1

Conceptul de dezvoltare durabila desemneaza totalitatea formelor si metodelor de dezvoltare socio-economica, al caror fundament il reprezinta in primul rand asigurarea unui echilibru intre sisteme socio-economice si elementele capitalului natural.

Cea mai cunoscuta definitie a dezvoltarii durabile este cu siguranta cea data de Comisia Mondiala pentru Mediu si Dezvoltare (WCED) in raportul "Viitorul nostru comun",cunoscut si sub numele de Raportul Brundtland[1]: "dezvoltarea durabila este dezvoltarea care urmareste satisfacerea nevoile prezentului, fara a compromite posibilitatea generatiilor viitoare de a-si satisface propriile nevoi". Dezvoltarea durabila urmareste si incearca sa gaseasca un cadru teoretic stabil pentru luarea deciziilor in orice situatie in care se regaseste un raport de tipul om/mediu, fie ca e vorba de mediu inconjurator, economic sau social. Desi initial dezvoltarea durabila s-a vrut a fi o solutie la criza ecologica determinata de intensa exploatare industriala a resurselor i degradarea continua a mediului si cauta in primul rand prezervarea calitatii mediului inconjurator, in prezent conceptul s-a extins asupra calitatii vietii in complexitatea sa, si sub aspect economic si social. Obiect al dezvoltrii durabile este acum si preocuparea pentru dreptate si echitate ntre state, nu numai ntre generatii. Conceptul a fost legat initial de problemele de mediu si de criza resurselor naturale, in special a celor legate de energie de acum 30 de ani. Termenul insusi este foarte tanar si s-a impus in vara lui 1992, dupa Conferinta privind mediul si dezvoltarea, organizata de Natiunile Unite la Rio de Janeiro. Durabilitatea pleaca de la ideea ca activitatile umane sunt dependente de mediul inconjurator si de resurse. Sanatatea, siguranta sociala si stabilitatea economica a societatii sunt esentiale in definirea calitatii vietii. Discutiile de la care s-a ajuns la dezvoltarea durabila au pornit la inceputul anilor 70. In 1972, Conferinta privind Mediul care a avut loc la Stockholm a pus pentru prima data in mod serios problema deteriorarii mediului inconjurator in urma activitatilor umane, ceea ce pune in pericol insusi viitorul omenirii. In 1983, isi incepe

2

activitatea Comisia Mondiala pentru Mediu si Dezvoltare (WCED), condusa de Gro Bruntland, dupa o rezolutie adoptata de Adunarea Generala a Natiunilor Unite. Doi ani mai tarziu (in 1985), este descoperita gaura din stratul de ozon de deasupra Antarcticii si, prin Conventia de la Viena se incearca gasirea unor solutii pentru reducerea consumului de substante care dauneaza stratului protector de ozon care inconjoara planeta. In 1986, la un an dupa catastrofa de la Cernobil, apare aa-numitul Raport Brundtland, al WCED, cu titlul Viitorul nostru comun care da si cea mai citata definitie a dezvoltarii durabile (sustainable development): Dezvoltarea durabil este cea care urmareste nevoile prezentului, fara a compromite posibilitatea generatiilor viitoare de a-si satisface nevoile lor. Totodata, Raportul admitea ca dezvoltarea economica nu poate fi oprita, dar ca strategiile trebuie schimbate astfel incat sa se potriveasca cu limitete ecologice oferite de mediul inconjurator si de resursele planetei. In finalul raportului, comisia sustinea necesitatea organizarii unei conferinte internationale asupra dezvoltarii durabile. Astfel, in 1992, are loc la Rio de Janeiro Summit-ul Pamantului, la care au participat reprezentanti din aproximativ 170 de state. In urma intalnirii, au fost adoptate mai multe conventii, referitoare la schimbarile de clima (reducerea emisiilor de metan si dioxid de carbon), diversitatea biologica (conservarea speciilor) si stoparea defrisrilor masive. De asemenea, s-a stabilit un plan de sustinere a dezvoltarii durabile, Agenda 21. La 10 ani de la Conferinta de la Rio, in 2002, a avut loc, la Johannesburg, Summitul privind dezvoltarea durabila. Fiecare dintre noi, constient sau nu, putem contribui la dezvoltarea durabila. De fapt, putem spune ca avem o gandire durabila atunci cand aruncam deseurile din plastic sau hartie in locurile special amenajate. La nivel industrial, lucrurile s-au miscat mult mai repede. Astfel, multe fabrici folosesc deseuri drept combustibil, iar in anumite localitati se incearca implementarea unor sisteme de incalzire casnica pe baza arderii deseurilor. Companiile sunt primele care au constientizat importanta economica (dar si ecologica) a recuperarii si refolosirii deseurilor. ACTIUNI INTREPRINSE LA NIVEL INTERNATIONAL 1972 - Conferinta de la Stockholm privind Mediul Uman, pentru a dezbate problema mediului la nivel global si a necesitatilor de dezvoltare. In urma conferintei au rezultat: Declaratia de la Stockholm Planul de Actiune pentru Mediul Uman, cu trei componente:

programul pentru evaluarea mediului global (Earthwatch); activitatile pentru managementul mediului; masurile de sprijin.

Programul Natiunilor Unite pentru Mediu (UNEP), al carui Consiliu de Conducere si Secretariat au fost infiintate in decembrie 1972 de Adunarea Generala a Natiunilor Unite. Fondul Voluntar pentru Mediu, infiintat in ianuarie 1973, in conformitate cu procedurile financiare ale Natiunuilor Unite. 1983 - Natiunile Unite au infiintat Comisia Mondiala pentru Mediu si Dezvoltare (World Commission on Environment and Development), cunoscuta sub denumirea de Comisia Brundtland.

