Compozitie Arh Matei

8/18/2019 Compozitie Arh Matei

1/33

1

Subiecte COMPOZITIE ARHITECTURALA 2014

1. Modelul transformational - Componente si formule

2. Negare , evocare, prefigurare (procedee)

3. Procedeele modelului transformational

4. Inductie si deductie

5. Modelul transformational(contextual) -exemple

6. Evolutia modelului semiotic. Reprezentanti

7. Stilurile arhitecturale si raportul semnificat-semnificant

Exemple istorice ale modelului semiotic

8. Consecintele modelului semiotic in lumea contemporana- exemple comentate

Exemple privind modelul semiotic in lumea moderna si contemporana

9. Simbolism baroc si simbolism contemporan (asemanari si deosebiri)

10. Ecuatii ale modelului semiotic

11. Modelul colocarii

12. Exemple contemporane de colocare

13. Proprietatiile obiectelor (7)

14. Grade de delimitare a spatiului si efecte psihologice

15. Nivelele simultane ale perceptiei

16. Modelul imaginar- Imaginarul la Sartre, Piaget, Durand si Lupascu

17. Teoria axelor si a formei inchisa

18.

Limbajul culturii si al tehnicii. Distantarea

19. Regimul asimilant si creatia arhitecturala

20. Superizare si structurare- consecinta a regimului itinerant

21. Comensurare- consecinta a regimului itinerant

22. Monumentalitatea-consecinta a regimului expectativ

23. a .Stari fundamentale ale comportamentului uman- tabel si explicatii

b.Stari comportamentale ale creatiei


2/33

2

1.Modelul transformational (Contextualist) - Componente si formule

Exista 2 categorii de elemente contextuale:

- din exterior – din mediu (transformanti intrinseci obiectivi si subiectivi)- din interior – proprii (transformanti extrinseci)

Modelul transformaţional surprinde cel mai bine condiţia de creator de artă a arhitectului în procesul de proiectare. Este cel mai simplu model şifoloseşte surse pe care le modelează.

Arhitectul, in procesul de creaţie pleacă de la lumea exterioară, reală, concretă, fizică, pe care o consideră reprezentativă, cu forţă individualizatănumită transformant intrinsec (Tin), însă lumea reală nu poate fi acreditată, validată decât dacă îi corespunde o forţă particularizantă, o idee, numitătransformant extrinsec (Tex).

Transformantul extrinsec este ideea in numele careia decid care este transformantul intrinsec.Cuplul idee-realitate genereaza propunerea. Propunerea contine si solutiile negate in mod voit sau acelea care ar fi putut fi realizate

Tema este generata de transformantul intrinsec

Transformanţi intrinseci:->determinantia) obiectivi – de relief, clima, vecinatati, de tema (functiuni, capacitati, structura), normative, beneficiar

- ţin de context, de natura fizico-geografică. Context fizic: - poziţie geografică - relief, climă,vegetaţie; mediu urban -ţesut urban, regim de înălţime, norme de construire, reguli, gabarite,condiţionări, caracterul zonei (cuantumabil),

b) subiectivi - spiritual, abstract (necuantumabil), mediul din care provine autorul, traditia culturala a mediului

spiritual

Context cultural – identitar (tradiţii, obiceiuri), profesional (al proiectantului, beneficiarului)Context istoric - specificitatea locului (ex: McDonald’s - simbol, fără identitatea locului )

Transformanţi extrinseci; -idee, mental

-exista 3 procedee de obtinere a ideei: evocatie, negare si prefiguratie=> 3 tipuri de transformanti extrinseci: - a. evocanti

- b. neganti

- c. prefiguranti

-transformantul extrinsec este un operant. El nu se naste direct din principiu, ci este mediat de o idee

numita argument. Principiul poate fi comun unei clase intregi de arhitecti, deoarece el nu contine trasaturi individualizante. Prin el se naste

argumentul si operantul

-principiul este incarcat de materialitate prin argument si operant. Operantul contine elemente concrete puternice, in timp ce in

argument acestea sunt rarefiate.

Formula

Tin + Tex = CREATIE (fenomenul de creatie)

Exemplu- analizarea mecanismului de functionare a modelului transformational:

Se aleg 3 arhitecti care să rezolve pardoseala unei săli festive ce are planşeu casetat şi una dintre laturile longitudinaledeschise spre parc.

arhitectul A B C

evocarea planşeului casetat în

pardoseală

evocarea relaţiei interior/exterior dată deperetele deschis spre parc

evocarea acceselor principale şiaccentuarea legăturii dintre ele

Tin

-determinant

-caroiajul planseului casetat -lumina care intra de pe o latura -coliniaritatea intrarilor

-axialitatea

Analiza

(antefactum)

-cum poate evoca structura

tavanului(subdiviziune modulara

a grilei)

-mentine intersectia grilelor

-neaga patratul->prin folosirea

cercului

-accentueaza nodurile

-face o sectiune prin camera si observa cum

intra lumina

-realizeaza un degrade pe perete pt a imita

patrunderea luminii

-pe pardoseala imita clapele pianului-marmura

alba si neagra

-ia ca transformant axa majora a

traseului axial si pozitionarea

acceselor

-arhitectul extrage caracteristicile

generale si se opune lor din dorinta

de a realiza un proiect original

-creaza o centralitate a spatiului, un

ax fals

Exegeza

(postfactum)

-evoca grila

-evoca omogenitatea

-neaga centralitatea

-neaga patratul

-evoca nodurile grilei

-prefigureaza patratul

=> suprafata difuza

-evoca degradeul, curgerea luminii

-evoca secventialitate

-evoca armonia

-neaga axialitatea intrarilor


-neaga grila

-prefigurare-transpune Tin din sectiune in plan

-evoca incastrul (centralitatea)

-exagereaza centralitatea spatiului

-evoca armonia

-neaga axialitatea

-neaga grila

-prefigureaza terasa prin

reverberatia incastrului


3/33

3

2.Negare , evocare, prefigurare (procedee modelului transformational)

Exista 2 categorii de elemente contextuale:

- din exterior – din mediu(transformanti intrinseci obiectivi si subiectivi)

- din interior – proprii(transformanti extrinseci)

I.evocarea

Metodele evocarii- analogia , omologia

- Variaţiuni omoloage - structură figurală invariantă, (cu variaţie foarte mică şi identitate mare, variatiuni pe aceasi tema)-spiritul omotetic -miscarea imaginarului este omologica

- Variațiunile analoage - structura variabilă și forma asemănătoare, se schimbă structura figurală (variaţie mare –diversitate, scade însă identitatea

domeniul -identitatii-fizicul

-diversitatii-bioticul => si la acest nivel se observa lupta contradictorie, continua, dintre starea fizica si starea vie a lucrurilor

Arta se ocupa cu miscarea orchestratiilor dintre fizic si biologic

-pretinde din partea creatorului capacitatea de a citi continutul figurii, de a extrage din tema figurala tot ce poate ea oferi.

Exista stiinte pentru dezvoltarea acestor serii. Pentru o caracterizare a individului se reduce familia omoloaga => personalizare (stabilirea portretului

robot)

II. negarea

-stare de opoziție, procedeu creativ -punerea in evidenta a unui obiect prin contrast pentru a-i permite lecturarea

III.Prefigurarea- dezvoltare, evolutie formala: -modificarea dimensionala (cresterea unei dimensiuni sau a

tuturor dimensiunilor, duce la schimbarea caracteristicilor)

-de la spatiul mic→mare: -etapele dezvoltarii apar lizibile, facand posibila identitatea spatiului-modificarea pozitionala

-modificarea formei


4/33

4

Exemplu- analizarea mecanismului de functionare a modelului transformational:

Se aleg 3 arhitecti care să rezolve pardoseala unei săli festive ce are planşeu casetat şi una dintre laturile longitudinale deschise spre parc.arhitectul A B C

evocarea planşeului casetat în

pardoseală

evocarea relaţiei interior/exterior dată deperetele deschis spre parc

evocarea acceselor principale şiaccentuarea legăturii dintre ele

Tin

-determinant

-caroiajul planseului casetat -lumina care intra de pe o latura -coliniaritatea intrarilor

-axialitatea

Analiza

(antefactum)

-cum poate evoca structura

tavanului(subdiviziune modulara

a grilei)

-mentine intersectia grilelor

-neaga patratul->prin folosirea

cercului

-accentueaza nodurile

-face o sectiune prin camera si observa cum

intra lumina

-realizeaza un degrade pe perete pt a imita

patrunderea luminii

-pe pardoseala imita clapele pianului-marmura

alba si neagra

-ia ca transformant axa majora a

traseului axial si pozitionarea

acceselor

-arhitectul extrage caracteristicile

generale si se opune lor din dorinta

de a realiza un proiect original

-creaza o centralitate a spatiului, un

ax fals

Exegeza

(postfactum)

-evoca grila

-evoca omogenitatea

-evoca nodurile grilei


-neaga patratul

-prefigureaza patratul

=> suprafata difuza

-evoca degradeul, curgerea luminii

-evoca secventialitate

-evoca armonia

-neaga axialitatea intrarilor


-neaga grila

-prefigurare-transpune Tin din sectiune in plan

-evoca incastrul (centralitatea)

-exagereaza centralitatea spatiului

-evoca armonia

-neaga axialitatea

-neaga grila

-prefigureaza terasa prin

reverberatia incastrului


5/33

5

3. Procedeele modelului transformational

Modelul transformational este influentat de 2 categorii de informatii:

1. Info. din exterior – din mediu (transformanti intrinseci obiectivi si subiectivi)2. Info. din interior – proprii (transformanti extrinseci)3.

In cadrul modelului transformational avem de-a face cu 2 metode:

a. Metoda contrastului – inseamna negatia- In creatie este folosita dintotdeauna

- Avem urmatoarele contraste:

Contrastul de forma – este contrastul cel mai important (formele prin natura lor se pot clasifica in forme primare opozite, ex: patratul se opune

cercului)Contrastul de material (ex: rugos-fin)

Contrastul de culoare

Contrastul dimensional (ex: o cladire monument intre casute unifamiliale)

Contrastul de pozitie (intr-o trama ortogonala se produce o ruptura si apare o dispozitie mai ciudata)

b. Metoda identitatii – inseamna evocare si prefigurare – sunt transformantii extrinseciMizeaza pe 2 elemente:

- Transformari omoloage (omomorfice) – au identitate mare si variabilitate micaVariaţiuni omoloage - structură figurală invariantă, (variatiuni pe aceasi tema)-spiritul omotetic

-miscarea imaginarului este omologica

Transformari analoage (anamorfice) – au identitate mica si variabilitate mareVariațiunile analoage - structura variabilă și forma asemănătoare, se schimbă structura figurală

-

(ex: grafic pt portret robot – trasaturi omoloage pe orizontala si analoage pe verticala)

Prefigurarea - dezvoltare, evolutie formala: modificarea dimensionala (cresterea unei dimensiuni sau a tuturor dimensiunilor, duce la schimbarea

caracteristicilor)

- de la spatiul mic la mare: etapele dezvoltarii apar lizibile, facand posibila identitatea spatiului

ex: Canal + al lui Richard Meyer

a. Transformanti intrinseci legati de sit:

- cladirea e asezata cu o latura paralela fata de Sena

Tin (Sena) -> Tex (evocat)

- evoca forma terenului prin patratul ecranului

Tin (forma teren) -> Tex (evocat)

- se aliniaza la regimul de inaltime al cladirilor din jur

Tin (regim de inaltime) -> Tex (evocat)

b.

