52

CONCEPEREA SI ELABORAREA ZIARULUI

PREMISE ALE ZIARULUI MODERN. SCURT ISTORIC AL EVOLUłIEI TEHNICII

TIPOGRAFICE ŞI AL CONCEPERII PUBLICAłIILOR. PRESA ROMÂNEASCĂ ŞI TRANZIłIA

Potrivit istoricilor presei, apariŃia ziarului (după ce ideea elaborării lui au avut-o chinezii, romanii şi veneŃienii în diferite etape ale istoriei) ca instituŃie stabilă şi bine definită în privinŃa trăsăturilor care-i particularizau existenŃa, s-a produs în primii ani ai secolului al XVII-lea. Cu alte cuvinte, din acest moment se poate vorbi şi se poate dovedi că publicaŃiile care au dobândit un asemenea statut au o periodicitate clară, un titlu stabil, menŃionat număr de număr şi o dată de apariŃie. Se evidenŃiau în acest fel trei elemente fundamentale, ce se vor regăsi până în zilele noastre: continuitatea, actualitatea şi accesibilitatea.

Veacurile următoare au adus, odată cu RevoluŃia Industrială din Anglia secolului al XVIII-lea şi cu evoluŃia comunicaŃiilor, în secolul următor, o prodigioasă dezvoltare a presei scrise în lumea întreagă. Secolul al XX-lea a marcat, la rându-i, apariŃia a ceea ce numim presă de masă, precum şi debutul epocii comunicării de masă.

Preliminarii

Scurtul excurs istoric, la care vom apela, nu-l putem derula fără a aminti măcar faptul că tot ceea ce omenirea numeşte azi „text tipărit”, indiferent că este vorba despre un ziar, o revistă, o carte (beletristică sau ştiinŃifică), o notă cu tentă administrativă sau orice comunicare scrisă, o datorăm unei invenŃii geniale, născută din mintea şi tenacitate şi, de ce nu, şi din sacrificiul unui obscur meseriaş german, născut în provincialul Mainz. Numele lui, simbolul azi al unei adevărate galaxii, Johannes Gutenberg. Despre invenŃia sa am discutat chiar la începutul acestui curs. Şi nu vom reveni.

Din momentul în care Europa, dar şi restul lumii, au avut la îndemână invenŃia lui Gutenberg, omenirea a putut să beneficieze de o extraordinară „metodă” de reproducere a textelor, de o cale excepŃională de multiplicare şi răspândire a cuvântului scris, de un factor cultural cu

53

un impact uriaş asupra umanităŃii. „Trăsăturile culturale fundamentale care au fost incluse mai târziu într-un ziar de masă se regăsesc în istorie. Ziarul modern este o combinaŃie de elemente specifice multor societăŃi şi multor perioade de timp. Chiar înaintea naşterii lui Hristos, romanii afişau în locuri publice jurnale de format redus, numite acta diurna. În secolul al XVI-lea, mult după ce tiparul a apărut în Europa, guvernul veneŃian tipărea o mică foaie de ştiri care putea fi cumpărată cu o gazeta (o monedă micuŃă). Cuvântul „gazetă”, folosit pentru ziare, s-a păstrat până în zilele noastre. Un produs mai apropiat de ideea noastră modernă de ziar a apărut la începutul anilor 1600, în Germania. Cercetătorii din istoria jurnalismului sugerează că multe trăsături ale ziarului modern, cum ar fi editorialul, articolele sportive, ilustraŃiile, articolele de politică şi chiar cele umoristice, erau publicate în diverse moduri cu mult înainte ca adevărata presă de masă să ia fiinŃă27”.

Istoria presei reŃine câteva repere publicistice, adevărate momente de referinŃă, care au marcat evoluŃia presei, de-a lungul vremii, atât din punctul de vedere al modalităŃilor de concepere şi elaborare a publica-Ńiilor, cât şi din perspectiva dezvoltării echipamentelor tipografice şi comunicaŃionale. În acest sens, merită amintit săptămânalul „La Gazette”, apărut la Paris în 1631, datorat medicului Theophraste Renaudot, considerat părintele ziariştilor francezi şi unul din ctitorii prese mondiale. Primul număr al publicaŃiei avea patru pagini inquarto şi conŃinea ştiri externe în exclusivitate, marcate doar de menŃionarea locului de provenienŃă şi de data obŃinerii lor. După câteva luni de la apariŃie, publicaŃia şi-a sporit numărul de pagini şi vinerea şi, apoi, sâmbăta şi-a diversificat tematica într-o asemenea măsură încât s-a impus editarea unor numere extraordinare şi a unor suplimente lunare.

Editorul publicaŃiei era convins de noutatea demersului lui, de faptul că nu va putea să dea satisfacŃie tuturor cititorilor, de dificultăŃile procesului de elaborare şi tipărire, despre care vorbea fără nicio reŃinere. Şi, deşi, afirmă că „nu voi ceda în faŃa nimănui în căutarea adevărului”, nu exclude, totuşi, strecurarea, unor inadvertenŃe în timpul redactării săptămânalului. De aceea, promite că „cei care se vor indigna pentru două sau trei zvonuri false, care ne-au fost date ca adevăruri, vor fi îndemnaŃi să ofere publicului, prin pana mea (pe care

27 Melvin L. De Fleur, Sandra Ball-Rokeach, Teorii ale comunicării de masă,

Editura Polirom, Iaşi, 1999, p. 60.

54

le-o pun la dispoziŃie în acest scop), ştirile pe care le vor crede mai adevărate şi ca atare mai demne de a-i fi comunicate”27.

Seriozitatea, dovedită de-a lungul timpului în modul în care editorul concepea o asemenea publicaŃie, a marcat adânc existenŃa săptămânalului, care, în pofida chiar a unor invidii agresive manifestate de către o parte dintre confraŃi, i-a supravieŃuit iniŃiatorului, decedat spre sfârşitul anului 1653 şi, chiar a apărut în continuare, cu unele modificări ale titlului, până la începutul secolului al XX-lea.

Impactul RevoluŃiei Industriale asupra dezvoltării presei

Sfârşitul secolului al XVIII-lea a însemnat, înainte de toate, Revo-luŃia Industrială din Anglia şi, desigur, profundele consecinŃe cunoscute ulterior de toate segmentele societăŃii europene şi nu numai. Spectacu-loasă a fost, îndeosebi prin impactul avut asupra procesului de elaborare şi producere a ziarelor, aşezarea industriei tipografice pe bazele maşinis-mului. Modificările făcute prin evoluŃia tehnicii în domeniul tiparului, în special, prin folosirea pentru imprimare a utilajelor acŃionate de forŃa aburului, a impus accelerarea, pe de o parte, a modernizării publicaŃiilor existente, din perspectivă tehnică şi din punctul de vedere al concepŃiei, iar, pe de altă parte, a contribuit la apariŃia altora. Ponderea şi importanŃa socială, culturală şi chiar economică a presei a crescut sensibil în epocă, încât publicistul englez Burke, referindu-se la prestigiul dobândit de aceasta, a numit-o „a patra putere”, expresie cu reverberaŃii profunde şi astăzi.

Impunându-se industrial şi economic, Anglia a indus şi în lumea presei un puternic spirit al înnoirii, permiŃând şi încurajând apariŃia unor ziare care au supravieŃuit până în anii noştri, aşa cum este celebrul „Times” „deopotrivă instituŃie, mit şi simbol” al presei mondiale. E drept, au existat şi câteva elemente favorabile unei asemenea tendinŃe. Dincolo de consecinŃele RevoluŃiei Industriale, se cuvine să amintim, potrivit observaŃiilor lui Jean Noel Jeanneney, de vigoarea luptelor politice dintre liberali şi conservatori, apoi, de existenŃa unui public fără egal în epocă, atât ca număr cât şi prin curiozitate şi nivel cultural şi, în cele din urmă, de existenŃa unor talente jurnalistice şi scriitoriceşti cu adevărat excepŃionale.

Revenind la cazul „Times”, vom spune că în 1785, un scoŃian, John Walter, fost negustor de cărbune, îmbogăŃit prin afacerile făcute, s-a

27 Constantin Antip, Istoria presei române, 1979, p. 22.

55

hotărât să se lanseze în presă şi înfiinŃează, mai întâi, un ziar destinat iniŃial publicităŃii, devenit apoi, la 1 martie 1788, ceea ce de atunci poartă numele „Times”. Cu prilejul apariŃiei se fac şi unele precizări legate de programul lui editorial: „Ziarul nu va fi nici restrâns la o clasă socială anume, nici ataşat în serviciul vreunui partid”.

Politica de independenŃă a ziarului va fi continuată de fiul patronului, John Walter II, care va fi primul întreprinzător din lumea anglo-saxonă care va înŃelege deosebirea şi, o va şi face, între a fi proprietar (patron) de ziar – adică, animator, gestionar, finanŃator, asemeni tatălui său – şi ceea ce înseamnă să răspunzi pentru conŃinutul publicaŃiei, pentru activitatea redacŃională, responsabilităŃi pe care şi le asumă. Noul conducător al ziarului află de existenŃa noii maşini de imprimare cu aburi, inventată de nemŃii Koenig şi Bauer, şi nu ezită să şi-o procure pentru tipărirea ziarului său. Şi, împotriva opoziŃiei propriilor muncitori, care realizează că instalarea noului utilaj va determina pentru o parte dintre ei pierderea locurilor de muncă, într-o noapte a anului 1814, noul patron hotărăşte să o pună în funcŃiune. A doua zi, cititorii ziarului sunt surprinşi de anunŃul apărut: „Numărul nostru de astăzi prezintă publicului rezultatul practic al celei mai mari perfecŃionări pe care a cunoscut-o tiparul de la inventarea sa”. În noile condiŃii se trăgeau peste o mie de exemplare pe oră şi, curând, s-a ajuns chiar la şapte mii de exemplare în aceeaşi unitate de timp.

„Times” a adus şi alte îmbunătăŃiri procesului general de concepere şi elaborare a unei publicaŃii. A înfiinŃat, de pildă, postul de corespondent în străinătate, a pus în practică şi ideea de a publica, în ciuda opoziŃiei instituŃiilor puterii, unele documente oficiale procurate chiar pe căi oco-lite. O asemenea politică, precum şi independenŃa de care a dat dovadă în toate manifestările publicistice, i-au adus acestui ziar, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, un renume, un tiraj de nu mai puŃin de 50.000 de exemplare şi recunoaşterea profesionalismului şi importanŃei pentru societatea britanică, pe care însuşi un oficial al timpului o evidenŃia: „Dacă ar fi să transmit generaŃiilor viitoare o dovadă a civilizaŃiei engleze din secolul al XIX-lea, nu aş alege nici docurile, nici căile noastre ferate, nici edificiile noastre publice, nici măcar magnificul Parlament în care ne aflăm. Mi-ar fi de ajuns, pentru a da această dovadă, un simplu număr al ziarului „Times”29.

29 Jean-Nöel Jeanneney, O istorie a mijloacelor de comunicare, Editura Institutul European, 1997, p. 85.

56

Cuprinsă de febra înnoirilor, a perfecŃionărilor tehnice, perioada în discuŃie cunoaşte şi alte provocări. Între 1860-1870 presei cu aburi îi urmează inventarea rotativei, utilaj tipografic pus la punct simultan în SUA, Anglia şi FranŃa. Datorită ei, viteza de imprimare creşte spectaculos atingând până la 18.000 de exemplare pe oră. Principalii beneficiari ai invenŃiei, acelaşi „Times” şi americanul „New York Times” (apărut în 1851). Şi noutăŃile continuă. Este îmbunătăŃită calitatea cernelei tipografice, a stereotipiei (procedeu tehnic tipografic), care a determinat folosirea flancurilor de carton (foaie dintr-un carton special ce permite prin introducerea într-o presă foarte puternică, prepararea matriŃelor pentru stereotipie) şi care, la rândul lor, au facilitat reproducerea unor întregi pagini ale ziarelor şi, apoi, deplasarea lor în bloc în atelierele de stereotipie. Apar noutăŃi şi în ceea ce priveşte tehnica de ilustrare, precum şi în tehnologia de fabricare a hârtiei, pentru care se folosesc drept materie primă fibrele de lemn (mult mai ieftine) în locul resturilor textile. Interesant de remarcat este faptul că patronii publicaŃiilor realizează extrem de repede că procesul general de modernizare, căruia instituŃiile de presă erau nevoite să-i dea curs, devenise nu numai un fapt normal în existenŃa publicaŃiilor, ci şi o preocupare pentru însăşi supravieŃuirea lor. Oamenii de presă au înŃeles că nearmonizarea procesului de editare a ziarelor cu ritmul şi amploarea prefacerilor pe care le cunoştea societatea vremii, în ansamblul ei, le va transforma publicaŃiile în instituŃii anacronice, departe de menirea lor, şi, în anumite cazuri, chiar în inutile instrumente de comunicare. „Times” se află, de fiecare dată, în fruntea înnoirilor acceptate de instituŃiile de presă. Descoperă, de pildă, la un moment dat, virtuŃile caricaturii de presă şi trece neîntârziat la cultivarea ei. ÎnŃelege, apoi, că publicitatea constituie o sursă financiară solidă şi permanentă şi se preocupă de chestiune până ajunge să deŃină monopolul anunŃurilor imobiliare şi al ofertelor de locuri de muncă.

Au contribuit, de asemenea, la consolidarea generală a presei, ca instrument de comunicare, la accelerarea circulaŃiei informaŃiei, la răspândirea ziarelor, precum şi la sporirea tirajelor publicaŃiilor şi alte facilităŃi tehnice apărute cu timpul. Printre ele, adoptarea telegrafului electric (prima linie europeană a fost dată în exploatare în 1845, iar în 1866 s-a instalat un cablu între Europa şi SUA), inventarea transcriptorului datorită căruia informaŃiile vor circula dintr-o parte în alta a oceanului cu o viteză, la început, cu o mie de cuvinte pe minut, şi, ulterior, de patru mii. S-a îmbunătăŃit, în acelaşi timp, şi sistemul poştal, iar din 1840 s-a ameliorat întregul sistem de distribuire a publicaŃiilor datorită sprijinului acordat de căile ferate.

57

Un fapt extrem de important, cu beneficii notabile pentru lumea presei, a fost apariŃia unor instituŃii specializate în culegerea şi difuzarea informaŃiilor. E cazul agenŃiilor de presă. Astfel, în 1835, a luat fiinŃă, la Paris, agenŃia „Havas” (înaintaşa cunoscutei „France Presse”), care avea drept deviză: „a şti repede, a şti bine” şi care inventează „tandemul” dintre informaŃie şi publicitate. Ulterior, un salariat al acestei agenŃii a fondat în 1849, la Berlin, agenŃia Wolf, iar un alt coleg a pus bazele în 1851, la Londra, agenŃiei „Reuter”. În aceeaşi perioadă a luat fiinŃă şi agenŃia americană „Associated Press” (1848). În 1859, cele trei agenŃii europene au încheiat un acord referitor la schimbul reciproc de informaŃii şi la delimitarea sferelor lor de influenŃă. În 1872, aderă la acest acord şi agenŃia americană.

Toate schimbările, toate îmbunătăŃirile determină creşterea presti-giului publicaŃiilor în viaŃa societăŃilor umane şi instalarea aceloraşi, cu autoritate, în conştiinŃa cititorilor. Nevoia de presă devine, atât pentru cetăŃenii vremii, cât şi pentru conducătorii lor o problemă sensibilă. Austriacul Metternich, ajuns şeful guvernului habsburgic, fost ambasador în FranŃa în timpul lui Napoleon, obişnuia să spună: „Gazetele valorează pentru Napoleon cât o armată de 300.000 de oameni”, iar o publicaŃie a timpului preciza cu hotărâre: „un popor aflat pe calea progresului are nevoie de ziare care studiază public ceea ce agită spiritele, care ştiu să citească în inima naŃiunii şi să-i prezinte formulate net toate fenomenele pe care aceasta le serveşte în mod obscur şi inconştient”.

Totuşi, principalul impediment în privinŃa sporirii audienŃei publi-caŃiilor şi, cu alte cuvinte, în creşterea tirajelor, rămân preŃurile acestora, evident, prea mari pentru marea masă a indivizilor. SoluŃia? Una, singu-ră. Ieftinirea lor. ÎncolŃeşte ideea înfiinŃării unui ziar popular, accesibil sub toate aspectele populaŃiei. Primul care o pune în practică e francezul Emile de Girardin. De fapt, preocupare lui pentru atragerea unui număr din ce în ce mai mare de cititori era mai veche. În acest scop, a înfiinŃat ziare speciale pentru femei, a pus apoi bazele unei publicaŃii ce conŃinea sfaturi practice pentru cititori, ajunsă repede la nu mai puŃin de 130.000 de abonaŃi, o performanŃă pentru epocă şi nu numai. În cele din urmă, la 1 iulie 1836, lansează ziarul „La Presse”, prima publicaŃie cu adevărat ieftină, la îndemâna cititorului mediu.

IniŃiatorul pleacă de la un principiu, care s-a dovedit extrem de folositor în privinŃa atingerii scopului propus şi, anume, „anunŃurile trebuie să plătească ziarul”. Urmările nu întârzie să apară. Imediat preŃul abonamentului scade de la 80 la 40 de franci şi, în numai 6 luni, numărul abonaŃilor ajunge la 20.000. E. de Girardin sporeşte audienŃa

58

publicaŃiei şi prin apelarea la alte elemente de captaŃie: introduce, de pildă, publicarea romanului în foileton, care va deveni, cu timpul, rubrică permanentă a ziarelor până azi. În acest scop, atrage condeie strălucite ale FranŃei timpului: H. de Balzac („Scene din viaŃa particu-lară”), Th. Gautier („Arte Frumoase”), V. Hugo („Probleme sociale”), G. Sand, A. Dumas ş.a.

ReacŃiile în epocă au fost numeroase, dar destul de diferite. Cititorii au apreciat iniŃiativa şi au sancŃionat-o prin sporirea numărului de abonaŃi. ConfraŃii, însă, nu s-au dovedit prea încântaŃi. Unii au respins-o chiar cu violenŃă. Directorul ziarului „Le National”, Armand Carrel, i-a reproşat întreprinzătorului coleg că a sacrificat presa puterii banului, transformând „profesiunea ziaristică într-un instrument de trafic vulgar”. Jignit, E. de Girardin l-a provocat la duel. Rănile cauzate „principialului” coleg s-au dovedit a fi grave, numai după două zile, A. Carrel a decedat, plătind cu viaŃa orgoliul şi invidia. AlŃii, în replică, vor judeca gestul lui Girardin nu numai ca pe un succes al unui întreprinzător abil, talentat şi curajos, ci şi ca pe o noutate în domeniul jurnalismului. Un spirit lucid, deschis şi echilibrat, cum s-a dovedit a fi Louis Blanc, gândea cu totul altfel: „O mare revoluŃie avea să se producă în jurnalism. Printre autorii acestei revoluŃii se află dl. E. De Girardin, un speculant. Să diminueze preŃul marilor ziare cotidiene, să-şi sporească clientela cu momeala preŃului redus, să acopere pierderile rezultate din preŃul mic al abonamentului prin mărirea tarifului pe publicitate – devenită considerabilă – pe care o plătesc cu bani grei industriile care vor să se facă mai bine cunoscute, acesta era planul lui E. de Girardin. Astfel a fost transformat într-un trafic vulgar ceea ce era o artă şi aproape un sacerdoŃiu. Se propunea astfel lărgirea spaŃiului cedat până atunci în ziare anunŃurilor mincinoase, reco-mandărilor banale sau cinice, şi aceasta în defavoarea spaŃiului cuvenit filosofiei, istoriei, artelor, literaturii – tot ceea ce înalŃă, fermecându-l, spiritul uman. Jurnalismul, într-un cuvânt, avea să devină vehiculul spe-culaŃiei. Nu-i de mirare că, sub acest aspect, noua combinaŃie a fost condamnabilă.

Pe de altă parte, ea aducea în viaŃa publică un mare număr de cetăŃeni pe care preŃul ridicat al ziarelor îi îndepărtase multă vreme, ar fi evident nedrept să nu recunoaştem acest avantaj”30.

Ideea lui E. De Girardin s-a dovedit a nu fi singulară. Concomitent, în Anglia şi SUA, şi-a făcut apariŃia ceea ce s-a numit „penny-papers”,

30 Jean Nöel Jeanneney, op. cit., p. 97.

59

presa de un penny, adică presa ieftină. Fenomenul semnifica, fără îndoială, că sfera de cuprindere şi adresabilitatea presei, pe de o parte, începeau să se mărească, iar, pe de altă parte, că se ivea tendinŃa de stratificare a publicaŃiilor în funcŃie de publicul căruia se adresau. În consecinŃă, au apărut modificări în ceea ce priveşte structura tematică şi strategia editorială a ziarelor. Presei ieftine, i s-a opus aşa numita presă burgheză, nu cu intenŃia de a o anihila pe prima, ci doar pentru a oferi cititorilor şi un alt gen de a face gazetărie, un alt mod de a înŃelege fenomenele timpului şi de a le trata publicistic într-o altă manieră. Astfel, remarcabilul ziarist şi om politic american, Horace Greely, în dezacord cu presa ieftină, a înfiinŃat în 1841 ziarul „New York Tribune”, declarând în articolul program, printre altele, că dorinŃa lui este de a susŃine interesele poporului, de a influenŃa viaŃa morală, politică, socială a acestuia, intenŃionând să devină un prieten la masa de familie a americanului, şi tocmai de aceea refuzând să aducă în coloanele publicaŃiei relatări de tip poliŃist şi altele de acelaşi gen, după părerea lui „aŃâŃătoare ale imoralităŃii şi corupŃiei, care au maculat coloanele presei de un penny”.

Ziarul lui Greely s-a dovedit a fi o publicaŃie progresistă. Şi, totodată, o realizare profesională inovatoare dat fiind faptul că a introdus „interviul direct şi integral”, ceea ce însemna că se publica, pentru prima dată, textul care cuprindea şi întrebările reporterului dar şi răspunsurile interlocutorului. Până atunci, în asemenea situaŃii, publicaŃia reŃinea doar o relatare a discuŃiei celor doi.

Introducerea noilor utilaje tipografice, apelarea la oportunităŃile oferite de progresul tehnic general, preocuparea de a atrage cât mai mulŃi cititori şi de a miza pe câştiguri financiare obŃinute din publicitate, accen-tuarea fenomenului de diversificare a publicaŃiilor, toate au contribuit la transformarea economică a presei, ziarul devenind o întreprindere indus-trial-comercială, dublată şi de statutul unui instrument cultural activ şi penetrant. S-a ajuns şi destul de repede la exploatarea – tot din raŃiuni de sporire a audienŃei – a elementului senzaŃional, prin formula „noului jur-nalism”. DorinŃa de a informa cititorii cât mai prompt şi cât mai cuprinză-tor a determinat unele ziare să treacă la apariŃii în mai multe ediŃii zilnic, după cum s-a trecut la practica tipăririi, în anumite situaŃii, a unor ediŃii speciale, precum şi la tipărirea, cu regularitate a unor suplimente. În sfârşit, interese felurite ale patronilor de presă, precum şi raŃiuni economi-co-financiare diverse au determinat apariŃia fenomenului de concentrare a presei, datorită căruia au apărut trusturile şi cartelurile de presă.

60

Desigur, transformările în industria tipografică au continuat. Noile utilaje au contribuit la sporirea vitezei de imprimare, precum şi la îmbunătăŃirea calităŃii întregului proces de editare a publicaŃiilor. O mare cucerire a fost inventarea linotipului de către americanul Mergenthaler. Utilajul, un fel de maşină de scris, care avea menirea de a culege textele şi, apoi, printr-un procedeu specific, de a le transforma în litere, rânduri de plumb. Până atunci se practica în tipografii culegerea manuală, adică fiecare literă era aşezată cu mâna în nişte forme speciale. Ritmul operaŃiunii era, cu siguranŃă, extrem de lent. Tot acum sporeşte şi viteza maşinilor de imprimat, a rotativelor, care reuşesc, la începutul secolului al XX-lea, să tipărească până la 50.000 de exemplare pe oră în cazul unui ziar de 12 pagini.

Se constată, de asemenea, că şi nivelul general de instruire a popu-laŃiei sporeşte, după cum şi numărul locuitorilor de la oraşe creşte sensibil, antrenând mutaŃii sociale importante. Aşadar, toate schimbările de natură tehnică şi tehnologică, cărora li se adaugă cele de natură socială şi demografică atrag după ele un interes sporit pentru ceea ce numim, de fapt, presă, care la rândul ei, cunoaşte multe schimbări în bine, devenind un instrument de informare căutat şi apreciat. Fenomenul nu scapă nici unor specialişti români, cum e sociologul Dimitrie Gusti care într-o lucrare în limba germană, „Ideile fundamentale ale dreptului de presă”, remarca: „Personalul ziarului, multiplu grupat, producŃia ieftină de masă şi restul aparatului de presă au făcut necesară organizarea ziarelor ca întreprindere capitalistă. Acum, marele capital şi-a îndreptat, ca peste tot locul, într-o măsură ridicată atenŃia spre intreprinderea de ziar, astfel un ziar e condus prin tehnică, serviciu strălucit de informaŃii, colaborări sciitoriceşti plătite din belşug după aceleaşi principii ca oricare altă întreprindere iscusit condusă. Cu aceasta, presa ca afacere, s-a încheiat procesul evolutiv de până acum al unui asemenea mijloc de comunicare. „Presa, obiectiv informatoare la începutul ei, a devenit prin Reformă, prin revoluŃia engleză din 1649, revoluŃia franceză din 1789, tot mai mult o presă de partid polemică, subiectivistă, pentru a ajunge, în sfârşit, în epoca noastră, a marelui capitalism, care uneşte scopuri de informare şi năzuinŃe tendenŃioase cu cuceririle tehnice şi cu spiritul întreprinzător capitalist şi le organizează într-un tot unitar”31.

Presa modernă care devenise un bun public a început să simtă nevoia unor jurnalişti din ce în ce mai bine pregătiŃi, capabili să răspundă,

31 Constantin Antip, Istoria presei române, 1979, p. 36.

61

cu talent şi competenŃă, intereselor propriilor cititori dar şi patronilor ai căror salariaŃi erau. Aşa s-a născut ideea înfiinŃării unui învăŃământ superior ziaristic. Se urmărea, de fapt, şi pregătirea momentului în care ziaristica ar fi putut fi recunoscută ca profesie. În acest sens, prima instituŃie de învăŃământ superior ziaristic a început să funcŃioneze în anul universitar 1899/1900, la Paris, în cadrul Şcolii de înalte studii sociale. Preluând ideea, americanii înfiinŃează, la rândul lor, la New York, în 1912, prima şcoală completă de jurnalism ale cărei cursuri durau patru ani şi acordau diplome de licenŃă în ştiinŃa ziaristicii. Interesant este că punerea bazelor unui învăŃământ de presă n-a fost privită cu prea multă simpatie, la început, nici măcar de cei care practicau o asemenea profesie. Aşa, de pildă, s-a putut citi, la un moment dat, în ziarul american „Saint Louis Post-Dispech”: „Noi afirmăm că nu este nevoie să învăŃăm ziaristica şi nu are sens să încercăm a o sugera cuiva… Este la fel de absurd a discuta despre asta ca şi atunci când vorbeşti despre cursuri de căsnicie fiind unul din acele lucruri care nu poate fi câtuşi de puŃin învăŃat înainte de a-l fi încercat… ”. Cel ce rostea aceste cuvinte, zece ani mai târziu, acum în calitate de patron al publicaŃiei „New York World”, se oferă să susŃină un program de conferinŃe legate de ziaristică şi, apoi, la scurtă vreme, va deveni brusc, susŃinătorul fervent al necesităŃii înfiinŃării unei facultăŃi de ziaristică. Şi, într-adevăr, la scurt timp, în cadrul UniversităŃii Columbia, a luat fiinŃă o asemenea instituŃie de învăŃământ superior. „Eroul” unor asemenea momente purta un nume, cunoscut şi astăzi drept simbol al excelenŃei în publicistică, Joseph Pulitzer.

Presa românească

La rândul lor, şi românii şi-au dovedit interesul pentru dezvoltarea presei, acŃionând, în acest sens, sincron cu tendinŃele existente pe plan european. Şi au făcut-o cu pricepere, talent şi pasiune. Au reuşit, în acest sens, chiar de a propune confraŃilor de aiurea, o presă cu mari virtuŃi publicistice şi cu o grafică de avangardă. În acelaşi timp, condeie de excepŃie au înnobilat coloanele publicaŃiilor româneşti (un Mihai Eminescu, un B.P. Hasdeu, un N. Iorga, un I.L. Caragiale, un Octavian Goga, un Tudor Arghezi, un N.D. Cocea, un Tudor Teodoresu-Branişte, un Pamfil Şeicaru, un Nae Ionescu şi mulŃi alŃii).

Şi toate acestea, în pofida faptului că românii nu au avut un climat politic şi economic la fel de generos ca al altora, ba s-ar putea spune chiar că, nu de puŃine ori, le-a fost cu adevărat potrivnic. Aşa se

62

explică, poate, că presa românească a dobândit un statut social stabil şi o recunoaştere largă abia spre sfârşitul celui de al treilea deceniu al secolului al XIX-lea.

Trei sunt publicaŃiile care stau la baza presei noastre moderne: „Curierul Românesc”, „Albina Românească” şi „Gazeta de Transilvania”. Le-au urmat numeroase altele, cu structuri extrem de variate, cu periodicitate tot atât de diversă, multe dintre ele în limbile naŃionalităŃilor conlocuitoare. Au existat ziare şi în limba franceză, intelectualitatea românească formându-se sub influenŃa limbii şi a culturii franceze. Trebuie remarcat, de asemenea, faptul că presa românească a trăit, încă din faza copilăriei ei, momente istorice excepŃionale, la fel ca şi poporul nostru. Şi a făcut-o cu mare seriozitate, devotament, profesionalism şi talent. RevoluŃia de la 1848, Unirea Principatelor Române (1859), Războiul pentru IndependenŃă (1877), instaurarea monarhiei, Unirea cea Mare (1918), cele două războaie mondiale sunt doar câteva repere şi prilejuri care au contribuit la maturizarea jurnalismului românesc, la fixarea locului lui în conştiinŃa cititorilor. Cu un specific determinat de anumite condiŃii istorice şi de un anumit temperament al jurnaliştilor săi, presa românească a căutat în permanenŃă să fie „în pas cu vremea”. Şi, analizând retrospectiv faptele, se poate observa foarte clar că celor care se ocupau de conceperea şi editarea publicaŃiilor nu le-a fost câtuşi de puŃin indiferent ce se scria în coloanele gazetelor, nici cum se scria şi nici cum erau prezentate informaŃiile.

Astfel, la 1 ianuarie 1838 apare, la Bucureşti, primul nostru cotidian, „România”. Cei doi redactori fondatori, Florian Aaron şi Gheorghe Hill, îşi justifică limpede gestul lor: „După înaintarea ce a făcut duhul românesc şi după lăŃirea gustului citirii în patria noastră, gazeta a ajuns a fi o trebuinŃă”. Structura tematică a publicaŃiei se referea la evenimente politice interne dar şi externe, la fapte din lumea industriei, comerŃului, dar şi la veşti din cultură. Nu era neglijată nici reclama comercială. Ziarul avea doar patru pagini, în care textele erau aşezate unul după altul, fără probleme secretariale pentru cei din redacŃie. Titlurile erau dispuse pe câte o singură coloană. Genurile publicistice practicate: ştirea, reportajul şi articolul. Existau şi rubrici ale căror titluri deveniseră pentru cititori o obişnuinŃă, dar şi o necesitate: „ÎnştiinŃări din lăuntru” (informaŃii din Capitală şi din Ńară) sau „ÎnştiinŃări din afară” (informaŃii externe, reproducerea unor reportaje sau ale unor note de călătorie preluate din ziare străine). Puteau fi găsite, de asemenea, o rubrică de „VarietăŃi” şi o alta ce conŃinea sfaturi practice. „România” – fapt notabil

63

– avea o manieră inedită de a prezenta informaŃiile externe. De pildă, într-un prim număr, publica ştirea despre evenimentul reŃinut. În numărul următor, apărea un comentariu al redacŃiei asupra celor relatate anterior despre faptul respectiv. În sfârşit, cu prilejul unei alte apariŃii, cititorii aveau posibilitatea să afle care erau punctele de vedere ale presei din Ńara care furnizase informaŃia, despre evenimentul „radiografiat”. O altă noutate practicată de ziar a fost publicarea unor „suplimente” tematice. Era, evident, o modalitate de captare a cititorilor, de creştere a audienŃei. A devenit celebru în epocă, în acest sens, suplimentul de 22 de pagini intitulat „Însemnare asupra crăpăturilor şi altor efecte ale cutremurului de la 11 ianuarie 1838”.

În ciuda eforturilor depuse de echipa redacŃională, atât din perspectiva structurii tematice, cât şi din aceea a unor iniŃiative publicis-tice prin care cititorii erau atraşi spre informaŃiile oferite de cotidian, greu-tăŃile legate de procurarea hârtiei, de cheltuielile necesare pentru întregul proces de documentare şi de editare, apoi de difuzare, au pus conducerea ziarului, numai după un an, în faŃa unor dificultăŃi financiare de nedepăşit. Cu toate încercările, disperate chiar, cotidianul şi-a încetat apariŃia.

A fost, totuşi, un impas de moment. Editarea ziarelor a continuat. Niciun eveniment important politic sau social, ba chiar şi cultural, n-a rămas neconsemnat de diferite publicaŃii care s-au succedat de-a lungul timpului. Presa paşoptistă, bunăoară, sau cea care s-a făcut ecoul luptei pentru unirea Principatelor române s-au dovedit a fi diversificate tematic, viguroasă graŃie condeielor care îşi exprimau punctele de vedere, inventivă sub raport publicistic şi, tocmai de aceea, bucurându-se de o remarcabilă audienŃă. PublicaŃiile vremii, menite să educe şi să determine un curent de opinie favorabil principiilor revoluŃiei, aspiraŃiilor unioniste, au excelat, îndeosebi, prin articole de analiză, în comentarea faptelor politice şi sociale. E adevărat că prinsă de elanuri revoluŃionare, presa acestei perioade a cam pierdut din vedere ştirea curentă, informaŃia de ultimă oră, cu un conŃinut variat, adică aceea care face „sarea şi piperul” presei de oriunde şi din totdeauna. Publicistic, însă, gazetăria nu se rezumă numai la astfel de cazuri.

Paleta presei se schimbă mereu. Apar publicaŃii cu profil industrial, agrar, financiar, comercial, cu ediŃii în limbile franceză, italiană, maghiară, engleză, germană. O parte dintre oamenii de ştiinŃă şi cultură se grupează în jurul unor periodice ştiinŃifice şi literare. Până şi umorul începe să aibă căutare. Sunt renumite, încă din secolul al XIX-lea, revistele umoristice „AghiuŃă” şi „Satyrul”, conduse de B.P. Hasdeu, apoi

64

la început de secol XX: „Moftul român” al lui I.L. Caragiale şi A. Bacalbaşa sau „Zeflemeaua” şi „Furnica” editate de George Ranetti. De altfel, Hasdeu şi Caragiale, alături de Eminescu au fost printre primii gazetari, nu numai de un uriaş talent, prin care şi-au depăşit chiar epoca, ci şi printre cei dintâi care au avut conştiinŃa limpede a ceea ce înseamnă profesia de gazetar. Referindu-se, din această perspectivă, la calităŃile lui I.L. Caragiale, revista „Zeflemeaua” nota: „Toate le făcea el: era secretar, redactor, scriitor, tipograf, paginator, corector şi director. Toate treceau pe sub ochii lui, de aceea ziarul era îngrijit, fără greşeli de tipar, artistic tipărit şi pus în pagină ca să-Ńi mulŃumească ochii”. La fel ca şi alte condeie, din acel timp sau de mai târziu, I.L. Caragiale a înnobilat presa românească nu numai prin ceea ce a scris ci şi cum a scris, conferind profesiei de gazetar un statut de un ales prestigiu social şi cultural şi de o corectitudine morală desăvârşită. „Cinste şi gramatică sunt cele două condiŃii esenŃiale ale unei prese bune”, obişnuia să spună.

De o mare popularitate s-a bucurat în rândul tineretului şi al intelectualilor, în anii de început ai secolului al XX-lea, ziarul „Lupta” al talentatului George Panu. Lui îi datorăm introducerea în presa noastră a editorialului zilnic, semnat.

Un rol deosebit în privinŃa modernizării actului jurnalistic dar şi în ceea ce priveşte introducerea progresului tehnic în domeniul tipografiei l-au avut: „Universul” (1884), „Adevărul” (1888) şi „DimineaŃa” (1904). „Universul”, de pildă, a apărut ca un ziar popular, ilustrat. Iată şi cum era conceput primul număr: pagina întâi conŃinea un scurt editorial, două corespondenŃe, una din străinătate şi, alta, din Transilvania, un articol pe o temă de actualitate şi o gravură. În celelalte trei pagini se aflau: rubricile „NoutăŃi telegrafice”, „Din Ńară”, „Din Capitală”, „D-ale Comunei”, „De toate şi de pretutindeni”, „Gazeta tribunalelor”, „InformaŃiuni”, „Bursa din Bucureşti”, „Faptele zilei”, începutul unui roman foileton. Ziar de dimineaŃă, „Universul”, va publica peste câteva numere şi rubrica „Mica publicitate”. În câŃiva ani, va lua alura unui mare cotidian de informaŃie, cu ştiri din toate domeniile de activitate şi din structurile societăŃii.

În curând, publicaŃiile amintite introduc şi alte rubrici, de un mare răsunet şi cu un puternic impact asupra cititorilor şi datorită celor ce le susŃineau, condeie de un real prestigiu în epocă. E cazul rubricilor de „Politică externă”, cele de cronică dramatică, artistică, literară, de reportaj politic, de caricatură. Au apărut şi numere tematice speciale. Au fost concepute, apoi, suplimente zilnice. De pildă, ziarul „Adevărul” îşi struc-turase astfel aceste suplimente: lunea – aspecte militare, marŃea – lite-

65

ratură şi artă, miercurea – economie, finanŃe, juridice, joia – umor, vinerea – curiozităŃi, sâmbăta – modă, duminica – creşterea şi educarea copiilor. Unele dintre aceste suplimente s-au transformat cu timpul în publicaŃii de sine stătătoare.

Un alt aspect fundamental al conceperii ziarelor, în răstimpul analizat, se referă la „promptitudinea” informării cititorilor. În acest scop au început să fie folosiŃi trimişi speciali şi s-au creat reŃele de corespondenŃi în Ńară şi peste hotare. Din marile capitale europene, cititorii aveau zilnic informaŃii. „Adevărul” pusese la punct chiar un fir telefonic special cu Budapesta, Viena, Berlin, Paris, Londra. Ia fiinŃă acum, adică la 30 martie 1889, „AgenŃia română de ştiri”.

Pe plan tehnic, tipografic, au fost introduse, de asemenea, noutăŃi de ultimă oră, care au permis sporirea tirajelor, mărirea formatului ziarelor şi creşterea numărului de pagini. În 1864 „Imprimeriile statului” au primit maşini de tipărit şi de turnat litere acŃionate de motoare moderne. În 1887, tipografia „Socec” produce primele clişee zincografice liniare (alb-negru). Peste câŃiva ani, se vor realiza primele ateliere zincografice unde se vor produce clişee pe plăci de zinc sensibilizate, capabile să redea nuanŃele de umbră şi lumină ale fotografiei originale.

Cu numai câŃiva ani înainte de secolul XX, „Universul” montează, în tipografia proprie, prima rotativă, maşină de tipărit, capabilă să imprime 15.000 de exemplare pe oră. Ulterior, un asemenea utilaj, prin perfecŃionări, a ajuns să tragă tiraje de zeci de mii de exemplare pe oră. În 1913, tipografia „Adevărul” avea cinci rotative, toate deosebit de performante pentru momentul respectiv. Una dintre ele asigura tipăritul cotidianelor de format mare şi în culori. Să mai amintim că în 1912 ziarul „DimineaŃa” a fost primul cotidian din lume tipărit în două culori, pe o maşină pe care, după un anumit interval de timp, s-au hotărât şi francezii de la „Le Figaro” s-o achiziŃioneze.

Cele trei cunoscute cotidiane s-au preocupat cu insistenŃă de extinderea ariei lor de răspândire, de cucerirea a cât mai numeroşi cititori, din cele mai diferite categorii sociale. Şi au făcut-o, pe diverse căi, chiar şi prin îmbunătăŃirea sistemului de difuzare, datorită căruia ziarele ajungeau în cele mai îndepărtate colŃuri ale Ńării. Astfel, „Adevărul”, „Universul”, şi „DimineaŃa” apăreau în ediŃii separate, de Capitală şi de provincie, în funcŃie de orele de plecare a trenurilor spre diferite zone ale Ńării. Au extins, apoi, sistemul abonamentelor şi cel al concursurilor cu premii. Au reuşit să pună la punct o înŃelegere cu poşta şi, cu ajutorul factorilor poştali, din zonele rurale, au reuşit să difuzeze,

66

în condiŃii bune, exemplare ale ziarelor şi în mediul sătesc. Şi, în câŃiva ani, rezultatele n-au întârziat să apară. Cotidianele şi-au mărit formatul, şi-au sporit numărul paginilor de la 4 la 16, iar tirajele au atins cifre puŃin obişnuite chiar azi pentru publicaŃiile noastre – „Adevărul”, 60.000, „Universul”, 80.000 şi „DimineaŃa”, 100.000 de exemplare.

Se poate spune, de asemenea, că profesionalismul domina întreaga activitate de concepere şi elaborare din cadrul celor trei redacŃii. Aşa de pildă, spre deosebire de alte ziare ale momentului, la „Adevărul” şi „DimineaŃa” se introdusese practica de stabilire zilnică a strategiei ediŃiei ce urma să fie realizată. Astfel, seară de seară, la ora şapte, avea loc o „conferinŃă redacŃională” în biroul redactorului şef. Cu acest prilej, cei prezenŃi luau, mai întâi, contact cu, şi, apoi, în discuŃie, informaŃiile trimise de reporteri, de diverşi corespondenŃi, de redactorii parlamentari, stabileau ce personalităŃi politice ale vremii fuseseră contactate de jurnaliştii publicaŃiei şi, în sfârşit, analizau care erau ştirile venite prin agenŃiile de ştiri care transmiteau curent informaŃii redacŃiei respective. Cu acelaşi prilej, se stabileau care vor fi principalele articole şi comentarii, pe ce teme şi cine urma să le realizeze. Se punea la punct şi ceea ce putem numi arhitectura primei pagini a publicaŃiei. Aşa de pildă, „Adevărul”, de fapt, editorii lui gândeau această „carte de vizită” a oricărei publicaŃii sau „pagină de titlu”, cum se mai numeşte, într-un mod cu adevărat creativ, în aşa fel încât i-a asigurat, de-a lungul timpului, întregului ziar, o personalitate foarte bine conturată, apreciată cum se cuvine de cititori. Detaliind, vom spune că această primă pagină conŃinea, de regulă: pe primele două coloane, din stânga, în casetă, editorialul zilei, dedicat unei probleme (interne sau externe) de mare importanŃă şi actualitate, la mijlocul paginii, pe trei coloane, era plasat un articol cu tentă polemică, pe coloanele 6-7 cititorii găseau, de asemenea, un comentariu, care în funcŃie de tema editorialului, putea fi pe o chestiune de politică externă, dar şi pe o problemă de cultură, în subsolul paginii se întâlnea o cronică de idei, literară sau dramatică, pe ultimile două coloane, în dreapta sus, era plasată caricatura zilei. În sfârşit, de obicei, li se mai alăturau, alte două rubrici: „Carnetul nostru” şi „Năzbâtii” (con-centrată şarjă politică).

Nevoia de presă a devenit un fenomen cu mare impact social. Din ce în ce mai căutată şi mai aşteptată, diferitele publicaŃii au trecut la sporirea tirajelor. Faptul în sine a însemnat, pe de o parte, cheltuieli suplimentare din parte redacŃiilor (recuperate în parte prin vânzarea publicaŃiilor), dar şi preocupări în plus legate de sporirea spaŃiilor

67

destinate publicităŃii, menită să contribuie fapt evident şi astăzi, la acoperirea cheltuielilor legate de editare şi chiar la procurarea unor beneficii financiare. De exemplu, „Universul”, care ajunsese la un tiraj de peste 200.000 de exemplare, publica în fiecare număr, în medie 5 pagini de publicitate. Era un sacrificiu publicistic asumat, pe care nimeni nu putea să-l ignore. De aceea, un cunoscut ziarist al acelor ani, Eugen Filotti, constata cu mâhnire: „Ceea ce e sigur, e că publicitatea se dezvoltă în detrimentul părŃii redacŃionale şi că ziarul cu publicitate sugrumă presa mică, a cărei valoare culturală poate fi uneori superioară… Idealul cultural ar fi gazeta fără anunŃuri, dar el este practic irealizabil, pentru că fără anunŃuri un ziar mare nu poate exista”.

Presa perioadei comuniste

În sfârşit, fără a intra în detalii, adică fără a încerca o analiză pe care o reclamă, de regulă, o investigaŃie istorică temeinică, vom preciza doar că presa noastră, în ultimii cincizeci de ani, va fi un tip de gazetărie aflat, în exclusivitate, sub conducerea fermă a partidului unic, ilustrând din plin „modelul comunist”. E adevărat că fiecare redacŃie îşi avea propria ei conducere, centralizarea deciziei, însă, la nivelul secŃiei de presă a partidului, determinase standardizarea tematică pentru toate cotidianele momentului, inclusiv, pentru cele centrale („Scânteia”, „România liberă”, „Scânteia tineretului”, „Munca”). Existau, apoi, subiecte ce nu puteau fi abordate, în timp ce în replică, altele (vizitele de lucru ale conducătorilor de partid şi de stat, cuvântările tovarăşului, lucrările diverselor plenare ale partidului şi câte altele) erau zilnic prezentate în extenso de toate publicaŃiile şi (culmea!) în acelaşi mod. Nu erau singurele neajunsuri. Ele, ca şi multe altele, toate trăsături definitorii ale „modelului” amintit, au fost deja analizate la începutul acestui curs. Vom reaminti aici doar exemplul despre tirajele publicaŃiilor care erau fixate, prin decizii politico-administrative, o dată pentru totdeauna şi Ńinute sub un strict control, sporirea sau micşorarea lor, în funcŃie de cerinŃele peŃii, de fapt, de cerinŃele cititorilor, era imposibilă. Nici apariŃia unei noi publicaŃii nu era un fapt obişnuit. Hotărârea, în acest sens, se lua în condiŃii, cu adevărat, speciale şi depindea de aprobări care ar fi trebuit obŃinute de la cele mai înalte nivele de decizie ale partidului. Strict publicistic, diversitatea genurilor jurnalistice nu era supravegheată. Dimpotrivă. Altceva devenise alarmant, şi anume, limbajul folosit, stilul producŃiilor gazetăreşti, care nu de puŃine ori purtau semnătura unor condeie remarcabile ale unor adevăraŃi profesionişti. Din nefericire, se ajunsese la o dramatică sărăcire

68

a expresivităŃii limbii, clişeele şi „virtuŃile” limbii de lemn făcând ravagii. Tonul general al tuturor publicaŃiilor era cu predilecŃie propagandistic. Misiunea presei era de mobilizare a „maselor largi populare”, de căutare şi generalizare a exemplului pozitiv şi numai la „indicaŃii” de atacare a unor aspecte negative, dar şi acelea aparŃinând, în exclusivitate, indivizilor şi nicidecum sistemului politico-economic existent. Un capitol dificil era cel al felului în care funcŃiona „autocenzura” în cadrul fiecărei redacŃii şi, totodată, cenzura mascată din cadrul aceloraşi instituŃii de presă, după ce spre finele anilor ’70 cenzura ca instituŃie fusese desfiinŃată. In fapt, filtrul era tot aşa de dens, orice abatere „de la calea trasată de partid” fiind aspru sancŃionată.

Grafic, publicaŃiile nu prea cunoşteau îngrădiri. Teoretic ele puteau să-şi demonstreze creativitatea şi fantezia, în această privinŃă, în mod incomparabil mai liber decât în ceea ce privea conŃinutul lor. TendinŃa era, însă, de sobrietate generală, iniŃiativa şi ideile nelipsind, dar fiind temperate de atmosfera care guverna presa, de teama de a nu „ieşi prea mult din rânduri”. „Jurnalismul românesc, dacă mai poate fi numit aşa în aceste circumstanŃe, este complet controlat, direcŃionat şi manipulat în conformitate cu nevoile partidului aflat la conducere… Totuşi, chiar în asemenea condiŃii, unele „soluŃii salvatoare” n-au lipsit. Gazetarii (nu toŃi, desigur, în primul rând, cei cu mai multă experienŃă şi cei cu ceva mai mult curaj) ajunseseră să scrie cu „subtext”, iar cititorii se deprinseseră să citească printre rânduri32∗.

Ar mai trebui adăugat că, în bună măsură, industria noastră tipografică, mai ales în ultimii ani, cunoştea mari decalaje în privinŃa calităŃii utilajului faŃă de imprimeriile occidentale, după cum redacŃiile nu dispuneau de procesul de electronizare pe care au început să-l cunoască după RevoluŃie.

Presa românească şi tranziŃia

Perioada imediat următoare anului 1989 a însemnat pentru jurna-lismul românesc debutul unei tranziŃii, de fapt, al unei reforme energice, mass-media, în totalitatea ei, având parte de transformări spectaculoase. Dobândirea libertăŃii cuvântului, a dreptului şi a capacităŃii de exprimare neinhibată, necenzurată a opiniei proprii, în consens sau mai degrabă în dezacord (în răspăr chiar cu opinia majorităŃii), au condus, într-un ritm extrem de accelerat, la înmulŃirea „vocilor” mass-media româneşti

32 Peter Gross, Colosul cu picioare de lut, Editura Polirom, Iaşi, 2000, p. 30.

69

independente. Procesul – dat fiind implicaŃiile organizatorice, economice, financiare şi tehnice mult mai lesne de rezolvat, cel puŃin, într-o primă etapă – a cunoscut în domeniul presei scrise o adevărată explozie.

Testată sumar, setea de informaŃie curentă a populaŃiei, interesul şi curiozitatea pentru senzaŃionalul politic şi social al momentului, posibil a fi dezvăluit, în premieră absolută în România, după cincizeci de ani de secretomanie şi restricŃii, a încurajat declanşarea unui „pragmatism” jurnalistic, mai degrabă cu tentă financiară decât cu irepresibilă dorinŃă de exprimare profesională lipsită de inhibiŃii (care a existat şi ea, totuşi), s-a concretizat în apariŃia, într-un ritm aproape geometric, a unor noi publicaŃii. ReacŃia cititorilor a fost, de fiecare dată, cu fiecare nouă apariŃie, întru totul dezvăluind o teribilă „capacitate de absorbŃie a noutăŃilor”, „noutăŃi”, care încurajate de tendinŃa audienŃei, au tot plusat, ajungând, cum se spune, cam peste noapte, la tiraje spectaculoase, justificate doar de reacŃiile emoŃionale, de moment, ale publicului. În aceste condiŃii, presa a demonstrat, de fapt, cei care s-au ocupat de gestiunea ei, că poate fi şi sursa unei afaceri economice profitabile, ceea ce a dus la creşterea cotei de privatizare în lumea jurnalismului până la un nivel, cum s-a văzut, greu de atins în alte domenii. „Proprietatea acestor publicaŃii se întinde de la partidele politice la consorŃiile editoriale, indi-vizi, familii, grupuri religioase/biserici, uniuni literare, civice, profe-sionale, academice, culturale, sindicale şi alte organizaŃii/instituŃii … ”33.

O exactă apreciere a noilor titluri apărute în primii cinci-şase ani după RevoluŃie, e dificil de făcut. Cu unele aproximaŃii, se poate afirma că în 1989 existau 36 de cotidiane, 459 publicaŃii cu alte periodicităŃi. În 1990 (65 de cotidiane, 1.379 alte publicaŃii), în 1993 (100 de cotidiane şi 987 alte publicaŃii), în 1995 (73 de cotidiane şi 1059 alte publicaŃii).

În privinŃa tirajelor situaŃia păstrează cam aceleaşi proporŃii. În 1990, „Adevărul”, „România liberă” ating 1,5 milioane pe număr, „Azi”, „Tineretul liber”, „Dreptatea” ajung la 700.000 exemplare. Şi unele săptămânale ating tiraje neobişnuite: „Expres”, „Zigzag” aveau 600.000 exemplare.

În 1992 cele două cotidiane („Adevărul” şi „România liberă”) coboară la 250.000 de exemplare, în timp ce nou venitul, „Evenimentul zilei”, debutează cu 150.000 şi ajunge la sfârşitul aceluiaşi an la 400.000 de exemplare.

Până în 1996, fluctuaŃia tirajelor este imprevizibilă, însă simpto-matică pentru o asemenea perioadă de deschidere, de căutare de către

33 Peter Gross, op. cit., p. 101.

70

presă a propriei sale identităŃi, de legitimare chiar a existenŃei sale. De asemenea, multe dintre titlurile apărute se menŃin acum perioade relativ mici pe piaŃa publicaŃiilor, unele câteva luni, altele doar câteva zile. Cele cu o personalitate mai puternică, elaborate pentru a putea răspunde mai bine orizontului de aşteptare al anumitor segmente de cititori, reuşesc să se menŃină în conştiinŃa marelui public, dar fapt notabil, tirajele lor abia ating 50-60.000 de exemplare.

