Condiii de admisibilitate a plngerilor la CEDO

Condiii de admisibilitate a plngerilor la CEDO

Art.35 Convenia European

Generalitati

1. Dreptul de sezin la CEDO: orice persoan, ONG, grup de particulari care pretinde a fi victima unei nclcri.

Potrivit CEDO victim este:

Persoana care a suferit o atingere efectiv a drepturilor prevzute de Convenie ca urmare a deciziilor unor autoriti naionale.

este cerut existena unei legturi directe ntre petent i violarea suferit (cazul Mendes Godinho vs. Portugalia).

victim indirect n unele cazuri (McCann vs. Regatul Unit, Yasa vs. Turcia, Dalban vs. Romnia etc) n care s-a apreciat c rudele apropiate, membrii familiei pot fi afectate de nclcarea unui drept al altei persoane.

victimpotenial prin recunoaterea unui tip de actio popularis unor persoane (Open Door and Dublin Well Woman vs.Irlanda) sau pornind de la anumite prevederi legislative ale cror efecte (sau neaplicarea lor) pot afecta interesele unor persoane (Soering vs. Regatul Unit, Dudgeon vs. Regatul Unit etc).

Condiiile generale de admisibilitate :

Epuizarea cilor interne de recurs

introducerea n termen de 6 luni de la data ultimei hotrri interne

1. Sensul sintagmei epuizarea cailor de recurs interne,semnific parcurgerea tuturor gradelor de jurisdictie ale sistemului intern de drept prin folosirea cailor de atac puse la indemana reclamantului de ctre acest sistem.

Formularea epuizarea cailor de recurs interne, reprezinta o traducere fidela din limba franceza a sintagmei lepuisment des voies de recours interne, insa autorii precum Cornelui Birsan considera ca din punct de vedere lingvistic si strict juridic redarea in limba romana sa se faca prin sintagma epuizarea cailor interne de atac.

Aceast condiie confirm caracterul subsidiar al sistemului european de protecie a drepturilor omului i se bazeaz pe necesitatea ca statul s aib n posibilitatea de a remeida situaia litigioas prin resursele proprii din ordinea juridic intern (F.Sudre).

Dovada ndeplinirii condiiei incumb reclamantului.

Caile de atac pe care trebuie sa le epuizeze reclamantul pe plan intern inainte de a se adresa jurisdictieieuropene trebuie sa fie adecvate saueficace , in sensul ca eleau ca efect impiedicarea producerii incalcarii unui drept garantat de Conventieori incetarea acesteiadaca ea s-a produs, precum si obtinerea unei reparatii corespunzatoare.

Atat fosta Comisie, cat si Curtea au utilizat si utilizeaza si in prezent termeni diferiti in aceasta materie , dar intotdeuna sinonimi, spunandu-se ca recursurile interne trebuie sa fie adecvate, alteori ca trebuie sa fieeficace, iar in alte cazuri ca trebuie sa fie efective.

Caracterul eficace sau adecvat, efectiv sau suficient al unei cai de atactrebuie sa fie apreciat in functie de natura dreptului garantat de Conventiei si de circumstantele concrete ale cauzei, precum si de efectele pe care le produce.

Astfel, in cauza Selmouni vs. Franta (1999) in care reclamantul a invocat incalcarea dispozitiilor art.3 din Conventie prin tratamentul ce i-a fost aplicat de politiein timpul arestarii sale preventive,Curtea a considerat ca, prin raportare la dispozitiile art.35 par.1 din Conventie, este important a se cunoaste daca , urmare a plangerii formulate de reclamant, a urmat sau nu o ancheta si daca a existat vointa autoritatilor de a identificasi pedepsipersoanele vinovate desavarsirea faptelor denuntate, constatate prin probe indubitabile.

Avand in vedere faptul ca timp indelungat plangereainitial formulata nua fost exeminata de autoritatile statale competente, nu i se putea cere reclamantului sa formuleze o noua cerere in fata autoritatilorpropriului stat spre a se epuiza caile interne de atac.In aceste conditii, un asemenea recurs nu mai poate avea un caracter adecvat si efectiv.

Recursul este inadecvat cnd doar tinde s ateueze efectele unei violri prin acordarea unor depgubiri dar fr a nltura cauza violrii (J.P.Margunaund)

Recursul este ineficient dac este pronunat de o autoritate care nu are puterea de a redresa nclcarea dreptului deoarece poate emite numai avize consultative (J.P.M).

