2
Comunism + Capitalism = Love? Acum 30 de ani, când liderul Chinei, Deng Xiaoping, începea să-și pună în aplicare doctrina „O țară, două sisteme“, lumea privea cu un amestec de curiozitate și neîncredere experiența de inginerie socio- economico-politică de revitalizare a comunismului cu gene capitaliste. Acel început e undeva departe atât în timp, cât și în PIB. Nimeni nu mai are îndoieli: China Rules! America și Europa, împinse de nevoi și pragmatism, vor banii chinezilor. Se ridică întrebarea dacă nu cumva odată cu exportul de finanțe nu vine la pachet și exportul de ideologie? Altfel spus, succesul economic al Chinei va fi sau nu urmat de un succes politic al comunismului? Este lumea democratică dispusă să renunțe la câteva grade de libertate? Există puține dubii în ceea ce privește tipul de exprimare politică și ideologică a oamenilor de afaceri din China. De multe ori, ei execută comenzi ale Partidului Comunist: unde să investească, cât să investească, în ce să investească. Libertatea antreprenorială și cea personală au limite. Partidul unic rămâne partid unic chiar și când structurile superioare de conducere își deschid brațele către proaspeții multimilionari. Apropierea comunismului „Made in China“ de capitalism este limpede. Dar oare nu se petrece și mișcarea inversă? Corporatismul, forma actuală de exprimare a capitalismului, nu a ajuns să împrumute însușiri ale comunismului? Răspunsul este da. De exemplu, disoluția proprietății private. Micii acționari la unele mari corporații au ajuns să aibă puțin control asupra proprietății lor. Ei dețin mai degrabă o proprietate virtuală, care seamănă mult cu cea socialistă. În același timp, cei din vârf au strâns din ce în ce mai multă putere, privilegii și forță financiară. Așa cum s-a văzut în toate scandalurile tip Wall Street din 2008 încoace (dar și înainte, vezi cazul Enron), în anumite companii s-a creat o adevărată nomenclatură corporatistă. Marile corporații fac și marea politică, asta se știe dintotdeauna, însă astăzi există companii de top care se comportă ca niște uriașe mașinării politice: lupte interne pentru putere, ideologie, lovituri de palat în board-roomuri, trădări, execuții sumare, promovări peste noapte. Găsești tot tacâmul bolșevic și chiar menșevic, lucruri care au puțină legătură cu competența, eficiența, profesionalismul și, în cele din urmă, cu obținerea de profit pentru

Comunism

Embed Size (px)

Citation preview

Comunism + Capitalism = Love?

Acum 30 de ani, cnd liderul Chinei, Deng Xiaoping, ncepea s-i pun n aplicare doctrina O ar, dou sisteme, lumea privea cu un amestec de curiozitate i nencredere experiena de inginerie socio-economico-politic de revitalizare a comunismului cu gene capitaliste.Acel nceput e undeva departe att n timp, ct i n PIB. Nimeni nu mai are ndoieli: China Rules! America i Europa, mpinse de nevoi i pragmatism, vor banii chinezilor. Se ridic ntrebarea dac nu cumva odat cu exportul de finane nu vine la pachet i exportul de ideologie? Altfel spus, succesul economic al Chinei va fi sau nu urmat de un succes politic al comunismului? Este lumea democratic dispus s renune la cteva grade de libertate? Exist puine dubii n ceea ce privete tipul de exprimare politic i ideologic a oamenilor de afaceri din China. De multe ori, ei execut comenzi ale Partidului Comunist: unde s investeasc, ct s investeasc, n ce s investeasc. Libertatea antreprenorial i cea personal au limite. Partidul unic rmne partid unic chiar i cnd structurile superioare de conducere i deschid braele ctre proaspeii multimilionari.

Apropierea comunismului Made in China de capitalism este limpede. Dar oare nu se petrece i micarea invers? Corporatismul, forma actual de exprimare a capitalismului, nu a ajuns s mprumute nsuiri ale comunismului? Rspunsul este da. De exemplu, disoluia proprietii private. Micii acionari la unele mari corporaii au ajuns s aib puin control asupra proprietii lor. Ei dein mai degrab o proprietate virtual, care seamn mult cu cea socialist. n acelai timp, cei din vrf au strns din ce n ce mai mult putere, privilegii i for financiar. Aa cum s-a vzut n toate scandalurile tip Wall Street din 2008 ncoace (dar i nainte, vezi cazul Enron), n anumite companii s-a creat o adevrat nomenclatur corporatist. Marile corporaii fac i marea politic, asta se tie dintotdeauna, ns astzi exist companii de top care se comport ca nite uriae mainrii politice: lupte interne pentru putere, ideologie, lovituri de palat n board-roomuri, trdri, execuii sumare, promovri peste noapte. Gseti tot tacmul bolevic i chiar menevic, lucruri care au puin legtur cu competena, eficiena, profesionalismul i, n cele din urm, cu obinerea de profit pentru acionari. Mai sunt i alte asemnri: leadership dictatorial, birocraie, falsificare a statisticilor, export de revoluie etc. Desigur, exist i corporaii n care principiile de baz ale bunului capitalism sunt la mare pre, companii n care omul este important.

S fie aceast apropiere comunism-capitalism o ntoarcere la natura uman care-i dorete att siguran, ct i bunstare, care are i instinctul tihnit al familiei, dar i adrenalina prdtorului? n orice caz, astfel de schimbri n legile reflexiei sociale, cnd omul liber privete n oglind i se vede dezbrcat de libertate, cnd comunismul se reflect ca democraie, astfel de distorsiuni vor modifica lumea, valorile, stilul nostru de a tri i, n cele din urm, i pe noi. O ar, dou sisteme va deveni Un om, dou sisteme ntr-o lume, dou sisteme. Apropo, n limba chinez numele Deng Xiaoping nseamn i Oglind.