Profesorul M. Coman analizând fenomenul apărut după 1990 şi caracterizat printr-un puternic „flux” al presei scrise, încearcă să-l explice prin:

1. Setea de lectură a publicului larg. Noile publicaŃii ofereau o deschidere spre zone până atunci interzise: senzaŃionalul, picantul, erotismul şi, în primul rând, ideea că se pot rosti „în gura mare” informaŃii care altă dată şi prietenii apropiaŃi abia le şopteau unii altora;

2. Oferta extrem de diversificată sub raport tematic a publicaŃiilor care nu ocoleau relatările de la dezbaterile parlamentare, ştirile despre viaŃa partidelor, dezvăluiri legate de viaŃa foştilor conducători comunişti, ştiri despre acŃiuni greviste, mişcări de stradă etc.;

3. Costurile reduse reclamate de preŃul hârtiei, ale procesului tipo-grafic, ale forŃei de muncă;

4. O legislaŃie extrem de permisivă, care înlesnea funcŃionarea instituŃiilor jurnalistice practic în afara unor controale financiare;

5. Convingerea că ziaristica poate fi practicată de oricine. AfirmaŃia se cuvine nuanŃată şi completată. E adevărat că după 1990 au venit spre lumea presei un număr impresionant de oameni, cu cele mai diverse pregătiri: ingineri, sociologi, psihologi, antropologi, profesori, lingvişti, medici, scriitori, avocaŃi, dar şi studenŃi şi chiar elevi ori simpli absolvenŃi de liceu. ToŃi au venit atraşi, în primul rând, de oferta noilor publicaŃii care aveau nevoie de o numeroasă forŃă de muncă. Apoi, pentru o parte dintre tinerii intelectuali rămaşi fără fostele lor servicii a apărut o alternativă care, în primele momente, oferea şi salarii atractive, unele chiar cu mult mai mari decât fostele câştiguri bugetare. În sfârşit, nu trebuie eliminat dintre cauze nici „mirajul”, „fascinaŃia” pe care o exercită presa (fie ea scrisă sau audio-vizuală) asupra masei de tineri.

La începutul lui 1993 entuziasmul indivizilor a început să scadă sensibil faŃă de presa scrisă. O primă cauză a constituit-o diversifica-rea în forŃă a ofertei audiovizualului, care are de obicei asupra popu-laŃiei un impact mult mai mare decât presa scrisă. Apoi, reaşezarea costurilor şi, implicit, a preŃurilor, produselor a condus la scăderea

71

puterii de cumpărare. Nevoită să se „scumpească”, presa scrisă a riscat şi pierdera unei bune părŃi a celor ce o cumpărau. În al treilea rând, capitolul politic, atât de generos prezent în coloanele publicaŃiilor, a început să se lovească de starea de dezamăgire care cuprinsese populaŃia, tot mai marcată de impasul economic aproape generalizat, de ineficienŃa instituŃiilor statului, de minciunile şi incapacitatea politicienilor de a gestiona o tranziŃie mult mai dificilă decât în celelalte Ńări foste comuniste. În al patrulea rând, s-a instalat în masa de cititori o adevărată suspiciune faŃă de credibilitatea mass-media şi a unor jurnalişti. În al cincilea rând, apariŃia şi dezvoltarea unor puter-nice ziare locale a dus la scăderea cotei de audienŃă a publicaŃiilor naŃionale.

Realitatea a evidenŃiat că şi apariŃia unor cauze economice, îndeo-sebi după 1993, a contribuit, de data asta, la un puternic „reflux” al aceleaşi prese scrise. Au crescut spectaculos costurile de producŃie. Hârtia de ziar a devenit o problemă, atât din punctul de vedere al preŃului, brusc sporit până la cote greu de anticipat până atunci, iar furnizorul ei s-a dovedit tot mai dificil de găsit, fabricile româneşti descurcându-se cu greu în menŃinerea producŃiei. Tehnologiile învechite trebuiau rapid schimbate, ceea ce nu era chiar la îndemâna fiecărei redacŃii şi, de aceea procesul s-a făcut mult prea lent. Strategia editării publicaŃiilor s-a schimbat fundamental. Nevoia de publicitate a devenit o constantă, dar şi o adevărată obsesie, precum şi preocuparea pentru activităŃi colaterale, însă profitabile (publicarea unor reviste cu jocuri, tip rebus, a unor documente de larg interes, a diferitelor imprimate etc.) s-a generalizat.

Ar mai trebui observat că nu exista niciun sistem de distribuire a publicaŃiilor cu adevărat eficace şi profesionist. Numeroase jocuri de interese politice, şi nu numai, au îngreunat ajungerea ziarelor la beneficiari. În sfârşit, nici managerii instituŃiilor de presă nu s-au dovedit cu toŃii capabili să gestioneze publicistic şi nici financiar-economic propriile publicaŃii.

În pofida dificultăŃilor pe care le-a avut de depăşit, pe de o parte, în ceea ce priveşte transformarea profundă a propriilor structuri, în cazul celor existente iar, pe de altă parte, de consolidare a proiectelor editoriale de către cele abia venite la „masa” presei, mass-media românească a devenit, totuşi, o forŃă pusă în sprijinul procesului democratic al noii societăŃi, apărându-şi cu mari eforturi şi cu destule sacrificii independenŃa profesională şi făcând din informarea obiectivă a cititorilor supremul lor principiu deontologic.

72

REDACłIA. STRUCTURI ORGANIZATORICE, IERARHII ŞI ATRIBUłII PROFESIONALE

Ziarul modern s-a schimbat foarte mult, atât din perspectiva

conŃinutului cât şi din aceea a structurii sale grafice şi, cu deosebire, a trebuit să facă faŃă unor multiple presiuni şi să răspundă nenumăratelor influenŃe, cele mai multe extrem de energice şi, s-ar putea spune, chiar agresive. Mai întâi, concurenŃa audiovizualului l-a forŃat să descopere căile şi mijloacele necesare supravieŃuirii, iar, mai apoi, l-a ambiŃionat şi l-a determinat ca printr-o adevărată sfidare să-şi provoace „adversarii” (radio şi tv. şi, mai recent, internetul) la o teribilă întrecere vizând coexistenŃa dar şi supremaŃia în cadrul societăŃii informaŃionale. Au mai apărut şi alte temeiuri ale „sfidării”, ca, de pildă, faptul că presa scrisă este, totuşi, primul reprezentant şi cel mai constant al mass-media. Ea a făcut imense servicii omenirii, de-a lungul celor mai bine de două sute de ani de existenŃă, dacă luăm în calcul numai presa modernă. Demersul gazetăresc, săvârşit de presa scrisă, este, de asemenea, şi o reverenŃă – şi ar trebui să o spunem cu mândrie şi recunoştinŃă – făcută actului de cultură, un îndemn moştenit şi permanent reînnoit pus în slujba procesului comunicaŃional şi a „stingerii” setei de cunoaştere a populaŃiei. „Ceea ce se citeşte cel mai mult este tocmai presa şi tot ce e legat de ea – nota undeva un specialist francez în domeniul jurnalismului. Rezultă fără nicio îndoială pentru presă o funcŃie de completare a învăŃământului, deoarece, fără ea cititorii nu ar obŃine niciodată anumite elemente de cunoaştere şi de raŃionament”. Şi tot el adăuga: „valoarea presei provine din aceea că îl leagă pe om de lume, că-i deschide ochii asupra semenilor şi că-i asigură o informare”.

Până a intra în concurenŃă cu surata ei audiovizuală, presa scrisă – şi un asemenea fapt nu se poate uita – a constituit mărturia fidelă, dovada certă a evoluŃiei şi transformărilor suportate de-a lungul timpului de societatea umană, ca termen generic, ce a născut-o, servindu-i, apoi, şi ca sursă de informaŃii, de inspiraŃie. Ulterior, între cele două s-a stabilit un trainic parteneriat. Realitatea a demonstrat că nevoia de presă, de presă

73

scrisă, a rămas nestinsă, în pofida tuturor seismelor financiare, economice, opŃionale, pe care a fost nevoită să le înfrunte. Şi, deşi, nu cu mult timp în urmă, într-un studiu, „Puterea de a informa”, Jean Louis Servant-Schreiber scria: „Cândva, când se producea un eveniment, oamenii ieşeau în stradă pentru a cumpăra ziarul, azi ei intră în casă pentru a privi la televizor”, punctul lui de vedere a fost, odată cu trecerea timpului, doar parŃial confirmat. Atuurile de care dispune presa scrisă (varietatea şi nuanŃarea informaŃională, forŃa de comentare şi spaŃiul oferit argumentării, posibilitatea reluării lecturii de câte ori se simte nevoia etc.) au menŃinut, indiscutabil, presa scrisă printre sursele prioritare de informaŃie. Şi, datorită înnoirilor tehnice şi tehnologice pe care le-a promovat, pentru a-şi moderniza, pe de o parte, discursul iar, pe de altă parte, imaginea, interesul cititorilor (cu unele fluctuaŃii) faŃă de presa scrisă s-a păstrat la cote apreciabile. The New York Times difuzează în ediŃia obişnuită 237.000 de cuvinte. În week-end în paginile sale sunt tipărite 744.000 de cuvinte. Adică echivalentul romanului „Pe aripile vântului”. Circa 1.000 de persoane trudesc zilnic în departamentul editorial al cotidianului pentru strângerea de informaŃii, redactarea ştirilor şi articolelor, paginarea şi finisarea ediŃiilor. În Ńară şi peste hotare reporterii şi corespondenŃii proprii sunt nelipsiŃi de la evenimentul semnificativ”34.

Dacă vom adăuga că acest ziar a apărut în 1851, iar mărturia de mai sus e făcută acum câŃiva ani, vom înŃelege că, într-adevăr, presa scrisă a rămas – în pofida concurenŃei deloc de neglijat a audiovizualului – căutată şi necesară şi, de asemenea, că menŃinerea unui asemenea statut s-a făcut cu multiple schimbări, cu permanente modernizări. De pildă, chiar ziarul amintit, avea la debut doar patru pagini. Azi, ediŃia metropolitană (de New York, adică) apare, în cursul săptămânii cu 64-128 de pagini, iar ediŃia naŃională atinge până la 64. EdiŃiile de week-end ajung la un număr de pagini greu de imaginat de cititorul român. Ca o curiozitate, se aminteşte ediŃia de duminică 14 septembrie 1987 care a avut 1.612 pagini, adică 2.030.000 rânduri de publicitate şi a cântărit, în total, 6,5 kg.

Exemplele pot continua atât din lumea presei internaŃionale cât şi din presa românească, ea însăşi spectaculos schimbată şi înnoită după 1990, atât prin apariŃia unui număr apreciabil de noi publicaŃii, cât şi prin sporirea numărului lor de pagini. S-au produs, de asemenea, schimbări semnificative şi în ceea ce priveşte modernizarea proceselor

34 Neagu Udroiu, Tehnologia în tranşeele informaŃiei, Editura Economistul, p. 37.

74

tipografice, precum şi dotarea redacŃiilor cu calculatoare performante. Folosirea unui asemenea instrument a devenit pentru jurnalistul român o unealtă profesională indispensabilă, redactarea, corectarea, procesa-rea, într-un cuvânt, a articolelor, cu ajutorul ei, devenind un fapt curent.

łinerea pasului cu înnoirile tehnice şi tehnologice spre care a fost împinsă presa scrisă, în ultima perioadă, nu a determinat modificări profunde, însă, în structura de bază a redacŃiilor. S-au menŃinut, în general, aceleaşi segmente (compartimente, secŃii), cu unele schimbări în compartimentul de secretariat, datorate introducerii calculatoarelor. În rest, modificările au vizat denumirile unor compartimente, care au încercat să răspundă presiunii exercitate de „modă” (sub impactul foarte puternic al presei anglo-americane) sau chiar dorinŃei de originalitate, cu orice risc, în care s-au lansat multe publicaŃii fără a sta prea mult pe gânduri. „RedacŃia unui cotidian are ca sarcină să furnizeze tipografiei, în timp util pentru fiecare ediŃie, un anumit număr de articole, de titluri, de ilustraŃii şi de legende ale acestora necesare producŃiei ziarului, toate însoŃite de o machetă pentru fiecare pagină şi de indicaŃii tipografice adecvate. La această activitate, a cărei ritmicitate este reglată riguros, concură ziarişti, reporteri, fotografi şi graficieni. Organizarea unei redacŃii este foarte diferită de la un ziar la altul. Ea depinde de natura ziarului, de publicul lui, de vânzări, de importanŃa mijloacelor sale, mai cu seamă de personal – şi de ceea ce se numeşte cultura sa de întreprindere”. Potrivit aceluiaşi Ph. Gaillard, ziarul este similar unei întreprinderi care are drept scop fundamental „transformarea evenimentelor în ştiri”35.

Ziarul şi, mai ales, ziarul modern antrenează în activitatea cotidiană un mare număr de oameni (patroni, gazetari, graficieni, arhitecŃi, ingineri, muncitori, tehnicieni, specialişti în publicitate, în marketing, operatori calculatoare, economişti etc.) şi după părerea lui Ph. Gaillard ar trebui structurat pe patru servicii de bază: 1. AdministraŃia – aici se află grupate toate preocupările reclamate de gestiunea publicaŃiei, de la problemele financiare şi comerciale până la cele legate de difuzare, vânzare; 2. Serviciul de publicitate – sunt cuprinşi cei care recepŃionează publicitatea şi urmăresc, apoi, includerea ei în paginile ziarului, la data şi în spaŃiul convenite cu furnizorul prin contractul de publicitate. Cei care aparŃin acestui compartiment urmăresc dacă serviciile redacŃionale şi cele tehnice ale publicaŃiei respectă convenŃiile încheiate în această privinŃă; 3. ProducŃia – sunt incluşi cei care asigură partea tehnică a editării ziarului (secretariatele

35 Philippe Gaillard, Tehnica jurnalismului, Editura ŞtiinŃifică, 2000, p. 31.

75

de redacŃie cu machetatorii şi reprezentanŃii serviciului artistic, serviciul de corectură, de foto şi tipografia); 4. Documentarea – este indispensabilă unei redacŃii bine pusă la punct, cu prestigiu şi credibilitate, ea este alcătuită în aşa fel încât să poată răspunde cu promptitudine, obiectivitate şi corectitudine nevoilor jurnaliştilor legate de obŃinerea unor informaŃii suplimentare sau de verificarea altora. Informatizarea acestui serviciu este o necesitate evidentă.

Dincolo de părerile teoreticienilor, practica şi tradiŃiile jurnalistice au consacrat o anumită structură organizatorică a redacŃiilor, regăsibilă aproape în presa de pretutindeni şi care are următoare dispunere:

1. Câmpul publicistic – E constituit din mai multe departamente (secŃii, compartimente) redacŃionale luând în consideraŃie: „domeniile societăŃii” asupra cărora se focalizează activităŃile de presă ale corpului de ziarişti (economia, politica, socialul, culturalul, sportul, problemele internaŃionale, învăŃământul, viaŃa mondenă, mass-media, show-biz-ul etc.); „genurile publicistice” abordate cu precădere de publicaŃia respectivă (ancheta, ştirile, faptul divers, reportajul ş.a.); „zonele geografice” (ziar local, regional sau internaŃional).

Cel mai adesea instituŃiile de presă combină elementele de structură în scopul alegerii celor mai incisive şi percutante unghiuri de atac jurnalistic. De pildă, ziarul „Adevărul” se bazează pe departamentele: politică, economie, societate, externe, cultură şi scrisori; „România liberă” are secŃii de politică internă, politică externă, de economie, de cultură, de probleme sociale, de investigaŃii, de sport, de corespondenŃe, de fotoreportaj, de relaŃii cu publicul; „Evenimentul zilei” dispune de următoarele departamente: intern, extern, economic, social, sănătate, învăŃământ, investigaŃii, foto, reporteri speciali, spectacol, mass-media, sport, birouri de presă teritoriale, viaŃă mondenă, ediŃia engleză, documentare, suplimente.

Corpului redacŃional i se alătură, de regulă, colaboratorii (perma-nenŃi sau temporari) care vin fie din zona specialiştilor (în economie, finanŃe, cultură, cercetare ştiinŃifică ş.a.), fie din aceea a gazetarilor liberi profesionişti (free-lancers; pigistes). Şi unii şi alŃii sunt nu numai obişnuiŃi ai redacŃiilor, ci şi „parteneri profesionali” necesari. Necesari, mai ales în cazul „specialiştilor”, pentru sporul de competenŃă şi credibilitate pe care-l aduc prin articolele semnate de ei, dar sunt necesari şi din raŃiuni financiare (aceleaşi criterii sunt în discuŃie şi în cazul ziariştilor liberi profesionişti), deoarece redacŃiile nu-şi pot permite angajarea unui corp

76

redacŃional care să acopere multitudinea aspectelor unei societăŃi moderne şi care se află în orizontul informaŃional al oricărui ziar.

2. Câmpul tehnic – Este zona destinată secretariatului de redacŃie, apoi, serviciilor coordonate de acest departament şi anume: foto, tehnoredactare, layout, secŃia de grafică, cea de corectură şi tipografia.

Cele două câmpuri (publicistic şi tehnic) formează, atât prin felul în care sunt structurate, cât şi prin atribuŃiile profesionale pe care le au, ceea ce cunoaştem sub denumirea de redacŃie, în fond centrul vital al oricărei instituŃii de presă. Concretizarea activităŃii redacŃionale, adică ajungerea la beneficiar (la cititor, în cazul presei scrise) a produsului mediatic se realizează şi datorită existenŃei celei de a treia secŃiuni a oricărei instituŃii de presă şi pe care o numim:

3. Câmpul economic şi de marketing – Aici sunt grupate serviciile de publicitate (primirea anunŃurilor, dirijarea lor spre secretariatul de redacŃie, programarea publicării lor, urmărirea respectării clauzelor contractuale stabilite în acest domeniu), de difuzare (încheierea contrac-telor cu firmele specializate, recuperarea retururilor, adică a publicaŃiilor nevândute), de marketing (analiza pieŃii şi a reacŃiilor cititorilor, promovarea prin metode ingenioase şi specifice a publicaŃiei, realizarea şi sporirea abonamentelor, menŃinerea şi îmbunătăŃirea imaginii instituŃiei de presă din perspectivă financiar-economică, achiziŃionarea unor noi echipamente profesionale etc.).

Indiferent de modul în care e structurată organizarea unei instituŃii de presă, sunt de remarcat câteva elemente definitorii: în primul rând, între cele trei „câmpuri” şi, apoi, între părŃile componente ale acestora există, în permanenŃă, o foarte strânsă legătură, bazată pe o succesiune de intercondiŃionări, în absenŃa cărora sau chiar numai în momentele lor de desincronizare, însuşi statutul profesional, dar şi cel comercial, ale publicaŃiei fiind prejudiciate; în al doilea rând, în funcŃie de periodicitatea publicaŃiei (un cotidian e, evident, mai complex organizat decât un săptămânal sau lunar) şi de conŃinutul ei (un ziar de informare generală reclamă o altă structură decât un ziar de sport) apar diferenŃe de la o instituŃie de presă la alta, diferenŃe ce pot fi determinate, uneori chiar decisiv, de resursele financiare puse la „bătaie” dar şi de strategia publicistică adoptată. Unii cercetători afirmă că, adeseori, în cadrul redacŃiilor au loc adevărate „ritualuri strategice” menite, desigur, să contribuie la amplificarea impactului mediatic asupra publicului: Din această perspectivă, Lars Engwal consideră că în organizaŃiile mass-media coabitează două mari „aripi” – una normativă şi una utilitară. Aripa normativă include grupul orientat către producerea materialelor

77

jurnalistice („reporterii”) şi grupul orientat către evaluarea acestor mate-riale („editorii”). Aripa utilitară cuprinde grupul orientat către obŃinerea profitului (reprezentanŃii patronatului şi managerii) şi grupul orientat către asigurarea fluxului productiv (tehnicienii). În mod evident, aceste grupuri urmăresc, în cadrul procesului de creare a unor produse mass-media, scopuri diferite: gloria şi prestigiul profesional (reporterii), recunoaşterea puterii de lideri de opinie şi de factori de influenŃă ai vieŃii politice (editorii), profitul şi reducerea costurilor (patronatul), eficientizarea şi modernizarea producŃiei (segmentul tehnic)36.

Grafic, organizarea unei redacŃii de cotidian poate arăta astfel:

36 M. Coman, op. cit., p. 197

Redactor Şef

Şefi departamente

Secretar general de redacŃie

Redactori şefi

adjuncŃi

Directorul

Editorul

AdministraŃie

Corp redacŃional

Departament

Politică

Departament

Economic

Departament

Societate

Departament

Cultură

Departament

Externe

Departament

Sport

Departament RelaŃii cu publicul. Scrisori

Corespon-

denŃi

teritoriu

Tipografie

Secretariat de redacŃie

Tehnoredactare Layout

Corectură Foto

Consiliul director

Colegiu de redacŃie

78

Membrii fiecărui departament (compartiment, secŃie) au o organizare de tip piramidal. Baza o formează „reporterii” (redactorii), care, la rândul lor sunt ziarişti cu experienŃă profesională foarte diferită (de la noi veniŃi în redacŃie până la gazetari cu ani buni de activitate). Numărul lor este legat, în primul rând, de ponderea tematică pe care o are departamentul respectiv în cadrul structurii redacŃionale. Responsabilita-tea profesională a reporterilor este dependentă, pe de o parte, de departamentul în care se află (economic, social, cultură, politică internă etc.) iar, pe de altă parte, în cadrul departamentului, fiecare reporter are în responsabilitate o anumită secŃiune a problematicii generale (de pildă, la „cultură” unul se ocupă de carte, edituri, biblioteci, altul de film, un al treilea de teatru etc.). Faptul respectiv îi impune o atentă şi competentă cunoaştere a problematicii căreia trebuie să-i facă faŃă, întocmirea unei „bănci” proprii de date, stabilirea unor relaŃii de colaborare cu cei care îşi desfăşoară activitatea în cadrul domeniului respectiv, relaŃii sensibile dar, cu niciun chip, bazate pe „un joc al avantajelor reciproce”. În orice caz, legăturile stabilite trebuie să fie de o asemenea natură încât să-i furnizeze reporterului, în permanenŃă şi, pe cât posibil, în exclusivitate, idei şi o documentare pentru viitoare articole şi să-l ajute să înŃeleagă anumite fenomene, să poată interpreta unele evenimente ce apar şi se succed în perimetul preocupărilor lui.

Însumate, proiectele sau propunerile, legate de viitoare iniŃiative jurnalistice ale membrilor unui departament, alcătuiesc strategia sa tematică sau, mai exact spus, planificarea viitoarelor acŃiuni publicistice (pe perioade mai lungi sau mai scurte de timp), în concordanŃă cu preocupările şi intenŃiile generale şi de moment ale publicaŃiei. În orice caz, activitatea oricărui departament din cadrul unui cotidian răspunde şi se preocupă, cu precădere, de „oglindirea” la zi a realităŃii.

Gestionarea profesională şi, într-o bună măsură, şi morală a fiecărui departament redacŃional se află în responsabilitatea unui şef de secŃie (departament, compartiment). El ocupă „vârful piramidei”. AtribuŃiile lui sunt nenumărate: sugerează colaboratorilor (colegilor de secŃie) sau celor din afara redacŃiei diferite teme sau atrage atenŃia asupra unor evenimente ce vor avea loc şi care vor interesa redacŃia la momentul respectiv, ana-lizează oferta de „idei jurnalistice” ale aceloraşi colaboratori şi îndeamnă „atacarea” gazetărească a unora dintre ele, stabilind şi momentul oportun pentru fiecare în parte, pune la punct, pe baza portofoliului tematic al secŃiei, planul (structura), strategia viitoarelor acŃiuni publicistice, precum şi modalităŃile concrete prin care se vor finaliza. Şeful de secŃie ştie cu exactitate unde se află pe teren, în documentare colaboratorii săi interni,

79

(reporterii) legătura cu ei fiind menŃinută în permanenŃă. Uneori, pe această cale, se aduc modificări însuşi „traseului documentar” al ziaristului, amplitudinii investigaŃiei sale de presă sau chiar temei iniŃiale. Gazetari, de regulă, experimentaŃi, şefii de secŃie constituie, de asemenea, prima verigă a celor care deŃin, în cadrul redacŃiilor, statutul de editori şi care au atribuŃii legate de eforturile şi preocupările de concepere a ziarelor (a publicaŃiilor, în general). Lor, care se află pe prima treaptă, de jos, a editorilor, le urmează redactorii şefi adjuncŃi, secretarul general de redacŃie, redactorul şef şi directorul, adică toŃi cei care, în presa anglo-saxonă, se numesc gate-keepers (păzitori de porŃi).

Şeful de secŃie constituie, de asemenea, „primul filtru” prin care trebuie să treacă orice produs publicistic (de la ştire la anchetă şi de la interviu la reportaj) elaborat de ziariştii departamentului coordonat de el. AtribuŃiile, pe care le are, permit şefului de secŃie să intervină asupra textelor pe care le primeşte, atunci când consideră că e necesar să o facă, realizând unele reformulări în vederea sporirii clarităŃii mesajului (poate să o ceară sau o realizează chiar el), ori să renunŃe la unele pasaje ale articolului analizat, în vederea obŃinerii conciziei necesare. El poate, de asemenea, să ceară refacerea unor părŃi ale unui articol sau amplificarea altor paragrafe sau chiar îmbunătăŃirea bazei documentare a materialului discutat, uneori, poate să propună rescrierea întregului text, găsirea altui titlu, pe care el însuşi, nu de puŃine ori, îl schimbă. Sunt şi cazuri când articolul primit e refuzat în totalitate fiind considerat un „rateu profesional”.

IntervenŃiile şefului de departament (secŃie etc.) au, s-ar putea spune, consistenŃa şi intenŃiile unei „instanŃe de fond” iar „filtrul” prin care este trecut produsul publicistic al colaboratorilor (interni şi externi) ai publicaŃiei ar trebui să Ńină cont de observaŃiile unor oameni de presă, precum celebrul gazetar american Pullitzer care era de părere că: „Ştirea trebuie să fie: originală, distinctivă, dramatică, romantică, palpitantă, curioasă, unică, ciudată, cu umor, aptă de a se vorbi de ea” sau ale renumitului teoretician francez Bernard Voyenne care cerea gazetarilor obiectivitate, adică: „să verifici un nume propriu într-un anuar, să citezi o frază între ghilimele, exact cum a fost spusă, să povesteşti un eveniment aşa cum s-a desfăşurat, să aduci mărturii, să precizezi o cifră, să analizezi un document, toate acestea însemnând a fi obiectiv. A fi obiectiv mai însemnă să te arăŃi mai sever cu prietenii decât cu adversarii, să nu trunchezi un text pentru a scoate din asta un argument, să indici probabil doar ceea ce este probabil şi, drept îndoială, ceea ce pare îndoielnic, să critici nemilos o mărturie şi să recunoşti că un anumit articol al Constitu-Ńiei a fost încălcat, chiar dacă eşti convins că acest lucru era inevitabil”.

80

Orice modificare, cerută sau înfăptuită de coordonatorul departa-mentului, trebuie realizată numai în prezenŃa autorului textului analizat şi trebuie susŃinută cu argumente profesionale şi deontologice. „Subiectivis-mul”, care nu va lipsi niciodată în asemenea împrejurări, trebuie „Ńinut în frâu”, pentru ca, totuşi, obiectivitatea să primeze. „OperaŃia” se încheie prin acordarea a ceea ce se numeşte „viză” (semnarea articolului de către şeful de secŃie), acordarea unui fel de paşaport datorită căruia articolul poate ajunge pe biroul „instanŃei” superioare, adică redactorul şef adjunct sau secretarul general de redacŃie.

Redactorul şef adjunct reprezintă, administrativ şi din perspectiva schemei organizatorice a oricărei redacŃii, superiorul şefului de secŃie. Profesional, constituie veriga următoare a factorului editorial. AtribuŃiile lui sunt, cu precădere, legate de procesul de concepere şi elaborare a publicaŃiei. În mod obişnuit, redactorul şef adjunct (indiscutabil, un gazetar experimentat) coordonează activitatea a două-trei secŃii (apropiate ca sferă tematică, în limita posibilului, sau compatibile cu pregătirea şi disponibilităŃile sale profesionale). El este implicat în punerea la punct a strategiei tematice şi publicistice a fiecărei secŃii, analizând la rându-i, articolele care vin de la secŃii. Este, de asemenea, cel ce dă a doua „viză” textelor de presă, validate, în felul acesta, din perspectiva politicii informaŃionale şi editoriale a publicaŃiei şi, implicit, a oportunităŃii publicării lor.

Secretarul general de redacŃie se află, în schema redacŃională, la acelaşi nivel de competenŃe cu „un adjunct”. El coordonează, în primul rând, departamentul secretariatului de redacŃie (cu toate componentele sale, în fapt, serviciile tehnico-artistice), în cadrul cărora se înfăptuieşte, atât din perspectiva concepŃiei publicistice, cât şi a celei grafice, număr de număr, fiecare ediŃie a ziarului. Secretariatul de redacŃie reprezintă, aşa cum vom arăta cu un alt prilej, nu numai „dispeceratul” central al întregii redacŃii, ci şi un adevărat „loc geometric” al eforturilor legate de conceperea şi elaborarea ziarului, un „centru al creativităŃii jurnalistice”, specific şi bine individualizat de la o publicaŃie la alta.

Întreaga activitate redacŃională (ca politică editorială, ca strate-gie generală şi ca tactică publicistică a fiecărei noi apariŃii) este condusă şi supervizată de redactorul şef şi, în unele redacŃii, şi de director. Între cei doi sunt destul de puŃine diferenŃe de atribuŃii care, rezidă, în special, în faptul că redactorul şef îşi concentrează eforturile, îndeosebi, asupra conceperii numărului la zi al ziarului, în concordanŃă cu politica editorială a publicaŃiei, în timp ce directorul cumulează, în special, responsabilităŃi legate de aspectele economice, de reprezen-

81

tare, de marketing, de imagine a instituŃiei de presă pe care o conduce. Atât redactorul şef, cât şi directorul formează cuplul de oficiali ai publicaŃiei pe care o reprezintă în relaŃiile acesteia cu instituŃiile statale, cu forŃele politice şi cu organizaŃiile sindicale, cu cele civice, fiind şi cei care reprezintă editorul în faŃa colectivului redacŃional dar şi în colaborare cu alte organisme.

Structura organizatorică redacŃională este completată şi împlinită prin prezenŃa a două organe colective de conducere. Primul este colegiul de redacŃie care este format din şefii de secŃie, redactorii şefi adjuncŃi, redactorul şef şi directorul publicaŃiei. ToŃi cei nominalizaŃi în această formulă organizatorică au atribuŃii zilnice (în cazul unui cotidian) legate de stabilirea structurii fiecărui număr al ziarului, structură dezbătută şi stabilită în cadrul „şedinŃei de sumar”. Al doilea organ de conducere colectivă poartă denumirea de consiliul director şi cuprinde toŃi membrii staffului redacŃional, cu excepŃia şefilor de departamente, dar cărora li se alătură reprezentantul organului editor (al patronatului). AtribuŃiile sunt de data asta, legate de politica editorială şi cea managerială a publicaŃiei.

RedacŃiile beneficiază şi de aportul altor câtorva „actori”. În prim plan se află publicistul comentator (senior editor). Statutul profesional şi titlul aparŃin unui gazetar cu adevărat experimentat, talentat, capabil de interpretări originale, bine cunoscut şi apreciat în peisajul publicistic al momentului. De regulă, publicistul comentator este jurnalistul care se preocupă de comentarea diferitelor evenimente sau întâmplări îmbinând în articolele sale investigaŃia profundă, analiza minuŃioasă şi subtilitatea stilistică. Deşi posesor al unei experienŃe foarte întinse şi a unei informaŃii variate, publicistul se specializează într-un anumit domeniu (politic, economic, social, cultural etc.) în aşa fel încât intervenŃiile lui echivalează cu punctul de vedere al unui adevărat specialist obiectiv şi credibil, o adevărată emblemă de profesionism jurnalistic. În esenŃă, statutul de publicist încununează şi atestă maturitatea şi vocaŃia unui gazetar adevărat.

Un alt „actor” de presă, indispensabil unui cotidian, este corespon-dentul. La rândul lui, el poate fi „zonal” (local sau regional) sau reprezen-tantul în străinătate al unei anumite publicaŃii. Corespondentul în străinătate rămâne o etichetă dorită de mulŃi, adjudecată de puŃini. Unii sunt aleşi şi pregătiŃi special pentru această calitate prin cursuri universitare şi ore de cunoaştere a limbilor străine. AlŃii se întâmplă să fie la locul potrivit în momentul potrivit. O parte dintre aceşti corespondenŃi au statutul unor „trimişi speciali” care se află la locul de unde transmit cu

82

un prilej bine stabilit (deplasarea unor demnitari pentru efectuarea unor vizite oficiale, pentru participarea la unele reuniuni internaŃionale etc.). AlŃii au o acreditare care le permite să-şi desfăşoare activitatea pentru un interval de timp ceva mai îndelungat departe de Ńară. În orice caz, indiferent de durata de timp petrecută „în misiune”, corespondentul în străinătate trebuie să fie un gazetar experimentat, un om cu o pregătire generală şi de specialitate diversă, un fin diplomat, „un statornic luptător pentru dobândirea informaŃiilor, capabil să descopere şi să stabilească relaŃii cu persoanele (surse de informaŃii) cele mai competente şi influente în domeniul lor de activitate37”.

În ceea ce priveşte corespondenŃii zonali, ei reprezintă „antenele” publicaŃiilor, cu statut de organe naŃionale de presă, în diferite locuri din Ńară. În mod obişnuit, un corespondent reprezintă ziarul central într-unul sau chiar mai multe judeŃe sau îşi desfăşoară activitatea într-o zonă mai largă, de pildă, Transilvania sau Moldova. Sunt şi cazuri când corespon-denŃii zonali sunt constituiŃi într-un birou de presă. Spre deosebire de jurnaliştii „de la centru”, corespondenŃii zonali au obligaŃia profesională de a transmite informaŃii (care însemnă, de fapt, ştiri dar şi interviuri, anchete dar şi reportaje etc.) din cele mai diverse domenii ale societăŃii. Activitatea lor, a tuturor corespondenŃilor zonali, e coordonată de un şef de secŃie aflat în redacŃia centrală.

RedacŃia, ca centru vital al unei instituŃii de presă, este, indiferent de tipul de publicaŃie pe care-l reprezintă, un „mecanism” extrem de complex, în care se îmbină actul de creaŃie publicistică, cel de interpretare grafică a textelor cu tehnica imprimării şi cu ştiinŃa difuzării bunului jurnalistic obŃinut. PublicaŃiile de orice natură ar fi, nu sunt concepute şi nu sunt realizate în funcŃie de stările emoŃionale sau de reacŃiile de acelaşi fel ale membrilor unei redacŃii şi, tocmai de aceea, nu ar trebui să cunoască oscilaŃii de atitudine (unele pur conjuncturale) în privinŃa direcŃiilor esenŃiale ale mesajului lor publicistic. Acest fapt vorbeşte despre obiectivitatea pe care trebuie să o dovedească, în orice împreju-rare, gazetarul. Judecata rece, echilibrată nu impietează, însă, asupra spirtului de independenŃă şi asupra creativităŃii de care trebuie să facă dovadă orice jurnalist. El rămâne un „independent”, nu de puŃine ori chiar un „incomod” care îşi manifestă personalitatea în: 1. Alegerea temelor. Este momentul care pune în evidenŃă simŃul de observaŃie, capacitatea şi curajul gazetarului de a opta pentru un anumit subiect, de a analiza tema respectivă şi de a-şi pune în lumină viziunea proprie asupra unui

37 Neagu Udroiu, Gutenberg sau Marconi, Editura Albatros, 1981, p. 287.

83

eveniment anume, asupra căruia s-a oprit şi asupra oportunităŃii căruia s-a decis în comparaŃie cu alte întâmplări, care, la rândul lor, nu erau lipsite de interes. 2. Alegerea surselor. Obiectivitatea şi corectitudinea jurnalis-tică se obŃin apelând şi ascultând sursele de informaŃie cele mai autorizate (pe care orice gazetar trebuie să ştie să le descopere) şi care să reprezinte întotdeauna părŃile aflate în dispută. Aici apar, de multe ori, diferenŃe, unele sensibile chiar, ce determină interpretări şi tonuri diferite de la o publicaŃie la alta, deşi se referă la acelaşi eveniment. 3. Alegerea modali-tăŃii publicistice. Ziaristul, aflat faŃă-n faŃă cu tema aleasă şi cu datele furnizate de sursele de documentare, decide felul în care va trata, va interpreta jurnalistic informaŃiile stocate. O decizie neinspirată, în acest sens, poate duce la o exploatare parŃială a datelor deŃinute de gazetar sau chiar la compromiterea subiectului ales.

Într-o instructivă carte, „Du journalisme apres Bourdieu”, datorată unui ziarist francez cunoscut, Daniel Schneidermann, de la „Le Monde”, acesta se referă la gradul de libertate, de independenŃă a gazetarului, şi evocă momentul când la numai 26 de ani, ajuns „mare reporter” şi aflat în Caledonia, se simŃea „beat de libertate. Liber să alerg unde vroiam, să iau interviuri cui doream, să-mi încep şi să-mi închei articolul aşa cum mă tăia capul… Orice ziarist este în realitate un uzurpator. El este cel care trebuie să capete conştiinŃa propriei lui incompetenŃe şi să ştie că singurul avantaj care ea i-l poate oferi este libertatea. Totdeauna mai puŃin cultivat decât universitarii de ale căror domenii se ocupă, ziaristul trebuie să se străduiască să fie cel puŃin mai liber din punct de vedere intelectual”. Altfel, orice gazetar, conştient de propria lui răspundere, de statutul social special pe care i-l conferă profesia, trăieşte obsedat de unele slăbiciuni pe care deşi şi le recunoaşte, dintr-un motiv sau altul, nu poate să le şi depăşească. Şi dintr-o asemenea perspectivă, referindu-se la confraŃii lui francezi, D Schneidermann este de părere că adevăratul jurnalist e bine, întotdeauna, pentru a-şi păstra luciditatea profesională şi obiectivitatea, să practice, din când în când, un extrem de util exerciŃiu de „umilinŃă”, de scrutare a propriei conştiinŃe şi asta deoarece sunt, de regulă, temeiuri nenumărate generate de: „Ruşinea de a se grăbi excesiv. Ruşinea de a simplifica în mod revoltător probleme de o încântătoare complexitate. Ruşinea de a se autocenzura. Ruşinea de a încerca să-şi seducă cititorul sau telespectatorul. Ruşinea de a privilegia anecdota pe seama «fondului». Ruşinea de a scrie aceleaşi lucruri ca şi confraŃii lui. Ruşinea de a participa la circulaŃia circulară «a informaŃiei». Ruşinea de a fi de conivenŃă cu cei puternici. Ruşinea de ceea ce scrie. Ruşinea de ceea ce nu scrie”.

84

STATUTUL PSIHOPROFESIONAL AL ZIARISTULUI. LIBERTĂłI ŞI RĂSPUNDERI Figură emblematică a presei franceze, Jacques Fauvet, de la „Le

Monde”, constata la un moment dat: „Presa scrisă este singura garanŃie astăzi în ceea ce priveşte pluralismul opiniilor. O democraŃie nu poate exista fără o presă într-adevăr liberă, independentă faŃă de puterile financiare, ca şi faŃă de puterea statului”. În aceeaşi măsură, presa trebuie să-şi dovedească independenŃa faŃă de forŃele politice ale momentului. Căci „există o luptă politică enormă în legătură cu cine ar trebui să controleze mass-media şi ce fel de mesaj trebuie să conŃină ea” (Colin Sparks), părere împărtăşită şi de un Ignacio Ramonet care în „Geopolitica haosului” plusează: „Controlul în multimedia devine un domeniu strategic în planurile politic, tehnologic, industrial şi cultural”38.

Pentru cei care participă la pregătirea ziarelor, cu alte cuvinte, la conceperea şi elaborarea lor, asigurarea independenŃei şi, ca o directă consecinŃă, a credibilităŃii propriei lor publicaŃii, înseamnă, în primul rând, disponibilitate pentru investigarea (sub semnul obiectivităŃii, ceea ce echivalează cu refuzul programatic al tendinŃelor partizane) a nenumă-ratelor fenomene ale societăŃii. Înseamnă, de asemenea, capacitatea de a înŃelege ivirea şi apoi desfăşurarea acestor fenomene, precum şi putinŃa de a-i face şi pe alŃii (adică pe cititori) să perceapă sensurile realităŃii în extraordinara ei diversitate. Tocmai de aceea, ocupaŃia omului de presă, a gazetarului obişnuit cu efortul cotidian al obligaŃiilor sale profesionale (activitate de un liberalism recunoscut şi asumat), are un caracter de „operă deschisă”, nelipsindu-i un grad ridicat de incertitudine şi imprevizibil, ca şi o stare permanentă dominată de fel de fel de „contradicŃii”. „Deschiderea” presei spre toate orizonturile realităŃii constituie însăşi raŃiunea existenŃei ei. În ceea ce o priveşte, elementul previzibil în succesiunea diferitelor evenimente este foarte rar prezent, după cum şi tipicitatea fenomenelor sociale este exclusă din capul locului.

38 Ignacio Ramonet, Geopolitica haosului, Editura Doina, p. 142.

85

În esenŃă, însă, un jurnalist are menirea de a descoperi şi de a obŃine „informaŃia”, ca sursă primară pentru mesajul publicistic al ziarelor la care lucrează. De aceea, activitatea lui îl determină să-şi asume postura de adevărat „explorator al realităŃii”. InformaŃia devine pentru el „o materie primă”, de o structură aparte şi de o mare diversitate (natura ei fiind economică, politică, socială sau culturală), care, după un complex proces de „prelucrare” e livrată, apoi, sub forma unor produse jurnalistice (de mult consacrate, precum, ştirea, interviul, reportajul, ancheta etc.) unui exigent, suspicios şi chiar capricios beneficiar, Măria Sa Cititorul. În felul acesta gazetarul – explorator va deveni şi un generos distribuitor de informaŃii. Fapta sa are întotdeauna şi conotaŃii educative, prin tenta persuasivă şi modelatoare asumată şi dobândind, în acelaşi timp, atuuri culturale importante. „Intelectualizarea şi punerea ziarului în serviciul ideilor a fost întotdeauna opera ziariştilor români”, observa Constantin Bacalbaşa, iar Nicolae Iorga adăuga cu o deplină şi mândră convingere: „Presa românească a fost o afirmare a legăturii între cultură şi ziaristică menită a da acesteia din urmă deplina ei valoare în dezvoltarea poporului românesc”. Un punct de vedere similar va avea peste ani filosoful şi jurnalistul italian Antonio Gramsci atunci când observa: că într-o Ńară modernă, sistemul de ziare şi reviste trebuie să pună accentul pe funcŃia educativă şi culturală.

DeveniŃi lideri de opinie, jurnaliştii vor influenŃa atât părerile cât şi comportamentul propriilor lor semeni, ei fiind percepuŃi, pe de o parte, ca specialişti iar, pe de altă parte, ca reali activişti sociali. De aceea, pentru ei informaŃia semnifică un produs de utilitate socială, în timp ce pentru cititorul în slujba căruia se află şi căruia se adresează, aceeaşi informaŃie îmbracă aspectul utilităŃii personale.

Buna comunicare dintre redacŃiile publicaŃiilor şi cititorii lor se poate atinge numai atunci când segmentul de beneficiari este, cu adevărat, cunoscut, de cei care trudesc pentru conceperea şi elaborarea publicaŃiilor respective. Tocmai de aceea, nu este lipsit de importanŃă ca prin diverse sondaje, fiecare instituŃie de presă să ajungă la conturarea „portretului robot” al cititorului său reprezentativ. În această stare de „căutare” şi de „descifrare”, pe care o trăieşte presa, gazetarul se află, în permanenŃă, scindat între două tendinŃe, ca să nu spunem chiar, între două „chemări”, aceea care vine din partea cititorului şi de părerea căruia întotdeauna Ńine seama şi cealaltă care îi aparŃine informaŃiei, pe care acelaşi cititor o caută cu febrilitate şi pe care ulterior o apreciază sau nu.

86

Perceperea gazetarului de către cetăŃeni s-a făcut într-un mod aparte, în bună măsură, diferit de felul în care e înŃeles statutul celorlalte profesii. Şi acest fapt s-a conturat în acest mod, deoarece activitatea omului de presă a fost privită şi ca o profesie oarecare, printre multe altele, dar şi ca expresia unei vocaŃii absolut necesară pentru practicarea ei şi chiar mai mult, ca un fel de mit, fascinant, deopotrivă, şi pentru tânărul neformat încă, dar şi pentru adultul care e convins că presa este o instanŃă morală capabilă, ca nimeni alta, să se bată pentru adevăr şi dreptate.

Interesant este că statutul unei asemenea profesii a dat bătaie de cap şi specialiştilor. Unii au plecat de la premisa că „te naşti gazetar”, aşa cum te naşti scriitor, artist plastic sau actor. AlŃii, mai pragmatici, au spus-o răspicat că, de fapt, gazetăria se învaŃă, ca orice îndeletnicire umană, printr-o pregătire serioasă pe băncile unor instituŃii, inclusiv, universitare şi se poate atinge performanŃa profesională printr-o practică îndelungată şi onestă. Adevărul este, ca o concluzie mai mult de natură didactică decât legată de un punct de vedere tranşant, că şi cei care se aşează în prima „tabără”, ca şi cei din a doua, nu se poate să nu recunoaştem, că au partea lor de dreptate. O dovadă în plus că jurnalistica e o profesie mai aparte. Realitatea a convins, şi asta de mult, că jurnalismul e un serviciu social cu o mare audienŃă şi cu un impact extrem de puternic, la care apelează şi politicianul, dar şi simplul cetăŃean, academicianul ca şi agricultorul, iubitorul de cultură, dar şi ignorantul, bărbaŃii şi femeile. Şi o fac pentru că aşteaptă veşti, dar şi opinii asupra realităŃii. Pentru toŃi contează mai puŃin sau chiar deloc felul în care s-a format viitorul gazetar. În orice caz, toŃi cei care au încercat să definească statutul gazetarului au fost preocupaŃi cu precădere de „cum” şi „unde” acŃionează jurnalistul şi, desigur, cu ce efect. De la Ńară la Ńară, în funcŃie de tradiŃie, profesia de gazetar a fost înŃeleasă şi definită într-un mod propriu. Totuşi, în 1980, sub auspiciile UNESCO, s-au pus bazele unui Protocol al Jurnaliştilor, în care s-a precizat că termenul de jurnalist „desemnează orice persoană, indiferent de naŃionalitate, care are un serviciu plătit regulat ca editor, reporter, fotograf, cameraman sau tehnician în presa scrisă, radio, TV, şi care îşi exercită profesiunea în acord cu principiile etice şi cu normele stabilite de profesie; activitatea sa profesională constă în căutarea, primirea sau distribuirea informaŃiilor, opiniilor, ideilor, studiilor sau comentariilor pentru publicaŃii periodice, agenŃii de presă, servicii de radio-tv sau ştiri filmate”.

87

Cu alte cuvinte, pentru a dobândi acreditarea ca jurnalist trebuie mai întâi să fii angajatul unei instituŃii de presă şi să fii „omologat” de cei din breasla în care ai pătruns. De la Ńară la Ńară, există instanŃe proprii, care potrivit unor criterii de performanŃă, acordă statutul de gazetar profesionist. „În plan concret, aceasta înseamnă că, pentru a fi jurnalist, nu ajunge şi, uneori, nu este obligatoriu să parcurgi un ciclu formativ de tip universitar (ca în profesiile cu tradiŃie, precum medicina, dreptul, ingineria, activitatea didactică ş.a.m.d.) ci trebuie să fii acreditat (adică recunoscut, acceptat) de o instanŃă internă, stabilită şi impusă de breasla jurnalistică”38. În esenŃă, M. Coman e de părere că: „În spiritul şi în ideologia ei, profesia (de gazetar, n.n.) se plasează în vecinătatea ocupaŃiilor artistice, deoarece revendică atât libertate de acŃiune, cât şi valorile (talent, inspiraŃie, noroc) specifice artelor. În realitatea exercitării ei, profesia e supusă tuturor condiŃionărilor producŃiei de serie pentru o piaŃă concurenŃială: jurnaliştii trebuie să fabrice, în regim de „bandă rulantă”, sub presiunea timpului şi a costurilor, materiale relativ standardizate, pentru care nu beneficiază de „dreptul de autor”39.

Realitatea a adus în prim planul discuŃiilor legate de definirea statutului de gazetar şi situaŃia celor care într-un fel sau altul au legătură cu activitatea de presă. În cazul lor s-a pus problema, în ce măsură pot fi asimilaŃi de breasla gazetarilor luându-se în consideraŃie obligaŃiile profesionale pe care le au. Astfel, de-a lungul timpului s-a vorbit despre statutul secretarului de redacŃie. Considerată o bună perioadă de timp, o activitatea exclusiv tehnică, apropiată de aceea a tehnoredactorului, de care e foarte strâns legată, dar şi de aceea a tipografului, secretarul de redacŃie a rămas multă vreme neacceptat în rândul jurnaliştilor. Mai târziu, când complexitatea fenomenului presă a cerut şi a impus secretarului de redacŃie obligaŃii profesionale legate de conceperea publicaŃiilor, de gândirea unor structuri grafice în concordanŃă cu proiectul editorial al fiecărei noi ediŃii, reclamând, de asemenea, din partea aceluiaşi, imaginaŃie şi capacitate asociativă legate de titrarea articolelor, de evidenŃierea ideilor publicistice, statutul secretarului de redacŃie a fost considerat similar celui de gazetar. Nu alt destin a avut fotograful redacŃiilor. Când fotografia

38 Mihai Coman, Introducere în sistemul mass-media, Editura Polirom, 2000,

p.171. 39 Ibidem, p. 172.

88

pentru presă a ajuns să însemne fotoinformaŃie, calităŃile cerute unui fotograf pentru a realiza astfel de documente au fost de natură să-i schimbe şi acestuia statutul în acela de fotoreporter, asimilat fiind şi el profesiei de gazetar. Deşi ocupă un loc aparte în lumea presei, „gazetarii independenŃi” (despre care am amintit deja, adică‚ „free-lancers”, cum sunt numiŃi în presa de limbă engleză şi, „pigistes” în lumea francofonă), au indiscutabil statut de jurnalişti profesionişti. Cu toate că nu sunt angajaŃii unei instituŃii de presă, prin colaborările pe care le au, pot dovedi (aşa cum cere legislaŃia franceză, de pildă) că în proporŃie de cel puŃin 50%, pe această cale, îşi asigură câştigurile necesare existenŃei. M. Coman, apelând la datele lui J.M. Charon, aminteşte faptul că numărul unor asemenea gazetari a cunoscut în FranŃa o creştere semnificativă de la an la an: în 1980 erau 1.121, iar în 1990 au ajuns la 3.213.

Într-o relaŃie de colaborare cu publicaŃiile se mai află şi alte persoane, care deşi îşi văd cu o anume ritmicitate numele în coloanele publicaŃiilor, dar, oricum, ocazional, nu au, totuşi, statutul de gazetari. Şi, acest fapt, poate, în primul rând, pentru că nu-şi obŃin veniturile salariale, cu precădere, din activitatea lor publicistică. Într-o asemenea situaŃie se află „specialiştii” la care apelează redacŃiile, precum şi studenŃii care „bat la porŃile” profesiei de gazetar.

O situaŃie deosebită o au reprezentanŃii birourilor de presă, cei care îşi desfăşoară activitatea în redacŃiile unor publicaŃii editate de sindicate, fundaŃii, organizaŃii neguvernamentale, prefecturi, chiar guvern. Unii dintre ei s-ar fi putut să fi fost iniŃial şi pentru o bună perioadă de timp, salariaŃii unor cunoscute publicaŃii, dar care dintr-un motiv oarecare (salarii tentante, de pildă) au acceptat noul statut, care este acela de „comunicatori” (P. R., în terminologia anglo-saxonă, „dircom” în cea franceză). Menirea lor este doar de a furniza presei diferite comunicate, diverse documente, situaŃii statistice, hotărâri ale instituŃiilor, organizaŃii-lor pe care le reprezintă. Foşti sau nu jurnalişti profesionişti, „comunicato-rii” nu au statut de gazetari. Analizând raporturile care s-au stabilit, de-a lungul timpului, între ei şi reprezentanŃii presei, Ronald Farrar, în „Mass Communication”, stabileşte cinci motive pentru care „comunicatorii” nu pot fi trecuŃi în rândul ziariştilor:

1. Cei din relaŃiile publice vor să Ńină sub control informaŃiile livrate presei şi să le manipuleze în aşa fel încât, chiar şi cele nefavorabile grupurilor pe care le reprezintă să fie înŃelese de presă într-o altă lumină;

2. Ei încearcă, de asemenea, să ocupe spaŃiul în coloanele publi-caŃiilor cu ştiri care ar putea fi, în mod firesc înlocuite, spre profitul financiar al ziarelor cu texte publicitare;

89

3. De regulă, „comunicatorii” exercită presiuni asupra politicii editoriale a instituŃiilor de presă pentru a determina o atitudine mereu favorabilă faŃă de firma pentru care lucrează;

4. Deliberat sau din necunoaştere, cei din cadrul relaŃiilor publi-ce ignoră specificitatea muncii gazetăreşti;

5. Nu sunt, apoi, rare situaŃiile în care birourile de presă, repre-zentanŃii compartimentelor de relaŃii publice încearcă atragerea spre activitatea lor a unor gazetari influenŃi.