Transformanti intrinseci legeti de afinitatea autorului (e lait modernist)

- e influentat de Corbusier – foloseste terasa, piloti, traforuriTin (Corbusier) -> Tex (evocat)

- foloseste albul (ceremica, piatra)

Tin (albul) -> Tex (prefigurare)

- roteste trama cu 3,5 grade

Tin (trama) -> Tex (prefigurare)

- face un ecran prin care se vede cerul

Tin (televiziunea) -> Tex (evocare)


6/33

6

4.Inductie si deductie

- inductie - procesarea elementelor din lumea reala, drumul de la lumea reala la lumea ideilor, reducerea informatiei facuta inconstient

- deductia are 2 praguri in cadrul spatiului proceselor: pragul argument si pragul operant

ideea, interpretarea

lumea ideilor

prag argument

lumea proceselor

deductie

inductie prag operant

lumea reala

P1 P2…Pn -elem.de pe sit Px –creatia realizataReprezentanti Referent

- referentul exprima o viziune proprie, unica

- procesare = rationalizare, selectare a informatiilor, a datelor

- Px - element de referinta a persoanei care creaza

- P1…. Pn - exemple, documentatie + informative + selectie → inductie

Tema – documentatie- gasirea de similitudini cu tema data in natura, imagini

- procesare – rationalizare, selectare a informatiilor, datelor- inductie- procesarea elementelor din lumea reala, drumul de la lumea reala la lumea ideilor

- inspiratia - gasim ce vrem, o idee organizata

- se petrece in spatiul mental

- tipologizare – ne formam o idee despre ce vrem sa facem – conceptie vaga- deductia – 2 praguri: - argument – inca nu ne-am asezat la planseta – ne aparam ideea- discutii, corecturi,

argumentari, sustineri ale conceptului

- operant – cand sti ce ai de facut->lucrulproiectul – amprenta a matricii noastre spirituale, restituim lumii un obiect cu propria amprenta


7/33

7

5.Modelul transformational(contextual) –exemple

Uzinele Fagus – Walter Gropius- intoarcerea pe colt a ferestrelor = element de noutate (la Partenon coloanele de colt erau mai groase; in Gotic apar contraforti pe colturi; in

Renastere avem bosaje pe colt)

- neaga intarirea coltului- functional in colt este realizata scara

=>intoarcerea pe colt se transforma in tema de arhitectura

- evoca ordonanta suprapusa (sugerarea verticalelor pe trei niveluri – evoca ordinul paladian)

Tin 1 - colonada clasică

Tex 1 - evocare, prin acuzarea verticalelor pe 3 nivele, amintind de ordinul paladian.

Tin a - antichitatea grecească. Masivitatea coloanei de colţ Tin b - ev mediu - contraforţi în trepte. Tin c - renaştere - accentuarea colţului pe primul registru prin bosaje puternice Tex a,b,c - negarea arhitecturii colţului închis - uşurarea colţului.

Funcţional în colţul clădirii e rezolvată scara.Tin 2 - realitatea fizică a scării Tex 2 - ideea de întoarcere a colţului+dorinţa de a individualiza volumul de arhitectură printr-un procedeu diferit de cel generalacceptat

=>arh. găseşte soluţia colţului liber, transparent.

Sediul UNESCO, Paris – Marcel Breuer- e amplasat intr-o piata neoclasica cu exedra

- Transf. intrinseci: forma pietei, cadrul construit, academia militara, o cladire neoclasica, simetrie dubla, centrala, masivitate.

- evoca spatiul public (imaginea pietei)

- neaga orice forma traditionala (se exprima cu mijloace moderne: stalpi in forma de Y, acoperis terasa, forma curbata aerodinamica)

- neaga materialele si structura clasica, acestora opunandu-se betonul, parterul pe piloti, sala polivalenta, neaga masivitatea, inscriindu-se in

canoanele arhitecturii moderne

- neaga legatura cu terenul (pune casa pe piloti)

- domina elementele orizontale (are putin de-a face cu traveatia care creste din pamant)

Tin 1 - simetrie- 2 axe

Tex 1 - evocare - centralitate piaţă

Tin 2 - forma clădiri neoclasiceTex 2 - evocare, un Y imens p+2

Tin 3 - masivitatea volumelor, forme închiseTex 3 - negare - arhitectură uşoară, deschisă. nu stă pe teren-negare tehtonica

Tin 4 - materiale, structură clasică/istorică-zidărie. Tex 4 - negare, opune materialului clasic unul din moda timpului, beton armat

Tin 5 – acoperis clasicTex 5 - folosirea acoperisului terasa

Casa pe plaja, Malibu – Robert Venturi - Transf. intrinseci legati de sit: foarte aproape de mare, plaja, orizontalitatea terenului, vederea panoramica

- Transf. intrinseci legati de tema: pozitia livingului fata de dormitoare - livingul e ridicat la etaj pentru o

perspectiva mai larga spre peisaj, din aceasta se accede direct pe plaja pe o scara ampla – dormitoarele sunt la parter, sunt inchise pentru intimidate- preia luneta si lanternoul din Baroc, dar schimba raportul dintre luneta si fereastra – apare un cerc taiat de o secant. În baroc, luneta e un elementde acompaniament. Venturi face ca toată casa să i se subordoneze.

Tin 1 - înlănţuire funcţională clasică (living – terasă –plajă – apă, la parter, iar la etaj dormitoare)Tex 1 - negare (dormitoare la parter şi living la etaj pentru a oferi o mai bună perspectivă, mai largă spre peisaj)

Tin 2 - acces direct living plajăTex 2 - scară amplă exterioară (opoziţie)

Tin 3 - dispunerea perpendiculară a casei în raport cu plaja.Tex 3 - dispunere paralelă (opoziţie)

Disproporţia dintre casă şi scară, opoziţia dintre rotund şi axialitate.


8/33

8

6.Evolutia modelului semiotic. Reprezentanti

Modelul semiotic bazat pe simbol e mai bine perceput, comunica din prima dar la el se ajunge greu (arhitectura simbolica se bazeaza pe un semn,

recunoscut in toata lumea, cu putere, mesaj universal, caruia i se subordoneaza intreaga opera). Arhitectura simbolica permite multe interpretari

afine ale simbolului respectiv.

1.Fernard de Saussure (n.1915...)

- a fost intemeietorul semiologiei = stiinta semnelor (alfabet lingvistic) ;

- Limbajul poate fi scris sau oral – avem de a face cu 2 forme si un singur inteles – forma desenata si forma exprimata- Forma (poate fi variata) – continutul (e constant, acelasi)

Saussure face deosebirea dintre limbaj (ca posibilitate de a folosi o limbă) si limbă (ca ansamblu de semne folosite de o comunitate.

Teoria semnului lingvistic, ca asociere prin gândire a unui semnificant (imaginea mintală, vizuală sau auditivă a unui cuvânt) și a unuisemnificat (concept, adică reprezentarea mentală a unui lucru).

Limbajul selectează simultan un semnificant – dintr-o masă informă de sunete – și un concept – dintr-o masă informă de percepte.

Limbajul are o dimensiune sincronică (ca raporturi între semne la un moment dat) și o dimensiune diacronică (ca evoluție a semnelor îndecursul timpului).

Orice semn este definit, în raport cu altele, prin simpla diferență (în mod negativ) și nu prin caracteristicile sale proprii ("pozitive"):

această idee definește caracterul structural al lingvisticii lui Saussure. Ideea se află la originea structuralismului și a filosofiei lui Derrida.

Raportul dintre semnificant și semnificat este arbitrar; aceasta face distincția dintre semn și simbol (balanța care simbolizează justițiaeste legată de aceasta conceptual, în sens contrar legăturii dintre cuvântul "pisică" și imaginea unui mănunchi de păr care se mișcă).

Viziunea struturalista : a despartit poroblematica in doua :

A) semnificant – inseamna forma (expresie/semn) – partea fizica, concreta, palpabila – ceea ce se semnifica – semnul – elementul material

B) semnificat – continutul ( interiorul unui proces),sensul – partea pshicica, spirituala, inefabila – ceea ce este semnificat-structura forte,perena, eterna a semnului

2.Roland Barthes (1916-1992)

semiolog francez de origine structuralista, a inlocuit notiunea de reflectare a realitatii cu

aceea de semn, analogandu-l ca atare, fara a nega existenta lui in relatie cu ceea ce-l

inconjoara. A creat o catedra de estetica la Paris, care ulterior a devenit facultate

Contributii :

1. a introdus notiunea de moda (categorie a esteticii)

considera ca de la moda porneste totul – trend+perioada de percutie = miscaremiscare +ideologie=curent,

curent +durata de timp= stil ;

2. trateaza abordarea sincrona a relatiei semnificant - semnificat

-> in cadrul creatiei se produc actiuni simultane

(artistii actioneaza sincron, iar criticii diacron)

3. introduce notiunea de metalimbaj (meta = despre sine) = arta vorbeste de la sine cu mijloace proprii

-arhitectura vorbeste prin forme

->aceasta notiune s-a instalat in cadrul esteticii

-Barthes a inercat sa se exprime in literatura, transpunandu-se in personajul despre care scria

(Michelet par lui-même, Roland Barthes par Roland Barthes, Sur Racine )

Arta : - forma de exprimare este proprie, limitata, iar continutul este foarte incarcat-producerea sincrona a creatiei

3.Charles Pierce si William Morris

- au statuat notiunea de « semiotica » in loc de «semiologie» - s-au ocupat de SEMNUL ICONIC bazat pe asemanarea cu realitatea – abstractizarea unui PATTERN.Semiotica = stiinta semnelor (notiunea a extrapolat la tot felul de semne vizuale, auditive etc)

- se naste notiunea de « semn iconic » - ex o gravura, fotografie – surprind un moment al realitatii care spunefoarte multe

- vorbesc despre semnul iconic al intelesului maximelor latinesti – ex. « veni vidi vici » -triunghiul lui Pierce


9/33

9

4. Louis Hjelmslev

Semnul

expresie continut

forma expresiei substanta expresiei forma continutului substanta continutului

(obiectul artistic discutat) (materia->pictura-culori, arh-volum) (in ce tipologie intra) ( ce exprima,la ce se refera)

Floare albastra Cuvinte Elegia Tristete din iubire

Centrul American Paris-Gehry Piatra Centru cultural Volum ce sugereaza ludicul

5. Cezare Brandi

-a analizat pe baza formulei lui Hjelmslev Domul din Milano

Domul din Milano Piatra Biserica Ideologia catolica

6. Renato da Fusco

- aplicatie a discursului, intr-o formula mai deosebita

semnificat semnificant

sp.interioranvelopanta

- e un discurs imbratisat de Bruno Zevi care afirma ca spatiul int. e esenta arhitecturii; prin asta exculzand f multe lucruri puse in evidenta de C.N.