3

1987 - Comisia Brundtland a elaborat si publicat documentul "Viitorul nostru comun" (Raportul Brundtland), prin care s-a formulat cadrul care avea sa stea la baza Agendei 21, a principiilor Declaratiei de la Rio. 1992 - la Rio de Janeiro s-a desfasurat Conferinta Natiunilor Unite privind Mediul si Dezvoltarea, in cadrul careia s-a recunoscut oficial necesitatea de a integra dezvoltarea economica si protectia mediului in obiectivul de dezvoltare durabila, precum si dreptul international al mediului, ca mecanism de promovare a dezvoltarii durabile. In cadrul conferintei au fost adoptate:

Declaratia de la Rio -Agenda 21 planul de actiune pentru dezvoltarea durabila, cu incepere din secolul al XXI-lea -Conventia privind diversitatea biologica -Conventia cadru privind schimbarile climatice -2002 - Summitul Natiunilor Unite privind Dezvoltarea Durabila, care a avut loc la Johannesburg a avut ca principale rezultate:

Declaratia de la Johannesburg pentru dezvoltare durabila Planul de implementare a Summitului mondial pentru dezvoltare durabila. - Summitul de la Johannesburg a reafirmat dezvoltarea durabila ca fiind un element central al agendei internatioanle si a dat un nou impuls pentru aplicarea practica a masurilor globale de lupta impotriva saraciei si pentru protectia mediului. - S-a dezvoltat intelegerea conceptului de dezvoltare durabila, in special prin evidentierea legaturilor principale dintre saracie, mediu si utilizarea resurselor naturale. - Prin Declaratia de la Johannesburg s-a asumat responsabilitatea colectiva pentru progresul si dezvoltarea celor trei piloni interdependenti ai dezvoltarii durabile: dezvoltarea economica, dezvoltarea sociala si protectia mediului la nivel local, national, regional si global. ACTIUNI INTREPRINSE LA NIVELUL UNIUNII EUROPENE 1972 - Summit-ul de la Paris a evidentiat necesitatea acordarii unei atentii deosebite protectiei mediului in contextul expansiunii economice si a imbunatatirii standardelor de viata. 1987 - Actul Unic European reprezinta un punct de referinta al politicii europene de mediu, fiind mentionata pentru prima data in cadrul unui tratat al Comunitatii Europene. 1993 - Tratatul de la Mastricht a conferit protectiei mediului un statut complet in cadrul politicilor europene. 1999 - Tratatul de la Amsterdam a consolidat baza legala a politicii vizand protectia mediului precum si promovarea dezvoltarii durabile in cadrul Uniunii Europene. 2000 Sefii statelor membre UE reuniti in sedinta Consiliului European de la Lisabona s-au angajat sa creeze "pana in anul 2010,cea mai competitiva si dinamica economie bazata pe cunoastere din lume".

4

2001 - Summit-ul de la Goetheborg unde a fost adoptata Strategia de Dezvoltare Durabila a UE. 2005 Comisia a demarat un proces de reviziure a Strategiei de Dezvoltare Durabila, proces care a cuprins mai multe etape:

in februarie 2005 Comisia a publicat o evaluare initiala si a trasat o serie de directii de urmat. Au fost evidentiate anumite directii de dezvoltare non-durabila care au avut efecte negative: schimbarile climatice, amenintari la adresa sanatatii publice, cresterea saraciei si a excluziunii sociale, epuizarea resurselor naturale si afectarea biodiversitatii;

in iunie 2005, sefii de stat si de guverne din UE au adoptat o declaratie privind liniile directoare ale dezvoltarii durabile, care sustinea ca Agenda reinnoita de la Lisabona este o componenta esentiala a obiectivului dezvoltarii durabile.

2006 (iunie) a fost adoptata Strategia de Dezvoltare Durabila pentru o Uniune Europeana extinsa. 2007 - Tratatul de la Lisabona, numit oficial Tratatul de la Lisabona de amendare a Tratatului privind Uniunea Europeana si Tratatul instituind Comunitatea Europeana a fost semnat la summitul de la Lisabona, Portugalia. Tratatul cuprinde si protocoale aditionale privind schimbarile climatice si lupta impotriva incalzirii globale. De asemenea, cateva prevederi ale Tratatului se refera la solidaritatea in probleme legate de furnizarea de energie si a schimbarilor in domeniul politicii energetice europene. Integrarea obiectivelor dezvoltarii durabile in centrul activitatilor economice presupune modificarea modelelor de productie si consum. Aceasta schimbare se poate face prin reglementari, fiscalitate, decizii juridice, solicitari din partea publicului etc. In abordarea Productiei si Consumului Durabile (PCD) pentru a atinge sau a ne indrepta catre obiectivele UE, este foarte important sa se puna accentul pe responsabilizarea mediului de afaceri, alaturi de constientizarea societatii civile, Romania fiind inca la primii pasi in acest domeniu. Guvernul, institutiile statului au un rol esential, in a include, in strategiile si politicile sale, conceptul de PCD - primul pas fiind chiar Strategia Nationala pentru Dezvoltare Durabila, si in a initia si intretine un dialog continuu cu societatea civila, precum si cu latura productiva si de servicii respectiv mediul de afaceri. Acesta schimbare de "filosofie" in modul de a produce si consuma, trecerea de la o Productie si Consum "cu orice pret" (pretul legat de eliminarea produsilor "catabolici" ai sistemelor economice fiind uneori mai mare, insa platit mai tarziu, calculele economice netinand seama de ele la momentul proiectarii produsului) la Productia si Consumul Durabile, avand "preturile incluse" sau evitand "nota de plata" catre altii din alte zone geografice sau din viitor, va fi un proces care va trebui sa porneasca din 3 directii:

Guvernul si instutiile statului care, urmand modelul UE, vor facilita accesul Mediului de Afaceri la diferite instrumente catre PCD

Responsabilizarea Mediului de Afaceri prin "presiuni", atat din partea celor de la pct. 1, cat si alaturi de societatea civila

Constientizarea scoietatii civile pentru a "cere" produse si servicii care au fost proiectate urmand modele de PCD.