Specificitatea muncii jurnalistice nu exclude, însă, interferarea travaliului gazetăresc, a eforturilor pentru elaborarea unor articole de presă, în special, în timpul documentării, cu interlocutori specialişti. Dialogul între părŃi nu poate fi posibil, în asemenea cazuri, dacă nu se „vorbeşte aceeaşi limbă”. SoluŃia nu este decât una singură. Gazetarul să aibă nivelul informaŃional necesar pentru ca, pe de o parte, să se poată face înŃeles de interlocutor iar, pe de altă parte, să ştie ce anume să obŃină de la partenerul de discuŃii. Pentru a nu se ajunge în situaŃii delicate, există, de regulă, două căi, bătătorite de-acum. Prima se referă la gazetarii care ocupându-se mai mult timp de un anumit domeniu sau de anumite domenii să fi reuşit, odată cu experienŃa dobândită, să-şi fi însuşit şi volumul informaŃional necesar pentru a se mişca „în voie” printre oameni de specialitate. E cazul gazetarilor specialişti. Sunt, însă, şi alte cazuri, cele ale jurnaliştilor a căror „cultură de specialitate” constituie, de fapt, „zestrea” de care dispuneau, prin studiile efectuate, chiar din momentul în care s-au dedicat activităŃii de presă. De pildă, un absolvent al studiilor de economie va trebui să se ocupe, cu predilecŃie, de chestiuni economice şi nicidecum de cele culturale, în schimb un „condei” cu formaŃie umanistă va eşua lamentabil printre probleme industriale sau bancar-financiare. Şi, într-o asemenea situaŃie, se poate vorbi de un „gazetar-specialist”, dar ajuns la un asemenea statut pe o altă cale, pe care o credem a fi cea normală şi cea care trebuie cultivată de presa modernă, pentru creşterea competenŃei şi, implicit, a credibilităŃii ei.

Definită prin ştiinŃa, dar şi prin arta de a scrie, prin capacitate expresivă şi stil elaborat (nu întâmplător, unii o numesc „literatură grăbită”), ziaristica se interferează, nu de puŃine ori cu trăsăturile activităŃii scriitoriceşti. OcupaŃii, în bună măsură, vocaŃionale (desigur, cu o notă în plus pentru actul scriitoricesc), atât gazetarul cât şi scriitorul au, totuşi, până la urmă, comună doar folosirea abilă şi nuanŃată a cuvintelor şi a expresiilor limbii, capacitatea de a influenŃa şi de a convinge. Altfel diferenŃele sunt majoritare şi pregnante:

90

1. În timp ce creaŃia jurnalistică se află permanent sub un anumit control fiind, de asemenea, integrată unei structuri instituŃionale, creaŃia scriitoricească e, într-adevăr, lipsită de constrângeri (cu excepŃia anumitor perioade din istoria societăŃii umane), neintegrată nici unei forme insti-tuŃionale, nesupunându-se rigorilor formale ale unui anumit gen de program, rămâne tributară momentelor de inspiraŃie ale autorilor.

2. În presă, activitatea e definită prin munca în echipă, însuşi produsul publicistic dezvăluie trăsăturile definitorii ale unei „opere colective”. În replică, activitatea scriitorului este, prin excelenŃă, una individuală, actul săvârşit de scriitor căutând intimitatea şi retragerea în solitudine.

3. Gazetarul, în pofida ambiguităŃilor care mai dau târcoale profe-siei sale, are un statut clar, o legitimitate socială evidentă, produsul me-diatic aducându-i câştigul financiar necesar traiului. Scriitorul, însă, rare ori îşi poate obŃine sursele financiare numai din practicarea „meseriei” sale, poziŃia socială nefiind nici ea, în majoritatea cazurilor, smulsă tendinŃelor care pendulează între recunoaştere şi marginalizare.

4. Stilistic privind „produsul” celor doi protagonişti, se poate constata că, în timp ce, textul jurnalistic se defineşte prin claritate, construcŃii simple, accesibile, lipsite de artificii, cel al scriitorului poartă pecetea unei atente elaborări, uneori îndelungi şi chinuitoare, conŃine numeroase subtilităŃi stilistice şi, reclamă, din partea cititorului, un nivel de cultură şi informaŃional superior celui mediu.

5. Scopul principal al textului jurnalistic este de a informa, cel al scriiturii artistice de a emoŃiona.

6. Cele două „scriituri”, chiar dacă amândouă pleacă de la un caz sau de la un eveniment real, se despart în forma lor finită, întrucât gazetarul rămâne un „om al concretului”, în timp ce scriitorul vizează „eternitatea”, apelând la imaginaŃie şi transfigurând „imediatul”.

7. DiferenŃe sensibile apar şi în ceea ce priveşte ritmul elaborării celor două texte. Gazetarul scrie întotdeauna sub presiunea timpului, imperativele redacŃionale impunându-i promptitudine şi, desigur, rapiditate în redactare, precum şi neîndepărtarea de concretul cotidian. La rândul lui, scriitorul răspunde doar ritmului său, al creaŃiei sale, elaborarea fiind, în ceea ce-l priveşte, nu numai incomparabil mai lentă, ci şi total lipsită de presiunile şi constrângerile exercitate de respectarea „momentului” intrării la tipar şi al apariŃiei publicaŃiei.

Indiferent de deosebirile sau asemănările existente între jurnalism şi alte profesii, practicarea gazetăriei în cadrul unei instituŃii de presă presu-

91

pune, datorită complexităŃii procesului de concepere şi editare a oricărei publicaŃii, prezenŃa şi a altor activităŃi, a altor profesii (într-o redacŃie coexistă departamente jurnalistice, tehnice, economice, în care se află graficieni, designeri, electronişti, specialişti în utilaje tipografice, tehnoredactori), aşadar, un gen de „mixtum compositum”. Gazetăria însăşi a evoluat spectaculos de-a lungul timpului, de la o simplă ocupaŃie trecătoare, cu tentă de hobby, la începutul secolului, până la o adevărată profesie, cu o ideologie şi cultură proprii, cu o legitimitate socială indiscutabilă, impunându-şi o autonomie tot mai accentuată şi generând valori şi norme deontologice specifice. În esenŃă, două sunt trăsăturile fundamentale ale travaliului gazetăresc: 1. Procurarea informaŃiilor (identificarea, colectarea, verificarea), 2. Procesarea lor (transformarea „datelor” recoltate în texte de presă, ceea ce implică nu numai conceperea, ci şi redactarea produselor publicistice). Materialele de presă rezultate cunosc, la rându-le, trăsături şi note caracteristice în funcŃie de tipul de publicaŃie care le găzduieşte, domeniul de activitate abordat, tipul de personalitate ziaristică reprezentat de fiecare jurnalist.

Redactarea textelor de presă şi, în general, întreaga producŃie publicistică a unui ziar se bazează şi depinde de activitatea a doi „actori” principali, factori fundamentali ai oricărei instituŃii de presă. Primul, pe care îl amintim, este ziaristul, ca termen generic, denumit, fie redactor, fie reporter. Să rămânem cu termenul de reporter şi să spunem că el îşi legitimează existenŃa profesională prin efortul permanent de căutare a informaŃiei, de investigare a realităŃii şi de descoperire a faptului real de interes şi utilitate publică, care sub forma unui text publicistic are un impact social de necontestat. Al doilea actor este editorul, care semnifică, de asemenea, pe cei care în cadrul colectivelor redacŃionale au menirea de a concepe politica editorială curentă şi pe aceea de perspectivă şi, totodată, de a urmări transformarea ei în operă jurnalistică odată cu fiecare nouă apariŃie a publicaŃiei. În funcŃie de nivelul de responsabilitate, editorul, într-o redacŃie, poate fi: şef de secŃie (departament), redactor şef adjunct, secretar general de redacŃie, redactor şef sau director.

Pentru a înŃelege atât rostul cât şi importanŃa celor doi „actori” amintiŃi, trebuie precizate trăsăturile esenŃiale care le definesc perso-nalitatea, le circumscriu obligaŃiile profesionale, marcând, totodată, nivelul autonomiei lor în cadrul mecanismului redacŃional.

92

Reporterul

Reporterii sunt cei mai cunoscuŃi marelui public, care îi întâlneşte fie cu ocazia unor manifestări politice, sociale sau culturale, fie cu prilejul unor fapte diverse. Ei se deplasează fără încetare pentru a asista la un eveniment sau pentru a face o anchetă. Ei merg mereu în căutare de ştiri. Un învăŃat precum Nicolae Iorga, el însuşi un strălucit gazetar, se întreba, la un moment dat: „Ce trebuie să rămâie, în chip firesc, după sfârşitul lumii? Un reporter.”. Şi filosoful francez Jean Paul Sartre s-a arătat un mare admirator al reporterului şi al activităŃii lui: „Capacitatea de a sesiza intuitiv şi instantaneu semnificaŃiile şi abilitatea de a le grupa, pentru a oferi cititorului ansambluri sintetice ce pot fi descifrate imediat, iată calităŃile cele mai necesare reporterului”. Iar Michel Voirol în „Guide de la Redaction” nuanŃează: „Reporterul este jurnalistul care îşi împrumută simŃurile altuia (cititorului). Reporterul este reprezentantul cititorilor absenŃi de la eveniment, care trebuie să-l perceapă prin cuvintele lui. Deci reporterul trebuie să fie un instrument de percepŃie sensibil, activ şi atent”40.

EsenŃial pentru un bun reporter este să ştie să întrebe. El are şi dreptul şi datoria de a o face. Dar, foarte important este, ca şi cel sau cei „interogaŃi” de către reporter să recunoască, nu prin declaraŃii binevoi-toare, ci prin modul lor de reacŃie, că în reporterul respectiv au într-adevăr un interlocutor, adică o persoană capabilă să dialogheze cu ei, să asculte ceea ce li se comunică şi prin felul cum întreabă să ştie să provoace răs-punsuri clare şi consistente. Într-o carte dedicată fenomenului mass-media, „Gutenberg sau Marconi”, Neagu Udroiu reŃine şi câteva păreri ale unor importanŃi ziarişti americani despre calităŃile unui bun reporter. „CalităŃile ziaristului – opina decanul FacultăŃii de Ziaristică de la Universitatea Mississippi – alături de dorinŃa şi priceperea de a scrie, însemnă curiozitate, flexibilitate, personalitate socială, temperament, pute-rea de a lucra sub presiunea graficului predării articolelor, obiectivitatea” (pag. 232). La rându-i, redactorul şef al ziarului „Christian Sciene Monitor”, care apare la Boston, vorbea despre faptul că „ziaristul modern trebuie să fie extrem de bine pregătit în arta gândirii şi a scrisului limpede. El va trebui să-şi Ńină în frâu tentaŃia spre senzaŃional în favoarea respectului pentru integritate” (pag. 256). Un alt interlocutor al româ-nului, de data aceasta un redactor la „Los Angeles Times”, recunoaşte printre virtuŃile gazetăreşti ale reporterului „… onestitatea, priceperea de a

40 Philippe Gaillard, Tehnica jurnalismului, Editura ŞtiinŃifică, p. 32.

93

scrie, acurateŃea, fineŃea, capacitatea de a spune cititorului ce se întâmplă” (pag. 273). În sfârşit, vom mai reŃine şi părerea, împărtăşită şi de Ph. Gaillard, despre un cunoscut cronicar politic de la „Le Monde”, care se definea prin „precizie a informaŃiei, respect faŃă de fapte, texte şi cifre, claritate în exprimare, rapiditate în execuŃie, totală disponibilitate pentru exercitarea meseriei” (op. cit. pag. 27).

Reporterul se defineşte, aşadar, printr-o deosebită mobilitate, de fapt, printr-o dublă mobilitate:

– fizică, fiind obligat să se afle permanent la locul de desfăşurare a evenimentelor,

– psihică şi intelectuală – atunci când realitatea îl pune în faŃa unor situaŃii neobişnuite sau surprinzătoare trebuie să dovedească flexibilitatea necesară şi capacitatea de a trece de la un registru la altul, de a reuşi să-şi schimbe strategia în concordanŃă cu situaŃia de pe teren şi în raport cu reacŃia partenerilor.

FiinŃă „nomadă”, mereu în căutare de noutăŃi, de ştiri, reporterul trebuie să realizeze de fiecare dată: o documentare cât mai detaliată, pe cât posibil, mai aproape de ceea ce se numeşte completă. ObservaŃiei directe, pe teren, a faptelor, a desfăşurării evenimentelor, trebuie să-i urmeze discuŃii cu interlocutori diferiŃi, persoane implicate în cele întâmplate, reprezentând, însă, atunci când e cazul, toate părŃile aflate în dispută; nu pot fi neglijaŃi simpli martori. Onestitatea profesională îi cere reporterului să-şi amplifice investigaŃiile, pe de o parte, pentru verificarea solidităŃii şi a veridicităŃii informaŃiilor obŃinute, iar, pe de altă parte, pentru înŃelegerea evenimentului, a faptului selectat, şi, în anumite situaŃii, să apeleze chiar la cercetarea unor documente de arhivă, a unor lucrări de specialitate din cadrul bibliotecilor sau centrelor de documentare. Multitudinea elementelor, a datelor în faŃa cărora se află, de regulă, reporterul trebuie selectate în concordanŃă cu politica editorială a publicaŃiei şi cu intuirea puterii de impact asupra segmentului de cititori căruia se adresează instituŃia de presă respectivă. Ziaristul este, până la urmă, cel care deŃine posibilitatea de a traduce pentru cititori fapte, evenimente, întâmplări.

Extrem de important este simŃul iniŃiativei, de care reporterul trebuie să facă dovadă de-a lungul întregii sale cariere şi care îngemănat cu cel al responsabilităŃii şi, nu mai puŃin, cu aplecarea spre toleranŃă, vor face din reporter un profesionist al scrisului care va dovedi o neostenită energie în descoperirea ineditului social sau de orice natură, în sesizarea noului, în descoperirea „senzaŃionalului” aflat în fiecare fapt, eveniment sau întâmplare aparent banală.

94

Orice reporter e absolut necesar să poată scrie şi la „comandă”, adică despre teme sugerate de către cei care asigură manageriatul publicaŃiei. Pentru toate, reporterul, ziaristul în general, trebuie să fie stăpânit de o mare curiozitate, nicicând alterată de suficienŃă, rutină sau oboseală. Profesia de gazetar se face numai cu un extraordinar entuziasm şi devotament, ce pot ajunge, în cazuri excepŃionale (corespondent de război şi nu numai) până la sacrificiu de sine.

Fizic şi psihic, reporterul trebuie să fie pregătit să lucreze şi să se adapteze la un program de activitate prelungit, de regulă, în fiecare zi, structurat altfel, adică la un program definit prin ceea ce se numeşte „muncă în salturi”. Foarte important pentru „igiena muncii sale” dar şi pentru moralitatea sa profesională este capacitatea de a respecta termenele de predare a articolelor. Tot un exerciŃiu de disciplină este şi putinŃa de a se încadra cu articolul la care lucrează în spaŃiul fixat în economia şi structura editorială şi grafică a numărului la zi, spaŃiu calculat, de la caz la caz, în rânduri, cuvinte, pagini sau chiar semne tipografice. În sfârşit, ar mai trebui precizat că reporterul, mai bine spus, gazetarul ca un profesionist al scrisului, deşi nu semnează articolele din perspectiva „specialistului”, trebuie să găsească, de fiecare dată, elementele care să-l ajute să transmită cititorului esenŃa fenomenului într-un limbaj cu adevărat accesibil şi convingător.

Profesia de jurnalist a creat celor ce o practică un statut social specific, diferit, în bună măsură, de al celorlalte profesii, statut, născut şi consolidat datorită unor condiŃii şi împrejurări obiective. Alături de cei care s-au ocupat de acest fenomen, unele sugestii ale prof. Petru Pânzaru sunt de un real interes:

1. Gazetarii se află întotdeauna în centrul vieŃii sociale, politice, economice sau culturale. Ei beneficiază de relaŃii care le oferă o extraordinară deschidere spre toate zonele activităŃii umane;

2. Sunt, de asemenea, consideraŃi ca intermediari între instituŃiile fundamentale ale statului, personalităŃile politice ale momentului, orga-nismele politice, juridice, sindicale, civice, şi marea masă a cetăŃenilor, adică între structurile de conducere ale societăŃii şi baza ei. Se consideră reprezentanŃi ai opiniei publice în numele căreia formulează, prin artico-lele lor, aprecieri, acuze, simple note critice sau de susŃinere;

3. Se dovedesc adevăraŃi strategi ai comunicării sociale, deoarece în numele politicii editoriale a publicaŃiilor pe care le reprezintă, decid ce se transmite cititorului şi ce nu, în ce proporŃie şi sub ce formă, ajungând, cu alte cuvinte, să deŃină înseşi pârghiile de

95

informare-formare-orientare (dezorientare), adică de manipulare a opiniei publice;

4. Au un statut deosebit de favorabil fiind situaŃi la întretăierea fluxului informaŃional şi cel al relaŃiilor umane dintre organismele statale şi cetăŃeni;

5. Au sau îşi iau libertatea de a se pronunŃa în orice domeniu, de a judeca (apreciind sau criticând) fenomenele sau evenimentele vieŃii sociale, politice, economice, chiar şi în situaŃiile în care nu dispun de calificarea necesară, de experienŃa şi, uneori, nici de statura morală cerute de asemenea gesturi. „Jurnaliştii, indiferent de pregătirea lor de bază, împart diagnosticuri pentru bolile sociale ale momentului şi prescriu şi reŃete”. Este o stare „anormală” transformată în deplină normalitate prin complicitatea instituŃiilor sociale şi a publicului însuşi;

6. În sfârşit, jurnaliştii îşi construiesc propriile lor creaŃii jurnalis-tice mizând, îndeosebi, pe afirmaŃiile şi mai rar pe argumentarea celor înfăŃişate (comunicate). Nu lipsesc nici situaŃiile în care fapte încă puŃin probabile sau chiar inexistente sunt prezentate în diferite articole drept certe, ceea ce diminuează coeficientul de credibilitate atât a semnatarului, cât şi a publicaŃiei care-i găzduieşte materialul. De asemenea, de regulă, gazetarii lasă impresia că ei doar sunt „făcuŃi” pentru a „ancheta” şi nicidecum pentru a fi, la rându-le, supuşi unui asemenea tratament.

Chiar şi într-un asemenea context, profesia de gazetar (în pofida unor exagerări venite fie din partea reprezentanŃilor breslei, care se lasă uneori cuprinşi de o exagerată conştiinŃă a importanŃei lor, fie din partea unor „observatori” deliberat critici cu unele aspecte ale realităŃii sau ale relaŃiilor interumane) rămâne de o mare importanŃă pentru comunitatea umană, rostul ei fiind, printre altele, şi acela de a supraveghea „starea de sănătate” şi de a menŃine „echilibrul” şi „nor-malitatea” oricărei societăŃi. Şi asta chiar în evidentă contradicŃie cu afirmaŃia unui regizor celebru, Oliver Stone, care aflat în cine ştie ce neagră dispoziŃie observa: „Puterea presei este excesivă. A întrecut-o pe cea guvernamentală. Poate crea isterie în masă. Poate genera război. Poate demoniza orice individ. În mod cert poate distorsiona adevărul. Este una dintre cele mai mari probleme ale secolului nostru”.

Puterea presei se află, însă, într-o strânsă dependenŃă cu credibilitatea ei, cu nivelul informaŃional şi cu acurateŃea lui. De aceea, şi gazetăria poate fi de bună sau proastă calitate, în funcŃie de obiectivitatea, de adevărul, de stilul puse în evidenŃă de structurile publicistice ale fiecărei publicaŃii. Puterea pe care o degajă o instituŃie

96

de presă este asigurată de forŃa publicistică a reporterilor săi (luaŃi separat, dar şi împreună): „Jurnaliştii buni, oriunde se află aceştia, au acelaşi deziderat: o gazetărie inteligentă, bazată pe fapte, onestă în intenŃie şi efect, servind cu discernământ doar cauza adevărului, prezentat într-un stil clar pentru toŃi cititorii, oricare ar fi aceştia”41.

Moralitatea profesiei de gazetar fiind, la rându-i, o vamă pe care numai cei care îşi respectă condiŃia, o pot trece: „pentru a fi bun sau foarte bun, trebuie să ai cu adevărat talent şi fler fie pentru documentare, fie la scris, fie pentru ambele. Şi mai trebuie să ai sau să dobândeşti caracterul potrivit… Este nevoie doar ca, atunci când îŃi faci meseria, să iasă la iveală calităŃile personale potrivite; pentru că, dacă este vreun lucru care diferenŃiază reporterii extraordinari de cei obişnuiŃi, acela este caracterul”42.

Pentru evitarea unor confuzii ar trebui să mai precizăm că repor-terul constituie în angrenajul redacŃional o piesă într-adevăr fundamen-tală. Sunt gazetari care toată viaŃa lor rămân reporteri (cu diverse spe-cializări: de investigaŃie, parlamentari, culturali, de evenimente etc.) şi experienŃa acumulată nu le schimbă statutul în cadrul redacŃiei în niciun fel, ci, doar le sporeşte gradul de profesionalitate. A existat un moment în existenŃa presei româneşti, când reporterul era similar cu novicele în materie de gazetărie. Depăşit acest stadiu, jurnalistul era cunoscut sub o denumire generală de „redactor” începător sau, dimpotrivă, cu foarte multă experienŃă.

Editorul

Al doilea „actor” pe care se bazează, de asemenea, orice instituŃie de presă, este „editorul”. Produsul mediatic, publicistic, oricare ar fi el (de la ştire la editorial şi de la reportaj la anchetă) înainte de a ajunge în mâna cititorilor, parcurge (profesional vorbind) distanŃa de la reporter la editor, produsul finit fiind, de fapt, „opera colectivă” a celor „doi”. În realitate, aşa cum reporterul trebuie privit ca un termen generic, sub denumirea căruia se află grupaŃi gazetari cu specializări şi cu experienŃe profesionale diferite, tot aşa şi termenul „editor” se referă la diverse categorii de jurnalişti ale căror atribuŃii profesionale sunt deosebit de complexe, pentru îndeplinirea lor fiind necesară existenŃa unui set de calităŃi, nu la îndemâna oricui. În bibliografia de specialitate, editorii poartă denumirea

41 David Randall, Jurnalistul universal, Editura Polirom, 1999, p. 16. 42 Ibidem, p. 60.

97

de „păzitori de porŃi” (gate-keepers), ceea ce din capul locului, îi situează în postura celor care exercită un anumit filtru, un anumit control, misiunea lor fiind aceea de a tria „produsele mediatice” în funcŃie de anumite criterii. Dacă este să ne referim la observaŃia lui T.O Sullivan, putem reŃine că actul săvârşit de „păzitorii de porŃi” pleacă de la ideea că obŃinerea unui produs jurnalistic se bazează pe: „în prima etapă, reporterii strâng ştirile în stare brută, iar în cea de a doua etapă acestea sunt selectate şi prelucrate de „gate-keepers”. Care, prin controlul pe care-l exercită, creează forma definitivă a ştirii. Cu alte cuvinte, ei „deschid poarta” pentru anumite informaŃii, pe care le consideră interesante şi „închid poarta” pentru altele”43.

Prin urmare, editorul, spre deosebire de reporter, care este un „nomad”, un căutător de informaŃii, un om al terenului, este un static, un „stâlp” al redacŃiei, permanent aflându-se la masa de scris în aşteptarea produsului jurnalistic al reporterilor sau el însuşi scriind propriile articole. AtribuŃiile lui sunt legate de: selectarea materialelor primite de la colaboratori; revizuirea fiecărei informaŃii şi a fiecărui articol, urmă-rind să stabilească în ce măsură produsul jurnalistic respectiv corespun-de (tematic şi ca realizare publicistică) profilului şi politicii editoriale a publicaŃiei; vizarea materialelor acceptate, adică exprimarea acordului cu ideea publicistică a textului, dar şi cu modalitatea ziaristică în care a fost tratată, ceea ce înseamnă că articolul poate să ajungă în portofoliul de materiale redacŃionale; pregătirea pentru viitorul număr al ziarului a textelor, în sensul stabilirii importanŃei, oportunităŃii şi urgenŃei publicării lor.

Dintr-o asemenea perspectivă, editorul se impune ca un factor de concepŃie, dar şi ca un strateg. El poate gestiona activitatea unui departa-ment, după cum poate avea atribuŃii legate, îndeosebi, de pregătirea numărului la zi. De aceea, pot fi editori departamentali (şefii secŃiilor redacŃionale) şi editori instituŃionali (redactorii şefi adjuncŃi, secretarul general de redacŃie, redactorul şef, directorul).

CompetenŃele şi atribuŃiile lor profesionale sunt legate de împlinirea procesului de concepere şi editare, ce are o primă etapă la nivelul secŃiilor redacŃionale şi o a doua la nivelul redacŃiei ca instituŃie editoare unde se finalizează profilul ediŃiei la zi. Aşadar, editorii sunt prinşi în două tipuri de relaŃii, pe de o parte, cu proprii colaboratori, vizând strategia departamentului din care fac parte, iar, pe de altă parte, cu ceilalŃi editori, urmărind realizarea politicii informaŃionale şi editoriale a publicaŃiei

43 Mihai Coman, Introducere în sistemul mass-media, ed. cit., p. 200.

98

gestionate. Complexă şi plină de răspundere, activitatea editorilor, potrivit opiniei lui G. Bohere exprimată în „Profession-Journalist” se circumscrie următoarelor obligaŃii: 1. indicarea temelor şi evenimentelor pe care reporterii trebuie să le urmărească şi apoi despre care să relateze; 2. primirea diferitelor materiale (articole, fotografii, schiŃe, desene etc.) în vederea acordării „vizei”. Se urmăreşte dacă ele se pliază pe linia politică şi stilistică a publicaŃiei. Celor care corespund parŃial acestor tendinŃe li se cere modificarea, iar cele care n-au tangenŃa necesară sunt respinse; 3. atribuirea comentariilor unor membri ai redacŃiei sau unor colaboratori externi; 4. decizii privind ierarhizarea articolelor în pagini, fixarea titlurilor, a şapourilor acestora; 5. asumarea responsabilităŃii scrierii unor comentarii sau a editorialelor44.

Factor de concepŃie şi strateg al politicii informaŃionale a publi-caŃiei, editorul, prin activitatea lui profesională ce poartă amprenta calită-Ńilor şi defectelor lui de om de presă, are un impact social semnificativ, funcŃionând ca o sursă de valori, de modele. Prestigiul şi credibilitatea publicaŃiilor depind, într-o mare măsură, de prestigiul şi credibilitatea de care se bucură editorii, calităŃi apreciate şi validate de cititori şi, care, de asemenea, contribuie la atragerea unor colaboratori de prestigiu.

Munca editorilor în cadrul redacŃiilor se impune a fi făcută întotdeauna cu o mare răspundere, fiecare decizie luată necesitând o solidă şi argumentată explicaŃie care, deşi, aparent, pare spontană, trebuie să cumuleze în realitate temeiuri, foarte precise, să aibă şi reguli exacte legate de politica editorială a publicaŃiei. Datorită acestor raŃiuni, editorul rămâne un jurnalist ca oricare altul, însă, cu unele disponibilităŃi specifice postului pe care se află: capacitate de a înŃelege rapid demersul colaboratorilor săi şi de a se plia pe stilul diferit şi specific al acestora; orice editor îşi bazează toate acŃiunile sale pe o bogată experienŃă profesională, precum şi pe un prestigiu profesional şi moral nealterat; trebuie să dovedească o bună cunoaştere şi o sigură folosire a limbii materne, precum şi a limbajului ziaristic; să aibă un sensibil simŃ al evenimentului jurnalistic şi o exactă evaluare a potenŃialului jurnalistic al colaboratorilor, al redacŃiei în totalitatea ei; să deŃină o solidă cultură generală şi una de specialitate; să cunoască în amănunt legislaŃia în vigoare, ca şi pe aceea profesională; să aibă forŃa de a decide şi rapiditate în luarea hotărârilor curente; să nu-i lipsească puterea de muncă în regim prelungit, în salturi şi în condiŃii de stres accentuat, după cum nici virtuŃile de negociator sau capacitatea organizatorică.

44 Mihai Coman, Introducere în sistemul mass-media, Editura Polirom, 2000, p. 201.

99

DISCURSUL REDACłIONAL

Program şi politică editorială

Activitatea oricărei publicaŃii, indiferent de regimul de periodicitate sub care apare, nu se desfăşoară la întâmplare (aşa cum prea bine se poate observa) sub presiunea evenimentelor şi a sufocantului flux informaŃio-nal. Faptul se datorează, pe de o parte, capacităŃii de receptare selectivă, (pe care trebuie să o posede orice ziar), a informaŃiilor cu cel mai înalt grad de actualitate, în acelaşi timp, cu o mare semnificaŃie, precum şi cu o deosebită putere de a stârni interesul cititorului, cerinŃe puse în valoare de procedeele specifice actului jurnalistic.

De aceea, de regulă, orice nouă apariŃie a unei publicaŃii, chiar în primul ei număr, conŃine şi dezvăluirea intenŃiilor, a preocupărilor, a strategiei care stau la baza viitoarelor ediŃii. Cu alte cuvinte, în semn de respect faŃă de potenŃialii ei cititori şi ca un posibil argument în favoarea credibilităŃii ei, publicaŃia îşi divulgă, încă de la început, obiectivele generale, de largă perspectivă, pe care intenŃionează să le atingă de-a lungul întregului ei demers publicistic. Aceste „obiective” se află expuse în ceea ce se numeşte programul maximal al publicaŃiei şi devine cunoscut o dată cu apariŃia manifestului redacŃional (articolul program).

Activitatea curentă a redacŃiei, obiectivele ei imediate, de ordin tactic, urmărite număr de număr, vor fi şi ele definite şi evidenŃiate în şi prin programul minimal. „InstituŃiile mass-media sunt organizaŃii complexe, care produc mesaje în regim industrial; în consecinŃă, ele trebuie să aplice tehnici de raŃionalizare a producŃiei, bazate pe standardizarea produselor şi a procedeelor de fabricaŃie şi pe birocratizarea aparatului de producŃie. Altfel spus, instituŃiile de presă, devenite acum organizaŃii complexe, orientate către producŃia industrială de informaŃie, sunt obligate să găsească şi să aplice metode raŃionale şi stereotipizate de rezolvare a problemelor şi de luare a deciziilor, metode care se concretizează în practicile cotidiene de

100

identificare, selecŃie şi procesare a informaŃiei. Aceste metode derivă din nevoia de a produce, în mod raŃional, eficace şi în intervale de timp foarte scurte, un ziar sau buletin de ştiri, pe baza unei materii prime atât de fluctuante şi volatile precum evenimentele actualităŃii”45.

Şi nu trebuie uitat, de asemenea, că cei care dau viaŃă publicaŃiilor, vorba filosofului E. Husserl, sunt nişte „funcŃionari ai umanităŃii”, plătiŃi pentru a descoperi lucruri referitoare la lumea înconjurătoare (economică, politică, socială, culturală). Ei şi instituŃiile de presă, pe care le reprezintă şi în cadrul cărora îşi desfăşoară activitatea (producŃia de presă fiind colectivă) formează ceea ce se numeşte un „câmp jurnalistic”. Se poate spune, cu alte cuvinte, că e vorba de „terenul” care permite manifestarea unei logici specifice impusă lumii jurnalistice prin intermediul constrân-gerilor şi al supravegherii pe care oamenii de presă o exercită unii asupra altora şi pe a căror respectare se bazează pe reputaŃia lor profesională. Acest „câmp” rămâne permanent supus influenŃelor exercitate de piaŃă, atât printr-o sancŃionare directă datorată cititorilor, cât şi printr-o alta indirectă, prin variaŃia audimatului, adică a cotei de audienŃă. Este, de asemenea, limpede că „lumea jurnalistică” se află sub diferite presiuni, şi pentru că am amintit de influenŃa pieŃei, vom reŃine aici, deocamdată, doar că o foarte puternică determinare o are câmpul economic, adică mecanismele economice. E suficient să ne gândim la costurile reclamate de achiziŃionarea hârtiei, de preŃurile impuse de procesul tipografic, de obŃinerea publicităŃii şi, nu în ultimul rând, de influenŃa patronatelor care asigură partea financiară a editării publicaŃiilor şi care, tentate de câştiguri tot mai mari, fac presiuni pentru reduceri de personal, pentru amânarea investiŃiilor cerute de retehnologizare, pentru mărirea spaŃiului dedicat publicităŃii în dauna celui publicistic.

Programul maximal cuprinde, în general, scopurile şi obligaŃiile profesionale ale publicaŃiei. Cititorul ia cunoştinŃă de intenŃiile publi-cistice, de ideile, care vor sta la baza activităŃii redacŃionale, de-a lungul timpului, din „articolul-program”. „Aici sunt prezentate sintetic profilul şi obiectivele publicaŃiei. Uneori sunt enunŃate şi modalităŃile tactice folosite pentru aproprierea acestor obiective, modalităŃi care vor face şi obiectul activităŃii secretariale”. Aşa, de pildă, în articolul program al ziarului46.

În „Românul”, care a apărut la 9 august 1857, C.A. Rosetti arăta că va „combate necurmat… pentru reîntruparea şi reînvierea naŃiei

45 Mihai Coman, op. cit., p. 192 (apud J. Charon şi J. Lemieux). 46 Mircea Ichim, Secretariatul de redacŃie, 1979, p. 31.

101

române… pentru reîntregirea omului în societate” şi încheia: „La lucru dar, fraŃi români! Să ne suim cu mintea mai presus de sfera cea strâmtă a patimilor individuale şi, ridicând în inima noastră un templu Patriei şi LibertăŃii, să păşim cu toŃii înainte, siguri fiind că ceea ce vom avea bine sădit în minte şi în inimă, mai curând sau mai târziu, va intra negreşit şi în legiuirile noastre”. La rândul său, renumitul gazetar Constantin Mille preciza în primul număr (ce a apărut la 16 decembrie 1921) al ziarului „Lupta”: „Cu urechea aŃintită la nevoile şi durerile mulŃimii, cu sufletul închinat visurilor ideale ale neamului românesc, ale frumuseŃilor morale ale umanităŃii, „Lupta” noastră se va desfăşura sub cutele steagului care întrupează credinŃa în DemocraŃie şi Libertate – libertatea completă a cugetării, a scrisului, a siguranŃei, temelia tuturor celorlalte drepturi şi libertăŃi, ceea ce face dintr-însa obiectivul tuturor atentatelor reacŃionare. Consolidarea unităŃii naŃio-nale şi refacera prosperităŃii Ńării sunt puncte cardinale în stabilirea atitudinii politice a „Luptei”; faŃă de partide şi guverne nicio critică nu ni se va părea mare în urmărirea Ńelurilor noastre. Strângând frăŃeşte mâna cititorilor noştri credincioşi, a căror inimă am simŃit-o atât de aproape de a noastră în zilele acestea de înfiinŃare a „Luptei”, ne reluăm posturile noastre modeste de santinele în viaŃa publică a Ńării”. Peste timp, deşi nu în articolul program, ci într-un interviu, un fel de addenda la acest „articol”, directorul „Adevărului”, D. Tinu, făcea precizări legate de noul program, după 1990 al publicaŃiei pe care o conduce: „Ziarul nostru, este un ziar cu acoperire naŃională, prin preocuparea sa de a răspunde la problemele tuturor categoriilor sociale şi de a promova interesul naŃional. În al doilea rând, este un ziar angajat nu unei structuri politice sau economice, ci faŃă de opinia publică din România… suntem direct legaŃi de frământările şi preocupările, spaimele, speranŃele majorităŃii populaŃiei din România… Din 1991… profilul cotidianului nostru s-a schimbat radical. Am vrut să facem un ziar european, modern, ataşat democra-Ńiei şi economiei de piaŃă… Ziarul nu se face după stările emoŃionale ale unuia sau altuia dintre noi, el nu înregistrează oscilaŃii de atitudine în direcŃiile lui definitive şi esenŃiale… Suntem un ziar republican, dar nu antimonarhist… ”.

Programul minimal are, de fapt, două componente. Una este alcătuită din ceea ce îşi propune să înfăptuiască, de la o zi la alta, de la un interval de timp de obicei, scurt, la altul, fiecare departament (secŃie) al redacŃiei şi, în cadrul lui, ceea ce jurnaliştii au de gând să elaboreze

102

pentru numărul proxim al publicaŃiei. A doua componentă este, de fapt, sumarul la zi, care se stabileşte în cadrul şedinŃei de sumar şi care ia, în mod obişnuit, în discuŃie tocmai produsul jurnalistic al departamentelor redacŃionale.

Desigur, planificarea în presă trebuie privită cu destulă circums-pecŃie, ea fiind, de fapt, doar o măsură de „igienă şi securitate profe-sională”, menită să echilibreze factorul imprevizibil, permanent exis-tent în câmpul jurnalistic, şi, de asemenea, să asigure coerenŃa şi stabi-litatea activităŃii secretariale care se bazează (mai ales când se întoc-mesc pre-sumarele) pe producŃia publicistică deja realizată. Fără îndo-ială, a concepe ziarul numai în funcŃie de prevederile acestor proiecte înseamnă, însă, a risca o activitate nespecifică gazetăriei, cu alte cu-vinte, plasarea publicaŃiei „la zi” sub semnul inactualităŃii. Conceperea şi elaborarea unui ziar este întotdeauna un proces extrem de dinamic, aflat într-o strânsă dependenŃă cu tot ceea ce se întâmplă, cu eveni-mentele care se succed, cu faptele care se derulează la un moment dat în societate. De fapt, aşa-zisa planificare în cazul activităŃii jurnalistice are trăsături, cu adevărat specifice, determinate de profilul publicaŃii-lor, de aria lor de răspândire şi de acŃiune, de periodicitatea, de numă-rul de pagini, de structura tematică, de formatul lor, de ceea ce se nu-meşte „stilul casei”. În presa, s-a dovedit că planificarea reduce incer-titudinea activităŃii curente de concepere a publicaŃiilor şi contribuie la asigurarea continuităŃii şi coerenŃei procesului de editare. „Planificarea nu înseamnă altceva decât o ierarhizare a realităŃii, în sfere de interes, în conformitate cu scopurile şi criteriile unor instituŃii, în aşa fel încât echipele jurnalistice să poată şti dinainte unde să se deplaseze, pentru cât timp, cu ce proiecŃie tematică şi cu ce obiective. Astfel înarmate, ele îşi realizează misiunea cu mai multă eficienŃă, se întorc la timp în redacŃii şi pot procesa materialul strâns fără a perturba orarul de producŃie”47.

Există, totuşi, atunci când ne referim, în special, la programul minimal al departamentelor redacŃionale, un gen de diagramă tip care, de regulă, ar trebui respectată. La baza unei astfel de „diagrame” stau câteva principii: 1. cel al cuprinderii teritoriale. Îndeosebi, în cazul publicaŃiilor destinate ariei naŃionale, fiecare departament trebuie să urmărească, prin articolele pe care le produce, acoperirea tuturor zonelor unde se difuzează ziarul. O asemenea preocupare are influenŃe

47 Mihai Coman, op. cit., p. 225.

103

semnificative asupra gradului de audimat al publicaŃiei şi, de asemenea, asupra relaŃiei de tip feedback cu cititorii. 2. cel al varietăŃii tematice. Diversitate tematică înseamnă, la urma urmei, pluralitate informaŃională şi în consecinŃă, atractivitate sporită pentru public. 3. cel al diversificării modalităŃilor de expresie adică a genurilor publicistice. Se asigură, pe această cale, dinamismul absolut necesar unui ziar, mai ales, dinamism atent urmărit şi dozat de către echipele de „scoatere” a publicaŃiilor, ceea ce contribuie şi la creşterea cotei de interes pentru cititori. 4. cel al ponderii tematice. În economia ziarului, în funcŃie de structura sa tematică, stabilită iniŃial, un anumit grup de teme are preponderenŃă (de exemplu, cele economice sau sociale etc.). 5. cel al problemelor prioritare. În cadrul fiecărui grup tematic, subiectele sunt ierarhizate plecând de la importanŃa şi oportunitatea tratării lor în contextul problematicii momentului. 6. cel al frecvenŃei apariŃiei unor producŃii jurnalistice legate de problematica prioritară (insistenŃa exagerată asupra unor teme poate duce la banalizarea lor). 7. cel al diversităŃii semnătu-rilor. Se urmăreşte ca în fiecare număr de ziar să existe cât mai mulŃi autori, ceea ce asigură varietatea stilistică cerută, de obicei, de publica-Ńiile dinamice şi interesante. 8. cel al raportului dintre semnăturile per-sonalului redacŃional şi cele ale colaboratorilor externi. BalanŃa trebuie să se încline în favoarea jurnaliştilor-angajaŃi ai publicaŃiei respective. 9. cel al respectării datelor, zilelor şi locurilor de apariŃie a rubricilor fixe.

Apar şi situaŃii când, dincolo de activitatea curentă a publicaŃiilor, sunt temeiuri pentru a fi concepute unele acŃiuni speciale de presă (de pildă, o campanie electorală). În asemenea cazuri, este pusă la punct (de unul sau mai multe departamente ale ziarului) o strategie proprie campaniei respective, stabilindu-se şi direcŃiile principale de acŃiune precum şi forŃele redacŃionale ce vor fi angrenate.

Trebuie observat că, presa scrisă, în general, şi ziarul, în special, rămâne, în pofida concurenŃei deloc de neglijat pe care i-o fac posturile de radio şi cele de televiziune (adică, presa audiovizuală), cel mai respectat mijloc de informare, de orientare şi de formare a cititorilor. De aceea, nu întâmplător, şi francezul André Boyer în „Secretariatul de redacŃie” numea ziarul „un miracol cotidian”. O făcea gândindu-se la extraordinara capacitate şi forŃă de care dispune un cotidian (număr de număr) în tentativa lui de a sintetiza în câteva pagini şi câteva zeci de articole, ca un stop cadru, imaginea, de o recunoscută complexitate, a societăŃii la un moment dat. Oricum, însă, ziarul trebuie să rămână un „produs” popular, în sensul accesibilităŃii

104

(atât sub raportul conŃinutului cât şi al preŃului). Şi el este pentru mulŃi, cititori sau specialişti, ceea ce şi Bernard Voyenne numea în lucrarea sa „Presa în societatea contemporană”, „o foaie de hârtie tipărită negru (uneori şi în culori) pe alb (sau pe foi colorate) care se vinde dimineaŃa, după amiaza şi seara în toate oraşele lumii aducând cititorilor raŃia lor zilnică de informaŃii. Îi este caracteristic un anumit conŃinut şi o anumită prezentare a textelor, a titlurilor şi a ilustraŃiilor, diferite de la Ńară la Ńară, de la o regiune la alta”.

„RaŃia zilnică” de informaŃii este alcătuită din ştiri, articole cu struc-tură publicistică diferită (comentarii, interviuri, anchete, cronici etc.) căro-ra li se alătură varietatea fondului ilustrativ (iconic) format, la rândul lui, dintr-o mare diversitate de fotografii, grafice, desene, scheme, planşe, ca-ricaturi, toate având o mare capacitate de „vizualizare”. Şi toate fiind expresia activităŃii creatoare a unor oameni talentaŃi, calificaŃi, specializaŃi şi extraordinar de dăruiŃi profesiei de jurnalişti, pe care o practică. Aşadar, acea „foaie tipărită negru pe alb” reprezintă produsul unui proces de sin-teză, chiar al unei industrii de sinteză, care are drept scop colectarea, ela-borarea, procesarea şi vânzarea informaŃiilor odată cu comentarea lor.

Cu alte cuvinte, activitatea de presă, esenŃializând procesul extrem de complex pe care îl presupune, se poate rezuma la patru operaŃii de bază:

1. Căutarea şi obŃinerea informaŃiei; 2. Pregătirea ei, adică transformarea în produs jurnalistic a datelor

oferite de/şi selecŃionate din societate; 3. Realizarea ziarului (de fapt, a oricărei publicaŃii) în urma unui

complex proces de concepere şi elaborare, care prezintă informaŃia şi contextul în care ea este înglobată într-o manieră accesibilă publicului;

4. Difuzarea care înseamnă drumul spre cititor şi vânzarea produsu-lui jurnalistic.

ProducŃia redacŃională, ca expresie, pe de o parte, a activităŃii publicistice iar, pe de altă parte, ca semn al unei retorici a spaŃiului fiecărei pagini, sau al unei arhitecturi a acesteia, pentru a deveni ziar, îşi află locul în cadrul paginilor tipărite, potrivit unei stricte ierarhizări a textelor şi, deopotrivă, a ilustraŃiilor, în concordanŃă cu principiile politicii editoriale a publicaŃiei şi Ńintind finalizarea întregului proces prin exprimarea unor valori de conŃinut. Prin urmare, „amestecul” de titluri, imagini şi texte, nu numai în funcŃie de legile specifice creaŃiei jurnalistice, ci potrivit exigenŃelor particulare ale fiecărui ziar, dau publicaŃiei o unitate atent definită, pregnant evidenŃiată şi bine

105

structurată. În felul acesta, orice nouă apariŃie publicistică devine un ansamblu coerent, organizat global (ca produs jurnalistic integral) şi, secvenŃial (dacă luăm în calcul faptul că fiecare pagină în parte trebuie să aibă propria autonomie), organizare care se realizează potrivit unor criterii precise de ordin politic, ideologic, economic, estetic şi chiar tipografic.

Spre deosebire de „carte”, ca produs, de asemenea, tipografic, ce are clar evidenŃiat începutul şi sfârşitul textului, sensul lecturii fiind, în acest caz, unul singur, „foaia de hârtie tipărită” (ziarul sau orice produs al presei scrise) nu poate decât sugera un anumit itinerar al lecturii (deşi, criteriile conceperii oricărei publicaŃii se referă şi la o anumită ierarhizare a paginilor care ia în calcul şi un anumit traseu al cititului, chestiune însă prea subtilă pentru beneficiarul comun). În consecinŃă, cititorul de presă parcurge, de obicei, textele şi ilustraŃiile, independent de ordinea stabilită de redacŃie, în funcŃie de criterii proprii, cel mai adesea dictate de interese particulare şi de impactul exercitat de informaŃia „spectaculoasă, senzaŃională, picantă”. Totuşi, devenind expresia anumitor centre de interes, lectura ziarului se bazează pe stabilirea unei colaborări tacite cu cititorul, care se traduce, în fapt, prin preferinŃa pentru o anumită publicaŃie, pentru o anumită pagină a publicaŃiei respective (economică, de politică internă sau externă, de cultură etc.) şi chiar pentru o anumită rubrică. În fapt, dincolo de ceea ce se vede şi ceea ce se ştie, îndeobşte, despre un ziar, se poate spune că el exprimă anumite relaŃii specifice înăuntru său, în conŃinut, în audienŃa pe care o are faŃă de cititor. Ziarul trebuie să fie şi, în mod normal şi este, cu fiecare nou număr, un „alt produs”, dar ca un paradox şi ca un semn distinctiv al creaŃiei jurnalistice, „noul produs” se dovedeşte şi se defineşte printr-o constanŃă conferită de criteriile care-i guvernează structura (publicistică şi secretarială), constanŃă menită să-i pună în evidenŃă personalitatea generată, la rându-i, de exprimarea tendinŃelor incluse în programul său editorial, de tradiŃia (de la care se revendică, acolo unde e cazul) şi de opŃiunea pentru un anumit nivel cultural destinat tipului de publicistică practicat. „Fiecare ziar îşi marchează personalitatea printr-un anume stil de prezentare care se traduce în modele precise, adesea elaborate de graficieni din afara întreprinderii de presă. La limită, întâlnim situaŃii când pentru fiecare ediŃie nu mai trebuie decât să fie umplute anumite casete fixe. Aşadar, normele sunt din ce în ce mai stricte şi totodată din ce în ce mai diverse de la un ziar la altul. Îngrădite de un

106

mare număr de efecte artistice, vechile reguli tipografice îşi pierd universalitatea. Totuşi, ele rămân călăuze utile şi pavăze; nu trebuie să le ignorăm, fie şi pentru a evita să le încălcăm prin inadvertenŃă, fără motive întemeiate, căci, ele sunt bazate pe experienŃă. Regula regulilor rămâne imperativă: nu poate fi violată decât în caz de urgenŃă, atunci când trebuie refăcută în ultimul moment pentru a include o informaŃie de ultimă oră. Această regulă vizează echilibrul, care are în vedere o pagină şi, în măsura posibilului, o pagină dublă într-un ziar de format clasic pentru cotidiane sau de format tabloid, şi care devine imperativ, aplicându-se la o pagină dublă în cazul revistelor, căci aici cititorul cuprinde cu privirea mai întâi ansamblul. Echilibrul se obŃine din îmbinarea unor elemente compacte: titluri, ilustraŃii, chenare, casete şi chiar subtitluri, fără a uita culoarea, atunci când este utilizată”48.

Personalitatea fiecărui ziar, a fiecărei publicaŃii, se poate observa, că se defineşte printr-o bipolaritate. Cu alte cuvinte, pe de o parte, există o individualitate generată de aspectul strict publicistic (inclusiv expresia grafică specifică) iar, pe de altă parte, o alta datorată elementelor tehnice şi extraredacŃionale ce-i marchează existenŃa, conferindu-i un „act de identitate” unic, particularizându-l în contextul publicistic (trecut şi pre-zent) şi conferindu-i pentru viitor o anumită „carte de vizită”. Printre cei care s-au ocupat de o asemenea chestiune s-a aflat şi francezul Jacques Kayser care în lucrarea „Cotidianul francez” stabileşte nu mai puŃin de 15 elemente care pot constitui „actul de identitate” al oricărei publicaŃii, aşadar, şi al unui ziar. Astfel:

1. a. Titlul publicaŃiei. De regulă, există o anumită concordanŃă grafică între culoarea titlului şi structura tematică a ziarului; b. Indica-Ńiile care însoŃesc titlul (ex. „Adevărul” – ziar naŃional independent; „Libertatea” – zi de zi, scurt pe doi; „Evenimentul zilei” – cotidian de informare; „NaŃional” – cotidian de ştiri şi comentarii; „Jurnalul naŃio-nal” – ziar dedicat poporului român; „Academia CaŃavencu” – săptă-mânal de moravuri grele; „Dilema” – săptămânal de tranziŃie etc. După 1990 a apărut pregnantă tendinŃa de individualizare a multelor publi-caŃii noi ivite prin subtitlurile acestora, o adevărată risipă de inventi-vitate lingvistică. Unele s-au oprit, într-o primă fază, la un anumit sub-titlu, schimbat apoi, cum e cazul publicaŃiei „Infractorul” apărut cu precizarea: „un săptămânal care ajunge la locul faptei odată cu poli-

48 Ph. Gaillard, op. cit., p. 157

107

Ńia”, ca numai după câteva numere să devină: „săptămânal pentru demnitatea cetăŃeanului, împotriva corupŃiei”.)

2. a. Sediul administraŃiei; b. Sediul redacŃiei. În condiŃiile în care cele două sunt separate, trebuie menŃionată adresa pentru fiecare în parte.

3. Periodicitatea. Chiar şi în cazul în care un astfel de „element definitoriu” e clar, publicaŃiile marchează, de obicei, prin precizări, tipul de periodicitate pe care îl au („ziar”, „cotidian”, „săptămânal” etc.). „DiferenŃa dintre presa cotidiană şi cea săptămânală se reduce în fond la modificarea raportului dintre spaŃiul fix şi cel flexibil. În timp ce la un cotidian elementul flexibil este aproape atotprezent, în publicaŃia săptămânală, mai ales în revista ilustrată, el este practic redus la zero. „Oglinda” paginii unui cotidian conŃine, de multe ori, numai câteva idei fundamentale; în schimb, la un săptămânal, aceasta se aseamănă cu proiectul complicat al unei construcŃii. În presa periodică se calculează dinainte fiecare milimetru şi fiecare literă. La un cotidian, aceasta ar echivala cu munca lui Sisif”49.

4. Momentul apariŃiei. Cotidianul poate include decizia de „ieşire pe piaŃă”, adică de „difuzare”, într-unul din momentele cheie ale zilei (dimineaŃa, la prânz sau seara). În funcŃie de o asemenea „zonare tempo-rală”, ziarul marchează şi tehnic-secretarial momentul apariŃiei. Astfel, dimineaŃa cititorul este, de obicei, mai odihnit şi, de aceea, curiozitatea, puterea de concentrare şi interesul pentru noutăŃile informaŃionale îl caracterizează. În consecinŃă, publicaŃiile apărute în acest moment caută să satisfacă tocmai asemenea deziderate. De aceea, ele pun accentul pe ştiri, pe diverse comentarii, totul prezentat cu o literă mai mică, dar uneori cu titluri pregnante, şocante chiar, nelipsind nici alte artificii grafice, menite să atragă cititorii şi să le „ghideze” lectura. O ediŃie de „seara” se impune prin paginaŃia mult mai aerisită, cu fotografii mai mari, litera atât, pentru texte cât şi pentru titluri, trebuie în aşa fel aleasă încât să contribuie la sporirea lizibilităŃii. Cititorul de „seara” e mult mai obosit şi, tocmai, de aceea, mai puŃin atent şi chiar mai puŃin dispus să recepteze „fineŃurile” grafice şi tehnice.

5. Data primului număr. Unele publicaŃii obişnuiesc să marche-ze momentul apariŃiei, tocmai în ideea evidenŃierii tradiŃiei lor publicistice (desigur, atunci când e cazul).