Schultz- arh e si vid si materie, expresia e si a interiorului si a exteriorului; exista un discurs pt spatiul exterior si unul pt spatiul interior, uneori ele

pot fi diferite, cum s-a intamplat in baroc: majoritatea bisericilor baroce la noi sunt mai vechi de fapt, dar cu interiorul modificat in baroc

- spatiul arhitectural e si sp. int. si sp. ext. dar si sp. dintre ele

- spatiul arhitectural- mai mult implicit decat explicit=> e mai polivalent, 'poliarticulat'

7. Umberto Eco

- a incercat sa faca un curs de semiotica pt arhitecti

- si-a exersat gandirea pe o lunga experienta in literatura:' Pendulul lui Foucault', ' Insula din ziua de ieri', Estetica frumosului', 'Estetica uratului',

'Numele trandafirului'

- a introdus niste notiuni noi 'Opera aperta', 'Struttura assente', - 'Limitele interpretarii', ‘cuanta culturala’ -'opera aperta' - metoda pe care el o coaguleaza ca instrument de lucru al artistilor;

- opera ramane neterminata si implica receptorul, obligandu-l sa continue opera, sa interpreteze

personal

- in sculptura Michelangelo- cateva opere pe care in mod voit le-a lasat interpretabile si 'neterminate'

- 'struttura assente'- structura de baza in arh clasica, traditionala e zidaria portanta- structura este evidenta

- la arh moderna- structurile sunt diverse, structura e absenta, e mai simpla

- 'limitele interpretarii'- masura interpretarilor multiple e f mare in Pendulul lui Faucault=> Umberto Eco si-a dat

seama ca aceste interpretari multiple pot duce la moartea operei, a personajului

- notiunea de 'cuanta culturala'- pe care a pus-o in echivalare cu semnul( simbolul)->pachet de semnificatii

- crin auriu- fond albastru= regalitate, monarhia franceza

- lalea rosie stilizata= simbol maghiar


10/33

10

7.Stilurile arhitecturale si raportul semnificat-semnificant

Exemple istorice ale modelului semiotic

- forma a inceput sa se desprinda de continut in baroc

- eclectism-desprindere totala (industrii sub forma unor temple grecesti->coloane din fonta)

- exista si un tip de formalism( antic grec) in care toata arhitectura avea niste reguli care conduceau la o anumita expresie

- artistii spun ca nu se poate gandi separat forma de continut, ca cele 2 sunt inseparabile intr-o opera adecvata

- Paul Valerie- artistii considera ca ideile le vin lucrand si ca forma si continutul pornesc deodata

-Modelul semiotic bazat pe simbol e mai bine perceput, comunica din prima dar la el se ajunge greu (arhitectura simbolica se bazeaza pe un semn,

recunoscut in toata lumea, cu putere, mesaj universal, caruia i se subordoneaza intreaga opera). Arhitectura simbolica permite multe interpretari

afine ale simbolului respectiv. Cea mai simbolica arhitectura a fost cea gotica (slavire a transcendentei, retragerea in infinitul vertical) → toateconstructiile dedicate transcendentei sunt inalte, simbolul crucii e mereu evident in planuri, fatade.

Simbolul a devenit o suita de elemente materiale care au o anumita utilizare. Un limbaj regionalizat arata apartenenta la o anumita comunitate,

epoca istorica –are valoare de simbol; limba = esenta unificatoare a unei comunitati.Arh. cea mai simbolizanta este e cea religioasa.

Egiptul antic- semnificantul si semnificatul se suprapun

-dezvolta o simplitate si un rafinament al formelor extrem de perfectionate, dure si austere (ce va influenta arh Greciei )

Hegel- o arh. a imprejmuirii si o arh. a sp.int.

- arhitectura domestica:-a disparut in totalitate

-modesta, P+1, cu curte interioara

- cu vegetatie pe acop. terasa

- interiorizare a spatiului locuit

- introvertita

- arhitectura monumentala- dezvoltarea cultului mortilor -piramidele faraonice-labirintice, misterioase, inchise,

- sali hipostile( sp. inguste intre coloane f masive)

-'frica de spatiu',sp. intunecate, inguste

-simbolistica extraordinara->oglinda a cosmosului

-semantica-deasupra formei

Grecia antica - semnificantul si semnificatul se suprapun

-codata, antropocentrica (expresie a antropomorfismului->coloana->punct de sprijin pentru bolta; relatia om-univers)

-cea mai democrata perioada, mod de a gandi f liber, deschis, rational

- perfectionarea formei - pasiunea pt delimitare, determinare( sfera perfecta) si respingerea lucrurilor vagi, neclare

- contructia e obtinuta prin aplicarea unor formule rationale

-raporturi spatiale f interesante

-salt la nivelul spiritului uman

-vocatie pentru perfectiune- perfectiunea sinelui ->formele platoniciene (formele perfecte)

- purificare formala –stiluri ale modului grecesc (ionic, doric, corintic, compus)- conventie de reprezentare a spatiului public- templul ,frontonul, colonada

- inf. f mare asupra altor culturi

-cupola- implementata de romani->semnul puterii

spatii publice, inf. f mare asupra altor culturi, influente si la noi, nu doar in colonii ci si la Sarmisegetusa Regia( mesteri greci)

Roma antica- semnificantul si semnificatul se suprapun

- au preluat stilul antic grec, au aduc in plus arcul, bolta

- isi exprimau puterea prin monumentalitate si dilatarea spatiului interior

-dorinta de tehnologizare (incalzire prin pardoseala, viaducte, apeducte), de suprematie

- erau polideisti

- Teatrul lui Marcellus- ordinul colosal, pe mai multe niveluri

- Vitruvius- in cele 10 carti de arhitectura a descris echipamentele de lupta de pe vremea lui Cezar

- a explicat pentru prima data vilele grecesti, apoi pe cele romane: vila rustica si vila urbana

- i-au depasit pe greci prin maleabilitate, adaptabilitate, lipsa de rigiditate

- au cucerit multe civilizatii si nu le-au distrus, ci le-au integrat

-arh. Romana-monumentalism, dilatarea spatiului si expresia puterii

- - Cupola Pantheon- 41m- dimensiunea la baza

- sanctuar al oamenilor politici importanti- in memoria lor

- reprezinta un element simbol al unei mari descoperiri tehnice; simbolizeaza puterea- model semiotic- simbolulputerii

- distrus partial in Evul Mediu, apoi transformat in Biserica crestina

Stilul gotic - semnificantul si semnificatul se suprapun

- revelatie, rolul de a uimi, constructii realizate in centrul cetatilor medievale

- arhitectura e o idee pura, expresia unui ideal solidificat, creaza spatiu

- arhitectura laica – arhitectura de fortificatii – incearca sa exprime forta, putere, introvertire, adapost printr-o arhitectura agresiva – turnuri, creneluri, ziduri, santuri, poduri barbacane etc

Monument- dezvoltarea bisericii din bazilica

- crucea- simbolul crestinismului- plan in cruce latina(nava longitudinala+transept+cupola sau flesa)

- maretia transcendentei

-dezvoltarea pe verticala-spatiul trebuia sa fie cat mai inalt- ogiva-> modul spatial (arata imensitatea distantei om-Dumnezeu)

- sentiment de umilinta in fata maretiei lui Dzeu

- dezvoltare in elemente zvelte – arce- fiecare bucatica- sculptata si semantizata-cel mai semnatic stil din istorie (in afara de arta lui Gaudi nu mai exista in arh asemenea grad

de semantizare)- Basilica Saint-Denis-> trecerea de la romanic la gotic

-arh irationala- >impresia ca a fost o masa mare de piatra sculptata

- nu exista un autor anume- productie colectiva


11/33

11

Renasterea –perioada de glorificare umana , antropocentrista - suprapunerea semnificant si semnificat apropape perfecta

capodopere arh antropocentrismul

forme semantice - restituirea clasicismului grec

- valorizarea influentelor orientale

-bogatie extraordinara, inflorire a vietii laice, indepartare de biserica

- dezvoltare a imaginarului

- perioada de glorie in multe domenii, in special in arhitectura

-momentul de culme- valorificarea potentialului uman

- reia masiv valorile si principiile arhitecturii antice grecesti- apare arcul in plic cintru- defineste arh. renascentista

- cupola cu 2 coji, cu nervuri- Bruneleschi- Florenta- S. Maria del Fiore

- cupola de la San Pietro- Roma

- noutati- revenire la formalism, rigoare formala, reguli de compozitie, de organizare functionala, spatiala

- simetrie, subordonare a partilor cu intregul- ierarhie

- se defineste palatul

- segregarea sp. public de cel privat, apar spatii de trecere=> sentimentul civic dezvoltat

- Palatul Dogilor- pardoseala in sala mare- mozaic venetian cu clei din oase de iepure- nu are crapaturi, chiar daca nu exista rosturi de

dilatare

- contrazice modul de constructie al perioadei

- performante – cele mai mari deschideri ale unei structuri din lemn-Piata San Pietro - reprezinta trecerea la baroc

-Barocul - stilul care a dezvoltat forma, a eliberat-o, incat ea s-a desprins de continut

- Michelangelo- initiatorul

- comparatie Capela Medici cu o capela a lui Brunelleschi - chenare f multe, ca motive pe pereti, dupa regulile renascentiste,

proportii de aur=> formalisme prin legi si formule compozitionale f rigide, de care barocul incearca sa se desprinda

-Piata Capitoliului

- curba si contracurba- linia sinoasa

- in moda- fuste f largi, bombate, dantele, catarame, peruci

- Bernini( Vila Borghese)si Boromini

- insertii care focalizeaza, articuleaza spatiul- fantani, statui (folosite pt articularea spatiului intre 2 piete)

- ansamblul din Piata San Pietro( semantica)- colonada- reluare a colonadei de pe lanternoul cupolei;

- cele 2 abside- ca niste tentative de a sugera imbratisarea lumii crestine de paplitate

- interiorizarea spatiului exterior

- Boromini- cel mai semiotic reprezentant al Barocului; arh. sa e f incarcata semnatic

- nu adapteaza, ci porneste de la 0

- trimiteri la legende

- Biserica San Carlo de la 4 fantane- forma ovoida

- reprezezentarea baroca- puternic semnatizata

- frontoane miscate, despicate, sparte- element ce va reveni in postmodernism- trimiterea la trecut prin sugestie

- impodobirea cu elemente zoomorfice, antropomorfe, vegetale

- sculpturi exagerate ca marime

Eclectismul - desprindere totala a formei de continut, dar cu multa incarcatura semantica

-amestec de stiluri, converntii prea uzate- programul care devine principal: palatul regal –puterea laica franceza (a devenit un model reluat in terte forme).

