1

INTRODUCERE

LOCUL ŞI ROLUL COMUNICĂRII ÎN CONSILIERE

“LA ÎNCEPUT A FOST CUVÂNTUL”. Această propoziŃie

fundamentală a culturii universale identifică fără echivoc nu numai natura a tot ce există, din perspectiva majorităŃii doctrinelor religioase ale omenirii, ci şi natura nemijlocit umană a existenŃei. Omul nu poate exista în afara cuvântului. Sensul începe întotdeauna cu numele dat realităŃii, iar percepŃia sensului începe cu cel mai elementar act de comunicare. Un om se pune de acord cu alt om şi împreună numesc realitatea, dându-i sens. Parafrazând un celebru dicton existenŃial, “dacă comunicare nu e, nimic nu e”. Această “punere-de-acord” asupra sensului a ceea ce ne înconjoară, integrată într-o paradigmă comunicaŃională de tip behaviorist, ne trimite cu gândul la natura, structura şi mecanismul de funcŃionare comunicării în cadrul activităŃii de consiliere psihologică şi educaŃională, tema centrală a prezentei lucrări. O temă pe cât de fascinantă, pe atât de puŃin studiată, mai ales în literatura de specialitate românească. Aceasta a fost, în ultimă instanŃă, şi motivaŃia pentru care am răspuns provocării, alegând o temă atât de complexă, care trimite inevitabil la interdisciplinaritate. În lucrare se întâlnesc informaŃii din domeniul ştiinŃei managementului cu cele din domeniul psihologiei, sociologiei, ştiinŃei comunicării, semiologiei şi economiei politice, presupunând şi serioase cunoştinŃe militare de stat major.

Prin structura şi conŃinutul lucrării am căutat să dăm răspunsurile sugerate de toate aceste domenii ale cercetării unor întrebări de mare actualitate pentru relaŃiile interumane ale mileniului trei, un mileniu care începe printr-un adevărat “big-beng” al comunicării:

• Care este locul şi rolul comunicării în consilierea psihologică şi educaŃională şi cum pot consilierii asigura creşterea calităŃii activităŃii lor prin comunicare?

• Cât de veridice sunt informaŃiile vehiculate prin comunicare şi cum influenŃează acestea acurateŃea comunicării în activitatea de consiliere?

• Cum acŃionează, de fapt, comunicarea în diferitele activităŃi de consiliere şi cum putem contracara influenŃele negative ale unei comunicări defectuoase?

Răspunsurile la aceste întrebări presupun, mai întâi, edificarea asupra conŃinutului, semnificaŃiei şi mecanismului de funcŃionare a comunicării, în general, şi apoi a comunicării în consiliere, în special. Folosul înŃelegerii mecanismelor comunicării pentru consilierea psihologică şi educaŃională este dublu:

2

• Pe de o parte, el se materializează în înŃelegerea de către consilier a influenŃei mediului comunicaŃional asuprea existenŃei, structurii psihice, problemelor psihologice şi educaŃionale ale persoanei sau grupului-Ńintă. Comunicarea poate produce deopotrivă entuziasm sau angoasă, echilibru sau tulburare, fericire sau nefericire etc. Vorbind despre influenŃa factorilor determinanŃi ai comunicării asupra comportamentului, Jean-Claude Abric le prezintă sub forma a două forŃe: pozitive şi negative, imaginând următoarele scheme funcŃionale: (26, p. 17)

„ForŃe pozitive –tensiuni pozitive-comportament de apropiere” ForŃe negative-tensiuni negative-comportament de evitare” • Pe de altă parte, se materializează în înŃelegerea de către consilier a

modului de utilizare a valenŃelor comunicării în activităŃile sale specifice. „În procesul consilierii… – spune Mihai Jigău – toate aceste aspecte îşi au importanŃa lor în practica ascultării active, a emiterii de mesaje semnificative şi cu valoare ridicată de persuasiune …” Autorul recunoaşte că „cu dificultate ar putea fi găsite unele aspecte ale consilierii… care să nu poată fi incluse procesului de comunicare” (27, p. 195-196)

Bine stăpânită în toate dimensiunile ei, comunicarea este un instrument indispensabil al consilierii, vehiculul acesteia, iar noi va trebui să demonstrăm acest lucru în desfăşurarea cursului.

3

Capitolul întâi: COMUNICAREA – DELIMITĂRI CONCEPTUALE În nici un domeniu al vieŃii şi activităŃii umane existenŃa şi manifestarea omului ca fiinŃă socială nu este posibilă fără comunicare. Comunicarea dă sens şi finalitate intenŃiilor, dorinŃelor, aspiraŃiilor, atitudinilor şi acŃiunilor noastre, le face inteligibile pentru ceilalŃi, în aceeaşi măsură în care fiecare dintre noi percepem modul de manifestare al celorlalŃi faŃă de noi prin comunicare. Natura şi modul de manifestare a relaŃiilor de comunicare dintre oameni sunt atât de diversificate, atât de complexe şi de structurate, încât putem spune că omul trăieşte, de fapt, într-un mediu comunicaŃional omniprezent, care-i structurează şi-i afectează viaŃa în fiecare clipă.

În raportul prezentat la UNESCO de Sean McBride, acesta face următoarele aprecieri: “comunicarea susŃine şi animă viaŃa. “Prin ea gândirea se traduce în faptă şi sunt reflectate toate emoŃiile, toate nevoile omului, de la cele mai simple gesturi, care garantează continuitatea vieŃii şi până la manifestările supreme ale creaŃiei – sau ale distrugerii”. Părerea autorului, ca un corolar al imaginii sale despre comunicare este că “comunicarea devine imaginea pe care societatea şi-a creat-o despre sine”.[4, p.10]

Marin Aiftincă susŃine, şi el, cu deosebită fervoare, ideea caracterului atotcuprinzător al comunicării: “comunicarea este inerentă existenŃei; este o formă a universalităŃii”; “comunicarea reprezintă o caracteristică fundamentală a existenŃei umane”.[1, p.40]

Denis McQuail este la fel de categoric în susŃinerea caracterului atotcuprinzător al comunicării. Citându-l pe Edward Sapir, acesta observă că “…orice structură culturală, orice act individual care Ńine de comportamentul social implică, într-un sens explicit sau implicit, comunicare”. [13, p. 18]

În actul comunicării, însă, nu totdeauna omul se poate orienta coerent, logic, precis şi stabil, existând numeroase evenimente comunicaŃionale care-i tulbură echilibrul prin lipsa lor de consistenŃă şi veridicitate, prin caracterul lor denaturat, în raport cu faptele reale, precum şi prin influenŃa lor negativă asupra orientării omului în mediul social. În categoria acestora intră şi adevărate tornade informaŃionale cu efect negativ, distructiv, producând uneori grave prejudicii în viaŃa şi activitatea oamenilor, în rchilibrul lor psihologic, emoŃional.

Cunoaşterea esenŃei şi mecanismului comunicării, precum şi a locului şi rolului tehnicilor de comunicare în consiliere este, de aceea, un demers deosebit de util în activitatea de consiliere psihologică şi educaŃională.

1.1. Comunicarea. Definire, descriere

1.1.1. DefiniŃii ale comunicării Aşa cum susŃin majoritatea autorilor de lucrări de specialitate, elaborarea

unei definiŃii suficient de precise, care să cuprindă toate aspectele fenomenului este extrem de dificilă. Fiecarer autor defineşte comunicarea în funcŃie de

4

contexte determinate, de perspectiva ştiinŃifică, precum şi de modelul de comunicare avut în vedere.

Denis McQuail, în lucrarea “Comunicarea”, observă că un autor din acelaşi domeniu, Dance, a descoperit 15 tipuri de definiŃii, astfel încât asumarea uneia sau alteia este greu de decis. Doi cercetători americani au inventariat nu mai puŃin de 120 de definiŃii. [13, p. 15]

Tocmai de aceea, ne vom orienta exclusiv după acele definiŃii care sunt mai aproape de expresia românească a termenului şi deci mai aproape de înŃelegerea noastră.

Termenul “a comunica” are, în DicŃionarul explicativ al limbii române, sensul de “a face cunoscut, a da de ştire, a informa, a înştiinŃa, a spune”, dar şi “a se pune în legătură, în contact cu …”. [24, p. 179] Din primul sens desprindem nemijlocit ideea de act liniar, între un comunicator şi un receptor; cel de-al doilea sens situează comunicarea într-un context mult mai larg, acela al interacŃiunii dintre oameni. Acelaşi înŃeles are şi definiŃia dată în DicŃionarul de filosofie, având ca autor pe Didier Julia: “relaŃie între persoane”, o relaŃie preponderent lingvistică, dar care nu se reduce la aceasta, ci cuprinde totalitatea formelor de expresie umană codificate în limbaj. [9, p. 57]

În cartea lui Horst Rückle, “Limbajul corpului”, se formulează o definiŃie extrem de scurtă: “comunicarea reprezintă schimbul de informaŃii”. Autorul consideră că aceasta “presupune interacŃia socială, prin utilizarea modurilor de comportare înnăscute sau dobândite, precum şi existenŃa unor semnale verbale sau nonverbale care sunt emise şi recepŃionate conştient sau inconştient.” [18, p. 49]

Denis McQuail, în opera citată, defineşte comunicarea ca un “transfer ordonat de semnificaŃie”. [13, p. 29] Este o definiŃie simplă, dar din aceasta reŃinem un termen specific teoriei comunicării, semnificaŃia.

În cartea lui Gary Johns, “Comportamentul organizaŃional”, găsim o definiŃie care încearcă o maximă generalizare: “Comunicarea este procesul prin care se schimbă informaŃii între emiŃător şi receptor” cu precizarea că cei doi poli pot să fie persoane sau instrumente.

Sarcină (1): CăutaŃi, în bibliografie, trei definiŃii ale comunicării, altele

decât cele din curs. 1.1.2. Mecanismul şi modelele comunicării.

Pentru înŃelegerea statutului şi importanŃei comunicării în relaŃiile interumane este deosebit de important să descifrăm mecanismul comunicării, structura intimă şi factorii care fac posibil acest mijloc de înŃelegere între oameni. În literatura de specialitate, mecanismul comunicării se prezintă deosebit de variat, sub forma unor modele comunicaŃionale.

În orice model, însă, sunt prezente, explicit sau implicit, cel puŃin patru elemente : sursa, mesajul, canalul de comunicare şi receptorul. SituaŃiile concrete de comunicare şi modelele sugerate de diferiŃi autori pun în diferite situaŃii speciale sursa şi receptorul, rolul lor poate fi interschimbabil sau chiar

5

identic, dar în structura comunicării prezenŃa lor este inevitabilă. Aceştia sunt partenerii comunicării, mesajul este conŃinutul comunicării, iar canalul de comunicare este vehicolul care duce mesajul de la sursă la receptor (Fig. 1)

CANAL SURSĂ MESAJ RECEPTOR

Fig. 1: Cel mai simplu model de comunicare

Un prag mai înalt de complexitate a structurii comunicării este oferit de

modelul Shannon-Weaver, prezentat de Denis McQuail ca punct de plecare în analiza structurii comunicării.

Sursă codificare Zgomot decodificare destinatar

mesaj transmiŃător semnal receptor mesaj

Fig. 2: Modelul de comunicare Shanon-Weaver

Modelul Shannon-Weaver prezintă mecanismul comunicării, astfel: el “începe cu o sursă, de la care mesajul ajunge la un transmiŃător, unde este codificat într-un semnal, ce poate fi distorsionat de zgomot în drumul său spre receptor, unde este decodificat şi transmis destinatarului.” [13, p. 36]

Din acest model rezultă următoarele etape ale comunicării: 1. Sursa emite un mesaj, cu intenŃia de a-l face sa ajungă la destinatar cu

semnificaŃia pe care aceasta i-o dă. 2. Mesajul este încărcat într-un transmiŃător, care este un dispozitiv

tehnic sau biologic de transmitere (aparat, dispozitiv, vocea umană, gestica, mimica etc).

3. În funcŃie de modul de alegere a transmiŃătorului, are loc codificarea, utilizîndu-se sisteme de coduri adecvate acestuia: - pentru aparate, coduri tehnice; - pentru vocea umană, coduri lingvistice; - pentru dispozitive, coduri imagistice sau sonore; - pentru gestică, coduri nonlingvistice sau paralingvistice etc.

4. Odată codificat, mesajul devin semnal, propriu naturii transmiŃătorului. 5. În drumul lui spre receptor semnalul parcurge un mediu fizic, tehnic,

biologic şi social care poate influenŃa parametrii acestuia fie neintenŃionat, ca urmare a interferenŃelor, obstacolelor naturale sau artificiale neintenŃionate, fie intenŃionat, în sistemele de comunicare concurente (militare, informaŃionale, economice, sportive etc.)

6. InfluenŃele negative ale mediului asupra semnalului sunt, în schema de mai sus, zgomotul..

6

7. Pentru a fi înŃeles de receptor, semnalul este decodificat. Este de la sine înŃeles că dispozitivul de comunicare din schema de mai sus trebuie să fie simetric. Receptorul trebuie să aibă acelaşi sistem de coduri ca şi transmiŃătorul, dacă se poate până la identitate.

8. Odată decodificat, semnalul devine din nou mesaj, de preferinŃă identic cu mesajul iniŃial, fiind perceput de către destinatar. Este de reŃinut faptul că nu este vorba de o identitate de conŃinut sau formă ci mai ales de o identitate de semnificaŃie şi aceasta depinde de cultura, experienŃa şi capacitatea de acces a receptorului la sistemul de coduri utilizate de sursă.

Problema unităŃii de semnificaŃii dintre mesajul emis de sursă şi cel ajuns la receptor este rezolvată de modelul propus de Valentin Stancu ş.a. în lucrarea “RelaŃii publice, succes şi credibilitate” (fig. 3) [20, p. 272]

OS --- ? --- OR OS = OR

SRS CS CR SRR

AS AT MESAJ AR AD

CODIFICARE TRANSMITERE RECEPłIE DECODIFICARE Fig. 3: Modelul comunicării propus de Valentin Stancu

Simboluri folosite: OS : obiectul sursei; SRS : sistemul de referinŃă al sursei; CS : conceptul sursei;

Ceea ce aduce nou acest model, dincolo de centrarea lui pe ideea de eficienŃă a comunicării (OS = OR), este diferenŃierea între obiect şi conceptul obiectului, diferenŃiere care introduce discuŃii semnificative cu privire la relaŃia dintre cei doi termeni. Aceasta implică apelul la mijloacele de analiză proprii semioticii, dintre care am ales, pentru exemplificare, punctul de vedere al lui Umberto Eco, unul dintre cei mai cunoscuŃi semioticieni contemporani.

Din punctul său de vedere, procesele de comunicare sunt eminamente dependente de UN SISTEM DE SEMNIFICARE. Dacă definim “proces de comunicare drept trecerea unui Semnal (ceea ce nu înseamnă în mod necesar un “semn”) de la o Sursă, cu ajutorul unui TransmiŃător, printr-un canal, la un Destinatar (sau punct de destinaŃie)”, atunci sistemele de semnificare sunt coduri

Autorii consideră că o comunicare s-a realizat “când obiectul sursei este congruent cu obiectul receptorului”

AS : simbolurile sursei; AT : aparat de transmisie; AR : aparat de recepŃie; AD : aparat de decodificare.

7

care “cuplează entităŃi prezente şi entităŃi absente”, cu scopul de a face posibilă, la receptor, decodificarea. Procesul de semnificare este procesul prin care "ceva materialmente prezent în raza de percepŃie a destinatarului Ńine locul la altceva”35

Sistemele de semnificare sunt autonome în raport cu obiectele realităŃii, ceea ce exprimă faptul că ataşarea unui concept la un obiect este dependentă doar de convenŃii culturale privind construcŃia acestor sisteme. Aceluiaşi obiect i se pot ataşa mai multe concepte, după limba folosită, obiceiuri, tradiŃii, reguli, convenŃii simbolice etc.

În ceea ce priveşte conceptele utilizate în management, în raport cu obiectele pe care le desemnează, este de reŃinut faptul că ele se constituie într-un adevărat tezaur cultural-ştiinŃific, denumit adesea “cultură managerială”. Gradul de asimilare a acestei culturi influenŃează hotărâtor caqpacitatea de comunicare managerială cu parteneri interni şi externi, de integrare în structuri economice şi social-politice naŃionale, regionale sau mondiale, precum şi orientarea activităŃii interne a organizaŃiei spre valorile specifice acestor entităŃi. Prin urmare, primenirea limbajelor utilizate în managementul contemporan cu concepte, expresii, modele culturale şi comportamentale relativ străine de cultura naŃională este o necesitate impusă nu de modă, sau de nevoia de a face pe plac altora, ci de asigurarea unei înalte eficienŃe a actului managerial.

Pe baza aceleiaşi scheme prezentate mai sus se impune o delimitare a conceptului de mesaj. Prin mesaj, semiotica înŃelege un sistem de semne care poartă cu ele o anumită semnificaŃie. Semnul este, în concepŃiile semiotice, unitatea minimă de semnificaŃie, adică cea mai mică secvenŃă care poate intra într-un proces de semnificare.

Potrivit lui Umberto Eco, “semnul este întrebuinŃat pentru a transmite o informaŃie, pentru a spune sau a indica un lucru pe care cineva îl cunoaşte şi doreşte ca şi ceilalŃi să îl cunoască în aceeaşi măsură. El se inserează deci într-un proces de comunicare de tipul sursă-enunŃător-canal-mesaj-destinatar”. CondiŃia necesară şi suficientă a existenŃei semnului este, după Umberto Eco, existenŃa codului.

Locul semnului într-un sistem de semnificare este sugestiv prezentată de autor prin modelul triadic al semnului, model care are o vechime impresionantă, el fiind sugerat pentru prima dată de filosofii stoici. Cele trei componente ale modelului sunt: semnul sau semnificantul (seimaion), conceptul sau semnificatul (semainomenon) şi obiectul sau referentul (tynchanon)

semnificat semnificant referent Iată şi interpretarea acestui model: “Un semn (semnificant) trimite, atunci când i se aplică un cod, către semnificatul său (o entitate psihică – “ideea”, “conceptul”- pe care o (îl) vehiculează în virtutea unei convenŃii culturale) şi/sau – eventual – către un

8

corespondent empiric (referentul); linia întreruptă sugerează faptul că raportul dintre semnificant şi referent este suficient de obscur”.36 Ultima propoziŃie a acestei interpretări este importantă pentru înŃelegerea mecanismului comunicării. Comunicăm mai degrabă despre concepte decât despre obiecte. PrezenŃa obiectelor în comunicare este doar una de ultimă instanŃă.

Ferdinand de Saussure, lingvist şi semiolog contemporan de mare anvergură, reduce structura semnului la două componente: semnificant şi semnificat, cu menŃiunea, devenită la autor principiu, aceea că între semnificant şi semnificat nu există nici o legătură obiectivă. Legătura este o pură convenŃie subiectivă, stabilită la nivelul relaŃiei limbă-vorbire, fără nici o legătură cu contextul comunicării (principiul arbitrarietăŃii semnului)37. Ceea ce am prezentat până aici ca modele de comunicare explică comunicarea ca act liniar, mecanicist şi orientat, de la sursă spre receptor.

În mediul comunicaŃional, însă, actele de comunicare au loc astfel doar pe secvenŃe limitate, pe durate de timp limitat şi în domenii limitate. Realitatea mediului social relevă, aşa cum am observat deja, situaŃii în care sursa şi receptorul îşi schimbă succesiv rolurile, uneori aceste roluri sunt chiar greu sau imposibil de identificat, fapt remarcat mai ales atunci când vorbim de comunicarea neorganizată.

Ca alternativă la modelela liniare, sunt prezentate modelele în care comunicarea este “punere în relaŃie”.

