Comunicarea verbală şi comunicarea non-verbală

"Avem doua urechi si o singura gura, pentru a asculta mai mult decat vorbim"

(Diogene)

Comunicarea poate fi considerată o ştiinţă de frontieră, datorită interferenţelor sale cu

sociologia, psihologia, antropologia, lingvistica, filosofia culturii, ştiinţa informării.

Din acest motiv, conceptul de comunicare a fost abordat, în timp, din perspective multiple,

ceea ce a determinat o proliferare spectaculoasă a definiţiilor.

“De altfel, etimologia cuvântului “comunicare” ne aminteşte că transmiterea informaţiei nu

constă numai în a rosti (scrie) sau a auzi (citi) ceva: cuvântul evocă o “comuniune”ori o împărtăşire

de idei sau sentimente, în ambianţa unei relaţii reciproce”. 1

Doi cercetatori americani, Frank E.X. Dance si Carl E. Larson, au inventat nu mai putin de

120 de definitii (The Functions of Human Communication, New York, 1976).

Prima atestare a acestui cuvant, sub forma comunicatie, in limba romana, datează după

Dictionarul imprumuturilor latino-romanice in limba romana veche (Bucuresti, 1992), din anul

1715 si apare la Neculai Costin, in “Letopisetul Tarii Moldovei…” cu sensul de legatura, contact,

venind din latina pe filiera polona sau rusa.

“Dictionarul explicative al limbii romane -DEX COMUNICARE, comunicări - acţiunea de

a comunica şi rezultatul ei.1.Inştiinţare, ştire, veste; raport, relaţie, legătură.2.Prezentare, intr-un cerc

de specialişti, a unei contribuţii personale intr-o problemă ştiinţifică. – V.comunica.”2

Limbajul este un fenomen complex care operează atât cu semne cât şi cu simboluri. Limbajul

ne poate influenţa, ne poate determina să luăm decizii imprevizibile, ne poate indispune sau ne poate

face fericiţi.

1 Guy Cabana, Atenţie, gesturile te trădează, ed.Humanitas, pag. 13

2 Ion Coteanu, Luiza Seche, Mircea Seche, etc; DEX, ed. Univers enciclopedic 1998, pag. 205

Astfel limbajul este atribuit gândirii dirijate şi gândirii nedirijate. Gandirea dirijată se supune

regulior lingivistice, celaltă se supune experienţelor, gesturilor, ţesăturilor de presonalitate. Într-un

cuvânt, gândirea nedirijată reflectă personalitatea individului.

“Toate popoarele de pe pământ în ciuda diversităţii idiomurilor, vorbesc unul şi acelasi

limbaj, susţine Beauzee”. Toate limbile au un fundament comun, o raţiune fondatoare comună,

datorită faptului că servesc aceluiaş scop: semnificării prin intermediul limbii, transmiterii

gândurilor personale unor altor oameni.”3

“LIMBÁJ, limbaje, s.n. 1. Sistem de comunicare alcătuit din sunete articulate, specific

oamenilor, prin care aceştia îşi exprimă gândurile, sentimentele şi dorinţele; limbă, grai. 2. Limba

unei comunităţi umane istoriceşte constituită. 3. Mod specific de exprimare a sentimentelor şi a

gândurilor în cadrul limbii comune sau naţionale. ♢ Limbaj comun = a) fel de a se exprima simplu,

nepretenţios; limbă obişnuită; b) mijloc, bază de înţelegere. ♦ Fig. Mijloc de exprimare a ideilor sau

a sentimentelor prin culoare, sunete muzicale etc. 4. (Inform.) Sistem de caractere şi simboluri

folosit în programare. [Pl. şi: limbajuri] – Limbă + suf. -aj (după fr. Langage).4

VORBÍRE, vorbiri, s.f. 1. Acţiunea de a vorbi şi rezultatul ei; folosire a limbii în procesul

de comunicare între membrii unei anumite colectivităţi; vorbit1

COMUNICÁRE, comunicări, s.f. Acţiunea de a comunica şi rezultatul ei. 1. Înştiinţare,

ştire, veste; raport, relaţie, legătura.”

Există un adevărat univers al definţiilor comunicării, aşa ca una general ne poate ajuta să

înţelegem ce înseamnă comuniare.

“Comunicarea este un proces prin care, atât lumea animală, cât şi în societăţile umane, se

transmit de la un receptor la un emiţător informaţii, prin intermediul unor semnale sau siteme de

semnale. Acest proces implică o interacţiune şi are anumite efecte, producând o schimbare.”. 5

3 Vasile Tran, Irina Stănciugelu, Teoria Comunicării,ed. Comunicare, pag. 67

4 Ion Coteanu, Luiza Seche, Mircea Seche, etc; DEX, ed. Univers enciclopedic 1998, pag. 572

5 Sultana Craia, Introducere în teroria comunicării, ed. FUNDAŢIEI ROMÂNIA DE MÂINE, Buc,2004, pag.11

COMUNICAREA VERBALA

Comunicarea reprezintă un sistem de transmitere a unor mesaje care pot fi procese mentale

(confuzii, gânduri, decizii, interioare) sau expresii fizice (sunete si gesturi). Ea constituie o

necesitate şi o activitate socială. Cauza care a dus la apariţia comunicării a fost necesitatea de a

comunica între oameni ca persoane sau grupuri sociale, când se aflau la depărtare unii de alţii. Cauza

care a determinat apoi dezvoltarea comunicării a fost necesitatea de a comunica între oameni şi

organizaţiile lor, in condiţiile dezvoltării relaţiilor sociale. Formele de comunicare apar şi se

dezvoltă odată cu mijlocul principal de comunicare între oameni, care este limba sau limbajul, in

care există două forme de intrebuintare: orală si scrisă.