De asemenea, un recurs care nu nltur violarea dreptului ci doar efectele unei condamnri este inutil (ex: o cerere de graiere) (B.S.Guan)

2. Termenul de 6 luni curge de la dataultimei decizii interne definitive.

Cat priveste notiunea de decizie interna definitiva, fosta Comisie a decis constant in jurisprudenta saca prinaceasta trebuie inteleasa decizia definitiva pronuntata in cadrul normal al epuizarii cailor interne de atac,luandu-se in considerarenumai caile de atac ordinarece constituiemijloace eficiente pentru inlaturarea incalcarii drepturilor garantatede Conventie si a consecintelor acesteia.

Ea a precizat ca in mod normal termenul de 6 luni curge de la datadeciziei celei mai inalte autoritati nationale competente chemata a se pronunta asupra problemei care face obiectul cererii introduse in fata organelor Conventiei(1984,cauza Dobbertin c/Franta )

Epuizarea cailor interne de atac nu presupune si parcurgerea cailor extraordinare de atac prevazuta in sistemele de drept ale statelor contractante.

-Fosta Comisiea decis cadecizia de respingere a unei cereri de revizuire nu poate fi luata in considerarepentru a se determinacalculul termenului de 6 luni.

Fosta Comisie si Curtea au decis ca termenul incepe sa curgadina doua zide dupa adoptarea deciziei interne definitive.

In jurisprudenta sa, Comisia nu a avut un punct de vedere unitar cu privire la momentul din care incepe sa curga termenul se 6 luni, insa a statuat ca acesta are o dubla finalitate;pe de o parte, el urmareste asigurarea securitatii juridice, iar pe de alta parte acest termenraspunde necesitatii de a asigura celui interesatun interval de timpr de reflectie suficient spre a-i permitesaaprecieze oportunitatea formularii inei cereri in fata Comisiei si de a-i defini continutul.

Situatii speciale cu privire la calculul termenului in discutie:

-situatiile continue , definite ca reprezentand o stare de lucruri ce rezulta din actiuni continue, savarsite de un stat sau in numele sau, ale caror victime sunt reclamantii(1996, cauza Mc Davidsi altii c/Regatul Unit)

Exemplu: detinerea fara temei juridic a unui bun de catre autoritatile statalecu incalcarea dispozitiilor art.1 din Protocolul nr.1 ( fosta Comisie statueaz c termenul de 6 luni curge din momentul in care o asemenea situatie ia sfarsit;cata vreme ea dureaza , regula celor 6 luni nu are a fi aplicata(1987, cauza Tete c/Franta; 5mai 1994 cauza Cinar c/ Turcia).

).

Natura juridica a termenului de 6 luni este controversata . Nu poate fi calificat nici ca fiind un termen de prescriptie, nici ca unul de decadere.

Profesorul C. Birsan considera ca termenul de 6 luni este un termen procedural, specific, de decadere, care se caracterizeaza prin faptul ca , in anumite circumstante exceptionale, nu curge in defavoarea reclamantului care se adreseaza Curtii.

Conditii specifice

A. cererea sa nu fie anonim

Pentru ca o persoana sa se poata adresa Curtii, aceasta trebuie sa fie victima a unei incalcari a drepturilor sale subiective consacrateprin prevederile Conventiei, lezate printr-un act sau o omisiune a autoritatilor de stat.In aceste conditii, pentru a se putea verifica veridicitatea afirmatiilor sale si calitatea de victima, este absolut necesar ca plangerea sa nu fie anonima, pentruca instanta europeanaca constateincalcarea reclamata.

Pot exista si anumite situatii in care , dupa introducerea plangerii si pentru motive temeinice, sa se poata solicita Curtii, sa se pastreze anonimatulasupra identitatii persoanei reclamantului, insa acest aspect nu trebuie sa fie confundat cu o plangere anonima, intrucat Curtea cunoaste identitatea persoanei , insa nu o releveaza publicului.

b.Cererea s nu fi fost supus spre solutionare unei alte instante internationale de ancheta sau de solutionaredac nu conine fapte noi

Condiia vizeazanecesitatea de a asigura securitateajuridica a Curtii, prin imposibilitatea recursului la mai multe instante internationale, creandu-se riscul unor decizii contradictorii.

Notiunea de instantainternationala de ancheta sau de reglementare se refera la existenta unor organisme interguvernamentale cu competenta in materie, fiind excluse instantele de arbitraj international , precum si organismele neguvernamentale ( instantele create de federatiile sportive internationale).