Norbert Wiener este primul care introduce în comunicare termenul de feed-back (conexiune inversă), prin care se pune în evidenŃă influenŃa receptorului şi a activităŃii de receptare asupra sursei şi a activităŃii de codificare şi transmitere a mesajului [cf. 13, p. 36] iar DeFleur, [cf. 14, p. 22-23] făcând o analiză a corespondenŃei dintre semnificaŃia mesajului transmis şi a celui recepŃionat, propune o schemă generală a comunicării în care este reprezentat feedbackul (Fig. 5)

Mijloc de comunicare In masa

Sursă EmiŃător Canal Mijloc de receptare a Destinatar mesajului Bruiaj

Destinatar Mijloc de receptare Canal EmiŃător Sursă a mesajului Mecanismul de înregistrare a feedback-ului

Fig. 5: Feedbackul în comunicare, după DeFleur

9

I1, I2 = Doi indivizi, aflaŃi în relaŃie şi interesaŃi de un obiect din ambientul comun; O = Obiectul de interes din ambientul comun

Pe lângă necesităŃile legate de asigurarea calităŃii comunicării, feedbackul

are şi un rol deosebit în protejarea comunicării autentice de influenŃa negativă a factorilor perturbatori.

Modelul lui DeFleur păstrează, încă, ideea de comunicare orientată, cu roluri bine stabilite. Acest model este depăşit de cel realizat de Newcomb. Denis McQuail, consideră că autorul modelului se bazează pe “premisa după care comunicarea între indivizii umani îndeplineşte funcŃia esenŃială de a permite ca doi sau mai mulŃi interlocutori să menŃină orientarea simultană unii către ceilalŃi şi către obiectele unui mediu exterior”. [13, p. 37] Schematic, acest model se prezintă ca în fig. 6:

I1 I2

O Fig. 6: Modelul lui Newcomb Potrivit acestui model, scopul comunicării este punerea permanentă de acord între partenerii de comunicare în legătură cu ceea ce reprezintă interesul comun în mediul comunicaŃional. Aici nu mai există diferenŃierea tradiŃională emiŃător-receptor; fiecare dintre parteneri este în egală măsură emiŃător şi receptor, informaŃia fiind vehiculată permanent în ambele sensuri, în funcŃie de modificările ambientului. Dacă lărgim aria de cuprindere a partenerilor de comunicare, de la indivizi la grupuri şi organizaŃii şi dacă între cei doi parteneri plasăm un mijloc de comunicare de masă (presă, radio, T.V, internet etc.), atunci obŃinem imaginea modelului funcŃional al comunicării de masă, deosebit de interesant pentru înŃelegerea mecanismelor de creare şi disimulare a unei categorii de zvonuri.

În fig. 7 prezentăm modelul comunicării de masă propus de Westley şi MacLean. [cf. 13, p. 38]

C M P

Fig. 7: Modelul comunicării de masă al lui Westley şi MacLean

Dacă luăm în considerare multitudinea obiectelor din ambient care sunt de

interes pentru comunicarea de masă şi modalităŃile diferite de interpretare a acestora, precum şi posibilele relaŃii dintre cei trei termeni sub forma feedbackului, vom înŃelege cât de mult poate creşte în complexitate schema de

C= comunicatorul; P= publicul; M=canalul media care selectează comunicatorii C în funcŃie de credibilitate şi de interesele publicului P; O= obiect al ambientului.

O

10

mai sus, mecanismul comunicării fiind perceput ca o reŃea de interferenŃe între comunicator, mijlocul media şi public, în care diferitele informaŃii despre ambient capătă importanŃă mai mare sau mai mică nu numai în funcŃie de context, ci şi în funcŃie de atitudinea şi reacŃiile comportamentale ale partenerilor.

Gilles Willett dezvoltă această schemă, multiplicând obiectele din ambient şi punând în evidenŃă modalităŃile diferite de acces la acestea, precum şi diferenŃele de percepŃie dintre A,B şi C.

X1 f BA

X1 f CA

X2 X2 A X’ C X” B

X3 X3C f BC

X3

X4C X5B

X4

X5

ExplicaŃiile date de autor acestei scheme pun în evudenŃă situaŃiile complexe de comunicare:

- X – B: receptorul asistă direct la eveniment; - X – A – B: A îi comunică lui B despre X - X – C - B: mijlocul media îi comunică lui B despre X; - X – A – C – B: A îi comunică lui B despre X prin intermediul mijloacelor

media C; este situaŃia comunicării de masă. Variantele fBA, fCA şi fBC reprezintă posibile feed-back-uri: prima duce

mesajul direct de la public la comunicator (în management, cumpărarea de produse sau servicii ca urmare a persuasiunii asupra publicului), a doua duce mesajul de la mijlocul media la comunicator iar a treia duce mesajul de la public la mijlocul media. Interpretarea cea mai largă este cea propusă de modelele behavioriste (comportamentiste), dintre care amintim doar modelul lui Gerbner, al Şcolii de la Palo Alto sau modelul transacŃional al lui Barnauld. Prezentăm, aici, doar concepŃia despre comunicare a lui Gerbner:

11

“Cineva percepe un anumit eveniment şi reacŃionează într-o anumită situaŃie, prin anumite mijloace, pentru a face disponibile, sub o formă sau alta, materialele şi conŃinuturile care privesc contextul şi au anumite consecinŃe”

Gerbner consideră acest tip de comunicare , comunicare deschisă, în care nu există nimic orientat, nimic dat dinainte ca sens şi semnificaŃie în comunicare. Comunicarea “se face”, pe măsură ce anumite realităŃi din ambient devin semnificative pentru “cineva”. [cf. 13, p. 41]

1.2. FuncŃiile comunicării Nu toŃi autorii de studii asupra comunicării rezervă capitole speciale

funcŃiilor comunicării. Cu toate acestea, există suficiente informaŃii pentru a prezenta un tablou general al preocupărilor pentru definirea acestor funcŃii. Sultana Craia prezintă preocupările a doi autori importanŃi în acest domeniu, care au făcut, fiecare dintr-o perspectivă proprie, un inventar al funcŃiilor comunicării la diferiŃi autori, de la Aristotel şi până astăzi: LaurenŃiu Şoitu, în “Pedagogia comunicării” şi Mihai Dinu în lucrarea “Comunicarea. Repere fundamentale.”. Dintre enumerările analizate, vom reŃine în primul rând pe cea a lingvistului Roman Jacobson:

1. FuncŃia expresivă: de exprimare a atitudinii emiŃătorului faŃă de o situaŃie şi faŃă de conŃinutul mesajului.

2. FuncŃia conativă (persuasivă, retorică), de influenŃare a receptorului. 3. FuncŃia referenŃială: de indicare a referentului unui mesaj. 4. FuncŃia fatică: de menŃinere a contactului în comunicare. 5. FuncŃia metalingvistică: de codificare. 6. FuncŃia poetică: de instituire a unui mod specific de comunicare prin

jocul structurii semnelor. Meritul acestui mod de formulare a funcŃiilor comunicării este acela că el

este strâns legat de structura acesteia, precum şi acela că el poate fi generalizat pentru orice tip de comunicare, chiar dacă analiza lui Jacobson este una preponderent lingvistică.

Analizînd, însă, funcŃiile comunicării în dependenŃă de domeniile în care aceasta se manifestă, vom identifica şi alte modalităŃi de formulare.

Pentru comunicarea la scara societăŃii, Marin Aiftincă propune următoarele funcŃii: informarea; socializarea; motivaŃia; discuŃia şi dialogul; educaŃia; promovarea culturii; distracŃia; integrarea.

Pentru comunicarea prin mass-media Mihai Coman propune funcŃiile: de informare; de interpretare; de legătură; culturalizatoare; de divertisment.

Citându-i pe Gregory Bateson şi Jurgen Ruesch, Emilian Dobrescu prezintă funcŃiile comunicării ca act tehnic de persuasiune : primirea, stocarea şi transmiterea mesajelor; prelucrarea informaŃiilor; amorsarea şi modificarea proceselor psihologice; influenŃarea şi dirijarea unor evenimente exterioare.

12

1.3. Tipologia comunicării Modelele prezentate ca suport al înŃelegerii mecanismului comunicării au

pus în evidenŃă multitudinea situaŃiilor concrete, aceste situaŃii generând o mare varietate de tipuri de comunicare.

Este foarte dificil de realizat un tablou atotcuprinzător al tuturor tipurilor de comunicare. Autorii studiilor de specialitate folosesc, pentru prezentarea tipurilor de comunicare, o mare varietate de criterii de clasificare. Le vom utiliza, în continuare, pe cele mai reprezentative.

Pornind de la premisa că fenomenul comunicării este o caracteristică a lumii inteligente, în general, Sultana Craia, în lucrarea “Teoria comunicării” [5, p. 51-80], concepe tipurile de comunicare în cea mai vastă arie de cuprindere, începând cu diferenŃierea pe regnuri:

1. Comunicarea umană 2. Comunicarea animalelor Comunicarea umană este, la rândul său, clasificată după două criterii

distincte: criteriul relaŃional şi cel al mijloacelor comunicării. A. Din punct de vedere relaŃional, comunicarea umană cuprinde: 1. Comunicarea în cadrul speciei. 2. Comunicarea cu alte specii Întrucât pentru folosul prezentei lucrări nu ne interesează comunicarea cu

alte specii, prezentăm, în adâncirea tipologiei, comunicarea în cadrul speciei. Din perspectiva numărului de parteneri, comunicarea în cadrul speciei

cuprinde: 1. Comunicare intrapersonală (comunicarea cu sine, autoreflecŃia) 2 Comunicare interpersonală (între doi parteneri, aflaŃi într-o relaŃie

directă, nemijlocită) 3. Comunicare de grup (în interiorul unui grup determinat de persoane) 4. Comunicare de masă (cu grupuri de persoane nedeterminate cantitativ

sau calitativ) B. Din punct de vedere al mijloacelor comunicării, comunicarea umană cuprinde: 1. Comunicarea nonverbală 2. Comunicarea verbală Comunicarea nonverbală este acel tip de comunicare care nu utilizează

limba vorbită şi nici vreun substitut al ei (coduri verbale pentru surzi, morse etc.). Acest tip de comunicare este, la rândul ei, împărŃită de autorii de specialitate după mijloacele nonverbale utilizate, astfel:

1. Comunicare tactilă (prin atingere) 2. Comunicare gestual-kinestezică (prin mişcarea semnificativă a părŃilor corpului, cu excepŃia acelor gesturi care au semnificaŃie verbală) 3. Comunicarea cu ajutorul obiectelor (culoarea, ordinea, mărimea,

distribuŃia, mişcarea etc.) 4. Comunicarea artistică (comunicarea emoŃiei artistice, dincolo de

conŃinutul propriu al acesteia)

13

Fiecare dintre cele patru tipuri de comunicare nonverbală poate fi împărŃit pe tipuri mai restrânse, dar considerăm suficient acest grad de detaliere, urmând ca eventualele precizări de detaliu să le facem în funcŃie de necesităŃile temei.

Comunicarea verbală este acel tip de comunicare care foloseşte înŃelesul cuvintelor, fiind şi cel mai complet şi uzual tip de comunicare umană. Specia umană însăşi se diferenŃiază de celelalte specii ale lumii vii, printre altele, şi prin faptul că utilizează în comunicare cuvintele. LaurenŃiu Şoitu remarcă, în lucrarea “Comunicare şi acŃiune”: “Cuvântul, prin forŃa sa expresivă, dă valoare comunicării. Este mijlocul de comunicare cel mai bogat în sensuri, în rezonanŃe interioare generate şi amplificate de muzicalitatea rostirii”. [22, p. 111]

Din punctul de vedere al mijloacelor folosite în comunicare, comunicarea verbală cuprinde:

1. Comunicarea orală 2. Comunicarea scrisă

În unele lucrări de specialitate găsim dihotomia “comunicare verbală –comunicare scrisă”, confundându-se tipul de comunicare orală cu genul comunicării verbale. Considerăm adecvată dihotomia comunicare orală-comunicare scrisă, ca specii ale comunicării verbale, gen de comunicare care se bazează pe folosirea cuvintelor. În acest sens, continuând precizările făcute anterior, comunicarea gestuală cu surzii este comunicare verbală, la fel ca şi comunicarea prin diferite coduri care înlocuiesc fie literele, fie cuvintele, fie expresii cu înŃeles verbal determinat. La fel ca în cazul comunicării nonverbale, şi speciile comunicării verbale pot fi detaliate, la un nivel mai mare de profunzime, folosind caracteristicile emiŃătorului şi ale receptorului în comunicare.

Astfel, comunicarea scrisă poate fi cu emiŃător individual şi receptor individual (corespondenŃa, de exemplu), cu emiŃător individual şi receptor colectiv (cazul literaturii de autor) sau cu emiŃător colectiv şi receptor colectiv (lege, hotărâre, comunicat etc.) Cât priveşte comunicarea orală, în cazul acesteia împărŃirea de mai sus este valabilă, cu menŃiunea că într-o secvenŃă de comunicare dată este puŃin probabilă comunicarea cu emiŃător şi receptor colectiv. Ea se poate, însă, păstra ca specie a comunicării orale la scara unei durate de timp semnificative (folclorul, colportajul şi chiar zvonul, ca specie distinctă a comunicării orale). În partea a doua a lucrării vom face unele observaŃii din acest punct de vedere.

14

Comunicare intrapersonală Comunicare interpersonală Din perspectiva numărului de parteneri Comunicare de grup Comunicare de masă În cadrul speciei Cu transcendenŃa Cu alte specii EmiŃător individual- Receptor individual Din perspectivă relaŃională Animală Comunicare Umană orală EmiŃător individual- Receptor colectiv Din perspectiva mijloacelor Nonverbală Verbală Tactilă Gestuală- Cu ajutorul artistică kinestezică obiectelor Scrisă scrisă

Atingeri -care transmit emoŃii -ludice -de control -rituale -diverse

*Embleme *Ilustratori -bastoane -pictografe -kinetografe -ideografe -mişcări deictice -mişcări spaŃiale -mişcări ritmice -ilustratori emblematici *Gesturi de reglaj *Mişcări afective *Adaptorii *Sexuale

muzicală

plastică

Cinemato- grafică

-confesiunea -dialogul -conversaŃia

-colportajul -lectura colectivă -discursul politic -discursul judiciar -discursul didactic -discursul ocazional -funebru -academic -inaugural/aniversar -cultural -disertaŃia -conferinŃa -interpelarea

EmiŃător individuallualReceptor individual -corespondenŃa

EmiŃător individual- Receptor colectiv -confesiuni, memorii, jurnale -literatura -genurile publicistice

EmiŃător colectiv- Receptor colectiv -apelul -comunicatul -declaraŃia -manifestul -proclamaŃia

SCHEMA GENERALĂ A TIPURILOR DE COMUNICARE

(pe baza clasificării făcută de Sultana Craia)

15

Capitolul al doilea

ASPECTELE PSIHO-SOCIALE ALE COMUNICĂRII INTERPERSONALE ŞI DE GRUP.

ConsecinŃe în planul consilierii psihologice şi educaŃionale

INTRODUCERE O analiză atentă a raporturilor dintre tipologia comunicării şi modelele comunicaŃionale specifice activităŃilor de consiliere psihologică şi educaŃională pune în evidenŃă că, din punctul de vedere al numărului de participanŃi, acestor activităŃi le este proprie în cele mai multe cazuri comunicarea interpersonală şi, în unele activităŃi de consiliere, comunicarea de grup. De aceea, abordările psiho-sociale ale comunicării vor urmări, în cele ce urmează, cu precădere mecanismele psihologice şi psiho-sociale ale comunicării interpersonale şi de grup. Literatura de specialitate distinge un model de analiză specific cercetării acestor mecanisme, cu ajutorul căruia se pun în evidenŃă variabile-tip ale comunicării cum sunt cele psihologice, cele cognitive sau cele sociale, iar dintre cele psihologice, componenta atitudinală şi situaŃională. Spre deosebire de abordările tehnice, abordarea psiho-socială concepe comunicarea în primul rând ca interacŃiune, partenerii de comunicare fiind în acelaşi timp emiŃători şi receptori. OpŃiunea este spre modelul transacŃional al comunicării. Potrivit acestui model, „comunicarea reprezintă ansamblul proceselor prin care se efectuează schimburi de informaŃii şi de semnificaŃii între persoane aflate într+o situaŃie socială dată”. (J.C. Abric, 2002, p.14) Potrivit autorului acestei definiŃii, „comunicarea nu poate fi concepută ca un simplu proces de transmitere; bazată pe interacŃiune, ea constituie întotdeauna o tranzacŃie între locutori: emiterea şi receptarea sunt simultane, emiŃătorul fiind în acelaşi timp emiŃător şi receptor şi nu întâi emiŃător, apoi receptor (reciproca este şi ea valabilă)” (J.C.Abric, 2002, p. 15). Citându-l pe Watzlawick, J.C. Abric observă caracterul social, atotcuprinzător al comunicării, dominanŃa acesteia asupra comportamentului uman: „Dacă admitem că, într-o interacŃiune, orice comportament are valoarea unui mesaj, cu alte cuvinte este o comunicare, rezultă că nu poŃi să nu comunici, indiferent că vrei sau nu” (Watzlawick, cf. J.C. Abric, 2002, p. 15).

16

1. Factorii determinanŃi ai comunicării. Revenind la schema generală a comunicării, utilă întotdeauna pentru fixarea elementelor structurale ale acesteia, putem analiza factorii psihologici şi psihosociali ai comunicării pe două componente distincte: una care se adresează actorilor comunicării, numiŃi de noi „locutori” şi una care se adresează codului şi canalului de comunicare. 1.1. Factori care influenŃează rolul actorilor în comunicare Potrivit lui J.C. Abric, actorii comunicării (locutorii) sunt influenŃaŃi în comunicare de trei tipuri de variabile: psihologice, cognitive şi sociale. 1.1.1. Variabilele psihologice sunt acelea care provin din personalitatea, nevoile, motivaŃiile şi interesele locutorilor; ele se manifestă explicit, implicit sau inconştient. Potrivit modelului propus de Lewin pentru explicarea comportamentului uman ( cf. J.C. Abric, 20002, p.16), comportamentul individului în câmpul social se concretizează în două direcŃii:

- reducerea tensiunilor exercitate asupra sa; - satisfacerea nevoilor create de forŃele interne şi

externe care-l influenŃează.

ForŃe interne Câmp social nevoi tensiuni comportament ForŃe externe Comportamentul uman se diferenŃiază în funcŃie de caracterul favorabil sau nefavorabil (pozitiv sau negativ) al forŃelor care acŃionează asupra sa:

• ForŃele poztitive crează tensiuni pozitive, care induc un comportament de apropiere

• ForŃele negative crează tensiuni negative, care unduc un comportament de evitare

Cele două tipuri de comportament declanşează, în procesul comunicării, mecanisme psihologice distincte, dintre cele mai rafinate. Prezentăm, în continuare, două categorii de asemenea mecanisme, aflate în opoziŃie: a) Mecanisme proiective: - a asimila gânditrea celuilalt, a crede că gândeşte ca tine (nu se sesizează diferenŃele şi astfel comunicarea este viciată) - a atribui celorlalŃi atitudini care să justifice propriul comportament. b) Mecanisme de apărare: - socotomizarea: eliminarea informaŃiei incomode (filtrarea); - memorizarea selectivă (memoria depinde de factori afectivi); - interpretarea defensivă (denaturarea realităŃilor incomode); - negarea autorităŃii sursei (devalorizarea sursei neconvenabile).

17

1.1.2. Variabilele cognitive sunt acelea care influenŃează comunicarea datorită modului de realizare a cogniŃiei. Dintre acestea, prezentăm două sisteme proprii cogniŃiei: a) Sistemul cognitiv, care cuprinde capacitatea locutorilor de generalizare şi abstractizare, volumul informaŃiilor, a conceptelor asimilate, în general nivelul intelectual al acestora; b) Sistemul de reprezentare. InformaŃia suferă un proces de reconstrucŃie după modelul propriu al fiecărul partener, model influenŃat de o serie de variabile social-culturale asimilate: religie, cultură, obiceiuri, mentalităŃi, rasă etc. Partenerul interpretează, astfel, informaŃia în funcŃie de propria reprezentare, adesea diferită de cea a interlocutorului asupra informaŃiei. Este o reprezentare a priori, care reconstituie realul, atribuindu-i o semnificaŃie proprie. Sarcină (2): ConstruiŃi, din perspectiva sistemului de reprezentare, un scenariu ipotetic (maximum ½ pagină A4) Sistemul de reprezentare se raportează la trei elemente specifice comunicării: sinele, celălalt şi conŃinutul şi contextul comunicării.