“Aceste două sfere de comunicare, adică vorbirea şi gestica, fac evident parte din evoluţia

civilizaţiei. Marii istorici sunt de accord în a susţine că evoluţia umanităţii se bazează totuţi pe

inventarea limbajului. Astăzi se ştie că esenţa vieţii în comunitate a fost comunicarea verbal. De

altfel cercetăroii afirmă că limbajul constituie cea mai mare putere a omului asupra mediului său.”6

“Comunicarea verbala are un rol primordial atat din punctul de vedere al segmentului de

negociere pe care il ocupă cât şi din punct de vedere al conţinutului. Comunicarea verbală permite

un joc logic al întrebarilor si al răspunsurilor într-o derulare flexibilă, spontană, lucru care nu este

posibil atunci când negocierile au loc scris sau prin alte tehnici. Prin comunicarea verbală au fost

realizate o serie de activităţi: obţinerea si transmiterea de informaţii, elaborarea unor propuneri,

exprimarea unor opinii.

Limbajul în tratative sau negocierea presupune în primul rând o bună comunicare între

partenerii de tranziţie. Arta de a vorbi se dobandeste prin acumularea de cunoştinţe şi o continuitate

care elimină nesiguranţa, vorbirea dezordonată, lipsa de expresivitate, echilibrul în vorbire.

Cunoaţterea ţi folosirea justă a mijloacelor de exprimare a ideilor pe care dorim să le

comunicăm constituie o condiţie primordială în comunicare. Aceste mijloace sunt: limbajul si stilul.

6 Guy Cabana, Atenţie, gesturile te trădează, ed.Humanitas, pag. 14

Limbajul poate fi determinat ca fiind un sistem de comunicare prin semnale, in cadrul unei

limbi sau in afara ei. Filozoful KARL POPPER a identificat trei categorii de limbaje, dupa criteriul

functiei:

1. Limbaje inferioare (folosite si in lumea animala), avand functia de semnalizare, de

autoexpresie ;

2. Limbaje superioare, exclusiv umane, capabile de descriere si argumentare;

3. Limbaje mixte;

1. Vocabularul – a. Totalitatea termenilor existenti intr-o limba;

b. Totalitatea termenilor folositi de un autor sau de o persoana oarecare

2. Repertoriu de termeni folositi intr-un anumit domeniu

a. Expresiile si formele de exprimare

b. Forma si structura gramaticala

Stilul poate fi determinat:

1. La nivel individual: mode de exprimare într-o comunicare, specific definiitor pentru emiţător

(stilul unui jurnalist, stilul unui scriitor, stilul unui orator, stilul unui muzician sau interpret)

2. La nivel colectiv: modul de exprimare într-un domeniu (stil publicitar, stil literar, stil

stiintific, stil artistic).

Principiile stilului comunicarii verbale sunt:

1. Claritatea – cuvintele trebuie sa fie bine alese, exacte si potrivite cu ideile pe care le exprima,

sa fie logic inlantuite pentru a putea fii intelese inca odata, de asemenea se va avea grija sa

fie evitate cuvintele sau expresii cu mai multe intelesuri, neologismele, regionalismele,

claritatea stilului este asigurata cand se folosesc propozitii si fraze scurte.

2. Simplitatea si naturaletea – acest principiu consta intr-o exprimare directa, fireasca si lipsita

de exagerari.

3. Corectitudinea – o exprimare corecta

4. Politetea si demnitatea – stilul comunicarii trebuie sa aiba in vedere un ton si mod deosebit

de exprimare, cuviincios, respectuos si demn, iar in cazul unor nemultumiri aparute in

discutie trebuie sa predomine politetea, buna cuviinta si demnitatea.

Pentru exprimarea corecta a ideilor, alaturi de vocabular, structura gramaticala este al doilea

element de baza al limbii romane. Ea consta in aplicareea stricta a regulilor gramaticale in asezarea

si imbinarea indicioasa a cuvantului in propozitii si fraze, prin: construirea propozitiei in ordinea

directa, folosirea partilor de propozitie si a expresiilor.7

În procesul de comunicare pot fi evidenţiaţi stimuli care impun acestui act specific uman un

caracter individual. Aceştia sunt de natură inernă şi de natură externă.

Stimulii de natură internă:

- experienţele personale, mentale fizice, psihologice, semantie şi “istoria” fiecăruia.

- atitudinile personale datorate educaţiei şi instrucţiei fiecăruia, nivelului şi poziţiei

sociale, profesiei.

- percepţia şi concepţia noastră despre lume, despre noi înşine, despre interlocutori;

- Propriile deinderi de communicator şi nivelul de comunicare al interlocurorului.

Stimulii de natura externă:

- tendinţa de abstractizare – operaţie a gândirii prin care se urmăreşte desprinderea şi

reţinerea doar a unei însuşiri şi a unor relaţii proprii unui fapt;

- tendinţa deductivă – tendinţa de a aşeza faptele sau enunţurile într-un raţionament

care impune ce rezultă din propuneri şi elemente evidente.

