ANEXĂ PROIECT

AMENAJAREA ZONEI DE INTRAREÎN CÂMPUL FLORICOL AL STAȚIUNII

DIDACTICEV. ADAMACHI DIN CADRUL U.S.A.M.V. IAȘI

Roşu Claudiu- PetruGrupa 469

An IV

CUPRINS

Partea I:

1. Condiţii naturale ale zonei amenajate 1.1. Amplasarea terenului1.2. Condiţii pedologice1.3. Condiţii climatic1.4. Vegetaţie existent

2.Condiţii social-economice 3. Memoriu justificativ

3.1. Bilanţul suprafeţelor 3.2. Analiza estetică a vegetaţiei existente 3.3. Prezentarea şi justificarea soluţiei generale de amenajare 3.4. Principii de compoziţie folosite la proiectare 3.5. Circulaţia şi funcţionalitatea compoziţiilor 3.6. Vegetaţia propusă 3.6.1.Descrierea speciilor folosite în compoziţiile vegetale 3.6.2.Justificarea folosirii vegetaţiei propuse în amenajare

Bibliografie

Partea II (Piese desenate) :

1. Plan general de amenajare 1: 1002. Plan detaliat de amenajare 1: 50

1. Condiţii naturale ale zonei amenajate

1.1. Amplasarea terenului

Ferma horticolă "V. Adamachi" este o componentă a Staţiunii Didactice a

Universităţii de Ştiinţe Agricole şi de Medicină Veterinară Iaşi, căreia îi este subordonată

administrativ şi managerial şi este situată pe versantul adiacent Dealului Copou,

integrându-se în zona de silvostepă a Podişului Moldovenesc. Faţă de universitate, ferma

se află la o distanţă de 200 m Nord - Vest şi înglobează terenul agricol dintre Grădina

Botanică şi Liceul "V. Adamachi".

Staţiunea Didactică „V. Adamachi" din cadrul U.S.A.M.V. „Ion lonescu de la

Brad"- Iaşi a luat fiinţă în anul 1975 prin HCM nr. 15, când toate institutele agronomice

din ţară au fost dotate cu baza tehnico-materială necesară instruirii studenţilor în condiţii

de producţie şi efectuarea de cercetări în domeniul agriculturii. Suprafaţa deţinută de

Staţiunea Didactică este de 509 ha teren agricol, producţia şi cercetarea fiind organizate

în cadrul a trei ferme cu profil diferenţiat, corespunzător specializărilor de pregătire. Baza

tehnico-materială cuprinde construcţii productive şi de interes general, plantaţii viticole şi

pomicole, mijloace mecanizate pentru executarea lucrărilor agricole. Ferma horticolă nr.

3 „V. Adamachi" a S.D. este amplasată în partea de NV a Municipiului Iaşi, fiind

încadrată între coordonatele geografice de 47°10' - 47°15' latitudine nordică respectiv, de

27°30' longitudine estică.

1.2. Condiţii pedologice

Relieful şi microrelieful terenului se diferenţiază prin forme pozitive şi negative,

formate din: platouri largi cu panta de 2-3%, versanţi cu panta de 10-25% şi văi înguste,

cu altitudini cuprinse între 80 m şi 180 m. Gruparea terenului agricol pe principalele

forme de relief şi categorii de pantă, a evidenţiat următoarea distribuţie: 22 ha sunt situate

pe platouri, versanţi şi văi cu panta de 0-10%; 21 de ha pe versanţi cu panta de 10-15% şi

11 ha pe versanţi cu panta de 15-25%. Expoziţia celor trei versanţi din fermă este diferită,

această particularitate a facilitat prezenţa unor aspecte de microclimat prin apariţia

îngheţurilor şi brumelor.