Clasicismul, neoclasicismul - palatul regal – semn al puterii laice (coincidenta forma continut)- palatul administrativ – incepe distantarea dintre forma si continut

Sec XIX – program – expozitiile nationale -Cladirile exponat – turnul Eiffel – semn al progresului (atunci, azi al Parisului)

- Crystal Pallace –devine semn conventional al unei culturii

Modernismul - perioada de scadere a semioticului in arhitectura

-se fac pasi uriasi in arhitectura (evolutia tehnologica, revolutia industriala)

- apar elemente noi in definirea spatiului arhitectural (spatiul de tranzitie – articulatie polifunctionala)- se reprima ornamentul ca purtator de semnificatie

- forma saraceste

- spatiul isi castiga greu expresivitatea in lipsa ornamentului

-universalizarea arhitecturii (stilul international) anuleaza identitatea si regionalitatea cea mai acuta depersonalizare a

arhitecturii.

Arhitectura postmoderna - identifica in arhitectura criza lipsei de semnificatie si identitate si incearca sa o rezolve

– constientizeaza nevoia de istorie, de traditie si apartenenta, nevoia de diferente (“differences”), de ludic, de haos, denon-sequitur (non-functionalitate).

- astfel reabiliteaza ornamentul ca necesitate a unei secondaritati ce trebuie abordata “dimpreuna“ (Noica) cuprincipalul, ca eveniment fara materialitate, fara functiune, care vorbeste despre trecut si prezent si despre “telos”(scop), dar care nu poate fi perceput decat prin prisma propriei noastre experiente(Eisenman).

-ornamentul devin cod, cuanta culturala, concentrat de civilizatie si informatie (U.Eco)

Criza insa continua si astazi, inca se cauta recuperarea semnificatiei in arhitectura…


12/33

12

8. Consecintele modelului semiotic in lumea contemporana- exemple comentate

Exemple privind modelul semiotic in lumea moderna si contemporana

Postmodernismul

-se naste ca o reactie a lipsei de semnificatie pe care o produce modernismul

-deconstructivismul isi creeaza propriul continut

-revenirea la semnificatie

- preia valorile din trecut dar priveste spre viitor, are doua fete

- tehnica o ia inaintea arhitecturii

1. REM KOOLHAAS - pasul spre o noua tipizare a arhitecturii

- arhitectura minimalizata, globalizanta - duce la o tehnica superioara

- influente: pluralismul, polifonia, etc

- are un aspect de unicitate

Contribuţia teroretică a lui Koolhaas la studiul arhitecturii contemporane a fost şi încă este covârşitoare. Dincolo de scrierile sale, Koolhaas rămâne însă în primul rând un arhitect. Şi încă unul ale cărui proiecte transformă existenţa socială a marilor oraşe ale lumii.

Supranumit „profet al Noii Arhitecturi” sau „promotor al Haosului şi al Lipsei de măsură”, Koolhaas şi-a asigurat încă de la începutul carierei un locimportant în star-system-ul arhitecturii contemporane. Trece cu uşurinţă de la teoria la practica edificiului, de la un continent la altul, fără a pierdetimpul, implementând soluţii urbanistice şi arhitecturale ce au în comun imprevizibilul, distrugerea acelor forme pasive care deja întrevăd agonia. ÎnEuropa, este permanent amintit şi citat pentru construcţii precum „Educatorium”-ul Universităţii din Utrech, o clădire ce rezolvă surprinzătorcerinţele funcţionale, Marele Palat din Lille, completat de un impresionant proiect urbanistic, sau „Kunsthal”, proiect realizat în centrul cultural alRotterdam-ului. În America, s-a îngrijit de proiecte de mari dimensiuni precum campusul Institutului de Tehnologie din Chicago, extindereamuzeului LACMA din Los Angeles, noua Bibliotecă Centrală din Seattle, edificii în San Francisco. Mai nou, interesul s-a îndreptat spre Asia.Numeroasele proiecte pe care Koolhaas le desfăşoară acolo, cel mai spectaculos fiind în prezent noul sediu al Televiziunii Cen trale din China, i-auadus titlul de „urbanist colonizator al sud-estului asiatic”.

Ceea ce a individualizat de la început OMA a fost un mod aparte de abordare a practicii arhitecturale: în peisajul post-structuralist, ei au deplasatinteresul de la forme şi obiecte în sine către studiul condiţiilor în care se nasc formele şi obiectele. OMA a ajuns astfel să dezvolte şi să foloseascăceea ce Koolhaas numea în “Delirious New York” „o arhitectură alternativă care nu mai este în mod obsesiv preocupată de crearea de forme, cipune accentul pe studiul condiţiilor, pe fabricarea conţinutului”. Acest procedeu de a crea „rame” conceptuale şi concrete – procedeu care de altfel

îl face pe Koolhaas unul dintre cei mai influenţi arhitecţi ai momentului – devine şi mai dinamic în contact cu ceea ce arhitectul olandez numeşteBigness. Fără a trimite exclusiv la dimensiunile unui proiect, conceptul definit de Koolhaas pune în relaţie interiorul şi exteriorul, integrând activarhitectura în fluxul continuu al oraşului. Tocmai acest mod dinamic de a privi şi de a aborda arhitectura a făcut ca OMA să câştige importanteconcursuri chiar dacă obiectul arhitectural final s-a dovedit de multe ori controversat. Stau mărturie două proiecte realizate de curând: AmbasadaOlandei la Berlin şi Casa Muzicii din Porto.

În 1997, Koolhaas a câştigat concursul pentru construirea Ambasadei Olandei de la Berlin. În prezent, pe malul râului Spree din capitala germană seaflă o clădire surprinzătoare, ce pare a pluti, un soi de catalog arhitectural al viitorului. Este vorba de o construcţie ce cuprinde o structurătranslucidă, de forma unui recipient, şi o serie de locuinţe ce o înconjoară pe două laturi, străbătută de un fel de „serpentină” ce uneşte spaţiile înmod ascendent. Această spirală determină modul în care comunică la interior întreg ansamblul, într-o combinaţie perpetuă de scări şi rampe deacces. De asemenea, traiectoria în spirală funcţionează ca o conductă principală de ventilaţie ce aduce aer proaspăt în fiecare birou. O simplăplimbare prin această clădire te lasă să descoperi toate secţiunile ambasadei şi îţi permite să te bucuri de peisajul inedit al oraşului. De la intrare,coridoarele te conduc spre bibliotecă, spre sălile de reuniune, spre auditoriu, spre sălile de cursuri şi spre restaurant, pentru a ajunge într-un final lasplendida terasă. Această structură arhitecturală se leagă prin patru punţi aeriene de o altă clădire, în formă de L, ce adăposteşte 4 800 de birouri, 1500 de apartamente şi 2 200 de locuri de parcare. Întregul proiect, un fel de „oraş în interiorul oraşului”, se remarcă printr-o coerenţă structuralăremarcabilă şi prin fluiditatea impresionantă a spaţiului.

Cuvântul ce ar caracteriza proiectulCasei Muzicii, concepută şi pentru a sărbători statutul de capitală culturală europeană acordat oraşului Porto în2001, este contrastul: o construcţie uriaşă, angulară, geometrică, inserată în centrul istoric al oraşului. Intenţia oficialităţilor a fost de a crea nunumai un spaţiu care să ofere programe culturale, ci şi un spaţiu care să devină profund social, care să reprezinte în mod simbolic importanţademersului cultural ce i-a dat naştere. Clădirea concepută de Koolhaas acoperă 22 000 de metri pătraţi şi are în centru un uriaş auditorium, cu oorgă de mari dimensiuni pentru concertele simfonice, un spaţiu ce poate primi 1 300 de persoane; acestuia i se adaugă un auditorium mai mic, cu oscenă mobilă, o sală pentru cybermusic, un spaţiu pentru diverse workshopuri, o serie de laboratoare pentru cursuri de specialitate, o bibliotecă şi ovideotecă, precum şi o serie de spaţii pentru repetiţii şi pentru relaxare amplasate pe acoperiş.

Profilul exterior al clădirii intră într-o evidentă relaţie dialectică cu contextul urban, în special datorită constrastului ce se instaurează între forma saalbă şi impunătoare şi vechile locuinţe din centrul oraşului, construcţii nobile, cu linii extrem de simple. Deşi la origine şi ea a fost o simplă casă: luiKoolhaas i-a plăcut designul conceput pentru o locuinţă de mici dimensiuni şi l-a adus la scara unei veritabile inserţii urbane. Cu bază mai mică decâtpartea superioară, Casa Muzicii are un aer elegant, în ciuda geometriei schematice a formelor şi a liniei precise a designului. Un soi de prototip alnoului oraş, clădirea pune în evidenţă o privire alternativă asupra spaţiului urban, dar într-un constant dialog cu celelalte repere ale oraşului.

Ambasadei Olandei de la Berlin Casa Muzicii din Porto


13/33

13

2.ZAHA HADID-arhitectura simbolica care porneste de la un motiv puternic

●faza plutire

●faza elemente liniare, patratice serpuitoare

●conceptie geologica

●sensibilitati semantice

La începutul carierei sale, Zaha Hadid a fost destul de puternic influenţată de limbajul modernist, dar de cel prim şi revoluţionar, cel al avangardelor.Suprematismul lui Malevici şi al elevului său El Lissitzky, care a avut un rol important în conturarea esteticii Bauhaus, a fost transpus în arhitectură

sub forma unei explozii, a unei transformări radicale ce pulverizează forma. Picturile şi desenele din anii ’80 ale arhitectei londoneze sunt plasatesub semnul deconstructivismului, formele arhitecturale fiind generate prin suprapuneri de layere ce imprimă ochiului şi apoi întregului corp ideeade mişcare, de viteză. Un moment important în această trecere conceptuală de la desenul pur la spaţiul tridimensional, posibil construit, l-aconstituit instalaţia realizată în 1992 de Zaha Hadid pentru expoziţia dedicată Avangardei Ruse la Muzeul Guggenheim din New York. Arhitecta aluat o pictură a lui Malevici şi a suprapus-o pe planul clădirii realizat de Frank Lloyd Wright, invadând muzeul şi creând planuri compozite, într-omişcare fluidă, spaţială.

Prima clădire de amploare construită a fost Remiza de Pompieri pentru Vitra (1989-1993), o firmă cu o tradiţie îndelungată în mobilierulavangardist, de calitate. Silueta clădirii din Weil am Rhein a luat naştere din intersectarea liniilor de forţă generate de î mprejurimi (dealuri, drumurietc.), iar structura liniară permite spaţiului să se adapteze diverselor funcţionalităţi fără a-şi pierde din fluiditate. Ermetică dintr-o perspectivăfrontală, clădirea îşi dezvăluie interioarele doar dacă este privită în mod perpendicular.