- tendinţa evaluării – tendinţa de a face aprecieri prin raportarea la propriul system de

valori, la alte sisteme, la alte personae. Curs pag. 85

7 http://www.referatele.com/referate/economie/online3/Comunicarea-interumana---

COMUNICAREA-VERBALA--CONVORBIREA-NON-VERBALA-referatele-com.php

Mass-media este o putere care influenţează receptorul în mod diferit şi aceasta datorită

stimulilor interni şi externi. Emiţătorul transmite acelaş mesaj receptorului, însă informaţia este

interpretată în mod diferit. Uneori este înţeleasă corect, alteori nu. Pot apărea reacţii negative sau

reacţii pozitive. Informaţia poate rămâne înţeleasă sau din contra dă doar iluzia inţelegerii perfecte a

mesajului.

Ce ingreuneaza ascultarea

A asculta este uneori mai greu decat a vorbi. Cauzele care fac ascultarea dificilă sunt variate:

supraincarcarea informationala - Dacă ceea ce avem de spus contine mai multe date decat

poate sa proceseze creierul ascultatorului, acesta va pierde firul logic si, drept consecinta, nu va

mai reusi sa structureze informatia. Memoria umana are o capacitate redusa de a stoca informatia

fara sens (nestructurata). Consecinta supraincarcarii informationale va fi deci blocajul

ascultatorului si intreruperea relatiei de comunicare.

* viteza cu care gandim - In aceeaşi unitate de timp creierul uman poate sa decodifice de doua

ori mai multe cuvinte decat poate cineva sa pronunte. In timp ce ascultam capacitatea noastra de

a prelucra informatia nu este utilizata in totalitate. Oamenii au tendinta sa-si utilizeze

disponibilul ramas pentru a prelucra - in paralel cu mesajul pe care il asculta - alte informatii din

propria memorie. Acest lucru face ca atentia si memoria alocate activitatii de ascultare sa

fluctueze masiv.

* gânduri care ne distrag atentia de la comunicarea prezenta - Un interlocutor acaparat de

gandurile sale proprii nu este un bun ascultator. Daca ascultarea este impusa, fie si autoimpusa

impotriva dorintelor sau preferintelor receptorului, el trebuie sa faca un efort pentru a se

concentra asupra mesajului.

* factori din ambianţă care distrag atenţia - atentia tinde - în mod natural - sa se indrepte mai

degraba spre evenimentele noi decat spre cele familiare si spre obiecte in miscare mai degraba

decat spre cele statice. De aceea este mai greu de urmarit o prezentare a unor date de rutina

dintr-un domeniu cunoscut decat un eveniment care intervine pe neasteptate in campul nostru

perceptiv.

* prejudecati in legatura cu subiectul despre care ni se comunica - Cunoasterea umana

opereaza cu categorii. Acesta este un avantaj major: faptul ca putem include un obiect intr-o

clasa de obiecte asemanatoare deja cunoscute ne scuteste de a lua de la capat demersul de

explorare cu fiecare nou obiect pe care il intalnim. Exista insa si reversul acestui avantaj: avem

uneori tendinta de a reduce necunoscutul (noul) la cunoscut, de a supraestima aspectele familiare

ale unui obiect subestimandu-le pe cele noi, care il disting de cele pe care deja le cunoastem.

Acest lucru se intampla si atunci cand economisim efortul de a ne asculta interlocutorul pentru

ca "stim deja ce ar putea el sa ne spuna."

Ascultarea eficace solicita implicare conţtientă şi efort. De aceea se utilizează termenul de

ascultare activă.

Pentru a realiza ascultarea activa avem nevoie de disciplina personala care sa ne permita o

buna concentrare a atentiei si detasarea de stimulii nerelevanti din ambianta sau de propriile

ganduri care ar perturba receptionarea si decodificarea mesajului interlocutorului.

Ascultarea activă se învaţă

Prin aplicarea sistematica a catorva tehnici simple va puteti imbunatati semnificativ

capacitatea de a asculta si de a intelege cu mai multa acuratete mesajele receptionate. Aceste

tehnici:

* il ajuta pe receptor sa-si mentina atentia asupra interlocutorului;

* il stimuleaza pe interlocutor sa continue si sa aprofundeze comunicarea;

* cresc corectitudinea intelegerii prin confruntarea mesajului emis cu cel receptionat;

* contribuie la construirea unei relatii pozitive intre interlocutori.

Incurajarea interlocutorului se realizeaza prin mentinerea contactului vizual si prin aprobarea

verbala sau mimica a acestuia. 8

De fapt, după cum spune şi Plutarh: când vorbeşti, semeni; când asculţi culegi.

Atenţie, gesturile vă trădează, pag. 11

De la începuturi, limbajul a fost cel mai important instrument de comunicare elaborat de

fiinţa omenească. Posibilitatea de alegere a cuvintelor şi a expresiilor de care dispune, precum şi alte

atribute, precum postura vertical şi inteligenţa dezvoltată, i-au permis în timp să urce în vârful

8 http://www.zf.ro/profesii/doua-urechi-si-o-gura-pentru-a-asculta-mai-mult-decat-vorbim-

2985388/

ierarhiei animale. Relaţiile interumane presupun utilizarea verbal şi în scris a cuvintelor, acesta

constituind primul aspect al comunicării. Celălalt aspect este reprezentat de limbajul corporal.