• Reprezentarea de sine are în vedere cele două laturi ale eu-lui: - eul intim: imaginea pe care eul şi-o face despre sine şi pe care,

de regulă, nu-l exprimă, nu-l dezvăluie, îl Ńine ascuns (nimeni nu este dispus să-şi releve limitele, defectele, slăbiciunile);

- eul public: imaginea de sine pe care o oferim celorlalŃi; nu este cu necesutate una mincinoasă, ci doar una din care sunt sublimate anumite caracteristici incomode.

Individul va reacŃiona întotdeauna în funcŃie de ceea ce crede că este şi de ceea ce vrea să pară (J.C. Abric, 2002, p.21)

• Reprezentarea despre celălalt cuprinde imaginea celuilalt din

punct de vedere psihologic, cognitiv şi social, determinată de factorii enumeraŃi mai sus.Analiza acesteia se va face la capitolul Bariere de comunicare

• Reprezentarea despre sarcină şi despre context are în vedere atitudinea interlocutorului în comunicare funcŃie de modul în care sarcina cuprinsă în mesaj sau contextul comunicării îi afectează interesele. (vezi schema de la pagina anterioară)

1.1.3. Variabilele sociale se referă la poziŃia locutorilor comunicării în câmpul social. Acestea cuprind: a) Rolurile şi statusurile sociale (poziŃia socială) influenŃează comunicarea în cel puŃin două situaŃii distincte:

• Conflictul de rol: comportamentul diferit de rolul aşteptat

18

• Rigiditatea rolului: imobilitatea comportamentului în situaŃii sociale noi.

Sarcină (3): DaŃi câte 3 exemple de conflict de rol şi 3 exemple de rigiditatea rolului cu influenŃe asupra comunicării. b) PrejudecăŃi şi stereotipii: sociale, religioase, naŃionale, de poziŃie financiară, de rasă etc. Experiment: Experimentatorul supune atenŃiei subiecŃilor un ansamblu de 30 fotografii tip act de identitate reprezentând figuri umane simpatice şi „neutre din punct de vedere etnic”. Sarcina consta în formularea unor judecăŃi cu privire la fiecare fotografie în parte, pe baza a 6 caracteristici: frumuseŃe, inteligenŃă, forŃă de caracter, ambiŃie şi bună dispoziŃie. Două luni mai târziu li se cere subiecŃilor să emită o nouă judecată, pornind de la aceleaşi criterii şi pe marginea aceloraşi fotografii, cu singura diferenŃă că, de data aceasta, respectivelor fotografii li se ataşează un nume şi un prenume: evreieşti, italieneşti, irlandeze sau tipic americane. În privinŃa fotografiilor însoŃite de nume americane, judercăŃile sunt foarte stabile, de la o fază a cercetării la alta. Dimpotrivă, în cazul celorlalte fotografii, se observă schimbări substanŃiale. Astfel, judecăŃile cu privire la fotografiile „de evrei” califică această categirie ca fiind „mai inteligenŃi”, „mai ambiŃioşi”, „mai puŃin simpatici” şi având „un caracter mai slab”. Exemplul citat ilustrează cât se poate de convingător:1. că indivizii nu reacŃionează la persoana ca atare, ci la persoana pe care şi-o reprezintă ei în funcŃie de stereotipurile la care se raportează în mod inconştient şi 2. că prejudecăŃile joacă fără îndoială un rol esenŃial în natura relaŃiei pe care individul o va stabili cu interlocutorul său. (Experiment făcut de Razran în 1951, în S.U.A.)

Sarcină (4): ExplicaŃi, într-o frază, în ce constă deferenŃa dintre prejudecăŃi şi stereotipii. DaŃi un exemplu de prejudecată şi unul de stereotipie. 1.2. Factori care influenŃează codul şi canalul de comunicare Este de la sine înŃeles că în comunicare adoptarea codului adecvat, ca şi alegerea canalului de comunicare sunt condiŃii de cea mai mare importanŃă în asigurarea unei comunicări eficiente. Studiile de psihologia comunicării pun în evidenŃă influenŃarea acestor condiŃii de către variabile psihice şi psiho-sociale. 1.2.1. Variabilele psihice sau obiective:

- elaborarea codului în funcŃie de caracteristicile psihice ale receptorului (de personalitate, cognitive, sociale)

- eliminarea ambiguităŃilor în codificare;

Aşa cum remarca B. de Jouvenel, “cu cât mai nesigură este semnificaŃia termenilor, cu atât mai mari sunt şansele de neînŃelegere.” Fapt remarcat şi de B. Spinoza care spunea că “cele mai multe certuri provin din faptul că oamenii nu-şi exprimă bine propriile gânduri şi le interpretează greşit pe ale altora.” P.P. Negulescu afirma, în acest sens, că “precizarea înŃelesului termenilor e cea dintâi precauŃie de luat în orice discuŃie.”

19

Studiu de caz: La primărie soseşte o echipă de control. Primarul cheamă pe

responsabilul cu relaŃiile publice şi-i comunică următoarele: “AştepŃi echipa de control, îi oferi o masă şi apoi te pui la dispoziŃia acesteia.”

Ce poate înŃelege responsabilul cu relaŃiile publice? 1. Că aşteaptă echipa de control, o invită la un restaurant, unde va servi masa (adică va

mânca), după care se pune la dispoziŃia acesteia. 2. Că aşteaptă echipa de control, o conduce într-o sală a primăriei unde este o masă şi

scaune, pentru lucru, după care se pune la dispoziŃia acesteia. Este evident că cele două modalităŃi de interpretare a sarcinii pot duce la acŃiuni complet

diferite, cu consecinŃe diferite: 1.a. Este posibil ca primarul să fi dorit să asigure echipei de control un loc de lucru, şi

atunci responsabilul cu relaŃiile publice procedează greşit, ducând la compromiterea primarului, dacă echipa de control nu se aşteaptă să fie tratată într-un asemenea mod.

1.b. Este posibil ca primarul să fi dorit să asigure echipei de control un loc de lucru, şi atunci responsabilul cu relaŃiile publice salvează, involuntar, onoarea primarului, dacă echipa de control se aşteaptă să fie tratată într-un asemenea mod.

2. a. Este posibil ca primarul să fi dorit, într-adevăr, să ofere „o masă” echipei de control, la un restaurant, fapt pentru care responsabilul cu relaŃiile publice greşeşte, cu consecinŃe neplăcute pentru imaginea primarului în ochii comisiei de control, dacă aceasta se aştepta la un asemenea tratament.

2.b. Este posibil ca, indiferent de dorinŃa primarului, responsabilul cu relaŃiile publice să fi procedat corect, ferindu-l, involuntar, pe primar de situaŃia unei tentative de corupŃie, dacă comisia de control ar fi fost înclinată spre o asemenea interpretare.

Concluzia: toate aceste posibilităŃi se reduceau la o soluŃie unică, dacă primarul nu era echivoc în trasarea sarcinii.

1.2.2. Variabilele psihosemantice Reprezintă influenŃe asupra comunicării care vin din modul în care gândirea se raportează la semantica cuvintelor (sens şi semnificaŃie): Principalele variabile sunt:

• Efectul de hallo: influenŃa unor cuvinte, expresii-şoc asupra interlocutorului ca urmare a semnificaŃiei lor simbolice pentru starea psihică, experienŃa, istoria şi întâmplările fericite sau nefericite din viaŃa interlocutorilor.

• Ponderea cuvintelor: există unele cuvinte cu rol cheie în mesaj, în funcŃie de care se organizează percepŃia.

• Ordinea cuvintelor: sunt receptate mai bine primele şi ultimele cuvinte ale unui mesaj (efectul de primaritate şi de recenŃă). Această variantă se generalizează sub forma „primei impresii”, care dirijează şi califică întregul proces de comunicare.

1.2.3. Alegerea canalului de comunicare Comunicarea, pentru consilierea psihlogică şi educaŃională este preponderent comunicarea orală. Este important stilul discursului adoptat Un stil prea familiar poate produce interlocutorului sentimente de jenă sau desconsiderare, după cum un stil prea academic îndepărtează interlocutorul,

20

incapabil să înŃeleagă întreaga semnificaŃie a mesajelor.Pentru comunicarea specifică consilierii sunt importante şi alte aspecte ale mediului comunicării, cum sunt: ambianŃa, momentul zilei, mijloacele ajutătoare (fond muzical, olfactiv, vizual etc.). 1.2.4. Rolul actorilor În comunicare este importantă stabilirea poziŃiei reciproce a actorilor. În poziŃia reciprocă de surse ale comunicării, fiecare partener se bucură de o anumită autoritate. Aceasta se supune exigenŃelor logice şi psihologice ale autorităŃii şi induce în conştiinŃa interlocutorului încredere, deschidere, stimularea participării sincere, depline. 1.3. Factorii de context şi de mediu Contextul, precum şi mediul comunicării reprezintă factori de mare importanŃă în comunicare. Aceasta nu are loc într-un spaŃiu cultural şi material steril. Ea se desfăşoară într-un spaŃiu fizic, de cele mai multe ori umanizat, impregnat de un stil cultural, arhitectural, în prezenŃa explicită sau implicită a unor contexte sociale determinate care influenŃează comportamentul actorilor în comunicare. 1.3.1. Contextul material şi temporal cuprinde: - organizarea spaŃială a comunicării: poziŃia partenerilor, distanŃa etc. - mobilarea spaŃiului comunicării: tip de mobilier, stil, confort etc. - mijloace ajutătoare: amplificare, fond muzical, lumini, imagini etc. - aspecte temporale: ora, durata, ritmul etc. 1.3.2. Contextul social cuprinde:

• prezenŃa sau absenŃa unui public sau a unor observatori (coacŃiunea) poate potenŃa sau inhiba comunicarea, în funcŃie de sarcina specifică actului comunicării: - comunicarea este potenŃată în activităŃile performative de tip

învăŃare, concurenŃă, rezolvare de probleme; - comunicarea este inhibată în cazul activităŃilor de tip terapeutic,

confesional; - potenŃarea sau inhibarea comunicării în prezenŃa publicului este

dependentă şi de aspecte ale educaŃiei interlocutorilor: personalitate, religie, stil de viaŃă etc.

1.3.3. Contextul cultural şi ideologic, cuprinde: - microcultura partenerilor (obişnuinŃe, mentalităŃi, religie, stereotipii etc.) - macrocultura mediului social (limba de comunicare, specificul cultural, coduri simbolice etc.) Caz: Potrivit lui Stoetzel (1963), Dumas a ilustrat rolul contextului cultural încă din anul 1906, în analiza semnificaŃiei culturale a surâsului:

- în contextul cultural european, surâsul este expresia culturală a unei atitudini de ascultare şi de relaŃionare pozitivă;

- în contextul cultural japonez, el semnifică starea de încurcătură; - la cafrii din Borneo, surâsul exprimă dispreŃul etc.

21

2. Comunicarea interpersonală şi atitudinile Revenind la aserŃiunile anterioare, vom privilegia comunicarea interpersonală ca principal tip de comunicare ăn consiliere. Ca urmare, interesul pentru acest tip de comunicare este justificat. Studiile de specialitate privind comunicarea interpersonală sunt interesate, dincolo de mecanismele ei funcŃionale (tehnologia comunicării), de condiŃiile de eficienŃă a acesteia, din perspective variate. Samuel C. Certo analizează eficienŃa comunicării interpersonale din perspectivă managerială, Umberto Eco din perspectivă semiotică, Ferdinand de Saussure din perspectivă lingvistică, iar Jean Claude Abric din perspectivă psihologică. Întrebându-se „cum poate fi facilitată comunicarea între două persoane aflate în interacŃiune?”, J.C. Abric reformulează această întrebare, pornind de la presupoziŃia că a comunica în interacŃiune înseamnă „a te exprima şi a fi înŃeles”. Ajunge, astfel, la întrebarea: „ce condiŃii i-ar permite individului să se exprime în situaŃia interindividuală în modul cel mai autentic cu putinŃă?” Autorul ajunge la concluzia că eficienŃa comunicării este dependentă de tipul de relaŃie ce se stabileşte între parteneri, iar acest tip de relaŃie depinde, la rândul său, de „atitudinile dezvoltate de fiecare dintre actorii comunicării”. (J.C. Abric, 2002, p. 35) Sarcină: Din cursul universitar „Fundamentele psihologiei”, capitolul „Caracterul”, actualizaŃi descrierea atitudinilor” 2.1. Rolul atitudinilor în comunicarea interpersonală

- sunt un aspect determinant al climatului relaŃional; - influenŃează decisiv calitatea relaŃiei dintre actori; - influenŃează în mod decisiv natura relaŃiei sociale, definind statutul

fiecăruia, calitatea şi natura elementelor de conŃinut al comunicării. 2.2. Tipologia atitudinilor interpersonale J.C. Abric prezintă o tipologie inspirată din lucrările lui Porter. Pentru fiecare tip de atitudine, autorul formulează o definiŃie, un tip de relaŃie determinată, precum şi consecinŃele posibile asupra comunicării. 2.2.1. Atitudinea de interpretare

• DefiniŃie: a formula, a verbaliza pentru celălalt raŃiuni ascunse care se află la originea spuselor sau faptelor sale (verbal: de fapt, ştiu eu ce te determină să susŃii ceea ce susŃii n.n.)

• Tipul de relaŃie creată: . Se crează o relaŃie de dependenŃă a interpretatului faŃă de interpretant. Interpretantul se prezintă ca deŃinătorul unei presupuse cunoaşteri despre interpretat • ConsecinŃe posibile:

22

- contradependenŃa: refuzul de a accepta această situaŃie, care poate fi concretizată într-o atitudine agresivă;

- blocarea exprimării interpretatului, fie că interpretarea este corectă, fie că este greşită; când este corectă, comunicarea se

blochează, deoarece obiectivul comunicării este epuizat; când este greşită, comunicarea se blochează datorită neînŃelegerii celuilalt. Cazul interpretării corecte este unul particular, întrucât el produce blocajul maxim. Descoperit în intenŃiile sale ascunse, partenerul declanşează mecanisme de apărare cu atât mai puternice, cu cât interpretarea este mai pertinentă.

- canalizarea discursului celuilalt: dacă discursul continuă, partenerul încearcă să evite continuarea interpretării, ascunzând acele informaŃii care-l demască. Se produce fenomenul de manipulare.

Concluzii:

- în principiu, noninterpretarea; - în particular, îndeosebi în consiliere, interpretarea, ca atitudine a

consilierului, este o practică utilă, cu condiŃia stăpânirii ei şi aplicării în momentul potrivit, ca mijloc de provocare, în conştiinŃa pacientului a unei autointerpretări corecte.

Sarcină: (5) FormulaŃi o situaŃie problematică din domeniul consilierii, în care se justifică interpretarea şi enunŃaŃi o formulă de interpretare.

2.2.2. Atitudinea de evaluare

• DefiniŃie: formularea unei judecăŃi pozitive sau negative în legătură cu ceea ce spune celălalt

• Tipul de relaŃie creată: . Se crează o relaŃie de dependenŃă a evaluatului faŃă de evaluator. Evaluatorull se prezintă ca judecător al evaluatului în legătură cu spusele sale • ConsecinŃe posibile:

- blocarea comunicării sau agresivitatea, ca urmare a evaluării negative;

- orientarea comunicării (manipularea), în cazul evaluării pozitive Concluzii: - regula generală: nonevaluarea - în particular, evaluările trebuie păstrate în intimitatea evaluatorului, ca premisă a unor atitudini pertinente în consiliere.

23

2.2.3. Atitudinea de ajutor (consiliere) • DefiniŃie: a propune celuilalt soluŃii pentru rezolvarea problemelor

pe care le prezintă

• Tipul de relaŃie creată: . Se crează o relaŃie de dependenŃă a consiliatului faŃă de consilier. Consilierul se prezintă ca deŃinătorul unei presupuse soluŃii la problemele expuse de consiliat. • ConsecinŃe posibile:

- induce superficialitate în discursul celuilalt; - substituirea subiectului în rezolvarea propriilor probleme; - orientarea comunicării spre soluŃiile date de consilier

(manipulare); - inducerea unei atitudini liniştitoare, care neglijează experienŃa

trăită de celălalt, ceea ce duce la agresivitate sau la blocaj; Concluzie:

- regula generală: non-consilierea; - în domeniul consilierii psihologice şi educaŃionale, consilierea

în comunicare este practicată, cu respectarea unor exigenŃe specifice specialităŃii.

Punctul de vedere al lui J.C. Abric este o profesiune de credinŃă, echivalentă cu un catehism al consilierii:

„Când spunem că atitudinea de consiliere ar trebui evitată în comunicare, nu afirmăm că este interzis să ne ocupăm de ceilalŃi, că orice ajutor sau sfat ar fi exclus. Evitarea atitudinii de consiliere se referă, de fapt, la aceea că, atunci când ne propunem să ajutăm sau să consiliem, ajutorul nostru trebuie să vizeze ca solicitantul să-şi poată exprima şi expune în mod optim problemele sau cererile. Atitudinea de ajutor şi de consiliere nu poate constitui baza unei comunicări autentice între persoane, fiind în realitate rezultatul acesteia.

Dacă îi voi permite subiectului să se exprime, dacă el va putea, datorită atitudinii mele de ascultare, să-şi expună sentimentele şi punctele de vedere, voi avea la îndemână mai multe elemente pertinente pentru a formula sfatul cel mai potrivit.

L-am ajutat, dar nu propunându-i soluŃii, ci asigurându-i condiŃii pentru dezvoltarea internă şi externă a reflecŃiei şi a expresiei, fapt care va favoriza asumarea de către subiect a propriilor probleme. Cu cât ne vom apropia mai mult de acest tip de relaŃie, cu atât sfatul va fi mai pertinent, cu atât el va fi mai uşor de acceptat şi de aplicat” (J.C. Abric, 2002, p. 44)

24

2.2.4. Atitudinea de chestionare (anchetă) • DefiniŃie: a pune celuilalt întrebări pentru a-i uşura exprimarea

• Tipul de relaŃie creată: . Se crează o relaŃie de dependenŃă a celui chestionat faŃă de cel care pune întrebări. Anchetatorul se prezintă ca stăpânul absolut al situaŃiei de comunicare: „Aici eu pun întrebări” sau: „Limitează-te la răspunsuri” sau „Nu asta te-am întrebat” etc. • ConsecinŃe posibile:

- induce superficialitate în discursul celuilalt, care se limitează la a răspunde la întrebări;

- manipularea celui chestionat: prin selectarea întrebărilor(deliberată sau inconştientă); prin modul de formulare a întrebărilor (afirmativ sau negativ, expresia tare sau atenuată etc); prin ordinea întrebărilor (respondentul este înclinat să-şi orienteze răspunsul la o întrebare după răspunsul dat la întrebarea anterioară).

Exemple: I. InducŃia prin formularea întrebării: utilizarea verbului „a interzice”, în locul verbului „a nu autoriza” (extras dintr-o anchetă făcută în SUA, citată de Dautriat). Prima formulare: „SunteŃi de părere că Statele unite ar trebui să autorizeze discursurile împotriva democraŃiei ?” A doua formulare: „CredeŃi că Statele Unite ar trebui să interzică discursurile publice împotriva democraŃiei ?” Răspunsuri: Cazul 1 Cazul 2 Da: 21% Da: 46% Nu: 62% Nu: 39% Nonrăspuns: 17% Nonrăspuns: 15% Concluzii: PopulaŃia SUA preferă expresiile atenuate, în locul celor tari: refuzul discursurilor publice împotriva democraŃiei este mai accentuat în primul caz, faŃă de al doilea (62% faŃă de 46%) II. InducŃia prin ordinea întrebărilor. (acelaşi autor) Se pune întrebarea: MergeŃi la biserică duminica ? Cazul 1: Înaintea acestei întrebări se pune întrebarea: SunteŃi un credincios practicant ? Răspunsurile la întrebarea de bază sunt afirmative în proporŃie de 60% Cazul 2: Nu se pune nicio întrebare înainte. Răspunsurile afirmative la întrebarea de bază sunt în proporŃie de 42% Concluzie: între cele două cazuri este o diferenŃă semnificativă, determinat de inducŃia întrebării preliminare, care obligă respondentul la o conduită conformă primului răspuns.

25

Sarcină: (6) FormulaŃi un caz de inducŃie în chestionare în relaŃia dintre consilier şi clientul său. Concluzie:

- regula generală: non-chestionarea sistematică; - În particular: chestionarea selectivă, prin întrebări deschise,

puse în momentele de răcire a comunicării sau de abatere involuntară a interlocutorului de la subiectul comunicării.

