fi inlaturata este necesar ca in procesul educatiei sa fie canalizata in domenii precum sportul, arta.

De asemenea, K. Lorenz (1966) in lucrarea, Despre agresivitate evidentiaza valoarea adaptativa a agresivitatii sustinand ca, animalul isi apara teritoriul pentru hrana si adapost.

Principala critica adusa teoriei vizeaza faptul ca agresivitatea desi implica influente neuronale, hormonale si biochimice nu este in totalitate innascuta, intrucat oamenii nu se asemana in adoptarea comportamentului agresiv.

Cea de-a doua teorie sustine ca agresivitatea este determinate de factori exogeni, fiind in acest mod un raspuns la frustrare. In acest sens, Miller si Dollard au elaborat ipoteza frustrare-agresivitate, conform careia agresivitatea este mereu o consecinta a frustrarii iar frustrarea conduce spre agresivitate.

Printre cei care au supus aceasta teorie unor critici se afla si L. Berkowitz care sustine ca frustrarea nu determina in mod cert o conduita agresiva ci mai degraba favorizeaza o stare de pregatire emotionala pentru a agresa.

O alta teorie relevanta este cea elaborata de A. Bandura ce sustine ca agresivitatea se invata prin modalitati directe (recompensarea/pedepsirea unor comportamente), prin observarea si imitarea unor modele de conduita (de regula ale parintilor sau adultilor din jurul nostru) si prin preluarea modelelor din mass-media.

Un bun exemplu in acest sens este comportamentul agresiv deprins din familie majoritatea celor care denota un astfel de comportament au fost si ei victimele abuzului fizic si emotional in copilarie.

In cele ce urmeaza, voi prezenta cateva teorii cu privire la criminalitate.

Multitudinea explicatiilor si teoriilor ce au la baza acest tip de comportament antisocial a determinat divizarea in trei categorii: teorii psiho-biologice, teorii psiho-sociale si teorii psiho-morale. In continuare vom avea drept scop prezentarea unei teorii din fiecare categorie.

Astfel, din categoria teoriilor psiho-biologice ce arata faptul ca in esenta, crima, ca fenomen individual are o baza psihobiologica organica sau functionala evidentiem teoria constitutiei criminale elaborata de criminologul italian

Benigna di Tulio. Acesta sustine ca studiul crimelor nu poate fi exclusiv biologic sau exclusiv sociologic ci cumva bio-sociologic. De altfel, intreaga personalitate umana nu poate fi corect apreciata decat dupa criterii bio-psiho-sociologice. Avand drept reper aceste argument, autorul sustine ca exista mai multi factori ce conduc la formarea unei personalitati criminale:

- Ereditatea a carei influenta este una puternica insa in ciuda acestora nu poate fi considerate factor determinant;

- Anormalitatile hormonale: anumite disfunctii in sistemul metabolic pot corela cu comiterea crimelor;

- Disfunctionalitati cerebrale: anumite leziuni pe cortex coreleaza in mod direct proportional cu comiterea crimelor. Un exemplu il reprezinta persoanele care sufera de epilepsie si care pot comite infractiuni grave, crime.

Importanta acestei teorii reiese din faptul ca nu sunt ignorati factorii sociali sau factorii exteriori in producerea actelor antisociale, insa dupa cum sustine

Benigna di Tulio, acestia nu pot avea o influenta reala decat atunci cand intalnesc o constitutie criminala preexistenta.

Conform celei de-a doua categorii de teorii, comportamentul infractional este invatat prin intermediul interactiunii om-ambient. Una din teoriile reprezentative din cadrul celor psiho-sociale este teoria stigmatizarii cunoscuta de asemenea si sub numele de interactionism social. Aceasta a fost elaborata de H. S. Becker,

F. Tannenbauman, E. Lemert.

Potrivit acesteia, fenomenul criminalitatii rezida din interactiunea a doua categorii de factori: primul este reprezentat de activitatea nonconformista a unor persoane, cea de-a doua este determinata de activitatea grupurilor sociale dominante care reactioneaza atribuindu-le celor nonconformiste stigmatul de infractor. Ca urmare a acestei stigmatizari, la persoanele in cauza apare un fel de contrareactie psihica din pricina careia ei isi vor asuma cu adevarat statutul de infractori.

In cele din urma, autorii acestei teorii sustin ca infractionalitatea nu isi are izvorul in realitatea obiectiva, in conditiile de existenta a persoanei in cauza ci isi are izvorul in contrareactia psihica pe care oamenii o au in momentul in care sunt etichetati ca fiind infractori.