In 1972, la Stockholm are loc Conferinta Natiunilor Unite, in care cele 113 natiuni prezente si manifesta ingrijorarea cu privire la modul in care activitatea umana influenteaza mediul. Sunt subliniate problemele

5

poluarii, distrugerii resurselor, deteriorarii mediului, pericolul disparitiilor unor specii si nevoia de a creste nivelul de trai al oamenilor si se accepta legatura indisolubila intre calitatea vietii si calitatea mediului pentru generatiile actuale si viitoare. In 1986, Natiunile Unite Infiinteaza Comisia mondiala de mediu si dezvoltare, avand ca scop studierea dinamicii deteriorarii mediului si oferirea de solutii cu privire la viabilitatea pe termen lung a societatii umane. Comisia a fost prezidata de Gro Harlem Brundtland, Primul Ministru al Norvegiei, la acea data. Comisia Brundtland a subliniat existenta a doua probleme majore: -dezvoltarea nu inseamna doar profituri mai mari si standarde mai inalte de trai pentru un mic procent din populatie, ci cresterea nivelului de trai al tuturor; -dezvoltarea nu ar trebui sa implice distrugerea sau folosirea nesabuita a resurselor noastre naturale, nici poluarea mediului ambiant; Problema-cheie a dezvoltarii durabile este opozitia intre nevoile de crestere ale populatiei si limitele impuse de resursele planetei precum si degradarea continua a mediului. La Summitul de la Rio in 1992, la care participa 120 de sefi de stat, sunt din nou aduse in centrul atentiei problemele privind mediul si dezvoltarea. Dezvoltarea durabila reprezinta: "o noua cale de dezvoltare care sa sustina progresul uman pentru intreaga planeta si pentru un viitor indelungat". Scopul declarat al Conferintei secolului a fost stabilirea unei noi strategii a dezvoltarii economice, industriale si sociale in lume, cuprinsa sub numele de dezvoltare durabila, "sustainable development". Natiunile prezente au fost de acord asupra unui plan de dezvoltare durabila numit Agenda 21 si asupra a doua seturi de principii: Declaratia de la Rio cu privire la mediu si dezvoltare si Principiile padurii. "Oamenii au dreptul la o viata sanatoasa si productiva in armonie cu natura; natiunile au dreptul suveran de a exploata resursele proprii, fara insa a cauza distrugeri ale mediului in afara granitelor proprii." Declaratia de la Rio La 10 ani de la adoptarea Agendei 21, in 2002 are loc Summitul de la Johannesburg, Africa de Sud, in care se studiaza progresul facut spre dezvoltarea durabila si se reafirma angajamentul tarilor participante. Principalele probleme discutate au fost:

reducerea numarului celor care nu au acces la rezerve de apa potabila, de la peste 1 miliard la 500 milioane pana in anul 2015;

injumatatirea numarului celor ce nu au conditii de salubritate corespunzatoare, la 1,2 miliarde; cresterea folosirii surselor durabile de energie si refacerea efectivelor de peste secatuite;

La nivelul Uniunii Europene, in cadrul Consiliul European de la Goteborg, iunie 2001, a fost adoptata Strategia Europeana de Dezvoltare Durabila (SDD) si a fost propus Setul de Indicatori de Dezvoltare Durabila, avand drept scop monitorizarea SSD. In iunie 2006 aceasta a fost revizuita si un nou model de guvernare a fost adoptat.

ARHITECTURA SUSTENABILA In fiecare zi oamenii realizeaza tot mai adesea ca alegerile pe care le fac ii afecteaza pe cei din jur si mediul inconjurator. Cumpara mancare locala, organica, pentru a reduce folosirea pesticidelor, pentru a sustine

6

comunitatea locala si pentru a reduce costurile combustibilului necesar pentru a produce hrana. Aleg sa folosesca bicicletele sau sa ia autobuzul in locul automobilului personal. De fapt anul 2005 a fost primul dupa anul crizei petrolului din 1973 cand s-au vandut in Statele Unite mai multe biciclete decat masini. In fruntea tuturor in adoptarea unor astfel de schimbari trebuie sa se afle industria constructiilor. In Statele Unite constructiile detin 39% din totalul de energie consumata, 12% din consumul de apa, 68% din totalul de electricitate si 38% din emisiile de dioxid de carbon. (Why Build Green?) Oricum ceva se misca. Se observa o oarecare inclinatie spre a construi edificii si spatii care sa fie autosuficiente, sa nu depinda de resurse externe pentru incalzire/racire sau pentru energie electrica. Se fac eforturi pentru a se reduce folosire materialelor ce detin cantitati mari de energie si utilizarea unora reciclate sau cu posibilitate de reciclare pe viitor. Pentru inceput, este de preferat sa exploram semnificatiile cuvantului sustenabil. Dictionarul Oxford il defineste astfel: capabil de a fi mentinut la un anumit nivel sau rata. Avand in vedere aplicabilitatea termenului in cazul arhitecturii exista cateva aspecte ce trebuie luate in considerare: atmosfera, longevitate, energie, interfata, echitate. Atmosfera unei constructii se refera la sentimentele si starea pe care aceasta o transmite. Exista suficienta lumina, cum se ajunge dintr-o camera in alta, este aerul de calitate? O contructie sustenabila va lua in considerare toate aceste aspecte pentru ca sanatatea locatarilor este in directa relatie cu folosire cladirii.