2.2.5. Atitudinea de comprehensiune

• DefiniŃie: a arăta celuilalt că te interesează şi asculŃi ceea ce spune celălalt. Se realizează prin reformulare (transmiterea, către celălalt de semnale care indică interesul şi înŃelegerea)

• Tipul de relaŃie creată: . Se crează o relaŃie de dependenŃă a celui care reformulează faŃă de cel care expune. Cel care expune este privilegiat. • ConsecinŃe posibile:

- climat favorabil comunicării; - determină aprofundarea exprimării; - există riscul de interpretare, dacă se încarcă formularea unor

opinii subiective care nu se bazează pe comprehensiune. Concluzii: comprehensiunea este o condiŃie a unei situaŃii optime de comunicare, deci trebuie încurajată şi promovată. Pe baza celor expuse se pot formula cele cinci condiŃii ale unei situaŃii optime de comunicare, în concepŃia teoriilor nondirective (C. Rogers):

1. Non-evaluarea 2. Non-interpretarea 3. non-consilierea 4. Non-chestionarea sistematică. Întrebări deschise 5. Comprehensiunea. Reformularea.

Potrivit lui C. Rogers, în comunicarea interpersonală specifică consilierii psihologice şi educaŃionale, climatul optim se bazează pe patru componente:

1. Acceptarea necondiŃionată a celuilalt 2. Neutralitatea binevoitoare 3. Autenticitatea 4. Empatia.

Sarcină: ActualizaŃi cunoştinŃele despre empatie, consultînd cursul de Fundamentele psihologiei, capitolul „ImaginaŃia”

26

3. Tehnici de culegere a informaŃiilor. Interviul nondirectiv. Culegerea informaŃiilor în procesul de comunicare reprezintă unul dintre obiectivele cele mai importante ale comunicării. Comunicăm pentru a acŃiona, iar acŃiunea conştientă presupune informaŃie. În comunicarea interpersonală distingem trei tipuri de tehnici de culegere a informaŃiilor: interviul nondirectiv, interviul ghidat şi interviul directiv. Cele trei tipuri corespund unei scale a nivelului de intervenŃie în discursul celui intervievat, de la intervenŃia minimă, în cazul interviului nondirectiv, la intervenŃia maximă în cazul interviului directiv. Principalele caracteristici ale celor trei tipuri de interviuri sunt următoarele: 1. Interviul nondirectiv: este interviul în care se aplică cele patru dimensiuni ale orientării nondirective formulate de C. Rogers: acceptarea necondiŃionată a celuilalt, neutralitatea binevoitoare, autenticitatea, empatia.Este interviul specific consilierii, drept pentru care se mai numeşte şi interviu clinic. 2. Interviul ghidat este o variantă a interviului nondirectiv, în care fazele nondirective sunt alternate cu faze directive, pe baza unui ghid de interviu. În fapt, acesta este un ansamblu de explorări nondirective pe teme introduse directiv. Se foloseşte mai ales în activităŃile exploratorii de teren. 3. Interviul directiv, având ca variantă principală chestionarul este interviul în care totul este dinainte stabilit şi etalonat: Obiectivele, conŃinutul şi ordinea întrebărilor, numărul întrebărilor şi, uneori, chiar şi variantele de răspuns. Se foloseşte în cercetări statistice cu puternică tentă sociologică. 3.1. Rolul climatului în interviul nondirectiv În interviul nondirectiv, climatul este hotărâtor. Chiar dacă subaspect tehnic se produc erori, acestea pot fi sublimate în prezenŃa unui climat favorabil. Niciodată, într-un interviu nondirectiv nu se vor obŃine toate informaŃiile sau cele mai importante informaŃii dintr-o singură iteraŃie. Adesea imaginea consilierului asupra cazului este veridică după mai multe iteraŃii, prima fiid, adesea, una „de încălzire”, de acomodare reciprocă, de calibrare a reacŃiilor, a intensităŃii, ritmului şi profunzimii abordărilor. Aşa cum s-a mai precizat, în realizarea climatului trebuie să se ia în considerare importanŃa „primei impresii”. Aceasta poate deschide comunicarea sau o poate bloca. 3.2. Formularea temei în interviul nondirectiv Prima condiŃie în formularea temei este ca aceasta să fie cât mai generală cu putinŃă. În consiliere, adesea tema se formulează singură, pornind de la problema clientului. Şi aici, însă, introducerea în temă aparŃine consilierului, care trebuie să aibă iniŃiativa. El nu trebuie, însă, să „ghicească”, să arate că ştie dinainte despre ce este vorba. Întâmpinări de tipul: „Vrei (vreŃi) să divorŃezi (divorŃaŃi) ?”; „Probleme în dragoste ?”; „Te-ai împotmolit ?”; „Nu ştii încotro s-o apuci ?” au toate şansele să facă imposibilă intrarea în comunicare, acestea fiind inducŃii sau interpretări ale pacientului cu consecinŃele cunoscute. De aceea, îndeosebi în consilierea psihologică, intrarea în situaŃie de comunicare se

27

poate face prin enunŃuri de cea mai mare simplitate, de tipul: „Ei ?”; „Vă ascult”; „Să auzim !”; „Deci ?”, lăsând pacientului iniŃiativa lansării temei. A doua condiŃie în formularea temei este evitarea restrângerii sau limitării temei. Un pacient timid, complexat, neobişnuit să vorbească poate aştepta să fie întrebat. Nici de această dată nu trebuie să inducem o temă anume, pe bază de bănuieli. MenŃinerea la nivel de maximă generalitate este în continuare necesară. Se pot folosi întrebări de tipul: „Hai să vedem care-i problema”; „Să vedem ce te frământă”; „Necazuri ?” etc. prin care să declanşăm confesiunea. Dacă pacientul spune ceva, orice ar spune este folositor pentru declanşarea comunicării: Dacă îşi exprimă dificultatea de a aborda tema, reiterăm această dificultate şi pornim de la ea; dacă sugerează problema, atunci reiterăm problema şi îl ajutăm să o dezvolte. Pentru acest lucru, folosim tehnicile de intervenŃie. 3.3.Tehnici de intervenŃie Cu toate că în interviul nondirectiv este recomandată, aşa cum subliniază C.Rogers şi J.C. Abric, nonintervenŃia, încă de la analiza acestor recomandări am formulat unele excepŃii, aplicabile mai ales în consiliere şi terapie psihologică. IntervenŃiile Ńin seama îndeosebi de starea de spirit a clientului, adesea una deteriorată, de capacitatea diminuată a acestuia de a se angaja într-un proces de comunicare optim. Iată principalele tipuiri de intervenŃie recomandate de specialişti: 3.3.1. Reiterarea sau reflexul simplu: constă în retransmiterea, către celălalt a ceea ce tocmai a spus. Tehnica este una care cere o minimă abilitate şi experienŃă şi nu în ultimul rând capacitatea de a reformula idei, „cu alte cuvinte”, fără a denatura sensul spuselor celuilalt. Reiterarea centrează subiectul pe problemă, îi dovedeşte acestuia atenŃia noastră şi îl ajută să dezvolte tema, să o aprofundeze. AtenŃie, însă! Reiterarea sistematică devine supărătoare, blochează comunicarea sau induce agresiune. Reiterarea sistematică poate fi interpretată şi ca o boală, ca un tic de comunicare, prezent la unele persoane, drept pentru care trebuie cu atât mai mult evitată. Reiterăm în funcŃie de evoluŃia discursului, în momentele adecvate, când densitatea tematică scade, când se produc abateri de la temă, când discuŃia „lâncezeşte”, când subiectul intră într-o fundătură etc. 3.3.2. Reformularea sentimentului: este tot o reiterare, la care se adaugă o interpretare. Se foloseşte mai ales când pacientul intră într-o încurcătură. Reiterând spusele acestuia şi formulând o judecată cu privire la starea lui psihică, îi dovedim înŃelegere, răbdare şi disponibilitate de a ajuta la depăşirea acestei stări. Este absolut necesar ca interpretarea să fie una pozitivă, pentru a încuraja vorbitorul. Pentru aceasta este necesară capacitatea empatică a consilierului. Fără empatie, reformularea sentimentului poate duce la blocaj sau la agresiune. În reformularea sentimentului se impun câteva reguli:

- să nu fie agresivă: să fie expusă în termeni acceptabili, suportabili pentru celălalt, să nu jignească, să nu coboare valoric sentimentele acestuia;

28

Expresii de tipul: „Ce ai, te-ai încurcat ?”; „Na, că nu mai ştii ce spui !”; sunt inacceptabile în reformularea sentimentului

- să se concentreze asupra persoanei, nu a problemei; Nu putem folosi expresii de tipul: „E prea complicat pentru tine !”; „Lasă asta, că nu te pricepi”, „Probabil vroiai să spui altceva !” etc

3.3.3. SusŃinerea empatică: este o necesitate absolută. Tot arsenalul empatiei, cunoscut din studiul creativităŃii, trebuie folosit. Este justificat punctul de vedere potrivit căruia capacitatea empatică este criteriu eliminatoriu în alegerea profesiei de consilier. Empatia sugerează prezenŃa consilierului în comunicare, coparticiparea la problemele clientului, susŃinere energetică şi afectivă şi, totodată, nonintervenŃie; este o absenŃă activă, stimulatoare, care nu numai că nu distruge personalitatea clientului, dar o potenŃează, o face să se manifeste. 3.3.4. IntervenŃia de sinteză: Este o reformulare organizată a ansamblului discursului realizat de pacient. Potrivit lui J.C. Abric, acest tip de intervenŃie îndeplineşte următoarele funcŃii:

o FuncŃia de control: permite consilierului să verifice dacă înŃelegerea de ansamblu a problemei a fost corectă şi clientului să intervină în caz de eroare.

o FuncŃia de retur: Permite clientului să revină cu precizări, nuanŃări, informaŃii suplimentare.

o FuncŃia de relansare: permite clientului să revină cu problemele importante care eventual au fost omise.

Rezultă din aceste funcŃii cî intervenŃia de sinteză este un fel de bornă de hotar în interviu. Ea marchează o etapă, o şedinŃă, un moment de schimbare problematică etc.

3.4. Ascultarea şi tăcerea în interviul nondirectiv. Din caracterizarea generală a interviului nondirectiv rezultă o poziŃie

specială a celui care aplică interviul. În cea mai mare parte a timpului, acesta tace şi ascultă. IntervenŃiile sale sunt minime, exigent controlate şi necesare pentru a menŃine pe cel intervievat în iniŃiativă. Prin urmare, ascultarea şi tăcerea calificate şi controlate reprezintă condiŃii obligatorii pentru un bun consilier.

3.4.1. Ascultarea, în interviul nondirectiv Niki Stanton formulează zece sfaturi pentru o bună ascultare, pe care le redăm

mai jos: • FiŃi pregătiŃi să ascultaŃi; • FiŃi interesat; • ArătaŃi-vă interesul; • PăstraŃi-vă mintea deschisă; • UrmăriŃi ideile principale; • AscultaŃi critic; • AscultaŃi cu atenŃie;

29

• LuaŃi notiŃe; • AjutaŃi vorbitorul; • Nu întrerupeŃi pe vorbitor.

Referindu-se la calităŃile unui bun ascultător, Samuel C. Certo formula şi el următoarele zece reguli:

1. ÎncetaŃi să mai vorbiŃi. 2. UşuraŃi sarcina celui care vorbeşte. 3. ArătaŃi-i celui care vorbeşte că vreŃi să-l ascultaŃi. 4. Nu faceŃi lucruri care vă distrag atenŃia. 5. IdentificaŃi-vă cu vorbitorul. 6. FiŃi răbdător. 7. ControlaŃi-vă temperamentul. 8. LăsaŃi-o mai uşor cu argumentele şi criticile. 9. PuneŃi întrebări. 10. ÎncetaŃi să mai vorbiŃi.

Repetarea, în final, a primului principiu nu este o greşeală de redactare ci o exigenŃă a autorului, care precizează faptul că acesta este “primul şi ultimul principiu”, adică principiul fundamental pentru a fi un bun ascultător. Jean-Claude Abric menŃionează, în studiul său despre ascultare, punctul de vedere al lui B. Jacobi. Autorul citat surprinde cu deosebită fineŃe valenŃele ascultării active, precum şi exigenŃele acesteia. Dintre acestea, subliniem:

- practicianul se privează de interacŃiunea simetrică cu pacientul; - practicianul renunŃă la „plăcerea spunerii”; - practicianul renunŃă la afirmarea de sine, trăind experienŃa subiectului ca pe

propria sa experienŃă; - practicianul potenŃează trăirile subiectului, care se masterializează în bucuria

de a fi ascultat - practicianul satisface nevoia subiectului de a fi ascultat, această nevoie fiind

preeminentă oricărei alteia. Sarcină: StudiaŃi punctul de vedere al lui B. Jacobi cu privire la ascultare evidenŃiat în lucrarea Psihologia comunicării, autor J.C. Abric, Ed. Polirom 2002, p. 62-64

3.4.2. Tăcerea în interviul nondirectiv. Nu numai tăcerea consilierului este importantă în interviul nondirectiv, ci şi modul de raportare a acestuia la tăcerile subiectului În acest sens, J.C. Abric vorbeşte de două tipuri de tăceri:

o Tăcerea goală: este momentul în care intervievatul tace deplin, în sensul că întrerupe discursul nu numai ca verbalizare ci şi ca interiorizare. Gândurile lui se detaşează de subiectul discursului, epuizându-l. Acesta este momentul intervenŃiilor necesare ale consilierului.

o Tăcerea plină: este momentul de întrerupere a verbalizării, dar de continuare a reflecŃiilor intervievatului, acesta rămânând centrat

30

în subiect. Este momentul când consilierul nu trebuie să intervină, lăsându-i celui intervievat posibilitatea să stingă tensiunile discursului, să evalueze, să proiecteze mental continuarea discursului. IntervenŃia în tăcerile pline pot întrerupe discursul, îl pot abate de la cursul normal, pot induce frustrare, enervare, agresiune.

Concluzie: tăcerile trebuie ascultate, la fel ca şi vorbirea. E¤xperienŃa, talentul şi capacitatea empatică a consilierului va permite distincŃia între tăcerile pline şi cele goale. 4. Aspecte ale comunicării în tehnicile de grup Tehnicile de grup sunt mai puŃin utilizate în consilierea psihologică şi educaŃională. Din perspectivă psihosocială, tehnicile de grup sunt, mai degrabă, tehnici de ameliorare a coeziunii şi performanŃei grupurilor pentru îndeplinirea unor sarcini. S-au dezvoltat, în acest sens, mai degrabă terapii de grup decât activităŃi de consiliere. Prin însăşi etimologia sa, termenul consiliere presupune o activitate faŃă-n faŃă. Consilierea familială nu este o tehnică de grup, deoarece familia nu este grup social, în sensul utilizat de psihologia socială şi de sociologie. 4.1. Caracteristicile unui grup mic (restrâns) Studiile de psihologie socială şi de sociologie apreciază că un grup mic (restrâns) are un set de caracteristici standard. De Visscher propune următoarele caracteristici:

1. Numărul de persoane: de la 3-4 la 25 persoane 2. Unitate de timp şi de loc (proximitate şi distanŃă interindividuală minimă 3. RaŃiune de a fi şi de a rămâne împreună 4. Destin relativ comun 5. Posibilitatea formării unei percepŃii şi a unei reprezentări a fiecăruia

despre ceilalŃi 6. Perceperea unei anumite grupalităŃi, observată de membri sau de un

observator extern 7. Posibilitatea unei interacŃiuni şi a unei comunicări verbale şi nonverbale

efective 8. Durată suficientă pentru instituŃionalizare.

Punctul de vedere sociologic este mai simplificat. Potrivit sociologiei, grupul mic se caracterizează prin:

1. Comunitate spaŃială şi temporală 2. Posibilitatea interacŃiunilor reciproce între toŃi membrii 3. ConştiinŃa apartenenŃei la grup 4. Îndeplinirea unei sarcini comune.

Celelalte caracteristici sugerate mai sus Ńin de perspectiva psihosocială, care ia în consideraŃie în mai mare măsură determinaŃiile psihologice.

31

Sarcină: din cursul de psihologie socială, reactualizaŃi cunoştinŃele despre caracteristicile grupului mic. 4.2. Caracterizarea principalelor tehnici de grup Prezentarea detaliată a tehnicilor de grup este sarcina disciplinelor specializate în domeniul terapiei şi consilierii de grup. În cele ce urmează vom prezenta doar acele aspecte care Ńin de caracterizarea comunicării în cadrul grupului. Ne vom referi la cele două situaŃii caracteristice de grup: situaŃii de grup centrate pe grup şi situaŃii de grup centrate pe sarcină. 4.2.1. Comunicarea în situaŃiile de grup centrate pe grup Autorul acestui tip de situŃie, Lewin, propune ca subiectul comunicării în grup să fie problemele care intervin în funcŃionarea grupului, membrii grupului abordând şi problemele lor profesionale. Un asemenea grup se numeşte grup de diagnostic (T-grup, Grup de bază) A. Caracteristicile grupului de diagnostic: - numărul de 8-12 persoane de vârste, genuri şi profesii diferite - persoanele nu se cunosc între ele (sau se cunosc foarte puŃin) - pentru fiecare grup există un monitor (supraveghetor) - grupul are al dispoziŃie aproximativ 15 şedinŃe de câte 2-3 ore B. ConŃinutul comunicării: comunicarea are loc între membrii grupului, după voinŃa proprie a membrilor lui, aceştia căutând să descopere fenomenele de grup şi factorii care asigură funcŃionarea eficientă a grupului C. Rolul monitorului: monitorul se comportă ca un consilier în situaŃie de interviu nondirectiv, respectând întrutotul exigenŃele acestuia. D. Scop terapeutic: participând la activitatea grupului, individul ajunge să se cunoască pe sine, să înveŃe să comunice cu ceilalŃi, să devină fiinŃă socială, eliminându-şi limitele de comunicare şi convieŃuire. La nivel de grup, consilierul (psihologul şcolii, de ex.) poate utiliza o asemenea tehnică pentru ameliorarea relaŃiilor din interiorul grupurilor şcolare standard (clasele de elevi), îndeosebi pentru acele grupuri în care apar probleme deosebite de disciplină, adaptare, comunicare etc. Sarcină (7): ImaginaŃi un grup de diagnostic şi descrieŃi activitatea consilierului pe timpul şedinŃelor de consiliere 4.2.2. Comunicarea în situaŃiile de grup centrate pe sarcină: Acest tip de situaŃii presupune existenŃa unui grup omogen, ale cărui caracteristici sunt deja definite, ceea ce intervine nou în activitatea grupului fiind sarcina. A. Caracteristicile grupului: - numărul membrilor este predeterminat (grup de muncă, clasă de elevi, echipă managerială, sportivă etc) - grupul are coeziunea, structura şi celelalte caracteristici deja formate (norme morale, mize personale şi colective, reŃeaua de relaŃii formale şi informale)

32

- animatorul grupului nu se identifică cu liderul informal al acestuia, el este doar observator. B. ConŃinutul comunicării: depinde de tipurile de întruniri proiectate: - În întrunirile de informare descendentă, comunicarea constă în transmiterea şi receptarea în grup a unei sarcini, a unui sistem de norme, reguli, consermne. - În situaŃiile de informare ascendentă, comunicarea presupune culegerea de informaŃii din interiorul grupului. - În situaŃia întâlnirilor-discuŃie, comunicarea constă în schimbul de informaŃii, asupra unei teme date între membrii grupului. - În situaŃia întâlnirilor pentru rezolvarea de probleme, comunicarea constă în căutarea împreună, de către membrii grupului, a soluŃiilor pentru rezolvarea unei probleme. C. Rolul monitorului: - în prima situaŃie, problema monitorului este aceea a asimilării corecte în grup a mesajului. - în a doua situaŃie, animatorul se transformă într-un operator de interviu de grup; succesul său depinde de priceperea în utilizarea tehnicilor de interviu nondirectiv, ghidat sau directiv. Este de mare importanŃă capacitatea animatorului de a fi un bun ascultător şi de a provoca schimburi între membrii grupului. - în a treia şi a patra situaŃie, animatorul are funcŃia de facilitare a dialogului, de reglare a discuŃiei astfel încât să se asigure participarea tuturor celor cere au un cuvânt de spus şi orientarea spre tema discuŃiei. În toate situaŃiile, animatorul trebuie să respecte, pe cât posibil, regulile specifice interviului: non-interpretarea, non-evaluarea, non-consilierea, chestionarea minimă, comprehensiunea. D. Scop terapeutic: SituaŃiile de grup centrat pe sarcină sunt utilizate mai ales în consilierea educaŃională. Psihologul şcolar îşi poate propune ca obiectiv ameliorarea activităŃii grupurilor şcolare standard (clasele de elevi) în legătură cu sarcinile specifice ale şcolii, dar şi a unor grupuri şcolare non-standard: grupuri de cadre didactice care predau la o clasă de elevi cu probleme, grupuri de cadre didactice de la un nivel de studiu, comisii didactice, caterdre etc. Sarcină (8): ImaginaŃi un grup centrat pe sarcină şi descrieŃi activitatea consilierului pe timpul şedinŃelor de consiliere