În anii ce au urmat, Zaha Hadid, partenerul său Patrick Schumacher şi ceilalţi arhitecţi din echipa lor au lucrat intens la o serie de proiecte, multecâştigătoare ale unor concursuri internaţionale. Dintre acestea amintim Opera din Cardiff (Wales, Anglia), o clădire ce trimite formal către un colierde „pietre preţioase” ce închide la interior o generoasă piaţă publică, şi Depozitul terminal Hoenheim-Nord din Strasbourg (Franţa), un joc

interesant de plăci, linii orizontale şi verticale, turnat în beton. În jurul anului 2000, proiectele aflate în construcţie sau finalizate au devenit din ce înce mai numeroase. Inaugurată în 2002, trambulina de schi Bergisel din Innsbruck, un hibrid ce adăposteşte spaţii sportive extrem de specializate şispaţii de relaxare publice, a devenit repede o marcă a orăşelului-staţiune.

Muzeul de artă contemporană din Cincinnati (Ohio, SUA), aflat la intersecţia a două importante artere urbane, conţine spaţii pentru expoziţiitemporare, instalaţii, performance-uri (nu pentru o colecţie permanentă), precum şi săli de cursuri, birouri, un magazin, o cafenea şi spaţii publice.Renunţând la „cubul alb” în care se expune arta, Zaha Hadid a conceput un spaţiu proteic, mereu suprinzător, care îl conduce şi îl atrage pe vizitator.Multiplele perspective generate de contorsionările şi ruperile spaţiului îl îndeamnă pe vizitator la o explorare continuă, oferindu-i o experienţămuzeală inedită.

Centrul Naţional de Artă Contemporană din Roma, un soi de „grefă urbană” a fost concepută ca o coajă a sitului. Cu o multitudine de spaţii publicelibere, clădirea se „dăruieşte” oraşului, devenind o continuare firească a acestuia. Construcţia pune din nou în discuţie spaţiul muzeal neutru şi alb,generat de utopia modernistă, şi încearcă să dinamizeze expunerea printr-un permanent dialog interior-exterior, ce are ca punct de plecareelementul „perete/zid”. Un proiect din aceeaşi categorie este Extinderea Muzeului Ordrupgaard din Copenhaga, un loc unde Zaha Hadid a exploratrelaţiile formale dintre componentele muzeului şi grădina ce-l înconjoară.

De un mare succes s-a bucurat Centrul de Ştiinţă Phaeno din Wolsburg (Germania), un proiect conceput ca un obiect misterios care să stârneascăcuriozitatea şi care să-i invite pe trecători să-l descopere. Situată într-o zonă specială a oraşului, în care se găsesc clădiri semnate de Aalto, Scharounşi Schweger, clădirea închide inelul central nordic al oraşului şi constituie o trecere către noua autostradă. Din punct de vedere formal, pune înevidenţă o logică aparte a structurii volumetrice: etajele nu sunt aşezate unul deasupra altuia şi nici nu sunt „închise” de acelaşi acoperiş. Volumuluriaş din beton este susţinut şi în acelaşi timp structurat de o serie de conuri în formă de pâlnie, unele folosite pentru acces, altele pentru iluminat.Tot în Germania, la Leipzig, Zaha Hadid a realizat noua fabrică BMW, o clădire cu fome organice şi inovatoare, dar care la interior corespundeperfect exigenţelor funcţionale.

Interesul pentru evoluţia oraşelor şi pentru contextul urban contemporan a determinat-o pe Zaha Hadid să abordeze şi proiecte mai mari, deurbanism. Astfel, a conceput masterplanuri pentru mai multe oraşe, printre care Singapore şi Bilbao. În acelaşi timp, nu a lăsat departe nici cadrulintim al locuirii şi a produs mai multe piese de mobilier şi amenajări interioare, în acelaşi spirit organic şi experimental(f olosind în special Corianul).

În cele mai noi proiecte, Zaha Hadid a trecut de la betonul destul de rigid la materiale şi mai fluide precum sticla laminată, probabil o nouă etapă îndemersul utopic de a elibera arhitectura de constrângerile terestrului.


14/33

14

3. DANIEL LIBESKIND

Celebru arhitect deconstructivist

• Combină monumentele comemorative cu muzee funcţionale, pentru a spori simbolismul lucrărilor sale

Muzeul Evreiesc, 1998, Berlin, Germania

Faţada impunătoare placată cu zinc este compusă din planuri solide, străpunse de ferestre dispuse in zigzag, ceea ce permite folosirealuminii naturale şi conferă un simbolism de factură istorică. Libeskind foloseşte unghiuri neregulate şi grinzi situate la mare inăltime pentru acrea spaţii interioare imprevizibile, incluzănd axe inguste şi pasaje cavernoase. Arhitectul a trasat, de exemplu, ceea ce el a numit “Linia vidului”,

compusă din şase goluri care traversează zidul pe toată înălţimea lui, cu scopul de a simboliza absenţa din cultura germană a persoanelor dispărute în lagărele naziste.

Memorial Ground 0

Daniel Libeskind a fost ales pentru reconstrucţia “World Trade Center” din New York. Proiectul lui era menit, pe de o parte, să amintească tragediadin 11 septembrie, dar să insufle şi speranţă. Amintirea este simbolizată prin păstrarea “Ground Zero” în subsol, “Fundaţiile Memoriei”. În timp cesperanţa în viitor era reprezentată de un turn, “Freedom Tower”, cu o înălţime de 541de metres, devenind cel mai înalt turn locuit din lume. Totsimbolic, în fiecare an, în 11 septembrie, turnul ar fi luminat de soare fără nicio umbră de la ora 8.46, cea a primei lovituri, la 10.28, dărâmarea celuide al doilea turn.

Muzeul Imperial Militar- Manchester

Cladire eclatanta, imbracata in aluminiu, reprezinta trei cioburi dintr- un glob explodat reasamblate. Cele trei fragmente se intersecteaza și se unescla diferite unghiuri, fiecare reprezentând un alt element : pamant, aer si apa. Aceste trei cioburi reprezinta conflictele care au fost purtate debărbați și femei pe pământ, cer și mare. Ciobul Pământ formează spațiul muzeului, semnificând tărâmul pământesc lipsit de conflicte și războaie.Ciobul aer servește ca o intrare dramatică cu imagini proiectate, observatoare și spații de învățământ care prezintă partea intangibila emoțională arăzboiului. În cele din urmă, ciobul apă formează platforma de vizualizare a Canalul, cu un spatiu de restaurant, cafenea, spatii pentru reprezentatiiartistice.

4.JEAN NOUVEL

Jean Nouvel îşi construieşte fiecare proiect plecând de la un concept pe care îl întoarce pe toate feţele, pentru ca, în final, să-l simplifice şi să-lcondenseze într-o imagine. Referinţele la ideea originară se traduc în elemente ce fac apel la procesele clasice ale analogiei, metaforei sau metonimiei: peretele de „moucharabieh” mecanice ale Institutului Lumii Arabe din Paris (cea mai evidentă dintre numeroasele aluzii pe careclădirea le face la arhitectura orientală), construcţiile portului din La Corogne (care amintesc de nişte containere), muzeul Guggenheim din Tokio (alcărui corp, acoperit cu cireşi care înfloresc, trimite la pasiunea japonezilor pentru natură), antracitul negru al Palatului Justiţiei din Nantes etc.De fiecare dată, Nouvel se agaţă de o imagine şi o împinge până la ultima frontieră. Acest tip de literalitate îl împiedică însă pe „cititor” să mai vadăsensul acolo unde l-a văzut arhitectul: când totul este spus, nu mai rămâne nimic de imaginat.

Pentru Nouvel „arhitectura este o pietrificare a unui moment de cultură”, clădirea propriu-zisă nu e decât o reproducere a unei imagini, redarea eifidelă în spaţiu. Este însă trecută sub tăcere „producerea” acestui spaţiu: contextul economic, aproprierea sa, munca pe care o necesită folosirea lui.Arhitectura marca Jean Nouvel poate fi astfel pusă sub semnul unei „estetici a miracolului”, a unui inefabil ce redă spaţiului condiţia sa metafizică.

- creeaza un limbaj pregnant individualizat, delimitându-se atât de stilistica modernismului, cât şi de cea a postmodernismului.- chiar dacă a împrumutat elemente formale tradiţionale, Nouvel a reuşit să proiecteze clădiri care şochează vizual, care trec peste constrângerileobişnuite ale arhitecturii.-Deşi acordă o importanţă capitală contextului, considerat a genera fiecare proiect, se poate observa un soi de continuum stilistic şi de la un proiectla altul, principiile recurente fiind transparenţa, umbra şi lumina.

•Institutul lumii arabe, ParisConstructia reprezinta un simbol de cooperare si schimb cultural intre Lumea Araba si Franta, incorporand spatii de expozitii, un muzeu, o

biblioteca, un restaurant ce serveste preparate libaneze si o hala cu 300 de locuri.

-cea mai contextualista cladire

-fatada institutului, creata din mii de mecanisme din otel in forma de iris, care se deschid si se inchid in functie de puterea

soarelu

-curte tapetata cu granit

-intrare cu semne din Coran

-corp de cladire decupat circular cu o fanta-fatada cortina cu serigrafii care se schimba

•Sediul Cartier, Paris- panouri de sticla sustinute de elemente metalice -> vegetatie dupa sticla

- imagine afina cu parcul din apropiere care se reflecta

-nu exista o limita precisa intre casa si parc

•Extindere – Muzeul Reina Sofia, MadridCu acoperişul său „plutitor”, aproape organic, şi cu interioarele de un roşu aprins, clădirea lui Jean Nouvel se distinge sub soarele arzător alMadridului. Noul complex ocupă un spaţiu nu foarte generos în partea de sud -vest a vechii clădiri, o poziţie urbană mai degrabă ingrată. Cu atât maimult s-a dovedit inspirată decizia arhitectului francez de a se concentra pe spaţiul propriu-zis al muzeului, îndreptând întregul proiect către interior.De altfel, unul dintre principiile declarate ale lui Jean Nouvel în ceea ce priveşte acest proiect a fost acela că noua clădire trebuie să stea în umbravechiului muzeu, care va rămâne dominant şi va fi pus în valoare. „Inserarea unei mostre de arhitectură contemporană într-un sit mai vechi nu esteniciodată complet finalizată, nu-şi atinge scopul dacă nu determină re-evaluarea arhitecturii înconjurătoare şi, în acelaşi timp, dacă nu reuşeşte să-şidobândească propria valoare în contextul în care a fost creată.” •Extinderea Operei din Lyon Pentru a mări și renoveza opera din Lyon, Nouvel păstrat fațada din secolul 19 și a adăugat un acoperiș de sticlă arcuit și șase nivele de subsol.