Longevitatea unei cladiri de asemenea joaca un rol important in sustenabilitatea ei. Spatiile ce raman o perioada de timp mai mare in folosinta ocupantilor sunt mai sustenabile decat cele care sunt daramate in 35 de ani de la construire, media curenta in SUA, fata de 50-60 de ani in Australia sau Marea Britanie. Crearea unui

7

edificiu care sa reziste in timp astfel incat sa fie folosit de mai multe generatii ar trebui sa fie scopul principal al oricarui arhitectului. Reducerea impactului energetic ar trebui sa fie un foarte important lucru de luat in seama la construirea unui spatiu, de orice natura ar fi el. Consumul de energie al unei constructii rezulta din doua surse: energia incorporata si sistemul de operare. Energia incorporata este cea necesara pentru crearea, transportul si punerea in opera a materialelor. Surprinzator, acestea constituie o marte parte din costurile energetice totale ale cladirii. Energia de operare este cea pe care cladirea o foloseste zilnic pentru incalzire, diferite aplicatii si energia folosita de electrocasnice. Cand se creeaza arhitectura cu un efort constient spre a se imbunatatii nivelul de sustenabilitate, trebuie avut in vedere felul in care constructia interactioneaza cu imprejurimile. Cum vor lua contact locatarii cu vecinii, gradina din spate, cu strazile, etc.? O cladire care interactioneaza bine cu imprejurimile este una mult mai folositoare si este mult mai probabil sa fie apreciata pentru un timp indelungat. De mare importanta este si modalitatea in care constructia afecteaza mediul inconjurator imediat: plante, animale, cat din topografia locala va fi schimbata? Va fi oare vremea locala semnificativ influentata de noua constructie? In final, un aspct al sustenabilitatii care este trecut cu vederea mult prea des este reprezentat de parte materiala. de prea multe ori banii sunt solutia situatiilor nesustenabile. Totusi, daca design-ul si tehnologia sunt mult prea scumpe pentru o persoana obisnuita, inseamna ca nu vor putea fi vreodata sustenabile pentru ca nu vor fi adoptate pe scara larga. Cu toate acestea tehnologia scumpa este imbratisata si e foarte probabil ca aceasta sa devina mult mai accesibila ca pret, in viitor. Bineinteles se poate argumenta ca adevaratele costuri sunt cel mai adesea ascunse. Solutii precum bideurile realizate in casa ( care reduc consumul de hartie igenica) si filtrarea cu nisip sunt alternativele accesibile ale scumpelor toalete japoneze cu bideu incorporat si sisteme de filtrare UV. Daca arhitectura sustenabila va avea vreodata un mare impact inseamna ca a reusit sa se faca accesibila maselor.

ENERGIA

Binenteles, cea mai eficienta modalitate de a reduce dependenta unei cladiri de reteaua de energie externa este de a reduce consumul in totalitate. Acest lucru se poate realiza in nenumarate moduri. Se poate recurge la cresterea bazarii pe lumina naturala si climatizare pasiva- doua din cele mai eficiente moduri de a reduce

8

consumul de energie dintr- o casa. Cand se achizitioneaza diferite aplicatii, se poate economisi cel mai bine prin cumpararea acelor dispozitive eficiente energetic, care se potrivesc prin capacitati nevoilor (de ex. achizitionarea unui frigider mai mic pentru o casa cu un numar mai redus de ocupanti ). Masinile de spalat ultra eficiente folosesc mult mai putina energie, iar cele care se incarca frontal folosesc si apa mai putina. Unele tehnologii permit chiar eliminarea folosirii sapunului/detergentului prin utilizarea ionilor de hidrogen pentru scoaterea petelor si a mirosurilor, sau pot pastra apa de la ultima clatire pentru viitoarea tura de spalare. Un frigider cu un compresor montat in partea superioara este de preferat, desi, din pacate,cel mai adesea acestea sunt amplasate in partea inferioara, pentru a economisi spatiul. Aceste compresoare degaja caldura si pentru ca aerul cald urca, intra in frigider daca acesta nu e bine etansat. Mare parte din energia folosita in case este pur si simplu irosita prin abandonarea luminilor aprinse, a climatizarii sia electrocasnicelor pornite. O modalitate de a micsora pierderea o reprezinta creearea unor sisteme automate care sa controleze aceste functii si energia necesara lor. Exisat si o energie fantoma. Aceasta este cea folosita de electrocasnice si alte periferice care nu sunt incarcate sau folosite curent. Intr-o casa obisnuita, 75% din energia folosita de electronice e consumata cand acestea sunt oprite sau nu sunt folosite. Deconectand de la sursa de curent incarcatoarele, televizoarele, monitoarele, printer-ele, dispozitivele cu ceas, atunci cand nu sunt folosite poate reduce cu mult consumul. O solutie ar fi instalarea unei combinatii de detectoare de lumina, intrerupatoare si detectoare de miscare. Folosind o astfel de configuratie, luminile pot fi stinse automat cand nu exista oameni in camera. Folosindu-se mai putina energie se micsoreaza si dependenta de conectarea la reteaua de energie externa. Una din cele mai populare metode de generare a energiei pe sit este prin folosirea energiei solare sau fotovoltaice. Cand se opteaza pentru aceasta varianta, insa, trebuie avut in vedere si aspectul material, costurile, sustenabilitatea si locul de amplasare. Un domeniu in care se fac progrese este si cel al energiei eoliene. Unele companii au inceput sa ofere mici generatoare de vant care se pot folosi chiar in situatii rezidentiale. Aceste mici turbine au un pret usor ridicat initial, dar, in timp, se va vedea efectul- scaderea valorilor facturilor si a dependentei de reteaua generala de energie.