Sub aspect geologic, ferma didactică, este aplasată într-o regiune cu structură de

platformă, ceea ce înseamnă că straturile naturale de roci nu sunt cutate, ci apar sub

forma unor pânze înclinate uşor către S-E. Peste acestea urmează roci sedimentare de

vârste din ce în ce mai noi până la suprafaţă, iar ultimele fiind depuse sub formă de

complex de argilă şi marne cu intercalaţii de nisipuri fine, de apele mării sarmaţiene. Pe

unele terase, complexul argilo-mărnos este acoperit de luturi loessoide.

Substratul litologic

Este reprezentat prin marne sarmaţiene luto-argiloase, în diferite stări de

salinizare. Pe unele pante mai erodate se observă petice de soluri salinizate de coastă

denumite de N. Bucur (1960) soluri salifere. Aceste soluri sunt formate pe marne mai

puternic salinizate ieşite la suprafaţă. Partea înaltă a dealului Copou este acoperită de

depozite de luturi loessoide, aduse şi depuse de Bahlui, formând terasa superioară a

acestuia.

Din analiza condiţiilor de formare a solurilor din cadrul centrului pomicol Copou,

rezultă că solurile s-au format sub influenţa climei de silvostepă, reliefului deluros,

rocilor, vagetaţiei lemnoase şi ierboase, apelor subterane şi de suprafaţă precum şi a

intervenţiei antropice. Din punct de vedere morfologic deosebim următoarele tipuri de

sol: cernoziom degradat format pe luturi loessoide, cernoziom degradat format pe marnă,

sol cenuşiu de pădure şi soluri salifere.

În cadrul fermei didactice ,,V. Adamachi” Iaşi predomină cernoziomul cambic.

Acest tip de sol are o textură luto-argiloasă, cu un conţinut al fracţiunii granulometrice de

argilă ce variază între 33,3 şi 38,2 %. În funcţie de sistemul de întreţinere al plantaţiilor,

ogor negru sau înierbare de durată, structura este granulară, respectiv poliedrică

subangulară mijlocie. Frecvenţa cea mai mare a macroporilor, coprolitelor şi

cervotocinelor se înregistrează la înierbarea de durată, unde activitatea râmelor

(Lumbricus terrestris L.) este mai intensă. Numărul mare de macrospori rezultaţi în urma

activităţii organismelor, a descompunerii rădăcinilor de plante şi continuitatea porilor,

măresc permeabilitatea solului şi viteza de infiltrare a apei provenită din precipitaţii.

Reacţia solului este slab alcalină, valorile pH-ului fiind cuprinse între 7,5 şi 8,2.

Valoarea maximă a pH-ului se înregistrează la nivelul orizontului de acumulare a

carbonatului de calciu.

Conţinutul solului în humus se încadrează în intervalele 0,54 - 5,60 % la

înierbarea de durată şi 0,86-2,90 % la ogor negru. Valori mai mari înregistrate la

înnierbarea de durată, în special pe adâncimea de 0-19 cm, se datorează aportului

însemnat de materie organică reprezentată de sistemul radicular al plantelor perene,

precum şi a părţilor aeriene ce rămân la suprafaţa solului, cu rol de mulci după cosire.

Valorile conţinutului în azot total s-au corelat în general cu cele de humus.

Distribuţia pe profil a azotului total la înierbarea de durată, evidenţiază rolul plantelor

perene în fixarea azotului, contribuind la diminuarea pierderilor prin levigare.

Conţinutul de potasiu mobil se încadrează în intervalul 173-405 ppm, în timp ce

fosforul mobil are valori de 6-37 ppm. Solul pe care a fost amplasată experienţa şi în care

s-au efectuat observaţiile, este cernoziom cambic (tip ce ocupă 80% din suprafaţa

fermei), ce prezintă o morfologie de tipul Ap-AmD1-A+B-Bv1, iar principalele

caracteristici sunt prezentate în tabel.

Distribuţia fracţiunilor granulometrice, a carbonatului de calciu şi a humusuluipe profilul cernoziomului cambic

Granulometric fraction distribution, calcium carbonate and humus on a cambic chernozem profile

Adâncimea(cm)

Or. Ped.