Atât in viaţa profesionala cât şi în viaţa de zi cu zi te poţi ajuta de anumite tehnici pentru o

bună comunicare cu cei din jurul tău.

In timp ce ambele tipuri de comunicare: verbala si scrisa sunt foarte importante pentru

exprimarea mesajului nostru, studiile ne arata ca si comunicarea non-verbala reprezinta un aspect

foarte important al comunicarii noastre cu persoanele din jur.

Când vorbeşti, semeni, când asculţi, culegi.

(Plutarh)

COMUNICAREA NON-VERBALA

“Comunicarea nonverbală este o formă de interacţiune silenţioasă, spontană, sinceră şi

directă. Ea demonstrează adevărul ascuns în cuvintele nerostite, fiecare dintre gesturi fiind un reflex

instinctiv generat de reacţiile noastre, care ne compune atitudinea prin emisia de mesaje corporale

continue”.9

Învelişul carnal dezvăluie cu trasnparenţă adevăratele noastre impulsuri, emoţii şi

sentimente. Gesturile noastre constituie o forma de declaraţie silentioasă a adevaratelor inenţii si

atitudini pe care le avem.

Comunicarea nu se limiteaza la cuvintele unei limbi. Plantele si animalele nu vorbesc. Cu

toate acestea, ele comunica. Astfel, plantele transmit mesaje prin intermediul mirosurilor si al

culorilor, la fel ca animalele si oamenii. Fiintele umane transmit informatii si prin pozitia corpului,

prin gesturi si infatisare. Aceasta este comunicarea nonverbala.

Cominicarea non-verbala este studiata de kinetica si proxemica.

„Kinetica – teorie care studiaza ansamblul semnelor corportamentale emise in mod natural

sau cultural; acesta disciplina a aplicat metodele lingvisticii structurale sistemelor de gesturi, fara a

le disocia de interactiunea verbala.” 10Curs pag. 90

9 Guy Cabana, Atenţie, gesturile te trădează, ed.Humanitas, pag.16

10 Vasile Tran, Irina Stănciugelu, Teoria Comunicării,ed. Comunicare, pag.96

„Proxemica – stiinta care studiaza relatiile spatiale ca mod de comunicare. Jocul teoriilor, modul de

a percepe spatiul in diferite culturi, distantele fizice ale comunicarii tin de aceasta disciplina.”

Proxemica

Distanta intima

modul apropiat – contactul direct

modul îndepărtat – 15 – 40 cm

Distanţa personală

modul apropiat – 45 – 75 cm

modul îndepărtat – 75 – 125 cm

Distanţa socială

modul apropiat – 1.25 – 2.10 m

modul îndepărtat – 2.10 – 3.60 m

Distanţa publică

modul apropiat – 3.60 – 7.50 m

modul îndepărtat – 7.50 şi mai mult pag. 97 curs

„Codurile tind să se modifice, faţă de realităţile identificate de Edward T. Hall. În teatrul

contemporan spectatorii sunt deseori aşezaţi pe scenă, iar actorii circulă prin sală. În spaţiul

didactic s-a răspândit practica dipunerii pupitrelor sau meselor individuale în semicerc, mult

mai aproape de locul profesorului, pentru a stimula o apropiere. „ 11

Ideea de lucru în comun atrage şi inspiră mai multă încredere. Un exemplu frecvent utilizat la

talk show-uri sunt telefoanele în direct. Dacă în cadrul unei emisiuni se discută despre o

problemă socială, oamenii care se simt parteneri de durere suna în direct şi-şi împărtăţesc

durerea.

11 Sultana Craia, Introducere în teroria comunicării, ed. FUNDAŢIEI ROMÂNIA DE MÂINE, Buc,2004,pag.90

Kinetica

Limbajul corporal nu poate fi ascuns. El ne tradeaza neadevaruile chiar si slabiciunile . Un

moderator sau un invitat la emisiune sunt emitatori care nu reusesc sa ascunda mereu adevarata

stare pe care o au si neadevarurile pe car le spun. Uneori emitatorii sunt nevoiti sa transmita

informatii care ulterior le pot aduce putere sau bani.

Fiecare miscare a corplui proiecteaza un mesaj catre lumea exterioara si joaca si joaca un rol

determinant in capacitatea noastra de comunicare. In consecinta, un gest ne traduce instantaneu

starea de spirit si constituie o oglinda a cuvintelor pe care le rostim sau, dimpotriva, le tradeaza fara

stirea noastra.

„De cand se stie ca omul are facultatea de a asculta fara efort intre 650 si 700 de cuvinte pe

minut – fapt demonstrat de un studiu - si de a vorbi in medie cu o cadenta de 150 – 160 de cuvinte

pe minut, nu ne mai miram ca majoritatea mesajelor nu sunt asimilate; intr-adevar, de regula

auditorul utilizeaza pestre trei sferturi din timp pentru a asculta, evalua, accepta sau respinge ceea ce

s-a spus”.12

Este foarte important ca emitatorul sa foloseasca un limbaj atractiv, sa nu plictiseasca

receptorul. Trebuie sa existe un feedback, astfel incat sa nu se transforme intr-un bumerang ce se

poate intoarce impotriva noastra.O comunicare care nu transmite adecvat mesajul poate sa-l faca pe

receptor sa shimbe postul (in cazul tv) sau sa nu mai citeasca un articol din ziar, daca nu i-a placut

titlul. Tehnica comunicarii este compicata, cu toate ca aparent folosim doar niste cuvinte. Ordonarea

lor corecta, insotita de limbajul corporal, functioneaza ca un camp magnetic ce imfluenteaza

ascultatorul.