APA

Astazi, mai mult ca oricand, trebuie sa se inceapa constientizarea aspra consumului de apa. Reducerea cantitatii acesteia atrage cu sine si micsorarea valorii energiei necesare, precum si costurile asociate cu sistemul de operare al cladirii, transportul, tratarea apei sau desalinizarea , sarcini ce consuma intensiv energie si devin necesare atunci cand apa nu este folosita cu grija. La fel ca in cazul energiei, cea mai sustenabila cale prin care sa se poata controla consumul de apa intr-o cladire este sa se reduca din cantitatea folosita. Acest lucru se poate realiza prin folosirea unor masini de spalat rufe/ vase, dusuri, toalete eficiente. Bateriile pot fi dotate cu dispozitive care sa amestece apa cu aer pentru a produce acelasi efect si senzatie, folosindu-se insa mult mai putina apa. Alaturi de lavoarele si dusurile cu jet slab, toaletele ce economisesc apa pot sa reduca in mod eficient consumul. Exista si toalete care nu consuma apa deloc. Acestea functioneaza pe principiul stocarii intr-un mare bazin de depozitare, legatura facandu-se printr-un tub. Bazinul are mai multe compartimente sau rampe care tin separat detritusul proaspat

9

de humusul -ingrasamant . Daca sistemul a fost instalat corect, nu exista factori patogeni si poate fi folosit in interiorul gradinilor. In general bazinul se schimba anual, bianual sau de 4 ori pe perioada unui an.

Concomitent cu reducearea cantitatii de apa necesara unei case pentru a functiona exista doua moduri principale de a colecta apa pe sit: colectarea apei gri si a celei pluviale. Prima este esentiala in reciclarea apei. Aceasta reprezinta apa provenita de la spalatoare, lavoare, dusuri si difera de apa neagra prin faptul ca nu contine cantitati semnificative de factori patogeni sau chimicale. Se poate folosi la toalete, la udatul plantelor sau poate fi bioremediata( orice proces care foloseste microorganisme, fungi, plante verzi sau enzime ale lor pentru a readuce un mediu alterat prin contaminare la conditiile sale originale) pe sit pentru a se folosi ca apa potabila.

Capturarea apelor pluviale e o excelenta metoda spre a intampina nevoiele unei cladiri. In functie de locatie se poate stoca o cantitate considerabila din excesul de apa din lunile umede. Colectarea apei se face cel mai simplu prin conectarea scurgerilor acoperisului la un container de depozitare. Exista variate optiuni pentru stocarea apei de ploaie si multe materiale ce se pot folosi la o cisterna, totusi, ferocimentul tinde sa reprezinte alegerea cea mai buna din punctul de vedere al costurilor. Apa colectata in acest fel nu este garantat sigura pentru consum,dar, asemeni apeigri, cea de pe acoperisuri se poate filtra sau se poate bioremedia pentru eliminarea factorilor patogeni

.

10

CLIMATIZAREA

Incalzire /racirea cladirilor contribuie la folosirea unei cantitati de energie mai mare decat oricare alt aspect. Crearea unei constructii bine izolate va reduce costurile incalzirii. Exista multe feluri in care se poate mentine o ambianta placuta intr-un edificiu concomitent cu minimizarea consumului de energie: acoperisuri verzi,camere solare, seminee solare, pereti speciali etc. Ca rezultat al lipsei totale de energie pe care aceste metode le necesita, adesea sunt denumite moduri pasive de incalzire/racire. Datorita dependentei de soare a unei astfel de cladiri, orientarea sa solara este foarte importanta.

Acoperisurile elesteu sunt o modalitate particulara din punct de vedere al eficacitatii de a pastra constanta temperatura unei cladiri. Pentru a se crea un astfel de acoperis, apa se pastreaza in niste recipiente in interiorul structurii actuale a acoperisului. Datorita marii capacitati a apei de a se incalzi, aceasta poate stoca temperatri ridicate sau scazute mai bine decat oricare alt material. Vara, recipientele sunt acoperite ziua si neacoperite in timpul noptii. Noaptea, apa este racita de temperatura nocturna mai scazuta, iar ziua, apa racita anterior pastreaza racoarea in casa. Iarna ,are loc procesul invers. Caldura din timpul zilei este stocata de apa din recipientele neacoperite si, in timpul noptii, aceasta caldura este eliberata in locuinta in timp ce recipientele sunt acoperite.

11

O alta optiune ce sta la dispozitia constructorului este sa profite de avantajele efectelor casei verzi: sticla permite valurilor de energie solara sa patrunda, dar nu si caldurii sa scape (infra-rosii). Pentru a profita de acest lucru, constructorul poate crea o camera inchisa cu sticla, care sa contina un material putin reflectant (de obicei pardoseala sau unul din pereti) si cu caldura specifica mare. Cand lumina ajunge pe suprafata acestui material, energia se transforma in caldura si nu i se mai permite sa iasa din camera. Pentru ca materialul are o energie specifica mare, permite stocarea caldurii si eliberarea ei pe o periada mai indelungata.