Fracţ. granulometrice (mm, %) Humus

(%)pH

CaCO3

(%)0.02 - 0.2

0.002 -002

< 0.002

0 1 2 3 4 5 6 70-12 Ap 36,85 24,8 38,35 3,52 6,55 -12-38 AmD1 42,15 22,5 35,35 3,24 6,64 -38-48 A+B 40,55 23,75 35,7 2,15 6,9 1.448-63 Bv1 41,85 24,55 33,6 - 7,3 3,27

În concluzie, solul participă din plin, prin proprietăţile lui, la dezvoltarea plantelor

şi la calitatea producţiilor pomicole din această zonă.

Relieful, destul de accidentat şi predominanţa suprafeţelor în pantă, fac ca apele

pluviale şi cele provenite din topirea zăpezilor, să se scurgă repede pe o serie de suprafeţe

de scurgere îndreptate către văile apropiate şi transportate apoi mai departe în Valea

Cârligului, Valea Rufenilor şi Valea Rediului.

Conţinutul mare de argilă al solului ajută la îmbibarea lui cu mai multă apă, dar şi

la uscarea rapidă a acestuia. Alternanţa scurtă şi repetată de zile liniştite şi zile cu vânt,

face ca uscarea solului primăvara să se facă în scurt timp.

Apele subterane ies la suprafaţă în izvoare de coastă şi în izvoare de văi, cu un

debit variabil.

Izvoarele de coastă alimentate din pânzele de apă freatică de deasupra păturilor de

marnă, mai impermeabile provoacă la schimbările de pantă mai abrupte denivelări de

teren, alunecarea, fragmentarea şi vălurarea coastelor. Apele din izvoarele de coastă şi de

vale au un conţinut de cloruri şi sulfaţi destul de ridicat, astfel, cu timpul, straturile de sol

de la suprafaţă se salinizează prin concentrarea apei în săruri, datorită evaporării. Apele

din izvoarele de coastă au provocat şi întreţinut salinitatea locală a coastelor şi salinizarea

solului din văi. Se recomandă captarea apei din izvoarele de coastă spre a opri şi

preîntâmpina alunecările de teren.

1.3. Condiţii climatice

Clima unei regiuni se caracterizează prin valorile medii normale ale tuturor

elementelor şi fenomenelor meteorologice calculate pe o perioadă îndepărtată. Acţionarea

în complex a indicatorilor climatici dintr-un anumit ecosistem, creează posibilitatea

stabilirii unor relaţii funcţionale exprimate prin indici ai căror valori reliefează gradul de

extindere în cultură a speciilor pomicole din zona analizată.

Regimul termic

Temperatura este un factor limitativ pentru toate speciile pomicole şi are un rol

determinant în ceea ce priveşte desfăşurarea proceselor vitale ale plantei: absorbţia şi

transportul nutrienţilor, fotosinteza, respiraţia activitatea enzimatică etc. influenţând

astfel parcurgerea perioadei de repaus şi a fenofazelor de creştere şi fructificare a

pomilor.

Valoarea medie anuală a temperaturii multianuale la Iaşi în perioada 2001-2010

este de 10,4 0C (tabelul 4.2.) luna cea mai rece a anului fiind ianuarie cu – 2,33 0C, iar

cea mai călduroasă, luna iulie, cu temperatura medie anuală de 22,29 0C. La suprafaţa

solului minima absolută coboară până la – 35 0C.

1.4. Vegetaţia existentă

Vegetaţia existentă este formată din specii floricole cultivate şi destul de bine

întreţinute, însa nu este facută o sistematizare concretă a zonei. Vegetaţia spontană nu

este intr-o formă destul de bună, formată din specii neîngrijite. Dintre speciile existente

menţionăm: Hibiscus syriacus, Cotinus coggygria royal purple, Cyperus alternifolius,

Imperata cilindrica, Festuca glauca, Aster novi-belgii, Alyssum maritimum, Rudbeckia

fulgida și Iris pseudacorus.