In anul 1992, Comisia a constatat , in caza Miguel Cereceda Martin vs.Spania, ca doua instante internationale , in speta Comitetul Libertatii Sindicale al Organizatieie Intenationale a Muncii si Comisia insasi , au fost sesizate succesivde catre aceeasi reclamanti cu cauze ce aveau acelasi obiect , astfel s-a decis ca o asemenea situatie nu este in acordnici cu spiritul nici cu litera Conventiei, care vizeaza evitarea pluralismului procedurilor internationalece ar purta asupra acelorasi cauze.

Sunt inadmisibile cererile care au fost naintate Comitetului Drepturilor Omului sau altor comitete specializate din cadrul ONU. Cerina aceasta decurge din necesitatea evitrii cazurilor de litispenden internaional, a paralelismului unor proceduri internaionale cu toate complicaiile pe care ele le prezint.

Conditia de admisibilitate ca plangerea sa nu fi fost deja examinata de Curte este utilapentru a determinanotiunea de examen al cererii , in aplicarea regulii non bis in idem.

Prevederile textului analizat reliefeaza faptul ca regula non bis in idem se aplica in situati in care este vorba in mod esential de aceeasi cerere examinata anterior de Curte,ceea ce a determinat doctrina si jurisprudenta sa afirme ca ea nu se aplica cuaceeasi rigoareca in dreptul intern.

O cerere nu mai estein mod esential aceeasi daca reclamantul invoca fapte noi.

S-a statuat in mod constantin sensul caatunci cand o cerere a fost declarata iandmisibilapentru neepuizarea cailor de atac, reclamantul putea reveni in fata Comisiei (in prezent in fata Curtii) demonstrand epuizarea acestora , deoarece epuizarea ulterioara a cailor de atac accesibile si dispozitiile in dreptul intern reprezinta un fapt nou.

C. Cererea s nu fie incompatibila cu dispozitiile Conventiei ori ale protocoalelor sale aditionale , n mod manifestnefondat sau abuziv.

Condiia ca o cerere s nu fie vdit nefondat implic o examinare a acesteia sub aspectul fondului. Totui, trebuie s se verifice dac faptele pretinse n cerere au, prima facie, o aparen de nclcare a Conveniei. Doar n situaia n care exist un nceput de dovad a nclcrii unui drept prevzut de Convenie cererea poatefi reinut. Dac absena unei violri este evident cererea va putea fi respins ca inadmisibil.

-Compatibilitatea unei cereri cu dispozitiileConventiei presupune ca aceastasa intre in domeniul ei de aplicare.

Evidentierea criteriilor decompatibilitatea unei cereri adresate instantei europene cuprevederile Conventieitrebuie facuta prin prismaart. 1 din Conventie care prevede ca statele contractantese obliga sa recunoasca oricarei persoane aflate sub jurisdictia lordrepturile si libertatileprevazute in Titlul I din Conventie.

Ca atare este necesarca cererea reclamantului sa fie compatibila ratione personaecu dispozitiile Conventiei in privinta ambelor parti ale procesului ce se va derulain fata organului de control al respectrii obligatiilor asumatede state .

In al doilea rand, persoanele carora li se garanteaza drepturile si libertatilorprevazute de Conventie trebuie sa se aflesub jurisdictia statelor contractante.Aceasta presupune ca, din punct de vedere teritorial se impune ca titularii drepturilorin discutie sa se gaseascaintr-un loc unde se exercitajurisdictia unui stat contractant, loc in care s-a produs eventuala incalcarea acestor drepturi, sau altfel spus cererea reclamantului trebuie sa fie compatibilaratione loci cu dispozitiile Conventiei.

In anumitesituatii exceptionale ,bine determinate, un stat poate exercita jurisdictia saasupra teritoriului altui stat , fiind vorba despre exercitareaunei jurisdictii extrateritoriale .

Instanta europeana a admisca este posibila angajarea raspunderiiunui stat contractantca urmare a unei actiuni militarelegale sau ilegaledesfasurate pe teritoriul altui stat deoarece el practicacontrolul afectiv asupra acelei zonesituate in afara teritoriului sau national, situatie in care i revine obligatia de a asigura ,in acea zona,respectarea drepturilorsi libertatilor garantate de Conventie.

Exemplu: Cazul Ilascu sisituatia Transnistriei.

In urma dispariiei URSS , Moldova si-a declarat independenta (1991)

Separatistii din regiunea Transnistriaau proclamat Republica Moldava a Transnistriei (RMT) pe care comunitatea internationala nu a recunoscut-o.In anul 1992au izbucnit confruntari violente la granita dintre Moldova si RMT , in cursul careia separatistii au primit spijinularmatei ruse ramase pe teritoriul Moldovei. In 1997 presedintele Moldovei si cel al RTM au semnat un acord de normalizare a relatiilor.