Astazi, o mare preocupare in zonele urbane o constituie ceea ce se numeste efectul insulei urbane de caldura. Multi nu au auzit de termen, dar cu siguranta i-au simtit efectele. Acesta demonstreaza de ce mediile urbane sunt adesea cu cateva grade mai calde decat zonele din jur. Cauza principala este lipsa vegetatiei si , implicit, a evapo-transpiratiei, precum si predominanta unor mari zone de culoare inchisa, mai ales la nivelul pavimentelor si al acoperisurilor, care mai degraba absorb caldura decat sa o reflecte. Bineinteles ca o modalitate de a diminua acest efect este largirea suprafetelor plantate cu vegetatie ceea ce ne duce cu gandul la urmatoarea metoda de control a temperaturii in cladiri: acoperisurile verzi. Pentru a realiza un acoperis verde pur si simplu se planteaza vegetatie pe acoperisul cladirii. Exista acoperisuri verzi intensive si extensive. Primele au de obicei un strat gros de pamant, ce necesita irigare, intretinere si, in esenta, sunt echivalentul unei gradini: copaci, arbusti si vegetale pot transforma un astfel de acoperis in casa. Problema cu aceste acoperisuri o reprezinta costurile asociate cu ingineria si materialele necesare pentru a sustine greutatea pamantului adaugat si a plantelor . Beneficiul unui acoperis intensiv este adaosul de pamant gros care contribuie la izolare si permite gradinaritul intr-o zona de obicei neutilizata. Acoperisurile verzi extensive cer mai putina intretinere si costruile sunt mai reduse . Avantajul acestora este reducerea cantitatii de apa provenita din ploaie, care sa se scurga pe acoperis, avand in vedere ca pamantul si plantele absorb o mare parte din apa; evapotranspiratia- pentru a reduce efectul de insula urbana de caldura . Si din punct de vedere estetic acestea sunt considerate mult mai atractive decat o acoperire obisnuita.

Racirea unui spatiu pe timpul verii poate fi o sarcina greu de indeplinit. Totusi, exista zone umbrite, cu aer racoros (de exemplu spatiul de sub o veranda, parcarile subterane, pivnitele, etc). Ventilarea spatiului poate fi o alternativa buna si eficienta de a aduce aer racoros in cladire si de a-l expulza pe cel cald, dar exista si alte metode poate si mai eficiente. Semineul solar adesea poate fi un ventilator natural extrordinar si poate contribui in procesul de racire pasiva. Un semineu vopsit in negru se va incalzi vara mai mult decat aerul de sub el. Acesta se va ridica si se creaza un efect de suctiune in spatiul de sub. Existenta unei deschideri care sa faca legatura cu un spatiu racoros, cu pivnita, de exemplu, undeva in parte inferioara a cladirii creeaza un curent de convectie care aduce aerul racoros si il scoate pe cel cald afara, prin semineu.

12

ILUMINATUL Lumina este un aspect foarte important in viata omului. Corpurile noastre o folosesc pentru a produce vitamina D. Studiile au aratat ca soarecii de laborator, care au fost tinuti in conditii restrictionate de lumina, fie s-au imbolnavit, fie au inceput sa dezvolte comportamente antisociale. Lumina ne afecteaza atat la nivel psihologic, cat si fiziologic, de aceea este foarte important sa avem o iluminare buna in spatiile construite. Luminarea unui spatiu cu lumina naturala ar fi solutia ideala. Dar, inainte de toate, orice fereastra reprezinta un gol in anvelopanta si, deci, un minus in directia izolarii. Se doreste de asemenea o iluminare difuza, stralucirea suprafetelor luminate direct poate cauza dureri de cap si deranjeaza omul. Nivelul foarte scazut de iluminare determina si el o incordare a ochilor. Un amestec de lumina naturala, din mai multe surse, este importanta. O buna solutie pentru iluminarea spatiilor este policarbonatul; este mai ieftin si izoleaza mai bine decat sticla, in timp ce capacitatea de transmisie a luminii e ceva mai scazuta. Policarbonatul e o buna varianta pentru ferestrele aflate mai sus de linia orizontului. Fibrele optice sunt o modalitate de iluminare a spatiilor care nu au contact direct cu lumina exterioara. Ele permit luminii naturale sa treca printr-un tub ingust, fibros de sticla. Pe cand acesta optiune este momentan foarte scumpa si e mai convenabil sa realizezi iluminarea prin intermediul unei ferestre, fibrele optice devin din ce in ce mai accesibile si, uneori, sunt singura optiune pentru iluminarea spatiilor.