33

BIBLIOGRAFIE

1. AIFTINCA, Marin, Babilonul informaŃiei, Editura Politică, Bucureşti,

1987. 2. ANGHEL, Petre, Stiluri şi metode de comunicare, Editura Aramis,

Bucureşti, 2003. 3. BONCU, Ştefan, Psihologia influenŃei sociale, Editura Polirom, 2002. 4. McBRIDE, Sean, Mai multe voci, o singură lume, Editura ŞtiinŃifică şi

Enciclopedică, Bucureşti, 1982. 5. CRAIA, Sultana, Teoria comunicării, Editura FundaŃiei “România de

Mâine”, Bucureşti, 2000. 6. ECO, Umberto, Tratat de semiotică generală, Editura ŞtiinŃifică şi

Enciclopedică, Bucureşti, 1982. 7. HEDGES, Patricia, Personalitate şi temperament, Ghidul tipurilor

psihologice, Editura Humanitas, 1997. 8. IONESCU, Şerban, JAQUET, Marie Madeleine, LHOTE, Claude,

Mecanismele de apărare, teorie şi aspecte clinice, Editura Polirom, 2002. 9. JULIA,Didier, DicŃionar de filosofie, Editura Univers Enciclopedic,

Bucureşti, 1996. 10. LOHISSE, Jean, Comunicarea, De la transmiterea mecanică la

interacŃiune, Editura Polirom, 2000. 11. MACOVICIUC, Vasile, Filosofie, S.N.S.P.A., Bucureşti, 2000. 12. MARGA, Andrei, RaŃionalitate, comunicare, argumentare, Editura

Dacia, Cluj, 1991. 13. McQUAIL, Denis, Comunicarea, Institutul European, 1999. 14. McQUAIL, Denis, WINDAHL, Sven, Modele ale comunicării, Editura

Comunicare. ro, Bucureşti, 2001. 15. MOSCOVICI, Serge, Psihologia socială sau Maşina de fabricat zei,

Polirom, Editura UniversităŃii Al. I. Cuza, Iaşi, 1997. 16. MUCCHIELLI, Alex, Arta de a influenŃa; analiza tehnicilor de

manipulare, Editura Polirom, Bucureşti, 2002. 17. ROTARU, Nicolae, Criză şi dialog, Editura RAO, Bucureşti, 2003. 18. RÜCKLE, Horst, Limbajul corpului pentru manageri, Editura Tehnică,

Bucureşti, 2000. 19. de SAUSSURE, Ferdinand, Curs de lingvistică generală, Editura

Polirom, Iaşi, 1998. 20. STANCU, Valentin ş.a., RelaŃii publice, succes şi credibilitate, Bucureşti. 21. STANTON, Niki, Comunicarea, Societatea ŞtiinŃă & Tehnică, 1995. 22. ŞOITU, LaurenŃiu, Comunicare şi acŃiune, Institutul European, 1997. 23. TOMA, Gheorghe (coord.), Tehnici de comunicare, Editura Artprint,

Bucureşti, 1999. 24. *** DicŃionar explicativ al limbii române, Editura Academiei R.S.R.,

1975.

34

25. ***Mic dicŃionar enciclopedic, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1978.

26. ABRIC, Jean-Claude, Psihologia comunicării, Editura Polirom, Iaşi, 2002 27. JIGĂU, Mihai, Consilierea carierei, Editura Sigma, Bucureşti, 2001 28. Stanton, Niki, Comunicarea, 29. Samuel C. Certo, Managementul modern, Editura Teora, 2002 30. Niki Stanton, Comunicarea, Societatea ŞtiinŃă & Tehnică, 1995

35

Capitolul al treilea

BARIERE DE COMUNICARE ÎN CONSILIERE Aşa cum s-a văzut din primul capitol al lucrării, îndeosebi din

perspectivele interacŃioniste şi comportamentiste asupra structurii comunicării, aceasta are loc nu într-un mediu steril, omogen şi protejat, ci, dimpotrivă, într-un mediu încărcat de influenŃe dintre cele mai diverse: de la influenŃele naturale la cele sociale şi culturale, de la cele individuale la cele de grup şi de masă, de la cele tehnice şi organizatorice la cele logice, semiologice şi lingvistice, de la cele obiective la cele subiective etc. Aceste influenŃe merg de la simpla întârziere sau cosmetizare a informaŃiei, până la completa denaturare sau chiar pierderea definitivă a acesteia.

Pentru psihologul contemporan, asupra căruia presiunea informaŃională este din ce în ce mai puternică, cunoaşterea şi contracararea, pe cât posibil, a factorilor care generează înfluenŃarea negativă a comunicării reprezintă o cerinŃă majoră.

Considerată, aşa cum am văzut, printre cele mai importante aptitudini ale consilierului, aptitudinea de comunicare cuprinde, inevitabil şi o componentă care Ńine de capacitatea de a proteja comunicarea de influenŃele negative. Cum vom vedea în cele ce urmează, această capacitate se exercită atât în mod direct, prin comportamentul comunicaŃional al consilierului, cît şi în mod indirect, prin măsurile şi intervenŃiile tehnico-metodologice în sistemul informaŃional.

Unii autori din domeniul ştiinŃelor comunicării grupează factorii care influenŃează negativ comunicarea sub denumirea de “bariere de comunicare” (Samuel C. Certo, Niki Stanton.), alŃii sub denumirea de “zgomot” (Shanon-Weaver, Denis McQuail ş.a.). Întrucât majoritatea autorilor au adoptat termenul de bariere de comunicare, vom utiliza şi noi, în continuare, această accepŃiune, fără a neglija, însă, informaŃiile despre natura, structura şi modul de manifestare a fenomenelor subsumate termenului de “zgomot”, cu atât mai mult cu cât unii autori pun “zgomotul” şi “bariera de comunicare” împreună, într-o relaŃie cauză (zgomotul)-efect (bariera de comunicare)1.

1. Modele teoretice de analiză a barierelor de comunicare

Cel mai sistematizat model de analiză a barierelor de comunicare (dar nu şi cel mai complet) este cel oferit de Samuel C. Certo. Potrivit acestuia, barierele de comunicare sunt “factori care micşorează probabilitatea unei comunicări de succes.” Autorul distinge două categorii de bariere de comunicare: macrobariere şi microbariere.

Macrobarierele de comunicare “sunt legate, în principal, de mediul de comunicare şi de lumea mai largă în care are loc comunicarea”. Autorul enumeră următoarele macrobariere de comunicare:

1. Nevoia sporită de informaŃii. 2. Nevoia de informaŃii din ce în ce mai complexe. 3. Contextul utilizării şi altor limbi în comunicare, în afara celei oficiale. 4. Nevoia constantă de a învăŃa concepte noi.

36

Microbarierele de comunicare “sunt legate, în principal de elemente cum ar fi comunicarea mesajului, sursa şi destinaŃia”. În rândul acestora autorul identifică:

1. Punctul de vedere al sursei privind destinaŃia. 2. InterferenŃa mesajelor. 3. Punctul de vedere al destinatarului privind sursa. 4. PercepŃia. 5. Cuvintele cu mai multe semnificaŃii.2 Şi mai puŃin riguriasă este prezentarea barierelor de comunicare de către

Niki Stanton. Acesta enumeră o serie de bariere, toate înscriindu-se, după modelul lui

Certo, în categoria microbarierelor, de unde se desprinde concluzia că este preocupat în mod deosebit de intimitatea procesului de comunicare şi mai puŃin de contextul acesteia. Redăm, mai jos, barierele de comunicare enumerate de Niki Stanton:

1. DiferenŃe de percepŃie. 2. Concluzii grăbite. 3. Stereotipii. 4. Lipsa de cunoaştere. 5. Lipsa de interes. 6. DificultăŃi de exprimare. 7. EmoŃii. 8. Personalitatea.4 Acelaşi tip de orientare, preponderent spre mecanismul intern al

comunicării, găsim şi la Ionel Dumbravă, care enumeră următoarele bariere de comunicare:

1. TendinŃa de a auzi numai ceea ce ne-am obişnuit să auzim. 2. Ignorarea informaŃiilor în dezacord cu ceea ce cunoaştem. 3. Evaluarea prin criterii subiective a sursei obiective. 4. Perceperea diferită a mesajelor funcŃie de situaŃia concretă şi de

presiunea mediului asupra sa. 5. ÎnŃelegerea de către diferite persoane în sensuri diferite a aceloraşi

cuvinte. 6. Folosirea neadecvată a elementelor procesului de comunicare. 7. Incapacitatea de stăpânire a emoŃiilor. 8. Discernerea insuficientă a mesajelor relevante de cele cu semnificaŃie

irelevantă sau nulă.5 Din enumerarea lui I. Dumbravă se observă cu uşurinŃă că barierele 1-4

şi 8 sunt eminamente bariere ce Ńin de receptor, barierele 5, 6, 7 au rădăcini în toate componentele unui proces de comunicare conceput liniar şi univoc şi numai prin extensie bariera 4 trimite la contextul comunicării, care este un factor de natura macrobarierei.

În lucrarea ABC-ul comunicării manageriale Monica Voicu şi Costache Rusu apreciază că “barierele în procesul de comunicare reprezintă orice lucru care reduce fidelitatea sau eficienŃa transferului de mesaj” şi prezintă un tabel al

37

barierelor de comunicare, pe care îl redăm mai jos, pentru comparaŃie cu celelalte puncte de vedere:6

Natura barierei Cauze 1. Bariere de limbaj • Aceleaşi cuvinte au sensuri diferite pentru

diferite persoane • Cel ce vorbeşte şi cel ce ascultă se pot deosebi

ca pregătire şi experienŃă • Starea emoŃională a receptorului poate deforma

ce el aude • Ideile preconcepute şi rutina influenŃează

receptivitatea • DificultăŃi de exprimare • Utilizarea unor cuvinte sau expresii confuze

2. Bariere de mediu • Climat de muncă necorespunzător • Folosire de suporŃi informaŃionali

necorespunzători • DiferenŃe între pregătirea emiŃătorului şi

receptorului 3. Bariere datorate poziŃiei emiŃătorului sau receptorului

• Imaginea pe care o are emiŃătorul şi receptorul despre sine şi despre receptor

• Caracterizarea diferită a situaŃiei în care are loc comunicarea de către emiŃător şi receptor

• Sentimentele şi intenŃiile cu care interlocutorii participă la comunicare.

4. Bariere de concepŃie • ExistenŃa presupunerilor • Exprimarea cu stângăcie a mesajului de către

emiŃător • Lipsa de atenŃie în receptarea mesajului • Concluzii grăbite asupra conŃinutului mesajului • Lipsă de interes a receptorului faŃă de mesaj • Rutina în procesul de comunicare

Interesante pentru studiul barierelor de comunicare sunt şi observaŃiile

făcute asupra contextului comunicării de către Vasile Marin în lucrarea “Comunicarea în administraŃia publică” sub titlul “Determinări în construcŃia comunicării”. Analizând statutul celui care iniŃiază şi conduce procesul de comunicare, autorul prezintă două tipuri de bariere de comunicare, fără a le numi, însă, astfel: “capcane în comunicare” şi “erori logice de comunicare”.

Potrivit autorului, principalele capcane în comunicare sunt: 1. Capcana sprijinului vizual. 2. Capcana religioasă. 3. Capcana etnică şi rasială.

38

4. Capcana sexologică. Cât priveşte erorile logice, autorul apelează cu justificare la logica

argumentării, prezentînd următoarele erori tipice: 1. Analogia greşită. 2. Dilema vinovăŃiei. 3. Generalizarea pripită. 4. Întrebarea aluzivă. 5. Opinia neautorizată. 6. Compromisul slab. 7. Eroarea post-factum. 8. Eroarea tipărită. 9. Realitatea trunchiată.7 Potrivit teoriei argumentării, scopul emitentului este de a convinge

interlocutorul (receptorul), astfel încît erorile de mai sus pot fi făcute cu intenŃie sau fără intenŃie. Dacă ele sunt făcute cu intenŃie, atunci ele nu sunt, practic, bariere de comunicare, dacă şi-au atins scopul. Dacă, însă, nu sunt făcute cu intenŃie, atunci semnificaŃia mesajului diferă de cea intenŃionată de emitent şi ele devin bariere de comunicare.

Alte bariere de comunicare sunt analizate de autor sub titlul “Elemente de artă a comunicării”: acceptul, contextul, respingerea, impermeabilitatea comunicării etc.8 Vom încerca, în cele ce urmează, să realizăm o sinteză a modelelor de analiză prezentate, sub forma unui tablou general al barierelor de comunicare: Acest tablou general va fi folosit, în continuare, pentru caracterizarea principalelor bariere de comunicare, prilej cu care vom insera expresiile lor tipice aşa cum apar la diferiŃi autori. 2. Caracterizarea principalelor bariere de comunicare. Măsuri de contracarare a acestora. De la început se impune precizarea că barierele de comunicare nu acŃionează izolat, unele de altele. În procesul comunicării barierele de comunicare se succed, se întrepătrund, se influenŃează reciproc, de regulă se însumează, iar în anumite combinaŃii pot duce la distorsionarea gravă a informaŃiei ori la prejudicierea sau chiar blocarea comunicării. Termenul “zgomot”, utilizat de unii autori pentru a denumi ansamblul barierelor de comunicare, este expresia acestui efect combinat, care este perceput ca un factor general de diminuare a capacităŃii de comunicare. Analizând, însă, barierele de comunicare pe tipuri şi componente, putem descoperi soluŃiile optime de diminuare a efectelor lor dăunătoare, pentru a asigura un mediu comunicaŃional stabil şi optim.

39

.2.1. Macrobarierele de comunicare Aşa cum afirmă Samuel C. Certo, “macrobarierele de comunicare sunt factori care împiedică succesul comunicării într-un proces general de comunicare.”9 Cu o caracterizare mai largă, macrobarierele de comunicare sunt acei factori care acŃionează asupra ansamblului procesului de comunicare, oarecum din afara lui. Specificul acestor factori este acela că ei nu intervin direct în structura comunicării, fiind de altă natură decât materialul comunicării, care este informaŃia propriuzisă. Tocmai de aceea aceste bariere pot fi denumite şi bariare contextuale.

BARIERE DE COMUNICARE

MACROBARIERE (Bariere contextuale)

MICROBARIERE (bariere de procse)

ALE SURSEI ALE RECEPTORULUI

TEHNICO-ECONOMICE

CULTURALE SOCIAL-POLITICE

ALE CANALULUI

- capcane - erori logice - psihologice - lingvistice şi

culturale

- tehnice - economice - semiotice - de zgomot

- psihologice - lingvistice şi

culturale - medicale

COMUNE

- diferenŃe culturale - diferenŃe de percepŃie - diferenŃe de interes -

- volumul informaŃiilor -complexitatea informaŃiilor - nivele de dezvoltare economică

- diferenŃele culturale - diferenŃe religioase - mentalităŃi - obiceiuri - limbă - tradiŃii

- libertăŃi sociale - statute politice - permeabilitatea

graniŃelor - legislaŃii

40

1. O primă categorie de macrobariere este cea a macrobarierelor tehnico-economice. Caracteristica acestora este aceea că ele acŃionează din interiorul mediului în care are loc comunicarea. Aici se înscriu unele bariere enunŃate de Samuel C. Certo.

A. Astfel, nevioa sporită de informaŃii, deci creşterea volumului acestora, ca urmare a creşterii nivelului şi complexităŃii vieŃii social-culturale, vine, la un moment dat, în contradicŃie cu capacitatea de operare a reŃelelor de informaŃii, dar şi cu capacitatea de absorbŃie a acestora de către actorii comunicării: sursa şi receptorul. SoluŃia contracarării acestei bariere este selectarea informaŃiilor în funcŃie de importanŃa lor, precum şi distribuirea lor numai spre receptorii absolut interesaŃi de ele. Totodată, se impune alegerea redundanŃei optime a informaŃiei, chiar dacă folosirea mai multor semne decât ar fi necesar pentru receptare ar părea o şi mai mare încărcare a canalelor de comunicare. Jean Lohisse insistă asupra faptului că “deşi suprimarea redundanŃei poate fi economică, această operaŃie prezintă dezavantajul de a face mesajul foarte vulnerabil la zgomote.” Autorul recomandă un anume grad de redundanŃă, care reprezintă “o barieră împotriva zgomotului şi previne riscul de ambiguitate şi eroare de receptare.”10

B. În ce priveşte complexitatea tot mai mare a informaŃiilor, ea Ńine tot de contextul social-cultural. Informatizarea şi matematizarea proceselor economico-sociale, încorporarea tot mai accentuată a noilor descoperiri ştiinŃifice în viaŃa socială implică inevitabil o creştere a complexităŃii materialului necesar a fi comunicat, fapt care, de asemenea, poate determina reducerea capacităŃii de preluare a acestei complexităŃi de către sistemele de comunicare.

SoluŃiile contracarării acestei macrobariere pot fi găsite pe două direcŃii convergente: pe de o parte, simplificarea la maxim a procesului de comunicare şi selectarea receptorilor în funcŃie de capacitatea de înŃelegere, iar pe de altă parte, apropierea receptorilor de complexitate, printr-o permanentă pregătire ştiinŃifică.

C. Un caz aparte este cel al nivelului de dezvoltare economică. El se constituie ca macrobarieră de comunicare în mod deosebit în comunicarea externă, între diferite organizaŃii, dar şi în cea internaŃională. Nivelele de dezvoltare economică diferite ale unor organizaŃii, state sau regiuni sunt factori care frânează dezvoltarea, între acestea, a unei comunicări eficiente. Fiecare dintre părŃile participante la proces are un alt sistem de canale de comunicare, un alt model al categoriilor şi codurilor, chiar un alt obiect al comunicării. Dincolo de diferenŃele lingvistice, care pot fi atenuate printr-o bună organizare a transferului de semnificaŃii, rămân diferenŃele tehnologice, operaŃionale, conceptuale care fac, uneori, aproape imposibilă angrenarea eficientă a sistemelor informaŃionale. DificultăŃile prin care trec, în prezent, Ńările care aderă la structurile europene şi euroatlantice se datorează, în bună măsură, şi barierelor de comunicare determinate de nivelele diferite de dezvoltare economică.

41

Acest domeniu este cel mai greu de abordat în termenii soluŃiilor de contracarare. Apropierea nivelurilor de dezvoltare economică este un deziderat de foarte lungă durată, fără realizări spectaculoase pe termen scurt. Cu toate acestea, pe plan internaŃional se iau anumite măsuri, în special pe linia apropierii modelelor şi sistemelor de comunicare. În acest scop, Ńările dezvoltate, ca şi organizaŃiile internaŃionale, investesc sume considerabile, atât în modernizarea infrastructurilor de comunicare, cât şi în introducerea, în sistemele educaŃionale din Ńările rămase în urmă, a noilor concepte şi modele de comunicare.

