57
UNIVERSITATEA CRESTINA „DIMITRIE CANTEMIR” FACULTATEA DE STIINTE POLITICE MASTER RELATII POLITICE INTERNATIONALE CONFLICTUL DIN SIERRA LEONE SI INTERVENTIA NATIUNILOR UNITE CURS: NEGOCIERE INTERNATIONALA, REZOLVAREA CONFLICTELOR SI CONSTRUCTIA PACII Masterand Melinda Magdalena Chituleasa (Balazs) Iulia Bratulescu Elena Sibiceanu

Conflictul Sierra Leone 27.05

Embed Size (px)

Citation preview

Page 1: Conflictul Sierra Leone 27.05

UNIVERSITATEA CRESTINA „DIMITRIE CANTEMIR”

FACULTATEA DE STIINTE POLITICE

MASTER RELATII POLITICE INTERNATIONALE

CONFLICTUL DIN SIERRA LEONE SI INTERVENTIA NATIUNILOR UNITE

CURS: NEGOCIERE INTERNATIONALA, REZOLVAREA CONFLICTELOR

SI CONSTRUCTIA PACII

Masterand

Melinda Magdalena Chituleasa (Balazs)

Iulia Bratulescu

Elena Sibiceanu

Page 2: Conflictul Sierra Leone 27.05

CUPRINS:

Introducere.

Capitolul I: Organizatia Natiunilor Unite si interventia in conflicte.

Capitolul II: Evolutia operatiunii de mentinere a pacii.

Capitolul III: Sierra Leone.

1.Istoricul conflictului.

2.Perioada pre-coloniala si coloniala.

3.Era post-coloniala.

4.Razboiul rebelilor.

5.Lovitura de stat din 1997 si consecintele ei.

6.Interventia in conflict.

7.Contextul international si regional.

8.Natiunile in conflict.

Capitolul IV: Consecinte,concluzii si lectii invatate.

Capitolul V: Concluzii.

Bibliografie.

1

Page 3: Conflictul Sierra Leone 27.05

Introducere

Misiunile de mentinere a pacii reprezinta o inovatie deosebit de inspirata a Organizatei Natiunilor Unite, acestea distingandu-se ca una din cele mai originale si mai ambitioase incercari ale organizatiei de a controla conflictul si a promova pacea.

Intrucat principalele operatiuni de interventie in lume, Ia ora actuala, sunt cele de mentinere a pacii, aspectele recurente evidentiaza actualitatea temei. Studiul de caz prezentat face parte din noua generatie de misiuni de mentinere a pacii, de dupa Razboiul Rece, iar aspectele subliniate pe parcursul lui vor evidentia caracteristicile acestor noi tipuri de operatiuni.

lntrebarea de cercetare a lucrarii este urmatoarea: de ce dupa sfarsitul Razboiului Rece, inca putem constata esecuri si neajunsuri ale operatiunilor de mentinere a pacii ale Organizatiei Natiunilor Unite, in ciuda faptului ca acestea reprezinta o a doua generatie de astfel de operatiuni,una intr-o formula elaborata, care inglobeaza multe componente care ,promit succesul"? Totodata, o intrebare centrala in cadrul acestui demers este: de ce zona Africii comporta multiple dificultati in cadrul procesului de de-escaladare a violentei armate, amenintand in acelasi timp potentialul de reusita al misiunilor ONU de mentinere a pacii?

Putem spune ca in toate societatile exista nemultumiri ai proteste, dar doar acolo unde sunt oportunitati de rebeliuni, societatile trec prin experienta nemiloasa a razboaielor civile. Factorul cu cel mai mare grad de risc este dependenta putemica de exporturile primare.

Resursele naturale sunt in mod particular remarcate, pentru ca ele raman o sursa caracteristica de venit pe parcursul razboiului si, in calitate de produse exportate, pot fi mai usor pradate si valorificate de catre rebeli.

Originile conflictetelor intrastatale contemporane pot fi gasite in Razboiul Rece, cand elitele politice subminau institutiile politice, dar erau mentinute in functii prin represiuni si cu sprijinul militar si financiar al marilor puteri. In timp ce acesti politicieni acumulau averi impresionante, clivajul dintre sectorul public si cel privat s-a accentuat. In astfel de conditii, pentru a se mentine Ia putere, conducatorii au renuntat Ia factorii de securitate si stabilitate economica, incurajand coercitia si coruptia.

Cel de-al doilea factor, cel politic, se refera Ia faptul ca aceste razboaie civile sunt cauzate, in mod frecvent de perceptiile unor grupuri, care conduc Ia violenta organizata in scopuri politice, de obicei pentru a mentine sau a prelua puterea statului. Mobilizarea grupurilor in conflicte rezulta, de obicei, din situatii de inegalitate, lipsuri si frustrare fata de alte grupuri, iar in unele cazuri violenta poate fi instigata de grupuri ce au drept scop mentinerea pozitiei lor privilegiate. In astfel de tari, in curs de dezvoltare, o alta cauza majora a conflictelor civile este reprezentata de eroziunea autoritatii legitimate si lipsa unei guvemari

2

Page 4: Conflictul Sierra Leone 27.05

eficace. Formarea statala in aceste tari este caracterizata prin alocarea disproportionala a resurselor financiare, favorizand armata, o inabilitate a institutiilor politice de a controla puterea militara, precum si o tendinta de a recurge Ia masuri coercitive atunci cand se confrunta cu probleme de nesiguranta intema.

In ceea ce priveste interventia Natiunilor Unite in conflicul din Sierra Leone, putem spune ca in acest caz au fost caracterizate printr-o discrepanta intre cerintele complexe ale operapunilor de mentinere a pacii si capacitatile limitate puse Ia dispozitie. Acestea au afectat in mare masuri rezultatele misiunii si au aratat ca deciziile politice in cadrul Consiliului de Securitate sunt dependente in mare masura de interesele membrilor dominanti, cei din P-5 in mod special.

3

Page 5: Conflictul Sierra Leone 27.05

I. ONU si interventia in conflicte

Natiunile Unite au luat nastere oficial la data de 24 octombrie 1945, cand Carta ONU a fost ratificata de China, Franta, Uniunea Sovietica, Marea Britanie, Statele Unite ale Americii si majoritatea statelor semnatare ale Cartei ONU, un numar total de 51 de state. Carta ONU reprezinta instrumentul constitutiv al organizatiei, stabilind drepturile si obligatiile statelor membre precum si organele Natiunilor Unite si procedurile lor. Ca un tratat international, ea codifica principiile majore ale relatiilor internationale de Ia egalitatea suverana a statelor la interzicerea folosirii fortei in relatiile internationale.

Scopurile Natiunilor Unite, dupa cum sunt mentionate in Carta ONU, sunt urmatoarele:

sa mentina pacea si securitatea internationala

sa dezvolte relatii prietenesti intre natiuni

sa coopereze in rezolvarea problemelor internationale si in promovarea respectului pentru drepturile omului

sa fie un centru pentru arrmonizarea actiunilor tuturor statelor1

Natiunile Unite sunt singura organizatie internationala careia i-a fost incredintata, formal, autoritatea Iegala de a mentine pacea in cazuri diferite de autoapararea nationala sau colectiva"2. In acest sens ea are autoritatea politica necesara pentru a promova acele conditii politice, economice si sociale ce sunt orientate catre prevenirea conflictelor violente sau indreptarea cauzelor, daca acestea au avut loc. Totodata, este singura institutie cu scopuri total globale, unde toate statele, in calitate de membri egali ai comunitatii internationale, isi pot exprima interesele si telurile. Mai mult decat atat, Natiunile Unite sunt o institutie in cadrul careia sunt sustinute si reformulate regulile ce conduc si guverneaza cresterea interdependentei intre natiuni3.

Inca de Ia infiintare, Natiunile Unite au fost chemate sa previna evoluarea conflictelor in razboi, sa convinga adversarii sa se aseze Ia masa discutiilor mai degraba decat sa foloseasca armele, sau sa ajute Ia restaurarea pacii atunci cand conflictul izbucneste. De-a lungul deceniilor Natiunile Unite au ajutat Ia a pune capat multe conflicte, de cele mai multe ori prin actiuni ale Consiliului de Securitate, acesta fiind primul organ responsabil de pacea si securitatea intemationala.

1 The United Nations Department of Public Information, Basic Facts About the United Nations, New York 2000, pp. 3-42 Muthiah Alagappa; Takashi Inoguchi (eds.) International Security Management and the United Nations, United nations University Press, New York, 1999, p. 4523 Ibidem, p. 453

4

Page 6: Conflictul Sierra Leone 27.05

In ultimul deceniu al secolului XX s-au produs schimbari majore in ceea ce priveste natura si dinamica conflictelor, majoritatea dintre ele avand loc in interiorul statelor. Natiunile Unite au trebuit sa-i remodeleze si sa-i sporeasca instrumentele aflate Ia dispozitie, punand accent pe prevenirea conflictelor, adaptand din mers operatiunile de mentinere a pacii pentru a face fata noilor provocari, crescand implicarea organizatiilor regionale si intarind construirea pacii post-conflictuale.

5

Page 7: Conflictul Sierra Leone 27.05

II. Evolutia operatiunii de mentinere a pacii

Operatiunile de mentinere a pacii s-au dezvoltat in timpul Razboiului Rece, fiind o modalitate de a micsora tensiunile si de a rezolva conflictele interstatale prin deplasarea unui personal militar, slab inarmat sau deloc, din mai multe state sub conducerea Natiunilor Unite. Dupa cum scrie Carta ONU, fortele de mentinere a pacii puteau fi trimise cand Consiliul insarcina Natiunile Unite cu monitorizarea incetarii focului sau separarea fortelor adverse pentru a mentine pacea si securitatea internationala.