13

MATERIALE Poate cel mai important aspect in costruirea unei cladiri este alegerea materialului. Ceea ce se foloseste pentru crearea anvelopantei exterioare afecteaza abilitatea constructiei de a respira (noroi, praf, compusi organici volatili ce pot provoca boli ocupantilor); de a mentine temperatura, costurile energetice incorporate, longevitatea sa si rezistenta la cutremure etc. Azi exista o varietate de materiale din care se poate alege pentru a se intampina aceste obiective. De exemplu, in America, materialul traditional de constructie pentru locuinte este lemnul. Este o buna alegere pentru multi constructori pentru ca este un material foarte bine cunoscut si exista deja retete dupa care se poate construi (reducandu-se costurile energetice). Cladirea din lemn respira foarte bine in general, nu incorporeaza o cantitate de energie foarte mare (1380 MJ/m3) si poate supravietui mai mult de 100 de ani, daca e bine ingrijita si are mare toleranta la cutremure. Anvelopanta din lemn nu izoleaza insa foarte bine, de aceea trebuie ameliorata prin folosirea unor materiale precum bumbacul reciclat din jeans, spuma izolatoare etc. Avantajul este ca e posibila alegerea gradului de izolare, ce se poate plia necesarului, in functie de imprejurari si climat. Un dezavantaj demn de luat in seama este gradul mare de inflamabilitate. Pentru cladiri mai mari, care necesita o structura mult mai puternica, otelul devine o optiune viabila. Este mai scump decat lemnul, dar rezista la tensiuni mult mai mari. La fel ca lemnul, este susceptibil de degradare, daca nu e protejat si trebuie suplimentat cu izolatie. Deasemenea, poate crea punti termice intre exterior si interior. Fiind bun conductor, daca nu e bine izolat de ambele medii, poate conduce caldura foarte rapid si poate degrada anvelopanta. Otelul are si o energie incorporata foarte ridicata, de 182 de ori mai mare decat lemnul. Cel mai bine ar fi sa fie folosit doar unde este neaparat necesar si sa se utilizeze otel reciclat. Un alt material des intalnit in ziua de azi este betonul. Turnat si cu armatura ofera o izolare rezonabila, are, de asemenea, o energie incorpoarata acceptabila, e stabil din punct de vedere structural, rezista le cutremur si are o longevitate mare. Un mare dezavantaj este, insa, neputinta de a fi reciclat sau refolosit. Umplutura cu baloti de paie este un material interesant, ce a fost mult timp folosit la construirea caselor, dar azi e considerat o buna alternativa ca material de constructie. Adesea e folosita ca umplutura de pereti, in combinatie cu structura din lemn, pentru a asigura stabilitatea. Astfel, paiele reactioneaza ca o izolatie, nu foarte scumpa, care se poate innoi. Noile cercetari si tehnologii igineresti permit acum ca paiele sa se utilizeze in orase pentru structuri (desi timp de 100 de ani s-a tot incercat asta dar fara succes). Asociind paiele cu armatura si acoperindu-le cu stucco devin suficient de rezistente la cutremure si pot fi utilizate chiar la caladiri cu mai multe etaje. Energia incorporata este foarte scazuta, este un foarte bun izolator si respira foarte bine. Un mare dezavantaj este insa pericolul popularii cu insecte, care-si pot face cuib in paie si-l fac instabil. Amestecarea lor cu borax le poate feri insa de aceste infectii. Un alt risc este susceptibilitatea la vreme. De aceea necesita o grija mare pentru intretinere. Si pamantul este o alternativa folosita cu succes de multe culturi, timp de secole. E similar betonului, ca proprietati termice, chiar daca efectul asupra mediului inconjurator e mult mai mic, nu se poate folosi la cladiri inalte; poate fi deformat de ploi. Se poate asocia cu sticle goale pe dinauntru care realizeaza, astfel, o buna izolare prin aerul ce-l contin. Insa exista doua materiale care domina azi constructiile verzi. Panourile structurale izolatoare si zidaria de beton verde numita si blocul/ caramida de cenusa. Ambele sunt materiale compozite care, se presupune ca, sunt usor de pus in opera si ofera beneficii mediului fata de celelalte materiale de constructie traditionale. Panourile structurale izolatoare sunt, in esenta, un sandwish realizat dintr-o parte structurala, un mijloc izolator si un alt strat structural. Aceste panouri inlocuiesc diferite componente (izolatii, imbinari, cuie etc. ) ale unor strucuri din lemn traditionale, de unde rezulta o mare usurinta de constructie. Atunci cand se alege folosirea zidariei verzi din beton, exista o multitudine de posibilitati. Acesta zidarie, deja are avantajul de a se construi usor, odata asezate blocurile de cenusa se pune armatura in goluri, iar betonul se toarna, pentru a crea coloana. Se construieste usor cu aceste blocuri, fiind foarte usoare; sunt alcatuite din

14

reziduuri de lemn reciclate, mineralizate sau paturi de polistiren si ciment. Marele dezavantaj al acestei zidarii este costul ridicat si posibilitatea de a nu fi disponibile local, ceea ce le mareste si costul de transport. Alegerea materialului potrivit pentru o constructie data are o importanta covarsitoare. Nu trebuie sa ne limitam totusi la o singura varianta. Cel mai bine, intr-un spatiu corect creat, materiale se asociaza.

Realizarea planurilor (proiectarea) urbanistice Acesta este un alt aspect care se pierde usor din vedere. Prin realizarea planurilor, se studiaza felul in care spatiul se leaga unul de altul pantru a interactiona intre ele. Adesea, arhitectul si constructorul nu iau in considerare spatiile inconjuratoare ale viitoarei constructii. Decizii, precum integrarea unui garaj in constructie, pot fi mult influentate de imprejurimi. In timpul proiectarii, e foarte important sa se tina seama si de arhitectura. Realizarea planurilor dicteaza marimea lotului, distributia in oras, avand in vedere orientarea solara a loturilor. Un lot prost orientat poate da mari dureri de cap in momentul crearii designului cladirii, dar o planificare constienta poate realiza niste parcele bine orientate, care sa reduca energia folosita de toti cei implicati.