2. A doua categorie de macrobariere este cea pe care am denumit-o, generic, macrobarierele culturale.

Contextul cultural are o semnificaŃie majoră pentru determinarea eficienŃei comunicării. Jean-Claude Abric observă faptul că “în sens strict, microcultura unei organizaŃii, a unei instituŃii, a unui grup social dat determină moduri de comunicare şi un sistem de interacŃiuni care poate fi în totalitate specific, altfel spus care poate fi înŃeles şi aplicat exclusiv în acest context limitat. În sens larg, fiecare dintre noi ştie din propria experienŃă că tentativa de a comunica cu interlocutori aparŃinând altei culturi - în lipsa unor mijloace potrivite de codare şi decodare a informaŃiei transmise – poate fi un demers de o dificultate extremă.”11

Probleme majore apar şi în ceea ce priveşte diferenŃele religioase. Se ştie că diferitele doctrine religioase privilegiază anumite simboluri, semnificaŃii, comportamente, atitudini şi practici care trec dincolo de experienŃa religioasă, în experienŃa practică, inclusiv în cea de comunicare. De aceea, comunicarea între indivizi sau grupuri umane cu apartenenŃe religioase diferite este pusă, uneori, în dificultate. Sunt de notorietate dificultăŃile actuale ale guvernului francez privind implementarea unei norme legale care interzice folosirea simbolurilor religioase în şcoli şi instituŃii publice. La toate acestea se adaugă diferenŃieri legate de obiceiuri, tradiŃii, mentalităŃi încorporate în sisteme diferite de morală şi coduri etice diferite. Multă vreme, în fostul stat musulman Afganistan, talibanii care conduceau Ńara au interzis accesul populaŃiei la televiziune, considerată un obiect al Satanei.

O macrobarieră culturală unanim recunoscută este bariera lingvistică. Comunicarea, îndeosebi în organizaŃiile multietnice, este puternic afectată de diferenŃele lingvistice dintre membrii acestor organizaŃii. Se ştie, deja, că în tentativa unui mare număr de cetăŃeni români de a găsi locuri de muncă în Ńările dezvoltate, prima barieră este necunoaşterea limbii oficiale a Ńării respective. Aceasta, întrucât prima grijă a managerilor firmelor angajatoare este aceea de a putea comunica cu angajatul.

La nivelul comunicării dintre organizaŃii, bariera este mai uşor de contracarat, prin pregătirea specială a unor interpreŃi. La nivelul intern al organizaŃiilor, însă, nici timpul şi nici resursele organizaŃiei nu permite folosirea interprtetului.

Iată şi câteva măsuri generale de contracarare a macrobarierelor culturale în comunicare:

42

• Dezvoltarea unor acŃiuni de cunoaştere reciprocă a culturilor aflate în relaŃie de comunicare;

• Identificarea acelor obiceiuri, mentalităŃi, reguli de conduită ale partenerilor de comunicare care au semnificaŃie pentru comunicare;

• Respectarea credinŃei religioase a fiecărui partener fără nici o discriminare. Sunt contraproductive atât discriminarea negativă (interdicŃia, blamarea, opresiunea, obligarea) cât şi discriminarea pozitivă (stimularea diferenŃei, încurajarea prozelitismului, acordarea de bonificaŃii pe criterii religioase etc.);

• Pregătirea minuŃioasă a canalelor de interpretare în situaŃia derulării unor acte de comunicare între grupuri umane sau indivizi care folosesc limbi diferite. Încercarea unor psihologi de a utiliza limba partenerului de dialog în condiŃiile cunoaşterii aproximative a acesteia este contraproductivă şi poate determina pierderi însemnate în înŃelegerea reciprocă.

3. Sunt mai puŃin tratate în literatura de specialitate macrobarierele social-politice. Neglijarea influenŃei acestora asupra comunicării ar fi, însă, o greşeală, în condiŃiile în care apar destul de des dificultăŃi majore de comunicare provocate de acestea.

Caz: Este suficient să evidenŃiem dificultăŃile de comunicare într-un grup

uman în care mambrii acesteia aparŃin sau sunt simpatizanŃii unor partide politice aflate în raporturi de opoziŃie. Când aceşti membri au, în respectivele partide, şi funcŃii de conducere, prăpastia comunicării este şi mai evidentă, cu toate recomandările celor care susŃin că simpatiile politice pot fi eludate. Sunt de notorietate dificultăŃile de comunicare dintre primari şi consiliile locale, dintre guvern şi primării, dintre prefecŃi şi consiliile judeŃene, atunci când aceştia aparŃin unor grupări politice rivale.

Acelaşi lucru se întâmplă şi la nivelul comunicării între organizaŃii sau între guverne. Când partenerul de comunicare este de aceeaşi parte a spectrului politic, comunicarea este favorizată. În caz contrar, răceala este evidentă. Schimbul recent de replici dintre reprezentanŃiii guvernului României, social-democrat, şi unii europarlamentari, democrat-creştini, este elocvent pentru ceea ce înseamnă barierele de comunicare de natură politică. Europarlamentarii: România nu respectă moratoriul privind adopŃiile. Răspunsul guvernului român: nu avem soluŃii pentru a asigura accesul Ńărăniştilor în parlementul Romîniei.

DistanŃa dintre mesajul iniŃial şi mesajul de răspuns este evidentă. Sarcină (9): DaŃi trei exemple de macrobariere de comunicare în relaŃia

dintre consilierul şcolar şi elevi.. La barierele strict politice se adaugă, în cadrul categoriei analizate, cele

social-economice cum sunt: nivelul scăzut al libertăŃilor, al traiului, legislaŃia restrictivă, impermeabilitatea graniŃelor ş.a. Cînd toate aceste bariere sunt active,

43

cetăŃeanul este timorat, îşi reduce participarea la viaŃa cetăŃii, are acces redus la informare, este izolat.

Contracararea barierelor social-politice este aproape la fel de grea ca şi cea a barierelor tehnico-economice şi dependentă de ele. Ea înseamnă actualizarea permanentă a legislaŃiei, deschidere internaŃională, asistenŃă internă şi internaŃională pentru segmentele defavorizate ale societăŃii, iar în plan politic maturizarea clasei politice, schimbarea mesajului politic, din unul distructiv în unul constructiv, asimilarea regulilor jocului politic intern şi internaŃional.

2.2. Microbarierele de comunicare Considerate de Samuel C. Certo “factori care împiedică succesul

comunicării într-un proces specific de comunicare”, microbarierele de comunicare pot fi denumite şi bariere de proces, ele acŃionând din intimitatea procesului, pe componentele şi fazele acestuia. Literatura de specialitate, îndeosebi curentele mecaniciste, tradiŃionale consacră cea mai mare importanŃă acestui tip de bariere de comunicare. Fiind relative la un proces care poate fi izolat şi analizat pe părŃi, acest tip de bariere pare mai uşor de conceptualizat şi chiar de formalizat şi măsurat. Potrivit tabloului general propus, vom analiza conŃinutul şi semnificaŃia acestor bariere Ńinând cont de componentele procesului de comunicare (sursă, canal, receptor) şi relaŃiile dintre ele.

1. Microbariere ale sursei de comunicare Microbarierele de comunicare care au ca referinŃă sursa comunicării

(emiŃătorul sau emitentul) sunt analizate, în diferite contexte, de către majoritatea autorilor citaŃi în prezentul curs. Pentru sistematizarea informaŃiei, le-am grupat după asemănările de conŃinut.

Se determină, astfel, microbariere-capcane (Vasile Marin) care se exprimă ca inabilităŃi ale sursei de a elimina din comunicare expresii şi atitudini cu impact negativ asupra percepŃiei corecte a mesajului. Fie că este vorba de capcane de tip religios sau etnic, rasial, sexologic, care pot determina ataşamentul nejustificat, atenuarea receptării sau chiar respingerea comunicării, fie că este vorba de abundenŃa de imagine în detrimentul conceptului, mutând receptarea de la sens şi semnificaŃie la senzaŃii vizuale, capcanele apar ca rezultat al unei slabe pregătiri nemijlocite a sursei pentru actul de comunicare. Asememea capcane pot apare mai ales în comunicarea orală, unde impactul este imediat şi de mare anvergură, afectând nu numai relaŃia directă sursă-receptor ci şi relaŃia dintre membrii grupului participant la comunicare. Pentru unii psihologi, renunŃarea la invocaŃii şi aluzii de natură religioasă, etnică sau rasială este echivalentă cu pierderea autenticităŃii şi, prin consecinŃă, a interesului din partea celorlalŃi. Dar, aşa cum subliniază Vasile Marin, “umorul nu este universal, iar unele glume sunt gustate numai de cei ce au acelaşi cadru de referinŃă.”12

Capcane precum cele de mai sus sunt prezente şi în comunicarea scrisă, cu efecte mai puŃin accentuate, însă.

Evitarea unor capcane de acest gen se face prin pregătirea temeinică a sursei de comunicare, îndeosebi în domeniul artei de a comunica.

44

Cât priveşte capcana sprijinului vizual, autorul observă că sprijinul pe imagini are efect numai dacă acestea au legătură directă şi imediată cu conŃinutul mesajului şi fac parte, îndeobşte, din cultura receptorului. AbundenŃa de imagine poate fi mai dăunătoare ca absenŃa acesteia. În condiŃiile dezvoltării explozive a mijloacelor moderne de comunicare şi imagine, unii psihologi folosesc cu orice preŃ asemenea mijloace, nu neapărat pentru creşterea eficienŃei comunicării, ci pentru a fi în pas cu moda. Sunt de notorietate unii psihologi practicanŃi care afişează pe masa de lucru cele mai moderne instalaŃii informatice şi media fără ca măcar să ştie să le pornească sau mobilează biblioteca din birou cu cărŃi alese după calitatea coperŃilor, dar pe care nu le-au citit şi nu au de gând să le citească vreodată. Asemenea imagini sunt cele mai periculoase capcane, atunci când persoana respectivă se confruntă cu un public avizat, ori în consiliere, aşa cum am mai precizat, nu-Ńi alegi publicul, ci eşti la dispoziŃia lui. Vasile Marin vorbeşte şi de natura acestui tip de capcană în intimitatea procesului de comunicare. Autorul vorbeşte de unitatea dintre imagine şi conŃinutul comunicării, precum şi de justa măsură a actului de ilustrare a cuvântului cu imagine: “Exagerarea în ilustrarea vizuală conduce la diluarea conŃinutului util al comunicării.”13

Cât despre erorile logice pomenite de autor, fără a intra în detalierea acestora, se pot face câteva consideraŃii generale asupra lor.

În primul rând, se pot evidenŃia două cauze ale apariŃiei erorilor logice: prima - incoerenŃa structurală a gândirii emiŃătorului (sursei), determinată de slaba instrucŃie intelectuală a acestuia şi de experienŃa redusă în comunicare şi a doua – intenŃia de a convinge, cu orice preŃ, chiar şi prin denaturarea relaŃiilor logice autentice. Este ceea ce autorul numeşte “subiectivismul” sau “amprenta personală excesivă.”

În al doilea rând, se pot prevedea principalele consecinŃe ale acestor erori asupra eficienŃei comunicării: scăderea credibilităŃii sursei, atunci când erorile sunt descoperite; amânarea rezolvării problemelor eludate prin introducerea intenŃionată a erorilor; izolarea treptată a autorului de mediul comunicaŃional al comunităŃii în care acesta acŃionează.

Principala cale de contracarare a erorilor logice este chiar studiul logicii. Din lectura obligatorie, precum şi din criteriile de selecŃie a consilierilor, n-ar trebui să lipsească teoria argumentării şi cunoştinŃe generale de comunicare şi relaŃii publice. De asemenea, se recomandă prezenŃa la selecŃie a unor psihologi avizaŃi, care să descopere şi să bareze accesul unor persoane cu un caracter manipulativ, cu un amor propriu exagerat sau cu personalitate posesivă, dictatorială, paranoică.

O anumită latură a capcanelor şi erorilor logice, evidenŃiată deja, trimite către o altă categorie de bariere ale sursei: cele psihologice. Din inventarul barierelor de comunicare prezentate în prima parte, unele au această caracteristică: stereotipiile, dificultăŃile de exprimare, emoŃiile sau personalitatea - la Niki Stanton, incapacitatea de stăpânire a emoŃiilor - la Ionel Dumbravă, dificultăŃile de exprimare, imaginea de sine, sentimentele - la Monica Voicu .

45

Caracterul manipulativ, amorul propriu exagerat, spiritul posesiv, dictatorial sunt aspecte ale personalităŃii pomenite deja, care Ńin de mentalitate. De importanŃă deosebită, din perspectivă psihologică, este imaginea de sine. Jean-Claude Abric prezintă două componente ale imaginii de sine: eul intim şi eul public.14

Eul intim este exprimat ca “imagine pe care individul şi-o face despre sine, despre forŃele şi slăbiciunile sale, despre adevărata sa competenŃă, despre caracteristicile personale”, iar cel public este “imaginea despre sine pe care o oferim celorlalŃi şi care poate fi radical diferită de imaginea intimă”. Autorul consideră că “în orice situaŃie de interacŃiune, individul se va comporta în funcŃie de ceea ce crede că este şi de ceea ce vrea să pară.”

Pentru consiliere, influenŃa imaginii de sine asupra comunicării este cu atât mai evidentă, cu cât consilierul este permanent în atenŃia publicului, atât în mod direct, cât şi indirect, prin mijloacele mass-media. Tocmai de aceea, el este deseori tentat să ofere publicului o imagine pe placul acestuia, adesea diferită radical de cea interiorizată. Apar, atunci, blocaje de ordin moral, afectiv, emoŃional. De regulă, cu excepŃia persoanelor organic emotive (care este bine să ocolească funcŃiile psihologice), emotivitatea despre care vorbesc autorii citaŃi apare inevitabil pe fondul contradicŃiei, în trăirile interioare ale managerului, între ceea ce crede că este şi ceea ce vrea să pară. Aici apare şi sentimentul vinovăŃiei, proiectat mai ales ca presupoziŃie a descoperirii, de către interlocutori, a contrastului.

Un anumit grad de emotivitate apare şi ca rezultat al lipsei de experienŃă în comunicare. Începătorii în viaŃa publică au dificultăŃi de comunicare datorate emoŃiilor care, pe măsura antrenării, dispar. Cele care au ca sursă vinovăŃia, însă, nu dispar, ci dimpotrivă, se accentuează. Depinde, însă, şi de statutul moral al consilierului. Un consilier obişnuit cu imoralitatea, cu minciuna, cu disimularea, cu manipularea va trece uşor peste emoŃii, în timp ce unul cinstit cu sine şi cu ceilalŃi va suferi. Vasile Marin vorbeşte de “ethosul comunicării”, apreciind că “interlocutorul poate fi corupt printr-o plasare strategică, în categoriile sale mentale, obligându-l să asculte şi să urmeze raŃionamentele, să judece cu instrumente şi argumente diferite propria cauză, uneori alta decât a lui.”15 Ionel Dumbravă prezintă, din punct de vedere moral, un tablou care cuprinde 10 propoziŃii care ucid comunicarea şi 10 sfaturi pentru o bună comunicare.16 Tabloul este sugestiv, putând fi considerat un adevărat tablou de bord al comunicării de succes în consiliere.

10 PROPOZIłII CARE “UCID”

COMUNICAREA 10 SFATURI PENTRU O BUNĂ

COMUNICARE 1. Este imposibil! 2. CredeŃi că nu am ce face? 3. Aceasta nu vă priveşte! 4. Nu aceasta este problema! 5. De cât timp sunteŃi la noi? 6. Aceasta este problema dumneavoastră!

1. Nu vorbiŃi în timp ce altul vorbeşte. 2. DestindeŃi interlocutorul. 3. AscultaŃi şi arătaŃi că sunteŃi dispus la

ascultare 4. ÎndepărtaŃi toate perturbările. 5. Nu-l judecaŃi, puneŃi-vă în locul

interlocutorului.

46

7. N-am timp, veniŃi mai târziu! 8. DescurcaŃi-vă! 9. Aceasta n-am hotărât-o eu! 10. Aşa e peste tot!

6. Răbdare! Nu vă grăbiŃi! 7. StăpâniŃi-vă! 8. Nu vă lăsaŃi copleşit de critici sau de

agresiuni. 9. PuneŃi problemele în mod constructiv. 10. Nu întrerupeŃi brutal.

O problemă specială, din punct de vedere psihologic, este aceea a

dificultăŃilor de exprimare, barieră de asemenea pomenită de autorii citaŃi. Nu toate dificultăŃile de exprimare au cauze psihologice. Unii oameni au blocaje de vorbire sau dificultăŃi de pronunŃie cauzate de stări psihice, alŃii de configuraŃii anatomofiziologice. De regulă, aceste dificultăŃi sunt sesizabile relativ uşor. Unele influenŃează comunicarea, în sensul distorsionării sunetelor care formează mesajul (modificarea pronunŃiei anumitor litere), altele determină un anumit comportament al receptorului, care este abătut de la semnificaŃia propriuzisă a mesajului, întrucât îi atrag atenŃia asemenea dificultăŃi (ticuri verbale, gesturi reflexe care însoŃesc pronunŃia, onomatopee repetate – în comunicarea orală; locuri comune, limbaj “de lemn”, expresii sau construcŃii argumentative ilare – în comunicarea scrisă). DificultăŃile de exprimare sunt mai importante ca bariere în comunicarea orală şi se manifestă mai accentuat atunci când sursa şi receptorul nu sunt în contact nemijlocit.

Şi în cazul barierelor psihologice, cele mai importante măsuri sunt din domeniul selecŃiei şi promovării personalului din domeniul consilierii. Aportul specialiştilor din psihologie, sociologie, lingvistică şi logică este benefic, nu numai în selecŃie, ci şi în profilaxia unor bariere care apar pe parcurs. Trecerea celor cu dificultăŃi de oralitate în planul al doilea al comunicării, perfecŃionarea permanentă a personalului prin studii de logică şi gramatică, consilierea psihologică şi lingvistică a celor depistaŃi cu dificultăŃi sunt numai câteva dintre măsurile care pot diminua influenŃa barierelor psihologice asupra comunicării.

De mare importanŃă în studierea microbarierelor sursei este cunoaşterea barierelor lingvistice şi culturale. Orice act de comunicare are loc într-un mediu cultural determinat. Din punctul de vedere al sursei, el presupune utilizarea unei limbi şi a unui sistem de semne şi simboluri, integrarea comunicării într-o matrice culturală determinată, precum şi luarea în considerare, dincolo de specificitatea sectorială, a unui anumit nivel de instrucŃie culturală. Comunicăm într-o limbă oficială sau într-o limbă de circulaŃie internaŃională, în limba literară sau în dialect, jargon, argou. Comunicăm în limbaj tehnic, filosofic, medical, informatic. Comunicăm la nivelul simŃului comun sau la nivel academic. Toate acestea presupun, pentru sursa comunicării, o anumită competenŃă de comunicare.

În utilizarea limbii literare, greşelile de ortografie sau de punctuaŃie, dezacordurile de gen, număr şi caz, interpretarea eronată a semnificaŃiei unor termeni şi folosirea lor cu sens impropriu etc. sunt bariere care pot distorsiona serios comunicarea.

Comunicarea este defectuoasă şi atunci când sursa foloseşte un limbaj prea academic, în raport cu posibilităŃile receptorului, sau într-un registru de

47

specialitate impropriu, străin de cunoştinŃele receptorului. Folosirea regionalismelor, a dialectelor, a jargonului sau argoului este permisă numai în relaŃie cu receptori adaptaŃi la aceste particularităŃi şi niciodată în prezenŃa unora care nu au acces la semnificaŃia termenilor folosiŃi.

Am vorbit, deja, despre dificultăŃile şi consecinŃele negative ale comunicării într-o limbă străină pe care nu o cunoaştem suficient. La cele spuse deja, este necesar să adăugăm o exigenŃă generală de ordin moral: este imoral, dar şi neproductiv pentru comunicare să folosim o limbă străină într-o relaŃie de comunicare în care sunt prezenŃi şi receptori care nu cunosc acea limbă, dacă n-am luat toate măsurile de traducere.

Tot de barierele culturale Ńine şi nivelul general de instrucŃie culturală şi de educaŃie al sursei comunicării. Mai ales în managementul administrativ acest tip de barieră este evident. Găsim, adesea, în posturi de decizie administrativă oameni cu o cultură precară, al căror mijloace culturale de comunicare sunt cantonate în derizoriu, în banalitate sau, şi mai rău, în zona argoului de mahala. Adesea, în comunicarea verbală, asemenea limbaj este asociat şi cu un comportament nonverbal de comunicare din acelaşi registru. Rezultatul nu poate fi decât o deteriorare a relaŃiei de comunicare, fie ca rezultat al incapacităŃii de adaptare a receptorului, fie ca urmare a discreditării sursei, sub aspectul seriozităŃii şi credibilităŃii. Tocmai de aceea, pentru candidaŃii la profesia de consilier psihologic sau educaŃional se impun anumite exigenŃe de ordin cultural şi moral.