Fortele de mentinere a pacii, de regula, erau deplasate cand ostilitatile si focul incetau, iar partile adverse isi ofereau consimtamantul. Trupele Natiunilor Unite raportau impartial despre incetarea focului, retragerea trupelor sau alte elemente ale pacii, acestea oferind timp si spatiu eforturilor diplomatice sa inteleaga cauzele principale ale conflictului. Pasul, de Ia traditionalele operatiuni de mentinere a pacii dintre cele multidimensionale s-a facut dupa Razboiul Rece. Scapat de povara bipolarizarii, Consiliul de Securitate a initiat misiuni de mentinere a pacii mult mai largi si mai complexe, de cele mai multe ori pentru a ajuta implementarea acordurilor de pace intre actorii conflictelor intrastatale. Pentru a asigura o pace durabila si sustinuta, misiunile de mentinere a pacii au incercat, mai departe, sa implice tot mai multe elemente non-militare, iar in 1992 a fost creeat in acest sens Departamentul Operatiunilor de Mentinere a Pacii al Natiunilor Unite.

Multe dintre aceste noi operatiuni au avut succes, in Mozambic si El Salvador, misiunile Natiunilor Unite ajutand tarile in perioada tranzitiei sa construiasca o pace sustinuta4. Au fost si esecuri, probabil ca rezultate ale unei estimari prea optimiste a ceea ce operatiunile de mentinere a pacii pot realiza. In timpul misiunilor complexe, in des urare, din Cambodgia si Mozambic, Consiliul de Securitate a deplasat forte de mentinere a pacii in zone ca Somalia, Bosnia si Herzegovina, unde focul nu incetase si consimtamantul partilor adverse nu fusese obtinut. Cu resursele si cu fortele umane oferite, unele din mandatele acestor misiuni s-au dovedit imposibil de implementat. In plus fata de aceasta, in mai multe situatii, statele membre nu au fost pregatite pentru a oferi forta putere deciziilor luate de catre ele. Cele mai lamentabile esecuri, genocidul din 1994 in Rwanda si masacrul din Srebrenica in 1995, au dus Ia o perioada de autoexaminare a operatiunilor de mentinere a pacii ale Natiunilor Unite.

Peter Walerstein si Patrick Johansson analizeaza in capitolul Security Council Decisions in Perspective noul rol al Consiliului in aceasta a doua faza a operatiunilor autorizate de acesta, vorbind despre un nou Consiliu: “are un grad mai ridicat de activitate, a pus in sedinte probleme ce ameninta pacea regionala si internationala, deciziile sale

4 The United Nations Department of Public Information, op.cit., pp. 78-816

Page 8: Conflictul Sierra Leone 27.05

ataseaza obligatia de a pune forta in deciziile sale, a activat mijloacele care le are Ia dispozitie si a fost receptiv Ia noile provocari. Acestea inseamna ca, Consiliul de Securitate este un nou for de a formula politici; toate acestea contribuie Ia oferirea unui nou rol al Consiliului in a indeplini ceea ce Carta ii cere: sa mentina pacea si securitatea intemationala."5

Thomas G. Weiss considera ca valorile umanitare au devenit centrale in politica externa si militara Ia inceputul anilor 1990. Autorul considera ca sfarsitul Razboiului Rece a facut ca deciziile Consiliului de Securitate, in ceea ce prive te securitatea intemationala, sa poata fie realizabile cum nu au fost aproape 40 de ani. O explicatie a expansiunii totale a activitatii Consiliului de Securitate a fost impulsul umanitar, dorinta normala a omului de a-i ajuta pe cei carora le este viata amenintata de conflictele armate. Atunci cand interesele umanitare si cele strategice coincid, se iveste o oportunitate pentru cei care doresc sa ia actiune in cadrul Consiliului de Securitate6.

Detensionarea relatilor dintre Est si Vest a sporit cooperarea in cadrul Consiliului de Securitate si a oferit oportunitati pentru rezolvarea conflictelor de durata. Odata cu sfarsitul Razboiului Rece, au erupt si alte conflicte ce au dat nastere Ia revendicari intense de identitati subnationale bazate pe criterii etnice, culturale, religioase, limbi, care au dus de cele mai multe ori Ia violente. In acest nou cadru politic, comunitatea intemaponala s-a orientat spre marirea numarului si scopurilor operatiunilor de mentinere a pacii.

Odata cu aceasta crestere s-a marit si complexitatea situatiilor cu care fortele de mentinere a pacii au avut de-a face. Dintre cele mai grele si mai necesare misiuni au fost statele esuate in cadrul carora functiile guvemului au fost suspendate, fortele de mentinere a ordinii s-au prabusit, infrastructura a fost distrusa, iar populatia a fost zdruncinata. De exemplu, in Rwanda, Somalia, Liberia si fosta lugoslavie prabusirea autoritatii politice a dus Ia crime impotriva umanitatii, genocid, dislocari masive de populatii, jafuri, crime si haosuri. In conflictele actuale, combatantii nu sunt soldati in cadrul armatelor obisnuite, ci militie sau grupuri de civili innarmati, chiar si copii, cu putina disciplina si sub o conducere gresita sau orientata. Tinta lor sunt in mare parte civilii, cam 90% din victime, iar jumatate din acestia sunt copii. La sfarsitul anului 1995, numarul persoanelor dislocate intern a fost estimat a fi intre 35 si 40 de milioane de oameni.

Acest nou tip, a doua generatie de operatiuni de mentinere a pacii sunt multifunctionale, avand componente politice, umanitare, sociale si economice si necesitand experti civili si specialistti pentru a conlucra cu soldatii. Dintre obiectivele acestor misiuni putem mentiona: asistarea partilor adverse de a face pasul de la violenta catre o reconciliere politica,consolidare democratica, reconstructie. Fortele de mentinere a pacii din Mozambic si El Salvador au ajutat la regruparea si demobilizarea combatantilor, distrugerea armelor, coordonarea asistentei umanitare si monitorizarea drepturilor omului. Misiunile din Haiti, Somalia si Cambodgia au contribuit Ia reconstructia capacitatii societatii de a se autoguvema. In acelasi timp ei au pregatit o noua politie, a reinstaurat un sistem juridic, au planuit si au supervizat reforme constitutionale, a organizat si asistat alegeri.

5 Peter Walenteen; Patrick Johansson, Security Council Decisions in Perspective, in David Malone (ed), The UN Security Council: from the Cold War to the 21st century, Lynne Rienner publishers, UK, 2004, p. 30 6 Weiss Thomas, “The Humanitarian Impulse”, in Malone David (ed.), op.cit., pp. 48-51

7

Page 9: Conflictul Sierra Leone 27.05

Odata cu inceputul anilor 90, Natiunile Unite si-au sporit parteneriatele cu organizatiile regionale pentru mentinerea pacii. Prima operatiune de colaborare cu o organizatie regionala a consituit-o forta de mentinere a pacii in Liberia in 1993, misiune fiind desfasurata de catre Comunitatea Economica a Statelor West Africane. In 1994, operatiunea din Georgia si-a inceput lucrul cu forta de mentinere a pacii a Statelor lndependente ale Commonwealth-ului. In a doua jumatate a anilor 90, operatiuni ca UNMIBH din Bosnia si Heqegovina si UNMIK din Kosovo au conlucrat cu NATO, Uniunea Europeana, Organizatia pentru Securitate si Cooperare pentru Europa. Totodata, in Afganistan, Fortele Asistente ale Securitatii Internationale conduse de NATO au lucrat indeaproape cu misiunea de sprijin politic a Natiunilor Unite. Natiunile Unite, in calitate de forta neutra de interventie, reprezinta un factor important in mentinerea pacii si in construirea si cresterea increderii partilor. Pentru fortele de mentinere a pacii, pastrarea neutralitatii reprezinta o dilema, mai ales cand civilii sunt victime sau cand ei insusi sunt atacati, in locurile in care guvernele sunt prabusite actiunea lor fiind limitata. Statele membre obisnuiesc in a-si asuma responsabilitatea pentru mentinerea legii si ordinii in alt stat, iar Natiunile Unite nu pot impune o noua structura politica. Astfel, atunci cand dezvolta o viziune coerenta, o strategie si un plan de actiune pentru a raspunde Ia astfel de situatii, Natiunile Unite trebuie sa ia in calcul dimensiunea reala a problemelor. Esecurile fundamentale ale anilor 1990 de a preveni izbucnirea conflictelor sunt vazute ca insuccesul Natiunilor Unite si a statelor membre de a lua actiuni efective.

Viziunea generala supra Consiliului de Securitate este ca trebuie sa fie tras pe sfoara si trebuie pusa presiune asupra lui pentru a lua mai multa actiune. Dorinta de prevenire a conflictelor este acceptata vag, ca o idee larga, Ia fel ca si nevoia de a a pune in ordine o gama vasta de resurse militare, diplomatice sau de dezvoltare, pentru a o atinge. In conflicte unde interesele unor state membre putemice sunt implicate, Consiliul este putin probabil sa poata actiona, in schimb in situatii unde aceste state nu sunt direct implicate, unitatea in cadrul Consiliului este mult mai probabila. Cazurile predispuse pentru o actiune colectiva si hotarata a Consiliului sunt cele mai probabile in cazuri uncle exista un interes important comun, cum ar fi Macedonia, sau unde o putere regionala are un interes intr-un conflict docil, maleabil, cum ar fi Australia in Timorul de Est7.