2. Condiţii social-economice

Acest spaţiu pe care urmeză sa-l amenajăm reprezintă proprietata unei instituţii de

învaţământ universitar, care deserveşte ca spaţiu de recreere pentru studenţii acestei

instituţii. Spaţiul va mai avea şi uz didactic, fiind şi un exemplu pentru noii studenti. În

acest spaţiu nu vor avea acces decât studenţii şi personalul facultaţii.

3. Memoriu justificativ

3.1. Bilanţul suprafeţelor

Suprafaţa totală : 730.4 m2

Suprafaţa verde (Sv) totală+ suprafaţa bazin (Sb) : 350 m2

Suprafaţa construită (Sc) totală : 340,40 m2

Suprafaţa parcelă 1 : 23,25 m2, dintre care:

Sv=17,25 m2

Sc= 6,00 m2

Suprafaţa parcelă 2 : 102,56 m2, dintre care:

Sv=100,00 m2

Sc=13,00 m2

Sb= 1,60 m2

Suprafaţa parcelă 3 : 243,00 m2, dintre care:

Sv=236,60 m2

3.2. Analiza estetică a vegetaţiei existente

Vegetaţia existentă nu se prezintă în cea mai bună formă posibilă, iar dispunerea

ei nu a fost facută după criterii peisagistice bine stabilite. Unele dintre aceste specii pot fi

păstrate şi puse în valoare prin asocierea cu specii noi. Vegetaţia dispusă în jurul

bazinului este neuniformă şi nu pune în valoare prezenţa apei printre aceste elemente,

astfel se crează o discordanţă. Se propune îndepartarea speciilor degarnisite.

3.3. Prezentarea şi justificarea soluţiei generale de amenajare

Spaţiul care urmează a fi amenajat este o suprafaţă plană.Soluţia aleasă constă în

amenajare unui spaţiu care în prezent nu este bine pus la punct. Destinaţia prioritară a

terenului va fi cea de odihnă şi recreaţie a studenţilor.Amenajarea va îndeplini funcţia

sanitară şi cea decorativă. Spaţiul bazinului a fost recondiţionat, vegetaţia fiind înlocuită

cu nuferi. A fost amplasată o pergolă cu locuri de stat pentru a deservi şi la învăţat.

Gazonul, aflîndu-se într-o stare mai puţin bună, a fost reînsamanţat, iar zona traseului a

fost dalată corespunzător. Porţiunile de teren au fost plantate cu specii floricole care să

menţină decorul pe toată perioada anului.

3.4. Principiile de compoziţie folosite la proiectare

Amenajarea se face ţinând seama de un anumit principal de compoziţie valabil

pentru toate stilurile:

- stabilirea   proporţiei   (principiul   proportionalităţii)   corespunzătoare

diferitelor părţi faţă de ansamblu şi a detaliilor faţă de elementul dominant al

compoziţiei. Proporţia s-a realizat în plan orizontal.

- centrului de compoziţie i se subordonează toate celelalte elemente ale compoziţiei. Axa

principală duce la centrul de compoziţie.

- înlăturarea monotoniei cât şi evitarea unei mari varietăţi de forme şi culoare. Tonurile

deschise realizate prin plantarea florilor.

- principiul functionalităţii. Acest principiu s-a realizat prin dispunerea elementelor care

corespund cerinţelor, funcţiilor într-o compoziţie organică.

- principiul compatibilităţii. Pentru a fi compatibile cu locul unde este amplasată

amenajarea s-a optat pentru următoarele funcţii: acces dalat, relaxare, odihnă,compoziţii

florale divers colorate ,pergolă şi bazin decorative.

