Compunere-latina

Desi e dimineata soarele arde sus pe cer,niciun nor ,oricat de mic nu se incumeta sa dea ochii cu soarele ce dogoreste.il privesc pe pufi si ma gandesc cat de mic era acum ceva timp si cat de mult a crescut,cate veri frumoase ca acestea am petrecut impreuna si cate vom mai petrece sper eu. desi a crescut el a ramas acelasi catel micut care nu pare deloc infricosator sau dur.m-am hotarat sa mergem impreuna adica noi doi si denisa prietena cea mai buna la o plimbare prin parc pentru a profita de vremea frumoasa de afara.fericiti de aceasta iesire ne-am echipat cu apa si am pornit.pufi si denisa au ramas pe o banca in mijlocul parcului iar eu am pornit spre gradinita din apropierea parcului pentru a admira florile frumos mirositoare si colorate.in fata mea a aparut un caine mare care a inceput sa latre la mine si sa se uite cu o fata dura.m.am speriat dar am incercat sa ma calmez nevrand sa.l supar si mai rau,cainii simtind foarte repede cand o persoana este speriata.mai multa lume se stransese in jurul nostru dar nimeni nu intervenea . dintr-o data a aparut pufi care a incercat sa latre la el foarte tare reusind sa-l faca pe dulaul rau sa plece. Atunci mi-am dat seama ca micul meu catel a crescut si mi-a demonstrat ca imi este cel mai devotat prieten reusind sa ma salveze in timp ce niciun alt om din jur nu a incercat asta.

Desi e dimineata soarele arde sus pe cer,niciun nor ,oricat de mic nu se incumeta sa dea ochii cu soarele ce dogoreste.catelul meu abner este foarte trist.pentru a-l inveseli m.am gandit sa mergem impreuna in parcul din apropierea casei pentru a ne plimba si juca.am inceput sa admir florile frumos mirositoare si colorate din gradinita parcului,luandu.mi ochii pentru un moment de la abner.cand mi.am intors privirea acesta nu mai era langa mine.am inceput sa.l strig si sa.l caut prin tot parcul. Nicio urma de el. m.am intors acasa dupa lungi cautari. fiind foarte trista,nu ma puteam opri din plans si ma gandeam ca poate nu.l voi mai revedea niciodata dar nu m.am oprit din sperat si mai mult ca niciodata imi doream sa.l caut pe cel care m.a ascultat mereu si care chiar daca nu putea sa vorbeasca simteam ca ma sustine. Urmatoarea zi am inceput sa lipesc afise prin tot cartierul cu poza lui sperand ca.l voi gasi. dar nu a fost asa. Au trecut mai multe zile si imi pierdusem orice speranta ca.l voi putea gasi pe abner. dar cineva a sunat la usa mea. Am deschis foarte trista dar fata mi s.a luminat instantaneu cand abner a sarit in bratele mele. acesta a fost adus de o doamna care a vazut afisul si care il gasise pe abner in parc si l.a luat cu ea crezand ca acesta a fost abandonat . i.am multumit doamnei ca a avut grija de el in toata aceasta perioada si ca a avut bunavointa de a mi.l inapoia. dupa scurt timp am ramas doar eu cu abner si am inceput sa ne jucam prin toata casa fericiti ca ne.am reintalnit. i.am promis ca niciodata nu.mi voi mai lua ochii de la el si ca mereu vom fi impreuna si de nedespartit. Aceasta intamplare m.a invatat sa ma bucur mai mult de cei din jurul meu pentru ca intr.o secunda acestia pot disparea lasandu.ma trista cu gandul la ei.