In data de 31 ianuarie 1992, Consiliul de Securitate s-a intalnit pentru prima data Ia nivel de sefi de Stat sau Guvem pentru a analiza noile oportunitati ce privesc pacea si securitatea intemationala. Atunci, lui Boutros-Boutros Ghali is-a cerut o analiza si recomandari pentru a intari si a face mai eficienta capacitatea Natiunilor Unite diplomatia preventiva, faurirea si mentinerea pacii. In ,,Agenda pentru Pace" din 17 iunie 1992, fostul Secretar General sublinia rolul pe care Natiunile Unite trebuie sa-l aiba in a asista in dezvoltarea preventiei conflictelor, rezolutie si asistenta de urgenta pentru reconstructie, reabilitare, iar apoi dezvoltarea economica si sociala. Totodata el spunea ca operatiunile de mentinere a pacii trebuie sa fie o parte integranta legata de construirea pacii si sa cuprinda aspecte sociale, umanitare, politice, economice si de drepturi ale omului. Un alt aspect

7 Elizabeth Cousens, “Conflict Prevention”, in David Malone (ed), op.cit., pp. 101-1158

Page 10: Conflictul Sierra Leone 27.05

.

important il reprezinta dezvoltarea si finisarea instrumentelor de rezolvare a conflictelor, de prevenire a lor si de limitare a lor daca au izbucnit deja.

In privinta catorva s-a ajuns repede Ia un consens: organizarea mai buna a stafului sediilor centrale si un control mai bun al operatiunilor, o analiza mai completa a fortelor si echipamentului pregatit sa intervina in situatii de urgenta, intalniri mai dese cu statele contribuabile si o standardizare a echipamentului si a pregatirilor. Aceste imbunatatiri se vor mula pe operatiunile traditionale de mentinere a plicii si pe principii fundamentale ale acestor tipuri de misiuni cum este folosirea fortei doar in scop de autoaparare, interventia facandu-se cu consimtamantul partilor Ia disputa. Nu este nici o intelegere in ceea ce prive te regulile si circumstantele care impun o actiune de restaurare fortata a pacii, unul din motive fiind modul in care forta a fost autorizata si folosita in Irak. Aceasta a tacut ca operatiunile ce implica sanctiuni economice sau militare sa fie supuse hotararii ad-hoc, parerile nefiind unanime intre principalele state contribuitoare. Cazuri relevante in acest sens au fost nehotararea in ceea ce priveste folosirea de forte limitate in Somalia si modul in care sa fie impusa pacea in fosta Iugoslavie. O viziune si o perceptie comuna va trebui sa fie atinsa in legatura cu actiunile de restaurare fortata a pacii si aceasta trebuie sa fie acceptata de catre toate statele membre in Consiliul de Securitate. Acest consens va fi strans legat de dorinta statelor membre de a accepta legitimitatea deciziilor Consiliului de Securitate, ceea ce va necesita reforme inceea ce tine de calitatea de membru si de putere de decizie.

O redistributie a locurilor permanente ale Consiliului de Securitate va fi o dificila afacere diplomatica. Aceasta trebuie insa facuta, deoarece cu cat este intarziata mai mult, cu atat autoritatea Consiliului va avea mai mult de suferit. Guvernele statelor ce hotarasc sa sprijine misiunile cu unitati militare, fac acest lucru, dar cu rezerve in legatura cu folosirea fortei.

Reusita in mentinerea pacii va fi in stransa legatura cu gradul de consens atins in cadrul Consiliului de Securitatei a tarilor contribuabile cu trupe. In opinia lui John C. Polany acest consens are in fata doua piedici majore. Prima ar fi lipsa de dorinta a unor state de a face sacrificii si a-si asuma riscurile pe care le implica o operatiune care nu se afla sub controlul lor direct, considerand-o nu foarte importanta pentru interesele lor. Un exemplu in acest sens ar putea fi neluarea unei atitudini decisive Ia agresiunile indreptate impotriva Bosniei si Hertegovina. AI doilea obstacol ar fi suspiciunea unor state precum cele Islamice sau China ca interesele Vestice au un rol major in viziunea pe care Consiliul o are despre amenintarile Ia adresa pacii. Astfel de suspiciuni au fost provocate de actiunile si folosirea fortei de dintre Natiunile Unite in Somalia8.

Declaratia adoptata de Consiliul de Securitate Ia summit-ul din 31 ianuarie 1992 scoate in evidenta importanta diplomatiei preventive si a fauririi pacii ca tehnica de a mentine pacea si securitatea internationala. Aceste doua procedee, de multe ori, sunt greu de implementat, dar cand au succes, isi merita pe deplin costurile. Fondurile financiare necesare sunt minore raportate Ia masivele pierderi de vieti omenesti, daune materiale pe care razboaiele le aduc mereu. 8 John Polany, “From Peacekeeping to Peace Making”, in Eric, Fawcett; Hanna, Newcombe (eds.), United Nations Reform: looking ahead after fifty years, Science for Peace, Toronto, 1995, pp. 121-123

9

Page 11: Conflictul Sierra Leone 27.05

.

Natiunile Unite si-au intarit in mod semnificativ capacitatea de a monitoriza, analiza si evalua dezvoltarea politica in lume si a detecta crize potentiate. In mecanismele lor de prevenire timpurie ia in considerare nu numai amenintari de conflicte armate ci si imprejurari periculoase, riscuri de accidente nucleare, mutari masive de populatii, amenintari ale foametei sau raspandiri ale bolilor.

Instrumentele de faurire a pacii cum sunt diplomatia pasnica si deplasari de trupe pentru preventie pot fi folosite pentru a construi incredere si interactiuni constructive intre fosti adversari.

Dezarmarea poate fi implementata odata cu aproape toate activitatile fazelor de interventie, fie cu consitamantul partilor, fie ca actiune coergitiva. Sanctiunile, inclusiv embargouri asupra armelor, pot fi instrurnente efective pentru a aduce pacea, scopul lor nefiind pedepsirea lor ci, modificarea comportamentului partilor. Cele economice sunt instrumente riscante pentru ca sunt dificil de monitorizat si pot avea efecte neasteptate si nedorite. Ele pot da o lovitura populatiei vulnerabile, fara a afecta in mod semnificativ comportamentul liderilor politici, pe care ar trebui sa-l modifice.

In viziunea lui Boutros-Boutros Ghali capabilitatea Natiunilor Unite de a restaura pacea fortat ramane in mare nedezvoltata, in ciuda clauzelor Cartei in aceasta privinta. Dei este prevazut in ea, Comitetul Militar al Consiliului de Securitate nu a intreprins niciodata actiuni in forta, unul din motive fiind acela ca Organizatia nu detine o armata sau forte proprii. Totusi Consiliul de Securitate a autorizat unele state sa intreprinda actiuni in forta, fara ca trupele sa fie sub comanda lor, cum au fost cazurile din Peninsula Koreea in 1950 sau din Irak in 1991. In acelasi timp, el a autorizat State Membre sa indeplineasca anumite sarcini in operatiuni ca Somalia, Rwanda, Haiti in paralel cu operatiunile de mentinere a pacii ale Natiunilor Unite. Actiunea in forta, autorizata in mod corespunzator de catre Consiliu este mult mai preferabila decat folosirea unilaterala a fortei, dar este si ea cu doua taisuri ofera Organizatiei capacitatea pe care altfel nu ar avea-o Ia dispozitie, dar implica riscul afectarii imaginii, credibilitatii si valorii Natiunilor Unite. Odata ce a autorizat o astfel de interventie, statele pot cere legitimitate intemationala si aprobare pentru masuri care nu au fost planuite initial de Consiliul de Securitate.

Operatiunile de mentinere a pacii si cele de faurire a pacii sunt misiuni distincte, care pot avea succes daca sunt folosite in imprejurimi potrivite, insa nici una din ele nu pot elimina sursa disputei. Natiunile si comunitatile insele sunt responsabile pentru invatarea Iectiilor de coexistenta si de apreciere a marii diversitati. Ele trebuie sa-i dedice eforturi sustinute pentru promovarea respectului pentru principiile fundamentale ale drepturilor omului si sa dezvolte institutiile capabile sa asigure bunastarea economica si sociala cetatenilor. Acest proces are nevoie de timp si de resurse, dar va duce in final la dezradacinarea cauzelor principale ale conflictelor violente9.

Pentru a construi pacea, Natiunile Unite au intreprins activitati care s-au adresat nevoilor tututor societatilor in stare de criza. Organizatia a ajutat tranzitia catre pace in

9 David Carment, Creating Conditions for Peace: What Role for the UN and Regional Actors? Conference Report, 1-3 Iulie 2002

10

Page 12: Conflictul Sierra Leone 27.05

Cambogia, El Salvador, Haiti, Mozambic si alte tari, oferind popoarelor acestora sanse de dezvoltare si stabilitate. Asistenta internationala oferita de fortele de mentinere a pacii ale Natiunilor Unite au invins foametea in Somalia, in fosta lugoslavie au salvat vieti nenumarate si conlucrand cu agentiile umanitare si organizatiile non-guvernamentale au usurat suferinta a miloane de oameni. In acelasi timp, au existat si esecuri. In Somalia, confuntandu-se cu refuzul partilor de a-i rezolva neintelegerile pe cale psnica, comunitatea internationala a considerat ca costurile si greutatile mentinerii operatiunii nu mai pot fi justificate si a retras fortele de mentinere a pacii. In fosta Iugoslavie, neincetarea conflictului, ostilitatea continua, absenta angajamentului si a bunei-credinte dintre partile Ia disputa au fost caracteristicile crizei. In Bosnia si Hertegovina a fost ilustrata vulnerabilitatea unor forte de mentinere a pacii slab inarrnate si larg dispersate, in plin razboi, cu sarcina imposibila de a mentine pacea.