Microbariere ale receptorului comunicării manageriale. Una dintre funcŃiile de bază ale comunicării este influenŃarea receptorului de

a accepta şi a aplica decizii, dispoziŃii, norme şi valori. Pentru realizarea acestei funcŃii, receptorul trebuie să fie situat în anumite împrejurări favorabile: să primească mesajul, acesta să fie înŃeles corect, să fie acceptat, să fie interesant pentru receptor, să fie accesibil abilităŃilor şi capacităŃii de execuŃie a receptorului, receptorul să nu fie împiedicat, voit sau întâmplător, să recepteze, să înŃeleagă şi să acŃioneze etc.

Cu toate acestea, în comunicarea reală, în contextul receptării apar numeroase dificultăŃi, numite, aici, microbariere ale receptorului. Din modelele de analiză prezentate rezultă numeroase asemenea bariere, pe care le-am grupat, pentru o mai bună cercetare, în trei clase: psihologice, lingvistice şi culturale, medicale.

În rândul microbarierelor psihologice am reŃinut, de la Niki Stanton concluziile grăbite, stereotipiile, lipsa de interes, emoŃiile, personalitatea, de la M. Voicu şi C. Rusu starea emoŃională a receptorului, ideile preconcepute şi rutina, lipsa de atenŃie, concluziile grăbite, lipsa de interes.

Dincolo de diferenŃele de formulare, toate aceste bariere au ceva comun: ele provin din starea psihologică a receptorului, fie că este vorba de o stare permanentă, Ńinînd de caracter, personalitate, obişnuinŃe, fie că este vorba de o stare ocazională, Ńinând de oboseală psihică, stres, interes etc. Indiferent dacă sunt permanente sau ocazionale, barierele psihologice influenŃează receptarea mesajului în mai multe moduri caracteristice:

48

• Stabilirea unei ordini de prioritate a informaŃiilor din mesaj, alta decât cea intenŃionată de sursă;

• Eludarea unor informaŃii considerate de receptor ca neinteresante, nesemnificative, în dezacord cu ceea ce ştie etc.;

• Pierderi neintenŃionate din conŃinutul mesajului, pe fondul stresului, al oboselii;

• Răspuns inadecvat la mesaj, ca urmare a intereselor, stereotipiilor, caracterului, personalităŃii sau obişnuinŃelor receptorului.

În comunicarea specifică consilierii nu poate să selecteze receptorul după propriile interese. Tocmai de aceea, măsurile de contracarare a barierelor psihologice trebuie să fie în acord cu această realitate. Ele fac parte din măsurile active de îmbunătăŃire permanentă a relaŃiei de comunicare: repetarea mesajelor în forme diferite; argumentarea mesajelor; transmiterea mesajelor la ore de maximă receptivitate; evitarea mesajelor lungi şi plictisitoare; curăŃarea mesajelor de conŃinuturi neinteresante, lupta permanentă pentri feedback etc.

Ca şi în cazul sursei, importante bariere de comunicare apar pe considerente lingvistice şi culturale.

Nivelul general de instruire a receptorului, cunoaşterea de către acesta a universului conceptual în care se face comunicarea, a limbii şi a regulilor de utilizare a acesteia, împreună cu întreg ansamblul de semne şi simboluri nonverbale reprezintă condiŃii ale receptării corecte a mesajelor. Oricare dintre aceste condiŃii neîndeplinite sau îndeplinite parŃial reprezintă bariere de receptare în comunicare.

O categorie de bariere specifice receptorului sunt barierele medicale. Ele apar atât la sursă, pentru că acolo nu există posibilităŃi de înlocuire a emiŃătorului cu probleme medicale cât şi la receptor, ffie că este o persoană sau un grup din mediul social care poate fi aleator.

Văzul sau auzul atenuate sunt bariere importante de comunicare. Mai mult chiar, în comunicarea specifică consilierii, mesajele trebuie să ajungă inclusiv la şi de la persoane cu handicap de comunicare sever: orbi şi surdo-muŃi. Tocmai de aceea, în Ńările civilizate sunt prevăzute prin lege măsuri de asigurare a accesului acestei categorii de receptori la informaŃiile de interes pentru ei. În oraşe sunt prevăzute semafoare cu avertizare sonoră pentru orbi, la posturile de televiziune jurnalele de ştiri sunt dublate cu limbajul surdomuŃilor, există o presă specializată pentru orbi sau interpreŃi speciali pentru prezenŃa surdo-muŃilor în justiŃie, învăŃământ specializat şi multe alte facilităŃi care Ńin de favorizarea accesului la comunicare a acestui segment al societăŃii.

2. Microbariere comune, ale sursei şi receptorului. Aşa cum subliniază Samuel C. Certo, “comunicarea de succes se referă la un

proces de comunicare interpersonală în care informaŃia pe care sursa intenŃionează să o împărtăşească destinatarului este identică semnificaŃiei pe care o decodează destinatarul din mesajul transmis.”17 În mod evident, comunicarea de insucces apare când identitatea lipseşte. Cele mai severe microbariere de comunicare, care distrug această identitate, sunt cele care privesc relaŃia dintre sursă şi receptor. Ele se exprimă ca diferenŃe între sursă şi

49

receptor, care afectează comunicarea. DiferenŃele pot fi de ordin lingvistic şi cultural, de percepŃie sau de interes.

DiferenŃele de ordin lingvistic şi cultural prezentate de autorii citaŃi în prezenta lucrare sunt numeroase: Samuel C. Certo vorbeşte de diferenŃele de semnificaŃie dată cuvintelor, ca şi Ionel Dumbravă, care vorbeşte de “înŃelegerea de către diferite persoane, în sensuri diferite, a aceloraşi cuvinte.” M. Voicu şi C. Rusu, vorbind de barierele de limbaj, mai adaugă faptul că “cel ce vorbeşte şi cel ce ascultă se pot deosebi ca pregătire şi experienŃă.” Este evident faptul că în cel mai înalt grad preocupă pe specialişti diferenŃa de semnificaŃie dată cuvintelor. În limba română, ca şi în oricare altă limbă, există numeroase cuvinte polisemantice ca şi numeroase situaŃii de utilizare, care schimbă complet semnificaŃia acestora:

Caz: Samuel C. Certo citează un studiu făcut de Lydia Strong, care “a

concluzionat că pentru 500 dintre cele mai folosite cuvinte din limba engleză există 4070 de definiŃii diferite în dicŃionar. În medie, fiecare dintre aceste cuvinte are peste 18 utilizări.”18

Bariere de natura diferenŃelor culturale apar şi atunci când partenerii de

comunicare au o instrucŃie culturală diferită, sau aparŃin unor structuri culturale diferite.

Primul caz este unul al diferenŃelor cantitative. Comunicarea academică presupune parteneri cu pregătire academică. Atunci când unul dintre parteneri nu are această pregătire, cel cu pregătire superioară trebuie să utilizeze un registru de cuvinte accesibil celui cu pregătire inferioară. Altfel comunicarea este viciată sau chiar blocată. Asemenea situaŃii apar, de regulă, în discursurile publice, în prelegerile ştiinŃifice, în conferinŃele de presă etc.

Al doilea caz este unul al diferenŃelor calitative. Se înŃeleg foarte bine pe teme de specialitate medicii între ei, inginerii între ei, filosofii între ei, diplomaŃii între ei, dar apar sigur dificultăŃi atunci când asemenea teme sunt abordate în relaŃia cu parteneri de dialog de altă specialitate. Tocmai de aceea este recomandabil, atât sub aspect practic, cât şi moral, să evităm punerea în discuŃie a problemelor noastre profesionale în relaŃia cu cei de altă specialitate. Şi situaŃia reciprocă este valabilă: este recomandabil, moral şi practic, “să nu ne dăm cu părerea” în probleme care nu sunt de competenŃa noastră ştiinŃifică.

DiferenŃele de percepŃie (termen utilizat de Niki Stanton) sunt microbariere evidenŃiate cu multă claritate de autorii studiaŃi. Samuel C. Certo vorbeşte de două puncte de vedere aflate faŃă-n faŃă: punctul de vedere al sursei privind destinaŃia şi punctul de vedere al destinatarului privind sursa. Ionel Dumbravă foloseşte, pentru receptor, expresia “evaluarea pe criterii subiective a sursei obiective”, expresie aplicabilă în egală măsură şi sursei, care poate evalua receptorul în aceeaşi manieră, cum susŃin M. Voicu şi C. Rusu, în ambele cazuri fiind vorba fie de “idei preconcepute” despre sine şi despre celălalt, fie de “existenŃa presupunerilor” în legătură cu intenŃiile partenerului legate de conŃinutul comunicării. Faptul este foarte evident mai ales în comunicarea

50

politică dintre organizaŃii politice aflate în competiŃie, unde presupunerile despre celălalt, ca şi ideile preconcepute împiedică, adesea, comunicarea şi mai ales rezultatele asteptate de electorat.

Caz: Marele nostru dramaturg I. L. Caragiale are numeroase texte

memorabile prin care construieşte situaŃii de un haz fără precedent bazate pe barierele de comunicare. Dintre ele am ales unul care ilustrează diferenŃele de percepŃie dintre participanŃii la comunicare:

“UN DOMN CĂTRE IMPIEGAT: Mă rog, n-a venit o scrisoare pentru mine? IMPIEGATUL: Nu… Dar de unde era să vie? DOMNUL: Ştiu eu? De la cineva. IMPIEGATUL: Nu. DOMNUL: Bine. (Pleacă.) IMPIEGATUL: (scoŃând capul pe ferestruică) Mă rog… DOMNUL: (întorcându-se) Poftim… IMPIEGATUL: Dar…cum vă cheamă pe dv…? DOMNUL: Ion Popescu. IMPIEGATUL: Îmi pare bine… FiŃi sigur că vă vom anunŃa îndată ce va sosi ceva. DOMNUL: Mersi. IMPIEGATUL: Pentru puŃin (îşi retrage capul.) DOMNUL: Îndatorat. Vă salut. (Pleacă.) IMPIEGATUL: (scoŃând iar capul) Mă rog. DOMNUL: (întorcându-se) Poftim… IMPIEGATUL: Dar… unde şedeŃi dv…? DOMNUL: La mătuşă-mea. IMPIEGATUL: Mersi… (îşi retrage capul.) DOMNUL: Pentru puŃin. Salutare.” (I. L. Caragiale – La poştă) Pe lângă evidenta limită intelectuală a eroilor, este clar că în acest text

comicul se construieşte exploatând barierele de comunicare provenite din existenŃa presupunerilor. DOMNUL presupune, mai întâi, că IMPIEGATUL ştie cum îl cheamă, deşi n-avea de unde, apoi că ştie unde locuieşte mătuşă-sa, deşi nu i-a spus, în timp ce IMPIEGATUL presupune, mai întâi că ştie că DOMNUL nu are nici o scrisoare, deşi nu ştie cum îl cheamă, apoi că ştie unde să-i trimită scrisoarea, deşi nu ştie nimic despre mătuşă-sa. Toate acestea, bineînŃeles, montate după regulile comicului, cu folosirea situaŃiilor paradoxale şi a neconcordanŃei dintre scopul şi mijloacele acŃiunii.

Revenind la punctul de vedere al lui Samuel C. Certo, acesta pare deosebit

de sugestiv prin explicaŃiile pe care acesta le furnizează. Autorul observă că “oamenii vorbesc despre un subiect, de regulă, în mod diferit cu semenii lor pe care-i consideră informaŃi, în raport cu semenii pe care-i consideră neinformaŃi. Destinatarul poate sesiza atitudinea sursei, fapt care blochează adesea o comunicare de succes.” Despre punctul de vedere al receptorului, autorul spune că “dacă destinatarul consideră că sursa are o credibilitate mică în domeniul în care face comunicarea, destinatarul poate să filtreze o mare parte a mesajului sursei şi să acorde o mică atenŃie mesajului primit.”22

51

Pentru eliminarea acestor puncte de vedere sau cel puŃin pentru apropierea lor, partenerii de comunicare trebuie să se accepte reciproc. Vasile Marin explică în ce constă acceptul comunicării: el “este determinat în primul rând de dorinŃa partenerilor de a-şi oferi prilej de reciprocă definire a relaŃiilor lor, fiecare căutând să înŃeleagă substanŃa şi temeinicia relaŃiei care îi uneşte precum şi natura diferenŃierilor şi particularităŃilor acesteia.23

Samuel C. Certo recomandă receptorilor “să rămână mereu deschişi în raport cu oamenii cu care comunică şi să fie atenŃi să nu transmită nici o atitudine negativă prin comportamentul lor de comunicare”, iar în calitate de receptori, le recomandă să încerce să ia în considerare valoarea mesajului pe care îl primesc fără să Ńină cont de atitudinile personale pe care le au faŃă de sursă. Multe idei valoroase se vor pierde – spune autorul – dacă ei vor permite ca mesajele pe care le primesc să fie influenŃate de sentimentele personale.”24

DiferenŃele de interes sunt microbariere de comunicare ce intervin între sursă şi receptor ca urmare a importanŃei pe care o dă fiecare partener mesajului comunicat sau ca urmare a unor interese reciproce.

În primul caz, sursa poate exagera importanŃa mesajului transmis sau poate privilegia o anumită latură a acestuia, în funcŃie de propriile interese. La rândul său, receptorul poate fi lipsit de interes faŃă de un anumit mesaj, îl poate ignora sau trata cu superficialitate. “E în zadar să vorbeşti celui ce nu vrea să te asulte”, spunea M. Eminescu; Diderot spunea că ”cei mai cumpliŃi surzi sunt cei care nu vor să audă”, iar Seneca preciza că “nu trebuie să vorbeşti decât cui vrea să te asculte.” Recomandarea marelui savant Nicolae Iorga sună astfel: “Înainte de a discuta cu cineva, să te informezi dacă nu cumva are un interes să fie de altă părere. Atunci nu-Ńi mai strica vorba degeaba.”25

În cel de-al doilea caz, fie sursa are un interes special în raport cu receptorul (de exemplu, obŃinerea votului acestuia în alegeri, atragerea lui într-o activitate sau grup de interese, convingerea lui de a cumpăra un anumit produs, distragerea atenŃiei de la anumite aspecte pe care sursa vrea să le ascundă etc.), fie receptorul manifestă un interes anume în raport cu sursa (obŃinerea unor foloase, exprimarea ataşamentului, ascunderea propriilor limite sau defecte etc.)

Interesul special al sursei determină numeroase acte de denaturare a mesajului: disimularea, truncherea informaŃiei, înfrumuseŃarea realităŃii, promisiunile fără acoperire etc. Aici se încadrează şi erorile logice de care vorbeşte Vasile Marin, atunci când acestea sunt făcute cu bună ştiinŃă. Dacă receptorul nu le sesizează şi acŃionează potrivit dorinŃei sursei, atunci comunicarea şi-a atins scopul. Dacă, însă, aceste erori sunt sesizate şi demascate, fie de către receptor, fie de către o sursă concurentă (de exemplu, persoana sau partidul politic aflat în competiŃie), atunci comunicarea se deteriorează, până la blocarea acesteia. Tocmai de aceea, specialiştii în comunicare nu recomandă asemenea strategii, deoarece demascarea falsităŃii lor este uşor de realizat, cu consecinŃe dezastruoase pentru iniŃiator.

Interesul special al receptorului capătă, la rândul său, o serie de manifestări: aprobarea, fără temei propriu, a punctelor de vedere ale sursei; confirmarea

52

înŃelegerii unui mesaj neînŃeles; linguşirea, slugărnicia; încurajarea falsului; într-un cuvânt, deturnarea feedback-ului.

Deosebit de importantă este, pentru înŃelegerea diferenŃelor de interes ca bariere de comunicare, analiza acestora din perspectivă psihologică. Jean-Claude Abric analizează mecanismele psihologice care funcŃionează în conştiinŃa sursei şi receptorului, pe timpul comunicării. Aceste pecanisme au fost prezentate în capitolul rezervat psihologiei comunicării.

Sursa acestora este în istoria şi structura grupului social de apartenenŃă, precum şi în modul specific de modelare a personalităŃii fiecăruia. Conform autorului citat, indivizii nu-şi reprezintă partenerul real de comunicare, ci o imagine a acestuia dependentă de stereotipurile proprii care-l afectează în mod inconştient şi de prejudecăŃile acumulate în viaŃa grupului de apartenenŃă.

Se poate spune, în concluzie, că sursa şi receptorul nu sunt nici pe departe componente neutre ale procesului de comunicare; oameni fiind, cu o anumită zestre intelectuală, cu interese, stereotipii şi prejudecăŃi, cu simpatii şi antipatii, ei influenŃează procesul de comunicare, iar barierele datorate relaŃiilor dintre ei sunt semnificative.

Calea fundamentală de prevenire şi înlăturare a acestor bariere este cunoaşterea reciprocă. Cu cât partenerii de comunicare se cunosc mai bine, cu atât prejudecăŃile se diminuează, iar capacitatea de a ocoli sau eluda sensibilităŃile celuilalt creşte.

Denis McQuail reŃine aprecierea unui cercetător american, Wagner, cu privire la cunoaşterea reciprocă a partenerilor: “Orice fel de comunicare presupune o acordare reciprocă între comunicator şi destinatarul comunicării. Această relaŃie se stabileşte prin împărtăşirea experienŃei celuilalt în termenii timpului interior… prin experienŃa apartenenŃei comune…’Noi’, cei care comunicăm unul cu celălalt, înseamnă, aşadar, participare simultană a partenerilor la dimensiuni diferite ale timpului exterior şi interior – într-un cuvânt, înseamnă a creşte împreună, a coevolua. Acest adevăr priveşte toate tipurile de comunicare.”28

3. Microbariere ale canalului de comunicare

ÎnŃelegem prin canal de comunicare, în sensul prezentei analize, totalitatea mijloacelor tehnice, logice şi culturale prin care se asigură transmiterea mesajelor între doi parteneri de comunicare. Potrivit schemei generale a comunicării prezentate în prima parte a lucrării, canalul de comunicare cuprinde:

• Sistemele de transmisie-recepŃie; • Sistemele de transport; • Sistemele de codificare-decodificare.

Analiza microbarierelorbarierelor dependente de canalul de comunicare presupune luarea în considerare a acestor componente şi a caracteristicilor lor esenŃiale.

Vom observa, mai întâi, că , cu excepŃia comunicării orale faŃă-n faŃă, toate celelalte modalităŃi de comunicare implică utilizarea unor mijloace tehnice

53

de comunicare, de la cel mai simplu (creionul şi hârtia sau semnalele luminoase) până la cele mai complexe (cum ar fi sateliŃii de comunicare sau INTERNET-ul). Prin urmare, de calitatea acestor mijloace, de nivelul lor de dezvoltare tehnică depinde în mare măsură eficienŃa comunicării. De fiecare dată când apar defecŃiuni la mijloacele tehnice de comunicare sau inabilităŃi în utilizarea acestora, apar barierele tehnice de comunicare. Ele se produc fie din cauza calităŃii slabe sau defecŃiunilor mijloacelor de transmitere a mesajului, fie din cauza problemelor care apar la aparatura de recepŃie. Între cele două unităŃi de comunicare pot apărea numeroase alte perturbări ale mesajului, cauzate de influenŃele mediului prin care se transportă mesajul. Sunt cunoscute distorsiunile care apar în telefonia fixă şi mobilă, ca şi în comunicarea prin radio şi T.V., cauzate de interferenŃa mesajului cu alte mesaje, de parametri apropiaŃi, de influenŃele meteorologice şi cosmice, de calitatea mijloacelor de transport în circuitele închise, de gradul de uzură al acestora etc.

Alegerea corectă a mijloacelor tehnice de comunicare, asigurarea funcŃionării permanente a acestora la parametri optimi, actualizarea permanentă a nivelului tehnic al lor, în pas cu noutăŃile tehnico-ştiinŃifice reprezintă modalităŃile cele mai bune de diminuare a influenŃei barierelor tehnice de comunicare.