49 Mircea Ichim, op. cit., (apud R. Stipetici, Prezentarea grafică a ziarelor), p. 95.

108

6. Zona principală de difuzare. Poate fi menŃionată prin determinante precum: „naŃional”, „regional”, „local”.

7. Tirajul. Presa românească actuală nu obişnuieşte să menŃioneze numărul exemplarelor pentru fiecare ediŃie în parte. (O excepŃie, în această privinŃă, o constituie „Libertatea” şi, din când în când, „Adevărul”). Faptul cred că se explică, pe de o parte prin tirajele relativ reduse, mai ales în ultima perioadă ale cotidianelor, chiar, a celor cu destinaŃie naŃională, dar şi printr-o strategie legată de impactul asupra cititorilor, precum şi prin imaginea acreditată pe piaŃa publicităŃii, imagine puternic dependentă de cifra tirajului.

8. PreŃul. (Este, indiscutabil, cel puŃin în momentul actual, un factor de atracŃie pentru cititor, cu deosebire a cititorului adult, captaŃie la care apelează presa românească, destul de diferenŃiată şi din acest punct de vedere).

9. Formatul. (Mare, asemenea majorităŃii cotidianelor noastre, tablo-id, aşa cum sunt unele dintre ele: „Libertatea” sau „Evenumentul zilei”).

10. a. Numărul obişnuit de pagini; b. Numărul obişnuit de coloane 11. Denumirea şi adresa tipografiei 12. Numărul de ediŃii şi zona acoperită de fiecare dintre ele. De

obicei, ziarele româneşti agreează apariŃia în două ediŃii, una de „provincie”, care din motive tehnice apare mai devreme, şi cealaltă legată de Capitală şi de zonele apropiate ei, care este „trasă” noaptea târziu sau chiar spre dimineaŃă. În ceea ce priveşte presa noastră, diferenŃele dintre cele două nu sunt notabile.

13. Caracteristici excepŃionale ale vieŃii ziarului 14. Locul de conservare a colecŃiilor. Presa românească îşi păs-

trează colecŃiile, în mod obişnuit, în cadrul redacŃiei. 15. Locul de depozitare a fişierelor şi a dosarelor cu „tăieturi”.

Câteva precizări la acest punct. Mai întâi, trebuie spus că orice redacŃie bine organizată dispune de un serviciu de documentare unde sunt stocate, potrivit unei sistematizări proprii (tematice, pe genuri publicistice, zonale, domenii de activitate etc.) informaŃiile apărute în diverse publicaŃii. În al doilea rând, „tăieturile” (adică articolele decupate din ziare) sunt, la rândul lor, grupate pe diverse criterii.

Se impun aici şi câteva observaŃii: unele semnalmente, la care se referă specialistul francez, sunt uşor de „decriptat” de orice cititor. Altele, însă, cum ar fi cele de la punctele 9, 12, 13, 14, 15, nu sunt importante nici pentru un cititor fidel al unei publicaŃii, cu excepŃia poate a cercetătorului în domeniul presei. De asemenea, semnalmen-tele reŃinute reflectă o viziune statică asupra publicaŃiilor, ignorându-

109

se rolul lor de instrument social activ. De aceea, poate ar fi utilă, într-o asemenea situaŃie, stabilirea şi reŃinerea elementelor de natură calita-tivă, ce pot dezvălui, bunăoară, intenŃiile editorilor, scopul publicaŃiei, orientarea sa generală.

Ziarele îşi pun în evidenŃă, în mod curent, originalitatea, unele faŃă de celelalte, mai ales atunci când „atacă” aceleaşi teme ale actua-lităŃii. În aceste situaŃii, se dezvăluie, de obicei, perspectiva editorială a fiecărei publicaŃii, maniera proprie de ierarhizare, de titrare, decu-pajul elementelor care constituie succesiune întâmplărilor, modalitatea de ilustrare, spaŃiul acordat şi stilul folosit pentru comentarea unor informaŃii, a unor evenimente.

Realitatea a dovedit şi istoria presei a confirmat că niciun ziar n-a fost şi nu este produsul întâmplării, ci manifestarea deschisă şi hotărâtă de a exprima, în circumstanŃele generate de un anumit context politic şi social şi chiar economic, un anumit mod de a înŃelege şi de a interpreta diversele fenomene şi evenimente ale societăŃii într-o manieră proprie. Având în vedere că fiecare ziar se adresează unei anumite colectivităŃi umane, unui anumit segment al cititorilor, cu scopul de a-i informa, de a-i orienta şi, în acelaşi timp, de a-i forma, fiecare nouă publicaŃie reprezintă un act polemic, are o atitudine critică, o tentă de detaşare faŃă de totalitatea publicaŃiilor momentului, încercând să fie omologată ca o voce singulară, independentă. În acest sens, noua apariŃie reprezintă un act de „angajare” faŃă de anumite principii (morale, filosofice, politice chiar) pe care cititorii vizaŃi le acceptă sau, dimpotrivă, le resping. PublicaŃia care lasă indiferent individul, cititorul, nu poate supravieŃui. În acest context, în unele Ńări (SUA, Olanda, Germania, Japonia) s-a experimentat sistemul presei gratuite. Tipărite în condiŃii deosebite şi conŃinând fapte de presă relevante, publicaŃiile respective nu s-au bucurat de succes de public. PrezenŃa lor trezind fel de fel de suspiciuni. De aceea, a devenit evident că cititorului trebuie să i se ofere şansa alegerii, a opŃiunii. El este interesat de ziarul pe care s-a hotărât să-l cumpere, adică este preocupat de publicaŃia pe care o preferă în competiŃia cu alte publicaŃii similare şi încearcă să o susŃină financiar.

Individul pentru a deveni cititor de ziar trebuie să dovedească anumite disponibilităŃi, să facă dovada unei anumite deschideri, să fie, într-un anumit sens, un teren fertil pe care informaŃiile livrate de publicaŃii să rodească. Astfel el trebuie: 1. Să posede un nivel de pregătire generală, precum şi o informaŃie culturală compatibile şi concordante cu nivelul publicistic la care se situează ziarul ales; 2. Să

110

fie preocupat de satisfacerea nevoii de informare datorită căreia să-şi menŃină interesul pentru lectura presei; 3. Să apeleze la cititul publicaŃiei pentru care a optat şi din raŃiuni legate de orientarea în realitatea înconjurătoare; 4. Să dispună de resursele financiare care să-i permită achiziŃionarea permanentă a publicaŃiei preferate.

În timp, între cele două părŃi se va stabili o relaŃie foarte strânsă, o relaŃie care va lua forma interdependenŃei, un fel de angajament reciproc, materializat, în cazul cititorilor, prin transformarea lecturii presei într-o permanentă nevoie de informaŃie iar, în cazul publica-Ńiilor, în preocuparea neîntreruptă de a răspunde orizontului de aştep-tare pe care îl are acelaşi cititor.

De aceea, credem că celor 15 semnalmente stabilite de J. Kayser le-am putea alătura alte câteva, stabilite de italianul Paulo Murialdi în lucrarea „Cum se face un ziar”, împlinind astfel trăsăturile prin care poate fi individualizată şi recunoscută o publicaŃie. E vorba de: 1. să se ştie cui aparŃine ziarul; faptul ar explica, pe de o parte, o anumită manieră de tratare publicistică, iar, pe de altă parte, ar orienta alegerea făcută de viitorii cititori, din capul locului. 2. să se evidenŃieze funcŃiile şi scopurile pe care şi le propune publicaŃia respectivă. 3. să se Ńină seama de cadrul politic şi social în care acŃionează publicaŃia şi de caracteristicile generale ale presei din Ńara unde apare.

Noile elemente, pe care le menŃionează specialistul italian, izvorăsc din convingerea sa că „fabricarea ziarului se prevede în mai mică parte prin aplicarea unor norme tehnice şi, în mai mare parte, prin opŃiunile, ideile şi temperamentul celui care-l conduce şi al celor care, la diferite niveluri şi cu diferite responsabilităŃi, participă la alcătuirea sa, în contextul întreprinderii care-l publică”.

Cu acest prilej atingem şi o altă chestiune, extrem de sensibilă, aceea legată de „gradul de independenŃă” al unui ziar. În această privinŃă părerile sunt destul de diferite. Extremele, ca întotdeauna, ar trebui excluse din discuŃiile realiste şi cred că putem rămâne la aprecierea generală că faptul respectiv e extrem de relativ. Factori diferiŃi (de la cei economici la cei politici) influenŃează în moduri diferite „angajarea” sau „neangajarea” unei publicaŃii. „Mitul obiectivităŃii, cu imaginea corelativă a ziarului independent camuflează pur şi simplu recunoaşterea fatalei perspective a oricărei informaŃii. Pentru simplu fapt că aleg atunci când spun un lucru în locul altuia, am şi făcut o interpretare” (Umberto Eco – Limbajul ziarelor italiene).

De aceea, nu pare drept o exagerare atunci când se susŃine că „subiectivitatea” este, până la urmă, condiŃia obiectivă a unui cotidian.

111

Şi este limpede că, prin natura sa, ziarul înfăŃişează fidel sau deformat realitatea cotidiană a lumii, a Ńării, a localităŃii unde vede lumina tiparului. În consecinŃă, putem reflecta la afirmaŃia lingvistului italian Maurizio Dardano: „Cotidianul modern, rezultat final al unei serii de operaŃiuni colective, gândite şi orientate este, în orice Ńară, produsul unor condiŃii sociale care se revelă în conŃinuturi şi forme”.

În privinŃa difuzării şi a răspândirii „informaŃiei” (atât sub formă de ştire, cât şi ca parte constitutivă a oricărui gen publicistic) ziarul se dove-deşte a fi mai puŃin penetrant, mai puŃin „puternic”, mai lent decât presa audiovizuală, indiscutabil, mai promptă (relatarea ei fiind, uneori, conco-mitentă cu desfăşurarea evenimentului). În schimb, recepŃionarea mesaju-lui unui ziar presupune un alt nivel de cultură (ceva mai ridicat) fiind considerat, în cadrul lumii contemporane, un element de stabilitate ce permite şi înlesneşte cititorilor stăruirea, revenirea şi analizarea informa-Ńiilor difuzate. „Ziarul e ca trenul”, glumea un gazetar francez, comparând bătrânul mijloc de transport, care inspiră atâta tihnă, siguranŃă, regularita-te, dar nici el desprins de cuceririle tehnicii moderne, cu ultrarapidele autoturisme ale vremii pe care o trăim sau cu supercompu-terizatele şi supersofisticatele avioane ale secolului XXI. La rândul său, francezul Hubert Beuve-Mery, creatorul cunoscutului „Le Monde”, spunea: „Ra-dioul lansează informaŃia, televiziunea te face să o vezi, ziarul o explică”, oferind atât specialiştilor cât şi cititorilor, printr-o pilduitoare lapidaritate, însăşi esenŃa fenomenului mediatic. Şi vom completa o asemenea obser-vaŃie cu o alta, datorată unui cunoscut om de presă român, Virgil Dănciu-lescu: „Se poate spune chiar că ziarul pregăteşte cititorul pentru lectura periodicelor specializate. Ziarul faŃă de informaŃie intervine ca o enci-clopedie, ca o oglindă a conştiinŃei cititorului, creând ştirii un context, explicând-o, ierarhizând-o, transformând-o într-o piesă a imensului care este „panorama zilei” şi aducând-o înapoi în conştiinŃă, în memorie, într-un context informaŃional. De fapt, drumul căutat şi străbătut de cititor este cel dintre cei doi poli: informarea şi formarea lui şi, se dobândeşte printr-un efort volitiv şi simpatetic dorit şi susŃinut de cei doi „parteneri”, editorii ziarului şi cititorii lui”.

Ziarul ca „oglindă a evenimentelor zilei”, ca „ecou” al acestora, este supus unei neîntrerupte presiuni a actualităŃii. În consecinŃă, procesul conceperii şi elaborării lui poate fi comparat cu o încercare, mereu temerară, de-a dreptul sisifică, şi permanent generatoare de reacŃii cu tentă corectivă. Efortul vine din dorinŃa de a stăpâni şi ordona o materie extrem de fluidă, din nevoia de a şti când şi cum se poate opri, într-o formă convenabilă şi printr-o modalitate publicistică adecvată, torentul

112

informaŃional, pentru a respecta ora de închidere a ediŃiei. Un asemenea proces nu poate fi decât efectul unei sinteze. IniŃial, ca punct de plecare, ca moment al declanşării ei este etapa, cu note de sincretism, destinată strângerii unor elemente (ştiri cât mai diverse, producŃii jurnalistice pe diferite teme, ilustraŃii, îndeosebi, fotoinformaŃii), piese aparent disparate ale viitoarei „construcŃii” jurnalistice. De fapt, ea este sinteza la care ne refeream şi care se realizează numai printr-un imens efort creator menit a da coerenŃă, expresivitate şi forŃă de convingere tuturor elementelor amintite. Principiul în numele căruia se săvârşeşte acest efort redacŃional, individual şi, totodată, colectiv, căruia îi răspund şi i se supun toŃi membrii unei instituŃii de presă, este menit să asigure unitatea de gândire, de concepŃie, care trebuie să opereze în fiecare moment, de la culegerea şi procesarea informaŃiilor până la modalitatea în care e concepută fiecare pagină în parte, cu toate operaŃiile pe care le presupune: ierarhizarea textelor, dimensionarea lor, titrarea, folosirea ilustraŃiei, a culorii şi exploatarea chiar a „expresivităŃii” spaŃiilor albe.

Două sunt Ńintele de moment ale oricărui cotidian aflat în procesul de sinteză reclamat de conceperea şi elaborarea lui. Mai întâi, finalizarea unui demers publicistic destinat satisfacerii nevoii de informaŃie a potenŃialului cititor şi, apoi, apariŃia ziarului la o anumită oră, mereu aceeaşi, pentru a putea ajunge la cetăŃean. Atingerea unui asemenea scop nu se poate realiza decât printr-o convergenŃă a activităŃilor jurnaliştilor, în fond, etape distincte aflate într-o succesiune logică, obiective cu timpi de execuŃie proprii şi care, la urma urmei, ele însele constituie momente de sinteză, desigur, de mai mică întindere.

De aceea, putem spune că „marea sinteză” sau „discursul integral” care o/îl reprezintă ziarul în forma sa finală se compune din:

1. Discursul redacŃional: Reprezintă suma activităŃilor generate şi impuse de „câmpul jurnalistic”, specific fiecărei instituŃii de presă şi include, în esenŃă, preocupările şi eforturile care încep cu ceea ce putem numi „descoperirea” fondului informaŃional, selectarea evenimentului, alegerea elementelor care marchează actualitatea unei informaŃii (care, de regulă, este cea care focalizează interesul cititorului), semnificaŃia ei şi gradul de interes ce, la rândul lui, se poate afla în raport invers proporŃional cu ceea ce putem numi distanŃa psihologică între locul unde s-a petrecut evenimentul şi publicul respectivei ştiri şi cu „interesul uman legat de gradul de emotivitate a publicului”. „Discursul redacŃional” se continuă cu „documentarea de presă”, cu „optarea” ga-zetarilor pentru diverse modalităŃi publicistice, în sfârşit, cu „proce-

113

sarea” în urma căreia rezultă un număr de texte (manuscrise) şi ilustraŃii (în special, imagini foto).

2. Discursul secretarial care un statut dublu: tehnic şi jurna-listic, ambivalenŃă ce impune instaurarea unei creativităŃi mediatice aparte, în departamentul de secretariat de redacŃie, cu trăsături puternic particularizate de la o publicaŃie la alta. Îi succede celui dintâi (discur-sului redacŃional) şi are, în principal, menirea de a ordona manuscri-sele şi stocul de ilustraŃii (rezerva iconografică a redacŃiei), mai întâi, în cadrul fiecărei pagini în parte a publicaŃiei şi, apoi, prin extinderea procesului la tot spaŃiul publicistic al acesteia. Criteriile care se aplică pentru punerea în mişcare a „discursului secretarial” sunt o expresie, pe de o parte, a politicii editoriale care se înfăptuieşte prin acŃionarea unor tehnici integratoare specifice, iar, pe de altă parte, emană din „strategia” de moment pentru care editorii unei publicaŃii au optat, po-trivit „sumarului” stabilit, de pildă, pentru numărul la zi al unui cotidian.

3. Discursul tipografic: În acest caz, precumpănitoare este preocuparea tehnică, rolul factorilor redacŃionali (în principal, al celor din compartimentul de secretariat) fiind legat de păstrarea lizibilităŃii publicaŃiei, raportul între alb-negru şi culoare, precum şi claritatea nuanŃelor şi detaliilor fotografice. Tipografia obŃine „bunul de tipar” din partea secretarului de redacŃie numai după ce acest „sumum” de condiŃii este realizat de exemplarele de probă ale publicaŃiei.

4. Sinteza care cuprinde strategia instituŃiilor de presă în dome-niul marketingului; am putea vorbi chiar de discursul comercial şi, toto-dată, promoŃional al publicaŃiei. Se referă la preocuparea legată de difuza-rea publicaŃiilor, vânzarea lor, recuperarea cheltuielilor şi a retururilor (adică a publicaŃiilor nevândute). Lor li se adaugă eforturile depuse pentru obŃinerea contractelor de publicitate, organizarea de către personalul specializat al publicaŃiei a propriei publicităŃi, sporirea numărului de abonamente şi, de asemenea, grija pentru aprovizionarea cu cele necesare desfăşurării activităŃii redacŃionale, precum şi pentru rezolvarea problemelor de dotare şi modernizare a întreprinderilor de presă.

O ultimă observaŃie. Succesiunea celor 4 („sinteze” sau „discur-suri”) se realizează numai în ordinea prezentată. O notă aparte o face „ultima” care este oarecum independentă, menirea ei fiind de a menŃine condiŃiile materiale desfăşurării procesului publicistic şi, apoi, a convertirii lui în structurile grafice specifice unei publicaŃii. Ritmul succesiunii „celor 4” diferă, însă, fiind mai alert în cazul unui cotidian şi, mai relaxat, mai lent, când e vorba de un lunar sau o altă publicaŃie cu o periodicitate diferită.

114

Fluxul activităŃii redacŃionale – Text şi context publicistic –

Orice redacŃie e un mecanism deosebit de complex în cadrul căruia

niciodată nu se poate spune că prisoseşte iniŃiativa, fantezia. De asemenea, fiecare instituŃie de presă are, potrivit propriei ei politici editoriale, o manieră particulară, perfect individualizată, pe de o parte, în felul în care e selectată informaŃia iar, pe de altă parte, prin modul în care e rezolvată jurnalistic (publicistic) transmiterea către cititor a imaginii despre evenimentul „ales” pentru a fi transformat într-un fapt de presă.

Ziarul a fost şi a rămas şi o instituŃie cultural-economică pentru care „lupta” cu timpul are forme materiale foarte precise. Şi cred că legătura cu factorul timp e mult mai sensibilă decât în multe alte împrejurări. Predarea cu întârziere a unei informaŃii, finalizarea numărului „la zi” până la o anumită oră, amânarea unor acŃiuni jurnalistice anunŃate, lipsa de coordonare între compartimentele redacŃionale sunt toate prilejuri care pot produce oricărei instituŃii de presă şi, cu deosebire, unui cotidian, în cazul dereglării sau a nerespectării ritmului stabilit, grave disfuncŃionalităŃi dar, totodată, şi grave prejudicii financiare, materiale şi morale.

ActivităŃile de presă lasă impresia că se desfăşoară într-o atmosferă de „mişcare browniană”, un fel de permanent „du-te, vino”, de continuă alertă, de stat la pândă, de „vânare pur şi simplu a realităŃii”, de lucru făcut în grabă şi care, tocmai de aceea, poartă amprenta superficialităŃii. E numai o aparenŃă pentru un ochi neexperimentat. În realitate e vorba despre un efort susŃinut, concentrat şi de un „mecanism” profesional foarte bine pus la punct. În esenŃă, organizatoric şi structural, redacŃia înseamnă disciplină aspră, rigoare în îndeplinirea misiunilor jurnalistice, sentiment acut al responsabilităŃii pentru tot ce se întreprinde, pentru fiecare cuvânt aşternut pe hârtie, pentru fiecare afirmaŃie făcută, într-un cuvânt, pentru finalizarea în condiŃii „normale” a fiecărei ediŃii. Şi, poate nicăieri, nu se verifică mai bine şi nu se materializează mai concludent, decât într-o redacŃie, adagiul voltairian potrivit căruia cea mai deplină formă de pierdere a timpului este de a nu se face treburile la vremea lor.

115

„Vremea” potrivită se stabileşte în fiecare redacŃie în funcŃie de câŃiva parametri: 1. Ora de închidere a ziarului (se iau în calcul şi posibilele apariŃii ale aceluiaşi număr în mai multe ediŃii; unele cotidiane au o ediŃie pentru Capitală şi o alta „naŃională”, adică pentru restul Ńării; altele „trag” deliberat mai multe ediŃii, de regulă, două, pentru a nu-şi priva cititorii, oricare ar fi ei şi oriunde s-ar afla, de informaŃiile despre ultimele evenimente ale zilei precedente); 2. Ora de închidere a fiecărei pagini în parte; 3. Capacitatea profesională a corpului tehnic, în special, din cadrul compartimentului tehnic (tehnoredactare, culegere, corectură), precum şi performanŃele utilajelor tipografice; 4. Orele de închidere a emisiunilor de ştiri ale agenŃiilor de profil atât interne cât şi externe.

În concordanŃă cu asemenea parametri, se stabileşte orarul redacŃiei, în general şi, în particular, cel al diferitelor departamente ale acesteia. Aşa se explică faptul că unele departamente (secŃii) redacŃionale au ore de program proprii, oarecum diferite de ale celorlalte compartimente. Aşa e cazul secŃiei care se ocupă de probleme internaŃionale. Trebuie menŃionat, însă, că finalul ediŃiei este acelaşi pentru întregul corp redacŃional.

În funcŃie de elementele amintite, redacŃia stabileşte, pentru tot parcursul zilei, etapă după etapă, orele când: 1. se elaborează presu-marul numărului şi, apoi, se definitivează sumarul „la zi”; 2. momentul limită pentru predarea ultimelor articole ale ediŃiei; 3. ora când se desfăşoară şedinŃa de sumar (în cazul unor publicaŃii există şi o a doua asemenea şedinŃă); 4. momentul când se alcătuieşte şi se definitivează macheta numărului „la zi”.

Pentru fiecare etapă se fixează un „prag limită”, în aşa fel încât, toate operaŃiunile necesare ca şi cele colaterale să fie realizate cu acurateŃe şi promptitudine, pas cu pas, evitându-se stagnările, remanierile, reluările sau orice modificări de fond care înseamnă tot atâtea prilejuri care pot contribui la dereglarea şi distorsionarea procesului de concepere şi elaborare a ziarului. Schematizând şi, totodată, încercând să stabilească fazele pe care le parcurge procesul de „fabricare” a ziarului, André Boyer consideră că fluxul normal al muncii de presă, cu alte cuvinte, momentele obligatorii care trebuie depăşite de orice colectiv redacŃional pentru finalizarea „numărului la zi” sunt: 1. stabilirea şi pregătirea anunŃurilor publicitare; 2. stabilirea setului de informaŃii şi articole ale ediŃiei în lucru; 3. alcătuirea sumarului şi a strategiei publicaŃiei la care se lucrează; 4. în cazul tipografiilor tradiŃionale trebuie luat în consideraŃie efortul cerut de procesul de „paginare” specific, „paginare” asistată acum de calculator; 5. imprimarea ziarului; 6. difuzarea lui; 7. vânzarea.

116

În general, tehnologia producerii publicaŃiilor, indiferent de periodi-citatea pe care o au (cotidian, săptămânal, lunar etc.) e aceeaşi. Actul de creaŃie pe care îl presupune însă procesul de editare, dependent de politica editorială stabilită încă de la prima apariŃie a publicaŃiei, poate influenŃa, într-o oarecare măsură, succesiunea şi amploarea fazelor enumerate mai sus, etape, de fapt, ale travaliului legat de conceperea şi elaborarea oricărei publicaŃii. Pentru presa românească, apărută până în 1990, trebuie reŃinut că „publicitatea” nu constituia o miză, supravieŃuirea ziarelor şi revistelor, în perioada comunistă, depindea într-o foarte mică măsură sau chiar deloc de o asemenea modalitate de obŃinere a fondurilor necesare editării. SituaŃia s-a schimbat radical după această dată, întreaga presă care apare acum în Ńară fiind nu mai preocupată, ci şi dependentă de obŃinerea a cât mai numeroase contracte de publicitate.

De fapt, relaŃia dintre mijloacele de comunicare şi publicitate datea-ză de foarte multă vreme. PrezenŃa ei a influenŃat de-a lungul timpului însăşi structura publicaŃiilor, între spaŃiul destinat producŃiei publicistice şi cel rezervat publicităŃii dându-se, de-a lungul timpului, o adevărată luptă. Chiar şi sub raport grafic s-a simŃit influenŃa diverselor anunŃuri publicitare. „Există în mod cert o preistorie a publicităŃii, în timpul căreia, aceasta, în calitate de practică promoŃională în interiorul unei pieŃe, nu avea o vizibilitate reală. Putem începe istoria ei propriu-zisă în secolul al XVII-lea în Anglia şi FranŃa, o dată cu naşterea tipăriturii publicitare sub aspectul anunŃurilor comerciale, apoi cu fuziunea activităŃii jurnalistice (informative) şi a activităŃii publicitare propriu-zise într-unul şi acelaşi suport-mixt: organul de presă. Ziarul „The Times” reprezintă realizarea engleză în secolul al XVIII-lea. În FranŃa, în 1836 avea să apară primul suport mixt: „La Presse”, lansat de Emile de Girardin”50.

Pentru orice redacŃie, este un fapt unanim recunoscut că dintre cele şapte etape la care se referă André Boyer, primele patru sunt gestionate de secretarii de redacŃie. Gruparea materialelor publicitare, strângerea articolelor pentru ediŃia „la zi”, schiŃarea unui presumar al numărului şi propunerea unei machete se află toate în responsabilitatea secretarului de redacŃie care „se ocupă de organizarea şi controlul execuŃiei lor… el este indispensabilul om-orchestră”. În ceea ce priveşte restul etapelor, unele aparŃin întreprinderilor tipografice, adică părŃii de imprimare, iar difuzarea şi vânzarea publicaŃiilor depind, mai

50 Guy Lochard, Henri Boyer, Comunicarea mediatică, Editura Institutul European,

1998, p. 43.

117

întâi, de activitatea unor servicii specializate existente în cadrul redacŃiilor şi, apoi, cad în responsabilitatea unor firme şi societăŃi (printre ele şi poşta română) care se ocupă de difuzarea publicaŃiilor până în cele mai îndepărtate colŃuri ale Ńării.

Aflată la confluenŃa a două principale fluxuri informaŃionale, orice instituŃie de presă (şi în mod deosebit cea cu apariŃie cotidiană) depune eforturi considerabile pentru a face faŃă, pe de o parte, informaŃiilor venite de la aparatul mondial şi naŃional la care, de regulă, se află conectată iar, pe de altă parte, pentru a putea „absorbi” informaŃiile furnizate de pro-priul său corp redacŃional. Imaginea zilei de ieri şi anticiparea celei de mâine devin, în aceste împrejurări, cea mai elocventă dovadă a capacită-Ńii jurnalistice, a valorii demersului publicistic al unui cotidian, de pildă, care reuşeşte să selecteze în paginile lui evenimentele, întâmplările, faptele cu adevărat semnificative venite pe filiera celor două fluxuri informaŃionale şi să contribuie la formarea şi impunerea unor opinii. Politica editorială a fiecărei publicaŃii e răspunzătoare de modul în care e aleasă, prelucrată şi lăsată să circule apoi informaŃia venită la redacŃie. Tot ea determină viziunea unitară care domină ulterioarele apariŃii ale oricărei publicaŃii, număr de număr, viziune care pune în evidenŃă specificul ei în ceea ce priveşte structura tematică precum şi cea grafică. Pe această cale se formează şi se consolidează prestigiul şi autoritatea mijloacelor de comunicare, producŃia lor publicistică devine credibilă şi tocmai de aceea ajunge să fie receptată şi validată de marele public. Acesta caută şi apre-ciază informaŃia obiectivă, atent verificată, după cum e impresionat de spiritul critic al ziaristului, de imparŃialitatea opiniei sale, de încercarea lui de a afla şi a comunica adevărul în orice împrejurare. Numai pe o aseme-nea cale se poate evita ştirbirea autorităŃii şi a credibilităŃii unei publicaŃii.

Asigurarea obiectivitătii ziarului, a consecvenŃei politicii sale infor-maŃionale în exprimarea opiniilor, menŃinerea fermităŃii în apărarea unor puncte de vedere, în asigurarea unităŃii de gândire şi acŃiune, în apărarea secretelor de stat, dar şi a celor strict redacŃionale, impun fiecărei redacŃii un anumit circuit al textelor publicistice şi al ilustraŃiilor. Orice redacŃie dispune de instanŃe de decizie (şefii de departamente, redactorii şefi adjuncŃi, secretarul general de redacŃie, redactorul şef) care trebuie să-şi exprime acordul sau, după caz, dezacordul faŃă de producŃia redacŃională. În funcŃie de gradul de responsabilitate ce-i revine fiecărei instanŃe în parte, se poate aprecia oportunitatea publicării unui text, a unei informaŃii sau a unei anumite opinii. Totodată, datorită aceluiaşi mecanism al răspunderilor profesionale, producŃia publicistică a ziarului poate evita repetările, inconsecvenŃele editoriale.

118

Textele şi ilustraŃiile au întotdeauna un anumit parcurs, bine definit, în cadrul „fluxului tehnologic” redacŃional. Se asigură, de altfel, şi în acest mod, coerenŃa politicii editoriale a fiecărei publicaŃii, se obŃine şi se menŃine o anumită dinamică a activităŃii redacŃionale, precum şi a celei publicistice, sunt puse în evidenŃă principiile care guvernează şi dau viaŃă stilului, libertăŃii creaŃiei jurnalistice, respectului pentru orientarea publicaŃiei, faŃă de autoritatea celor investiŃi să le garanteze. Orice redacŃie este o unitate organizatorică, politică şi profesională, care se exprimă unitar prin intermediul propriei sale producŃii jurnalistice, însă, niciodată, uniform. În vederea obŃinerii convergenŃei eforturilor gazetăreşti, publicaŃiile apelează, în general, la aceleaşi norme şi principii profesionale şi deontologice. Ceea ce nu înseamnă, însă, standardizarea creaŃiei jurnalistice, ci, dimpotrivă, asigurarea deplinei libertăŃi a spiritului de iniŃiativă. Gazetarul este o fiinŃă mereu neliniştită, curioasă, inventivă, liberă, conştientă de rostul, importanŃa şi responsabilitatea ei socială, dar şi de investiŃia de creativitate pe care i-o cere atingerea profesionalismului în domeniul său de activitate.

Ultima instanŃă redacŃională de decizie unde ajunge întreaga producŃie publicistică este secretariatul de redacŃie. Aici, articolele de diverse genuri publicistice şi pe teme dintre cele mai diferite, titlurile lor, ilustraŃiile devin, datorită intervenŃiei secretarului de redacŃie, pagină de ziar, ceea ce înseamnă, până la urmă, operă jurnalistică. Ceea ce se obŃine pe această cale se datorează unei strategii publicistice gândită în funcŃie de un anumit program editorial care devine prin intervenŃia compartimentului secretarial un mesaj mediatic bine articulat, convingător şi credibil. Secretarul de redacŃie devine, din acest moment, „personajul” cel mai important al redacŃiei, omul care e capabil „să-şi scrie pagina sa”, cu ajutorul „uneltelor” tehnice şi jurnalistice, care-i stau la dispoziŃie. De altfel, „tainele” unui secretar de redacŃie ar trebui să fie cunoscute de fiecare gazetar în parte. În felul acesta, orice articol s-ar redacta şi din perspectiva viitoarei lui structuri secretariale. Se va lua în consideraŃie, de pildă, un anumit loc‚ pe care îl va avea în schema grafică, un anumit spaŃiu de care va beneficia, o anumită literă pentru titlu, eventual, o anumită schemă a folosirii intertitlurilor. „Pentru a fi un gazetar complet, e nevoie să cunoşti profund tainele paginării, care înseamnă, de fapt, prezentarea grafică a ideilor. A da un titlu, a alege o fotografie, a prezenta un text are o importanŃă determinantă. Alegerea unui caracter de literă în locul altuia, poziŃia în pagină a unui titlu, legarea sa armonioasă cu celelalte componente ale unei pagini cer nu numai capacitate şi competenŃă

119

organizatorică în tipografie, ci şi cunoştinŃe de psihologie, de sociologie, de tehnică a informaŃiei, de arhitectură” (Mario Lenzi – DicŃionar de jurnalism).

Gramatica ziaristică apelează, aşadar, la un limbaj specific a cărui forŃă provine din însumarea a două componente, deopotrivă de importante şi cu un impact comparabil şi sensibil egal asupra cititorului: cea lingvistică (textul de presă în sine) şi cea nonling-vistică (dimensiunea şi culoarea literei, poziŃionarea şi dimensiunea textului, „arhitectura” şi structura titlurilor, alternanŃa spaŃiilor albe cu cele negre (adică ocupate de texte, fotografiile, intensitatea culorii sau a rasterelor etc.). Secretarul de redacŃie, convins că şi limbajul graficii poate exprima la fel de concludent un mesaj jurnalistic, la fel ca şi un text sau o fotografie, apelează, de regulă, la cele două „limbaje” pentru a împlini o operă ziaristică reprezentată de fiecare nouă apariŃie a publicaŃiei la care lucrează. De aceea, cred că e îndrituit să se plece de la premisa că redacŃia, sau altfel spus, colectivul redacŃional este autorul colectiv al mesajului ziaristic, realizat prin texte şi fotografii (ilustraŃii), iar secretariatele de redacŃie sunt creatoarele mesajelor prin contexte. Realitatea este că valoarea unui text de presă, puterea impactului său asupra cititorilor, arareori, se datorează numai propriei sale prezenŃe într-o anumită publicaŃie. În fapt, un articol nu circulă în manuscris şi nici în şpalturi (printuri, atunci când e vorba de existenŃa calculatoarelor) separate. „Este indiscutabil că întreaga politică redacŃională trebuie să-şi găsească expresia sa, bună, rea, în punerea în pagină” (Harold Evans, redactor şef Sunday Times). El îşi află justificarea, întreaga expresivitate şi putere de convingere o dată cu dispunerea într-o anumită pagină a publicaŃiei, în cadrul paginii într-o anumită rubrică şi, de asemenea, chiar în aceeaşi pagină, într-o anumită zonă, care şi ea, la rându-i, poate să semnifice importanŃa ce i-a fost conferită de secretarul de redacŃie şi de editorii ziarului în strategia publicistică a numărului. În felul acesta, fiecare text (articol) se integrează unui anumit context, se plasează într-o anumită vecinătate, care-l influenŃează şi pe care, la rândul său, o determină, o condiŃionează, de obicei, potenŃându-i sensul şi semnificaŃiile. „Pune-rea în pagină nu e o chestiune de ambalaj, ea face parte integrantă din produs… Punerea în pagină a unui ziar e o formă sistematică de comunicare a ideilor şi nu o formă grafică a expresiei libere” (Harold Evans, redactor şef Sunday Times).

RelaŃia dintre text şi context este, în cazul operei ziaristice, de o mare complexitate. ÎnŃeleasă în toată subtilitatea ei de către adevăraŃii

120

profesionişti ai editării ziarelor, de către secretarii de redacŃie, ajută textele de presă „să se exprime” mai percutant şi mai expresiv. De fapt, există un anumit grad de compatibilitate între publicaŃia ca atare şi textele pe care le conŃine. Nu orice text poate să-şi găsească locul în orice publicaŃie. O cronică teatrală sau una muzicală, de pildă, cu greu şi-ar imagina cineva că ar pute fi publicată într-un ziar de sport (el fiind contextul). De fapt, nici autorii textelor publicistice nu acceptă să-şi încredinŃeze creaŃiile lor publicaŃiilor ale căror programe editoriale nu rimează cu ideile susŃinute şi argumentate de articolele pe care le semnează.

La rândul ei fiecare pagină a unei publicaŃii (de informare generală sau specializată) are un anumit specific tematic, adică propune un anumit context care, evident, nu va accepta decât texte care se circumscriu acestuia. Nici din perspectiva genurilor publicistice nu putem proceda într-un alt mod, deoarece aceeaşi pagină nu va putea conŃine acelaşi gen de articole (de ex. numai interviuri sau numai anchete). În funcŃie de aceste contexte se distribuie textele şi ilustraŃiile în ziare. În cadrul acestor contexte, prin procedee specifice (titluri, amplasament, ierarhizare ş.a.) se pun în valoare sau, dimpotrivă, se minimalizează unele producŃii jurnalistice. Tot prin asemenea contexte se ajunge la un proces de comunicare exprimat prin creaŃia jurnalistică respectivă alcătuită fie numai din text, fie numai din ilustraŃie sau din îmbinarea celor două. De asemenea, un context poate exprima un mesaj şi prin ceea ce nu cuprinde, adică prin omisiune.

În concluzie, să atragem atenŃia asupra faptului că secretariatele de redacŃie au capacitatea de a crea contexte, care sunt, în esenŃă, un limbaj specific jurnalistic, posedând o mare capacitate expresivă şi care are şi virtutea de a exprima un mesaj mediatic tot atât de limpede şi de pregnant ca şi un text de sine stătător. De asemenea, secretariatele de redacŃie sunt cele care prin contextele publicistice create determină forma şi structura grafică a publicaŃiilor, imprimându-le o personalitate distinctă. În sfârşit, ar mai trebui remarcat faptul că e o adevărată artă, dar şi o ştiinŃă să se reuşească „vizualizarea” ideilor publicistice sau, altfel spus, să existe capacitatea de a „scrie” prin intermediul graficii de presă mesajul pe care publicaŃiile scontează să-l transmită prin ceea se numeşte şi însemnă discurs publicistic.

121

ŞedinŃa de sumar

Pentru a înŃelege rostul şi importanŃa în economia vieŃii şi activităŃii

redacŃionale, în efortul colectiv şi permanent generat de conceperea şi elaborarea unei publicaŃii (ce poate fi un cotidian, dar tot atât de bine şi un săptămânal ori un lunar sau chiar o apariŃie cu frecvenŃă sezonieră: vară-toamnă, iarnă-primăvară, precum şi cu un specific tematic oscilând între o informare generală a cititorilor şi o alta de strictă specialitate), se impun câteva observaŃii preliminare legate de statutul pe care îl are, îndeobşte, ceea ce numim şedinŃă de sumar.

În literatura de specialitate, poate chiar şi în limbajul curent al unor profesionişti ai presei scrise, un asemenea moment, de fapt, un gen de „summit” (întrunire) redacŃional, cunoaşte diferite denumiri. Astfel, se vorbeşte, de asemenea, de „şedinŃa de machetă” sau de „conferinŃa redacŃională”. În esenŃă, indiferent de numele sub care e cunoscut momentul la care ne referim, semnificaŃia este aceeaşi: preocuparea pentru punerea la punct a structurii tematice şi grafice a fiecărei apariŃii a unei publicaŃii. Dacă încercăm, totuşi, o delimitare foarte nuanŃată a termenilor în discuŃie, putem evidenŃia unele diferenŃe între sensuri, primul, de pildă, semnifică definitivarea sumarului propriu-zis al ziarului sau al revistei în lucru, al doilea are acelaşi scop dar insistă pe aspectul arhitectural al paginilor publicaŃiei. În ceea ce priveşte conceptul de „conferinŃă redacŃională”, „trebuie avut în vedere că el subînŃelege principalele tipuri de reuniuni redacŃionale de lucru, al căror obiect este corelarea planurilor şi acŃiunilor concrete, specifice activităŃii de presă, conceperea, elaborarea şi definitivarea machetei, formularea unor decizii privind coerenŃa fluxului de muncă”51.

Ce de-a treia denumire nu concordă, în general, cu atmosfera şi genul de relaŃii existente într-o redacŃie, pe de o parte, iar, pe de altă parte, înŃelesul ei este mult mai larg, referindu-se şi la reunirea

51 Mircea Ichim, Secretariatul de redacŃie, ed. cit., p. 36.

122

principalilor factori de decizie din cadrul redacŃiei, care au ca principal scop discutarea structurii numărului „la zi” (în cazul unui cotidian), dar şi la preocuparea aceloraşi pentru schiŃarea sumarului viitoarelor apariŃii, apoi, pentru punerea la punct a unei strategii editoriale pentru un anumit interval de timp, precum şi pentru analizarea unor probleme administrative, organizatorice, financiare, în general manageriale.

Cei care folosesc sintagma „conferinŃă redacŃională”, în special teoreticieni ai presei, sunt de părere că ar trebui privită din două unghiuri diferite, de unde şi denumirea de:

- periodică al cărei obiectiv este alcătuirea sumarelor şi stabilirea strategiei redacŃionale pentru o anumită perioadă de timp;

- cotidiană, menită să se ocupe numai de definitivarea sumarului la zi.

Presa românească foloseşte însă curent termenul „şedinŃă de sumar” şi, mai rar, pe acela de „şedinŃă de machetă”. Respectând tradiŃia presei noastre, cred că trebuie acceptat termenul de „şedinŃă de sumar” pentru a pune în evidenŃă un moment extrem de important pentru existenŃa oricărei publicaŃii, un moment în care creativitatea jurnalistică legată de pregătirea viitoarei apariŃii are, de regulă, o marcată pregnanŃă. „ŞedinŃa de sumar” poate fi considerată puntea de legătură, prilejul de reglare, de conjuncŃie dintre discursul publicistic şi discursul (sinteza) secretarial. ImportanŃa unui asemenea moment, trăsăturile care-l particularizează în cadrul activităŃii redacŃionale curente sunt puse, cu precădere, în evidenŃă în cazul unui cotidian, care rămâne piatra de încercare pentru profesionalis-mul oricărei echipe de jurnalişti. Poate şi de aceea unii analişti au numit ziarul „un miracol cotidian”.

De altfel, nu există nici o exagerare atunci când se vorbeşte despre faptul că presa scrisă (şi, îndeosebi, presa cotidiană), în pofida concuren-Ńei teribile pe care i-o face sistemul audiovizualului (posturile de radio şi de televiziune), rămâne reprezentanta mass-media cea mai respectată şi cea mai influentă din perspectiva impactului informaŃional exercitat, precum şi a puterii de influenŃare a cititorilor. De aceea, poate fi acceptată părerea lui Jacques Fauvet de la „Le Monde” care observa: „A şti să stăpâneşti mijloacele de informaŃie, a avea o atitudine critică în ce le priveşte, aceasta este ceea ce îŃi oferă posibilitatea de a fi mai bine informat şi de a obŃine cel mai mare câştig. Un cititor care înŃelege procesul de fabricare a unui ziar, care ştie să analizeze un articol, să compare diversele surse…va fi foarte exigent…Presa scrisă rămâne astăzi singurul garant al pluralismului de opinii. O democraŃie nu poate exista

123

fără o presă într-adevăr liberă, independentă faŃă de puterea banului şi de aceea a statului şi rămânând suficient de diversă pentru a face loc tuturor curentelor de idei. EducaŃia cetăŃeanului şi libertatea lui depind astăzi de capacitatea sa de a face faŃă avalanşei de informaŃii pe care le receptează”.

Ce este şedinŃa de sumar? Este reunirea, într-un anumit moment al zilei, a principalilor

factori de decizie din cadrul publicaŃiei. Sau, mai plastic spus, aşa cum a gândit-o teoreticianul englez, W. Roy Nash, convocarea „cabinetului restrâns al «guvernului» ziarului”. Cu acest prilej „se iau deciziile politice, se schiŃează forma esenŃială şi stilul ziarului din fiecare zi”, precizează acelaşi.

Unde are loc întrunirea? De regulă, în biroul redactorului şef sau al directorului. Reunirea,

sub conducerea principalului factor de decizie din cadrul publicaŃiei, sub autoritatea conducătorului profesional al redacŃiei, dovedeşte din plin importanŃa cu totul specială ce îi este conferită acestui moment în activitatea curentă a echipei redacŃionale. Convocarea acestui „summit” s-ar putea spune că reprezintă pentru redacŃia unui cotidian, îndeosebi, un adevărat ritual profesional, pentru care toŃi cei care, de drept şi în mod obişnuit, participă, se pregătesc atent şi, s-ar putea spune, chiar special.

Cine participă? Principalii factori de decizie ai publicaŃiei: directorul, redactorul şef,

redactorii şefi adjuncŃi, secretarul general de redacŃie, şefii de departamente, responsabilul paginii externe la zi, un reprezentant al fotoreporterilor şi „probabil unul sau doi corespondenŃi speciali care au legătură cu vreunul din marile evenimente anticipate în ziua respectivă”52. (W. Roy, Nash, Ziaristica, vol. 3, pag. 5). Lor li se alătură alte două „personaje” care au roluri extrem de importante în efortul de concepere a numărului la care se lucrează. E cazul secretarului de redacŃie (sau a secretarilor de redacŃie, acolo unde sunt asemenea situaŃii) şi responsa-bilul de număr (dacă el nu este cumva unul dintre membrii staffului re-dacŃional). De asemenea, în funcŃie de discuŃiile care se poartă şi de cerin-Ńele numărului „la zi”, pe parcursul şedinŃei pot fi chemaŃi şi consultaŃi diverşi alŃi reprezentanŃi ai redacŃiei.

Trebuie spus că responsabilitatea apariŃiei fiecărui număr al unei publicaŃii (cotidian, îndeosebi) aparŃine, de regulă, unei echipe de serviciu. Ea este alcătuită din responsabilul echipei şi secretarul de

52 W. Roy, Nash, Ziaristica, vol.3, p. 5.

124

redacŃie (pe care i-am amintit deja) şi completată cu un membru al echipei redacŃionale (prin rotaŃie), care se numeşte acum „cap (minte) limpede” şi care are rolul de a parcurge cu „ochi” şi „simŃ” politic, juridic, logic, deontologic, lingvistic-gramatical şi, chiar, grafic şi estetic, întreaga publicaŃie, înainte de a fi tipărită. O asemenea lectură-specializată nu se face, de obicei, doar în faza finală a ziarului, ci se desfăşoară treptat, pe măsură ce, tehnic vorbind, procesul de elaborare a ziarului înaintează. În sfârşit, echipa de serviciu se sprijină şi pe formaŃia de corectori ai publicaŃiei, alcătuită din cel puŃin doi-patru corectori. O ultimă precizare: echipa de serviciu îşi desfăşoară activitatea, în paralel cu fluxul obişnuit redacŃional, păstrându-şi un statut de independenŃă datorită obligaŃiilor profesionale stricte şi urgente pe care le are de rezolvat.

La ce oră este convocată şedinŃa de sumar? În funcŃie de obiceiul „casei”, o asemenea întâlnire a factorilor de

decizie este fixată, în cele mai multe redacŃii, în preajma prânzului (între orele 12-14). Sunt, însă, şi redacŃii unde dimineaŃa, aproximativ la prima oră a programului (9,30-10), stafful e convocat pentru o scurtă discuŃie legată de inventarierea principalelor evenimente ale zilei şi de stabilirea responsabilităŃilor membrilor corpului de ziarişti. ŞedinŃa din preajma prânzului, care urmează, definitivează structura ediŃiei respective.

Există şi alte situaŃii. Şi anume, şedinŃa de dimineaŃă e urmată „în jurul orei cinci după-amiază de o a doua, mai rapidă”. Cu acest prilej, eforturile „se concentrează asupra unor detalii tehnice, foarte precise. Şefii de sectoare şi-au revizuit planurile şi acum pot raporta cum au pus în aplicare ideile discutate la şedinŃa de dimineaŃă53” (W. Roy, Nash, op. cit., pag. 8).

Realitatea este că diferenŃele care apar se datorează, pe de o parte, stilului de conducere adoptat de o redacŃie sau alta, tradiŃiei pe care o are, dar, pe de altă parte, orei de apariŃie a publicaŃiei. Activitatea curentă, suc-cesiunea evenimentelor, presiunea timpului care precipită, în mod obiş-nuit, finalizarea numărului aflat în lucru, au impus unor conduceri redac-Ńionale, mai dinamice, mai puŃin „tradiŃionaliste”, în sensul respectării cu rigurozitate a tuturor etapelor procesului de concepere şi elaborare a pro-priei lor publicaŃii, finalizarea ei „din mişcare”, prin consultări între facto-rii de decizie, ceea ce determină, până la urmă, stabilirea tuturor elemen-telor strategice doar cu prilejul şedinŃei de sumar de la mijlocul zilei.

53 W. Roy, Nash, op. cit., p.8.

125

Etapele şedinŃei de sumar şi conŃinutul lor

O asemenea „întâlnire” a fost omologată de toŃi cei care se preocupă de fenomenul presei scrise (în calitate de teoreticieni sau doar de practicieni) drept un moment de maximă importanŃă în activitatea curentă a oricărei redacŃii. De fapt, cu acest prilej şi în acest cadru se naşte, număr de număr, ziarul, amprenta pe care o va purta (atât din perspectiva conŃinutului, cât şi din aceea a aspectului grafic) fiind pusă şi generată de „clipa de inspiraŃie” a factorilor de decizie chemaŃi să-şi dovedească profesionalismul cu un asemenea prilej.

ŞedinŃa de sumar se desfăşoară în doi timpi: – În primul rând, se realizează o „anchetă” a numărului apărut

dimineaŃa. Cu acest prilej se analizează comparativ cu celelalte publicaŃii (cotidiane) ce informaŃii au fost selectate, cum au fost prezentate şi tratate jurnalistic şi secretarial, cum au fost paginate, sub ce formă grafică au apărut, ce titluri au avut. Alături de ştirile propriu-zise, se analizează tematica abordată de întregul număr, spaŃiul acordat unora dintre subiecte, oportunitatea apariŃiei lor. Profitând de acest moment, ca şi de întreaga desfăşurare a întâlnirii, redactorul şef urmăreşte ca prin observaŃiile făcute, prin aprecierile sau, dimpotrivă, prin criticile aduse, să impună şi să menŃină un anumit stil publicaŃiei pe care o conduce, stil ce urmăreşte să confere unicitate şi personali-tate distinctă în peisajul presei la un moment dat. „ConferinŃa redacŃio-nală (şedinŃa de sumar, n.n.) este principalul canal prin care directi-vele şi dorinŃele redactorului şef devin cunoscute. Ea este, cum remar-ca odată un ziarist, «o dictatură binevoitoare în acŃiune». Sau, având în vedere sensul nedorit al cuvântului „dictatură”, s-ar putea spune că această conferinŃă redacŃională echivalează cu (o) conferinŃă Ńinută de căpitanul unui vas ofiŃerilor săi54”

– Al doilea timp al şedinŃei este dedicat definitivării sumarului şi chiar schiŃării machetei numărului „la zi” (adică a structurii grafice, a arhitecturii fiecărei pagini în parte şi, totodată, a întregii ediŃii la care se lucrează). Tocmai de aceea, se spune că şedinŃa de sumar solicită în cel mai înalt grad capacitatea de decizie a celor prezenŃi, responsabilitatea şi profesionalismul lor şi, nu în ultimul rând, fantezia şi creativitatea lor jurnalistică, pentru determinarea fizionomiei numărului la zi. Se poate afirma chiar, că având menirea de a stabili modalităŃile de ordin tactic ale viitoarei apariŃii, ale felului în care vor fi reflectate evenimentele care

54 W. Roy, Nash, op. cit., p.6.

126

marchează societatea la un moment dat, şedinŃa de sumar constituie cel mai important act al zilei în ceea ce priveşte „creaŃia ziaristică”.

Cu prilejul şedinŃei de sumar, prin discuŃii, de cele mai multe ori deosebit de animate, se face o trecere în revistă a principalelor evenimente anunŃate, precum şi a celor probabile şi despre care se crede că ar fi bine să fie „prinse” în numărul la zi. Se dezbate şi se caută consensul în vederea punctului de vedere ce urmează să fie adoptat, evident, sub o formă sau alta publicistică, faŃă de un anumit eveniment politic (aflat în derulare sau care urmează să se desfăşoare), faŃă de un fapt social anume sau de o manifestare cu impact profund asupra politicii interne sau externe a statului.

Momentul poate fi folositor şi pentru secretarul de redacŃie, pe care treburile şi obligaŃiile profesionale îl obligă să stea numai în redacŃie şi care are acum ocazia să înŃeleagă unele subtilităŃi ale evenimentelor politice analizate, să realizeze gradul lor de importanŃă pentru publicaŃia la care lucrează sau, chiar, să afle câte ceva despre unele ecouri avute de articolele, care au apărut în numerele precedente, asupra cititorilor. „La gazetele săptămânale, conferinŃa redacŃională (şedinŃa de sumar, n.n.) (care se întruneşte, de regulă, în ziua ce precede apariŃia publicaŃiei) discută ultimele probleme legate de editarea numărului aflat în tipografie, cât şi sumarul numărului viitor. La ziarele unde conferinŃele redacŃionale nu au frecvenŃă zilnică, secretarul de redacŃie are obligaŃia de a reconsidera sumarul pregătit, actualizându-l cu ultimele imperative formulate de organul editor prin intermediul redactorului şef”55.