«Numerosi oameni de stiinta, printre care Charles Darwin, doctorul Edward si Allen Pease,

au stabilit ca 87% din totalul unei comunicari se exprima prin limbaj corporal. Acest procent ne

arata ca pentru cuvinte si intonatie ramane foarte putin spatiu. Repartitia copmonentelor comnicarii

este urmatoarea: 7% intonatie, 6% cuvinte, 87% gesturi.»

12 Guy Cabana, Atenţie, gesturile te trădează, ed.Humanitas, pag. 17

Antropologul Edward Hall considera ca dintre legile care ii guverneaza gesturile, omul

extrage in jur de 700.000 de semnale fizice diferite. Numai fata este in masura sa produca 250.000

de expresii distincte. Cat despre mana, aceasta poate face 5 000 de gesturi.

«Chiar dacă paleontologii au demonstrat că doar 50.000 de ani înaintea erei noastre omul nu

avea nici o predispoziţie pentru limbajul verbal, absenţa cuvintelor nu l-a împiedicat să comunice cu

semenii săi, să se certe sau să schimbe informaţii. La origine omul nu făcea decât gesturi, pentru ca

apoi să reuşească să emită sunete care îi însoţeau gesturile. Nu se punea problema intenţiilor în

comunicarea verbală; numai gesturile erau cele care vorbeau.»13

Studiul gesturilor noastre demonstrează că mişcarea corpului face parte integrantă din viaţa

cotidiană. Limbajul gesturilor poate fi foarte uşor sesizat în programele televizate. Oamenii sunt

atraşi de limbajul corporal al personajelor tv şi cu cât un om pare mai sigur pe el si are un limbaj

controlat sau din contra personajul este sensibil si are un limbaj corporal dezechilibrat, receptorul

este atras de canalul tv.

Comunicarea prin gesturi

« Dupa americanii Paul Ekman si Wallace Friesen, gesturile cu valoare comunicationala pot fi

grupate in mai multe caegorii:

Emblemele

Bastoanele

Pictografele

Kinetorgrafele

Ideografele

Miscari deictice

Miscari spatiale

Miscari ritmice

Ilustratorii emblematici

Gesturile de reglaj

Miscarile afective

Adaptorii»14

Pag 85 m-m

13 Guy Cabana, Atenţie, gesturile te trădează, ed.Humanitas, pag. 14

14 Sultana Craia, Introducere în teroria comunicării, ed. FUNDAŢIEI ROMÂNIA DE MÂINE, Buc,2004,pag.85

Pentru a sti sa citim si sa interpretam gesturile, trebuie sa privim ca o persoana care priveste

vitrina unui magazin: vedem si observam indivizii actionand in situatii reale, iar cei din jur nu ne

mai pot ascunde nimic.

«Acţiunile gestuale sunt divizate în alte două categorii: acţiunea mecaniă. Astfel, o persoană

care face un semn cu mâna pentru a spune «bună ziua» execută un gest conştient şi voluntar din

categoria acţiunii mecanice. Un individ care se apleacă în faţă sprijinindu-şi mâinile de genunchi

pentru a-şi regăsi ritmul respiraţiei, realizează şi el un gest mecanic dar involuntar. Dimpotrivă,

ducerea mecanică a mâinii în dreptul buzelor atunci când se vorbeşte cu gura plină este absolut

voluntar.

Există un fapt întotdeauna valabil: chiar dacă persoana rămâne tăcută, anumite părâi ale

corpului său se exprimă mai puternic decât un concert rock. » 15

Atenţia vizuală şi observaţia permanentă sunt foarte importante. Uneori aceste metode de

observaţie sunt singurele care ne transmit un mesaj. Este foarte important ca aceste calităţi de

percepere a limbajului tacit să le aibă un jurnalist, un critic, de ce nu şi publicul. Momentele de

ascultare ale unui personaj, spre exemplu politic, ne pot ajuta să determinăm dacă politicianul a zis

un adevăr.

Expresia

Controlată sau necontrolată, expresia feţei ne transmite multe indicii

Elementele comunicării faciale non-verbale sunt:

● mimica- încruntarea sprâncenelor, încreţirea nasului;

● zâmbetul – zâmbetul exprimă plăcere, satisfacţie, cinis, jenă;

● privirea – exprimă aprobare, nemulţumire; curs. pag.93

Din aceste trei elemente ale comunicarii, zâmbetul este inventarul tuturor expresiilor faciale.

Actorii sunt personaje cu cele mai multe abilităţi în această privinţă. Imaginea unui actor

vinde. Iată de ce în multe spoturi publicitare participă actori. Ei sunt o imagine, reprezintă un

brand, iar zâmbetul, privirea şi mimica atrag cumpărătorul care se află dincolo de ecran.