15/33

15

S-au adus 4 critici:

1. METABOLISTII – 1959- ataca dualismul occidental, care atinge segregarea in toate planurile

- separarea dintre parte si interg

- segregari functionale in cadrul orasului occidental

- purismul functionalist e considerat de arh japonezi o forma de segregare

- separa arhitectura in doua tipuri: efemere, ce se pot schimba si perene ce nu se pot schimba;

- identitatea omului, arhitectura umanista pura;

Arhitectuta metabolista

- separa arhitectura in parti pe baza semnificatiei - reclama diferenta spatiala pe baza semnificatiei - semiologia arhitecturala

Umberto ECO - TRATAT DE SEMIOTICA

Arhitectura capabila de crestere si schimbare;

Arhitectura “self -aid”- oamenii participa la planificare; aceasta idee corespunde conceptului de efemeritate a tuturor lucrurilor; tehnologia si omulnu sunt la poli opusi ci intr-o relatie simbiotica; traditia japoneza – identitate - simbioza trecut viitor;- simbioza- semnificatie dubla, multipla;

Metode – tehnici – KUROKAWA :- in idea arhitecturii simbiozei:

1. valoare egala intre parte si intreg;

2. externalizarea spatiului interior si spatial exterior;

3. spatial interior + coaja;

4. elemente eterogene pentru a produce semnificatii multiple;

5. dec. occident-orient, trecut-prezent, popular-cult

6. accentuarea detaliului ca textura, pentru tuseul sentimentelor si spiritualitate;

2. CRITICA TENDINTA DE UNIVERSALIZARE

- apare in anii 50 odata cu tendintele de egalitate, accesul maselor la putere (comunism, socialism)

- in arhitectura - idei tipizate banale

- aceste identitati functionale tip au devenit aceleasi pe tot globul si au distrus semnificatia, devin banale

-2 categorii - arhitectura locuinţei de masa,sărăcită la propriu, ultratipizată, sterilă si ultima expresie a Stilului Internaţional golit desemnificaţie, nu mai putea fi numita arhitectura, influenţând puternic alienarea generala a societăţii;

- arhitectura reprezentativa,opulenta si supraîncărcata ornamental, jalnic si gigantic monument al unei puteri

3. CRITICA PRIVIND IERARHIA

- ierarhizarea incepe din Renastere

- e o gandire nedemocratica

- ierarhia ca : - structura - spatiu;

- intreg - parti;

- eficienta - rezultat

Van Eyck “casa e un mic oras iar orasul e o mare casa”; Casa = oras; orasul = stat; individual = societate; arhitectura—intreg = parti;- gandirea simbiozei = consensuala, democratica

- creeaza un mediu de tranzitie, de consens

- este o gandire triatica

- spatiul de mediere, neutru, este a 3-a parte

- ideea flexibilitatii arhitecturii

- ataca modernismul occidental

- prima aparitie in Occident e facuta de Team X, considera ca arhitectura trebuie sa primeasca idei proaspete, arh este identitara pt fiecare cultura,

calitate nu cantitate

Echipa TEAM X

1. PETER SMITSHON

2. ALDO VAN EYEK

3. JACOB B. BAKEMA

4. JAMES STIRLING

5.

GIAN CARLO DA CARLO6. CHRISTOPHER ALEXANDER

7. ROYANAMONT

8. KISHO KUROKAWA (despre crestere, schimbare, identitate)

9. PETER COOK

10. ALISON SMITSHON

4. materialismul

- frumusetea = permanenta

Occident = plenitudine materiala, bani;

Orient NAGARYUNA - doctrina constiintei singure

- in anul 30 – SAMDHINIRMOCANA – SUTRA - lucrare a gandirii budiste despre gandirea singura , spiritualism;- transienta lumii - frumusetea si functia sunt manifestari de cod ale constiintei;

- “neutralitatea morala neamenintatoare”- impartire tripartita bine, rau, neutru;

- Cultura MAHAYANA - calitatile spatiului


16/33

16

9. Simbolism baroc si simbolism contemporan (asemanari si deosebiri)

ASEMANARI

●eliberare spatiala

Barocul- eliberare spatiala de regulile si conventiile arhitecturii premoderne, de geometria elementara si opozitia interior-exterior

Sec XIX- a doua mare ,,eliberare spatiala’’ prin noile exigente ale fierului si betonuluiarmat

Comparatie baroc-postmodernism

●simbolistica-> alegorizare – simboluri heraldice-baroc-familia Barberini-simbol albina-> capela sub forma unei albine

-postmodernism- R. Venturi-arh simbolica- ex Casa Vanna Venturi - constructie de mica dimensiuni bogata in intelesuri

-semineu-simbol domestic vechi de cand lumea

- forma acoperisului-duce cu gandul la un fronton

clasic

●prioritatea acordata spatiului public fata de cel privat-baroc-Biserica Sapienta- are o exedra care este in axul pietei publice desi planul biserici este diagonal fata de aceasta, astfel spatiul public

are o importanta mai mare

-postmodernism: -Designul urban s-a dezvoltat la sfarsitul anilor 1960 ca o critică la mediului construit produs de arhitectii modernisti,urbaniști, arhitecți. Astfel majoritatea principiilor de design urban contemporan sunt , prin urmare, produsul gândiriipostmoderne.

●ambiguitate, ambivalenta, dualitate,policodare Baroc- Piata San Pietro- pavata total, fantana in mijloc,inconjurata de portice

-colonadele- brate care cuprind omenireaPiata Capitoliului-cladire noua identica cu cea veche

Postmodernism- sensibilitatea pentru contextul cladirii

-policodarea arhitecturii

- Clădirea Sony din New York face acest lucru foarte bine. Clădirea este un zgârie-nori înalt, care aduce conotația detehnologie foarte modernă. Cu toate acestea, partea de sus contrazice acest lucru, ea transmite elemente aleantichității clasice. Acesta dubla codificare este o trăsătură predominantă a postmodernismului

● utilizarea trompe l'oeil -Clădirile postmoderne uneori utiliza trompe l'oeil, creand iluzia de spatiu sau adâncime unde aceastea nu existata de fapt, așa cumfaceau pictorii romani.Portland Building (1980) are piloni reprezentati pe partea laterală a clădirii, care într-o anumită măsură, par

a fi reali, dar nu sunt.

●egalitate dintre parte si intreg-baroc-atentie acordata detaliilor-elementele dominante- aspectele decorative, nu doar structura

-postmodernism- metabolism- Kurokawa a explicat că atenția acordată detaliilor în activitatea japoneză deriva din încercarea de aexprima individualitatea.In Japonia executarea detaliilor a fost un proces de lucru, nu de la întreg la părți,dar de la părți la întreg. Ca urmare, arh japonez continuă să fie insuflat cu o preocupare pentru detaliifine, care poate fi văzuta în arhitectura contemporană, artă și industrie.

●Compozitia arhitecturala-baroc-Borromini, San Carlo alle Quattro Fontane- complexitate- compozitia interiorului deriva din combinarea unui triunghi, a unui cerc

si a unui oval, fiecare cu rezonante simbolice si unificarea lor sub un dom eliptic

-postmodernism- formele functionale si formalizate ale stilului modernist sunt înlocuite: stiluri se combina, forma este adoptată dedragul ei, și apar noi moduri de a vedea stiluri familiare și spațiu din jurul lor

●desprinderea formei de functiune-baroc-sculpturi exagerate ca marime, elemente vegetale, curbe si contracurbe , desprinderea anumitor elemente de fatada

-postmodernism- in conceptia planimetrica si volumetrica se renunta la formele geometrice simple, clare => joc rafinat de imbinari de

corpuri

●arhitectura simbiozei- baroc - . Kisho Kurokawa, in studiile sale despre filosofia simbiozei releveaza cu mare putere de convingere ambiguitatea sensului

piesajului artei baroce in special in pictura: atractie-respingere in "Facerea lumii" a lui Michelangelo unde "sensul emoţiei si

atmosferei apropie arhitectura de creaţia poetica." -dobandeste un sens psihologic

-preferinta pentru elemente scenografice

-elem. de sculptura

-asimetrie, dezordine

-imbinarea arh, pictura, sculptura, jocuri de apa

-caracter dinamic

-legatura organica intre sp int si sp ext

-metabolis -Kurokawa-schimbare de paradigmă în evoluția noii ordini mondiale din mai multe perspective:1) trecerea de la eurocentrismului la simbioza diverselor culturi, de la Logoscentrism și dualismul față de pluralism, la osimbioză de pluralitate de valori 2) de la antropocentrism la ecologie, simbioza de diverse specii;

3) o schimbare de la societate industrială la societatea informațională,4) trecerea de la universalism la o epoca a simbiozei elementelor diferite,

5) o schimbare de la epocamașină la epoca principiului vieții.

●externalizarea spatiului interior si interiorizarea spatiului exterior-grila din postmodernism ia locul elementelor arbitrare gratuite din baroc

-revolutia gandirii spatiului


17/33

17

●diferentierea dintre spatiului interior si anvelopanta-anvelopanta nu exprima sincer functiunea interioara

●ambiguitateaEugenio D'Ors "Lo Barocco" - interpreteaza din prisma abiguitatii - forma de expresie folosita in baroc

"Alungarea din Rai" - Capela Sixtina – Michelangelo- Dumnezeu intinde mana spre Adam- autorul a pictat astfel incat nu iti dai seamadaca gestul semnifica respingere sau acceptare

"Adoratia Pastorilor , El Greco"- sens ambiguu de plutire- Iisus pluteste in spatiu dar nu se stie daca coboara sau urca

"Noli me tangere" – Coregio - respingere sau investire cu un dar

DEOSEBIRI●Decorului realist-socialist/postmodernist îi lipseste însã dramatismul mistic si militant al barocului. Destinat poporului/publicului, acum decorul areo tendintã descendentã: el aratã "maselor largi" fundul jobenului: nimic nu se aflã dincolo de formã. ●postmodernism-> dezvoltare mult mai mare din punct de vedere tehnologic-> fantezia arhitectului e exprimata prin tehnologie ●postmodernism-> dezvoltarea bazei teoretice a arhitecturii ->deconstructivismul ca expresie a unor noi concepte


18/33

18

10.Ecuatii ale modelului semiotic

DEFINITII ALE SEMIOTICII

DEFINITIA LUI SAUSSURE(pionier al semioticii moderne)

Conform lui Ferdinand de Saussure „limba este un sistem de semne ce exprimă idei”[2], comparabil cu alte sisteme omoloage precumcodul morse, limbajul surdomuților etc.

El denumește prin termenul semiologie știința care ar putea să studieze sistemele de semne, de la grecescul ( semeion = semn, logos =ştiinţă). „Ea ar putea să ne spună în ce constau semnele, ce legi le guvernează.