De obicei, secretarul de redacŃie vine la şedinŃa de sumar cu mapa numărului la zi. Faptul denotă că nici o viitoare apariŃie a unei publicaŃii nu „pleacă” şi nu se concepe de la zero. Cu alte cuvinte, sunt luate în calcul, mai întâi, de către secretarul de redacŃie, apoi de ceilalŃi factori de decizie, cel puŃin în principiu, şi, într-o primă formă, unele elemente aflate deja în portofoliul redacŃional (rezerva de articole şi alte materiale publicistice) care pot facilita structurarea noului număr. În acest context, se poate spune că mapa adusă de secretarul de redacŃie conŃine: 1. Materialele de mică şi mare publicitate a căror dispunere în economia publicaŃiei (pe pagini) este cunoscută deja graŃie existenŃei, în derulare, a unor contracte încheiate între diferite instituŃii, firme, persoane particulare şi publicaŃia respectivă; 2. InformaŃii de rutină (programe radio şi tv,

55 Mircea Ichim, Secretariatul de redacŃie, ed. cit., p. 38.

127

repertoriul şi orele de desfăşurare a unor spectacole: teatru, film, concerte; orarul magazinelor, anunŃuri privind restricŃii de circulaŃie, întreruperea furnizării gazelor, a apei calde sau reci etc.; informaŃii financiare şi bursiere, buletinul meteo, numere de telefon de la PoliŃie, Salvare, horoscop etc.); 3. Se are în vedere, apoi, structura fiecărei pagini în parte, care a fost stabilită o dată cu apariŃia primului număr al publicaŃiei în lucru. De regulă, ziarele de informare generală au, aproape toate, cam aceeaşi sferă tematică şi, în consecinŃă, şi paginile lor sunt structurate cam în acelaşi fel: politică (internă şi externă), economie, social, cultural, divertisment etc. Individualizarea şi diferenŃierea lor de la o publicaŃie la alta se realizează prin titlurile de pagină stabilite de redacŃii, unele dintre ele dovedind o originalitate căutată cu insistenŃă, teoretic, pentru evitarea locului comun, şocarea şi atragerea, în acest fel, a cititorului. Astfel, problemele sociale grupate, în cazul majorităŃii publicaŃiilor, sub genericul „Societate”, la ziarul „NaŃional”, de pildă, sunt grupate sub titlul „ViaŃa noastră cea de toate zilele” sau „Se întâmplă în România” etc.

Dincolo de o asemenea „specializare”, redacŃiile practică un sistem mult mai diferenŃiat de structurare tematică a paginilor, imaginaŃia jucând şi aici un rol determinant. În acest sens, de un mare ajutor ne sunt doi specialişti nemŃi, Peter Brielmaier şi Eberhard Wolf, care au inventariat tipurile de pagini la care de obicei apelează presa:

– Prima pagină se mai numeşte şi pagina de titlu. ConŃinutul ei s-a diversificat foarte mult, de-a lungul timpului, fiind foarte sensibilă faŃă de interesul cititorilor. „Din punct de vedere formal, pagina de titlu a multor ziare s-a transformat într-un fel de cuprins. Pagina de titlu este, parŃial, organizată ca o „vitrină”. Drept urmare, ea conŃine numeroase indicaŃii care anunŃă articolele detaliate din interior”56.

Autorii sunt de părere că s-a renunŃat astfel la începerea unui articol în prima pagină, continuarea lui fiind în corpul ziarului. Trebuie spus că presa românească apelează în mod curent la o asemenea manieră de paginaŃie. În orice caz, rolul ei se dovedeşte a fi deosebit de important, având menirea de a oferi cititorilor o sinteză a informaŃiilor despre cele mai discutate şi disputate evenimente ale zilei precedente.

– Paginile de opinii şi comentarii. Presa românească apelează mai rar la asemenea structuri, cu excepŃia câtorva publicaŃii care şi ele

56 Peter Brielmaier, Eberhard Wolf, Ghid de tehnoredactare, Editura Polirom, Iaşi, 1999, p. 70.

128

au făcut-o cu titlu de încercare („Curentul” sau „România liberă”). PrezenŃa unor asemenea pagini, mai ales în cazul unui cotidian, înseamnă şi asumarea unor dezavantaje deloc de neglijat: o cantitate prea mare de text, tendinŃă pronunŃată spre articole teoretice, lipsa ilustraŃiilor. Secretariatele de redacŃie încearcă, uneori, să evite asemenea situaŃii prin plasarea unor caricaturi ca un fel de „comentariu desenat”, imagini foto ale autorilor articolelor, decuparea unor articole-ecouri apărute în alte publicaŃii, publicarea unor fragmente din scrisorile primite la redacŃie. „Pe lângă comentarii, caricatură şi portret, cititorul mai are la dispoziŃie analize, ecouri din presă şi glosare, ca elemente caracteristice pentru o pagină de opinii”57.

– Pagina tematică, pagina specială. Există situaŃii în care publicaŃiile pot acorda o atenŃie deosebită unei anumite probleme politice, sociale, culturale sau economice. În asemenea cazuri, se consi-deră oportun ca tema respectivă, de mare interes şi de acută actualitate, să fie tratată „monografic”. Se oferă, în acest mod, cititorilor, posibili-tatea de a înŃelege, pe de o parte, „istoria” şi sensurile temei respective iar, pe de altă parte, punctul de vedere pe care îl acreditează, în situaŃia respectivă, publicaŃia. Deoarece, momentele când se apelează la aseme-nea structură publicistică sunt destul de rare, pagina care rezultă se mai numeşte şi pagină specială. Şi în acest caz, apar dificultăŃi în ceea ce priveşte asigurarea structurii grafice a paginilor de acest gen. De aceea, se apelează la folosirea subtitlurilor (intertitlurilor), la alegerea şi plasarea unor fotografii interesante, sau chiar la divizarea temei centrale în teme conexe, subordonate, ceea ce poate contribui la sporirea dinamismului şi grafic şi tematic al paginii.

– Pagina de ştiri. Ar trebui să nu lipsească, în eventualitatea că nu se încearcă secretarial rezolvarea, prin apelarea la rubrici separate în cadrul fiecărei pagini în parte, a livrării informaŃiilor „de ultimă oră”. Prin caracterul lor extrem de diversificat, asemenea pagini ridică serioase dificultăŃi în ceea ce priveşte asigurarea coerenŃei şi unităŃii publicistice.

– Pagina de informaŃii utile. Este, în general, extrem de căutată de către cititori. Ca şi precedenta pune probleme dificile secretariatelor de redacŃie în încercarea lor de structurare şi prezentare într-o formă gazetărească a ofertei publicistice a publicaŃiei respective.

57 P. Brielmaier, E. Wolf, op. cit., p. 73.

129

– Pagina cititorilor. Din păcate, destul de rar sunt prezente asemenea structuri publicistice. Deşi prezenŃa lor are un mare impact asupra publicului Ńintă. Cu ajutorul unor asemenea pagini s-ar putea menŃine mult mai direct contactul cu cititorii, s-ar putea sonda opinia lor (despre tematica publicaŃiei, despre felul în care sunt tratate jurnalistic temele abordate, s-ar putea recepta unele sugestii tematice), ar fi şi o cale de sporire a credibilităŃii publicaŃiei prin dialogul care s-ar purta cu cititorii şi, care ar fi convinşi, având şi dovezi, că părerea lor contează, fiind luată, atunci când e cazul, în consideraŃie. În acest sens, secretariatele de redacŃie trebuie să manifeste multă atenŃie atunci când sunt „vizualizate” unele fragmente extrase din scrisorile primite la redacŃie de la cititori. De aceea, nu trebuie să apară diferenŃe de tratament grafic (să nu fie deosebire între mărimea titlurilor, a corpurilor de literă, să nu alterneze sublinierile cu lipsa lor sau să se apeleze preferenŃial la folosirea unor artificii tehnice) între fragmentele alese şi grupate, apoi, în pagina respectivă.

– Pagina mozaic. Destul de frecvent prezentă în structurile diverselor publicaŃii. Ea are, de regulă, un dublu rol. Pe de o parte, de informare (conŃine rezultatele unor concursuri, prognoza meteo), iar, pe de altă parte, de asigurare a divertismentului în cadrul publicaŃiei (benzi desenate, careuri, integrame, horoscop etc.).

– Pagina editorial (editorial page). Proprie, în special, publicaŃiilor americane. După RevoluŃie, în presa românească, nou apărutul cotidian „Curentul” a încercat să apeleze la construirea unor astfel de pagini, care conŃin mai multe editoriale (la americani nu sunt semnate) ce atacă subi-ecte diferite. În presa americană, asemenea pagini mai conŃin şi diverse scrisori adresate editorialiştilor şi chiar unele caricaturi. De asemenea, tot în spaŃiul publicistic american, „pagina editorial” este completată, de obi-cei, şi cu aşa numita pagină opusă ei (op-ed page) care conŃine tot articole pe teme politice, dar semnate. Cel două tipuri de pagini, aflate în interio-rul ziarului, asigură exprimarea unei diversităŃi de opinii asupra unor probleme politice de actualitate. (vezi în acest sens şi DicŃionarul de jur-nalism FundaŃia Rompres 1998, de Cr. F. Popescu şi R. Bâlbâie, pag. 47).

Indiferent de modul de structurare a publicaŃiei (a paginilor ei, număr de număr) un principiu trebuie să domine orice efort şi orice preocupare menite să contribuie la conceperea şi elaborarea publicaŃiilor. E nevoie să se mizeze pe continuitate nu numai în ceea ce priveşte menŃinerea principiilor tematice, ci, şi, în privinŃa liniei

130

grafice a paginilor. Este un „act” apreciat de cititori care caută coerenŃa şi claritatea mesajului publicistic.

De aceea, mapa adusă de secretarul de redacŃie la şedinŃa de sumar conŃine şi alte elemente importante:

- în cazul în care ziarul a publicat, în numărul precedent, prima parte a unui articol, a unei anchete, nu trebuie uitată continuarea;

- nu trebuie uitate, de asemenea, replicile sau diversele răspunsuri pe care ziarul are obligaŃia să le dea în urma unor sesizări primite la redacŃie fie din partea unor persoane fizice, fie din partea unor instituŃii;

- se va Ńine cont de răspunsurile unor instituŃii care au receptat semnalele critice ale ziarului;

- marcarea unor date memorabile ale istoriei culturale (de la sărbători religioase şi până la aniversarea sau comemorarea unor oameni de cultură, artă, ştiinŃă etc.);

- secretarul de redacŃie, ca şi restul participanŃilor la şedinŃa de sumar vor lua în calcul şi ceea ce au publicat ziarele concurente, pentru a evita să ofere cititorilor proprii informaŃii învechite sau cunoscute. În cazul în care sunt reluate informaŃii despre evenimente deja cunoscute să se facă aducându-se date noi menite să întregească înŃelegerea celor semnalate de celelalte publicaŃii;

- în sfârşit, secretarul de redacŃie aşează, în mapa adusă la şedinŃa de sumar, în funcŃie de structura paginilor numărului la zi, unele articole aflate deja în rezerva de materiale (numită şpek) deŃinută de secretariatele de redacŃie. Aici sunt stocate unele articole (anchete, interviuri, dezbateri, reportaje etc.) care nu-şi pierd importanŃa, oportunitatea şi interesul de la o zi la alta. Cu alte cuvinte, publicistic ele îşi pot menŃine prospeŃimea un interval de timp ceva mai îndelungat decât o informaŃie „la zi”.

Să mai reŃinem două observaŃii. Prima. Şpekul trebuie să conŃină, în permanenŃă, după ce s-au asigurat materialele care fac parte din numărul la zi, o recoltă publicistică pentru încă două apariŃii succesive ale publicaŃiei respective. A doua. DiscuŃiile purtate în finalul şedinŃei de sumar, între membrii echipei de conducere, se vor referi şi la menŃinerea sau, dimpotrivă, la renunŃarea la unele articole, care deşi aflate în şpek, dintr-un motiv sau altul, şi-au pierdut impor-tanŃa, apariŃia lor ne mai fiind oportună într-unul din numerele viitoare ale ziarului.

Aşadar, mapa adusă de secretarul de redacŃie propune staffului redacŃional un prim proiect (parŃial, însă) al numărului la zi. Urmează ca cei prezenŃi şi care reprezintă toate departamentele (secŃiile) redacŃiei să

131

susŃină, să completeze şi să amendeze proiectul în cauză. Momentul este, de regulă, destul de tensionat, mai întâi, pentru că de felul în care este gândită acum apariŃia noului număr depinde reuşita lui şi impactul asupra cititorilor. Şi, în al doilea rând, deoarece discuŃiile, purtate în jurul articolelor care urmează să „intre” în numărul la care se lucrează, iau de cele mai multe ori aspectul unor adevărate licitaŃii. Întotdeauna fiecare şef de departament susŃine prioritatea articolelor care provin din departamentul pe care îl coordonează şi de aceea se zbate să le asigure publicarea, în numele oportunităŃii şi a calităŃii lor publicistice.

ParticipanŃii la şedinŃa de sumar nu vor pierde din vedere la întocmirea sumarului să realizeze: acoperirea, sub raport publicistic, a ariei sociogeografice spre care se îndreaptă ziarul; asigurarea unei tematici diversificate şi a unei armonizări a genurilor jurnalistice în aşa fel încât să poată fi evitată atât subinformarea, cât şi suprainfor-marea cititorilor. Ambele tendinŃe pot ascunde, deopotrivă, prin exce-sul lor, atât manipularea cât şi intoxicarea marelui public.

Un fapt, de asemenea, de o mare importanŃă şi care preocupă pe toŃi cei aflaŃi la şedinŃa de sumar, este alegerea şi stabilirea ilustraŃiei (de la fotografiile pentru prima pagină, la imaginile ce urmează să le conŃină fiecare pagină în parte a ziarului şi până la alegerea diferitelor desene, scheme, tabele, hărŃi etc.), ce, în mod obişnuit, alcătuiesc structura iconografică a publicaŃiei. Realitatea este că mesajul global al unei publicaŃii vine din îmbinarea imaginii (a fotografiei, în special) cu titlurile articolelor, cu textele publicistice şi cu modul aşezării lor în pagină.

La aceeaşi şedinŃă de sumar, se stabileşte, de asemenea, tema editorialului şi, în cazul în care redacŃia are mai mulŃi editorialişti, se stabileşte şi care dintre ei va semna în numărul la zi. (ziarul „Adevărul” practică, în funcŃie de specializarea editorialiştilor alegerea temei şi a autorului ce urmează să semneze asemenea articole. Alte ziare publică editorialul sub aceeaşi semnătură, a redactorului şef sau a directorului, indiferent de tema abordată.

ŞedinŃa de sumar constituie şi prilejul de a se discuta şi de a se stabili, atunci când evenimentele o cer, ce informaŃii urmează să sosească la redacŃie, de la cine şi cam de ce spaŃiu vor beneficia.

Îndrituit să asigure aspectul grafic al ziarului în concordanŃă cu structura tematică a numărului şi cu valoarea publicistică a textelor, secretarul de redacŃie (de fapt, toŃi reprezentanŃii secretariatului prezenŃi la şedinŃa de sumar, inclusiv secretarul general de redacŃie) au obligaŃia de a

132

insista pentru prezenŃa unor articole mai concise. Din două motive. În primul rând, cititorul modern nu se simt atras de articolul prea extins (excepŃie fac doar publicaŃiile cu tentă teoretică, care se adresează, de obicei, unui cititor specializat) şi, în al doilea rând, pentru că un text masiv, un adevărat „deşert de plumb”, va pune mari şi complicate probleme de paginaŃie în economia ziarului, chiar şi atunci când unele artificii tehnice vor veni în ajutor. „Una din principalele tendinŃe este reducerea lungimii textului. Acest lucru se bazează pe rezultatele cercetării asupra publicului cititor, care arată că textele lungi sunt citite foarte rar până la capăt. Deoarece textele mai scurte înregistrează „cote de audienŃă” mai înalte, s-a ajuns la concluzia că în ziare trebuie evitată inserarea textelor mai lungi. Realizatorii speră astfel că cititorii vor „consuma” întreg materialul publicat…. Un cotidian îşi îndeplineşte sarcinile abia atunci când oferă, pe lângă o informaŃie rapidă şi ştiri succinte, şi un articol de fond detaliat. Dacă un cititor va găsi zilnic în ziarul său numai unul sau două articole mai lungi, el va rămâne ataşat de acest ziar. Textele scurte trebuie, bineînŃeles, să fie nu doar bine scrise, ci şi bine prelucrate vizual”58.

Nu altfel gândea un cunoscut publicistul francez, Jean Louis Servan-Schreiber, atunci când nota în cartea sa „Puterea de a informa”: „Principiul e simplu şi general. Efortul nu trebuie să-l facă cititorul ci, ziaristul care e dator să înveŃe să comprime, să clarifice, să-şi simplifice expunerea pentru a include tot în acest cadru restrâns, care-l îndeamnă pe cititor să se simtă atras, apoi să-şi amintească cu destul de multă precizie de ceea ce a citit şi a aflat; în sfârşit, să dispună de suficient timp pentru a reflecta asupra a ceea ce a aflat, a se pătrunde de informaŃiile dobândite, a gândi cu capul lui asupra lor, a proceda la un schimb de opinii cu vecinii, cu colegii săi, şi a-şi trage astfel, zi de zi, propria sa brazdă în ogorul cunoaşterii”.

Odată încheiată şedinŃa de sumar, structura numărului la zi dobân-deşte statut definitiv (tematic, în primul rând, şi, într-o bună măsură şi sub aspect grafic). Secretarul de redacŃie când aduce mapa numărului în lucru, propune şi o schiŃă a dispunerii (pe fiecare pagină în parte) a articolelor pe care le are deja pregătite pentru întocmirea sumarului, proiect care, în funcŃie de priorităŃile stabilite la şedinŃa de sumar, poate cunoaşte unele modificări, în funcŃie de derularea evenimentelor din ziua respectivă. Totuşi, sumarul stabilit sub presiunea necesităŃii de a reflecta unele

58 P. Brielmaier, E. Wolf, op. cit., p. 92.

133

evenimente (de natură politică sau socială) extrem de importante, poate suferi, până în momentul definitivării ediŃiei, modificări, în sensul renunŃării la unele informaŃii în favoarea altora de ultimă oră. Asemenea schimbări nu afectează, de regulă, decât prima sau ultima pagină, care rămân „deschise”, urmând a fi finalizate odată cu închiderea numărului. Pentru posibilele modificări, acordul îl dă responsabilul de număr care, şi el, uneori, îl consultă pe redactorul şef.

În sfârşit, în măsura în care timpul le-o îngăduie şi există şi temeiuri serioase, participanŃii la şedinŃa de sumar consacră ultima parte a întâlnirii punerii la punct a altor câteva chestiuni necesare bunei desfăşurări a vieŃii redacŃionale: se schiŃează, mai întâi, un preproiect al numărului viitor al publicaŃiei. Trebuie remarcat faptul că în gazetărie capacitatea de antici-pare a desfăşurării unor evenimente, obŃinerea cu prioritate şi în exclusivi-tate a informaŃiilor sunt elemente nu numai necesare „înfrângerii” concu-renŃei, ci şi argumente ale supravieŃuirii în marea şi diversa familie a mass-media; reunirea factorilor de conducere oferă, de asemenea, prilejul de a analiza, de a dezbate şi de a lua hotărâri privind problemele administrative şi organizatorice mai urgente ale redacŃiei, precum şi alte chestiuni manageriale care reclamă avizul tuturor factorilor de decizie.

EdiŃii

Majoritatea cotidianelor care au răspândire naŃională se tipăresc, în mod curent, în mai multe ediŃii. Deosebirea dintre ele (practica româ-nească în această privinŃă, în special, în tranziŃia pe care o parcurgem, cunoaşte imprimarea cu precădere a două ediŃii; unele ziare declară că au şi trei ediŃii) nu este, cu adevărat fundamentală. Ea se referă, de cele mai multe ori, la introducerea unor informaŃii de ultimă oră (comunicate speciale, rezultate ale finalizării unor evenimente urmărite de public în desfăşurarea lor, hotărâri de mare importanŃă ale principalelor instituŃii ale statului etc.).

Două sunt, totuşi, motivele principale ale publicării unor ediŃii succesive (fapt marcat printr-o precizare situată imediat sub titlul publicaŃiei). Mai întâi, ora limită la care trebuie încheiată prima ediŃie, oră care este în concordanŃă cu momentul plecării diferitelor mijloace de transport (trenuri, maşini, avioane) în Ńară. Tipărit la Bucureşti, ziarul care are o răspândire naŃională, nu va putea ajunge în mâna cititorilor din nordul Ńări, de pildă, dacă nu este expediat în cursul serii până la o anumită oră. Al doilea motiv, pe care l-am şi evidenŃiat

134

într-un fel, este publicarea ultimilor ştiri importante. Asupra lor, în ediŃia de a doua zi se poate reveni prin elemente de detaliu sau comentarii. În orice caz, a doua ediŃie este cea care urmează să fie difuzată în Capitală şi în zonele limitrofe acesteia, distanŃele putând fi acoperite relativ repede şi uşor.

În sfârşit, în condiŃii deosebite, generate de desfăşurarea unor evenimente excepŃionale, cu impact politic, social sau economic major asupra populaŃiei, publicaŃiile pot pregăti (în regim de maximă urgenŃă) ediŃii speciale, care nu se supun periodicităŃii lor curente şi, de regulă, nu au nici numărul de pagini obişnuit (drept exemple aş aminti apariŃia ziarului „Libertatea”, fost „InformaŃia Bucureştiului”, difuzat în primele ore ale RevoluŃiei din decembrie sau „Adevărul”, tipărit, în aceleaşi circumstanŃe şi, numit atunci „Scânteia poporului”).

Un fapt curent, un adevărat paradox al vieŃii jurnalistice este că, de fiecare dată, atunci când „ultima ediŃie a ieşit de sub tipar, pentru colectivul redacŃional ea este moartă încă de la naştere. Ştirile de astăzi reprezintă eforturile de ieri ale redacŃiei. Ştirile de mâine reprezintă vânatul care va fi urmărit astăzi. Textele de presă sunt o marfă nefinisată. Foarte rar un ziarist poate să considere că ceea ce a scris ieri este o operă desăvârşită, care rămâne în memoria oamenilor. Scrisul său poate fi – în lumina istoriei – obişnuit, nesemnificativ sau amuzant, bun pentru a-Ńi arunca pe el privirea şi a-l uita imediat. Dacă are noroc, articolele lui pot fi o mică verigă dintr-un lanŃ de acŃiuni care ajută societatea să se îndrepte spre o reformă dorită, spre un nou iluminism. Oricare ar fi efectul cuvintelor sale, care se ofilesc şi se îngălbenesc în colecŃii, preocuparea de totdeauna a ziaristului este ziua de astăzi”59.

Cu alte cuvinte, preocuparea pentru „numărul la zi” trebuie să constituie întotdeauna şi, în mod neabătut, expresia unei strategii redac-Ńionale şi a unei politici editoriale. ConsecvenŃa şi coerenŃa demersului, urmărite cu fiecare nouă apariŃie, menŃin şi consolidează credibilitatea şi prestigiul publicaŃiei.

59 W. Roy, Nash în „Ziaristica”, vol. 3, p. 13.

135

SECRETARIATUL DE REDACłIE – DEPARTAMENTUL SINTEZĂ AL PRESEI SCRISE. DISCURSUL SECRETARIAL

În orice redacŃie toate „firele” duc spre zona sau departamentul

ce poartă denumirea de „secretariatul de redacŃie”. S-ar putea spune chiar că aici se află un adevărat „loc geometric” al întregii activităŃi publicistice. De asemenea, aici se întâlnesc şi fuzionează, dând naştere la ceea ce numim „operă ziaristică”, cele două laturi indispensabile finalizării numărului „la zi” sau a ediŃiilor succesive ale oricărei publicaŃii. E vorba, pe de o parte, de discursul jurnalistic, adică de întreaga producŃie realizată de membrii echipei redacŃionale şi, pe de altă parte, de efortul de sinteză generat de armonizarea elementelor tehnice şi grafice, ce contribuie la „vizualizarea” textelor, titlurilor, ilustraŃiilor (fotografiilor) şi care determină, în final, personalitatea, originalitatea şi impactul publicaŃiei asupra propriilor cititori.

În jurul secretariatului de redacŃie gravitează, aşadar, tot ceea ce însemnă activitate jurnalistică. Acest departament conduce şi organizează „la zi” procesul de producŃie redacŃional. Cei de aici, secretarii de redacŃie, poartă responsabilitatea unui lucru de maximă importanŃă, convertirea mesajului redactat în mesaj imprimat, dând naştere la ceea ce însemnă discurs secretarial. În felul acesta, prin obligaŃiile profesionale pe care le au membrii acestui departament, secretariatul de redacŃie deŃine statutul de organ executiv în cadrul structurii organizatorice a oricărei instituŃii de presă. În esenŃă, poate fi considerat elementul motor al unui proces de creaŃie, care trebuie să fie mereu dinamic, să implice întreaga echipă redacŃională şi să se desfăşoare continuu şi coerent. „Conducerea ostilităŃilor” de către secretariatul de redacŃie, adică gestionarea întregului proces de „fabricare” a ziarului sau a oricărei publicaŃii este vitală, altfel, pagina de ziar, bunăoară, ar fi doar o juxtapunere de elemente disparate (texte, ilustraŃii, titluri). Se evidenŃiază, astfel, că operaŃiunea de ordonare pe care o exercită secretariatul de redacŃie este, în fapt, o activitate proprie creaŃiei de presă, care nu ignoră aspectul tehnic al activităŃii desfăşurate

136

aici, dar îl subordonează punerii în valoare a ideilor publicistice pe care le au articolele care sunt stocate (în şpek) în acest departament. „Cred că pentru ca o pagină, o ediŃie, un ziar, o publicaŃie să fie o reuşită…un ansamblu coerent, ordonat, ierarhizat, trebuie să existe privirea unui om de meserie, un perfect cunoscător al informaŃiilor care alcătuiesc pagina, ediŃia, publicaŃia, a unui om capabil să judece valoarea lor şi să tragă consecinŃele şi, care să aibă înŃelepciunea „de a scrie o pagină” aşa cum alŃii ştiu să scrie un articol”60.

Departamentul de secretariat de redacŃie este alcătuit din astfel de forŃe, adică din secretari de redacŃie, nişte adevăraŃi „oameni sinteză”, care coordonaŃi fiind de un secretar general de redacŃie, au menirea de a fi realizatorii procesului de editare a ziarelor, dar şi de susŃinere şi interpretare a politicii editoriale a publicaŃiilor, în calitate de colaboratori apropiaŃi, de „mână dreaptă” a redactorului şef. „Dacă se compară o publicaŃie cu un concert sau cu o reprezentaŃie teatrală, rolul secretarului de redacŃie e asemănător cu acela al şefului de orchestră sau al regizorului.” Şi pentru că, orice publicaŃie, adică orice instituŃie de presă este şi o unitate economică, putem considera că secretarul de redacŃie poate întruchipa şi poate dispune de atribuŃiile celui ce conduce activitatea de „planning” redacŃional (adică de programare în şi la timp a diferitelor etape ale procesului de „fabricare” a ziarului, de fixare a datelor şi chiar a orelor de predare a textelor şi a fotografiilor de către ziarişti sau de către secŃiile redacŃiei, iar în cazul revistelor, a zilelor de predare) şi, de cele ale şefului „dispatching-ului” (cu alte cuvinte, al organizării muncii de presă şi de şef al distribuŃiei).

SusŃin că această „coloană vertebrală” a redacŃiei, care este secretariatul de redacŃie, pe lângă faptul că are mari şi importante obligaŃii de natură executivă, este, totodată, şi un organ de legătură, un liant redacŃional:

1. În plan vertical, prin „relaŃia” nemijlocită pe care o are cu redactorul şef, secretariatul (prin oamenii lui, desigur, adică prin secretari) facilitează relaŃia dintre conducerea redacŃiei şi membrii colectivului, transmiŃându-le observaŃiile, sugestiile, mulŃumirile sau îngrijorările factorilor de decizie, dar, întorcând conducerii şi opiniile jurnaliştilor.

2. În plan orizontal, prin legătura foarte strânsă şi dinamică avută cu toate compartimentele redacŃiei, reclamată de gestionarea unei

60 Louis Guery, Le secretariat de redaction, Paris, 1995, p. 362.

137

activităŃi comune şi convergente, singura care poate asigura desfăşura-rea unui demers publicistic coerent şi neîntrerupt.

Mecanismul secretarial pus în mişcare, ca o expresie a procesu-lui de creaŃie jurnalistică, are, de regulă, punctul final, în reuşita trans-formării producŃiei redacŃionale într-o publicaŃie originală şi cu personalitate, prin intermediul unei complexe activităŃi numite sinteză sau demers secretarial. Secretariatul de redacŃie realizează, de aseme-nea, legătura cotidiană (în cazul ziarelor), în calitatea lui de factor activ şi determinant al procesului de concepere şi elaborare a publica-Ńiilor, cu instituŃiile tipografice. Un asemenea proces pentru a putea fi dus la bun sfârşit (în ritm cotidian sau, mai exact, în funcŃie de perio-dicitatea publicaŃiei) presupune ca fiecare secretar de redacŃie să dis-pună de autonomie profesională, specifice, pusă în evidenŃă prin apelarea la tehnici bine individualizate, care-i obligă pe componenŃii secretariatelor de redacŃie să-şi asume un set de mari răspunderi, conferindu-le în schimb şi o autoritate pe măsură.

Devine evident că travaliul gazetăresc, pe care-l presupune cotidia-na activitate la un ziar, livrează tot felul de materiale de presă secretaria-telor de redacŃie. Ele, la rândul lor, potrivit unei concepŃii unitare generate de politica editorială a respectivei publicaŃii, creează contexte publicistice, de fapt, bunuri de folosinŃă publică, graŃie funcŃiei lor integratoare. Pentru a face faŃă unor asemenea obligaŃii profesionale, secretariatele de redacŃie trebuie să acŃioneze ca un compartiment de comandă al ziarului, mai întâi, pentru elaborarea numărului la zi al ziarului şi, apoi, pentru activitatea curentă a redacŃiei. Secretariatul de redacŃie funcŃionează şi ca un dispece-rat. RecepŃionează, cum arătam mai sus, întreaga producŃie jurnalistică a redacŃiei, care supusă ulterior procesului de prelucrare specific secretaria-lă, e trimisă, apoi, pentru finalizarea „operei ziaristice” (adică pentru obŃinerea ziarului ca atare), sub o anumită formă grafică, tipografiei. De asemenea, acestui compartiment redacŃional îi revine obligaŃia de a supra-veghea şi de a monitoriza activitatea publicistică a membrilor colectivului redacŃional, de a acoperi întotdeauna aria geografică în care e răspândit, de obicei, ziarul, precum şi structurarea publicistică şi grafică fiecare nouă ediŃie. Pentru acest fapt, redactorul şef trebuie să asigure colaboratorilor săi deplina libertate de a-şi dovedi profesionalitatea şi capacitatea de creaŃie jurnalistică.

E limpede, aşadar, că secretarii de redacŃie au un rol determinant în procesul şi efortul de concepere şi elaborare a publicaŃiilor. PublicaŃia, însă, ca produs mediatic finit, este rezultatul unor străduinŃe colective,

138

este expresia creativităŃii jurnalistice a tuturor factorilor (ziarişti, editori, secretari de redacŃie, machetatori, fotoreporteri), ceea ce ne îndrituieşte să considerăm ziarul o operă colectivă. „Ziarul este un instrument de educaŃie delicat care are nevoie de oameni destoinici şi de sforŃări leale. Mai întâi, el se propune ochiului şi se cade să nu-l jignească prin paginaŃii hibride şi prin litere aruncate în dezordine. Prin ziare, cititorul ia cunoştinŃă de arta tipografică şi-şi formează gustul pentru ritmul şi caligrafiile prozei. Desenele, ornamentele, fotografiile iniŃiază în câmpuri statice mai largi”61.

Rolul secretarului de redacŃie pentru masa cititorilor e relativ puŃin cunoscut. Pentru ei, el este un anonim, spre deosebire de echipa de reporteri care îşi semnează articolele; unii dintre gazetari participă şi la diverse emisiuni televizate datorită cărora devin cunoscuŃi o dată mai mult, mediatizarea, pe această cale, contribuind sensibil la popularitatea lor. Casetele redacŃionale – e adevărat – reŃin, numele celor ce alcătuiesc grupul de editori (redactor şef, redactori şefi adjuncŃi, secretar general de redacŃie, şefi de departamente), uneori, menŃionează chiar şi numele secretarilor de redacŃie, dar, e mult prea puŃin ca numele celor care au atribuŃii secretariale să ajungă ştiute şi cunoscute cititorilor. Pentru specialişti realitatea e cu totul alta. De exemplu, englezul Northclife, autor al unor lucrări despre presă, susŃine că: „ziarul e scris de reporteri şi făcut de secretarul de redacŃie”, iar pentru Virgil Dănciulescu, un apreciat secretar general de redacŃie al unuia dintre cele mai cunoscute ziare româneşti, România Liberă, munca aceluiaşi „truditor anonim” e „o semnătură în filigranul fiecărei pagini”. Deşi noile tehnologii electronice, atât cele care se referă la etapele pregătirii ziarului pentru tipar, cât şi cele care se referă la imprimarea lui, au revoluŃionat existenŃa presei scrise şi au pus în discuŃie rolul secretarului de redacŃie, importanŃa activităŃii lui, profund modificată, practica editării i-a reconfirmat „statutul” de „realizator şi coordonator”.

Secretariatul de redacŃie de-a lungul timpului

Istoria presei, evoluŃia apariŃiei publicaŃiilor, a însemnat şi trecerea acestui departament special al oricărui ziar prin diferite faze de dezvoltare. În acest sens, distingem: perioada artizanală sau a lui „Maitre-Jacques”, aşa cum o numeşte Louis Guery, care a preluat numele dintr-o monografie „a presei franceze” datorată celebrului

61 G. Călinescu, Ziarul de informare.

139

scriitor H. de Balzac. Limitele perioadei antizonale se întind de la momentele de început ale presei şi până la mijlocul secolului al XIX-lea. Se caracterizează prin tirajul redus al publicaŃiilor şi numărul redus de pagini pentru fiecare apariŃie, ceea ce nu justifica existenŃa unei echipe redacŃionale. De obicei, directorul publicaŃiei rezolva obŃi-nerea materialului publicistic apelând la diverşi colaboratori externi. Organizarea activităŃii în redacŃie, cu alte cuvinte, toată munca legată de pregătirea apariŃiei publicaŃiei respective se afla în responsabilitatea unui singur om, adică a secretarului de redacŃie. El prelua articolele de la colaboratori, le corecta, le rescria dacă era cazul, le adnota când era necesar şi, nu erau puŃine situaŃiile când acelaşi ajungea să şi vândă ziarul. Pe atunci probleme tehnice nu prea existau. Nu erau ilustraŃii şi punerea în pagină nu ridica chestiuni de artă grafică. Ziarul semăna cu o carte prin formatul lui şi coloana unică a fiecărei pagini. Chiar şi mai târziu, când numărul coloanelor a sporit, ajungând la două-trei, artico-lele erau dispuse unul după altul, ignorându-se orice preocupare de interpretare grafică a materialelor publicistice.

Şi presa românească a cunoscut o astfel de perioadă. Un caz cele-bru de realizator de publicaŃii a fost I.L. Caragiale, un gen de factotum în materie de presă. Iată şi o mărturie în această privinŃă: „Toate le făcea el: era secretar, redactor, scriitor, tipograf, paginator, corector şi director. Toate treceau pe sub ochii lui, de aceea, ziarul era îngrijit, fără greşeli de tipar şi pus în pagină ca să-Ńi mulŃumească ochii”.

A doua perioadă (etapă) debutează odată cu apariŃia presei de informaŃie. Se discută acum şi despre publicitate, care începe să devină o preocupare pentru redacŃii, după cum un interes deosebit se manifestă faŃă de creşterea numărului de cititori. Ca o măsură imediată este şi diversificarea rubricilor, sporirea numărului de coloane pe pagină şi apariŃia jocului de formate sub care sunt aşezate în pagină articolele. Asemenea modificări au impus şi luarea unor măsuri organizatorice. Apar secŃiile redacŃionale specializate, în genul structurilor pe care le cunoaşte presa şi azi. Secretariatului de redacŃie începe să-i revină rolul de coordonare al activităŃii redacŃionale.

A treia şi ultima etapă debutează cam între cele două războaie mondiale. Paginile ziarelor ies total de sub influenŃa unor reguli care le menŃineau în monotonie. Fiecare nouă apariŃie propunea pagina ca o adevărată creaŃie grafică. Îndeosebi, prima pagină a publicaŃiilor este tratată în mod deosebit, ea devenind un fel de afiş, cu multe ilustraŃii şi trimiteri la articolele din interiorul ziarului. Secretarul de redacŃie

140

cumulează acum şi obligaŃiile machetatorului. Aşadar, tipul secreta-rului de redacŃie despre care Balzac scria că „este în realitate ziarul însuşi” avea să rămână un personaj pitoresc al istoriei presei, uitat astăzi, cu siguranŃă, de toŃi cei care trudesc la conceperea şi elaborarea atâtor publicaŃii, indiferent de tipul de periodicitate pe care o au.

Procesul complex al elaborării cotidianului actual a impus şi o reconsiderare a rolului secretarului de redacŃie şi a determinat plasarea secretariatului de redacŃie într-un rol cheie în cadrul fiecărei redacŃii. De asemenea, odată cu diversificarea şi specializarea celorlalte comparti-mente redacŃionale şi secretariatele de redacŃie cunosc o tendinŃă de diversificare a atribuŃiilor profesionale în interiorul lor. Aşa se explică faptul că s-a ajuns ca la marile cotidiane să existe, la un moment dat, secretari de redacŃie care trebuiau doar să colecteze, să aprecieze şi să prelucreze producŃia publicistică pe care o primeau. Ei purtau denumirea de „degustătorii de ştiri”. Sunt, apoi, cei care calibrează (acordă anumite dimensiuni şi formate articolelor, apelând şi la alegerea caracterelor de literă; aceleaşi procedee le aplică şi în cazul titlurilor şi, în anumite limite, şi ilustraŃiilor) şi cotează materialele de presă. Există în cadrul unor redacŃii specialişti care se ocupă în exclusivitate de grafica publicaŃiei în general. Ei poartă denumirea de disgneri de presă. În cazul tipografiei clasice, a tipografiei în plumb, secretarul care urmăreşte în tipografie culegerea articolelor la linotip (un utilaj care seamănă cu o uriaşă maşină de scris care toarnă litere de plumb), reproducerea fotografiilor sau a oricăror ilustraŃii la zincografie (atelier special pentru acest scop) şi, apoi, pregăteşte materia culeasă în vederea începerii operaŃiei de paginare (îndeletnicire specifică perioadei respective având în vedere modalitatea în care se rezolva) poartă denumirea de secretar tehnic. Astăzi, în era calculatoarelor, operaŃiile de paginare, adică de aşezare a articolelor şi ilustraŃiilor în pagini, de alcătuire a unor proiecte grafice ale ziarelor se grupează sub generica operaŃie de Layout.

În orice caz, secretarul de redacŃie nu este un simplu tehnician, adică un specialist doar în a calcula şi a măsura articolele şi titlurile lor, precum şi fotografiile numărului la care lucrează. El este un creator de presă, un gazetar de un anumit tip, bine şi la timp informat despre evenimentele zilei, un om cu idei care ştie să citească şi grafic un articol. „Secretarul de redacŃie are datoria de a exprima o judecată de valoare asupra întregului produs gazetăresc pe care-l realizează

141

redacŃia şi în funcŃie de cerinŃele ziarului poate să solicite ceea ce lipseşte pentru acoperirea rubricilor fixe, a nevoilor cotidianului”62.

În fiecare zi, secretarul de redacŃie are de îndeplinit multiple activităŃi. De aceea el este obligat: să ştie ce-i trebuie pentru realizarea ziarului la zi, cât îi trebuie, când îi trebuie şi, în consecinŃă, care este ordinea în care sunt rezolvate problemele de conŃinut ale ediŃiei în lucru; să aibă capacitatea necesară de a schiŃa şi numărul următor al ziarului, chiar dacă numai mental. De asemenea, el trebuie să Ńină cont de ceea ce a apărut în numerele anterioare ale publicaŃiei pentru a evita repetiŃiile, reluările care sunt de regulă nejustificate; să „constru-iască” machete ale paginilor, cât mai funcŃionale dar şi cât mai expres-sive din punct de vedere grafic; să organizeze munca sa în aşa fel încât să poată acŃiona cu promptitudine şi siguranŃă în fiecare etapă de elaborare a ediŃiei. În acelaşi timp, secretarul de redacŃie trebuie să urmărească şi să dinamizeze munca depusă de echipa de corectori, precum şi a echipei de tipografi. Secretarul de redacŃie are obligaŃia de a cunoaşte tot ce s-a dat la cules, de a şti toate hotărârile luate la şedinŃa de sumar, precum şi orice alte elemente care au apărut pe parcursul perioadei de concepere a publicaŃiei.

Ordonat şi exact în fiecare moment, secretarul de redacŃie e absolut necesar să menŃină pe toată durata zilei un contact permanent cu echipa de serviciu, cu şefii de departamente (care la rândul lor au obligaŃia de a furniza secretariatului manuscrisele necesare, la momen-tele şi dimensiunile stabilite), cu factorii de conducere ai redacŃiei care pot fi consultaŃi în anumite situaŃii sau care pot transmite unele modificări sau informaŃii de ultim moment, de care publicaŃia nu este bine să facă abstracŃie. Este necesar, de asemenea, ca secretarul de redacŃie să ştie la cine poate apela pentru completarea unui text sau dimpotrivă pentru reducerea lui sau pentru o explicaŃie foto.

Secretarului de redacŃie îi transmit de pe teren diferite informaŃii reporterii sau fotoreporterii, corespondenŃii teritoriali ai ziarului dacă au date care se dovedesc a fi urgente sau oricine are ceva legat de procesul de apariŃie al ziarului. Tot secretarului de redacŃie îi revine obligaŃia de a Ńine legătura cu agenŃiile de ştiri sau cu serviciile specializate ale acestora (foto, documentare).

În toate fazele prin care trece elaborarea publicaŃiei, secretarul de redacŃie trebuie să Ńină seama de actualitatea, semnificaŃia şi interesul

62 Frank Candlin, EminenŃa cenuşie.

142

dovedite de fiecare mesaj publicistic în parte şi, în limita posibilului, chiar şi de impactul (virtual) acestuia asupra cititorului. Cu alte cuvinte, el trebuie să-şi pună mereu întrebarea dacă ceea ce se va publica va interesa cititorul, ale cărui preferinŃe le cunoaşte deja şi, dacă structura publicistică a numărului poate răspunde orizontului de aşteptare al aceluiaşi cititor. Având în vedere aceste elemente, secretarul de redacŃie va trece la elaborarea fiecărei pagini a numărului la zi, urmărind asigurarea unităŃii de conŃinut al acestuia şi căutând să păstreze trăsăturile specifice structurii grafice a publicaŃiei, ce s-a stabilit, de regulă, odată cu macheta primului număr, structură care asigură ceea ce se numeşte „marcă proprie” sau „stilul casei”. În acest mod, toate numerele unui ziar, care se succed în timp, (uneori de-a lungul anilor), păstrează aceleaşi trăsături, aceleaşi note distinctive, ce îl fac să se individualizeze printre celelalte publicaŃii şi să fie recunoscut de cititorii lui.

Se înŃelege că secretarul de redacŃie nu este singurul „actor” al redacŃiei care are menirea să asigure şi să menŃină personalitatea unei publicaŃii. El face parte dintr-o echipă redacŃională, unită prin concepŃii şi idealuri comune, cu un stil de activitate consacrat atât în rândul cititorilor, cât şi în cel al confraŃilor. O adevărată echipă redacŃională înseamnă, de fapt, nu numai acŃionarea tuturor în consens cu anumite principii, ci şi obŃinerea unei structuri profesionale armonioase, ce trebuie constituită, aproape întotdeauna, din conjuncŃia unor persona-lităŃi, de multe ori, extrem de diferite (multe dintre ele cu trăsături chiar foarte accentuate).

Profilul psihoprofesional al secretarului de redacŃie

„Pentru a fi competent în această meserie – notează englezul J.F. Mansfield – se cere o minte ordonată, un simŃ al proporŃiilor, îndemânare de a lucra repede şi, exact, o cultură generală solidă, dar şi capacitate de a apela la decizii rapide; disponibilităŃi pentru travaliul desfăşurat într-o atmosferă de grabă şi agitaŃie fără a fi perturbat sau hărŃuit; să ai darul concentrării, o memorie bună, condiŃie fizică şi spirit de echipă.”

Se află în acest citat, în esenŃă, notele dominante, trăsăturile fundamentale ale unui autentic şi performant secretar de redacŃie. Lor, li se mai pot adăuga şi alte câteva calităŃi, printre care manifestarea unui permanent simŃ al responsabilităŃii şi al unei obiectivităŃi niciodată trădate. Secretarul de redacŃie trebuie să posede, de asemenea, cunoştinŃe politice solide, să se dovedească, în această privinŃă,

143

întotdeauna bine informat şi la zi cu tot ce se petrece în sfera politicului; să nu-i lipsească discernământul, simŃul măsurii, gustul artistic; să fie un om ordonat şi cu multă stăpânire de sine, dar să se manifeste ca un spirit inventiv şi, nu în ultimul rând, ca un bun organizator. Secretarului de redacŃie, indiferent dacă lucrează în sistem tradiŃional, folosind o tipografie pe plumb (aproape de neimaginat în cazul unei prese moderne) sau tehnologia computerizată, nu poate să-i lipsească cunoştinŃele specifice în domeniu.

În sfârşit, nu vom trasa cu adevărat „portretul” secretarului de redacŃie, dacă nu vom menŃiona şi observaŃiile profesorului Louis Guery care este de părere că un bun secretar de redacŃie trebuie să se dovedească a fi şi un jurnalist complet care să aibă un simŃ sigur al informaŃiei, datorită căruia poate aprecia valoarea textelor pe care lucrează şi pe care trebuie să le dispună în pagini în funcŃie de importanŃa lor şi de actualitatea evocată. Secretarul de redacŃie trebuie să facă dovada şi a unei diversificate culturi generale, datorită căreia poate judeca şi „cântări” fondul articolelor şi, atunci când e cazul, să descopere şi eventualele erori. Culturii generale i se asociază, de regulă, o bună stăpânire a limbii, o sensibilitate pentru descoperirea şi eliminarea pleonasmelor, a barbarismelor, a exceselor neologistice, a greşelilor ortografice. CunoştinŃele de legislaŃie nu trebuie nici ele să lipsească din „arsenalul teoretic” al unui secretar de redacŃie, atent întotdeauna la afirmaŃiile, opiniile, judecăŃile de valoare care apar în articolele ce urmează să vadă lumina tiparului. Orice neglijenŃă în această privinŃă se cade semnalată şi, uneori, pe loc eliminată. Datorită faptului că secretarul de redacŃie foloseşte permanent, alături de texte, şi diferite imagini, cu deosebire, fotografii, el e, absolut necesar, să aibă şi o bună cultură în această privinŃă, pe de o parte, pentru a şti ce să ceară fotoreporterilor iar, pe de altă parte, pentru a avea capacitatea de a interpreta „virtuŃile” fotografiilor de presă.

Secretarul de redacŃie rămâne în permanenŃă „omul din umbră”, gazetarul care îşi desfăşoară activitatea numai în redacŃie. De aceea, este pândit de pericolul de a percepe realitatea numai prin intermediul colegilor săi (adică, prin prisma articolelor lor) şi prin transmisiile de radio şi tv. Sunt teoreticieni care recomandă secretarilor de redacŃie, ca din când în când, să apeleze la câte o „cură de realitatea”, adică să preia uneltele reporterilor. Jurnalist şi tehnician: Secretarul de redacŃie a fost obligat să fie nu numai un om de concepŃie, adică un gazetar experi-mentat, ci şi un specialist al materializării, cu ajutorul utilajelor tipogra-fice, a structurii jurnalistice a numărului respectiv. Îndeosebi în cazul

144

tipografiei clasice, a tipografiei care lucra cu plumb, colaborarea cu specialiştii acesteia, i-a impus secretarului de redacŃie să aibă un limbaj comun cu cei care lucrau aici, precum şi „ştiinŃa” de a rezolva tehnic transpunerea ziarului în plumb. Fără a intra în detaliile unei profesii care este pe cale de dispariŃie, trebuie spus, totuşi, că secretarul de redacŃie era nevoit să facă şi calcule destul de laborioase, pentru a afla cu exactitate dacă într-un anumit spaŃiu dat (o pagină de ziar, de pildă) poate să cuprindă numărul de articole destinate apariŃiei. Mai mult, el calcula şi dimensiunea titlurilor, a fotografiilor, a celorlalte ilustraŃii. Noua tehnică a paginării, adică a dispunerii textelor, titlurilor şi ilustraŃiilor cu ajutorul calculatorului pe fiecare pagină în parte, i-a cerut, de asemenea, secre-tarului de redacŃie să cunoască limbajul şi „secretele” tehnoredactării.

Deşi activitatea unui secretar de redacŃie nu se desfăşoară decât într-o strânsă colaborare cu factorii de decizie ai publicaŃiei, cu ceea ce poartă denumirea de editori ai acesteia, el păstrează, totuşi, responsabilita-tea orientării întregii ediŃii. El îşi poate exercita influenŃa în ceea ce priveşte punerea în valoare a unui articol în defavoarea altuia, în alegerea unui titlu, a unei ilustraŃii, în redactarea unei explicaŃii pentru o fotografie, în amplasarea unui text în zona de maxim interes a paginii (adică în centru optic) etc. În cazul publicaŃiilor periodice, de specialitate, rolul secretarului de redacŃie pare să fie şi mai important. El are nevoie să cunoască şi domeniul respectiv, cu particularitatea lui, cu limbajul caracteristic pentru ca orice intervenŃie să nu determine distorsionări ale înŃelesului articolelor.

La un periodic specializat (pe economie, cultură, ştiinŃă, agricultură etc.) secretarul de redacŃie lucrează cu foarte mulŃi colaboratori externi care nu prea Ńin seama de ceea ce înseamnă un text publicistic. În acest caz, secretarul de redacŃie trebuie să intervină, să facă unele adaptări ale textului, operaŃie care reclamă şi cunoştinŃe adecvate şi multă responsabilitate. De aceea, trebuie spus că un secretar de redacŃie e absolut necesar să fie un ziarist complet şi experimentat. Aş spune chiar că el ar fi extrem de bine dacă iniŃial, adică înainte de a se dedica secretariatului de redacŃie, ar fi fost unul din gazetarii ziarului respectiv care ar fi lucrat în diverse compartimente ale publicaŃiei, cunoscând astfel şi ceea ce înseamnă elaborarea unui articol. Un asemenea fapt îi creează şi competenŃa publicistică necesară dar şi autoritatea de care orice secretar de redacŃie are mare nevoie în relaŃia cotidiană cu ceilalŃi colegi.

145

CâŃi secretari de redacŃie sunt într-o redacŃie? Cel puŃin doi. În cazul unor mari cotidiane se practică sistemul

secretarului de redacŃie specializat pe fascicule tematice (economie, cultură, probleme internaŃionale etc). O menŃiune specială trebuie făcută pentru departamentul de „politică externă”. În acest caz, redactorii, adică ziariştii care formează secŃia respectivă şi care lucrează la un ziar ce se tipăreşte încă într-o tipografie de tip clasic, au obligaŃia de a-şi organiza ei singuri pagina, secretarul având doar un rol strict consultativ.

În cazul cotidianelor occidentale compartimentul de secretariat de redacŃie e condus, spre deosebire de ceea ce există în presa româ-nească, de un prim secretar de redacŃie sau redactor şef tehnic, aşa cum se mai numeşte. La noi acelaşi rol îl are secretarul general de redacŃie. Şi publicaŃiile occidentale au un secretar general de redacŃie, care este un personaj foarte important al redacŃiei, o adevărată mână dreaptă a redactorului şef, menirea lui fiind aceea de a gestiona unele chestiuni administrativ-economice (supraveghează cheltuielile redacŃiei, acordă concedii etc.).

Realitatea a dovedit că, în general, în această privinŃă un rol important îl are tradiŃia. Desigur, secretarul de redacŃie este un „actor” indispensabil şi, indiferent de modul în care sunt organizate diferitele redacŃii, rolul lui în conceperea şi elaborarea unei publicaŃii rămâne întotdeauna esenŃial. De pildă, în presa engleză, există un secretar de redacŃie care are doar obligaŃia de a citi toate textele care urmează să alcătuiască ediŃia la zi şi să le trieze în funcŃie de valoare, oportunitate, actualitate. Îl continuă alt secretar de redacŃie care are misiune de a prelucra tehnic manuscrisele.

Aş mai preciza că un secretar de redacŃie trebuie să aibă o memorie foarte bună şi foarte bine organizată. Tot ce s-a cules, pentru fiecare pagină, el trebuie să ştie. De asemenea, sunt cazuri când anumite informaŃii furnizate de agenŃiile de presă pot să vină în flux, la intervale de timp destul de mare. Secretarul de redacŃie e necesar să urmărească o asemenea difuzare care, nu de puŃine ori, cu ocazia ultimei transmisii se poate schimba complet sensul celor furnizate anterior.

În concluzie, se poate spune că un secretar de redacŃie trebuie să urmărească îndeaproape fiecare articol, din momentul în care este dat la cules şi până la definitiva lui aşezare în pagină. În esenŃă, activitatea unui secretar de redacŃie este marcată de următoarele etape: 1. strân-gerea şi planificarea informaŃiilor, a ilustraŃiilor. Fixarea unor date limită pentru predarea unor articole. 2. lectura manuscriselor, adică,

146

a textelor şi corectarea lor, atunci când e cazul. 3. calibrarea lor (alegerea caracterelor de literă, fixarea formatelor pe care le vor avea textele în pagină) şi cotarea (adică indicarea datelor tehnice amintite pe textul articolului). 4. titrarea (dacă e cazul modificarea unor titluri) şi, de asemenea, calibrarea şi cotarea lor. 5. alegerea ilustraŃiei, calibrarea ei, redactarea legendelor pentru fotografii. 6. elaborarea machetei întregii publicaŃii.

