Rsfoind albumul meu de fotografii, privirea mi se oprete
struitoare asupra uneia. Pentru un necunoscut aceast poz ar prea
banal: un grup de copii n jurul unei femei, dar pentru mine ea are
o semnificatie deosebit. mi amintete de prima zi de coal, de primii
mei colegi i mai ales de aceea care a fost a doua mam i creia inima
mea i-a rezervat un locor de unde niciodat nu va putea disprea:
nvtoarea mea! Mi-o amintesc aa cum era n acea dimineata de 15
septembrie. Aveam pe atunci aprope apte ani i eram puin intimidat
de mulimea de elevi din curtea colii. Am cunoscut-o n dimineaa
aceea de toamn aurie n care ntreaga natur era dominat de maroul
rocat al frunzelor i de miresmele tomnatice ale pomilor din
prejur.Cu ct dragoste i grij ne-a adunat n jurul ei pe noi,
bobocii, ca o cloc ce-i adun sub aripa ei puii. Acum, dup atia ani
chipul ei mi apare aievea. Era o femeie nalt, brunet. Bretonul tiat
drept deasupra frunii, a sprncenelor uor arcuite revrsa umbre peste
sclipirile ochilor de safir. Ochii ei mari si expresivi te nvluiau
ntr-o privire cald, ginga, duioas. Avea un suflet de aur.
ntotdeauna a tiut s se apropie de noi. Chiar din primele zile am
nceput s o iubim. Cu ct rbdare ne-a nvat s scriem i s citim. i ce
bine a tiut s ne fac s ndrgim istoria rii, s nelegem tainele
naturii, misterele cifrelor. Ne-a nvat s fim cinstii, s preuim
munca, s ne facem datoria. Mi-a rmas vie n minte acea zi de coal de
la sfritul clasei a IV-a, ultima zi pe care o petreceam mpreun. i
ea i noi copiii plngeam! Nu e uor s te despari de o fiin drag dup
patru ani petrecui mpreun, zi de zi, ceas de ceas! Cte amintiri
frumoase mi struie n minte i n suflet din aceti patru ani.