Misiunile de mentinere a pacii sunt, astfel, riscante si cand a fost hotarata incetarea focului si partile au consfiintit asupra deplasarii operatiunii. Intelegerile de incetare a focului au fost incalcate, iar partile nu au respectat statutul international al personalului militar si civil al Natiunilor Unite. Consiliul a hotarat ca, in absenta unei autoritati a statului, va lua masuri potrivite imprejurarilor pentru a se asigura ca persoanele ce sunt responsabile de atacuri si acte de violenta impotriva Natiunilor Unite vor fi trase Ia raspundere.

11

Page 13: Conflictul Sierra Leone 27.05

III. Sierra Leone

Sierra Leone este un stat din Africa de Vest, situat între Guineea la nord, Liberia în sud-est si Oceanul Atlantic la vest.

În anul 1536, de-a lungul coastelor din Sierra Leone si-au făcut aparitia vasele portugheze sub conducerea lui Pedro da Cintra. Acestora li s-a părut că aud răgete de lei venind din munti. Astfel a luat nastere numele de Sierra Leone, care înseamnă "Muntele Leului". Pe lângă portughezi, olandezii si englezii au întemeiat si ei centre comerciale. Comertul cu sclavi si cu aur, precum si exportul de fildes le-au adus acestora câstiguri frumoase.

În anul 1787, abolitionistii englezi în frunte cu Granville Sharp au ridicat, în apropiere de Freetown, o asezare pentru sclavii eliberati. În 1808, Sierra Leone a devenit colonie britanică si centru al luptei împotriva traficului de sclavi, declarat ilegal de Marea Britanie în 1807. Urmasii fostilor sclavi sunt creolii, care alcătuiesc în prezent elita socială a tării si reprezintă 10% din populatie. Cele mai numeroase sunt triburile Mende si Temne (câte 30% din populatie). În viata socială a statului, un rol important este jucat de ritualurile tribale, precum cultul strămosilor si adunările secrete organizate pentru cultivarea vechilor ceremoniale. Conducătorii tribali guvernează grupuri numeroase de oameni (până la 40.000 de persoane), iar drepturile lor sunt recunoscute de constitutia statului.

Regiunea de coastă a Sierrei Leone este alcătuită din terenuri mlăstinoase acoperite de mangrove. Numeroase râuri se varsă aici în Atlantic. În largul coastei se află numeroase insule, dintre care cea mai mare este Sherbro. Zona lagunelor de pe tărm are o lătime de aproximativ 40 de kilometri după care urmează o regiune de câmpie, în timp ce partea estică a tării este ocupată de podisuri si de munti. La nord se întind savane vaste, iar spre sud, clima si flora au un caracter subecuatorial tot mai pronuntat.

Economia bazată pe jaf si ignoranta guvernelor militare au provocat o criză adâncă în Sierra Leone. Vara, cândva bogată datorită exportului de arbori cu lemn pretios si de resurse naturale, este în prezent unul dintre cele mai sărace state ale Africii. Cândva, terenurile statului Sierra Leone erau acoperite de o junglă deasă, din care nu lipseau arborii tropicali cu lemn pretios. Defrisarea excesivă a făcut ca în prezent jungla să fi dipărut aproape în întregime. Animalele pe care aceasta le adăpostea au cunoscut o soartă similară. Agricultura se concentrează pe asigurarea nevoilor tării, dar numeroase produse alimentare, precum si utilaje si obiecte de consum trebuie importante. În stat există resurse importate de diamante (acestea sunt extrase din apele râurilor Moa si Sewa sau din minele din Koida), rutil (oxid de titan) si bauxită. Economia slăbită si consecintele războiului civil îndelungat fac din apropierea de nivelul mediu de trai al altor state africare un vis încă intangibil.

Descriere:

12

Page 14: Conflictul Sierra Leone 27.05

Capitala: Freetown

Limba Oficiala: Engleza

Sistem Politic: Democratie

Presedinte: Ernest Bai Koroma

Independenta: 27 Aprilie 1961

Suprafata: - total: 71.740 km2

Apa: 1.0 %

Populatie: - 5.525.000 loc

Densitate: 77.01 loc/km2

PIB: - total – $5.022 miliarde

- per capitala: $900\

Moneda: Leone

Drapel13

Page 17: Conflictul Sierra Leone 27.05

Rolul recent al Consiliului de Securitate in Sierra Leone reflecta o noua hotarare de a persevera si a sustine operatiunile de pace ale Natiunilor Unite in Africa, in ciuda colapsului operatiunilor Natiunilor Unite din Somalia si Rwanda la mijlocul anilor 1990. Ceea ce constituie una dintre cele mai remarcabile experiente ale Consiliului de Securitate in era post-razboiului rece este transformarea misiunii Natiunilor Unite in Sierra Leone (UNAMSIL) intr-o robusta operatiune, care ulterior a dus la dezarmarea si demobilizarea gherilelor, plus a facilitat alegerile din mai 2002. Datorita prezentei celei mai mari forte de mentinee a pacii a Natiunilor Unite menita sa asigure securitatea pana ce o noua armata va fi pusa pe picioare si sub rolul de conducere al Marii Britanii in Consiliu, Sierra Leone are o sansa de a deveni un stat relativ stabil democratic in Africa de Vest.

In prezentarea studiului de caz voi incepe cu originile si istoricul conflictului pentru a intelege mai bine cauzele, apoi voi continua cu interventia propriu-zisa, pentru a incheia cu consecintele, concluziile si lectiile invatate din aceasta criza.

III.1. Istoricul conflictului

In anul 1896 a luat fiinta un stat mic pe coasta Africii de Vest, cu o suprafata totala de 73326 km2 cu numele de Sierra Leone. Aici, in 1787, negustorii filantropi englezi au fondat o colonie pentru sclavi liberi, pentru ca, peste 19 ani, aceasta colonie sa devina teritoriu britanic. Treptat, influenta si controlul britanicilor s-a extins si asupra pamantului din interior, din spatele coloniei, iar in 1896 a fost declarat un Protectorat Britanic asupra lui.

Zona care a devenit mai tarziu cunoscuta sub numele de Protectoratul Sierrei Leone a fost larg populata de comunitati africane, care au mentinut continuitatea esentialasi suveranitatea politica pentru o perioada lunga de timp. In colonia britanica fondata in 1787 locuitorii erau diferite comunitati de origine africana, a caror stramosi fusesera adusi din Anglia , Statele Unite si alte zone din Africa de Vest. Acesti colonisti africani au format mai tarziu un nou grup cultural numit krio, devenind apoi subiecti britanici si fiind astfel, asimilati culturii britanice. De cealalta parte, oamenii din protectorat au devenit persoane protejate de Marea Britanie10. Structurile administrative din colonie si protectorat reflecta dubla natura a status-ului legal al oamenilor din cele doua regiuni. Dezvoltarea in colonie si protectorat era asimetrica, o mai mare atentie fiind acordata coloniei, deoarece locuitorii sai jucau un rol important in extinderea coloniala britanica. Ceea ce le-a oferit un usor avantaj populatiei din colonie asupa celei din Protectorat a fost legatura apropiata dintre britanici si partenerii lor, krio, precum si educatia superioara si facilitatile de care se bucurau ei. Pentru a ajunge lao intelegere intre populatia din colonie si cea din Protectorat a fost nevoie de 4 constitutii consecutive. Apoi, din motive administrative, Protectoratul a fost impartit in provincii, districte si domenii, avand un conducator. Pentru a atinge independenta politica, in 1961, coloniei i-a

10 Jeffress Ramsay , Global Studies-Africa-Sixth Edition, Dunshkin Publishing Goup/ Brown & Benchmark Publishers, Conneticut, 1995, pp. 61-62

16

Page 18: Conflictul Sierra Leone 27.05

fost desemnata zona vestica. De acum inainte, atat populatia indigena din vest, cat si cea din provincii, au fost numite din motive legale, cetateni ai Sierrei Leone.

In Sierra Leone exista cel putin 17 grupuri etnice, acestea fiind impartite in doua mari categorii lingvistice:Mande si Vest-Atlantic. Grupul mande cuprinde limbile Mende, Koranko, Kono, Mandingo, Loko, Vai, Soso si Yalunka, in timp ce grupul Vest –Atlantic cuprinde Temne, Limba, Bullom, Sherbro, Fula, Kissi, Gola, Krim, Kru si Krio. Grupurile Mende, care sunt majoritare in sudul si estul tarii si Temne, predominante in nord, reprezinta cele mai mari grupuri etnice dinSierra leone, fiecare contabilizand circa 31% din populatia totala11.

III. 2 Perioada pre-coloniala si coloniala

Inainte ca Marea Britanie sa-si declare protectoratul, aceasta regiune eramacinata de conflicte interne, care ua fost incorect numite, razboaie tribale. Aceste conflicte nu aveau in centru triburile, ci conducatorii si succesorii lor care doreau sa-si asigure un avantaj teritorial si comercial asupra vecinilor Luptele intre conducatorii care apartineau aceluiasi grup etnic erau, de asemenea, foarte frecvente: de exemplu cele doua familii Caulker, care au dominat zona Sherbo in secolul al XIX-lea s-au luptat adesea pentru marirea teritoriului, independenta unuia fata de celalalt si bogatie12.