Teoriile psiho-morale sustin ca infractionalitatea si comportamentul criminal sunt simptome ale problemelor emotionale fundamentale ale omului, evidentiindu-se in aceasta maniera importanta caracteristicilor psihologice ale individului, cea a factorilor psihogeni si psihomorali.

O teorie remarcanta din categoria celor psiho-morale este teoria personalitatii criminale elaborate de Jean Pinatel.

Autorul sustine ca este inutil a separa oamenii in buni sau rai si ca orice om in circumstante exceptionale poate deveni un infractor.

De asemenea, apare idea conform careia exista niste diferente graduale in ceea ce priveste pragul delicvential, astfel incat unii oameni au nevoie de anumite instigari exterioare intense, in timp ce altii de instigari exterioare minimale pentru a trece la savarsirea actului criminal.

In viziunea lui Jean Pinatel componentele nucleului criminal care determina trecerea la act sunt:

- Egocentrismul (reprezinta tendinta individului de a raporta totul la sine insusi)

- Labilitatea psihica (reprezinta o lipsa de prevedere, o instabilitatea emotionala)

- Agresivitatea

- Indiferenta afectiva ce asigura ultima etapa cea a trecerii la savarsirea actului concret. Aceasta presupune lipsa de regrete, remuscari si o totala lipsa de empatie fata de suferinta fizica si psihica produsa victimei.

Cu toate acestea, este necesar sa precizam ca cele patru componente prezentate de autor nu trebuiesc privite individual ci intercorelat intrucat reuniunea si conexiunile dintre ele confera un caracter particular personalitatii si determina in acest mod portretul psihologic al criminalului.

De asemenea, conchizand prezentarea teoriilor agresivitatii si criminalitatii, trebuie sa precizam ca nici una din acestea nu poate fi considerata deplin suficienta si deplin consistenta in explicatiile oferite intrucat fiecare furnizeaza informatii cu privire la aspectul tratat. Prin urmare, este de preferat sa tratam aceste teorii din perspectiva complementaritatii si nu din cea a contradictiilor existente intre acestea.

7. Concluzii

In concluzie, sunt de parere ca prezentarea atat a comportamentului prosocial cat si a celui antisocial este foarte importanta deoarece furnizeaza si ghideaza in acelasi timp comportamentul uman. Tinand cont de faptul ca nu exista o societate dominata de tendinte pur prosociale sau antisociale, consider ca un mediu echilibrat ar fi acela in care comportamentul prosocial il domina pe cel antisocial intrucat ar determina internalizarea si exprimarea unor conduite exemplare pentru cei din jur.

Un bun exemplu in acest sens poate fi reprezentat atat de perioada copilariei cat si de cea a adolescentei, varsta la care viitorul adult are nevoie de modele, de integrare in grupul social si conturarea unei imagini de sine in conformitate cu cea corporala. Prin urmare, daca acele modele ar fi unele exemplare, pozitive, exista sanse mai mari ca adultul de maine sa fie un model pentru cei din jur, pentru viitoarea lui familie si implicit acest lucru ar determina scaderea ratei comportamentului antisocial, respectiv a celui agresiv si a celui criminal.

De asemenea, facand saltul de la propriile opinii in prezent, cresterea ratei comportamentului antisocial este ingrijoratoare si ar trebui sa reprezinte un semnal de alarma atat la nivel informal (in cadrul familiei, grupului social) cat si la nivel formal (institutii de invatamant, mass-media).

Relevante in acest sens sunt statisticile referitoare la rata infractionalitatii in Romania, care ilustreaza o propagare teritoriala, nu intamplator judetele cu cea mai mare ridicata rata a infractionalitatii (Hunedoara - 2.384 de infractiuni la suta de mii de locuitori; Alba- 2.094 infractiuni; Gorj - 1.916 infractiuni) sunt invecinate.

Conchid prin a semnala necesitatea promovarii comportamentului prosocial la nivelul comunitatii intrucat aceasta reprezinta o modalitate eficienta de a stopa expansiunea comportamentului antisocial prezent intr-o societate in care importanta valorilor morale este diminuata treptat.

Bibliografie:

1. Chelcea, S. (1990). Psihologia cooperarii si intrajutorarii umane. Bucuresti: Editura Miliatra

2. Chelcea, S. (2005). Psihologie sociala. Bucuresti: Editura Economica

3. Cochinescu, L. (2008). Probleme actuale ale psihologiei sociale. Pitesti: Editura Paralela 45

4. Doron, R. si Parot, F. (2006). Dictionar de psihologie. Bucuresti: Editura Humanitas

5. Mitrofan, L. (2004). Elemente de psihologie sociala. Bucuresti: Editura SPER

6. Moscovici, S. (1998). Formele elementare ale altruismului. Iasi: Editura P