Pentru orice publicaŃie, indiferent de periodicitatea ce o caracterizează şi care o particularizează, secretariatul de redacŃie constituie locul unde se duce la bun sfârşit sau, altfel spus, unde se împlineşte actul de concepere şi elaborare a sa. Cu fiecare nouă apariŃie, se derulează aici un moment de adevărată sinteză jurnalistică, se desfăşoară un efort creativ în cel mai deplin anonimat, are loc un discurs profesional tensionat, dar întotdeauna coerent, răsplătit ulterior prin impactul avut asupra Măriei sale Cititorul.

Discursul secretarial debutează odată cu activitatea depusă de secretarul de redacŃie (o adevărată eminenŃă cenuşie în cadrul colecti-vului redacŃional) pentru strângerea textelor (a articolelor) şi a celorlal-te piese care alcătuiesc, de regulă, fiecare număr al ziarului (publicita-tea, producŃia publicistică, materialul ilustrativ). Sinteza sau discursul secretarial se conturează, apoi, când se întocmeşte mapa numărului „la zi” şi se continuă cu structurarea publicaŃiei din perspectiva politicii şi strategiei editoriale, cu prilejul şedinŃei de sumar. În sfârşit, va căpata, tematic şi grafic, forma finală, de ziar, cu alte cuvinte, prin travaliul publicistic şi tehnic al secretarului de redacŃie.

Pentru orice secretar de redacŃie fiecare nouă apariŃie a publica-Ńiei la care lucrează constituie o adevărată piatră de încercare. Ziarul pe care secretarul îl scoate zi de zi, s-ar putea spune că este în perma-nenŃă acelaşi, dar mereu altul, prin conŃinutul, desigur, de fiecare dată diferit, dar şi prin unele inovaŃii grafice. Oricum, fiecare nou număr solicită la maximum calităŃile de tehnician ale secretarului ca şi virtu-Ńile lui jurnalistice. Şi, chiar mai mult, atunci când ziarul nu beneficia-ză de serviciile unui grafician profesionist sau machetator cu experien-Ńă, secretarul de redacŃie e nevoit să-şi pună în valoare şi disponibilită-Ńile sale de designer de presă, concepând arhitectura fiecărei pagini în aşa fel încât să-i confere valoare jurnalistică relevantă.

Toate compartimentele unui cotidian cunosc în permanenŃă, datorită ritmului în care se desfăşoară activităŃile curente, presiunea timpului şi o stare de încordare şi precipitare profesională specifică.

147

Dar, parcă nicăieri, nu este mai sesizabilă scurgerea timpului ca în compartimentul secretarial. De altfel, secretarul de redacŃie îşi organizează întreaga activitate a zilei în funcŃie de câŃiva parametri:

1. periodicitatea publicaŃiei. 2. numărul de pagini al acesteia. 3. dinamica personală de lucru; sunt secretari de redacŃie care în

funcŃie de experienŃa profesională pe care o au, ca şi de structura lor temperamentală, au capacitatea de a desfăşura activităŃi secretariale într-un ritm mult mai susŃinut decât alŃii.

4. nivelul de calificare şi capacitatea de efort a personalului din subordine (dactilografe, operatori calculatoare, graficieni, tehnoredac-tori, corectori; în cazul tipografiilor clasice mai sunt luate în discuŃie şi alte categorii: linotipiştii, paginatorii, zincografii etc.).

5. performanŃa tehnică a utilajului tipografic. 6. programul agenŃiilor de presă; ele au o oră limită când închid

emisiunea de ştiri; în funcŃie de această oră şi de ultimele informaŃii pe care ziarele le aşteaptă, se finalizează şi numerele la zi; în cazul unui cotidian, rămân deschise prima şi ultima pagină care, de regulă, sunt dedicate „actualităŃii”.

7. clauzele pe care le conŃine contractul încheiat cu tipografia, în cazul în care ziarul nu are propria lui tipografie; în prima situaŃie se fixează de obicei o anumită oră la care ziarul trebuie livrat pentru tipărire, depăşirea ei produce perturbări care pot să conducă la întârzierea apariŃiei publicaŃiei „vinovate”.

Activitatea secretarului de redacŃie, discursul secretarial, se desfăşoară Ńinând seama de două momente esenŃiale:

1. Cel operaŃional care e legat nemijlocit de activitatea curentă şi, care, la rândul lui, e alcătuit din: timpul pentru informare (acum secretarul de redacŃie se preocupă de aflarea intenŃiilor editorului, parcurge unele documente confidenŃiale, ia legătura cu agenŃiile de ştiri pentru a afla unele ştiri despre evenimentele zilei şi eventual pentru a se asigura de obŃinerea unor fotografii, pe care propria redacŃie nu are cum să şi le procure) şi timpul dedicat elaborării machetei (în vederea acestui scop, secretarul parcurge toate textele care urmează să intre în ziar, dacă e cazul face unele retuşuri şi, în final, se ocupă de „croirea” grafică a numărului).

2. Cel strategic: se referă la discuŃiile purtate de secretarul de redacŃie cu şefii de departamente, cu redactorii, în legătură cu articolele care urmează să fie realizate; se fac precizări legate de

148

dimensiunile lor, se poartă discuŃii legate de tematica unor secŃii, se programează întâlniri cu diverşi colaboratori externi ai ziarului.

Ca o concluzie, se poate spune că activitatea secretarului de redacŃie dedicată elaborării unui număr de ziar, cu alte cuvinte, realizării sintezei secretariale, cuprinde, în fapt, câteva etape bine definite:

1. Colectarea manuscriselor (a textelor publicistice), a anunŃurilor publicitare şi a materialelor ilustrative (fotografii, grafice, desene, hărŃi etc).

2. Actualizarea şi stabilirea sumarului care are, totuşi, în prima parte a zilei un caracter relativ, transformându-se într-unul definitiv în după amiaza aceleaşi zile.

3. Munca pe manuscrise care constă în: 1. selectarea, 2. critica, 3. corectarea, 4. titrarea, 5. ierarhizarea, 6. reliefarea (evidenŃierea) unor părŃi ale textelor.

3. Calibrarea şi cotarea textelor, titlurilor, ilustraŃiilor. 4. Elaborarea machetei.

Munca pe manuscrise

Mai întâi o precizare: manuscris în presă înseamnă textul informa-Ńiei (articolului, indiferent de genul abordat, de la ştire la anchetă şi de la interviu la reportaj) dactilografiat sau printat, adică după ce a fost introdus în calculator.

Aşadar, munca pe manuscrise (toaleta lor) începe pentru secretarul de redacŃie din momentul în care producŃia publicistică destinată numărului la zi se află pe masa lui de lucru. E de presupus că autorii articolelor, aflate în discuŃie pentru numărul în lucru, au asigurat articolelor respective întreaga Ńinută jurnalistică necesară apariŃiei lor (au dozat elementele informative în funcŃie de importanŃa faptului relatat, au folosit modalităŃile publicistice cele mai potrivite, au asigurat gramatical şi lingvistic, în general, acurateŃea necesară, au dat titlul sau titlurile cele mai inspirate). De asemenea, după cum e cunoscut, fiecare articol ajunge pe masa secretarului de redacŃie numai după ce primeşte „viza’’ şefului de departament şi chiar a redactorului şef adjunct, care coordonează departamentul redacŃional respectiv, „viză” care poate include operaŃii destul de multe şi unele dintre ele destul de complexe, printre care: modificarea unor paragrafe considerându-se că ori sunt prea lungi ori nu pun în evidenŃă

149

informaŃiile cu adevărat semnificative; modalitatea publicistică aleasă de autor poate fi socotită neconcordantă cu tema articolului, care are de asemenea scăderi în ceea ce priveşte gradul de actualitate, precum şi nivelul „localizării” subiectului; are fraze prea lungi, uneori stufoase, care îngreunează lectura şi, desigur, înŃelegerea problemelor dezbătute; necesită un spor documentar, unele afirmaŃii nefiind susŃinute de argumente solide; conŃine observaŃii defăimătoare care ating imaginea unor persoane, a unor instituŃii, riscând alunecarea spre calomnie; titlul e considerat mai puŃin potrivit sau nu suficient de expresiv, cu valoare jurnalistică scăzută. Şi, deşi, articolul are girul celor doi factori de decizie (şeful de departament şi redactorul şef adjunct), în virtutea atribuŃiilor profesionale pe care secretarul de redacŃie le are, el poate şi, nu de puŃine ori şi profită de ele, să intervină, odată cu parcurgerea fiecărui text în parte, pentru a conferi articolelor folosite virtuŃi jurnalistice.

a. Selectarea manuscriselor: Secretarul de redacŃie o face pornind de la principiul că elaborarea unui număr de ziar, de pildă, include trei nivele de interes: 1. social – e vorba de scopurile şi aspiraŃiile generale; 2. editorial – vizează, de regulă, obiectivele înscrise în programul maximal al publicaŃiei, adică în articolul program; 3. al cititorului – se ia în calcul, în general, segmentul de cititori căruia i se adresează cu precădere publicaŃia. Se poate urmări, chiar, satisfacerea unui interes direct (al unei categorii sociale, al unor indivizi etc.), precum şi un interes indirect (de fapt, interesul uman în general).

b. Critica manuscriselor: Aşa cum precizam mai sus, în presă manuscrisul este reprezentat fie de textul dactilografiat, fie de cel printat care, însă, trebuie să respecte şi anumite reguli tehnice, adică să se afle pe file standard, care au întotdeauna acelaşi număr de rânduri (31), fiecare rând conŃinând câte 65 de semne, ceea ce înseamnă că o pagină de manuscris are aproximativ 2.000 de semne.

Nu toate Ńările au, din acest punct de vedere, aceleaşi principii. De pildă, francezii iau în calcul numai 1.500 de semne pe pagină (adică, 25 de rânduri a câte 60 de semne pe rând). Americanii au o altă modalitate de apreciere a dimensiunilor articolului. Pentru ei contează numărul cuvintelor dintr-o pagină.

În cazul în care publicaŃia e imprimată într-o tipografie clasică (tipografia care lucrează cu plumb), manuscrisele sunt culese într-unul din atelierele tipografiei (linotip) unde se desfăşoară o activitate

150

comparabilă cu dactilografierea, cu deosebirea că ceea ce rezultă sunt nişte lamele de plumb care au imprimat, pe una din laturile mari câte un rând din textul articolului. Aşezate una sub alta, aceste lamele constituie, apoi, întregul corp al articolului.

Secretarul de redacŃie Ńine cont, când parcurge pagina standard a manuscrisului, ca ea să nu conŃină mai mult de trei corecturi (trebuie cunoscut faptul că textului deja dactilografiat sau printat, autorul sau cei care-i dau „viza” sau chiar secretarul de redacŃie pot interveni şi cu ajutorul unui pix pot face aceste modificări); de asemenea, semnele sau cuvintele scrise într-un alt alfabet decât cel al întregului text e bine să fie marcate tot cu ajutorul unui pix. În cazul în care articolul e completat, în anumite zone ale lui, cu unele precizări (ale căror dimensiuni ajung până la o filă chiar) atunci noul text trebuie dactilografiat sau printat pe o foaie separată iar în textul iniŃial se indică, printr-un semn grafic, locul unde se introduce „completarea”. În sfârşit, întregul manuscris (cu sau fără completări) se numerotează, în partea dreaptă sus, cu un creion colorat, de către secretarul de redacŃie, independent de numerotarea iniŃială.

Ar fi util să se înŃeleagă că acest ultim „filtru”, pentru orice articol al viitorului număr de ziar, „filtru” reprezentat de secretarul de redacŃie (o adevărată „eminenŃă cenuşie” în cadrul oricărei redacŃii) trebuie să se constituie într-o reală „critică” a textelor publicistice din varii unghiuri de vedere (de la „actualitatea” pe care o conŃin şi până la „acurateŃea” lor stilistică). De aceea, să nu pară exagerat, dar secretarul de redacŃie ar trebui să verifice şi elementarul fapt dacă textele în discuŃie răspund, bunăoară, la întrebări precum: cine?, ce?, când?, unde?, cum?, de ce?

În aceeaşi ordine de preocupări se cer verificate numele „personajelor” care apar în articole (denumirea funcŃiei, titlurile ştiinŃifice deŃinute, locul unde îşi desfăşoară activitatea) şi asigurată prezentarea grafică unitară a acestor nume (prenume/iniŃială şi nume; prenume/întreg şi nume; nume şi prenume/inŃială sau întreg, dar în toate cazurile la fel sau, pur şi simplu, atât numele cât şi prenumele doar sub forma iniŃialelor).

Se cer, de asemenea, atent verificate: denumirea instituŃiilor, a localităŃilor (mai ales, dacă nu aparŃin spaŃiului autohton), a diferitelor organizaŃii, precum şi orice gen de titulatură. Acelaşi tratament trebuie asigurat citatelor, cifrelor, oricăror date.

151

Nu trebuie scăpată din vedere, atunci când e cazul, actualizarea sau măcar verificarea „nivelului” de actualitate atunci când sunt în discuŃie articole aflate deja în rezerva de materiale a secretariatului de redacŃie. După cum, un plus de precauŃie se cuvine avut în cazul textelor unde apar expresii de tipul: „se spune că…”, cercuri informate afirmă că…”, „din surse care au Ńinut să-şi păstreze anonimatul…” etc.

Secretarul de redacŃie apreciază oportunitatea publicării textelor pentru numărul în lucru, pornind de la virtuŃile lor, dar Ńine cont şi de contextul publicistic al ediŃiei când dintr-un motiv sau altul, două articole, tratând aceeaşi temă, tind să se contrazică unul pe celălalt.

De asemenea el mai ia în calcul şi alte elemente, printre care: concordanŃa dintre temele alese şi modalităŃile publicistice prin care au fost rezolvate ziaristic, raportul dintre titlurile materialelor şi conŃinutul lor.

c. Corectarea manuscriselor: Deşi, teoretic, nu se află printre atribuŃiile sale profesionale, corectarea manuscriselor poate preocupa, în anumite situaŃii, şi secretarii de redacŃie. Observarea unor inadvertenŃe, a unor repetări nejustificate, chiar a unor erori pierdute din vedere de echipa de corectori, pot determina secretarul de redacŃie să treacă la supunerea textelor publicistice unui „filtru” propriu, care datorită unui permanent şi, totodată, îndelungat exerciŃiu, a ajuns să coincidă, într-o mare măsură, cu modul de percepŃie al cititorului obişnuit, adică al celui căruia i se adresează, de regulă, ziarul respectiv. Secretarul de redacŃie pleacă, de fapt, de la ideea că orice mesaj publicistic e menit să fie receptat şi înŃeles de oricine parcurge coloanele publicaŃiei, pentru că ar trebui „să rămână cuprins în cadrul unei anumite marje între banal şi original” (Abraham Moles).

De aceea, secretarul de redacŃie sancŃionează, de pildă, excesul de neologisme, de arhaisme, de regionalisme sau de elemente de argou care caracterizează scrisul unor redactori sau sunt folosite cu anumite intenŃii stilistice, insuficient „stăpânite” de autori. Şi asta pentru că, deşi, în bună măsură, un asemenea aspect, aproape deliberat neglijat astăzi, de către presa românească „zilnic desfăcut sub ochii cititorului, ziarul este o şcoală de limbă pentru fiecare” (Tudor Arghezi). Aşa se explică uneori şi corecŃiile stilistice pe care le face secretarul de redacŃie unor articole sau le propune autorilor acestora.

Într-un asemenea context, nici apelul la unele abrevieri nu poate fi lăsat necontrolat. Multe dintre ele sunt percepute şi înŃelese cu uşurinŃă de cititori (de exemplu: NATO, ONU, UNESCO, UE). Altele

152

însă se cer grabnic „decriptate”. Chiar şi atunci când se aduce în discuŃie economia de spaŃiu, ea poate fi respectată prin folosirea formei desfăşurate a „abrevierii”, la prima ei apariŃie în text, ulterior forma „prescurtată” fiind chiar recomandată.

Cunoscându-şi bine cititorul, secretarul de redacŃie urmăreşte în permanenŃă să elimine din articolele care-i trec prin mână tot ceea ce poate să şocheze neplăcut pe acesta. Caută, de asemenea, să „cureŃe” de eventuale injurii aduse unor persoane, producŃia publicistică, de apariŃia unor tendinŃe de violare a intimităŃii sau a publicităŃii mascate.

Gândind şi grafic paginile în care vor fi amplasate articolele numărului, secretarul de redacŃie poate interveni şi în structurarea din această perspectivă a materialelor. De pildă, poate observa că textul, în cazul unui articol e prea compact şi masiv. Şi atunci poate să-i propună autorului (sau să o realizeze chiar el) „spargerea” masei de text prin introducerea unor subtitluri (intertitluri), care „au ca principală funcŃie luminarea paginii şi furnizarea unei pauze în lectură” (Louis Guery) sau chiar oferă cititorului un moment de relaxare, poate să-i ritmeze lectura aceluiaşi, oferă un ghidaj al lecturii şi, de multe ori e menit să relanseze şi interesul cititorului pentru paragraful următor. De asemenea, intertitlurile, cu cât vor fi formate din mai puŃine elemente (cuvinte), cu atât se vor dovedi mai utile şi mai expresive. Şi nu trebuie pierdut din vedere că ele trebuie doar să completeze titlul articolului şi nicidecum să-l repete.

Mai mult, secretarul de redacŃie poate să sugereze sau, de asemenea, poate să o facă el însuşi, elaborarea – în anumite cazuri – a ceea ce poartă denumirea de: vitrinaje, şapouri sau bumbistică. Indiferent cum e numit „şapoul”, el este în esenŃă un text concentrat, aşezat imediat sub titlul articolului, reliefat grafic (prin literă sau format). Menirea lui este: a) cuprinde mesajul esenŃial al articolului; b) rezumă textul articolului; c) preia funcŃiile paragrafului iniŃial.

Şapourile pot fi: 1. informative (furnizează date despre circums-tanŃele care au determinat elaborarea articolului, stabilesc o anumită legătură cu un alt articol publicat într-o altă împrejurare în ziar etc). 2. incitative (scot în evidenŃă câteva idei mai aparte ale textului încercând astfel să trezească interesul şi curiozitatea cititorului pentru parcurgerea întregului articol). 3. o combinaŃie între informativ şi incitativ. 4. de actualizare (sunt situaŃii când „noutăŃi de ultimă oră” pentru tema tratată de articolul în discuŃie, trebuie adăugate, atât pentru înŃelegerea exactă a stării de fapt relatate, cât şi din considerente deontologice ziaristice. Pe

153

această cale, fără modificarea structurii iniŃiale a articolului, „actuali-zarea” e realizată). 5. de prezentare (în cazul unui interviu, de exemplu, e creionată personalitatea interlocutorului, punctându-se asupra unor date biografice şi profesionale – lucrări reprezentative – scutind textul convorbirii de o încărcătură documentară nu tocmai relevantă pentru tematica discuŃiei).

d. Titrarea manuscriselor: Se spune că „titlul e textul cel mai citit din ziar”. Şi pe bună dreptate, căci el este cel care ghidează lectura rezumând, în manieră proprie, tema (ideea) articolului şi atrage (acro-şează) atenŃia cititorului. După formula lui Michel Truffet „cunoscutul trebuie să se arate insolit, iar necunoscutul, familiar”. Unii specialişti văd titlul ca „începutul unui contract între jurnalist şi cititor”. În sfârşit, tot ca nişte elemente preliminare despre „titlul” în presă, poate nu e lipsit de interes să reŃinem şi părerea unui specialist francez care nota: „Cu cât curiozitatea este trezită fără a fi satisfăcută, cu atât este mai mare. Rezultă că un titlu este eficient când spune mai puŃin, dar sugerează mult. Trebuie găsit deci echilibrul între titlurile care promit prea mult şi acelea care sunt mute” şi tot el considera că „în ciuda prejudecăŃilor (puterea de captare a titlului) depinde mai mult de conŃinutul lui, decât de grafică şi de locul în pagină”63.

Fără a încerca, deocamdată, să analizăm tipologia titlurilor şi din punct de vedere grafic (o vom realiza într-un alt loc al cursului) ne vom referi la ele, îndeosebi, dintr-un unghi semantic. Nu înainte, însă, de a preciza că titrarea articolelor este poate partea cea mai dificilă a profesiei de gazetar, ea respectând, de regulă, „stilul casei” oricărei publicaŃii. De asemenea, datorită puternicului impact pe care îl au, de obicei, titlurile asupra cititorului, ele îl pot manipula, derutându-l, chiar păcălindu-l, „salvând” articole neinteresante, terne, dar şi „îngropând” altele, cu virtuŃi jurnalistice certe. Gazetarii, însă, ştiu şi secretarii de redacŃie, cu atât mai mult, că „aşa cum e ilegal să pui preŃuri false pe mărfuri, tot la fel, titlurile nepotrivite reprezintă o ofensă morală” (F. J. Mansfield).

Specialiştii au încercat să stabilească unele principii de elaborare a titlurilor. Fapt extrem de dificil. Talentul, puterea imaginaŃiei, capacitatea de asociere, mobilitatea spirituală îşi dau, de regulă, concursul atunci când sunt stabilite titlurile articolelor. Ar mai trebui spus, totuşi, că ineditul

63 Cristian Florin Popescu, ModalităŃi de redactare a textului publicistic, p. 83-

84 (după Jacques Douel, Le Journal tel qu’il est lu, p. 72).

154

unui titlu, evitarea locului comun, depind şi de conŃinutul textului. Sunt publicaŃii definite prin calitatea deosebită a titlurilor. Unele dintre ele având „specialişti” care iau „la mână” toate titlurile numărului în lucru, încercând nu numai să le dea nota de inedit necesară, dar şi un fel de unitate stilistică, din aceeaşi perspectivă. Dacă secretarul de redacŃie e capabil să satisfacă o asemenea cerinŃă, cu atât mai bine, dacă nu, având în vedere că ziaristica poate fi considerată o „operă colectivă”, atunci, indiferent cine asigură un asemenea „serviciu”, rezultatul final e acelaşi pentru cititor iar editorii îşi ating, de asemenea, scopul, conceperea şi elaborarea unor publicaŃii cu personalitate. Dacă reŃete, în această privinŃă, nu prea există, stabilirea câtorva principii s-a reuşit, totuşi. Astfel nemŃii Wolf Schneider şi Detlef Esslinger sunt de părere că un titlu bun se poate realiza Ńinând seama de: a) să aibă un mesaj foarte clar; b) mesajul să fie extras din informaŃia principală a articolului; c) să fie o legătură strânsă între text şi titlul lui; d) titlul să fie corect formulat, uşor de înŃeles şi lipsit de echivoc; e) titlul să-l atragă spre lectură pe cititor

64.

Titrarea articolelor, aşa cum spuneam, este nu numai un fapt de presă extrem de dificil, ci şi un act gazetăresc de o mare importanŃă, chiar o „carte de vizită” a fiecărei publicaŃii. Aşa se explică atenŃia cu adevărat specială ce îi este acordată „titrării” textelor de presă, atât de către autori, cât şi de restul instanŃelor redacŃionale (şefii de departamente, redactorii şefi adjuncŃi, secretarii generali de redacŃie, uneori şi redactorii şefi şi, nu în ultimul rând, de către secretarii de redacŃie).

Secretarii de redacŃie nu pot schimba, totuşi, titlurile unor rubrici fixe (le pot doar redimensiona din motive grafice sau tehnice), ale unor articole care apar în foileton sau ale unor editoriale. În rest, ei pot interveni, plecând de la faptul că: nu sunt suficient de informative, nu sunt inedite şi le lipseşte dinamismul, sunt prea fanteziste pentru tipul de publicaŃie respectiv, trebuie adaptate unor structuri grafice anume, uneori, chiar de la o ediŃie la alta a numărului, tratamentul grafic la care e supus articolul diferă sensibil. Din perspectiva grafică a paginii, a întregului număr de ziar, secretarul de redacŃie mai este preocupat şi de alte date, printre care: 1. care sunt elementele componente ale titlului (supratitlu, titlu, subtitlu), 2. din câte rânduri e format titlul, 3. cum va fi frazat (respectarea structurii logice şi gramaticale e un imperativ), 4. ce caractere de literă (familie, intensitate) vor fi folosite.

64 Mihai Coman (coord.), Manualul de jurnalism, vol. II, Editura Polirom, Iaşi,

2000.

155

În esenŃă, un titlu ar trebui să fie: 1. informativ: să indice în câteva cuvinte conŃinutul articolului. În acest caz, ar trebui să răspundă la întrebările: cine?, ce?, unde?, când?, cum?, pentru ce?, cu cine? În privinŃa lui, părerile sunt împărŃite. Sunt voci care susŃin că un asemenea titlu, prin caracterul lui şi, de obicei, prin lungime, descurajează cititorul, care abandonează lectura, aflând totul din titlu. AlŃii contraatacă argumentând că un ziar nu e niciodată citit de la un cap la altul, aşa că formula permite nivele diferite de lectură, ceea ce ajută chiar la furnizarea unei cantităŃi mai mari de informaŃie. 2. incitant: se mizează pe trezirea curiozităŃii cititorului. Este genul de titlu care doar sugerează şi naşte pofta lecturii. Sunt cazuri când se apelează pentru stabilirea unor titluri, la jocuri de cuvinte, la titlurile unor cărŃi, ale unor filme sau chiar la unele proverbe. În asemenea situaŃii se cere prudenŃă, deoarece „aluzia” s-ar putea să scape multor cititori, care nu au nici nivelul cultural-informaŃional necesar şi nici îndemânarea de a se descurca în asemenea cazuri. 3. concret: informaŃia trebuie percepută de cititor fără efort evident. În acest sens, cuvintele abstracte pot să inhibe cititorul (grăbit, mai puŃin instruit, obosit) şi să-l îndepărteze de articolul respectiv. De aceea, pentru a nu rata şansa receptării textului, se recomandă să se apeleze cu precădere la cuvintele concrete. Este indicat, de asemenea, renunŃarea în titluri la folosirea siglelor (cu excepŃia celor foarte cunoscute), la cuvintele specializate, la cele rare (arhaisme, regionalisme, chiar şi la unele neologisme) sau la cele polisemantice. 4. concis: aici se aplică principiu „mult, în puŃin”. Unele păreri înclină spre ideea că un titlu nu trebuie să depăşească şapte cuvinte, suficiente pentru ca cititorul să poată percepe întregul titlu dintr-o simplă privire. Decurge de aici şi avantajul de a putea folosi şi o literă mai mare, mai puternică, nepotrivită în cazul unui titlu din mai multe cuvinte. 5. folosirea cuvintelor semnal: au calitatea de a fi înŃelese şi de a determina cititorul să perceapă, fără dificultăŃi, mesajul articolului. Puse, în general, deasupra titlului, de exemplu, cuvinte, precum „parlament”, „senat”, au menirea de a răspunde, pe de o parte, orizontului de aşteptare al cititorului iar, pe de altă parte, de a-i orienta lectura cu promptitudine şi exactitate. Pot fi cuprinse, în această categorie şi titlurile rubricilor fixe. 6. onest: titlul trebuie să corespundă conŃinutului articolului, fără a forŃa atingerea unui procedeu comercial, nu tocmai corect, „de a lua ochii cumpărătorului”, adică de a vinde ambalajul mai degrabă decât produsul. E adevărat că şi în presă un titlu acroşant, pus în valoare şi de un tratament grafic inspirat, poate avea asupra cititorului un impact determinant. „Tragerea pe sfoară”,

156

însă, în această privinŃă, se plăteşte foarte scump, prin pierderea credibilităŃii publicaŃiei respective şi, în perspectivă, scăderea numărului de cititori până la cote critice.

Elementele titrării

Strategia titrării face parte, de cele mai multe ori din însăşi strategia de conŃinut şi grafică a numărului la zi de care se ocupă secretarul de redacŃie. De aceea, titlul în presă e considerat el însuşi un fapt jurnalistic, deosebit de complex şi capabil să constituie o atracŃie permanentă, o captaŃie convingătoare pentru cititor. Din această perspectivă, trebuie să luăm în consideraŃie şi posibilele elemente care, în anumite împrejurări, alcătuiesc întregul „complex al titrării”. Să apelăm la câteva exemple:

1. 1. [„Manelişti de toată speŃa, luaŃi aminte!] [BăieŃii de la L. A. au trecut de la versuri la proză”] (Adevărul,

30 ianuarie, 2001). 1. 2. [„La o sută de ore după cutremur] [O indiancă a născut printre dărâmături”] (NaŃional, 31 ianuarie, 2001). 2. 1. [„Povestea unui clopot de gheaŃă”] (Formula AS, nr. 449,

ianuarie 2001) 2. 2. [„Rănile de piatră ale Ńării”] (Adevărul, 30 ianuarie 2001). 3. 1. [„Sub ferestrele procurorilor] [Jaf armat la o agenŃie de turism din Iaşi] [Un miliard de lei furat cu săbii ninja, cuŃite şi spray-uri

lacrimogene”] (Adevărul, 30 ianuarie, 2001). 3. 2. [„În premieră mondială] [Ştefan Iordache – protagonistul unui spectacol după Lolita lui

Nabokov”] [„Prima versiune scenică după celebrul roman va fi semnată de

regizoarea Cătălina Buzoianu”] (Adevărul, 31 ianuarie 2001). Cele trei categorii de titluri sunt alcătuite (1) din supratitlu şi

titlu, (2) numai din titlu, iar (3) din supratitlu, titlu, subtitlu. Supratitlul: răspunde, de cele mai multe ori, la întrebările unde?,

când? şi se apelează la el pentru a preciza locul, momentul evenimen-tului anunŃat de titlu.

Titlul: elementul principal, vedeta textului, precizează eveni-mentul care a devenit fapt de presă, răspunde, mai ales, la întrebările cine?, care?

157

Subtitlul: aduce un surplus informaŃional evidenŃiind o idee prin-cipală, subliniind un efect de fond, dezvăluind chiar consecinŃa finală. Răspunde la câteva posibile întrebări cum?, pentru ce?, cu cine? etc.

Titrarea, indiferent din câte elemente e alcătuită şi indiferent cine o realizează, rămâne o operaŃie delicată, problema unor specialişti capabili să îmbine „informaŃia cu acroşajul”. „ Dificultatea nu constă numai în a spune cât mai mult, mai clar şi mai imaginativ, în cât mai puŃine cuvinte, ci şi în faptul că aceste cuvinte trebuie să ocupe un anumit număr fix de rânduri şi, fiecare rând poate avea un anumit număr de semne cuprins între un maximum ce nu poate nicicum fi depăşit şi un minimum adesea foarte apropiat de acest maxim, ba chiar aproape egal cu el dacă este vorba de un titlu”65.

Ierarhizarea manuscriselor: este o problemă fundamentală pe care şi-o pune secretarul de redacŃie; uneori, în acest moment, pot să intervină şi alŃi factori de decizie, în special, redactorul şef, redactorii şefi adjuncŃi sau secretarul general de redacŃie. Elementele care influenŃează acŃiunea sunt cele legate de spaŃiul publicistic destinat fiecărui articol şi de criteriile de distribuŃie şi de ordonare în virtutea cărora sunt repartizate textele. Se iau, de asemenea, în calcul articolele care sunt cu adevărat actuale, oportunitatea publicării lor şi, de asemenea, se consideră că sunt de un larg interes şi au un grad ridicat de semnificaŃie.

În ceea ce priveşte repartizarea, de fapt, aşezarea textelor în cadrul fiecărei pagini (operaŃie complexă ce va fi detaliată în capitolul „machetare”), secretarul de redacŃie are în vedere: 1. stabilirea locului şi a spaŃiului fiecărui material în raport cu tema abordată şi structura paginilor publicaŃiei (cultură, social, economic, politică etc). 2. dispunerea articolelor în funcŃie de strategia editorială a numărului. 3. contextul publicistic, mai întâi al paginii din care face parte articolul şi, apoi, al ediŃiei în totalitatea ei.

f. Reliefarea (evidenŃierea) unor părŃi din cadrul textelor: În acest caz, secretarul de redacŃie îşi va pune în valoare foarte clar, pe de o parte, formaŃia lui de gazetar iar, pe de altă parte, pe aceea de tehnician, de specialist în tehnoredactare, structură duală graŃie căreia reuşeşte, de fiecare dată, să convertească mesajul publicistic în mesaj imprimat. Secretarul de redacŃie trebuie să deŃină atât ştiinŃa cât şi arta

65 Philippe Gaillard, Tehnica jurnalismului, Editura ŞtiinŃifică, p. 162.

158

apelării la codul sublinierilor, precum şi cunoaşterea resurselor de expresivitate de care dispune garnitura de litere a calculatoarelor, de fapt, a programelor pe baza cărora lucrează ele. Punerea în pagină, machetarea adică, va pune în valoare o anumită stare de armonie ce trebuie să se stabilească şi să existe între structura grafică a fiecărei pagini, tematica articolelor şi titlurile lor.

Mai direct spus, pentru a evidenŃia unele paragrafe ale articolelor (citate, cuvinte, numele unor persoane, ale unor instituŃii etc.), secretarul de redacŃie apelează la câteva procedee tehnice, printre care: spaŃierea literelor, folosirea alternanŃei cursive (italice)/aldine (bold), cursive/ drepte; diferite tipuri de sublinieri; culegerea textelor pe formate diferite; folosirea chenarelor, a rasterului, a culorii.

Design jurnalistic

Presa modernă scrisă cunoaşte o dramatică zbatere pentru păstrarea dar, îndeosebi, pentru sporirea audienŃei. Tandemul concurenŃial cu audiovizualul, în care inevitabil se află, a făcut ca ea să-şi modernizeze rapid şi eficient procesul de concepere şi elaborare precum şi pe cel de imprimare. Preocupată de amplificarea propriului impact social şi politic, dar, în primul rând, de cel informativ, într-un timp în care balanŃa între „galaxia Gutenberg” şi „galaxia Marconi” pare să se încline, cel puŃin în anumite momente, de partea celei de a doua, editorii presei scrise s-au convins că prelucrarea grafică a informaŃiei, pe care o oferă cititorilor, a devenit nu numai un factor de atracŃie (captaŃie), ci şi un element de reglare a legăturilor cu marele public, element care a dobândit aproape aceeaşi importanŃă ca şi conŃinutul publicistic al publicaŃiei. Manevrele şi procedeele grafice la care apelează presa scrisă actuală, extrem de sensibilă faŃă de forŃa de expresie a aşezării în pagină a textelor, titlurilor, fotografiilor, a raportului dintre spaŃiile albe şi cele negre, a culorii, au determinat pe unii specialişti să vorbească despre apariŃia unui nou feno-men, specific presei scrise şi, pe care l-au numit „televiziune imprimată”.

Realitatea este că însuşi cititorul modern de presă s-a schimbat foarte mult, a devenit, pe de o parte, mai pretenŃios, mai dificil de satisfăcut sub raport informaŃional iar, pe de altă parte, mai superficial. Aşa se explică faptul că lectura (în general şi a presei în special) a început să devină un lux, la care s-ar putea, totuşi, parŃial renunŃa, mai ales într-o lume în care factorul cultural e evident marginalizat şi, de foarte multe ori, confundat cu divertismentul. În general, însă, nivelul

159

de informare şi de pregătire generală a cititorului modern e cu mult deasupra înaintaşilor săi, aşa cum şi cunoştinŃele sale despre fenome-nul mass-media i-au sporit exigenŃele faŃă de publicaŃiile pentru care optează (din interes, din curiozitate, din nevoia de a se informa) şi pe care le cumpără, uneori cu bani nu tocmai puŃini.

Sub asemenea presiuni, a devenit firesc şi oportun ca „producătorii” de ziare – de la simpli gazetari la manageri şi editori de presă, la redactori şefi, secretari de redacŃie şi machetatori – să conceapă şi să elaboreze propriile lor publicaŃii punându-şi la încercare perspicacitatea şi creativitatea jurnalistică şi tehnică pentru dobândirea unui produs mediatic a cărei expresivitate grafică să aibă capacitatea de a-i potenŃa conŃinutul care, la rându-i, să justifice şi să susŃină preocuparea pentru inovaŃie şi pentru fantezie estetică în cazul fiecărei pagini în parte.

Ne aflăm, de fapt, în faŃa aflării unei strategii, atât pe termen scurt cât şi lung, preocupată de găsirea celor mai bune formule pentru ca publicaŃia respectivă să se impună prin înfăŃişarea ei, urmărind funcŃionalitatea şi flexibilitatea utilizării simbolurilor grafice. Ne găsim, de asemenea, în situaŃia rezolvării unei probleme de o mare complexitate, plasată într-o zonă de convergenŃă a ştiinŃei, artei, tehnicii şi, nu în ultimul rând, a talentului gazetăresc, definitorii şi probante pentru echipele redacŃionale.

Pentru descrierea unui asemenea proces care vizează punerea în evidenŃă a virtuŃilor şi a resurselor tematice şi grafice ale publicaŃiilor, s-a încercat stabilirea unei terminologii proprii, marcată, într-o primă etapă, de influenŃa unor domenii apropiate artei. Aşa s-a ajuns la folosirea unor termeni precum: grafica ziarului, arhitectura publicaŃiei, prezentarea ziarului sau faŃa ziarului.

Ultimele două expresii privesc, îndeosebi, forma paginii de ziar şi, prin extensie, chiar ziarul în întregimea lui ca mijloc de comunicare, accentuând, cu alte cuvinte, asupra laturii care e menită, în orice condiŃii şi pentru orice produs (şi ziarul, la rândul lui, e un produs menit să satisfa-că un anumit consum), să atragă, să tenteze, să convingă consumatorul (în acest caz, cititorul) să-l cumpere. Referirea numai la aspectul exterior, materializat prin „desenul” paginilor este necesară, dar cu totul insuficien-tă, chiar dacă, aşa cum încearcă Allen Hutt să-i dea un înŃeles mai com-plex: „Prin prezentarea ziarului eu înŃeleg aspectul grafic, adică alegerea caracterelor de literă atât pentru text, cât şi pentru titluri, precum şi ampla-sarea acestor caractere şi a altor elemente ale prezentării în pagină”.

160

Grafica ziarului, pusă în practică odată cu macheta elaborată de secretarul de redacŃie, nu este, în nici un caz, dovada unui joc gratuit, a unui gest menit să realizeze doar o pagină frumoasă sau să exprime, într-o manieră specifică presei, un exerciŃiu secretarial al fanteziei profesionale.

În realitate, demersul secretarului de redacŃie, în alŃi termeni, discursul secretarial vizează în exclusivitate cititorul ca principal şi unic beneficiar, relaŃia lui cu publicaŃia preferată, ce Ńine seama de nevoile, de preferinŃele, de curiozitatea, de sfera lui de interes, de satisfacerea orizontului lui de aşteptare pe multiple planuri. De aceea, cred că se interferează aici necesitatea asigurării unui marketing ziaristic performant cu un management de acelaşi nivel, care trebuie să-şi găsească expresie şi în estetica generală a publicaŃiei. Ziarul, mai ales în condiŃiile economiei de piaŃă, poate fi considerat şi un produs industrial căruia nu-i lipsesc atributele specifice: standardizare, impusă de parametrii utilajelor tipografice, seriabilitate, divergenŃe între concepŃie şi execuŃie, tehnologii productive adecvate, folosirea unor materiale diverse: texte, ilustraŃii, plumb, celuloid, hârtie, cerneală etc. Finalitatea lui are o dublă natură: informativ-formativă şi economică. El este, în esenŃă, o marfă specială pe care cititorul şi-o procură contra cost, adică plătind un anumit preŃ (care nu justifică întotdeauna calitatea produsului jurnalistic) care poate, însă, acoperi o parte din cheltuielile redacŃiei. AcŃiunea ziarului (ca şi a oricărei publicaŃii), întotdeauna unidirecŃională, de informare-formare, prin intermediul procesului de comunicare, se dovedeşte sensibilă şi atentă faŃă de statutul cititorului care vine, de obicei, dintr-o anumită comunitate socio-lingvistică, din anumite zone geografice, posedă şi un anumit nivel de cultură şi de informaŃie, dovedeşte şi o anumită conştiinŃă politică şi socială şi, care, nu în ultimul rând, are şi anumite nevoi spirituale.

„Grafica ziarului”, un alt termen de specialitate, folosit şi el destul de frecvent, chiar şi atunci când cei care îl receptează îi conferă o conotaŃie mai largă (expresia grafică a unui conŃinut ziaristic), introduce, totuşi, o anumită ambiguitate. Echivocul provine din dublul înŃeles pe care îl conŃine sintagma în discuŃie. „Grafica ziarului” poate să semnifice şi expresia raportului conŃinut-formă, existent în cadrul oricărei publicaŃii, dar şi ansamblul elementelor ilustrative (desene, caricaturi, scheme, hărŃi etc.) folosite pentru punerea în pagină, realizate de obicei prin procedee grafice.

Dacă ne referim la o altă formulă lansată de Jacques Kayser, şi anume „punerea în valoare a ziarului”, ceea ce înseamnă „mijlocul prin care conducătorii sau redactorii unui ziar atrag, deturnează,

161

neutralizează sau sporesc atenŃia cititorului”, ajungem la concluzia că autorul unei asemenea observaŃii conferă, de fapt, celor care concep şi realizează ziarul, statutul de artizani, ceea ce e mult mai puŃin decât o dovedeşte realitatea. De fapt, ziarul este un ansamblu de elemente imprimabile şi neimprimabile, care odată structurat, pune în valoare conŃinutul lui, în numele unei anumite conştiinŃe estetice, la rândul ei, aflată într-un raport direct proporŃional cu tot ce numim conŃinut jurnalistic (lucru eludat de Kayser). În schimb francezul stabileşte şi un fel de ecuaŃie, menită, să cuantifice, să calculeze gradul punerii în valoare a textului jurnalistic. Astfel:

Pv = A + T + P, în care Pv (punerea în valoare); A (amplasarea); T (titrajul); P

(prezentarea). În acest caz, amplasarea (A) – poziŃia unui text în ziar şi în

pagină, prezentarea (P) – ilustrarea, tratamentul tipografic, contextul în pagină, integritatea fizică a textului (are sau nu continuare în altă pagină), autonomia (face sau nu parte dintr-o anumită rubrică), originea, sursa şi lungimea textului.

În sfârşit, în discuŃiile legate de aspectul grafic al unei publicaŃii, de înfăŃişarea ei generală se mai apelează şi la expresia „arhitectura ziarului”, care poate fi acceptată mai mult ca o figură de stil şi ca un semn al unei posibile apropieri şi similitudini între cele două domenii (care includ deopotrivă ideea de „construcŃie”): ziaristica şi arhitectura.

Treptat, poate şi sub influenŃa modei, chiar a unor tendinŃe mai generale vizând, pe de o parte, sporirea funcŃionalităŃii unor obiecte industriale, iar, pe de altă parte, tinzând spre îmbunătăŃirea aspectului general al aceloraşi produse, s-a născut o anumită preocupare, ştiinŃifică dar şi estetică, menită să armonizeze funcŃia utilă a obiectelor cu aceea a formei lor, a aspectului, cu alte cuvinte, ajungându-se la o „expresie specifică şi elocventă a esteticii aplicate, la un factor esenŃial al unităŃii dintre artă şi industrie, dintre teoria estetică şi dezvoltarea industriei moderne”. Aşa s-a născut conceptul numit design, care, foarte repede, a căpătat o largă extindere. Îl aflăm acum prezent în majoritatea domeniilor de activitate, rostul lui fiind îmbunătăŃirea performanŃelor legate de expresia şi conŃinutul celor mai diferite produse. Aşadar, obiectul design-lui îl constituie determinarea proprietăŃilor formale ale acestor produse şi utilizarea lor eficientă. „Prin proprietăŃi formale nu se înŃelege însă aspectul

162

exterior, ci mai repede acele raporturi de structură şi de funcŃie care transformă un obiect într-o unitate coerentă, atât din punctul de vedere al producătorului, cât şi al consumatorului. Aspectul exterior nu este deseori decât rezultatul intenŃiei de a face un obiect mai atrăgător în mod superficial sau de a ascunde defectele sale de structură; el reprezintă astfel o realitate accidentală, care nu s-a născut şi nici nu s-a dezvoltat odată cu obiectul. Dimpotrivă, proprietăŃile formale ale obiectului, aşa cum sunt ele înŃelese aici, trebuie să fie întotdeauna consecinŃa unei coordonări şi a unei integrări a tuturor factorilor – funcŃionali, culturali, tehnologici şi economici – contribuind, într-un fel sau altul, la procesul de elaborare. ProprietăŃile formale constituie o realitate ce corespunde organizării celei mai profunde, o realitate ce se naşte şi se dezvoltă în acelaşi timp cu obiectul”66.

Designul a devenit astfel o strategie şi chiar una managerială, care s-a extins şi asupra presei. Bazându-se pe atuurile şi forŃa creativităŃii ziaristice, designul a ajuns să exprime, dar să şi controleze dinamica relaŃiei care există şi trebuie să funcŃioneze, în mod coerent, atâta timp cât apare orice publicaŃie, între conŃinutul, forma ei şi cititor. De fapt, ziarele trebuie să găsească un anumit echilibru în timpul procesului de concepere şi elaborare şi apoi de convertire a ceea ce a rezultat într-un mesaj imprimat, între estetica lui, procesul tehnologic şi termenele limită de predare a textelor. Potrivit unei interpretări recente: „Designul grafic al ziarului este rezolvarea unei probleme vizuale în scopul de a comunica un mesaj unui public anumit, într-o perioadă de timp limitată – de obicei pe o suprafaŃă bidimensională”67.

Personalitatea şi individualitatea unui ziar se conturează anevoios şi, apoi, se menŃin cu eforturi deosebite. CoerenŃa mesajului publicistic trebuie să se armonizeze cu aceea a aspectului grafic pentru a putea contribui la păstrarea segmentului de cititori pentru care a fost creată publicaŃia, dar şi la atragerea altora, chiar dacă numai ocazional.

O publicaŃie devine familiară cititorilor săi printr-o seamă de sim-boluri grafice (titluri de rubrică, o anumită manieră de titrare, amplasarea comentariilor în anumite zone, evidenŃierea informaŃiilor într-un mod specific, stabilirea unei structuri a paginaŃiei şi menŃinerea ei de la număr la număr, apelarea la o simbolistică a culorilor etc.), dar şi printr-o anumită manieră de abordare a realităŃii curente. Ea se defineşte atât prin

66 Mircea Ichim, Secretariatul de redacŃie, ed. cit., p. 90. 67 Brenda Jean Clark, Consolidarea rolului designului la ziarele din România, p. 3.

163

continuitatea, cât şi prin noutatea pe care o propune cititorilor săi, cu fiecare nouă apariŃie, reuşind în acest fel să ritmeze apariŃiile sale şi să evite „oboseala” sau indiferenŃa instalate printr-o monotonie confundată cu păstrarea stabilităŃii şi, în numele ei, prin excluderea „surprizelor”. Dintre elementele care asigură, pe de o parte, continuitatea structurii grafice, iar, pe de altă parte, devin puncte de reper pentru cititori în „găsi-rea” publicaŃiei preferate, putem reŃine: capul ziarului, titlurile, subtitlu-rile, simbolurile grafice ale rubricilor, tipologia iconică, explicaŃiile foto, graficele, schemele, colonajul paginilor, numele autorilor, culoarea, as-pectul primei pagini, suplimentele, structura divertismentului. Există şi alte elemente, mai subtile, pe care cititorul le percepe în mod „subcon-ştient”, aşa cum observă Brenda Clark: deviza ziarului, culoarea, textura şi formatul hârtiei, numărul de pagini, data, preŃul, numărul fascicolelor de ziar, adresa ziarului, caseta redacŃională, linii, chenare, iconuri sau alte elemente grafice speciale, distanŃa dintre rânduri, întrebuinŃarea spaŃiului alb, dimensiunea fonturilor din corpul textului, alinierea textului (la dreapta, la stânga, rând plin sau centrat), stilul de literă (bold, cursiv, de rând sau verzale), folosirea fontelor sau a rasterelor, chenare sau umbre la imagini.

Principii ale designului

Întocmirea machetei unei pagini de ziar, adică organizarea elemen-telor care-i stau la dispoziŃie secretarului de redacŃie (texte, titluri, foto-grafii, diverse alte ilustraŃii, linii, chenare, titluri de rubrici, vignete, spaŃii albe, culoare) în aşa fel încât el să poată asigura conŃinutului publicistic şi aspectului grafic al acesteia; logică, funcŃionalitate şi estetică înseamnă în esenŃă asigurarea designului publicaŃiei. Este vorba, evident, de un pro-ces de creativitate care pentru a-şi dovedi şi funcŃionalitatea se bazează pe câteva principii: 1. Echilibru: Se asigură prin dozarea inteligentă şi inspirată, pe suprafaŃa paginii, a textelor (şi a elementelor conexe) în aşa fel încât cititorul să aibă iluzia că cele două jumătăŃi ale paginii (cea stângă şi cea dreaptă) au aceeaşi „greutate” informaŃională şi vizuală încât nici una dintre ele nu o trage pe cealaltă spre ea. Se vorbeşte, în asemenea cazuri, chiar de un echilibru simetric (atunci când totul se „centrează”) şi de un altul asimetric datorat, de pildă, aşezării în diagonală a două fotografii (una mare, în partea de sus a paginii şi alta mult mai mică, jos, în partea opusă). „O modalitate de a obŃine echilibrul paginii constă în împărŃirea paginii în patru careuri. Dacă ai un element puternic în fiecare careu (fotografiile par mai „grele” decât titlurile, acestea mai grele decât

164

textul, chiar şi „albitura” când poate fi folosită pentru echilibru) pagina stă în echilibru”67. 2. ProporŃia: Problema se pune pentru spaŃiile care se stabilesc între titluri şi texte, între textele articolelor şi semnăturile autorilor, între fotografii şi explicaŃiile pe care le au sau între linii şi texte. În condiŃiile în care spaŃiile sunt aceleaşi în toate situaŃiile amintite, monotonia şi banalitatea vor invada pagina, lizibilitatea fiind sensibil diminuată. Dreptunghiurile, de pildă, în cazul structurilor grafice ale paginilor, sunt mai plăcute privirii şi permit şi un joc mai variat al volumelor respective. De aceea, secretarii de redacŃie e bine să mizeze pe efectul folosirii acestor „dreptunghiuri” aşezate orizontal sau vertical. 3. Ierarhizarea: Complexitatea în acest caz provine din statutul ce trebuie asigurat fiecărui text în parte, ca şi al fiecărei infor-maŃii în concordanŃă cu principiile politicii editoriale a publicaŃiei. Strategia de organizare vizuală a paginii se realizează Ńinând cont de strategia adoptată în dispunerea textelor în ordinea importanŃei lor, de la stânga la dreapta şi de sus în jos. „Trebuie reŃinut faptul că privirea cititorului se deplasează şi de la elementele mici către cele mari, de la negru către alb, de la culoare la alb-negru, de la o formă regulată la una neregulată”68

. De fapt, prima pagină ghidează cititorul şi impune standardul grafic

al ziarului precum şi ritmul parcurgerii întregului conŃinut al publicaŃiei. 4. Contrastul: Este procedeul la care apelează secretarii de redacŃie şi machetatorii, în mod frecvent, pentru a scoate în evidenŃă un anumit element, textul unui articol, o imagine foto sau un grupaj informativ.

Contrastul include formele, mărimile şi chiar culorile. El face pagina mai atrăgătoare „creează tensiunea care împinge ochiul cititoru-lui de la un element la altul”. Datorită unui contrast bine gândit şi tot aşa de bine „pus în pagină” se poate îmbunătăŃi lizibilitatea întregii pagini. În sfârşit, se poate constata că cel mai izbutit contrast se obŃine din îmbinarea spaŃiilor pozitive (negre – tonale: texte, fotografii sau capul ziarului) cu spaŃiile negative (albe – fără tonalitate: margini, spaŃii între coloane sau în jurul titlurilor). În fapt, orice element grafic poate intra în jocul contrastelor, care la rândul lor pot constitui un adevărat ghid vizual pentru ceea ce cititorul trebuie să vadă într-o ordine a priorităŃilor bine pusă la punct atunci când se elaborează, din perspectiva conŃinutu-lui, paginile unei publicaŃii. 5. Unitatea: Indiferent ce strategie grafică este abordată de către secretarii de redacŃie, în final, fiecare pagină

67 Cr. F. Popescu, R. Bâlbâie, Mic dicŃionar de jurnalism, FundaŃia Rompres. 68 Brenda Clark, op. cit., pag. 32.

165

analizată separat, precum şi ziarul în totalitatea lui trebuie să se înfăŃişeze ca o unitate, conŃinutul său editorial şi aspectul grafic alcătuind o entitate. Numai în acest mod se realizează, în primul rând şi, apoi, se menŃine „stilul casei” (marca proprie) a ziarului. „Aşa cum numele şi capul ziarului trebuie să simbolizeze filosofia publicaŃiei, tot aşa fonturile folosite în corpul textului şi cele din titluri trebuie să fie în concordanŃă cu tonul şi aspectul capului. Când cititorul parcurge ziarul, titlurile şi simbolurile grafice de rubrică trebuie să îi creeze acestuia un „ritm vizual69” Să mai reŃinem faptul că pentru orice publicaŃie, „capul” ei are menirea de a exprima coeziune strategică şi vizuală, care cu siguranŃă contribuie la crearea identităŃii ziarului. La rândul ei, aceasta determină şi influenŃează loialitatea cititorilor. De asemenea, şi alte simboluri grafice, precum titlurile de rubrică, vignetele, numărul paginilor şi chiar buletinul meteo trebuie şi pot să ofere şi să determine diferite conexiuni vizuale, uşor de anticipat, înrudite ca stil, ceea ce facilitează cititorilor lectura.