Semiologia(semiotica) este parte a psihologiei sociale , ea fiind “o stiinta care sa studieze viata semnelor in cadrul vietii sociale

E1: Relatia SEMNIFICANT SEMNIFICAT

Ferdinand de Saussure

Semnul este definit de Saussure prin doua entitati: semnificantul si semnificatul, ca o

“entitate psihica cu doua fete”.Teoria semnului, ca asociere prin gândire a unui semnificant (imaginea mintală, vizuală sauauditivă) și a unui semnificat (concept, adică reprezentarea mentală).

Cele două săgeţi din reprezentarea saussuriană a semnului lingvistic reprezintă relaţia dintresemnificant şi semnificat şi poartă numele de semnificaţie.

E2: Triunghiul lui Pierce

CHARLES S. PIERCE

-numește semiotică disciplina care are ca obiect fenomenele semiozice (de semnificare). În concepția lui Peirce, semioza este o relațietriadică între semn, obiectul său și interpretantul său.

E3: Dualitate- formula lui Hjelmslev

Louis HJELMSLEV

Semnul

expresie continut

forma expresiei substanta expresiei forma continutului substanta continutului

(obiectul artistic discutat) (materia->pictura-culori, arh-volum) (in ce tipologie intra) ( ce exprima,la ce se refera)

Floare albastra Cuvinte Elegia Tristete din iubire

Centrul American Paris-Gehry Piatra Centru cultural Volum ce sugereaza ludicul

E4 Reintegrarea triunghiului lui Pieirce într-un triunghi cultural- Triunghiul lui U. Eco UMBERTO ECO

Face analiza producerii de semne la omul primitiv. Daca o fiinta – ia o piatra si sparge o nuca pt a se hrani – nu se produce cultura.- Ca sa fie act de cultura, acesta trebuie sa indeplineasca 3 conditii:

1. daca fiinta vie este o fiinta ganditoare, ii confera pietrei o functie noua

2.

daca schimba functia pietrei, ii da un nume (de exemplu piatra de spart nuci) – indiferent de limbaj sau numai gandita3. fiinta ganditoare e in stare sa recunoasca piatra sau alte pietre cu functii asemanatoare

- Saltul uman de la biologie, antropologie la cultura se face prin

semnificare

http://ro.wikipedia.org/wiki/Ferdinand_de_Saussurehttp://ro.wikipedia.org/wiki/Ferdinand_de_Saussurehttp://ro.wikipedia.org/wiki/Ferdinand_de_Saussurehttp://ro.wikipedia.org/wiki/Semiotic%C4%83#cite_note-2http://ro.wikipedia.org/wiki/Semiotic%C4%83#cite_note-2http://ro.wikipedia.org/wiki/Semiotic%C4%83#cite_note-2http://ro.wikipedia.org/wiki/Semiotic%C4%83#cite_note-2http://ro.wikipedia.org/wiki/Ferdinand_de_Saussure


19/33

19

E5. Formula lui Damboianu

ANTON DÂMBOIANU

semnificat semnificant

- (ansamblul + portanta + variabilele) A.P.V. Ξ A.U.R. (actiunea umana de referinta)- relatia dintre A.P.V. si A.U.R. pune in evidenta un semn (semnul de arhitectura)

- Exemple:

ansamblu portanta variabile

San Pietro-intraga cladire+piata Piata->colonade Transparenta->limitare permisiva->portice

Iluminarea holului unei sali de spectacole Corpurile de iluminat Candelabre cu brate

fatada Plin/gol,traveatia


20/33

20

11. MODELUL COLOCĂRII ( integrator, parametric )

În contrast cu modelul transformațional, care relevă artisticitatea şi cu cel semiotic, care ne apropie de rațiunea funțională, modelul integretorevidențiază faptul că arhitectul creează totaltăți.

Prin intermediul modelului integrator arhitectul cauta o realitate noua, complet diferita de suma constituentilor, rezultat al unui efort de

creatie

Colocarea (compozitie, compunere, punere la un loc) = termen matematic ce presupune un număr de constituenți prin care se ajunge la unrezultat. Este un proces de creație artistică care presupune o decizie majoră î nainte de a începe demersul.

Colocarea elementelor nu se face la intamplare

-presupune combinarea mai multor termeni după o regulă => ansamblul rezultă din colocarea constituenților după regula de compozitie-ansamblu=constituenti+regula

(C1 + C2 +…+ Cn) + R = A (Constituenți + Regula = Ansamblu) – regula lui Anton Dâmboianu

Sau procesul invers de descompunere, de descoperire a regulii şi constituenților unui ansamblu

A= (C1 + C2 +…+ Cn) + R (Ansamblu = Constituenți+ Regula)

exista 2 mijloace de studiu

- analiza – desface un fenomen pe bucăți (=depresurizare)Depresurizare = capacitatea de a vedea mult în puțin. Daca spargem un balon plin cu gaz roşu atunci toată camara se umplecu gazul respectiv. Făcând acelaşi lucru cu o figură, eliberând presiunea din ea, înseamna că depresurizăm figura.

- sinteza – reprezintă comprimarea informațiilor (=presurizare)Arhitectul caută legea de compoziție care să asigure apariția unui ansamblu armonios, uzând de toata capacitatea lui pentrudescoperirea regulii de ansamblu, adică face din mult puțin prin presurizare.

- definitii conjunctive – fac abstracție de mediul î nconjurator, vin din interiorul figurii într-un mod intrinsec (arhitectura istorica – e o abordareconjunctiva)

- definitiile disjunctive - privesc figura ca pe un subiect care descompus î n doi constituenți scoate î n evidență de fiecare dată o structură contextuală (arhitectura modernă – e o arh. a mediului, a disipării, e disjunctivă)- daca privim figura ca pe o concentrare vom avea definitii conjunctive; privind-o ca pe o iradiere -> definitii disjunctive

Exista 4 argumente in sprijinul modelului de creatie

1. modul de organizare a proceselor mentale emisfera

-stanga- structuri secventiale, raționalul, analiticul-dreapta-structuri cancomitente integratoare, intuiții, stări afective

Astfel emisfera stângă – domeniul ştiințelor exacte, în cazul modelului nostru cu constituenții în timp ce

emisfera dreaptă – gândirea integratoare(holistică) , ansamblică În acest caz este importantă regula pentru că ea încearcă creeze cu elemente din emisfera stângă(constituenți) „ceva” de tip holistic(un întreg)

2. Paradoxul lui Karl Pooper (sociolog şi filozof englez): cu cât nr. constituenților este mai mare, cu atât probabilitatea este mai mică de a găsiansamblul (imaginarul creşte odată cu diminuarea cantității de informație)

3. Renascentistul L.B. Alberti: exista un singur aranjament armonios si perfect al partilor pentru fiecare lucru

4. Aristotel: trebuie sa preferam imposibilul care este verosimil, decat posibilul care este incredibil


21/33

21

12. EXEMPLE CONTEMPORANE DE COLOCARE

În contrast cu modelul transformațional, care relevă artisticitatea şi cu cel semiotic, care ne apropie de rațiunea funțională, modelul integretorevidențiază faptul că arhitectul creează totaltăți.

Orice temă sau program de arhitectură descrie nişte constituenți; arhitectul trebuie să descopere regula după care aceştia dau ansamblul;acest ansamblu este diferit î n funcție de personalitatea fiecăruia.Creația arhitectului este rezultatul unei sume de constituenți, o regulă şi euritmia fiecăruia (starea de gratie a artistului )

C1 +C2+ … Cn + R + E = creația Î n general , î n arhitectură există constituenți de ordin material ( material de construcție, forma, lumina, umbra, situl), de ordin fizic ( clima,relief ), de ordin spiritual ( comanda sociala, comanda culturala ) , de temă(birouri, administreție), de natură formală (acoperiş-terasă, ferestre-

bandă ) Nu constituenții cer o regulă, ci regula alege şi leagă constituenții !!! Un exemplu interesant – modul în care Gropius şi-a gândit locuința prin colocarea a patru constituenți

Un exemplu într-un enunț arhitectural – liantul constituenților la (E)1 – dispunerea MINI-MAX.

Se pune întrebarea „a fost epuizată ideea de cameră de zi?”, „Nu cumva camera de zi cuprinde mai mult”. Astfel prin aceste intrebări,

arhitectul începe să facă o depresurizare a ansamblului.

În procesul de creație diferiți şi varii constituenți se compun şi se descompun în efortul creatorului de a imagina un ansablu caracterizat de

unitate.

Se pot produce numeroase enunțuri, fiecare cu regula sa. Prin urmare arhitectul, în procesul de căutare, este obligat să producă relații care

converg către ansamblu¸ întrucât ansamblul nu poate fi atins prin simpla adiționare, adiționarea fiind considerată greşită.

Se lămureşte prin intermediul modelului integrator, că arhitectul caută o realitate nouă complet diferită de suma constituenților, rezultat al

unui efort de creație.

Scaunul lui Marcel Breuer

(şezut +spătar+structura metalică) +

regula de î mbinare = scaunul final

Locuința tip Marcel Breuer – parcursierarhic,relațiile exterior-interior-grădină(ext-vestigul-hol-logie-terasă-grădină)


22/33

22

13. PROPRIETĂȚILE OBIECTELOR (7)

1. Impactul fizico-corporal - cele mai simple forme – ceaşca de cafea – proprietăți refexive – se autodefinesc2. Conținător de funcție - destinat şi configurat a.î. să permită o funcțiune(ex. să rețină cafeaua sau alt lichid) 3. Integritate fizico-chimică 4. Tranzitivitate - trebuie să folosească un intermediar creta (+tabla pt a transmite mesajul), scaunul 5. Asociativitatea

6. Terminalitatea - obiecte terminale - au nevoie de un impuls de putere, energie ex: racheta cosmică, radio, tv 7. Consonante - forme la care rezonăm / obiecte de arta / forme - transmit emoție, produc plăcere estetică

Formele deconstructivismului – cele mai agresive

Formele postmodernismului – Fr. O. Gehry, Zaha H. – forme fluide – nu sunt agresive

Proprietățile formei 1. Forme conforme (ergonomice) – ex. mâna curentă ; treptele

- noțiunea de ergonomie(ergon-muncă şi nomos -lege) – lansată în 1949 dar are ca precursortaylorismul (sec XX) – filozofia benzii rulante.

2. Forme corespondente - asocierea cu o anumită funcțiune

Proiectarea produsului este văzută ca 3 determinante în echilibru 1. Funcția - exprimă destinația produsului; influențează ansamblul prcesului creator

2.