Sub forma unui razboi de eliberare, la doi ani de la declararea protectoratului, o rebeliune in masa, sub numele de Razboiul pentru Taxa pe Casa, a cuprins mai multe zone ale protectoratului. Aceasta miscare era o consecinta a administratiei britanice si a politicii lor fiscale, deoarece ordonanta protectoratului a redus mult puterea si autoritatea sefilor locali, acestia fiind subordonati comisarilor britanici. In acelasi timp, britanicii au incercat sa controleze pamanturile protectoratului, apoi au oprit comertul cu sclavi, un factor ce deranja economia.

O alta sursa de nemultumire o reprezentau noile unitati administrative, care grupau oameni de diferite etnii impreuna. Un exemplu semnificativ il reprezinta Ronnieta, unde existau trei mari grupuri etnice: Temne, Mende si Sherbro. Deoarece sediul comisarului districtului era in Mende, celelalte grupuri detestau sa isi duca cazurile in Mende, deoarece era privita ca o tara straina. 0 taxa de 5 shilingi a fost impusa de protectorat asupra oamenilor pentru mentinerea regimului colonial , cu care acestia nu au fost de acord. Dupa ce au trimis cateve petitii si nu au obtinut rezultatul dorit, ei sau hotarat sa se opuna prin forta taxei si celorlalte politici ce ii nemultumeau. A inceput un razboi in care au murit misionari, membrii ai fortelor paramilitare, Politiei de Frontiera, iar in final fortele coloniale britanice i-au infrant pe luptatorii pentru libertate, aceasta victorie avand consecinte grave asupra istoriei politice a tarii. Apoi, britanicii au impartit entitatile politice mai mari in domenii mici pentru a mentine

11 John Bobor, Joe Allie, Roland Wright, “Sierra Leone” in Adebayo Adeji (ed.), Comprehending and Mastering African Conflicts: The Search for Sustainable Peace and Good Governance, Zed Books Ltd., London & New York, 1999, pp. 174-17612 Cyril Foray, Historical Dictionary of Sierra Leone, The Scarecrow Press, New Jersey, 1978, p. 78

17

Page 19: Conflictul Sierra Leone 27.05

legea si ordinea in protectorat si pentru a preveni tulburarile. Sefii acestor domenii aveau pozitia in functie de placerea stapanilor coloniali si nu dupa vreo traditie sau Ia vointa poporului, a carui interese ar fi trebuit sa le reprezinte. Dupa razboiul pentru taxa pe casa, britanicii au incercat sa linisteasca populatia prin deschiderea unei scoli remarcabile in 1906, scoala Bo, pentru fii si persoanele nominalizate de conducatori. Aceasta scoala isi propunea sa instruiasca viitori sefi care vor sustine regimul, iar acestora li se va oferi o educatie si un antrenament in spiritul obligatiilor care le au pentru comunitate si pentru cetatenie. Aceasta scoala avea doua implicatii politice pentru dezvoltarea tarii: incerca sa mentina opozitia intre diviziunile etnice, insuflandu-le studentilor mandria etnica; apoi, in al doilea rand multi conducatori, care au luat parte Ia rebeliunea razboiului pentru taxa pe casa, se temeau sa-si trimita copii la scoala de teama unei posibile razbunari din partea administratiei coloniale. Din acest motiv ei si-au trimis Ia scoala sclavii sau paznicii, iar Ia terminarea scolii absolventii au cerut titluri de conducere, avand sprijinul administratiei britanice. A rezultat o competitie acerba pentru putere, ce a generat conflicte intre cei care erau adevaratii conducatori, ei fiind analfabeti, si cei care aveau scoala, dar nu erau indreptatiti.

Dupa primul Razboi Mondial, conducatorii se ocupau doar de rezolvarea conflictelor obtinute, precum si de recrutarea fortelor pentru munca publica si colectarea taxelor. In anii 1930 apar cateva schimbari necesare in protectorat, in ceea ce priveste sistemul de legi si administratia stabilita anterior. Au aparut tensiuni politice, deoarece locuitorii au inceput sa conteste recrutarea pentru munca si taxe. Autoritatile coloniale au incercat o reorganizare a structurilor locale, aceasta ducand in anul 1937 Ia formarea Sistemului Administratiei Native. In cadrul acestui sistem, conducatorii aveau sa primeasca salarii in locul taxelor obtinute, dar, deoarece acestea erau prea mici, majoritatea au continuat sa ceara tribut13.

O forma de radicalism rural, care uneori constituiau adevarate revolte tarane si impotriva conducatorilor si autoritatilor au aparut datorita faptului desi unele domenii erau considerate prea mici sa fie administrate. In consecinta, au fost alipite altora mai mari, iar aceasta problema si abuzurile de putere ale conducatorilor au generat conflicte grave si violente in multe domenii din Sierra Leone.

Trasaturile particulare ale administratiei care se dovedeau incorecte sau nejustificat de impovaratoare pentru popor au dus Ia opozitia maselor, care a luat adeseori forme violente. Aceasta violenta rurala nu era rezultatul nemultumirii poporului, ci expresia conflictului dintre elitele din cadrul domeniilor. In perioada 1946- 1956 si dupa 1967, violentele rurale au fost puse de catre administratia coloniala pe seama arogantei multora dintre conducatori, care inca preferau sa foloseasdi forta si convingerea pentru a conduce. In anii 1955 si 1956 au avut loc cele mai violente conflicte, mai multi tineri ridicand armele impotriva administratiei. Acestea au fost descrise ca rebeliuni sau revolutii, comisia care le-a investigat a concluzionat ca erau inspirate de popor si intretinute de cresterile taxelor locale.

Aceste violente au fost produse, in viziunea lui Roger Tangri, de doi factori combinati: primul era nemultumirea printre cei tineri fata de conducerea gresita a sefilor supremi si a

13 John Hirsh, Sierra Leone: Diamonts and the Struggle for Democracy, Lyenne Rienner Publishers, London, 2001, pp.22-2518

Page 20: Conflictul Sierra Leone 27.05

celor ce ii sustin, iar al doilea era reprezentat de ambitiile dinastice. Deoarece fiecare domeniu din cele 149 avea cel putin 2 case conducatoare, intotdeauna a fost competitie intre grupurile rivale, liderii din opozitia caselor conducatoare se simteau frustrati deoarece nu aveau acces Ia organele decizionale, iar pentru a-i manifesta nemultumirea au recurs Ia violenta ca mijloc de exprimare14. Principalele cauze ale conflictelor, in viziunea lui Martin Kitson, au fost competitia dintre casele conducatoare, diferentele in cadrul amestecurilor domeniilor, antagonismele etnice, dusmaniile personale si alte interese conflictuale dintre oameni cu influenta. Pentru a pune capat acestor conflicte administratia coloniala a folosit forta, ce a dus Ia pierderi considerable de vieti si de bunuri si proprietati15.

Zonele din sud si est s-au dezvoltat mai repede datorita unor factori precum: exploatarea diamantelor sau activitatilor crestinilor misionari, care au deschis nenumarate scoli in aceste zone, in timp ce cei din nord au fost Ia inceput reticenti Ia educatia vestica, in mare parte datorita apartenentei lor Ia Islam. In concluzie, aceasta era coloniala a fost marcata de diferente masive intre nord si sud, iar anumiti politicieni au profitat de ele pentru a-i promova propriile interese16.

III. 3 Era post-coloniala

Dupa obtinerea independentei in 1961, scena politici in Sierra Leone a fost macinata de conflicte, care au luat diferite forme si manifestari, prima cauza fiind multitudinea grupurilor etnice si a divergentelor dintre ele, care, de cele mai multe ori, au degenerat in crize. Se considera ca responsabile pentru situatia prezenta si trecuta a tarii, ar fi urmatoarele probleme: un grad ridicat de centralizare, un seviciu public ineficient, o rata ridicata a somajului, regionalizarea si etnicizarea politicilor nationale, politica fortelor armate.

Gradul ridicat de centralizare poate fi pus pe seama faptului ca mostenirea administratiei coloniale nu a fost demontata si, ca urmare, toate deciziile politice majore sunt luate Ia Freetown. Efectul este tratarea superficiala sau chiar ignorarea nevoilor, problemelor, realitatilor provinciilor, iar aceasta poate fi vizibila prin inegalitatea resurselor alocate. Aceasta a dus, in timp, Ia un sentiment de frustrare, lipsuri si instrainare, iar oamenii din aceste locuri au luat o pozitie reactionara si de opozitie fata de oficiali pe care ii percepeau ca lucrand impotriva intereselor lor.

Ineficienta serviciilor publice este o problema cu care tara se confrunta la un deceniu dupa obtinerea independentei, inainte Sierra Leone avand cele mai bune servicii publice din Africa de Vest. La sfarsitul anilor 1970 tara a trecut printr-un declin putemic, interferentele politice, manipullarile au dus Ia ineficienta serviciilor, nepotisme, greseli de management

14 Roger Tangri “Conflict and Violence” in contemporary Sierra Leone Chiefdoms” in Adebayo Adeji op. cit., pp. 174-17615 Martin Kilson “Political Change in West African State: a study of modernization process in Sierra Leone” in Adebayo Adeji (ed), op. cit., p. 17816 Bobor J, Alie J., Wright R., op.cit., pp. 178-179

19

Page 21: Conflictul Sierra Leone 27.05

financiar Ia oscar mare. Guvemul nu a putut raspunde nevoilor cetatenilor, iar situatii ca: concedieri ilegale, intarzieri in irnplementarea programelor si politicilor, nesiguranta in privinta promovarii, au dus Ia crearea unei populatii frustrate, cu tendinte de a protesta pentru a remedia situatia decadenta.