Comunicarea prin intemediul obiectelor

15 Guy Cabana, Atenţie, gesturile te trădează, ed.Humanitas, pag. 26, 27

«Este o formă de comunicare simbolică. Folosirea obiectelor ca support pentru anumite

mesaje se practică în toate culturile.

Este cunoscut procedeul «grevei japoneze», formă de protest care nu presupune întreruperea

activităţii, dar implică, pentru participanţi, purtarea unei eşarfe albe sau galbene legate la braţ. » m-

m, pag. 90

Un exemplu de grevă japoneză a avut loc la BCR la începutul lunii iulie 2008. Angajaţii au

purtat eşarfe albe timp de trei 3 zile ca protest al nerăsplătirii muncii angajaţolor care stau la muncă

chiar şi după program.

Miscarile

«Modul nostru de a ne exprima propune o succesiune de miscari fizice, care ne angajeaza in

postura si gestica. Aceste miscari sunt proprii oamenilor de cand e lumea.

Cercetatorii au stabilit ca exista patru tipuri de miscari pe care le utilizam pentru a ne

exprima:

1. Miscarile innăscute – miscarile de acest tip nu sunt invatat la scoala, spre deosebire

de o lectie sau de o scriere. Conform unei prime teorii, originea miscarilor inncasute

s-ar gasi in mostenirea genetica. O alta teorie spune ca omul, ca si animalele, ar avea

un bagaj dedate iinascute.

Un fenomen din categoria celor iinasucte este observt la naştere: daca atingem talpa piciorlui unui

nou-nascut, acesta isi indoaie imediat, in mod natural, degetele de la picioare, tot asa cum face cu

labele o maimuta care vrea sa se agate de o ramura.

Sediul unei miscari iinasucte se afla intr-o parte a creierului care este déjà programata, exact

ca un computer.

2. Miscarile descoperite-acestea sunt cele detectate de n oi înşine, pe care le reproducem

în mod conştient, asimilându-le pe măsură ce creştem şi învătăm să ne stăpâ-

nim corpul şi mişcările.Uneori nu conşitinetizăm că le integrăm. Unele din acţiunile

noastre pot fi reproduse de semenii noştri, exemple fiind modul de a ne pune m

inile pe şolduri.

3. Miscarile dobandite – sunt modelate de semenii noştri şi stimulate inconştient,

absolut fără motiv. Modul nostru de a zâmbi, de a sta în picioare nu este uneori decât

o replică a ceea ce se întâmplă în jurul nostru.

4. Miscarile învatate – acest tip de mişcări ne-au fost învăţate prin activităţi

educative.»16

Oamenii, dar si plantele sau animalele trebuie sa comunice pentru a trai. Ca sa transmita

mesaje si sa faca schimb de informatii, natura le-a oferit diferite mijloace.

“Mirosurile

Numeroase specii de plante se reproduc cu ajutorul insectelor. Plantele semnaleaza locul in

care se afla raspandind anumite parfumuri sau colorandu-se in anumite culori. Insectele astfel atrase

se aseaza pe flori si apoi transporta polenul de la o floare la alta. Animalele emit mai multe feluri de

mesaje degajand substante mirositoare, numite feromoni. Ele lasa urme pe pamant care le

semnaleaza prezenta, le delimiteaza teritoriul. De asemenea, mirosurilepot fi semnale de avertizare:

cand vaironul, o specie de pesti, este ranit de un pradator, el ii avertizeaza de pericol pe ceilalti pesti

degajand un miros. In sfarsit, feromonii duc la apropierea masculilor si a femelelor in momentul

reproducerii: femela fluture emite un miros care poate atrage un mascul din specia sa de la o distanta

de mai multi kilometri. Omul are un simt olfactiv mult mai putin dezvoltat decat cel al animalelor; el

este totusi sensibil la mirosuri, chiar daca uneori nu isi da seama de acest lucru. Se stie, de exemplu,

ca bebelusii recunosc mirosul mamei lor chiar la cateva minute dupa nastere.

Corpul si gesturile

Comunicarea nu se limiteaza la cuvintele unei limbi. Plantele si animalele nu vorbesc. Cu toate

acestea, ele comunica. Astfel, plantele transmit mesaje prin intermediul mirosurilor si al culorilor, la

fel ca animalele si oamenii. Fiintele umane transmit informatii si prin pozitia corpului, prin gesturi si

infatisare. Aceasta este comunicarea nonverbala.

Pozitia corpului

Animalele si oamenii isi folosesc corpul pentru a comunica. Prin unele posturi se pot transmite

informatii extrem de precise. Astfel animalele isi pot exprima teama, dorinta, supunerea, placerea

sau agresivitatea… Elefantul isi inalta capul si isi ridica trompa in fata unui pericol, cimpanzeii isi

exprima furia agitandu-si bratele, sarind pe loc si aratandu-si dintii. Animalele si oamenii comunica

16 Guy Cabana, Atenţie, gesturile te trădează, ed.Humanitas, pag. 24-28

si prin expresia fetei. Oamenii adopta uneori o mimica apropiata de cea a cimpanzeilor: ridica din

sprancene de mirare, isi stramba nasul de dezgust, ochii li se maresc si buzele li se strang cand

ameninta…

Gesturile

Stramosii nostri indepartati se exprimau prin gesturi. Si astazi omul isi foloseste bratele, mainile si

capul ca sa faca gesturi. Gesturile sale preced, ilustreaza sau precizeaza ceea ce spun cuvintele:

degetul dus spre obraz indica rusine, iar spre tampla semnifica nebunia. Gesturile si miscarile pot fi

organizate intr-o inlantuire ritmata: acesta este dansul, un mijloc universal de comunicare. In

anumite triburi din Africa si Amazonia, oamenii danseaza pentru a cere zeilor ploaia sau tamaduirea

unui bolnav.