Reclamntiiin numar de patruau fost implicati in luptele din 1992si au fost arestati de autoritatile RTM , fiind ulterior condamnati, primul la pedeapsa cu moartea , iar ceilalti ladetentiune pe viata.

In anul 1993 Curtea Supreme a Moldovei i-a eliberat , insa hotararea nu a fost pusain executare.

In anul 2001 , pimul reclamant a fost pus in libertate , in timp ce ceilalti trei sunt inca detinuti.

In timpul detentiei lor, au fost detinuti in conditii foarte grele, izolati in celule,fara a avea dreptul la contacte cu lumea exterioara, fara asistenta juridica ,fara dreptul de a iesidin celule si fara a avea lumina naturala.

In raport cu responsabilitatea Modovei fata de cele intamplate, Curtea admite faptul ca responsabilitatea unui stat pentru cele petrecute pe teritoriul sau poate fi restransa in situatii exceptionale , atunci cand statul este impiedicatsa isiexercite suveranitateape o parte a teritoriului sau.

Totusi, Curteaconsidera ca, pana in 1997 ,Moldova a facut presiuni diplomaticepentru a regla situatia reclamantilor, insa dupa aceasta data statul moldovean nu a mai actionat in vreun felpentru a-si recapata suveranitatea in zona RMT si a incetat presiunile la nivel international pentru eliberarea reclamantilor.De aceea , Curtea a constatat ca Moldovasi-a incalcat obligatiile pozitive ce decurg din aplicarea art.1si poate fi tinuta responsabilapentru violarile drepturilor fundamentale suferite de catre reclamanti.

Cererea- n mod vadit nefondata

Conditiaprivitoare lalipsa manifesta de temei a unei cererieste cel mai greu de delimitat, ea aflandu-se la frontiera dintre admisibilitate si fond, ceea ce permite Curtiisa inlature acele cereri in care nu este necesarsa se procedezela un examen aprofundat .

O cerere este declarata inadmisibilaca fiind netemeinica in fapt atunci cand instanta europeanaapreciaza ca elementele de fapt prezentatede reclamant nu suntde natura sa conducala existenta vreuneia sau vreunora dintre incalcarilereclamate in cererea sa.

O cerere poate fi insa si netemeinica in drept atunci cand faptele incriminate de reclamant , desi probate, nu sunt de natura sa constituieo incalcare a drepturilor si libertatilorgarantate de Conventie sau de protocoalele sale aditionale.

Atunci cand instanta europeana constatafaptul cacererea reclamantuluipoate pune probleme de fapt si de drept ce nu pot fi solutionatela stadiul examenului de admisibilitate , impunand un examen pe fond, ea va declara cererea admisibila .

In al doilea rand, Curtea nu declara niciodata indmisibilaca fiind in mod vadit nefondatao cerere in care su pun in discutieprobleme juridice complexe si de interes general; dezbaterea fonduluiunei asemenea cereri presupuneanalize ce depasesc stadiulexeminarii admisibilitatii ei, tocmai prin naturaproblemelor puse in discutie.

Cerere abuziva.

-Este cea care urmrete un scop contrar celui prevzut de Convenie (n doctrin s-a observat ca prin retinerea acestui motiv de inadmisibilitate s-a dorit prentampinarea utilizarii dreptului la recurs individualin scopuri politice sau pentru a se sustrage unei condamnri) sau care dovedete folosirea icanatoire a dreptului de recurs la CEDO.

Tot abuziv este considert o cerere care foloste un limbaj neadecvat.

Fosta Comisie a decisca o cerere individuala nu este abuziva doar prin simplul fapt ca ea se situeaza intr-un context politic, dar alta ar fi situatia in careea ar avea, in principal,ca scop exercitarea de presiuni sau o propaganda politica strainaobiectivelor si spiritului Conventiei.

Protocolul nr. 14adoptat la 13 mai 2004 introduce noua conditie de admisibilitatea unei cereri individuale: petentul terbuie s fac dovada c a suferit un prejudiciu important .

Acesta este un mijloc suplimentarde natura sa ajute Curtea n activitatea de filtrarea cererilor si sa i permita sa poata consacramaimult timp cauzelor ce justifica un examen pe fond.

Ex: cereri n care exista o vdit disproporie ntre situaia reclamantului i prejudiciul invocat (cazul M. Ionescu vs. Romnia, n care reclamantul invoc un prejudiciu de 90 euro, iar situaia lui financiar nu era una dificil).