Rata ridicata somajului in cadrul populatiei tinere a dus Ia folosirea excesiva drogurilor, aceasta populatie initiind si facilitand conflictele pentru a redresa ceea ce lor li se parea inegal sau injust. Regionalizarea sau etnicizarea politicii nationale a fost datorata faptului ca, in Sierra Leone, lipsea o diviziune clara a claselor; astfel, activitatile politice au luat o dimensiune regiona.l!Daca un grup sau o regiune domina guvemul, se credea ca acesta era tratat preferential, iar alocarea resurselor a devenit, astfel, un factor de marire a conflictelor etnice. De multe ori, din interese personale, chiar liderii incurajau si perpetuau etnicitatea. Tensiunile dintre cele mai mari partide, Partidul Popular din Sierra Leone si Congresul Poporului, au crescut, iar ele vor implica si armata. Acest factor militar a fost implicat din 1961 cand liderul Congresului Poporului, Siaka Stevens,I. impreuna cu alti politicieni, au fost arestati din ordinul primului-ministru, Milton Margai, Jiderul Partidului Popular, deoarece credeau ca primii planuiesc distrugerea sarbatoririi independetei. Daca Congresul Poporului se bucura de sprijinul populatiei din nord, Partidul Popular avea, in schimb, sustinerea provinciilor din sud si est. Opozitia dintre partidele politice s-a rasfrant si asupra armatei; astfel dupa 1964, conducatorul armatei, David Lasana, sustinea primul-ministru, Albert Margai, care era din partea sudica, iar adjunctul sau sustinea Congresul Poporului. Alegerile din 1967, castigate Ia o distanta mica de Congresul Poporului, au dus la interventia lui David Lasana, care a preluat guvemul, pe motivul ca niciuna din parti nu avea o majoritate clara. Ofiterii acestuia l-au arestat pe Lasana, deoarece credeau ca planu uieste sa-l reinstaleze pe Albert ca prim-ministru, si au preluat conducerea guvemului pana in Aprilie 196817.

Perioada 1968-1973 a fost marcata de eroziunea sistematica a puterii conducatorilor care erau perceputi de Congresul Poporului, ca fiind, impotriva cauzei lor. Alegerile generale din 1973 au condus Ia un regim cu un singur partid, deoarece adversarii lor, cei din Partidul Popular, nu au participat Ia alegeri, datorita violentelor celor din Congresul Poporului. Perioada 1973-1977 a fost marcata de 2 incercari de a destabiliza Congresul: in iulie 1974- s-a atentat Ia viata primului-ministru si in februarie 1977- demonstratii ale studentilor impotriva hegemoniei Congresului Poporului, ce au condus Ia alegeri generate. Dupa alegeri s-a reincercat introducerea partidului unic, deoarece cei din Congres il considerau singurul viabil pentru eliminarea violentelor electorate si capabil sa duca Ia dezvoltarea economica a tarii. Alegerile din 1982, in circumstantele unui partid unic, au dus Ia violente pe intreg teritoriul tarii si Ia formarea unei miscari de guerlai, Ndogbowusi, intr-o provincie din sudul tarii.

Fortele armate din Sierra Leone s-au amestecat inca din anii 1960 in politica tarii, in schimb ele si-au neglijat de multe ori datoria de a raspunde actelor de agresiune externe, precum si de mentinere a pacii nationale, protejarea vietilor si a proprietatii. Guvemul a influentat procesele de recrutare si inrolare si a stabilit relatii clientelare cu conducatorul armatei, caruia i-a fost oferit loc in parlament si portofoliu ministerial. Armata a intervenit in 17 Alie Joe, A New History of Sierra Leone, The Macmillian Press LTD, London, 1990

20

Page 22: Conflictul Sierra Leone 27.05

treburile executive prin lovituri de stat, intelegand avantajele si oportunitatile ce sunt Ia nivelul politicii nationale; aceste interventii s-au lasat cu multe pierderi de vieti, jafuri si distrugeri de proprietati publice si private18

III. 4 Razboiul rebelilor

In martie 1991, Frontul Unit al Revolutionarilor a atacat orasele de Ia granita Bomaru si Sienga, din districtul Kailahun, partea estica a Sierrei Leone, atac ce a surprins toata populatia tarii. Aceasta miscare rebela, condusa de Foday Sankoh, avea ca scop rastumarea regimului Congresului Poporului, pe care il considera corupt, tribal si lipsit de mandatul poporului. Caporal in armata nationala, Foday Sankoh, a luat parte Ia lovitura de stat impotriva Congresului Poporului de Ia inceputul anilor 1970, pentru care a fost inchis, dupa acestea plecand in Liberia si apoi, Libia pentru a se antrena ca luptator de gherila. A sustinut miscarea rebela din Liberia a lui Charles Taylor si intre timp a recrutat oameni pentru a purta razboiul din Sierra Leone, fiind sprijinit si de cateva tari africane. Acest razboi nu are precedent in istoria tarii: mii de civili au fost ucisi, torturati, mutilati si alte cateva sute de mii au fost stramutati, femeile au fost supuse nenumarator abuzuri, copii au fost recrutati sa lupte si au fost distruse total cateva orase si sate.

Pe 29 aprilie 1992, ofiteri ai armatei nationale au dat o lovitura de stat, motivand ca guvemarea Congresului Poporului nu vrea tennine rapid rebeliunea si promitand reinstalarea democratiei. Populatia a primit cu bucurie aceasta lovitura de stat,

18 Jimmy Kandeh, “Subaltern Terror in Sierra Leone” in Zack Williams T., Frost D., Thompson A. (eds.), Africa in Crisis, New Changes and Posibilities, Pluto Press,London, 1999, pp. 178-193

21

Page 23: Conflictul Sierra Leone 27.05

sperand in reforme economice si sociale, dar au realizat curand ca armata urmarea doar puterea. Democratia va fi instalata 4 ani mai tarziu, iar acordul de pace va fi semnat pe 30 noiembrie 1996 intre liderul Frontului Unit at Revolutionarilor- Foday Sankoh si noul presedinte democratic- Ahmad Tejan Kabbah, Ia Abidjan, in Coasta de Fildes.

III. 5 Lovitura de stat din 1997 consecintele ei

22

Page 24: Conflictul Sierra Leone 27.05

Anul 1996 a oferit premisele incetarii violarii drepturilor omului in Sierra Leone prin reinstalarea unui guvem democratic si semnarea pacii de la Abidjan. Aceasta din urma nu a fost respectata de Frontul Unit al Revolutionarilor, care si-au continuat atacurile asupra civililor, iar pe 25 mai 1997, acestia, impreuna cu o parte a armatei nationale au rastumat guvemul. Aceasta lovitura de stat a aratat civililor alta fata a armatei, care era acum vazuta ca brutala, corupta, plina de criminali care erau inclinati se opuna democratiei, sa prade proprietatile publice si private, sa distruga economia si sa colaboreze cu rebelii. Regimul militar nu a fost recunoscut de majoritatea populatiei, a caror eforturi, combinate cu celor ale grupurile militiei si ale ECOMOG, Forta de Mentinere a Pacii Vest- Africane au dus Ia alungarea regimului militar in februarie 1998. Desi trupele ECOMOG au izgonit regimul militar si l-au reinstalat Ia putere pe Tejan Kabbah, ramasite ale armatei si aliatii lor rebeli au continuat atrocitatile in est si nord. La inceputul anului 1999 acestia au fost aproape de a ocupa capitala, Freetown, fiind respinsi cu un efort de vieti considerabil. Acest ultim atac al rebelilor a demonstrat cat de dificil este infrangi o astfel de rebeliune militara, mai ales ca acetia sunt sprijiniti de Liberia si alte doua state vest- africane.

De-a lungul anilor 1990, in ciuda terminarii a trei decenii de dezintegrare statala, lupta dintre Frontul Unital Revolutionarilor si trei guveme succesive s-a manifestat violent. Pentru a Iua resursele tarii si a impune atrocitati grele asupra unei populatii lipsite de aparare, Ia inceputul anilor 1990, rebelii au facut cauza comuna cu sectiuni slab echipate si prost platite ale armatei nationale. Frontul Unit al Revolutionarilor au capturat averile tarii, minele de aluminiu si rutil si au preluat controlul asupra majoritatii regiunilor estice cu diamante, fiind sprijiniti de libianul Muammar Qaddafi si ajutati cu arme de miscarea rebela din Liberia a lui Charles Taylor. Doar sosirea Rezultantilor Executivi (EO), o organizatie mercenara sud-africana a reusit sa opreasca avansarea rebelilor spre capitala in aprilie 1995. In noiembrie 1996 Ia Abidjan a fost stabilita prima intelegere de pace intre guvemul lui Ahmed Tejan Kabbah si Frontul Unit al Revolutionarilor cu conditia ca fortele straine sa se retraga ca parte a procesului mai vast de dezarmare. Aceasta decizie precipitata a lui Kabbah din ianuarie 1997, de a lasa Rezultantii Executivi sa plece s-a dovedit a fi o greseala fatala. Ofiteri nemultumiti ai armatei au luat puterea patru luni mai tarziu, i-au invatat pe cei din Frontul Unit Revolutionar sa li se alature si l-au trimis pe Kabbah in exil19.