15

Concluzii Zilnic, cresterea costurilor energiei, incalzirea globala, lipsa apei, resursele limitate, populatia in crestere si un numar mare de alti factori demonstreaza ca oamenii nu traiesc sustenabil. Asa cum se spune schimbarea incepe de acasa, cu sinele. Casele noastre, birourile, scolile, spatile piublice si toate celelalte cladiri au potential de a fi, nu doar sustenabile, dar si de a produce energie gratuita (solara, eoliana) si apa (capturare, bioremediere) sau alte nevoi. Documentarea, cercetarea si interesul spre o provocare de a realiza cladiriea care traieste (provocarea de a crea o constructie care sa fie intr-adevar sustenabila) exista, dar depinde de designeri, constructori, urbanisti sa continue impingerea limitelor. Studierea arhitecturii sustenabile si implementarea acestor principii ar putea sa ne conduca spre un mod de viata mult mai sustenabil.

16

DESIGN-ARHITECTURA SUSTENABILA

17

18

19

20

21

22

23

24

25

BIBLIOGRAFIE LUCRARI CITATE: Appliances: Energy Star. Energy Star. 17 Sep 2007 . Bioremediation. Wikipedia, The Free Encyclopedia. 10 Sep 2007, 01:01 UTC. Wikimedia Foundation, Inc. 17 Sep 2007 . Birkeland, Janis. Design for Sustainability: A Sourcebook of Integrated, Eco-logical Solutions. London: Earthscan Publications Ltd., 2002. Cents Per Kilowatt-Hour. Pure Energy Systems. 7 Jan 2007, 17:10 UTC. 3 Sep 2007 . Day, Christopher. Spirit and Place. London: Architectural Press, 2002. Dunnett, Nigel, and Noel Kingsbury. Planting Green Roofs and Living Walls. Portland,OR: Timber Press, Incorporated, 2004. Forest Stewardship Council. FSC: Forest Stewardship Council. 2003. 9 Sep 2007 .Green roof. Wikipedia, The Free Encyclopedia. 28 Aug 2007, 01:43 UTC. Wikimedia Foundation, Inc. 4 Sep 2007 . "Green roof." Wikipedia, The Free Encyclopedia. 3 Dec 2007, 13:44 UTC. WikimediaFoundation, Inc. 3 Dec 2007 . Heating & Cooling. Department of Energy. 14 Oct 2005. 17 Sep 2007 . Home Office and Home Electronics. EERE. 31 May 2006. 17 Sep 2007 . Ludwig, Art. Water Storage: Tanks, Cisterns, Aquifers, and Ponds for Domestic Supply,Fire and Emergency Use. unknown: Oasis Design, 2005. Mazria, Edward. The Passive Solar Energy Book. Emmaus: Rodale Press, 1979.

26

Measure of Sustainability: Embodied Energy. Canadian Architect. 9 Sep 2007 . Mount, Harry. Car sales slump as America gets on its bike. Telegraph 4 Oct 2005. 16Sep 2007 . Photovoltaics. Wikipedia, The Free Encyclopedia. 2 Sep 2007, 10:55 UTC. WikimediaFoundation, Inc. 3 Sep 2007 . Solar power. Wikipedia, The Free Encyclopedia. 2 Sep 2007, 12:44 UTC. WikimediaFoundation, Inc. 2 Sep 2007 . Stamminger, Rainer. "Doing the Washing-up by Hand or Machine: A Comparison between little Amount of Dishes and Extremely Soiled Pots and Pans" Institute of Agricultural Engineering Bonn, Germany. 2007. 17 Sep 2007 . Steen, Athena Swentzell, Bill Steen, and David Bainbridge. The Straw Bale House. Vermont: Chealsea Green Publishing Company, 1995. Urban heat island. Wikipedia, The Free Encyclopedia. 3 Sep 2007, 03:09 UTC. Wikimedia Foundation, Inc. 4 Sep 2007 . Why Build Green?." U.S. Environmental Protection Agency. 17 Sep 2007 . DOCUMENTARE Architecture for people: Explorations in a new humane environment. New York, NY: Holt, Rinehart, And Winston, 1980. Bennets, Helen, Antony Radford, and T. J. Williamson. Understanding Sustainable Architecture. London: Spon Press, 2002. Big and Green: Sustainable Skyscrapers for the Twenty-first Century. New York: Princeton Architectural Press, 2003. Brown, G. Z., and Mark Dekay. Sun, Wind & Light: Architectural Design Strategies. New York: Wiley, 2000.

27

Bloomer, Kent C., and Charles Moore. Body, Memory and Architecture (A Yale paperbound). New Haven: Yale University Press, 1977. Crowe, Norman. Nature and the Idea of a Man-Made World: An Investigation into the Evolutionary Roots of Form and Order in the Built Environment. Cambridge: The Mit Press, 1995. Design Like You Give a Damn: Architectural Responses to Humanitarian Crises. New York: Metropolis Books, 2006. Isozaki, Arata. Japan-ness in Architecture. Cambridge: The Mit Press, 2006. Kostof, Spiro. A History of Architecture: Settings and Rituals. Oxford: Oxford University Press, USA, 1985. Mendler, Sandra F., and William Odell. The HOK Guidebook to Sustainable Design. New York: Wiley, 2000. Miller, David E.. Toward a New Regionalism: Environmental Architecture in the Pacific Northwest. Seattle: University of Washington Press, 2005 Nose, Michiko Rico. Japan Modern: New Ideas for Contemporary Living. North Clarendon: Periplus Editions, 2005. Slessor, Catherine. Eco-Tech: Sustainable Architecture and High Technology. NewYork: W. W. Norton & Company, 1997. Steffen, Alex. Worldchanging: A User's Guide for the 21st Century. New York: Harry N.Abrams, Inc., 2006. Sustainable Architecture White Papers (Earth Pledge Foundation Series on Sustainable Development). New York: Earth Pledge Foundation, 2000.