Infatisarea

Din cele mai vechi timpuri, omul si-a schimbat infatisarea si chiar pielea prin pictarea corpului,

tatuaje, scarificari, machiaj, imbracaminte. La triburile africane, pictarea corpului si a fetei, tatuajele

si scarificarile indeplinesc diferite functii: ele pot, de exemplu, indica varsta sau statutul social. De

asemenea, dupa imbracaminte, putem recunoaste apartenenta cuiva la un grup, la o categorie

profesionala: de exemplu, soldatii sau politistii pot fi usor identificati datorita uniformelor.

Animalele comunica intre ele emitand semnale sonore: strigate, mormaituri sau triluri. Numai

oamenii pot articula sunetele pentru a alcatui cuvinte si a le organiza intr-un limbaj vorbit.

Sunetele si vorbirea

Animalele si oamenii comunica prin emiterea de semnale sonore. Oamenii nu isi folosesc vocea in

acelasi fel ca animalele. Astfel, desi animalele pot emite mai multe sunete diferite, ele nu vorbesc. In

schimb, oamenii articuleaza sunetele, formeaza cuvinte si fraze si isi pot controla glasul pentru a

vorbi.

Sunetele emise de animale

Animalele fac schimb de semnale sonore: strigate, mormaituri, fluieraturi, ragete…, prin care pot

transmite mesaje de chemare, de alarma, de amenintare sau de agresiune. Pasarile, de exemplu, au

un sistem de comunicare sonora foarte sofisticat: pitigoiul poate emite peste 50 de sunete diferite.

Fiecare sunet are un scop precis: pasarile striga pentru a semnala prezenta unui dusman, pentru a-si

chema puii sau pentru a mentine contactul cu restul grupului; masculii canta pentru a-si delimita

teritoriul sau pentru a cuceri o femela.

Organele vorbirii

S-au modificat pe masura ce omul s-a adaptat la pozitia verticala. Fiindca, asemenea maimutelor de

talie mare, stramosii omului se deplasau sprijinindu-se in maini. Primul om care s-a ridicat in pozitie

verticala a capatat denumirea de Homoerctus. Mergand astfel, el a putut sa-si foloseasca mai mult

mainile decat falcile, de exemplu pentru a apuca hrana. Cum nu mai avea nevoie de falci atat de

puternice, capul i-a devenit mai usor si s-a ridicat. Atunci, laringele i s-a eliberat si i s-au dezvoltat

organele vocale. Aceste modificari fizice au fost necesare aparitiei limbajului articulat, care este

controlat in creier de centrii vorbirii.

Primele cuvinte

Oamenii preistorici comunicau probabil intre ei prin strigate si diferite alte sunete. Apoi, treptat,

oamenii au avut nevoie sa transmita informatii din ce in ce mai complexe. Astfel, au inceput sa

foloseasca combinatii de sunete diferite pentru fiecare obiect, fiecare actiune si fiecare idee. Ei au

inventat cuvinte pentru a desemna animalele, plantele, intreaga natura inconjuratoare si propriile lor

activitati: fuga, vanatoarea, hrana, somnul.

Controlul vocii si cantatul

Cand se naste, copilul nu stie sa vorbeasca. El se face inteles de cei din jur prin strigate, prin plans si

mimica. Crescand, el invata treptat sa isi foloseasca glasul, sa produca si sa controleze sunetele, apoi

sa stapaneasca limbajul parintilor sai. Dar omul nu se multumeste doar cu articularea cuvintelor

pentru a vorbi, el stie sa isi si moduleze vocea pentru a canta. Vocea este, intr-un fel, primul

instrument muzical folosit de om»17

“Cum poti sa-ti imbunatatesti comunicarea non-verbala ?

In urmatoarele randuri poti invata cum sa citesti limbajul corpului, iar in acelasi timp sa-ti

imbunatatesti modul de comunicare non-verbal.

1. Acorda atentie Semnalelor Non-Verbale

17

http://74.125.77.132/search?q=cache:tzAxZ8DEW0gJ:facultate.regielive.ro/cursuri/

comunicare_mass_media/comunicarea_non_verbala-646.html+comunicare+verbala+mass-

media&hl=ro&ct=clnk&cd=3&gl=ro

Oamenii pot comunica informatiile in numeroase moduri, asadar acorda atentie la: contactul vizual,

gestica, miscarile corpului si tonul vocii. Acordand atentie acestora, vei putea sa intelegi mai bine

mesajele ascunse.

2. Cauta comportamente incongruente

3. Atentie la comunicarea mixta. Spre exemplu o persoana iti poate spune ca este fericita, iar

in timpul asta sa se uite in pamant.

Studiile arata ca odata ce mesajul non-verbal este diferit de mesajul verbal, oamenii nu mai

acorda atentie la ce se vorbeste, ci se concentreaza asupra starilor emotionale.