In iulie 1999, o alta intelegere pentru pace a fost semnata in Togo, Ia Lome, datorita unor eforturi de 2 ani ale fortelor de mentinere a pacii din Comunitatea Economica a Grupului de Monitorizare a Statelor Vest-Africane (ECOMOG), aceasta deschizand drumul deplasarii fortelor de mentinere a pacii ale Natiunilor Unite in acelasi an20.

III. 6 Interventia in conflict

19 Report to the Minister of Foreign Affairs, to Honourable Lloyd Axworthy, P.C., M.P. from David Pratt, M.P., Nepean-Carleton, Special Evoy to Sierra Leone, Sierra Leone: The Forgotten Crisis, 26 aprilie, 1999, pp. 10-1420 Simon Chesterman, You, The People,: The United Nations Transitional Administration, and State-Building, Oxford University Press, New York , 2004. P. 86

23

Page 25: Conflictul Sierra Leone 27.05

Criza din Sierra Leone si rolul Consiliului de Securitate in rezolvarea ei pot fi impartite in doua faze: prima poate fi incadrata de Ia trimisul special de la inceputul anului 1995 pana Ia concluziile pacii incheiate Ia Lome pe 8 Iulie 1999 si cea de-a doua - de Ia stabilirea UNAMSIL pana in prezent. In aceste faze rolul Consiliului s-a schimbat radical: intr-o prima faza a fost reactiv si limitat lasand initiativa in mainile Comunitatii Economice a Statelor Africii de Vest, pentru ca, in faza secunda, sub conducerea Marii Britanii sa se schimbe total, devenind proactiv, marind numarul trupelor UNAMSIL Ia 17500 si abordand o dubla strategie de presiune militara si negocieri cu Frontul Unit al Revolutonarilor. In acelasi timp, tot in aceasta faza, Consiliul de Securitate a autorizat stabilirea unei Curti Speciale in Sierra Leone si a aplicat sanctiuni impotriva Liberiei. Plecarea trupelor lndiei si lordaniei au reliefat tensiunile din cadrul Consiliului, Secretariatului, si tarile cu trupe majoritar contribuitoare si au tacut demersurile Consiliului dificile. Deoarece liderii regionali doreau intarzie sanctiunile impotriva regimului Taylor din Monrovia, relatiile Consiliului cu ECOWAS erau oarecum incordate21.

Natura si sincronizarea rolului Consiliului de Securitate in Sierra Leone au fost determinate in mare parte de interesele regionale ale Statelor Unite si ale Marii Britanii. Ceea ce a impins Consiliul spre a cauta sprijin in Africa de Vest de-a lungul anilor 1990 a fost repulsia Statelor Unite de a se angaja vizavi de Liberia, in timp ce, ceea ce a dus in final Ia implicarea energica a lui la sfarsitul deceniului au fost relatiile istorice ale Marii Britanii cu Sierra Leone. In continuare vom pune In evidenta relatiile complexe dintre principalii actori international, regionali si locali precum si momentele cheie in demersurile Consiliului fata de criza din Sierra Leone.

III. 7 Contextul international si regional

Pentru multi ani, comunitatea intemationala, inclusiv Consiliul nu a dat importanta crizei din Sierra Leone care s-a dezvoltat intr-un razboi la incrucisarea granitelor. Datorita nereusitelor din operatiuni precum Somalia, Bosnia sau Rwanda, climatul international pentru misiuni in Africa s-a deteriorat mult, acestea stiind dorinta Consiliului si in special a Statelor Unite, de a autoriza si a se implica in operatiuni de mentinere a pacii in Africa.

La inceputul anilor 1990, atentia Consiliului de Securitate era concentrata in Africa de Vest, asupra Liberiei. Responsabilitatea primara de a cauta sa restaureze pacea a revenit Comunitatii Economice a Statelor Vest-Africane (ECOWAS) si bratului ei militar ECOMOG, datorita opozitiei Statelor Unite de a se angaja si a discuta in Consiliu cu membrii africani. Cateodata inspaimantand statele partenere mai mici, deciziile politice si militare din

21 Ibidem, pp. 109-11024

Page 26: Conflictul Sierra Leone 27.05

ECOWAS erau dominate de Nigeria. Nedorind nici sa joace singur un rol decisiv, nici sa ofere un sprijin clar ECOMOG, datorita opozitiei fata de dictatura brutala din Vest a Generalului Sani Abacha, Consiliul nu a intreprins vreo actiune in privinta situatiei din Sierra Leone. Ulterior, ECOMOG va primi sprijini din partea Statelor Unite si a aliatilor ei din Uniunea Europeana, fara actiune din partea Consiliului.

III. 8 Natiunile Unite in conflict

In Noiembrie 1994, Presedintele Sierrei Leone a adresat o scrisoare Secretarului General pentru a facilita negocierile dintre Guvern si Frontul Unit al Revolutionarilor. Pe 15 decembrie, Secretarul General a trimis o misiune de cercetare pentru a incepe consultarile inspre negociere. Misiunea a sesizat si notat despre situatia deteriorata a tarii ca rezultat al conflictelor violente de trei ani de zile. Circa 10% din populatia tar era refugiata in tarile vecine si cel putin 30% erau delocalizati intern, infrastructura de baza fusese distrusa si trei sferturi din bugetul national fusese cheltuit pentru aparare. In urma ercetarilor misiunii, in februarie 1995, Secretarul General a decis deplasarea unui Trirnis Special, Berhanu Dinka, din Etiopia. Acesta a lucrat in colaborare cu Organizatia Unitatii Africane si cu Comunitatea Economica a Statelor Vest-Africane (ECOWAS) pentru a incerca o rezolvare a conflictului si a readuce tara sub conducere civila. Un an mai tarziu, au fost tinute alegerile parlamentare si prezidentiale, iar armata a renuntat la putere in favoarea castigatorului, Dr. Alhaji Ahmad Tejan Kabbah. Frontul Unit al Revolutionarilor nu a participat Ia alegeri, nu a vrut sa recunoasca rezultatul i a continuat conflictul22.

In noiembrie 1996, a fost semnat Acordul Abidjan intre Guvem si RUF, intelegerea fiind garantata moral de Natiunile Unite, Organizatia Unitatii Africane, Commonwealth si Coasta de Fildes. Intelegerea nu a fost implementata datorita acuzatiilor reciproce intre Kabbah si Sankoh, iar cei ce au garantat acordul nu au intervenit. Pe 25 mai 1997, fortele armate s-au unit cu gherilele, au rastumat guvernul, iar presedintele Kabbah a plecat in exil in Guineea23.

Un nou Trimis Special, Francis G. Okelo, din Uganda si reprezentanti ai comunitatii internationale au incercat sa convinga junta sa coboare de Ia conducere. Nereusind, Consiliul de Securitate a impus sanctiuni asupra armelor si petrolului si a autorizat ECOWAS ( Comunitatea conomica a Statelor Vest-Africane) sa asigure implementarea prin fortele ECOMOG si sa rastoane junta de Ia putere. Acest lucru s-a produs in februarie 1998, presedintele Kabbah s-a reintors in tara, iar embargoul asupra armelor fortelor

22 John Hirsch “Sierra Leone”, in Malone David (ed.), The UN Security Council: from the Cold War to the 21st century, Lynne Rienner Publishers, UK, 2004, pp. 521-52323 Ibidem, loc.cit.

25

Page 27: Conflictul Sierra Leone 27.05

guvernamentale a fost ridicat, nu si asupra armelor si transporturilor Frontului Unit al Revolutionarilor24.

Pe 13 iulie 1998 Consiliul de Securitate a autorizat stabilirea Misiunii de Observare a Natiunilor Unite in Sierra Leone (UNOMSIL), cu 70 de observatori militari pentru o perioada initiala de sase luni. Secretarul General l-a numit pe Trimisiul Special Oketo ca Reprezentantul sau special si Conducatorul Misiunii si pe Generalul Sunhash Joshi ca sef al Observatorilor Militari. Esenta mandatului era sa monitorizeze situatia militara si securitatea tarii, dezarmarea si demobilizarea fostilor combatanti, respectarea dreptului umanitar international si sa documenteze Consiliul de Securitate asupra actelor de violenta, atrocitate si activitatile misiunii. Luptele au continuat insa, iar rebelii au ajuns sa controleze mai mult de jumatate din suprafata tarii. In mai 1999 au inceput negocierile Guvemului cu rebelii, iar pe 7 iulie 1999 partile au ajuns Ia un acord prin intelegerea de Ia Lome. In schimbul dezarmarii si terminarii conflictului, rebelii au obtinut impartirea puterii si accesul Ia resursele economice ale tarii25. Pe 30 iulie 1999, Secretarul( General a raportat Consiliului o serie de masuri pentru a mentine demersurile inspre pace si a recomandat ca sA fie aprobata ca un prim pas extinderea UNOMSIL. Aceasta s-a produs prin rezolutia Consiliului din 20 august, numarul observatorilor militari ajungand Ia 210, iar echipamentul si sprijinul medical a fost intarit.