Bariera economică se manifestă nu numai ca macrobarieră de comunicare, ci şi ca microbarieră, proprie canalului de comunicare. Trăind, în principiu, din buget public, întotdeauna neacoperitor în raport cu nevoile comunităŃii, instituŃiile publice se confruntă, adesea, cu dificultăŃi majore în înoirea mijloacelor tehnice de comunicare, fapt pentru care comunicarea are de suferit.

Caz: Este de reŃinut un episod trist, la care am participat personal, într-o

noapte de Paşti. PiaŃa din faŃa bisericii era neîncăpătoare, o mare de oameni fiind interesată de participarea la slujba de înviere, planificată a se Ńine chiar în piaŃă. Mijloacele de amplificare fiind de proastă calitate, rudimentare, recepŃia slujbei era extrem de dificilă pentru majoritatea participanŃilor, astfel încât în scurtă vreme piaŃa s-a golit de credincioşi, rămânând doar cei care aveau asigurată o audiŃie directă. Este un exemplu trist de modul cum un moment solemn poate fi ratat din cauza proastei funcŃionări a mijloacelor tehnice, rod al lipsei de resurse pentru procurarea unora mai performante şi mai sigure în exploatare.

O problemă de mare fineŃe în analiza barierelor de comunicare proprii

canalului este aceea a microbarierelor ce apar în procesul de codificare şi decodificare a mesajelor. Procesul cuprinde două etape distincte: una a codificării-decodificării semiotice, prin ataşarea la informaŃie a unui sistem de coduri cu o anumită semnificaŃie şi una a codificării-decodificării tehnice, care presupune transformarea mesajului codificat semiotic în unitate tehnică numită semnal: electric, vizual, acustic, magnetic etc. Cea de-a doua etapă nu mai face obiectul analizei noastre, fiind o problemă pur tehnică, deja analizată. Prima

54

etapă, însă, pune probleme de ordin semiotic, drept pentru care barierelor care apar aici le-am spus bariere semiotice.

Pentru analiza acestora, vom porni de la condiŃiile semiotice minimale pentru realizarea comunicării:

• Identitatea sistemelor de codificare ale sursei şi receptorului, deci folosirea de către partenerii de comunicare a aceloraşi coduri;

• Gradul de discriminare al sistemelor de codificare, care să permită eliminarea echivocurilor;

• ExistenŃa, la partenerii de comunicare, a aceloraşi instrucŃiuni de utilizare a sistemelor de coduri.

Prima condiŃie pare neproblematică şi realizabilă de la sine, întrucât este puŃin probabil ca cineva să transmită un semnal în codul morse, iar receptorul să caute să înŃeleagă mesajul în codul lingvistic, fără a cunoaşte codul morse. Cu toate acestea, apar, şi aici, situaŃii de viciere a comunicării sau chiar de blocare a acesteia. Printre acestea enumerăm: - insuficienta cunoaştere de către parteneri a măsurii în care celălalt stăpâneşte sistemul de coduri pe care intenŃionează să-l utilizeze. Un mesaj transmis într-o limbă pe care receptorul n-o cunoaşte este un mesaj ratat; folosirea, în comunicare, a unor termeni de specialitate inaccesibili receptorului duce, de asemenea, la blocarea comunicării; eliberarea unui permis de conducere auto unei persoane care nu cunoaşte semnificaŃia semnelor de circulaŃie este o eroare care pune în pericol grav pe participanŃii la traficul rutier, inclusiv pe persoana care obŃine permisul în asemenea condiŃii; - codificarea defectuoasă. O asemenea dificultate apare mai ales în comunicarea scrisă, atunci când codificatorul nu cunoaşte şi nu respectă regulile gramaticale de scriere a propoziŃiilor şi a frazelor, semnele de ortografie şi de punctuaŃie, ceea ce poate duce în eroare receptorul.

Este cunoscut faptul că o singură virgulă pusă în locuri diferite poate schimba radical semnificaŃia comunicării, ca în exemplul de mai jos: “Omul trece, puntea cade-n apă” / “ Omul trece puntea, cade-n apă”.

În comunicarea orală, pronunŃarea cu o anumită cursivitate, fără pauze sesizabile, a unor cuvinte alăturate poate, de asemenea, crea confuzii. Este sugestivă pentru comunicarea orală ghicitoarea românească: “Doi olteni trecură podul înainte şi-napoi trecură doi. CâŃi olteni trecură podul înainte şi-napoi?” În oralitate, grupul de cuvinte “trecură doi” poate fi interpretat şi cu semnificaŃia “trecu Rădoi”, unde Rădoi este nume specific oltenesc. În primul caz, răspunsul este: doi; în al doilea caz, răspunsul este: unu. Receptorul este pus, evident, în dificultate, dacă nu vede textul scris.

În “Psihologia comunicării”, Jean-Claude Abric vorbeşte de “variabilele psihologice şi psihosemantice”29 ale comunicării , prezentate în partea a doua a cursului

Neluarea în considerare a acestor variabile, în procesul codificării, duce la interpretarea eronată a mesajului de către receptor. Totodată, luarea lor în considerare, mai ales în discursurile persuasive (electorale, de exemplu) şi în reclame, aduce foloase considerabile în obŃinerea adeziunii receptorului.

55

În ce priveşte gradul de discriminare a sistemelor de codificare, pot apare, de asemenea, dificultăŃi de comunicare. Cuvintele polisemantice, echivocurile, expresiile vagi, neclare, char dacă au o semnificaŃie indiscutabilă pentru sursă, ele pot genera semnificaŃii discutabile la receptor.

Prezentăm, mai jos, fără comentarii, registrul de recomandări ale lui J.-C. Abric, în legătură cu calitatea codului:

“Calitatea unui act de comunicare depinde în mare măsură de calitatea şi pertinenŃa codului utilizat, care va fi cu atât mai eficient, cu cât va fi mai adaptat la natura informaŃiei vehiculate, la finalitatea situaŃiei şi la caracteristicile actorilor implicaŃi. Se poate spune că pentru orice comunicare există un cod optim – acela care permite cea mai bună înŃelegere a mesajului transmis. Apoi, codul trebuie elaborat totdeauna în funcŃie de receptor. Într-o situaŃie de comunicare vizînd transmiterea sau schimbul de informaŃii, codul utilizat va fi cu atât mai perfrmant, cu cât va fi mai puŃin ambiguu. Polisemia, ambiguitatea codului sunt întotdeauna sursele unor dificultăŃi de comunicare.”30

Pentru a asigura eficienŃa maxinmă a comunicării, în unele împrejurări, concomitent cu sau înainte de transmiterea mesajului se pun la dispoziŃia receptorului şi instrucŃiuni de utilizare a sistemelor de coduri. Asemenea instrucŃiuni apar în comunicările ştiinŃifice, în tratate şi manuale de specialitate, în pachetele de SOFT pentru mijloacele informatice, prin definirea prealabilă a unor termeni sau semne utilizate sau ca documente de sine stătătoare, cum este codul rutier sau codurile folosite la criptarea şi decriptarea informaŃiilor cu caracter secret. Există, de asemenea, reguli nescrise, stabilite pentru utilizarea unor coduri de comunicare în grupurile mici: echipe de muncă, echipe sportive, grupuri de prieteni etc. De gradul de precizie a acestor instrucŃiuni, de capacitatea lor de a cuprinde cât mai multe situaŃii de utilizare a codului pe care-l însoŃesc depinde calitatea comunicării. Ele, însă, trebuie să mai îndeplinească o calitate: uşurinŃa în utilizare, în memorare, capacitatea de a reda cu cât mai mare fidelitate semnificaŃia semnelor utilizate, iar pentru cele secrete, dificultatea maximă de a fi descifrate de către adversari.

Încheiem prezentarea microbarierelor canalului cu microbarierele de zgomot. O parte din semnificaŃia acestora a fost inevitabil prezentată în relaŃie cu alte tipuri de bariere. Cu toate acestea, literatura de specialitate le consacră un loc aparte, fie ca rezultat al unei anumite conceptualizări a termenului, fie ca rezultat al nevoii de punere în evidenŃă a unei similarităŃi între acest termen şi termenul comun de “zgomot”, ce sugerează o perturbaŃie supărătoare de natură auditivă.

Prezentând teoriile mecaniciste, liniare ale comunicării, Jean Lohisse defineşte zgomotul ca “perturbări aleatoare care pot deforma sau altera informaŃia”31

Putem imagina o listă a acestor perturbări: • Zgomotul funcŃional al aparaturii de transmisie-recepŃie; • Zgomotele produse de fenomene ale naturii, sub formă de paraziŃii sau

perturbări sonore, luminoase, de confort etc.;

56

• Zgomotul specific comunicării într-un public aleatoriu, preocupat de altceva;

• Bruiajele naturale sau artificiale, neintenŃionate sau intenŃionate . După cum se observă, unele zgomote sunt de natură tehnică, altele de

natură umană; unele sunt intenŃionate, altele neintenŃionate. ProtecŃia împotriva acestora se face potrivit naturii lor, astfel:

- alegerea canalului de comunicare potrivit, în funcŃie de natura mesajului;

- folosirea de mijloace de comunicare performante, cu mare fidelitate; - luarea unor măsuri de protecŃie faŃă de bruiajul intenŃionat; - evitarea comunicării cu un public ostil şi indiferent sau în prezenŃa

acestuia; - folosirea unui coeficient optim de redundanŃă pentru receptarea corectă

a mesajului. Sarcină (10): DaŃi trei exemple de microbariere de comunicare din

activitatea dumneavoastră profesională. Din prezentarea barierelor de comunicare rezultă o mare interferenŃă a

acestora. De altfel, comunicarea are loc într-un mediu comunicaŃional complex, în care factorii favorizanŃi şi cei defavorizanŃi coexistă şi îşi modifică permanent locul şi importanŃa. Se poate vorbi, în termenii utilizaŃi de specialiştii în antropologia comunicării, de un “sistem global de comunicare”. Acest sistem este gândit ca “o construcŃie comună, în complementaritate, opoziŃii, contradicŃii, în ambiguităŃi de orice fel”, rod al unei “ordini negociate” între actori şi mediul social. Potrivit lui Lohisse, “contextul nu îl reprezintă doar mediul interacŃiunii; mai important, el este ansamblul sistemului simbolic al structurilor şi practicilor”32. Prin urmare, comunicarea nu are loc doar într-un mediu social ca loc al întâlnirii, ci ca factor de constitituire a semnificaŃiilor, astfel încât nu poate fi neglijată nici intenŃionalitatea şi sensurile date masajului de actorii comunicării, dar nici influenŃa exercitată asupra acestora de mediul social, ca mediu producător de cultură.

57

NOTE BIBLIOGRAFICE 1. Valentin Stancu ş.a., RelaŃii publice, succes şi credibilitate, Bucureşti, p. 275 2. Samuel C. Certo, Managementul modern, Editura Teora, 2002, p. 406-408 3. Ovidiu Nicolescu, Ion Verboncu, Management, Editura Economică, 1999, p. 469 4. Niki Stanton, Comunicarea, Societatea ŞtiinŃă & Tehnică, 1995, p. 3-4 5. Ionel Dumbravă, Management general, Editura FundaŃiei “România de Mâine”,

Bucureşti, 2000, p. 136. 6. Monica Voicu, Costache Rusu, ABC-ul comunicării manageriale, Editura “Danubius!,

Brăila, 1998, p.31 7. Vasile Marin, Comunicarea în administraŃia publică, FundaŃia “Dacia”, 2002, p. 63-65 8. Ibidem, p. 69-72 9. Samuel C. Certo, op. cit., p. 406 10. Jean Lohisse, Comunicarea, De la transmiterea mecanică la interacŃiune, Editura

Polirom, 2000, p. 33 11. Jean-Claude Abric, Psihologia comunicării, Teorii şi metode, Editura Polirom, 2002, p.

31 12. Vasile Marin, op. cit., p. 63 13. Idem 14. Jean-Claude Abric, op. cit., p. 21 15. Vasile Marin, op. cit., p. 79 16. Ionel Dumbravă, op. cit., p. 135 17. Samuel C. Certo, op. cit., p. 405 18. Ibidem, p. 408 19. DicŃionar explicativ al limbii române, Editura Academiei R.S.R., 1975, p. 525 20. Reflexii şi maxime, EdiŃie îngrijită de Constantin Bădescu, vol. I, Editura ŞtiinŃifică şi

Enciclopedică, Bucureşti, 1989, p. 346 21. Ibidem, p. 348-349 22. Samuel C. Certo, op. cit., p. 407-408 23. Vasile Marin, op. cit., p. 70 24. Samuel C. Certo, op. cit., p. 407-408 25. Reflexii şi maxime, op. cit., p. 346-349 26. Jean-Claude Abric, op. cit., p. 18-19 27. Ibidem, p. 24-25 28. Denis McQuail, Comunicarea, Editura Institutul European, 1999, p. 66 29. Jean-Claude Abric, op. cit., p. 28 30. Idem, p. 25 31. Jean Lohisse, op. cit., p. 33 32. Ibidem, p. 163

58

TEMATICA ORIENTATIVĂ PENTRU LUCRĂRILE DE CURS LA DISCIPLINA

Tehnici de comunicare

1. Definirea şi structura comunicării. Modelul Shanon-Weaver - indentificarea definiŃiei comunicării în modelul Shanon-Weaver - exemplificare pe o temă de consiliere

2. Modelul semiotic al comunicării. ConsecinŃe în consiliere - Prezentarea modelului semiotic al lui Umberto Eco şi F. de Saussure - Exemplificare pe consiliere

3. Feed-back-ul în comunicare. ImportanŃa lui pentru consiliere - Norbert Wiener şi teoria feed-back-ului în comunicare. - ImportanŃa feed-back-ului pentru consiliere

4. Modelul interacŃional al comunicării de masă. ImportanŃa lui pentru consiliere

- prezentarea variantelor modelului interacŃional al comunicării de masă - exemplificări pe domeniul tehnicilor de grup în consiliere

5. Modelul reacŃiei comunicative al lui Gerbner. ImportanŃa lui pentru consiliere - Prezentarea modelului - ImportanŃa lui pentru tehnicile de grup în consiliere

6. FuncŃiile comunicării. FuncŃia expresivă - prezentarea funcŃiilor comunicării. - interpretarea acestora pe domeniul consilierii

7. FuncŃiile comunicării. FuncŃia conativă (persuasivă, retorică), de influenŃare a receptorului. - prezentarea funcŃiilor comunicării. - interpretarea acestora pe domeniul consilieri

8. FuncŃiile comunicării. FuncŃia referenŃială - prezentarea funcŃiilor comunicării. - interpretarea acestora pe domeniul consilierii

9. FuncŃiile comunicării. FuncŃia fatică - prezentarea funcŃiilor comunicării. - interpretarea acestora pe domeniul consilierii

10. FuncŃiile comunicării. FuncŃia metalingvistică: - prezentarea funcŃiilor comunicării. - interpretarea acestora pe domeniul consilierii

11. FuncŃiile comunicării. FuncŃia poetică - prezentarea funcŃiilor comunicării. - interpretarea acestora pe domeniul consilierii

12. Comunicarea cu transcendenŃa. InfluenŃa acesteia asupra consilierii psihologice şi educaŃionale

59

- specificul comunicării cu transcendenŃa - importanŃa credinŃei religioase în consiliere

13. Tipuri de comunicare din punctul de vedere al numărului de parteneri.

Comunicarea intrapersonală. - prezentarea tipurilor de comunicare - caracterizarea comunicării intrapersonale, cu exemplificări pe domeniul

consilierii 14. Idem. … Comunicarea interpersonală. 15. Idem… Comunicarea de grup. 16. Idem… Comunicarea de masă 17. Tipuri de comunicare din punct de vedere al mijloacelor. Comunicarea

verbală orală. - Prezentarea tipurilor de comunicare. - Caracterizarea comunicării verbale - Specificul comunicării orale în consiliere

18. Idem….. Comunicarea verbală scrisă 19. Idem… Comunicarea nonverbală gestual-kinestezică 20. Idem… Comunicarea nonverbală cu ajutorul obiectelor 21. Factorii psiho-sociali care influenŃează rolul actorilor în comunicare.

Variabilele psihologice - prezentarea variabilelor psihologice; - exemplificare pe domeniul consilierii psihologice şi educaŃionale

22. : Factorii psiho-sociali care influenŃează rolul actorilor în comunicare. Variabilele cognitive

- prezentarea variabilelor cognitive; - exemplificare pe domeniul consilierii psihologice şi educaŃionale

23. Factorii psiho-sociali care influenŃează rolul actorilor în comunicare. Variabilele sociale. Rolurile şi statusurile sociale

- prezentarea influenŃei rolurilor şi statusurilor sociale asupra comunicării; - exemplificare pe domeniul consilierii psihologice şi educaŃionale

24. Factorii psiho-sociali care influenŃează rolul actorilor în comunicare. Variabilele psihice

- prezentarea influenŃei prejudecăŃilor şi stereotipiilore asupra comunicării; - exemplificare pe domeniul consilierii psihologice şi educaŃionale

25. Factorii psiho-sociali care influenŃează codul şi canalul de comunicare. Variabilele psihice

- prezentarea influenŃei variabilelor psihice asupra comunicării; - exemplificare pe domeniul consilierii psihologice şi educaŃionale

26. Factorii de context material şi temporal în comunicare. - prezentarea influenŃei factorilor de context material şi temporal asupra comunicării;

- exemplificare pe domeniul consilierii psihologice şi educaŃionale 27. Factorii de context social în comunicare. - prezentarea influenŃei factorilor de context social asupra comunicării;

60

- exemplificare pe domeniul consilierii psihologice şi educaŃionale 28. Factorii de context cultural şi ideologic în comunicare. - prezentarea influenŃei factorilor de context cultural şi ideologic asupra comunicării;

- exemplificare pe domeniul consilierii psihologice şi educaŃionale 29. Atitudinile de interpretare în comunicarea interpersonală.

- prezentarea atitudinii de interpretare în comunicarea interpersonală - exemplificări pe domeniul consilierii

30. Atitudinile de evaluare în comunicarea interpersonală. - prezentarea atitudinii de evaluare în comunicarea interpersonală - exemplificări pe domeniul consilierii

31. Atitudinile de consiliere în comunicarea interpersonală. - prezentarea atitudinii de consiliere în comunicarea interpersonală - exemplificări pe domeniul consilierii

32. Atitudinile de chestionare în comunicarea interpersonală. - prezentarea atitudinii de chestionare în comunicarea interpersonală - exemplificări pe domeniul consilierii

33. Atitudinile de comprehensiune în comunicarea interpersonală. - prezentarea atitudinii de comprehensiune în comunicarea interpersonală - exemplificări pe domeniul consilierii

34. Rolul climatului în interviul nondirectiv - prezentare generală - exemplificare pe consiliere

35. Formularea temei în interviul nondirectiv - prezentare generală - exemplificare pe consiliere 36. Tehnici de intervenŃie în interviul nondirectiv. Reiterarea - prezentare generală - exemplificare pe consiliere 37. Tehnici de intervenŃie în interviul nondirectiv. Reformularea sentimentului - prezentare generală - exemplificare pe consiliere 38. Tehnici de intervenŃie în interviul nondirectiv. SusŃinerea empatică - prezentare generală - exemplificare pe consiliere 39. Tehnici de intervenŃie în interviul nondirectiv. IntervenŃia de sinteză - prezentare generală - exemplificare pe consiliere 40. Ascultarea în interviul nondirectiv - prezentare generală

- exemplificare pe consiliere 41. Tăcerea în interviul nondirectiv - prezentare generală

- exemplificare pe consiliere 42. Comunicarea în situaŃii de grup centrate pe grup.

61

- prezentare generală - exemplificare pe consiliere

43. Comunicarea în situaŃii de grup centrate pe sarcină - prezentare generală - exemplificare pe consiliere 44. Macrobariere de comunicare tehnico-economice.

- locul macrobarierelor tehnico-econimice în ansamblul barierelor de comunicare

- caracterizarea barierelor tehnico-economice, cu exemplifcare pe domeniul consilierii

45. Macrobarierele de comunicare culturale (idem, conŃinutul) 46. Macrobarierele de comunicare social-politice (idem, conŃinutul) 47. Microbarierele sursei comunicării (idem, conŃinutul) 48. Microbarierele comune, ale sursei şi receptorului comunicării (idem,

conŃinutul) 49. Microbariere ale receptorului comunicării (idem, conŃinutul) 50. Microbariere ale canalului de comunicare (idem, conŃinutul).