- principiul unităţii. Acest principiu presupune o multitudine contopită bazată pe o

concepţie dominantă care realizează legătura între părţile componente într-un întreg şi în

acest mod se obţine în final unitate în diversitate.În această amenajare, ca principii, se

evidențiază compoziţia de culori, contrastul, echilibrul, simetria, asimetria, proporția sau

ritmul. De toate acestea trebuie să ținem cont în decorarea unei zone, stabilind relații cu

diverse efecte între petele de suprafață plană și elementele spațiale, creând astfel diferite

compoziții.

3.5. Circulaţia şi funcţionalitatea compoziţiilor

Circulaţia în cadrul spaţiului amenajat se face pe poarta de acces principală, cea

de la stradă, iar toate compoziţiile excluzând zona 1 sunt amplasate pe partea dreaptă.

Traseul către pergolă şi locurile de stat se face printr-o succesiune de dale înierbate.

Materialul utilizat pentru realizarea (pavarea) aleilor este piatra.

3.6. Vegetaţia propusă

3.6.1. Descrierea speciilor folosite în compoziţiile vegetale

Acer palmatum

Begonia semperflorens

Clematis niobe

Nigela damascena

Tulipa gesneriana

Narcissus pseudonarcissus

Aster novi-belgi

Iris hollandica

Iris sibirica

Salvia splendens

Coreopsis maritima

Cosmos bipinatus

Hosta plantaginea

Yuca filamentosa

Lavandula angustifolia

Hibiscus syriacus

Tagetes patula

Antirrinhum majus

Nymphaea alba

Gazonul va fi realizat din plante rustice rezistente la călcat şi care nu sunt pretenţioase la

expoziţie.Plantele care vor alcătui peluza sunt:

- Festuca - plantă perenă care are o durată relativ mare de viaţă, rezistenţă

medie la călcat şi dă un covor vegetal fin.

- Poa - plantă perenă care dă un covor vegetal rezistent la călcare dar cu un

aspect mai grosier.

- Lolium - cu specia perenne - instalare şi creştere rapidă, rezistenţă relative bună la

călcare, dă un covor destul de fin.

3.6.2. Justificarea folosirii vegetaţiei propuse în amenajare

În cadrul acestei amenajări am ales o vegetaţie care prin asocierea culorilor şi a

portului crează o armonie deosebită. Influenţa vegetaţiei asupra sănătăţii poate fi directă

şi indirectă. Vegetaţia a fost dipusă în stil liber peisager încercandu-se să se creeze pete

de culoare pe acel spaţiu verde monoton. În spatele parcelei 3, ca şi cap de perspectivă al

compoziţiei am sugerat să se planteze un arbore care pe langă faptul că este decorativ,

acesta desăvârşeşte compoziţia. Amenajările peisajere imprimă unui anumit teritoriu o

deosebită valoare decorativă, apreciată prin satisfacţia pe care o realizează omul faţă de

vegetaţie care datorită componentelor (tulpini, ramuri, lujeri, flori, fructe, seminţe), dau

impresia unui lucru bine organizat; unui lucru compus în care părţile se subordonează în

mod armonios pentru a pune în evidenţă fiecare compoziţie ceea ce înseamnă frumuseţe.

BIBLIOGRAFIE

SANDU Tatiana, 2012 – Lucrări practice – Arboricultură ornamentală

SANDU Tatiana, 2007 – Arboricultură ornamentală, Editura Ion Ionescu de la Brad, Iaşi

POPESCU V.; CHIRA Lenuţa; DEJEU L, 2007 – Producerea materialului săditor pentru legume, pomi şi viţă de vie, Editura M.A.S.T.

MILESCU I,; A. SIMIONESCU; G. ROŞIANU, 1997 – Cartea pădurarului, Editura Muşatinii, Suceava

Referinţe online:

http://amfostacolo.ro/temperaturi.php?in=botosani-romania&sid=1342

http://www.weatherbase.com/

http://www.profudegeogra.eu/

http://www.kmaik.lt/

http://www.agrias.ro/

http://www.pomifructiferi.ro/