Structura - modul în care este dispusă materia în vederea configurării obiectului 3. Forma - conturul aparent al materiei

4 componente: -geometrie constructiva a unor obiecte- linie, volum, suprafata, dimensiuni

- material- fiecare material- trait cu anumite incarcaturi, unele codificate

- textura- lucios, mat, rugos, culoare

- tehnologia- artizanala, traditionala, locala, de varf

Ornamentul - aplicat – rol pur decorativ - obiectul funcțional atractiv şi estetic prin formă în sine


23/33

23

14. Grade de delimitare a spațiului şi efecte psihologice

Spațiul din jurul nostru este neomogen

- cel mai apropiat de subiect este foarte dens şi se numeşte spațiul intim

- următoarea densitate spațială, spațiul personal - spațiul familial - spațiul comunitar - spațiul social este mult mai rarefiat, dar f. Important. Prin intermediul lui

persoana umană se simte înglobată în mediul pe care în controlează. Prin urmare structura spațiului ambiental este egocentrică (radiocentrică)

Grade de delimitare a spaţiului Configurarea spaţiului se realizează prin dislocarea ambientului în trei zone:

partea zenitală, partea parietală şi partea portantă.Configurarea spaţiului ( în regimul/starea expectativ(ă)) - reductibile la 6 structuri:

1. Spațiu f ără limite spaţiale – rezultă maximă libertate de mişcare, manifestare,spaţialitate.

- spaţiul este caracterizat de o presiune nelimitată asupra noastră; poatecrea o stare de nelinişte, agorafobie – frica de spaţiu infinit deschis.

2. Spațiu de tip colț 3. Spațiu de tip coridor - o stare dispoziţională susţinută de dilema înainte- înapoi 4. Spațiu de tip logie – spațiu de tranziție interior-exterior; microclimat pozitiv:

specific lumii mediteraneene: invită la repaos5. Spațiu de tip curte - în care se realizează o mişcarre circulară de închidere, are

î nchidere parietală totală; ex: curtile chinezesti6. Spațiu de tip cutie - cazul închiderii totale,caracterizată prin efectul interiorităţii.

Produce 2 senzatii: de protecţie, izolare, intimitate sau de oprimare, claustrofobieCele 6 structuri claustromorfice îmbracă forme particulare (diferenţieri stilistice) funcţie de aria culturală

în care apar.

Ieşirea din expectativă – impune angajarea mecanismului locomotor; Pătrunderea fizică în ambient şirelaționarea cu mediul este starea itinerantă , în care intră orice fel de acțiune umanăRegimul asimilant - eul trăieşte în mediu într-un dublu schimb cu acesta.

(Imaginarul lucrează sub imperiul a 3 regimuri: expectativ, itinerant şi asimilant)


24/33

24

15. Nivele simultane ale percepției

Imaginarul uman este alcătuit din spațiul perceptiv, spațiul conceptual şi spațiul afectiv. Datale obiectului ajung în interioritatea subiectului direct din spațiul exterior devenit, prin prelucrări psihologice, spațiul perceptiv. Percepția spațială a fost desfăcută analitic astfel unitatea spațiului perceptiv se descompune în 3 momente:

1. ochiul realizează o percepție globală descriptivă imprimându-i un caracter omogen continuu. Acestei percepții î i corespundegeometria euclidiana.

2. eul se revarsă, se proiectează î n exterioritate. Este momentul de proiecție inversă, empatică, căreia î i corespunde geometria

proiectivă cu cele 2 tipuri de transformări: proiecția paralelă şi proiecția conică.3. exterioritatea pătrunde in interioritate, eul se revarsă î n ea şi se naşte o sinteză. Este momentul structural, caruia ii corespundegeometria topologică cu tipul specific de transformare, deformările continue.

Disocierea acestor momente perceptive nu este posibilă î n realitate.

Impactul vizual are loc î n două ipostaze distincte: una statică şi una dinamică.- Percepția statică este acel mod de a privi in care figura este angajată î n ipostaza ei de non-devenire imaginea ca o centralitate

care isi extinde energetic razele spre o limita.

- Percepția dinamică angajează mişcarea şi pune î n evidență 2 tipuri de structuri: formativă şi contextuală.

Educatia vizualitatii duce la constientizarea actului perceptiv.

Sp - spatiul perceput

Sc - spatiul conceptual

Ss - spatiul simbolizant afectivSob - spatiul obiect

Sr - spatiul real

Sn - spatiul natural

- procesul de creatie transfigurează percepțiile, iar obiectul de arhitectură se integrează → un procespermanent de deductie, transfigurare

Sob(spațiul obiect) - filtrat de subiect

- relatia om-natura (mediu): grade diferite de miscare, perceptie, concept.

- ambientul = spatiul perceput, permite o anumita concretețe: - conotatie spiritual

Atitudinea față de opera de artă - perceptivă - pasivă - empatetică (simpatetică): implicare, participare afectivă

- activă - formare de atitudini selective- reactivă - neutră

- ejectivă, respingere- asimilantă, acceptare


25/33

25

16. Modelul imaginar – Imaginarul la Sartre, Piaget, Durand şi Lupaşcu

JEAN PAUL SARTRE JEAN PIAGET GILBERT DURANT ŞEFAN LUPAŞCU

Imaginarul= stare de conştiință Ocularitatea imaginii Imaginarul este simultan obiect sisubiect

Imaginarul este un datum imediat Profunzimea imaginii Libertatea imaginii

Spontaneitatea imaginii Ubicuitatea imaginii Imaginea e simultan reală şi ireală

J.P. Sartre - fenomenolog existențialistPentru Sartre structura triadică a imaginii arată aşa:

1.starea de conştiință: un mod de a fi, de a trăi2.imaginarul = datum imediat: cubului imaginat îi surprindem toate cele 6 fețe, în timp ce cubului real nu îi putem percepe toate fețele 3.spontaneitatea imaginii = capacitatea imaginarului de a face să ființeze forma cerută,dorită. Forma poate să dispară şi să reapară;imaginarul îşi relevă aspectul de a fi sau a nu fi

Jean Piaget – geneticianDistinge 3 faze în modul de formare a imaginarului uman:

1.ochiul percepe entitățile spațiale → spațiul destructurat

2.ochiul construieste rapoarte → structuri asociative, relația dintre entități

3.imaginarul construieşte analogii, similitudini, duce la î nțelegerea spațiului, reduce pluralitatea la o identitate

Gilbert Durand - critic de artă, antropolog ca formație Proprietățile imaginii:

1.ocularitatea = capacitatea omului de a transforma orice fel de senzatie in imagine

-relație inversă (prin sinestezie): vizualizarea muzicii2.profunzimea → relatie puternic condiționată de realitate -conduce la necunoscut, generează stări şi presiuni interne.3.ubicuitatea (=Atribut al divinității de a fi prezent peste tot în același timp)= capacitatea psihicului uman de a se plasa î n diferite planuri î n acelasi timp-ubicuitatea axialitatii: stâlpul casei (sacru) - axis mundi

Stefan Lupascu - filozof românVedea imaginea cu următoarele calități:

1.imaginea interoară este simultan subiect şi obiect.-o stare care defineste ambiguitatea imaginarului

2.libertatea imaginarului: î n formarea imaginii intervin doi termeni: actualitate – potențialitate, î ntr-un fenomen prin care imaginea esteactualizata ca fiind anterior o stare potențială 3.imaginea este simultan reala şi nonreală - imaginea ştie că nu este realitate, dar conştiința conştiinței (?) o trăieşte ca pe o realitate.


26/33

26

17. Teoria axelor şi a formei închise !-3sub.

Verticalitatea, centralitatea şi perimetralitatea sunt expresii/structuri/arhetipuri imaginare aleregimului expectativ Regimul expectativ dechide arhitecților 3 mari probleme: TEORIA AXELOR (aplicăm prin ea judecăți de ierarhizare), TEORIA MONUMENTALITĂȚIIşi TEORIA FORMEI ÎNCHISE.

Teoria axelor se bazează pe relația dintre starea dispozițională şi cea situațională. La o fereastră dispunerea şprosurilor pe orizontală dă impresia de deschidere, în dimp ce dispunerea lor pe verticală are efect de închidere aspațiului. Prin urmare teoria axelor trebuie începută de la relația corporalității umane cu mediul. Prin rotirea capului şi cu ajutorul axelor vizualeomul controlează spațiul care capătă, în acest fel, o structură.

În mod automat, comportamentul omului generează frontalitatea şi flancurile.

Axele vizuale

- se percep vizual

- simțite ca date obiective.

- vorbim despre axa pătrătului, axa triunghiului, axa pieței deşi ea nu aparține figurii în sine.

- aceste axe sunt proiecțiile psihologice ale axei vizuale proiectate de om

!- în culturi diferite axele-trăiri şi întruchipări plastice diferite.

- Ex. – Acropola Atenei – după ce urci, perspectiva înseamnă trăire spirituală;

- Ex. - combinație cu perspectiva greacă= persp. renascentistă – aduce oprirea ca stare de meditație şi centru de interes;

- Ex. – templele antice egiptene – procesiune, perspectivă de capăt susținută de un traseu ritmat.

Axa funcțională - se percep doar daca sunt parcurse (ex –teatre- 2 fluxuri –public +actori ;;; fluxul de producție)

- rezultanta unei judecăți de valorizare

- ierarhizare a funcțiunilor

Axa conceptuală

- nu se percep ex- axa transcendentă

- surprind omul în interioritatea lui - sunt trăite ca o evoluție pe traseul verticalei:

Ideea fundamentală =axioma

Idei argument

Idei operant

proiect

TEORIA FORMEI ÎNCHISE

Terminarea pe verticală a volumului- a impus cornişa, aticul, frontonul, cupola – ca mode de rezolvare a terminalității

- acoperişul-terasă contrazice structura acoperişului

Întoarcerea pe colț - este rezolvarea marginalității în plan vertical - colțurile întărite, contraforții, marcarea colțului / arh. Modernă – anularea colțului

Ancadramentul - mod de a trata golul

Prioritatea frontalității, expresia monumentalității – dominantă, contrast, simetrie Articularea volumelor – volume majore şi volume minore – de fapt ierarhizare Motivul central, mulurile

- relația cu terenul – tectonica – arh. Modernă a contrazis acest principiu - traveația verticală –ritmare a fatadei- traveația orizontală – apare după modernism;- ferestrele bandă contrazic traveația verticală.


27/33

27

18. Limbajul culturii şi al tehnicii. Distanțarea

- ruperea de natură – distanțare a capacităților umane

- dezvoltarea culturii şi a civilizației

- tendința de a exporta din endosomatic în exosomatic

- scrierea

– apare când vorbele nu mai erau de ajuns

- în piatră – pt. a lăsa moştenire generațiilor viitoare

- primele scrieri – greu de descifrat

3 etape ale existenței umane:

- perpetuarea speciei – hrană şi înmulțire

- folosirea manualității, animalelor, forței apei şi vântului

- tip de viață „maşinal” – clădiri ce servesc unui scop

- forța motrică – apariția tehnicii – electricitatea, becul, automobilul, cumunicarea la distanță

- gândirea abstractă – interfață între cultură şi civilizație – ex. Opera lui

Documents

Compozitie Arh Matei