3. Concentreaza-te asupra tonului vocii cand vorbesti

Tonul vocii poate oferi o multime de informatii, variind de la entuziasm si dezinteres, pana la manie.

Observa cum tonul vocii tale are influenta asupra oamenilor si incearca sa il folosesti pentru a pune

in evidenta anumite idei pe care vrei sa le comunici. Spre exemplu, daca vrei sa subliniezi o idee,

exprima-ti entuziasmul folosind o tonalitate aparte pentru ideea respectiva.

4. Foloseste un contact vizual bun

Cand contactul vizual este aproape inexistent, oamenii par sa vrea sa ‘evadeze’, sa ascunda ceva. Pe

de alta parte, prea mult contact vizual poate sa dea impresia unui conflict intre doua persoane, ori

eventual sa dea impresia de intimidare.

In timp ce pentru o comunicare eficienta, contactul vizual este important, trebuie retinut ca un bun

contact vizual nu presupune o privire fixata pe ochii cuiva.

Cum iti poti da seama de cat de mult contact vizual este nevoie ? Unii experti recomanda intervale

de 4-5 secunde pentru un bun contact vizual.

5. Pune intrebari despre semnalele non-verbale

Daca esti confuz de mesajul transmis al unei persoane, nu-ti fie teama sa-i pui intrebari persoanei

respective. Recomandabil ar fi sa prezinti interpretarea ta, iar apoi sa ceri clarificari.

Spre exemplu, “Deci, ce vrei sa zici este ca …”

6. Foloseste gestica pentru o mai buna comunicare

De retinut: comunicarea verbala si non-verbala functioneaza impreuna pentru a reda un mesaj.

Poti sa transmiti un mesaj mai clar prin gestica. Acest lucru poate fi extrem de important mai ales

cand faci prezentari ale unor proiecte, cand vorbesti unui grup mai mare de persoane.

7. Cauta grupuri de semnale

Un simplu gest, poate insemna ‘n’ lucruri, ori poate sa nu insemne nimic.

Pentru o buna interpretare a limbajului corpului este recomandat sa cauti grupuri de semnale care sa

intareasca logica mesajului.

Daca se pune prea mult accent pe un lucru se poate ajunge la o concluzie gresita despre ce incearca

o persoana sa comunice.

8. Ia in considerare contextul

Cand comunici cu cineva, acorda atentie situatiei si contextului in care se afla comunicarea.

Unele situatii necesita o interpretare a mai multor semnale pentru a intelege mesajul corect.

Acorda atentie mesajelor verbale si non-verbale pentru a le identifica cu contextul in care se afla.

9. Atentie la semnalele prost interpretate

Potrivit celor spuse de unii, o strangere ferma a mainii, poate indica o puternica personalitate, timp

in care o strangere slaba a mainii poate indica lipsa de personalitate.

Acest exemplu arata cat de usor se pot interpreta gresit anumite semnale, iar asta pentru ca o

strangere moale a mainii, poate indica de fapt artrita (boala).

Tine minte sa cauti grupuri de semnale inainte sa tragi concluzii despre o persoana.

10. Practica, practica, practica

Unii oameni par sa fie foarte buni in comunicarea non-verbala, exprimand clar si eficient

mesajul lor. Chiar mai mult, reusesc sa si interpreteze foarte bine semnalele trimise de altii.

Acesti oameni sunt adesea numiti ‘cititori de oameni’. In realitate poti sa-ti imbunatatesti aceasta

latura prin acordarea unei atentii mai mari asupra comportamentului non-verbal si prin exercitii pe

propria piele.”18

Se scriu foarte mule lucruri despre comunicarea verbala si comunicarea nonverbal. Ne

18 http://www.ipsihologie.info/blog/psihologia-sociala/comunicarea-non-verbala.html ,

Psihologia Sociala

întrebăm care din aceste doua moduri de a comunica au un impact mai mare asupra noastra, a

emiţătorui. Numeroase studii afirmă că gesurile se dovedesc mai corecte, mai precise si mai sincere

decat cuvintele. De fapt trebuie sa existe o simbioză între gesturi si cuvinte. Trebuie să devină

asemeni ansamblului omogen între un apus de soare şi uimitoarele sale culori.

De fapt, după cum afirmă şi W.Timoty Gallwey: Corpul găseşte în mod natural gestul

potrivit, dacă mintea nu îi blochează drumul.

Bibliografie:

● Guy Cabana, Atenţie, gesturile te trădează, ed.Humanitas

● Sultana Craia, Introducere în teroria comunicării, ed. FUNDAŢIEI

ROMÂNIA DE MÂINE, Buc,2004

● Vasile Tran, Irina Stănciugelu, Teoria Comunicării,ed. Comunicare

● Ion Coteanu, Luiza Seche, Mircea Seche, etc; DEX, ed. Univers

enciclopedic 1998

● http://www.referatele.com/referate/economie/online3/Comunicarea-

interumana---COMUNICAREA-VERBALA--CONVORBIREA-NON-

VERBALA-referatele-com.php

● http://www.zf.ro/profesii/doua-urechi-si-o-gura-pentru-a-asculta-mai-mult-

decat-vorbim-2985388/

● http://www.ipsihologie.info/blog/psihologia-sociala/comunicarea-non-

verbala.html, Psihologia Sociala