În final, o observaŃie cu tentă conclusivă. Designul, ca disciplină de sinteză, are marea virtute că din elemente, aparent disparate, chiar din limbaje diferite, reuşeşte să creeze, prin combinarea lor, expresii grafice surprinzătoare, inedite, capabile să se potenŃeze reciproc. „La ziarişti continuă să predomine ideea că producŃia ziarelor implică trei elemente independente: textul, elaborarea paginii şi fotografia sau desenul. Dar arta grafică poate combina toate aceste elemente – simboluri pentru a crea o nouă dimensiune a comunicării, mai semnificativă, mai dramatică.”70

Măsurile şi caracterele tipografice

Printre elementele indispensabile punerii în pagină a textelor, mai mult, absolut necesare organizării şi structurării grafice a publicaŃiilor, ceea ce înseamnă conferirea unui anumit „aspect” tehnico-estetic atât producŃiei publicistice a numărului, cât şi titlurilor acesteia, se află şi caracterele tipografice. Pentru nespecialişti, un asemenea fapt se referă la alegerea literelor pe care secretarii de redacŃie le folosesc pentru eviden-Ńierea grafică a articolelor.

De aceea, atât ei cât şi editorii publicaŃiilor e necesar să cunoască garniturile de litere de care dispun tipografiile (acolo unde se mai lucrează după vechiul sistem, adică în plumb) sau calculatoarele redacŃiilor (în

69 B. Clark, op. cit., p. 34. 70 Harold Evens în revista Intrepress grafik, nr. 7/1971, p. 10.

166

realitate e vorba de programele de tehnoredactare cunoscute deja sub diverse denumiri: Ventura, Page Macker, Quark etc.), precum şi efectele grafice pe care le pot obŃine din combinarea garniturilor de litere dar şi din apelarea la unele elemente grafice pe care le conŃine unul sau altul din programele amintite.

Un scurt recurs la istoria tipăriturilor ne precizează că atunci când ne referim la „caracterul” unei litere trebuie ştiut că înŃelesul cuvântului în discuŃie vine de la grecescul kharakter al cărui sens este „amprentă”. De aceea, cunoaşterea unor asemenea „caractere” facilitează punerea în evidenŃă şi pe această cale a valorii unui text, contribuie la realizarea arhitecturii fiecărei pagini a publicaŃiei, subliniază armonia între conŃinu-tul textelor jurnalistice şi expresia lor grafică. Semnificativ este şi faptul, care de asemenea trebuie reŃinut că, fiecare epocă şi-a pus amprenta asupra „desenului literelor”, care s-a dovedit, în felul acesta, influenŃat de linia şi specificul unei anumite mode ale momentului. De aici, şi interpre-tarea dată fenomenului de un specialist în domeniu: „Se poate spune că tipurile Renaşterii (e vorba despre caracteristicile familiilor de litere, n.m.) sunt senine, vioaie, luminoase; cele ale Barocului, mai rezervate, iar tipurile Clasicismului sunt dominate de rigurozitate, echilibru şi armonie severă; tipurile liniare cu şi fără serife (acele mici picioruşe sau linii la capetele anumitor tipuri de literă), cu formele lor simplificate, degajează o obiectivitate neutră; în literele anticve domină dinamismul şi tempera-mentul propriu scrisului manual”.

Un alt fapt, pe care secretarii de redacŃie îl cunosc foarte bine este legat de ceea ce se numeşte iluzia optică pe care o trăieşte fiecare cititor. Ea se referă la o particularitate a percepŃiei noastre vizuale care conferă spaŃiului în care se înscrie o literă neagră, de pildă, o anumită dimensiune, diferită de aceea a unei litere, care face parte din aceeaşi familie cu prima dar este mai puŃin neagră decât ea. De aceea, literele subŃiri par mai mari decât cele negre (aldine). La fel, literele înguste par mai înalte decât celelalte litere (de exemplu, într-un spaŃiu îngust, un titlu se culege cu litere subŃiri şi chiar dacă sunt cu un corp mai mic, efectul este deosebit prin pregnanŃa obŃinută, amplificată dacă literele vor fi şi uşor spaŃiate).

Există, de altfel, şi o formulă la care se poate apela pentru stabilirea unui raport optim între mărimea literelor folosite şi numărul rândurilor unui text:

R c (g1 g2 ….. gx) + n c2/2 Unde c = corpul literei, g = grosimea literei, n = numărul distan-

Ńelor dintre litere.

167

Aşa se ajunge (sunt tabele în acest sens) la obŃinerea unei anumite proporŃii optime între corpul literei şi formatul (ecartamentul) coloanei pe care o va avea articolul respectiv.

a) Măsurile tipografice

Imprimeriile (tipografiile) au folosit de-a lungul vremii diverse denumiri pentru unităŃile, măsurile tipografice. Domnea, în această privinŃă, până în preajma anului 1737 o adevărată fantezie. Nevoia de simplificare şi de compatibilitate între atelierele tipografice a determinat mai multe încercări de standardizare. Până la urmă s-a ajuns la stabilirea câtorva sisteme: Didot (datorat francezilor). Unitatea de măsură, în acest caz, e „punctul” care echivalează cu 0,3759 mm; multiplul său e egal cu 12 „puncte” şi echivalează cu 4,51mm, purtând denumirea de „cicero”. Consacrata denumire provine de la prima ediŃie a operei lui Cicero, „Epistolae ad familiares”, care a fost tipărită în 1558, folosindu-se litere ale căror caractere au avut mărimea egală cu „12 puncte”. Al doilea sistem poartă numele de Pica şi se foloseşte în spaŃiul anglo-saxon. Şi în acest caz, unitatea de bază e „punctul” care însă are dimensiunea de 0,351mm. Multiplu e tot egal cu 12 puncte, numit în Anglia „em”, adică „pica” şi, la rândul lui, echivalează cu 4,21mm. În sfârşit, cel de al treilea sistem e cel Metric.

Treptat, s-a generalizat ultimul sistem, adică cel „metric”. Pentru situaŃiile, însă, în care măsurile nu sunt date în sistemul „metric”, există la îndemâna secretariatelor de redacŃie nişte instrumente, de fapt rigle gradate într-un anumit fel (numite tipometre pentru sistemul didot şi picometre pentru sistemul pica), care înlesnesc secretarilor de redacŃie convertirea în sistemul metric a măsurilor celor două sisteme.

b) Caractere tipografice

Literele folosite pentru culegerea textelor şi a titlurilor pot avea forme diferite. De regulă, pentru textele articolelor se foloseşte un anumit tip de literă (font, numit în cazul calculatorului) iar pentru titluri un altul. Familiile de fonturi sunt formate din câteva tipuri care au caracteristici comune. De exemplu, „Times Roman” este un font, „Times Italic” îl reprezintă pe al doilea „Times Bold” pe al treilea şi „Times Bold Italic” este al patrulea. Toate împreună formează familia „Times”. În esenŃă, patru sunt familiile de litere: Anticve ( ) , Medievale ( ) , EgipŃiene ( ) şi Groteşti (A) .

168

În cazul calculatoarelor, a fotocompoziŃiei se folosesc doar litere mari şi mici. În tipografia clasică se vorbeşte de „litere de rând” (mici), de „micile verzale” (majuscule) care au înălŃimea literelor mici, de „marile verzale” (au înălŃimea adevăratelor litere mari) şi de „iniŃiale” (letrinele).

Ele au diferite caractere: Romanele au un desen vertical, Italicele, numite aşa pentru că au fost folosite la început, în timpul Renaşterii în cancelariile Vaticanului. Sunt înclinate spre dreapta. Nu sunt recomandate pentru culegerea unui întreg articol deoarece sunt mai puŃin lizibile şi tocmai de aceea mai obositoare în comparaŃie cu „romanele”.

Literele late (groase). În cazul folosirii lor pentru titluri, se află la dispoziŃia secretarilor de redacŃie o mare varietate: „semilate” (bold sau medium), „late”, „extra bold”, „foarte late” (heavy), „negre”(black), „foar-te negre”(extra-black). De fapt, pentru fiecare tip de literă există mai mul-te caractere: Literă normală (dreaptă): Folosită de obicei pentru cule-gerea textelor. Este indicată pentru citit. Are variante de litere subŃiri sau albe. Literă cursivă (italic): Apare în şapouri, fototexte, sublinieri în text, pentru citate. Literă neagră: Pentru titluri sau pentru sublinierea cuvinte-lor. Literă neagră cursivă: Se foloseşte la fel ca litera cursivă obişnuită. Litera capital: Majuscule de dimensiuni diferite. Pentru evidenŃieri în text, pentru nume, locuri, pentru titluri. Verzala: Majusculele din text. Pen-tru titluri. Are influenŃă optică. Apar des pe paginile de titlu sau pe afişe. Litera îngustă: Toate tipurile de litere pot fi înguste. Înmagazinează mult text, dar lizibilitatea este în suferinŃă. Litera lată: O componentă decorativă.

Potrivit mărimii lor literele poartă un număr care pentru textele de presă porneşte de la 5, 51/2, 6, 61/2, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 14, 16, 18, 20, 24, 28, 30, 36, 42, 48, 54, 60, 72, 84, 96, dar pentru editarea textelor de presă sunt recomandate: 9, 10, 12. Pentru intertitluri (subtitluri) se recomandă folosirea literelor care au mărimi de 10, 11, 12, 14, 16, 18, iar în cazul titlurilor dimensiunile pot fi cuprinse între 14 şi 96. În urma unor calcule făcute de specialişti s-a ajuns, de pildă, să se stabilească un raport între numărul de coloane pe care se va desfăşura titlul şi corpul de literă folosit pentru culegerea lui. Astfel:

Ecartamentul titlului Corpul literei Pe 7 coloane 48-36 puncte Pe 6-5 coloane 36-28 puncte Pe 4-3 coloane 28-24 puncte Pe 3-2 coloane 24-20 puncte Pe 1 coloană 20-16 puncte

169

Este important de ştiut, de asemenea, că forŃa unui titlu, puterea lui de impact asupra cititorului depinde nu numai de structura lui lexicală şi stilistică, ci şi de locul de amplasare în pagină, dar şi de caracterul folosit pentru literă. Astfel:

1. Un titlu pe 5 coloane poate fi, cu siguranŃă, mai pregnant decât unul pe 2 coloane.

2. După cum e aşezat în pagină. Un titlu pe 3 coloane situat în partea de sus a paginii cere folosirea unui corp de literă între 48 şi 60, în centrul paginii un corp de 36, iar în subsolul paginii de 30 sau chiar 24. De asemenea, paginile interioare ale ziarului au, de regulă, titluri mai puŃin puternice decât cele de pe prima sau ultima pagină.

3. Contează grosimea caracterului de literă. O literă mai plină e mai pregnantă. Un titlu înconjurat de mai mult spaŃiu alb poate folosi o literă cu un corp mai mic fiind mai „acroşant” decât cel înconjurat de text.

4. Trebuie menŃionat că titlurile alcătuite numai din verzale au avantajul unei deosebite armonii grafice, toate literele fiind de aceeaşi înălŃime.

5. Pentru titlurile unei pagini nu trebuie exagerat cu folosirea varietăŃii caracterelor de literă; cel mult două-trei, dar care însă să se poată armoniza între ele.

6. Pentru că un titlu formează un tot, trebuie evitată schimbarea caracterelor de literă, a familiei sau a grosimii ei de la un rând la altul.

Şi în privinŃa intertitlurilor trebuie respectate câteva reguli: 1. Toate intertitlurile unui articol trebuie să fie culese cu acelaşi

caracter de literă şi acelaşi corp. Numărul de rânduri ar fi bine să fie acelaşi pentru toate intertitlurile.

2. Aşezarea lor în raport cu coloana textului să fie la fel (la stânga, la dreapta sau la centru).

3. Dacă primul intertitlu e pe o coloană şi celelalte să fie, de asemenea, pe câte o coloană. ProporŃia trebuie păstrată şi în cazul când sunt la mijloc mai multe coloane.

Tipologie grafică

Letrinele: Sunt litere mari, ceva mai înalte decât „verzalele” obişnuite, destinate să marcheze începutul paragrafelor iniŃiale ale unor articole.

a. Aliniată textului:

170

b. Primul rând al textului la baza letrinei:

c. Letrina e mai înaltă decât textul:

d. Letrina decalată faŃă de text (în spre înăuntru), textul începe de la baza ei:

e. Textul e mai înalt decât letrina care e aşezată decalat:

f. Letrina poate fi în chenar:

g. Poate fi o letrină desenată pe un motiv al textului: Folosirea letrinelor trebuie să Ńină cont de câteva reguli: Nu se

foloseşte în cazul unui paragraf prea scurt. Trebuie renunŃat la folosirea ei dacă articolul începe cu cifre. De asemenea, nu e bine să se apeleze la folosirea ei dacă textul începe cu ghilimele. Nu e recomandată folosirea ei în cazul mai multor articole din aceeaşi pagină. Trebuie să aibă acelaşi caracter de literă ca al textului căruia este ataşată. Nu este recomandată folosirea ei pentru textele care conŃin informaŃii curente.

171

Structură şi tipologie frazeologică a titlurilor:

172

173

174

175

176

177

178

179

Machetarea

Adevărul că o publicaŃie e „un mozaic de idei şi informaŃii” se confirmă printr-o simplă parcurgere a paginilor ei. De aici şi dificultatea de a ordona textele şi ilustraŃiile într-un anumit mod Ńinând cont de o anumită politică editorială şi de o anumită tradiŃie, de un anumit specific, propriu, până la urmă, pentru fiecare ziar.

Prin organizarea spaŃiului, o publicaŃie exprimă tendinŃele sale şi prezintă într-o manieră sistematică şi inteligibilă mozaicul de informaŃii ce-l deŃine. „Pagina nu constituie o culegere mecanică a unor materiale diferite. Ea trebuie să reprezinte un întreg organic, materialele care le conŃine „să corespundă” între ele, să se completeze şi să se unească. Secretarul de redacŃie este singura persoană care se ocupă în mod obligatoriu de combinarea materialelor (Dimităr Gheorghiev).

La rândul său, francezul Andre Boyer adaugă: „Scopul paginaŃiei nu constă pur şi simplu în a aranja articolele, titlurile, ilustraŃiile şi anunŃurile publicitare pentru a umple toate paginile. Ea îşi îndeplineşte rolul atunci când reuşeşte să fie pe placul unui număr cât mai mare de cititori, prezentându-le informaŃiile într-un mod cât mai atrăgător cu putinŃă”. S-ar putea crea impresia, care, totuşi, nu ar fi întrutotul greşită că, punerea în pagină, adică aşezarea articolelor în spaŃiul pe care îl reprezintă ea, potrivit importanŃei ce le-o acordă editorii publicaŃiei, ar constitui, în final, un gen de „ambalaj” menit să vândă (atât la propriu cât şi la figurat) marfa (adică produsul mediatic) pe cât posibil mai bine. În realitate însă, structura grafică a paginii şi, în esenŃă, a ziarului în totalitatea lui, face parte din „produs”, rolul de „ambalaj” e unul secundar, care poate şi trebuie să pună în valoare masa de informaŃii disparate şi comentariile propuse unui cititor deja saturat de senzaŃional, de informaŃia de tip divertisment, agresivă şi căutat şocantă. De aceea, punerea în pagină, de fapt machetarea, îmbină în cel mai înalt grad, ştiinŃa profesiei cu simŃul artistic şi gustul estetic al compartimentelor de secretariat de redacŃie, reprezentate, desigur, de cei numiŃi secretari de redacŃie, mulŃi dintre ei machetatori redutabili. „Ordine şi contrast sunt cele două elemente fundamentale. Ordinea cere tact în alegerea valorilor şi a dimensiunilor atribuite diverselor elemente ale punerii în pagină. Cere ca textul să fi urmărit uşor şi să nu se rupă de titlu. Cere lizibilitate şi coerenŃă. Contrastul cere vigoare, varietate, contradicŃii, mişcare. E evident că principiul unităŃii şi varietatea necesară intră în conflict într-o

180

bună punere în pagină. În ziarele populare în rubricile de varietăŃi e necesar mai degrabă contrastul şi diversitatea decât ordinea şi uniformitatea. Trebuie să existe întotdeauna o metodă. Principiile ordinii şi ale varietăŃii pot determina dispunerea titlurilor, a articolelor, a ilustraŃiilor şi a spaŃiilor albe. Nici un progres tehnic nu aduce mijloacele de a crea electronic sau în alt chip bune puneri în pagină. Ele nu sunt decât mijloace la îndemâna jurnaliştilor şi a graficienilor care ştiu ce vor să spună. Şi care ştiu şi cum să o spună. (Harold Evans, redactor şef, Sunday Times).

Secretarul de redacŃie este, însă, singurul care are o viziune sintetică asupra numărului „la zi”, responsabilitatea lui fiind nu numai punerea în valoare a conŃinutului publicistic al ediŃiei, de fapt, o expresie a selecŃiei realizate de editori din multitudinea evenimentelor zilei şi, implicit a dobândirii unui gen de „stop-cadru” pe o „imagine” a realităŃii „fabricată în laboratoarele de creaŃie” ale redacŃiei, ci şi un mijloc de a păstra stilul şi personalitatea publicaŃiei (ziarului) la care lucrează.

a. Factorii care au influenŃat punerea în pagină (machetarea)

Primul element determinant au fost cititorii înşişi. În anii de început ai presei, puŃinii amatori de a citi publicaŃiile care apăreau erau, în general, oameni cu o pregătire generală modestă, interesele lor fiind pe măsură, ca şi nevoia de informare, pe care, totuşi, nu mulŃi o resimŃeau ca atare. În con-secinŃă, publicaŃiile aveau un caracter auster. Lipseau ilustraŃiile, invenŃia grafică era neglijată cu totul, nefiind considerată, încă, o posibilă cale de sporire a expresivităŃii publicistice. Treptat, apariŃia publicităŃii, sporirea preocupării redacŃiilor pentru atragerea cititorilor au determinat schimbări importante în înŃelegerea rolului unui aspect atrăgător al paginii tipărite, care excela până atunci prin înşirarea textelor unul după altul fără cea mai simplă încercare de diferenŃiere a lor, de marcare a importanŃei lor.

Scurgerea timpului a însemnat şi sporirea gradului de instruire generală a cetăŃenilor, mulŃi dintre ei potenŃiali cititori de presă. Pentru ei, dar nu numai, s-a născut nevoia de comunicare dar şi de informare. Odată cu creşterea nivelului cultural, populaŃia s-a arătat tot mai nemulŃumită de ceea ce publicaŃiile vremii ofereau şi de felul în care o făceau. Creatorii de presă au receptat mesajul şi, în consecinŃă, au trecut, pe de o parte, la diversificarea tematică a publicaŃiilor iar, pe de

181

altă parte, la încercarea de a face din „desenul” paginii un instrument în slujba expresivităŃii jurnalistice.

Un al doilea element care a influenŃat evoluŃia punerii în pagină – începem să vorbim de un asemenea fenomen – a fost tehnica tipografică. Fiecare noutate ivită în domeniul imprimării textelor (tiparul offset, fotocompoziŃia, informatizarea redacŃiilor ca şi multe altele care s-au succedat de-a lungul vremii), modalităŃile de realizare a fotografiei de presă, mai târziu descoperirea virtuŃilor culorii, apoi, îmbunătăŃirea calităŃii hârtiei, a cernelurilor, toate au exercitat o puternică presiune pentru schimbarea aspectului general al publicaŃiilor, pentru creşterea rolului graficii, devenită din ce în ce mai mult, un element determinant în atragerea cititorilor.

În sfârşit, un al treilea factor care a contribuit la modificarea modului, a tehnicii de paginare, a fost şi moda. E adevărat că nu întotdeauna influenŃa ei a fost şi benefică, însă, publicaŃiile şi, îndeosebi revistele şi-au arătat disponibilitatea pentru a accepta tot felul de inovaŃii ale momentului. De pildă, sub pretextul receptării „modernismului” au fost folosite litere cu un caracter excentric, ce, din păcate, n-au dus la sporirea lizibilităŃii, ci, dimpotrivă, au „înceŃoşat-o”. În multe cazuri titlurile – element forte în grafica paginii şi, desigur, în atragerea cititorului – au devenit adevărate rebusuri. S-a practicat, de asemenea, şi micşorarea distanŃei dintre literele cuvântului şi s-a mers atât de departe încât s-a ajuns la un gen de „încălecare” a lor. S-a apelat şi la alte artificii grafice: modificarea literelor, aşezarea lor în poziŃii înclinate cu totul nefireşti, suprapunerea aceloraşi în cazul diferitelor construcŃii lexicale, tendinŃa creşterii spaŃiilor gri-negre în defavoare celor albe etc. Toate astfel de aşa-zise tendinŃe moderne n-au făcut decât să împiedice transmiterea mesajului publicistic, să oblige cititorul, acolo unde, totuşi, răbdarea lui şi curiozitatea nu l-au părăsit în faŃa unor asemenea experimente, să treacă la descifrarea unor adevărate şarade grafice.

b. FuncŃiile punerii în pagină

În momentul în care un secretar de redacŃie îşi pregăteşte pre-sumarul „zilei” şi îşi schiŃează şi pre-macheta, cu intenŃia de a alcătui „mapa ediŃiei”, cu ajutorul căreia îşi susŃine punctul de vedere la şedinŃa de sumar, dar chiar şi atunci când el dispune de întregul set de „materiale” al numărului (articolele, fotografiile, ilustraŃia diversă, titlurile textelor, publicitatea) se află, de fapt, în faŃa unui „conglomerat publicistic” fără

182

identitate, cu alte cuvinte, o alăturare de piese din care urmează să „construiască” o publicaŃie cu personalitate consacrată. De asemenea, secretarul de redacŃie pleacă de la premisa – factor fundamental pentru supravieŃuirea jurnalistică a publicaŃie la care lucrează – că „sinteza” ce urmează să o realizeze are menirea de a oferi informaŃii care să satisfacă şi să corespundă orizontului de aşteptare a segmentului de cititori cunoscut şi care nu trebuie nici derutat şi nici dezamăgit.

În acest scop, secretarul de redacŃie săvârşeşte câteva operaŃii nu numai absolut necesare, ci şi deosebit de importante.

Prima dintre ele este dedicată ordonării elementelor publicistice pe care le are la dispoziŃie. În acest sens, îşi repartizează informaŃiile (ştirile, articolele, fotografiile, ilustraŃiile, schemele etc.) pe pagini (unele sunt destinate paginii economice, altele celei sociale, culturale, celei politice sau internaŃionale). Apoi, în cadrul paginilor aceleaşi „materiale” sunt grupate pe rubrici (într-o pagină culturală, de pildă, unele articole se ocupă de literatură, altele de teatru, o a treia categorie de arte plastice etc., pagina de sport are şi ea articolele dispuse pe discipline sportive). În unele situaŃii sunt grupate, sub un titlu comun „materialele” care tratează aceeaşi temă, dar din unghiuri diferite şi sub modalităŃi publicistice variate. O astfel de punere în ordine e deosebit de necesară, pe de o parte, pentru păstrarea unei coerenŃe şi a unei logici publicistice şi, pe de altă parte, pentru a oferi cititorului fidel, posibilitatea de a-şi regăsi rapid şi în acelaşi loc, în aceeaşi pagină, informaŃia de care are nevoie şi pe care o aşteaptă.

O a doua operaŃie, pe care o realizează secretarul de redacŃie este ierarhizarea informaŃiilor. În funcŃie de propriile criterii jurnalistice ale publicaŃiei, în concordanŃă cu politica ei editorială, cu strategia publicistică a momentului, el, împreună cu editorii ziarului (redactorii şefi adjuncŃi, şefii de departamente şi, desigur, sub coordonarea redactorului şef), analizează informaŃiile pe care le au la dispoziŃie şi apreciază oportunitatea publicării lor, decid contextul în care vor vedea lumina tiparului, dacă sunt şi care dintre ele pentru prima pagină sau pentru una din paginile de interior specializate. La rândul lor, informaŃiile (articolele) sunt distribuite pe pagini (conform principiului „de sus în jos şi de la stânga la dreapta”) în funcŃie de relevanŃa lor tematică şi publicistică, de posibilul impact asupra cititorilor.

Dat fiind faptul că la baza „ierarhizării” se află criterii diverse (politice, ideologice, psihologice, geografice şi chiar culturale) se poate constata că o informaŃie, care se referă la acelaşi fapt sau

183

eveniment, va cunoaşte tratamente publicistice diferite, în funcŃie de politica editorială a publicaŃiilor care o vor lua în consideraŃie.

A treia etapă sau a treia operaŃie pe care o săvârşeşte secretarul de redacŃie priveşte stucturarea grafică a publicaŃiei. Se pleacă, în general, de la premisa că cititorul este foarte atent faŃă de aspectul estetic al publicaŃiei pe care a ales-o (chiar dacă în cadrul acestei alegeri precumpănitor a fost criteriul tematic) şi de care s-a ataşat. Chiar şi publicaŃiile austere, care cultivă o punere în pagină sobră, fără fantezii şi artificii grafice, unele chiar şi fără ilustraŃii, au, totuşi, o linie proprie, o anumită armonie născută din modul de îmbinare şi din raportul stabilit între texte şi titlurile lor, dintre caracterele literelor alese şi lizibilitatea obŃinută, din relaŃia dintre spaŃiile albe (elementul negativ) şi cele negre (elementul pozitiv: texte, linii, chenare, titluri etc.).

Cel care reuşeşte să asigure o adevărată filozofie editorială dintr-o asemenea perspectivă, nu poate fi decât secretarul de redacŃie, singurul care are o viziune, aş spune cu un caracter de sinteză, şi acest fapt în mod permanent, asupra numărului la care se lucrează. În virtutea acestui fapt, el realizează şi păstrează, pe de o parte, stilul publicaŃiei iar, pe de altă parte, contibuie la afirmarea cu pregnanŃă a personalităŃii acesteia, fiind conştient de faptul că „punerea în pagină nu este decât un mijloc. Ea depinde de noi ca să fie în serviciul adevărului” (Bernard Voyenne).

Odată cu operaŃiile legate de punerea în pagină, de machetare, discursul secretarial atinge momentele sale cele mai sensibile. Creativitatea publicistică pe care o dovedeşte publicaŃia, ziarul dacă ne referim la aşa ceva, se împlineşte şi se amplifică pe măsură ce se asigură coerenŃa şi expresivitatea sa grafică, în esenŃă, un adevărat moment de sinteză, după încheierea căruia se poate afirma că întreaga operaŃie de concepere şi elaborare a ziarului a ajuns la punctul terminus. „Numai în cazul unei organizări constante cititorul poate să întreŃină o relaŃie de durată cu ziarul său. De aceea, elementele ce Ńin de modă sunt inadecvate în aspectul ziarelor; după scurt timp ele trebuie înlocuite din nou. Ceea ce este indispensabil pentru o revistă modernă poate fi o gravă greşeală pentru un cotidian. Pentru a se orienta în fluxul zilnic de ştiri, cititorul are nevoie de o formă familiară. Un cotidian nu trebuie să alerge după tendinŃele la modă în domeniul aspectului grafic, el nu trebuie să fie la modă, ci să corespundă timpului său.”71

71 Peter Brielmaier, Eberhard Wolf, Ghid de tehnoredactare, Editura Polirom, Iaşi, 1999, p. 14.

184

c. Formatul ziarelor

Strategia adoptată pentru punerea în valoare a discursului secreta-rial se află într-un raport direct proporŃional cu tipologia publicaŃiei, cu alte cuvinte, cu mărimea, cu dimensiunile pe care le are. În acest sens avem:

Formatul mare. E cazul majorităŃii cotidianelor noastre (Adevărul, România liberă, NaŃional, Curierul naŃional, Cronica română, Curentul, mai nou şi Jurnalul naŃional a preluat acest format). Sunt publicaŃii care au între şase şi nouă coloane pe pagină, dar care au, totuşi, un anumit joc al acestui format. Unele sunt ceva mai înguste, dar mai înalte, altele mai late şi, desigur, nu tot atât de înalte; toate însă îşi menŃin forma dreptunghiulară.

Tabloidul sau semiformatul. Dimensiunile unor asemenea publicaŃii reprezintă aproximativ o reducere la jumătate a formatului mare. Şi în acest caz, există diferenŃe, unele au chiar paginile pătrate. (Libertatea, Capitala, DimineaŃa etc.).

Formatul mic. Raportându-ne tot la formatul mare, dimensiunea paginii acestor publicaŃii ar fi cam la o pătrime din formatul standard. Este un format puŃin folosit pentru o publicaŃie, pentru un ziar, mai ales (ziarele bucureştene au cunoscut experienŃa, în acest sens, a „Jurnalului naŃional” şi o mai are prin „Oglinda”).

Formatul nordic. Este folosit, cu precădere de către cotidianele germane.

Formatul renan. Se încadrează în limite medii şi este, de asemenea, caracteristic pentru aceeaşi zonă geografică.

Formatul berlinez. Este cel mai mic în această suită. Are, în comparaŃie cu presa românească, dimensiunile unui tabloid ceva mai mare şi oarecum mai îngust (recent, „Evenimentul zilei” a schimbat formatul iniŃial, cel mare, trecând în tabăra „tabloidelor berlineze”).

TradiŃia presei româneşti a consacrat ziarul de format mare. Ca o dovadă este şi faptul că aproape toate publicaŃiile, cu regim de cotidian, apărute după 1990 (Cronica română, Curierul naŃional, NaŃional, Cotidianul, Curentul etc.) au adoptat un asemenea format. De asemenea, cele care şi-au continuat apariŃia şi după această dată (Adevărul, fost Scânteia, şi România liberă), cu toate modificările vizând structura mesajului publicistic şi chiar şi a structurii lor grafice, şi-au menŃinut formatul tradiŃional, adică „mare”. Din raŃiuni nu neapărat publicistice unele şi-au modificat acest format, cum e cazul „Evenimentului zilei” şi al „DimineŃii”.

185

În ceea ce priveşte tabloidul (Libertatea, Capitala) se poate susŃine că, prin dimensiuni oferă un grad sporit de confort lecturii, fiind mult mai comod în mânuirea lui. Caracterul lui funcŃional se evidenŃiază şi pe o asemenea cale, răsfoirea făcându-se uşor în spaŃii, să le spunem improprii cititului, cum ar fi, bunăoară, în mijloace de transport, în diverse alte locuri publice (săli de aşteptare). Tabloidul, însă, „determină o selecŃie mai riguroasă a textelor publicistice (ele însele parcimonios redactate) şi o abordare mai frecventă a unor modalităŃi ziaristice cu efect sinergic cert (ansambluri de texte, imagini foto şi desene, capabile să suplinească o mare cantitate de cuvinte)… RedacŃiile trebuie să renunŃe la fotografiile supradimensionate, panoramice, în favoarea portretului şi a imaginilor concentrate, focalizate asupra unui detaliu semnificativ… Cititorul realizează acum impactul cu o întreagă pagină de ziar. Din această cauză, pagina tabloidală nu trebuie concepută ca obiect destinat exclusiv lecturii liniare, ci şi lecturii globale. Cu alte cuvinte, designerul (secretarul de redacŃie) are datoria de a recurge la acele mijloace care pot cataliza o percepŃie de ansamblu: geometrizarea paginaŃiei, tirajul pertinent, amplificarea „albiturii” etc”72.

d. Calibrarea şi cotarea

Machetarea unei pagini şi apoi a unei întregi publicaŃii nu poate fi realizată decât împreună cu alte două „manevre” care îmbină aspectul estetic-funcŃional cu cel tehnic. E vorba despre calibrare şi cotare, operaŃii la care sunt supuse, pe rând, elementele care-i stau la dispoziŃia secretarului de redacŃie: texte, titluri, ilustraŃii. Prin ele discursul secreta-rial dobândeşte concreteŃe şi exactitate. Mai precis, prin calculele pe care secretarul de redacŃie le face, se ajunge ca întreaga echipă tehnică de scoatere a ziarului să aibă imaginea clară a paginilor, cu locul şi spaŃiul (mai precis cu înălŃimea şi lăŃimea) de care dispune fiecare „material”. Cu alte cuvinte, se va stabili cu precizie câte articole, împreună cu titlurile şi intertitlurile lor, câte şapouri, vitinaje, împreună cu celelalte elemente ajutătoare, precum şi materiale iconografice îşi vor găsi locul pe fiecare pagină în parte.

OperaŃia de calibrare se realizează pornind de la împortanŃa şi mărimea textului, precum şi de la respectarea pragului de lizibilitate. Mai clar spus, importanŃa de care dispune textul, în concordanŃă cu

72 Mircea Ichim, Secretariatul de redacŃie, ed. cit., p. 97.

186

nivelul ierarhizării lui în cadrul structurii paginii de ziar, îi permite secretarului de redacŃie să aleagă pentru articolul supus prelucrării o anumită literă care-i conferă, atât ca dimensiune cât şi ca imagine (aspect grafic) o pregnanŃă bine chibzuită sub raport strategic şi estetic.

Secretarul de redacŃie cunoscând numărul de coloane pe care le are pagina de ziar, de asemenea, ştiind că lăŃimea (ecartamentul) fiecărei coloane are, la rândul ei, o anume dimensiune, calculată în cicero (măsură egală cu 12 puncte didot) sau în cuadraŃi (egală cu 48 de puncte didot) îşi calculează suprafaŃa pe care o va ocupa pe machetă şi, împlicit, în pagina de ziar. Trebuie precizat că asemenea calcule laborioase, despre care vom da ceva mai departe câteva amănunte, se fac de regulă în cazul tipografiilor clasice. Oricum, şi în asemenea cazuri, la îndemâna secretarilor de redacŃie se află albume speciale care conŃin caracterele de literă pe care le are tipografia respectivă.

Cum se procedează, aşadar? Cercetând albumul (probarul de literă) se constată, de pildă, că

pentru un corp 10 (puncte) din garnitura de litere aleasă, pe un singur rând care are lăŃimea de 3 ¼ cuadraŃi (13 cicero) intră 31 de semne. Ştiind că o pagină de manuscris (dactilografiat) are 2.000 de semne, se calculează câte rânduri va avea pagina:

2000:31 aproximativ 64 de rânduri. Dacă vrem să continuăm şi să aflăm, de fapt, suprafaŃa ocupată

de textul paginii:

13,3 48

1064=

×cuadraŃi

Se poate proceda şi altfel. Se calculează numărul de semne existente pe un rând plin (luându-se în calcul şi spaŃiile dintre cuvinte). În felul acesta se află numărul de rânduri ale manuscrisului. Cele două cifre obŃinute se înmulŃesc şi se obŃine numărul total al semnelor din manuscris. Apoi, cifra aflată se împarte la numărul de semne pe care le are un rând imprimat (cu un anumit corp de literă, ales din probar). Se obŃine, astfel numărul total de rânduri imprimate pe care le va avea textul articolului. Apoi, cifra obŃinută se înmulŃeşte cu mărimea corpului de literă ales şi se împarte la 12 sau 48, aflându-se, în sfârşit, suprafaŃa ocupată de text în cuadraŃi. Aşadar, calibrarea echivalează cu stabilirea locului şi a spaŃiului pe care îl va ocupa un articol.

Aceeaşi operaŃie, de calibrare se aplică şi titlurilor. În cazul lor, cu deosebire, se Ńine seama de: importanŃa şi mărimea fiecărui text în parte,

187

de spaŃiul avut la dispoziŃie pentru amplasarea articolului, luând în calcul şi raportul dintre spaŃiile albe şi cele negre, structura titlului (numărul de cuvinte, semne), stilul casei, principiile designului jurnalistic.

Cotarea, la rândul ei, atât pentru textele articolelor cât şi pentru titluri, este o operaŃie prin care se marchează (se scrie cu un creion colorat, cu pixul etc.) pe marginea manuscrisului (separat pentru text şi pentru titlu) formatul pe care o va avea coloana din ziar (3 ¼ cuadraŃi), familia de literă aleasă (medievale), corpul (mărimea) literei (c. 10) şi caracterul ei (aldine, adică mai negre sau bold când e vorba de litera calculatorului).

Calibrarea se aplică şi fotografiilor. Rareori dimensiunea pe care o are ilustraŃia în realitate (natur) se păstrează şi în machetă, adică în ziar. Dacă mărimea ei iniŃială se păstrează atunci se scrie pe spatele fotografiei, între două săgeŃi cu vârfurile îndreptate spre exterior şi dispuse paralel cu baza ilustraŃiei, cuvântul „natur”. În cele mai multe cazuri, dimensiunile imaginilor se modifică, ori în sensul măririi lor ori al micşorării. Când se micşorează (eliminându-se unele detalii ale fotografiei nesemnificative din punctul de vedere al secretarului de redacŃie), pe spatele imaginii foto se trasează o diagonală. Cunoscând care este dimensiunea unei ilustraŃii (în cm.), adică lăŃime ei în pagina de ziar (pe o coloană, două, trei etc.), de pildă 8, 5 cm pentru o coloană, tot pe spatele aceleaşi fotografii, pe baza ei, se măsoară dimensiunea aleasă. Se ridică, apoi, o perpendiculară până la întâlnirea cu diagonala. Se obŃine o figură geometrică (dreptunghi, pe înalt sau pe lat, sau pătrat)care va indica forma pe care o va avea fotografia în pagina tipărită. Dacă ilustraŃia trebuie mărită, se procedează la fel, cu deosebirea că atât diagonala, cât şi perpendiculara pot depăşi, în timpul calculelor, marginile fotografiei „natur”. În acest caz, operaŃia, amintită mai sus, se poate realiza aşezându-se ilustraŃia pe o foaie de hârtie, evident, mai mare decât ea.

Aşadar, macheta are următoarele componente: 1. Textele articole-lor, 2. Titlurile, 3. IlustraŃiile, 4. Publicitatea, 5. SpaŃiile albe şi culoarea.

Tehnic, ea reprezintă un imprimat special, numit şi coala raster, pe suprafaŃa căreia sunt marcate printr-o reŃea de linii convenŃionale coordonatele de amplasare a textelor şi imaginilor. Ar mai trebui spus că, în cazul unor asemenea imprimate, micile dreptunghiuri, născute din întretăierea liniilor verticale cu cele orizontale, au convenŃional mărimea unui „cuadrat”. În aşa fel, în urma calculelor făcute de secretarul de redacŃie pentru fiecare articol în parte, calcule realizate în

188

cuadraŃi, se poate fixa pe imprimatul machetei, cu exactitate, cum va arăta dispunerea materialelor întregii pagini.

Întocmirea machetei, operaŃie de sinteză a unei triple creaŃii: pu-blicistice, tehnice şi estetice, porneşte întotdeauna, de la câteva elemen-te stabile, care-i conferă specificul: importanŃa politică şi socială e eve-nimentelor, formatul publicaŃiei, stilul specific, profilul fiecărei pagini, valoarea jurnalistică a articolelor.

Întocmirea machetei urmăreşte, cu insistenŃă, ca mesajul întregii structuri publicistice să fie, mai întâi, citit, apoi, înŃeles, în condiŃiile în care el respectă adevărul şi, în final, să şi convingă cititorul. Şi, de regulă, se ajunge la convingerea cititorului atunci când informaŃia furnizată rezonează cu experienŃa şi nivelul informaŃional ale acestuia. Deoarece, sunt rare cazurile când ziarul se citeşte, de la un cap la altul, în întregime, trebuie găsite formele, căile de expresie grafică inspirate care pot ghida atenŃia şi interesul cititorului spre „piesele” de rezistenŃă ale numărului, în aşa fel încât, impresia finală să justifice ataşamentul şi alegerea respectivei publicaŃii. S-a observat, de asemenea, că lizibilitatea textelor se află într-un raport direct proporŃional cu forma lor grafică (cu alte cuvinte, cu felul în care sunt gestionate chiar paragrafele care alcătuiesc articolele, cu intertitlurile respective, din perspectiva arhitecturii întregii pagini şi cu felul în care sunt folosite semnele grafice aflate la îndemâna secretariatelor). Sau altfel spus, structura grafică a paginii este corelată cu conŃinutul fiecărui articol şi ia în calcul mărimea textelor, a titlurilor, ierarhizarea informaŃiilor în pagină, precum şi unele trăsături caracteris-tice ale acestora. Adevărul este, în cazul presei, că textul în sine al articolului de ziar, are pentru cititor o valoare destul de relativă şi, în orice caz, mult diminuată fără „ambalajul” în care îl îmbracă secretarul de redacŃie, adică fără expresia grafică pe care o dobândeşte şi fără contextul în care e plasat. De aceea, Berelson se întreba: „Este necesar în analiza conŃinutului unui ziar să se Ńină cont de anumiŃi factori fizici care pot influenŃa distribuirea categoriilor importante?”. Răspunsul e evident afirmativ. De altfel, se poate observa că forma unei publicaŃii şi, de asemenea, grafica fiecărei pagini au un impact semnificativ asupra cititorului.

Paginarea unui ziar constituie, s-ar pute spune, o adevărată filosofie profesională ale cărei subtilităŃi se dovedesc a nu fi străine unor cititori, mai ales ale acelora care fac din lectura presei o necesitate documentară şi un exerciŃiu intelectual vizavi de problemele acute ale momentului. Din

189

punct de vedere tehnic, în practica secretariatelor de redacŃie sunt cunoscute câteva structuri în privinŃa paginării:

1. Mai întâi, este cea numită pe verticală. În acest caz, articolele, ilustraŃiile şi, desigur, titlurile sunt dispuse în aşa fel încât baza construcŃiei grafice (a fiecărui element luat în parte) va fi întotdeauna mai îngustă decât cealaltă latură (a înălŃimii ei). Pagina va avea, astfel, o anumită supleŃe, o verticalitate care îi împrimă o notă de fermitate şi de aplomb discursului publicistic. O asemenea paginaŃie permite şi chiar impune o grafică definită prin eleganŃă şi un rafinat joc al elementelor componente (volume, linii, alternanŃa spaŃiilor albe cu cele negre etc.). Acest tip de paginare s-a împus şi a făcut „carieră” în presa americană, englezească şi italiană.

2. O a doua structură, mult folosită este cea orizontală. Este, la prima impresie, reversul primei tendinŃe. Mai exact spus, aceleaşi ele-mente pe care secretarul de redacŃie le are la dispoziŃie (texte, titluri, ilus-traŃii etc.) sunt organizate din perspectivă grafică în aşa fel încât, de data asta, baza lor e mai mare decât înălŃimea. Este o tendinŃă care contribuie la sporirea expresivităŃii şi pregnaŃei paginaŃiei. Textele sunt dispuse, de obicei, pe mai multe coloane, titlurile putând fi, în asemenea cazuri, cule-se cu un caracter mai mare de literă şi chiar pot fi alcătuite din mai multe cuvinte. Sunt bine puse în evidenŃă, în cazul unei asemenea paginaŃii, şi fotografiile care sporesc „vizualizarea” paginii iar anumite documente, bunăoară, îşi măresc puterea de convingere prin evidenŃa detaliilor.

3. O a treia tendinŃă în domeniul paginaŃiei s-ar putea numi mixtă. Ea reprezintă, de fapt, o combinaŃie a celor două prezentate mai sus. Practicarea ei cere, atât din partea secretarilor de redacŃie cât şi din partea machetatorilor, a graficienilor, o bună experienŃă profesio-nală şi multă imaginaŃie pentru a evita structuri improvizate de pagi-naŃie sau chiar expresii grafice dezavantajoase.

4. Specialiştii vorbesc şi de paginarea în scară. „Paginarea ziarelor editate acum câteva secole seamănă foarte mult cu cea a paginilor de publicitate a ziarelor moderne. Toate anunŃurile curgeau unul după altul, fiind paginate în scară. Dacă un anunŃ nu încăpea într-o coloană, restul textului era plasat la începutul celeilalte coloane73”. Originea acestui mod de paginare se află în tiparul de carte. S-a păstrat acest sistem pentru enciclopedii şi lexicoane. Se distinge printr-o extraordinară simplitate. Ea nu are, în principiu, o funcŃie jurnalistică

73 Peter Brilmaier, Eberhard Wolf, Ghid de tehnoredactare, p. 36.

190

deoarece nu permite nici o evaluare vizuală a articolelor, cititorul fiind nevoit să parcurgă întregul „material” publicistic pentru a face, de data asta, o evaluare a conŃinutului informaŃiilor.

5. Există şi paginarea în ramă. Ideea de bază, în acest caz, este ordonarea clară a textelor şi a imaginilor. O grafică ce respectă asemenea principiu urmăreşte dispunerea textelor şi a titlurilor aferente în coloane de lungimi diferite. Cu acest prilej se evidenŃiază faptul că titlurile au un dublu rol: prin dimensiunea lor atrag atenŃia asupra importanŃei unui articol şi, apoi, divizează pagina şi-l orientează pe cititor. În acest fel, evită poziŃionarea articolelor la acelaşi nivel şi se realizează, de asemenea, imposibilitatea fracturării fie longitudinale, fie transversale a paginii, textele îmbinându-se între ele. Dezavantajul unei asemenea paginări rezidă în forŃarea cititorului să se orienteze numai după conŃinutul articolelor.

6. Se practică şi paginarea în bloc. Articolele, împreună cu titlurile lor, sunt poziŃionate fie unul deasupra celuilalt, fie alăturat. Se obŃine, în felul acesta, dispunerea pe pagină a unor calupuri, a unor blocuri compacte, adevărate şabloane dreptunghiulare. O asemenea structurare a paginii contribuie la un mai bun raport între text şi imagine, neexistând pericolul ca în cazul „paginării în ramă” de a „lega” fotografia unui articol de textul alăturat.

Dezavantajul care se iveşte, totuşi, este, mai ales în cazul textelor mai mari, de a fi aşezate titlurile lor unul lângă celălalt. De aici, dificultatea de a le conferi o anumită relevanŃă şi, de asemenea, de a se face apropieri între sensurile celor alăturate, ajungându-se până la apariŃia şi chiar potenŃarea unor înŃelesuri subtextuale, uneori de nedorit. Se pot evita asemenea riscuri, prin folosirea caracterelor diferite ale literelor din titluri şi, de asemenea, prin jocul dimensiunilor aceloraşi titluri sau, pur şi simplu, prin apelarea la ajutorul unor chenare.

7. Paginarea în module. Este un gen de structurare a paginii care favorizează într-o mult mai mare măsură relaŃia dintre text şi imagine. În cazul în care articolul şi fotografia se referă la aceeaşi temă se încearcă şi grafic obŃinerea unui „modul”, a unui tot semantico-grafic. Rezultă, de regulă, împreună cu titlul, un dreptunghi care delimitează pe verticală sau pe orizontală şi cu ajutorul unor linii fine de coloană, înŃelesul şi semnificaŃia fiecărui articol în parte.

Lectura unei asemenea pagini este mult uşurată, orientarea citito-rului abil realizată, mai ales pentru textele din zona mediană a paginii. Există, însă, pericolul ca ziarul să arate monoton şi plictisitor.

191

Independent de modul de structurare a paginii de ziar, întocmirea machetelor – fapt prea bine ştiut de secretarii de redacŃie – trebuie să Ńină seama de câteva principii. Ele nu influenŃează, potenŃând sau diluând semnificaŃia estetică a structurii respective, în schimb, contribuie la evitarea unor inabilităŃi legate de strategia jurnalistică a publicaŃiei. În acest sens, principiile în cauză se referă la:

1. Să se evite masa mare, uniformă de text şi zonările diferen-Ńiate ale paginilor (de exemplu: patru coloane cenuşii de text masiv pe stânga paginii şi patru coloane cu articole mai mici, fiecare cu titlul lui şi cu ilustraŃii pe partea dreaptă a paginii).

2. Fotografiile să fie plasate, în jumătatea superioară a paginii, fotografiile de dimensiuni mari, cele mai mici pot şi chiar se recoman-dă să fie aşezate, cu predilecŃie, în partea inferioară a paginii.

3. Să se evite aşezarea unor fotografii chiar pe marginea paginii „privind” spre exterior, mai ales atunci când sunt imaginile unor persoane.

4. Nu este recomandată paginarea alăturată a două articole tratate grafic în aceeaşi manieră.

5. Să nu se apeleze la paginarea „tip american”, adică un articol să se continue, fără titlu, direct, sub un alt articol din cadrul aceleaşi pagini.

6. Începutul articolului să nu se afle prea departe de titlul lui (fie prin aşezarea unei fotografii imediat sub titlu, fie prin „începerea textului” cu o fotografie).

7. Să se evite – pe cât posibil – titlurile alăturate (la acelaşi nivel) ale unor articole diferite.

8. Nu face o bună impresie paginarea articolelor în scară. 9. Trebuie evitată, pentru a nu rupe unitatea grafică a paginii,

machetarea care contribuie la segmentarea, fie de-a lungul, fie de-a latul ei (cu excepŃia unei paginări intenŃionat concepută în asemenea fel, având menirea constituirii unor zone, evident, distincte).

10. Nu sunt admise fotografiile numite „santinele”, adică dispuse în cele patru colŃuri ale paginii de ziar.

11. În sfârşit, se mai recomandă evitarea asemănărilor izbitoare şi apelarea la soluŃii grafice similare în cazul paginilor care se vor afla faŃă-n faŃă (2 cu 3, 4 cu 5 etc.).

Un tratament grafic aparte se recomandă pentru „paginile speciale”, adică pentru paginile care „atacă” (în stil monografic sau nu) o temă unică, de larg interes, indiferent de domeniu. Se recomandă, în asemenea situaŃii, deoarece există obiceiul folosirii unor numeroase texte, „dozarea”

192

inspirată a raportului dintre elementele publicistice şi cele grafice: foto-grafii, diferite alte ilustraŃii, grafice, structurarea titlurilor, a intertitlurilor, a vitrinajelor etc.).

Procesul de machetare trebuie să ia în consideraŃie şi momentul apariŃiei ziarului. Dacă e cazul unui cotidian de dimineaŃă, de pildă, deoarece el se adresează, de regulă, unui cititor odihnit, curios să afle ultimele noutăŃi, dar şi puŃin cam nerăbdător din această pricină, şi, tocmai de aceea dispus să-şi înceapă lectura publicaŃiei chiar în mijlocul de transport folosit (autobuz, tramvai, metrou), textele paginilor pot fi, ca şi titlurile lor, culese cu o literă ceva mai mică, artificiile grafice trebuie evitate, tocmai pentru a nu îngreuna accesul şi nici cititul articolelor.

În replică, un ziar de seară se adresează unui alt cititor sau chiar aceluiaşi de dimineaŃă, dar care, de data asta, a traversat o zi de muncă. De aici, o altă psihologie, o altă percepŃie şi vizuală, aflată sub incidenŃa oboselii obişnuite dar şi a unei anumite saturaŃii informaŃionale. Nici puterea de concentrare nu mai este aceeaşi ca dimineaŃa. Interesul, de data asta, se îndreaptă spre sfera divertismentului, a lecturii cu tentă de relaxare. De aceea, şi paginarea trebuie să Ńină seama de asemenea caracteristici şi să fie mai „aerisită”, cu imagini şi fotografii mai mari, cu titluri în aceeaşi tonalitate, mai pregnante, cu texte culese cu literă mai mare sau, aş spune, cu o literă care să le sporească lizibilitatea.

În sfârşit, din motive similare, adică legate de capacitatea de receptare a cititorului, se ivesc diferenŃe între publicaŃiile destinate unor beneficiari din mediul rural (mult mai puŃin obişnuiŃi cu exerciŃiul cititului) şi cele destinate unor cititori care au prin definiŃie preocupări intelectuale. E suficient să luăm în calcul, de pildă, litera textelor, caracterul ei şi vom constata că pentru primii e nevoie de o literă mai mare iar textele, la rândul lor, sunt mai aerisit paginate.

DiferenŃe apar şi în cazul formatului publicaŃiei. Tabloidul, bunăoară, impune o lectură globală, de aici apelarea de către secretarii de redacŃie la o geometrizare a paginării, la un tiraj pertinent, pregnant, la imagini focalizate pe un detaliu semnificativ, la o amplificare a „albiturii” care, toate la un loc pot influenŃa percepŃia de ansamblu.

e. Mecanica lecturii

Cititul presei diferă fundamental de cel al unei cărŃi. Textul unui volum e parcurs, de regulă, în ordinea numerică a paginilor (de la 1 la

193

infinit). Lectura presei, însă, are un caracter „imprevizibil”, dictat de interesul informaŃional, de curiozitatea de moment şi de căutarea zonelor publicistice familiare. Ziarul, ca de altfel, orice publicaŃie, mai întâi se „răsfoieşte”, paginile care captează atenŃia cititorului sunt, la rândul lor, „măturate” cu privirea şi, abia apoi, începe lectura, în detaliu, a informaŃiilor selectate (a ştirilor, a articolelor şi a ilustraŃiilor).

S-a observat însă, că privirea cititorului de presă se îndreaptă, mai întâi, spre paginile din partea dreaptă a publicaŃiilor, care sunt, de fapt, paginile ce poartă numere fără soŃ (împare): 1, 3, 5, 7 etc. Apoi, ochiul alunecă spre stânga, adică spre paginile 2, 4, 6, 8 etc., paginile pare şi, în cele din urmă, revenind asupra primelor se repetă aceeaşi „mecanică a lecturii” pentru următorul set de pagini. Faptul a căpătat o importanŃă deosebită pentru secretariatele de redacŃie şi, în general, pentru cei responsabili cu editarea şi conceperea ziarelor. Aşa se explică de ce paginile din dreapta (de dreapta, cele impare) sunt considerate ca făcând parte din „structura de rezistenŃă” a ediŃiei „la zi”. În felul acesta, în aceste „zone” sunt dispuse tematic preocupările jurnalistice apte să evidenŃieze specificul politicii editoriale a ziarului respectiv.

Aşadar, mecanismul lecturii arată astfel (fig. 1):

Un statut aparte are ultima pagină care, asemenea primei, conŃine informaŃiile cele mai noi, de ultimă oră. Aşa se explică, pe de o parte, că cele două pagini sunt finalizate întotdeauna de către secretariatele de redacŃie cu foarte puŃin timp înainte de închiderea ediŃiei iar, pe de altă parte, că cei mai mulŃi dintre cititori cunoscând tipul de mesaj publicistic, apelea-ză la următorul itinerar al lecturii (fig. 2).

Având în vedere un asemenea „mecanism” al cititului presei, precum şi o anume tradiŃie a lectorului de ziare, s-a ajuns chiar la stabilirea unui clasament al paginilor unei „ediŃii”, în funcŃie de importanŃa lor. Astfel, locul 1 îl deŃine prima pagină, locul 2 îl ocupă ultima pagină, locul 3 revine paginilor de mijloc (8-9, de pildă, în

1

3 2

5 4

6 7

1 8

3 2

4 5

7 6

fig. 2

fig. 1

194

cazul unei publicaŃii de 16 pagini), locul 4 şi-l dispută paginile impare (3, 5, 7 etc. ), locul 5 este rezervat paginilor pare (2, 4, 6 etc).

Dacă analizăm „mecanismul” lecturii la nivelul paginii de ziar, atunci trebuie spus că aşezarea elementelor sale constitutive (texte, ilustraŃii, publicitate) se face, la rândul lor, pornind de la zonele asupra cărora stăruie, în mod firesc, ochiul cititorului („deschiderea” paginii – partea de sus, din stânga; „contra-deschiderea” paginii – partea din dreapta, sus). Secretarii de redacŃie ştiu, de asemenea, că partea de sus a paginii „valorează” mai mult decât jumătatea ei inferioară, iar partea stângă mai mult decât cea dreaptă. Cu alte cuvinte, pornind de la unitatea unei pagini, a ansamblului grafic reprezentat de ea, va trebui să Ńinem seama de aşa numitul „optical-point” (punct optic), dar şi de repartizarea iconografiei. Specialiştii sunt de părere că o bună aşezare în pagină trebuie să plece de la respectarea câtorva elemente şi, anume: echilibrul paginii, contrastul, punctele focale şi dinamica sa. PregnanŃa noutăŃilor informaŃionale, a „cuvintelor jurnalistice” (Jacques Kayser), poate fi asigurată în grade diferite, concordante cu politica editorială a ziarelor, apelând inspirat şi abil tehnic şi cu simŃ estetic la stabilirea gabaritului fiecărui titlu în parte, la exploatarea virtuŃilor materialului iconografic, la folosirea culorii, a corpului de literă, a chenarelor, a raportului dintre spaŃiile albe şi cele negre (gri).

„Mecanismul” lecturii acŃionează şi în cazul parcurgerii fiecărui articol, a fiecărui text. În acest sens, dacă luăm în calcul „constanŃa” actului care înseamnă cititul propriu-zis, putem vorbi despre:

Lectura continuă sau liniară. Este cazul celor ce parcurg textele de la un cap la altul, cu alte cuvinte, se ia în calcul lectura integrală aplicată, în principiu, cărŃilor şi operelor ştiinŃifice, dar necesară şi pentru cititul articolelor mai elaborate (anchete, reportaje, comentarii, foiletoane, pamflete). Mizând pe un asemenea gen de lectură, secretarii de redacŃie au obligaŃia de a asigura unor asemenea texte un regim de lizibilitate sporită (prin alegerea literei, prin poziŃionarea lor în zone de maximă „captare a atenŃiei”).

Lectura discontinuă (selectivă). Este proprie, în bună parte, parcur-gerii presei. Se întâlneşte, desigur, şi în cazul cititului unor dicŃionare, a unor anuare, a unor cataloage, dar se aplică atunci când cititorul încearcă să se descurce în paginile unei publicaŃii. E o lectură generată de interesul de moment (pentru ştiri, programe TV, radio, orele care anunŃă când au loc unele spectacole, informaŃii bursiere etc.). E o lectură care permite accesul rapid la informaŃia căutată, atât cititorului ocazional cât şi celui

195

fidel (obişnuit) publicaŃiei. Pentru cazul primului cititor, organizarea paginilor trebuie realizată într-o asemenea manieră încât, vorba lui Louis Guery, acesta „să nu aibă impresia că se aventurează într-o pădure virgină sau într-un labirint”.

Lectura globală. E impusă (fiind practicată de lectorul grăbit), de cel care vrea să afle, să se informeze fără să analizeze cu atenŃie ceea ce citeşte, fără intenŃia formării unei opinii sau confirmarea unui punct de vedere. Se scontează, în asemenea situaŃii, doar pe şocul emoŃional creat de ceea ce se poate afla prin simpla „măturare” cu privirea a „materialului” existent în paginile publicaŃiilor. E situaŃia pe care o are orice text cu tentă publicitară. În cazul presei, este facilitată o asemenea lectură de prima pagină, numită şi „pagină de titlu” sau „pagină vitrină”. Menirea ei constă tocmai în semnalarea (orientarea) lecturii cititorului, în atragerea lui pentru a parcurge, ulterior, cu mai multă atenŃie întregul conŃinut al ziarului. De aceea, titlurile pe care le conŃine „pagina vitrină”, textele – captaŃie la care se apelează, trebuie să fie de natură să incite curiozitatea cititorului, să şocheze, chiar, semantic şi grafic.

Realitatea a dovedit că în fapt toate cele trei tipuri de lectură se întrepătrund, aşa încât şi structura grafică a punerii în pagină trebuie să înlesnească, până la urmă, posibilitatea ca acelaşi articol să poată fi citit, după preferinŃă, din perspectiva celor trei nivele diferite de lectură.

f. IlustraŃia

Fotografia, cu deosebire, constituie punctul de atracŃie a oricărei publicaŃii. Privirea cititorului de presă se îndreaptă, cu predilecŃie, spre două elemente fundamentale ale structurii grafice a paginii de ziar: fotografia (ilustraŃia ca termen generic) şi titlurile articolelor. SelecŃia, pe care o realizează instantaneu în astfel de situaŃii lectorul de presă şi care se referă, în special, la cele două elemente amintite, e tributară tendinŃei actuale de „vizualizare” a presei scrise, sub impactul foarte puternic al televiziunii.

S-ar putea susŃine faptul că în această privinŃă e în joc o adevărată filosofie a fiecărei redacŃii. Realitatea a dovedit că în cadrul procesului editorial strategia iconografică este extrem de importantă, imaginile foto, în principal, constituind poli de atracŃie foarte puternici. Într-o lume în care vizualul (Tv în primul rând) fascinează şi acaparează, aproape brutal, cetăŃeanul, fotografia de presă a ajuns, nu în puŃine situaŃii, să spună (să comunice) mai mult decât titlurile articolelor şi chiar, uneori, decât,

196

textele înseşi. Faptul e susŃinut şi poate chiar şi amplificat deoarece imaginea (fotografia, în principal) se percepe, se descifrează, de regulă, mult mai uşor decât semnificaŃia unui text, care poate ridica o piedică în plus atunci când limba în care a fost redactat nu e cunoscută sau ştiută aproximativ de cititor. Fotografia de presă, însă, trebuie să aibă, în primul rând, virtuŃi informaŃionale şi, abia apoi, să se impună prin estetica ei, prin frumuseŃea de care se vorbeşte şi care o fac plăcută privirii şi care contribuie la atragerea ochiului celui ce parcurge paginile publicaŃiei. De aceea, întotdeauna, un fotoreporter profesionist va avea intuiŃia, capacitatea, talentul şi ştiinŃa de a îmbina în cel mai înalt grad, în fotografia obŃinută, fotoinformaŃia şi expresivitatea imaginii.

Secretarul de redacŃie, cunoscând şi preŃuind cum se cuvine „forŃa” unei fotografii, va propune la şedinŃa de sumar, odată cu presumarul numărului la zi, şi o selecŃie fotografică pornind de la specificul publicaŃiei, dar Ńinând cont şi de: valoarea informativă a fiecărei imagini (care contribuie la sporul informaŃional general evitând, însă, pleonasmul informaŃional), valoarea documentară (portretele unor protagonişti, unele dovezi ce pot fi considerate probe pentru autentificarea şi garantarea celor relatate în unele articole; se pot lua în calcul şi diferite scheme, desene, hărŃi etc.), valoarea simbolică (sunt destule cazuri în care numai imaginea poate dezvălui dramatismul unei anumite realităŃi – o pasăre cu corpul acoperit de petrol nu poate „glăsui” decât despre poluare, imaginea unui bătrân care scormoneşte într-o ladă de gunoi spune mult mai mult şi, evident, mai concis şi mai şocant despre mizerie, sărăcie, condiŃia umană în anumite locuri).

Deşi sunt publicaŃii care apelează cu oarecare zgârcenie la folosirea fotografiei, totuşi, ea s-a dovedit indispensabilă structurării mesajului publicistic atât de către marile ziare, cât şi de către cele cu un impact ceva mai redus. S-a demonstrat, de asemenea, că „imaginea” poate fi în mâna unui experimentat secretar de redacŃie o armă percutantă şi extrem de redutabilă. Aşa cum observa un specialist de talia lui Louis Guery, cu ajutorul unei fotografii abil pusă în pagină se poate, deopotrivă, ridiculiza sau chiar discredita o personalitate, sau impune o alta. La punerea în pagină, prin schimbarea cadrajului (mărirea anumitei părŃi sau micşorarea fotografiei inŃiale, renunŃarea la unele elemente care o alcătuiesc etc.) secretarul de redacŃie poate da o altă semnificaŃie unei fotografii decât aceea gândită de autorul ei. În sfârşit, adăugarea unui text explicativ (a unei legende) poate, la rândul lui să modifice mesajul fotografiei.

197

Limbajul fotografiei de presă este indiscutabil unul universal, uşor de descifrat şi, înainte de toate şi foarte convingător. Aşa cum este, de regulă, imaginea de televiziune. Pentru cititor efortul de „decriptare”, s-ar putea spune, că lipseşte aproape în totalitate. Există, desigur, şi un sim-bolism al imaginilor (despre care am amintit ceva mai sus), la care ape-lează din când în când presa, dar şi el e atât de transparent încât nici nu se poate vorbi de ivirea dificultăŃilor de înŃelegere a unor asemenea mesaje. „Fotografiile însufleŃesc pagina prin multitudinea de motive, forme şi axe. Imaginile sunt, spre deosebire de text, mesaje necondiŃionate care se abordează direct. […] Imaginile constituie în pagină domenii de receptare liberă, care formează o structură suplimentară faŃă de cea a coloanelor şi titlurilor74”

Pagina de ziar conŃine, alături de fotografii şi alte dovezi care pot fi numite ilustraŃii. Spre deosebire de text, imaginea excelează prin concizie şi prin concreteŃea masajului. De pildă, impactul asupra cititorului e mult mai direct şi mai puternic atunci când dovezile cifrice dintr-un articol sunt transmise grafic. Punerea în pagină prin procesul de machetare, adică prin asigurarea design-ului paginii de ziar, se bazează pe reliefarea, pe scoa-terea în evidenŃă a mesajului publicistic, prin obŃinerea unor structuri contrastante, prin atingerea unui adevărat suspans grafic. „Un produs atractiv se realizează prin contrast, prin efectul conjugat al unor elemente diferite din pagină. Aici se fac cele mai multe greşeli: totul este uniform, perechi contrastante ca mare/mic, lumină/întuneric, vertical/orizontal, dinamic/static sunt rareori puse în valoare. Doar introducerea simultană a două valori diferite amplifică efectul ambelor elemente”75

. Utilizarea imaginilor, ca de altfel a tuturor structurilor şi elemen-

telor grafice, reclamă din partea secretarilor de redacŃie o artă şi o ştiinŃă deosebite. În funcŃie de numărul pieselor foto aflate la îndemână, problemele ivite sunt la fel de complexe: doar o singură fotografie, de exemplu, cere o pricepută dozare a raportului dintre masa de texte şi pre-zenŃa ei. Plasată neinspirat, fotografia în discuŃie poate genera suprafeŃe „moarte” care, la rândul lor, pot altera mesajul publicistic al întregii pagini. Dacă numărul fotografiilor creşte la două, atunci trebuie apelat la un joc de volume; opoziŃia dintre volume şi mărimea fotografiilor dinamizează pagina. „Pe o pagină nu au ce căuta două imagini portrait (format înalt) sau două imagini landscape (format lat)76” Şi mai este

74 P. Brielmaier, E. Wolf, op. cit., pag. 53. 75 Ibidem, p.62. 76 P. Brielmaier, E. Wolf, op., cit., p. 55.

198

ceva. Între cele două fotografii, în principiu, nu este bine să se poată stabili o linie imaginară verticală sau orizontală care să le lege, fie aşezându-le cap-coadă, fie situându-le la acelaşi nivel. Diagonala e axa ideală în acest caz.

Dacă în joc intră mai multe fotografii atunci trebuie urmărite alte criterii de amplasare. Între ele e inspirat să se creeze un contrast născut din conŃinutul lor (detaliu, în cazul primei, imagine întreagă, pentru a doua, şi parŃială pentru a treia). Un fapt este clar: secretarul de redacŃie are posibilitatea ca prin exploatarea detaliilor nu numai să dea o altă tentă publicistică fotografiilor, ci să contribuie la găsirea unor soluŃii care să ajute la ruperea monotoniei grafice şi, în acelaşi timp, să contribuie la potenŃarea efectelor spaŃiilor acoperite de text.

O altă problemă interesantă e raportul care se stabileşte între text şi fotografie. În acest caz, se ivesc mai multe situaŃii: 1. Fotografia susŃine, prin „vizualizare” ideile publicistice ale unui text. 2. Fotografia comple-tează ideile publicistice ale textului, potenŃând mesajul. 3. Fotografia de presă este însoŃită, aproape întotdeauna, de o legendă, de un text explicativ, care trebuie redactat în concordanŃă cu stilul publicaŃiei şi care trebuie să evite pleonasmul informaŃional (nu ceea ce se vede în fotografie trebuie spus şi în legendă, decât doar atunci când sunt, de pildă, precizate numele personajelor reŃinute de imaginea foto). Se poate observa, de asemenea, că aceeaşi fotografie va avea nevoie de explicaŃii diferite în funcŃie de publicaŃia în care va apărea (cotidian, o publicaŃie – magazin, un jurnal de modă sau o revistă umoristică).

Legenda fotografiei atunci când imaginea foto are statut de gen publicistic de sine stătător, trebuie să amplifice ceea ce cititorul constată la o simplă privire. De aceea, ea poate avea fie caracter informativ, fie explicativ. Dacă luăm în consideraŃie şi modalitatea în care e plasată legenda foto, se poate spune că, din acest punct de vedere, secretarii de redacŃie au de ales între a o plasa sub fotografie, pe toată lăŃimea ei sau numai pe o anumită porŃiune, lateral sau chiar pe trei dintre laturile imaginii foto, care poate avea uneori şi un titlu.

g. Culoarea în presă

Aşa cum treptat televiziunea a completat, la un moment dat, imagi-nile alb-negru cu cele color, ajunse astăzi un fapt, practic generalizat, şi presa scrisă a apelat la elementul culoare (şi nu de ieri, de azi, s-ar putea spune că tendinŃa datează chiar înainte de apariŃia televiziunii), multe publicaŃii schimbându-şi fundamental astăzi aspectul şi sporindu-şi, pe

199

această cale, capacitatea de a capta atenŃia cititorilor şi, probabil, amplifi-cându-şi în felul acesta şi impactul asupra lor. Adevărul este că un ziar care apelează la folosirea culorii (parŃial, desigur) este mult mai atractiv, calităŃile sale de a „vizualiza” mesajul fiind înmulŃite.

PublicaŃiile mai sobre, chiar austere, care mizează mai puŃin pe „spectaculosul” grafic, pe senzaŃionalul informaŃional, pe aspectul preg-nant comercial, se dovedesc destul de fidele sistemului alb-negru, culoa-rea folosind-o extrem de parcimonios, eventual doar în titlul publicaŃiei. Ele urmăresc, în mod deosebit, structurarea inteligentă şi bine contextua-lizată a informaŃiei, claritatea, obiectivitatea şi argumentaŃia mesajului, lizibilitatea întregii publicaŃii. Pentru ele, raportul dintre alb şi negru nu şi-a epuizat virtuŃile de expresivitate, eleganŃa, rezultate din combinarea lor armonioasă, precum şi puterea de a nuanŃa mesajul publicistic. Dato-rează aceluişi „mecanism”, aceluiaşi „joc” abil condus de către secretarii de redacŃie şi de machetatori, capacitatea de a pune în evidenŃă „negrul” sau „griul”, acolo unde este cazul, de a marca „plinul” dacă structura grafică i-a destinat un rol de prim-plan, de a potenŃa lizibilitatea paginii prin accentuarea unor pasaje din textele publicate, a unor titluri sau, pur şi simplu, a unor informaŃii izolate. În sfârşit, poate constitui „pentru ochi un moment de relaxare”.

Culoarea, însă, poate împinge, atunci când nu-i sunt cunoscute efectele, când şi pregătirea estetică a secretariatelor de redacŃie e în suferinŃă, spre un pitoresc inoportun, spre un decorativ inadecvat şi strident, chiar spre kitsch. Astfel „culoarea, ca mai toate elementele grafice sau tipografice, trebuie să se supună principiului „forma corespunde funcŃiei”. Ea poate îndeplini funcŃii diferite într-un ziar: de exemplu, liniile sau chenarele impun structura de bază a ziarului. Culoarea poate evidenŃia pagina de titlu faŃă de celelalte pagini. Ea poate marca paginile de publicitate prin titlurile de rubrică sau poate scoate în evidenŃă anumite genuri de articole, de pildă, comentariile, prin punerea lor pe un fundal colorat”77.

ExperienŃa publicaŃiilor, care au îndrăznit şi au apelat la capacitatea expresivă a culorii şi, au făcut-o în numele sporirii puterii de convingere a cititorilor şi a impactului publicistic, au dovedit că, într-adevăr, un asemenea „element” deschide un câmp vast de exploatat de către secretarii de redacŃie.

77 P. Brielmaier, E. Wolf, op. cit., p. 93.

200

Culoarea poate avea o funcŃie de identificare a publicaŃiei în sine, de individualizare în peisajul presei, poate diferenŃia pagini, fascicole sau domenii tematice din cadrul ziarului. De asemenea, printr-o inspirată folosire, ea poate marca paginile sau spaŃiile publicitare, atrăgând nu numai atenŃia asupra mesajului lor, ci şi ritmând „lectura globală” a întregii publicaŃii, menŃinând chiar unitatea publicistică a ziarului, „fracturată” de obicei în zona publicitară. Şi, pentru că, în foarte multe împrejurări, culoarea are un simbolism al său, sunt destule împrejurări în care se apelează la aceste trăsături: cu albastru se marchează (pe hărŃi, pe diverse grafice) apa, dar şi buna ei calitate; cu galben sau roşu se indică poluarea şi nivelul ei etc.

În sfârşit, culoarea îşi asumă şi chiar îşi dispută, nu în puŃine cazuri, domeniul fotografiei. O imagine alb-negru nu poate reda întotdeauna diversitatea nuanŃelor ce ar fi trebuit transmise cititorilor. O fotografie color e, de multe ori, mai expresivă şi, în anumite circumstanŃe mai dramatică (de exemplu, înregistrarea unui incendiu, a unui accident etc.). Secretarii de redacŃie, machetatorii nu trebuie să uite, însă, sau să neglijeze faptul că în presă culoarea nu are un rol decorativ, ci unul funcŃional expresiv şi justificat publicistic. „Folosind culori calde sau reci, ce de exemplu, roşu şi albastru, se poate obŃine o anumită spaŃialitate în ordonarea elementelor. Culoarea roşie este percepută de ochi drept „caldă” şi mai ales familiară, în timp ce albastru pare „rece” şi accentuează spaŃial fundalul. La alegerea culorilor se va Ńine cont ca acestea să nu fie dominante, deoarece informaŃiile imaginilor şi textelor vor fi, astfel, estompate. De aceea, se recomandă limitarea la un număr redus de nuanŃe.”78

78 P., Brilmaier, E. Wolf, op. cit., p. 96.

201

REDACTORUL ŞEF. MANAGEMENT DE PRESĂ

Sub impactul modificărilor datorate progresului, revoluŃiei

ştiinŃifice moderne, precum şi economiei de piaŃă, instituŃiile de presă au cunoscut mutaŃii şi transformări sensibile. În mediile audiovizuale se poate vorbi chiar de transformări spectaculoase. Nici presa scrisă n-a rămas străină faŃă de o asemenea tendinŃă. Pe de o parte, pentru a Ńine piept concurenŃei şi provocărilor venite din partea televiziunii şi a posturilor de radio iar, pe de altă parte, sub influenŃa aceloraşi medii audio-vizuale, ea s-a simŃit atrasă de unele procedee strategice şi de tehnici specifice audiovizualului. De aici tendinŃa spre „vizualizare”, spre convertirea graficii caracteristice şi chiar a limbajului presei scrise în procedee comparabile cu virtuŃile imaginilor televizate.

Realitatea a dovedit că mass-media, cel puŃin în ultimii ani, a fost supusă, deopotrivă, unei revoluŃii tehnologice precum şi uneia economice. A doua „se caracterizează prin mondializarea economiei şi prin dominaŃia sferei financiare asupra economiei reale, care se sprijină şi, dar mai ales, pe autostrăzile informaŃiei şi pe schimbările survenite în câmpul comunicaŃiei. Or, din cauza revoluŃiilor economică şi tehnologică, sfera comunicării are tendinŃa să absoarbă informaŃia şi cultura, dând naştere unei singure şi aceleaşi sfere globale şi universale: world culture, de inspiraŃie americană, un fel de comunicultură de masă planetară, pentru că informaŃia, ca şi cultura, nu rezistă unei asemenea vulgarizări”79.

De asemenea, mijloacele actuale de comunicare de masă au transformat, sub influenŃa aceleaşi economii de piaŃă, informaŃia (generic numită aşa, în realitate, termenul se referă la tot ce însemnă text jurnalistic), într-o marfă care, din raŃiuni financiare trebuie vândută marelui public. Problema este ca să existe şi cumpărători. De aceea, actul respectiv a devenit din ce în ce mai dificil, ceea ce a împins presa (e adevărat că mai sunt şi excepŃii, dar şi ele datorate în bună măsură spaŃiului destinat „publicităŃii”) la fel de fel de concesii făcute gustului

79 Ignacio Ramonet, Tirania comunicării, p. 66.

202

cititorilor şi, nu de puŃine ori, susŃinătorilor financiari sau, pur şi simplu, intereselor patronale. Aşa se explică, printre altele, tendinŃa unor publicaŃii spre faptul, evenimentul senzaŃional, spectaculos, care devine o posibilă cale ce vizează sporirea audienŃei şi, desigur, în acest fel şi a vânzărilor. S-a observat că presa ultimilor ani a ajuns chiar până acolo încât până şi veridicitatea informaŃiilor a fost sacrificată, în numeroase împrejurări elementului de senzaŃie, scontându-se pe şocul emoŃional creat, capabil după părerea multor manageri de presă, să atragă cititorul, să-l facă interesat de publicaŃia respectivă, adică de „adevărul mediatic” oferit, nu întotdeauna similar cu cel oferit de realitatea concretă.

Şi mediile româneşti, la rândul lor, sub impactul unor asemenea tendinŃe, au trecut şi ele la reevaluarea strategiilor publicistice, încercând să reziste economic, pe o piaŃă a publicaŃiilor tot mai diversificată şi mai atractivă dar, urmărind şi sincronizarea cu modalităŃile moderne de tratare şi structurare a faptelor de presă şi, de asemenea, perfecŃionarea instrumentelor de investigaŃie şi editare.

Adevărul este că întotdeauna presa a navigat, cu diverse riscuri asumate, pe o mare a informaŃiilor aproape niciodată liniştită. Şi, indiferent cât de agitată s-a dovedit, cei care au Ńinut timona în mână au încercat să menŃină la suprafaŃă „corabia” chiar dacă, uneori, traseul se strecura printre „stânci” nevăzute. Şi, deşi, se cunoaşte faptul că până în 1990, managerii instituŃiilor noastre de presă se confruntau cu mari dificultăŃi (care au şi împins spre standardizarea publicaŃiilor şi lipsă de personalitate publicistică), multora nu le-a lipsit profesionalismul, slalomul editorial la care erau împinşi fiind nu de natură financiar economică ci, ideologică şi politică.

Redactorul şef

În mod obişnuit şi aş spune şi tradiŃional, structura organizatorică a unei instituŃii de presă, de presă scrisă îndeosebi, este condusă de un redactor şef. După RevoluŃie, au apărut şi în această privinŃă unele înnoiri, în sensul că redacŃiile au dobândit o conducere bicefală formată dintr-un „director” şi un „redactor şef”. Teoretic, primului i s-au încredinŃat atri-buŃii de reprezentare, de conducere şi gestionare mai mult sub raport administrativ a publicaŃiei. Cel de al doilea a rămas cu vechile responsa-bilităŃi, adică cele legate de conceperea apariŃiilor la zi, de punerea în practică a strategiei publicistice. Până la urmă faptul s-a dovedit un gen de lux de care, totuşi, presa nu avea neapărat nevoie (în unele cazuri s-a şi renunŃat la funcŃia de „redactor şef”), acceptat fiind însă fie dintr-un fel de reverenŃă făcută unor personalităŃi publicistice, fie unei porniri legate de o

203

posibilă sincronizare cu o tradiŃie a presei noastre interbelice ori cu structurile redacŃionale occidentale. În prezent e dificil de precizat ce diferenŃe notabile sunt între cei doi „şefi”; şi unul şi altul îşi asumă, de regulă, preocupări editoriale la zi, şi unul şi altul se ocupă de politica publicistică a instituŃiei de presă pe care o conduc. Indiferent, însă, de felul cum e structurată redacŃia, continui să cred că redactorul şef e cel care poartă responsabilitatea pentru tot ceea ce ziarul reŃine pentru publicare, pentru modul în care se înfăptuieşte politica editorială a publicaŃiei, pentru felul în care este „interpretată” zilnic realitatea. „La un mare cotidian din metropolă, redactorul şef este cel care decide, cel care orientează politica de ştiri; el este un coordonator general.”80

Fiecare publicaŃie poartă amprenta personalităŃii redactorului şef. Fără a fi un personaj dictorial (mai sunt şi cazuri de acest fel), redactorul şef nu-şi poate exercita nici atribuŃiile profesionale şi nici influenŃa, dacă se dovedeşte un gazetar oscilant, lipsit de fermitate şi de curaj. El reprezintă patronatul, sub influenŃa căruia se află în permanenŃă, dar trebuie să fie profesionistul capabil să interpreteze jurnalistic interesele acestuia. La curent cu punctele de vedere ale acestuia, redactorul şef trebuie să aibă abilitatea şi capacitatea necesare pentru a negocia linia editorială a publicaŃiei pe care o conduce, respectând priorităŃile şi interesele segmentului de cititori căruia i se adresează.

RelaŃiile redacŃionale ale redactorului şef se desfăşoară şi se desăvârşesc la nivelul a două paliere:

În primul rând, în legătură directă cu cei care coordonează, la rândul lor, activitatea curentă a redacŃiei (şefi de departamente, redactori şefi adjuncŃi, secretar general de redacŃie). În acest caz el închide cercul celor ce se numesc editori şi, împreună „gândesc” fiecare nouă apariŃie a ziarului, precum şi ulterioarele lui ediŃii. Principalul moment al zilei când puterea lui de decizie se face simŃită este şedinŃa de sumar când se dezbate şi se pune la punct structura publicistică a numărului „la zi”. Prilejul e destinat şi observaŃiilor cu un caracter mai larg care vizează şi chestiuni de politică şi strategie editorială dar şi de politică a personalului.

În al doilea rând, redactorul şef se află în legătură cu membrii redacŃiei, cu cei care au obligaŃia să „meargă” pe teren, să investigheze realitatea şi să transforme informaŃiile culese în creaŃie jurnalistică. El trebuie să fie disponibil oricând pentru personalul ziarului, „gata să discute idei şi probleme cu fiecare, de la primul său adjunct până la cel

80 Nash Roy, How Newspapers Work; apud „Ziaristica”, vol.3, p. 14.

204

mai tânăr reporter”. Întotdeauna bine informat, dublându-şi datele obŃinute pe cale oficială sau din surse proprii cu cele furnizate de proprii lui colaboratori, redactorul şef e cel care imprimă viziunea numărului la care se lucrează, dar şi a celor care vor urma. Faptele de presă nu se „judecă” şi nu se „cântăresc” numai în clipa ivirii lor, de multe ori sau mai exact, de cele mai multe ori, sunt anticipate. De aceea, personalitatea redactorului şef se reflectă şi se impune prin însăşi personalitatea publicaŃiei pe care o conduce. „Măsura în care el controlează pregătirea, zi de zi, a ziarului său depinde de numărul personalului, dar el răspunde, în ultimă instanŃă, pentru tot ce apare în paginile ziarului sub formă de informaŃii sau opinii. El este ultimul factor care hotărăşte, în cazuri speciale, dacă un material va apărea sau nu; el este arbitrul suprem în probleme de apreciere, în privinŃa corectitudinii comentariului, în cumpănirea importanŃei relative a unei ştiri sau a alteia; el hotărăşte care din informaŃiile existente va forma „tema zilei” şi el scrie – sau pune pe cineva să scrie articolul de fond al zilei, care reflectă politica şi părerile ziarului. La multe ziare, el este acela care dă, de fapt, forma şi expresia politicii prezentării ziarului.”81

Conducerea unei instituŃii de presă, cu alte cuvinte, managementul asigurat de redactorul şef, devine un fapt extrem de complicat, însuşi procesul de „fabricare” a ziarului implicând convergenŃa unor factori de mare complexitate. În primul rând, e cazul colectivului redacŃional alcă-tuit de regulă din personalităŃi deosebit de accentuate, profesionişti talen-taŃi, oameni care îmbină capacitatea de investigare a realităŃii cu aceea de creativitate publicistică, de evocare, de exprimare limpede, nuanŃată şi convingătoare a unei anumite realităŃi şi a opiniei legate de ea. Întră, apoi, în discuŃie, informaŃia care e gestionată potrivit politicii şi strategiei editoriale, pe care şi le-a propus să le respecte şi să le convertească jurnalistic publicaŃia respectivă. În sfârşit, tehnologia folosită în procesul de concepere şi elaborare a ziarului joacă, la rândul ei, un rol extrem de important, putând deschide calea spre performanŃă publicistică şi, ca o consecinŃă, spre succes de public sau dimpotrivă.

Întreprinderea de presă este, în bună măsură, comparabilă cu orice altă instituŃie culturală. Specificul ei, însă, pune accentul pe elementul vocaŃional al angajaŃilor şi pe actul de creaŃie. Inventivitatea, fantezia, capacitatea de a acŃiona şi de a reacŃiona mereu sub presiunea evenimentelor ca într-o cursă permanentă contra cronometru, precum şi puterea de a sintetiza în forme publicistice diverse, de obicei de

81 Frank Candliun, Ziaristica, vol. 2, p. 19.

205

dimensiuni reduse, realităŃi complexe, sunt, toate, trăsături definitorii ale actului gazetăresc şi ale celor ce pot fi numiŃi jurnalişti.

Tocmai de aceea, managerul unei asemenea întreprinderi, redactorul şef, trebuie, pe de o parte, să aibă putinŃa de a înŃelege astfel de colaboratori (profesional, psihic, moral) şi de a dialoga cu ei iar, pe de altă parte, să dovedească şi capacitate de a le dirija acŃiunile publicistice şi de a le insufla propriul său entuziasm şi devotament dar şi propriul său stil de acŃiune.

Tipologic, managerii, printre ei numărându-se şi redactorii şefi, după stilul de conducere adoptat se pot împărŃi în patru categorii: 1. cel care conduce în mod despotic, denumit „exploatator”; 2. cel care are ideea că „trebuie să construim relaŃii umane”, caracteristica lui fiind „bunăvoinŃa”; 3 cel care încurajează delegarea de competenŃe, de atribuŃii şi comunicarea, adeptul stilului „consultativ”; 4. cel care pleacă de la concepŃia participativă din parte colaboratorilor, adică partizanul stilului „participativ.”82 Dintr-un alt punct de vedere, Marc Bosche încearcă să stabilească o legătură între stilul de conducere şi gradul de participare a salariaŃilor şi consideră că putem întâlni: a) stiluri de conducere „axate pe superior”; b) stiluri de conducere „axate pe subordonaŃi”.

Aceste cazuri pot pune în evidenŃă situaŃii extrem de diferite care se plasează între limitele reprezentate de „momentul în care conducătorul ia deciziile şi le anunŃă subordonaŃilor spre îndeplinire „şi „momentul în care conducătorul lasă să acŃioneze liber, dar să respecte anumite res-tricŃii”. Între cele două limite pot să mai apară împrejurări de tipul: „con-ducătorul ia decizia şi o discută apoi cu subordonaŃii”, „conducătorul pre-zintă ideile şi cere fiecăruia avizul său”, „conducătorul prezintă o decizie pe care însă o condiŃionează, fiind pregătit s-o schimbe, în funcŃie de sugestiile oferite”, „conducătorul prezintă problema ce trebuie rezolvată, obŃine sugestii şi ia decizia” sau, în sfârşit, „conducătorul defineşte limitele şi cere grupului să ia o decizie în cadrul acestor limite.”83 (apud).

În funcŃie de temperament, de experienŃă, de tradiŃie, de propria cul-tură profesională, dar şi sub presiunea factorilor exteriori, redactorii şefi încearcă să îmbine autoritatea cu stimularea iniŃiativei colaboratorilor şi cu libera afirmare a propriei lor personalităŃi profesionale şi umane. Din această perspectivă, David Randall stabileşte chiar un fel de cod de com-portare a managerului de presă, care constă în: 1. îndepărtarea barierelor (fizice şi psihice) dintre el şi echipă; 2. imparŃialitate în toate împrejură-

82 Rensis Lickert, Le gouvernement participatif de l`entreprise, apud

Managementul instituŃiilor de presă din România, p. 79. 83 P. Marinescu, Managementul…, p. 80.

206

rile, mai ales în cazul condiŃiilor de muncă şi de plată („TrataŃi şi plătiŃi oamenii corect şi astfel le puteŃi impune standarde înalte când vine vorba de muncă şi abnegaŃie. Dar este crucial ca această corectitudine să fie vizibilă. RedacŃiile de ziar sunt pline cu destule zvonuri şi resentimente chiar şi fără ca şefii să înşele deliberat la bani sau să aibă un comporta-ment calculat preferenŃial faŃă de personal”); 3. în fiecare zi trebuie discutat cu membrii redacŃiei; 4. ideile novatoare trebuie încurajate întot-deauna („Jurnalismul de calitate presupune o gândire novatoare, atacarea convenŃiilor, deblocarea miturilor); 4. membrii redacŃiei trebuie informaŃi despre ceea ce întreprinde redactorul şef, despre felul în care e apreciată activitatea lor; 5. regulile privind activitatea zilnică în redacŃie şi modali-tăŃile de respectare a obligaŃiilor profesionale trebuie stabilite cu toată fer-mitatea şi urmărite să fie respectate; 6. dacă trebuie dat cineva afară, ac-Ńiunea să fie făcută „rapid şi discret” („Oricare ar fi circumstanŃele, daŃi-le ştirea în persoană, în particular şi într-un mod neechivoc. SpuneŃi-le moti-vele cu onestitate); 7. veştile proaste trebuie comunicate direct; 8. nicio-dată nu e nimerit a se da vina pe „lucruri care v-au scăpat de sub control” („Dacă eşti redactor şef, dai vina pe director; dacă eşti director, dai vina pe sponsori, pe proprietari, pe guvern sau pe Soartă. Sigur, toate aceste scuze pot fi reale în multe cazuri, dar dacă dai mereu vina pe evenimente sau oameni pe care nu-i poŃi controla, echipa ta va gândi două lucruri. Primul, că nu spui adevărul. Al doilea, că nu prea are rost să lucreze cu tine, pentru că e clar că nimic din tot ce e important nu se află sub contro-lul tău”); 9. greşelile trebuie recunoscute; 10. colaboratorilor nu trebuie să li ceară să lucreze mai mult decât o face şeful instituŃiei de presă; 11. calmul trebuie păstrat în orice împrejurare; 12. lada să fie făcută în public, iar critica numai în particular; 13. mesajele de apreciere nu trebuie să lipsească; 14. decizia trebuie să fie înŃeleasă de toată lumea („Oricare ar fi modul de luare a deciziilor la ziarul dumneavoastră, toŃi membrii redacŃiei trebuie să înŃeleagă cum funcŃionează lucrurile. Astfel economisiŃi timp şi evitaŃi disputele nedorite”); 15. secretele, de orice natură ar fi, care îi sunt încredinŃate managerului, trebuie păstrate de acesta cu toată discreŃia; 16. nu trebuie stingherite sau izgonite momentele de relaxare care apar din timp în timp între membrii colectivului redacŃional.

CalităŃile psihoprofesionale ale redactorului şef

În esenŃă trebuie să ne referim, de fapt, la trăsăturile care îl definesc pe managerul de presă. În acest sens, numărul unu în ierarhia redacŃională (în aceeaşi măsură se poate vorbi şi de statutul directorului de presă) trebuie să facă dovada unei judecăŃi echilibrate. Echilibru dobândit, pe de o parte, datorită deŃinerii unui volum informaŃional variat (care cuprinde,

207

de regulă, atât chestiunile interne cât şi cele externe) şi extrem de bine gestionat iar, pe de altă parte, datorat unei experienŃe profesionale consis-tente. Managerul de presă, aşa cum observa şi A. Mackenzie, operează cu idei, lucruri şi oameni şi tocmai de aceea trebuie să facă din actul de conducere, deopotrivă, „meserie”, ştiinŃă şi artă, funcŃiile manageriatului fiind – aşa cum o dovedeşte realitatea – complexe şi într-o permanentă intercondiŃionare.

Bun condeier, managerul de presă este tipul conducătorului care agreează flexibilitatea şi capacitatea de a realiza schimbări de registru „din mers” şi în concordanŃă cu fenomenele şi evenimentele care se ivesc în realitate. În acelaşi timp, îşi urmăreşte cu tenacitate şi abilitate programul şi strategia editorială a publicaŃiei pe care o conduce.

Activitatea de presă poartă amprenta unei adevărate „opere colec-tive”. De aceea, e necesar ca toŃi membrii redacŃiei să formeze într-adevăr o echipă, alcătuită, ce-i drept, din personalităŃi puternice, unele dintre ele chiar foarte accentuate, toate, însă, capabile de iniŃiativă şi putere de decizie, dar, ceea ce e fundamental pentru munca de presă, dispunând de resursele necesare pentru înŃelegerea şi acceptarea armoniei şi consen-sului profesional. Liderul echipei este şi trebuie să rămână redactorul şef, care, de regulă, dispune de capacitatea de a cunoaşte resursele publicistice ale fiecărui membru al redacŃiei, dar şi de forŃa şi puterea de convingere de a pune în mişcare complicatul mecanism al relaŃiilor intercolegiale care există într-o asemenea echipă. „A comunica înseamnă a intra în orchestră” (Gregory Bateson), altfel spus „nu veŃi reuşi să comunicaŃi dacă vă aflaŃi în disonanŃă sau dacă muzica voastră nu se armonizează cu partiturile celorlalŃi şi cu codurile în vigoare. A intra în orchestră înseamnă a face jocul unui anumit cod, a te înscrie într-o relaŃie compatibilă cu mijloacele de comunicare, canalele şi reŃelele disponibile84”.

Membrii unei redacŃii, pentru reuşita mesajului lor publicistic, trebuie să comunice între ei firesc şi coerent şi cu intenŃii de stimulare reciprocă şi, de asemenea, separat sau împreună să reuşească să menŃină acelaşi regim cu redactorul şef. Un asemenea fapt se dobândeşte prin încrederea pe care le-o insuflă în forŃele lor managerul instituŃiei de presă, prin cultivarea de către acesta a deschiderii permanente spre nou, spre evitarea locului comun, spre, cum se mai spune, rezolvarea obligaŃiilor profesionale sub semnul minimei rezistenŃe. De aceea, pe bună dreptate, se vorbeşte despre faptul că orice persoană care îşi desfăşoară activitatea în presă şi caută să fie şi cu adevărat performantă, trebuie să fie înzestrată

84 Daniel Bougnoux, Introducere în ştiinŃele comunicării, p. 29.

208

cu o „nouă logică a creativităŃii”, tendinŃă ce ar trebui, desigur, să fie proprie, în primul rând, factorilor de decizie, editorilor şi, cu deosebire, redactorului şef în calitatea sa de element esenŃial în generarea în cadrul redacŃiei a unei atmosfere de emulaŃie şi permanentă provocare profesională. PerformanŃa, de fapt, obŃinerea ei, pe care redactorul şef şi-o doreşte pentru colectivul său, se clădeşte sau mai exact spus, ar trebui să se bazeze, şi pe realizarea unei concordanŃe dinamice între obiectivele ce revin fiecărui membru al redacŃiei şi obligaŃiile, competenŃele şi responsabilităŃile pe care le reclamă postul pe care îl ocupă, la un moment dat, cel ce se numeşte manager de presă. Este ceea ce specialiştii numesc triunghiul de aur al organizării.

Programul zilnic al redactorului şef se confundă, în primul rând, cu timpul dedicat procesului de concepere şi elaborare a fiecărui număr la zi. Aceluiaşi îi revin şi multe alte obligaŃii cotidiene legate, îndeosebi, de stabilirea şi păstrarea contactelor cu diverse instituŃii, organisme, persoane care, într-un fel sau altul, ajung în sfera de atracŃie a unui organ de presă. De aici şi dovada pe care trebuie să o facă orice redactor şef a unor calităŃi intelectuale, psihice şi, nu în ultimul rând, fizice deosebite. RezistenŃa faŃă de stresul cotidian, faŃă de apăsarea cursei contra cronometru care este, de fapt, fiecare perioadă de pregătire şi definitivare a ediŃiei la zi, nu trebuie să-i altereze puterea de decizie, creativitatea cotidiană, percepŃia efortului individual şi colectiv al colaboratorilor săi şi nici capacitatea de a redacta prompt, onest şi argumentat comentariul sau editorialul zilei.

Disponibilitatea pentru dialog a redactorului şef, în calitatea sa de manager al instituŃiei de presă, deschiderea lui spre schimbul de opinii şi receptivitatea faŃă de sugestiile colaboratorilor, nu trebuie să-l transforme într-un personaj oscilant, nesigur, cedând cu uşurinŃă multelor şi extrem de diverselor presiuni (interne sau din afara redacŃiei). Menirea lui rămâne asigurarea coerenŃei şi a aplombului mesajului publicistic al ziarului pe care îl conduce, indiferent de tipul de influenŃe cărora trebuie să le facă faŃă. Numai în acest mod se dobândeşte şi se menŃine credibilitatea publicaŃiei respective. Echivocul managerial, acŃionarea din interes conjunctural, şubrezeşte încrederea membrilor colectivului redac-Ńional în liderul lor şi contribuie, treptat, la anonimatul publicaŃiei, mai întâi şi, apoi, chiar la falimentul ei publicistic.

Sub influenŃa transformărilor economice şi tehnologice specifice lumii contemporane, dar, de fapt, anticipând lumea „de mâine”, specialiş-tii în management au ajuns la concluzia că şi presa pentru a supravieŃui şi, pentru a face faŃă presiunii exercitate de: cititori, concurenŃă şi schimbare (ca proces de profunzime al vieŃii moderne), ar fi necesar să accepte şi să treacă, ea însăşi la punerea în practică a unor schimbări fundamentale. În

209

acest sens, se vorbeşte de tendinŃa ei de adaptare la acest proces de modernizare, de schimbare a vechilor structuri, prin aplicarea concepŃiei numite „reengineering”. „Pentru mass-media înseamnă regândirea funda-mentală şi reproiectarea radicală a proceselor de colectare, prelucrare, trans-mitere sau difuzare a informaŃiilor de interes (pentru) public şi persuadarea eventualilor anunŃători (unde este cazul), în vederea obŃinerii unor ameliorări (rentabilizări) spectaculoase a costurilor, calităŃii şi vitezei.”85

Potrivit lui M. Hammer şi J. Champy „reengineering-ul” însemnă renunŃarea la ceea ce există deja şi concentrarea asupra unor schimbări „fundamentale”, chiar „radicale”, adică reinventarea, pur şi simplu, a instituŃiei respective, realizarea unor salturi „spectaculoase” şi punerea accentului pe ceea ce înseamnă „proces”, adică pe acŃionarea în echipe, care la rândul lor, se alcătuiesc fără prejudecăŃi în funcŃie de eveniment, pe baza afinităŃilor, refuzând modelele prestabilite şi dispunând de capacitatea de a lua toate deciziile necesare.

În acest sens, sunt păreri care încearcă să acrediteze ideea potrivit căreia „organizarea departamentală” a redacŃiilor moderne îngreunează reacŃia promptă a publicaŃiilor faŃă de „nou”, faŃă de evenimentul născut de realitate: „Întreprinderile media sunt menite să caute în lumea din jur informaŃii relevante pe care să le proceseze şi să le transmită publicului. Cu alte cuvinte, organizaŃiile media ar trebui construite astfel încât să fie foarte flexibile, să fie capabile să reacŃioneze prompt la fiecare nouă situaŃie… Organizarea departamentală nu face decât să construiască şa-bloane, să ordoneze, să clasifice, să distribuie „pe căprării” toate eveni-mentele care vor apărea. Această organizare oferă siguranŃă unui sistem care identifică o soluŃie la fiecare problemă. Dezavantajul ei major ar fi acela că întreprinderile media astfel structurate nu vor fi niciodată în măsură să reacŃioneze prompt şi eficient la nou, la neaşteptat. În loc să exploateze la maxim noul, organizarea departamentală va încerca să-l reducă la un ceva cunoscut, deja catalogat, pentru care există deja modalităŃi de abordare.”86

Este, desigur, un punct de vedere. În ceea ce priveşte, apoi, „flexi-bilitatea” de care întreprinderile de presă trebuie să dea dovadă pentru a putea răspunde fără întârziere şi corect necesităŃii transformării unui nou eveniment într-un fapt de presă, a fost şi a rămas un deziderat al tuturor publicaŃiilor chiar din momentul apariŃiei lor. Nu este câtuşi de puŃin o cucerire modernă. Contestarea, însă, a organizării departamentale a instituŃiilor de presă, pe motiv că din această cauză orice „noutate” va fi

85 P. Marinescu, Managementul instituŃiilor de presă în România, p. 100. 86 P. Marinescu, Managementul…., p. 102.

210

tratată după vechi tipare, cred că ar trebui privită cu o oarecare reŃinere. Chiar dacă, într-un viitor nu prea îndepărtat, abordarea tuturor evenimen-telor se va face din perspectiva unui „proces” şi cu ajutorul unei „echipe de proces”, într-o mult mai mare măsură decât până acum sau chiar numai într-o asemenea manieră. Faptul că presa scrisă, bunăoară, a reuşit să reziste concurenŃei audio-vizualului şi, din multe puncte de vedere, să-i devină ea, la rându-i, redutabil concurent, dificil de depăşit şi de înlocuit, dovedeşte într-un chip convingător că „reengineering”-ul în domeniul mass-media nu echivalează sau nu ar trebui să echivaleze neapărat cu „reinventarea instituŃiei de presă” sau cu „ignorarea a ceea ce există deja”. Strategia jurnalistică de tip „proces” nu trebuie să elimine şi gazetarul specializat sau, mai exact spus, gazetarul-specialist (în economie, cultură, social, probleme de politică internă sau internaŃională, sport etc.), capabil să „dialogheze” cu interlocutorii lui de la egal la egal şi, cu resursele inte-lectuale şi informaŃionale reclamate de înŃelegerea mecanismelor pe baza cărora funcŃionează domeniile abordate. O experienŃă îndelungată în lu-mea presei mă face să nu fiu partizanul gazetarului universal (în realitate superficial până la ignoranŃă), disponibil, în aceeaşi măsură, profesional şi moral, să „atace jurnalistic” teme din domenii diferite şi, să o facă din perspectiva unei competenŃe fără reproş.

Până la urmă, şi redactorul şef, pe masa căruia se strâng texte ex-trem de variate, nu numai din punctul de vedere al modalităŃilor publicis-tice abordate, ci şi din cel al tematicii, este pus în situaŃia de a decide în privinŃa unor informaŃii care nu rimează întotdeauna cu pregătirea lui generală. O face, însă, cunoscând, ca nimeni altul din cadrul redacŃiei, po-litica editorială a publicaŃiei şi priorităŃile ei şi, bazându-se, nu de puŃine ori, pe un simŃ al evenimentului şi al impactului lui asupra cetăŃeanului, care-i pune de fiecare dată la încercare „flerul” lui gazetăresc.

În sfârşit, „redactorul şef al unui ziar reprezintă mai mult decât însumarea funcŃiilor şi atribuŃiilor sale profesionale. El este o persona-litate publică, uneori, „omul zilei” pe plan local sau chiar naŃional, o forŃă în conturarea şi orientarea părerii forurilor publice din Ńară. El nu este numai un reprezentant al unei mari instituŃii de presă; el exercită o puternică influenŃă asupra opiniei publice, părerile, criticele, recoman-dările sale fiind citate în Camera de Consiliu, în Parlament şi în adunări publice. Lui i se adresează oamenii pentru sfat şi îndrumare, pentru în-dreptarea unor nedreptăŃi. Mai bine ca oricine, el ştie că, de fapt, con-ducerea unui mare organ de presă înseamnă mai mult decât o simplă în-treprindere comercială, deşi aspectul comercial are şi el importanŃa sa”87.

87 Frank Candlin, Teach Yourself Journalism, apud Ziaristica, vol.2, p. 20.

211

Bibliografie selectivă 1. Antip C., Istoria presei române, 1974 2. Brissard Fr., Les mangers des medias, Paris 3. Bougnoux D., Introducere în ştiinŃele comunicării, Editura Polirom,

Iaşi, 2000 4. Bondrea A., Sociologia opiniei publice şi a mass-media, Editura FundaŃiei

România de Mâine, Bucureşti, 2003 5. Brielmaier P., Wolf E., Ghid de tehnoredactare, Editura Polirom, Iaşi,

2000 6. Baylon Cr., Mignot X., Comunicarea, Editura UniversităŃii „Al. Ioan

Cuza”, Iaşi, 2000 7. Coman M. (coord.), Manual de jurnalism, Editura Polirom, Iaşi, vol. I,

(1999), vol.II. (2000) 8. Coman M., Introducere în sistemul mass-media, Editura Polirom, Iaşi,

2000 9. Cuilenburg J.J., Schalten O., Noiemen G.W., ŞtiinŃa comunicării,

Editura Humanitas, Bucureşti 10. Drăgan I., Paradigme ale comunicării de masă, partea I, Casa de

Editură şi Presă „Şansa”, 1996 11. Drăgan I., Comunicarea de masă în spaŃiul public în perioada de

tranziŃie, Academia Română, Bucureşti, 1993 12. Gaillard Pr., Tehnica jurnalismului, Editura ŞtiinŃifică, 2000 13. Gross P., Colosul cu picioare de lut, Editura Polirom, Iaşi, 2000 14. Guery L., Le secretariat de redaction, de la maquette à la mise en page,

Paris, 1990 15. Guery L., Le secretariat de redaction, Paris, 1995 16. Ichim Mircea, Secretariat de redacŃie, Editura ASSP, 1975 17. Jeanneney Noel J., O istorie a mijloacelor de comunicare, Editura Institutul

European, 1997 18. Lochard S., Boyer H., Comunicarea mediatică, Editura Institutul

European, 1998 19. Melvin de Fleur, Ball-Rokeach S., Teorii ale comunicării de masă,

Editura Polirom, Iaşi, 1999

212

20. Marinescu P. (coord), Managementul instituŃiilor de presă din

România, Editura Polirom, Iaşi, 1999 21. Miege B., Gândirea comunicaŃională, Editura Cartea Românească, 1998 22. Pânzaru P., Mass-media în tranziŃie, FundaŃia Rompres, 1996 23. Popescu C.E., Balbaie Er., Mic dicŃionar de jurnalism, FundaŃia

Rompres, 1998 24. Petcu M., Tipologia presei româneşti, Editura Institutul European, 2000 25. Popescu Cr. F., ModalităŃi de redactare a textului publicistic, INI,

Bucureşti 26. Quail Mc., Comunicarea, Editura Institutul European, 1999 27. Randal D., Jurnalistul universal, Editura Polirom, Iaşi, 1998 28. RovenŃa Frumuşani D., Semiotică, societate, cultură, Editura Institutul

European, 1999 29. Udroiu N., Eu comunic, tu comunici, el comunică, Editura Politică, 1983 30. Udroiu N., Gutenberg sau Marconi, Editura Albatros, 1983 31. ColecŃia Ziaristica (vol. I-III), Facultatea de Ziaristică, Editura ASSP, 1974