Pe 22 octombrie, Consiliul de Securitate a autorizat deplasarea unei noi forte de mentinere a pacii, Misiunea Natiunilor Unite in Sierra Leone (UNAMSIL), de circa 6000 de militari, plus 260 de bservatori, urmand sa preia componenta civila i militara a UNOMSIL, acestia din urma terminandu-si mandatul. Aceasta fort! trebuia sa dezarmeze cei 45000 de combatanti in colaborare cu ECOMOG, dar sub presiunea Nigeriei, acestia s-au retras brusc, lasand fortele Natiunilor Unite sa acopere o suprafata mult prea mare cu trupe insuficiente26. In primele trei luni ale anului 2000, India, Kenia si Zambia au trimis soldati pentru a inlocui fortele ECOMOG, dar vulnerabilitatea s-a vazut si circa 500 de soldati ai Keniei si Zambiei au fost luati ostateci, iar trupe ale UNAMSIL au fost obligate sa predea armele.

Criza ostaticilor a reprezentat un moment de cotitura pentru Consiliul de Securitate, Secretariatul Natiunilor Unite si sediu central UNAMSIL din Freetown, producand un soc ce i-a facut pe principalii actori politici si operationali sa-si revizuiasca pozitiile si strategiile. Departamentul Operatiunilor de Mentinere a Pacii a deplasat o misiune care avea o dubla strategie, bazata pe intensificarea restaurarii fortate a pacii si un dialog continuu cu fortele rebele, in timp ce UNAMSIL deveneau tot mai eficace, Frontul Unital Revolutionarilor dadea tot mai mult inapoi. Noua strategie cerea insa si alte costuri politice si operationale. Comandantul UNAMSIL, Generalul Vijaj Jetley, luase decizia, inainte de criza ostaticilor, de a desfasura trupe in tara, lasand fortele Keniei si Zambiei vulnerabile. O informatie confidentiala ce critica performanta fortelor Nigeriene a ajuns Ia presa, aceasta ducand Ia un raspuns furios din partea Nigeriei. Presiunea a crescut, iar Generalul a 24 Cortrigh, D., Lopez, G. Gerber, L. (eds), Sanctions and the Search for Security: Challenges to UN Action, Lyenne Rienner Publishers, Lomdon, 2002, p. 14225 Fabrice Weismann, In the Shadow of Just Wars, Hurst & Company, London, 2004, pp. 49-5126 Security council resolution 1181 (1998) of 13 July 1998accesat la (http://www.un.org/Depts/DPKO/Missions/unomsil/Unomsil.htm)

26

Page 28: Conflictul Sierra Leone 27.05

hotarat sa demisioneze, fapt ce a dus Ia retragerea contingentelor de catre India si Iordania27.

Secretarul General si Guvemul Sierrei Leone au hotarat stabilirea, in octombrie 2000, a unei Curti Speciale a tarii, un organism independent, care sa urmaresca in justitie persoanele ce sunt responsabile de crime impotriva umanitatii, crime de razboi si alte incalcari grave ale dreptului international. Procurorul David Crane a indicat ca nu va fi influentat de considerente politice in decizia de a urmari in justitie anumite persoane.

Dubla strategie a misiunii UNAMSIL, de a reinoi negocierile cu revolutionarii in timp ce isi intareau pozitia in teren a dat rezultate. Frontul Unit al Revolutionarilor si Guvemul au intrat, in data de 10 noiembrie 2000, in negocieri Ia Ahuja, pentru incetarea focului. Fortele revolutionare au promis sa coopereze pentru programul de dezarmare si demobilizare, sa retumeze armele luate de Ia trupele UNAMSIL, sa faciliteze deschiderea drumurilor si sa permita asistenta umanitara in Kailahun si est. Trupele din Pakistan si Bangladesh, si bombardamentele aeriene din Guineea au infrant si ultimele rezistente ale gherilelor. La Ahuja, pe 2 mai 2001, Guvemul si revolutionarii au decis eliherarea ultimelor drumuri blocate si dezarmarea simultana a gherilelor si Fortelor Apararii.

Marea Britanie a jucat un rol deosebit de important atat in criza ostaticilor, cat si dupa. Tony Blair a luat decizia de a trimite imediat 600 de forte britanice si o forta navala Ia Freetown. Prezenta trupelor britanice a fost vazuta per ansamblu ca un factor major de reasigurare psihologica. De asemenea, Marea Britanie a preluat conducera in Consiliul de Securitate planuind mandatul de intarire a misiunii UNAMSIL si marirea numarului fortelor Ia 11000, iar apoi chiar 17500 de trupe. Refuzul britanicilor de a-i plasa fortele sub comanda

27 Lotta Hagman, Security and Development in Sierra Leone, IPA workshop report, Iunie 10-11, 2002, p. 227

Page 29: Conflictul Sierra Leone 27.05

UNAMSIL a adus unele resentimente si a fost in principal vinovata de decizia Iordaniei de a-si retrage trupele. Marea Britanie si-a motivat aceasta decizie prin faptul ca responsabilitatile lor in Bosnia si Kosovo excludeau angajarea fortelor intr-o operatiune de mentinere a pacii de o durata nedeterminata, totodata ei avand rezerve in a-i plasa trupele sub alta comanda decat a NATO. S-a ajuns Ia un compromis cu contributia a opt ofiteri britanici pentru a spori capabilitatea sediului UNAMSIL, iar decizia de a antrena noua armata a Sierrei Leone va necesita prezenta lor pe o perioada chiar mai lunga.

De asemenea, Statele Unite ale Americii, au jucat un rot crucial in sporirea angajamentuluiConsiliului pentru un rol mai eficace si mai putemic al Natiunilor Unite. Ambasadorul Richard Holbrooke s-a intors din Africa , Ia sfarsitul anului 1999, cu o serie de recomandari pentru a lua un angajament mai putemic in operatiunile de pace. Totodata, dupa criza ostaticilor, el a intervenit, presand Washingtonul sa intervina, iar apoi el jucat un rol major in hotararea Consiliului de a infiinta Curtea Speciala, pentru a-l judeca pe Foday Sankof si pe cei responsabili de atrocitatile comise de revolutionari. La nivel operational, Statele Unite au colaborat cu britanicii pentru stabilirea Centrului Operatiunilor de Ajutorare, fortele americane instruind sase batalioane din Nigeria si Ghana, care, ulterior, vor deveni trupe UNAMSIL28.

Sanctiunile impuse asupra Liberiei au fost deosebit de importante in demersurile Consiliului fata de criza din Sierra Leone, deoarece s-a aflat ca Charles Taylor spijinea militar revolutionarii si facilita tranzitul ilegal de diamante prin Liberia. Chiar daca acesta a negat vehement acuzatiile, membrii Consiliului au adoptat sanctiuni severe in ceea ce priveste transportul si a impus embargo asupra armelor.

IV. Consecinte, concluzii si lectii invatate

Cazul Sierra Leone, reprezinta, fara indoiala, o provocare majora in ceea ce priveste demersurile Consiliului de Securitate in operatiuni complexe de pace. Prin faptul ca Natiunile Unite au reusit sa isi reconcentreze misiunea intr-un moment cat se poate de dificil, cand credibilitateaintregii operatiuni era la indoiala, au demonstrate priceperea organizatiei de a invata din greselile trecutului, iar flexibilitatea de ase adapta pozitiv unor situatii dificile la toate nivelurile este cu adevarat vrednica de lauda. In imprejurari violente si de neindurat, oamenii si Guvernul au ramasneclintiti de-a lungul acestui razboi ce isi are originile mult mai vechi si a izbucnit in anul 1991.

Atat Natiunile Unite cat si Sierra Leone au in fata lor provocarile majore. Faza de tranzitie este reprezentata de o retragere, coborare a fortelor UNAMISIL corelata cu cateva elemente cheie cum ar fi dezvoltarea si antrenarea unei noi armate nationale si o politie reinoita. In acelasi timp, problema seduritatii va ramane inevitabil conectata de dezvoltarile 28 Adekeye Adebajo, Building Peace in West Africa, Liberia, Sierra Leone and Guineea Bissau, International Peace Academy Occasional paper, Lynne Rienner Publishers, London, 2002, pp. 43-78

28

Page 30: Conflictul Sierra Leone 27.05

regionalemai vaste din regiunea Mano River. Ceea ce a oferit sansa restaurarii pacii nu numai in Liberia, cat si in subregiune au fost deplasarea fortelor de mentinere a pacii Africii de Vest (ECOMIL), exilul lui Charles Taylor si stabilirea UNMIL, o forta de mentinere a pacii de 15 000 oameni. Natiunile Unite si ECOWAS trebuie sa isi dezvolte o strategie comuna pentru a preveni reinceperea luptelor intre factiunile liberiene, cat si pentru a preveni raspandirea lor in Sierra Leone.

Mobilizarea resurselor pentru reconstructia nationala va ramane dificila, find greu de realizat si datorita dorintei Natiunilor Unite de a face cereri multiple pentru contributii voluntare la alte operatiuni (Afganistan, Timorul de Est). Ceea ce este esential atat in planul operational, cat si in implementare este a face dezvoltarea o parte integranta a operatiunii de mantinere a pacii inca de la inceput. Una din provocarile majore, atat a UNAMISIL, cat si a guvernului este reintegrarea fostilor combatantiin comunitatile lor cu angajare productiva. O alta problema importanta o reprezinta lipsa populatiei calificate care sa-si asume stapanirea si responsabilitatea pentru conducerea si carmuirea tarii.

Sierra Leone, ramanea la sfarsitul anului 2003 la rascruce de drumuri, incercand sa se ocupe de devastarile din trecutul recent si lipsindu-i capacitatea de a se misca dincolo de operatiuni de urgenta si umanitare spre revenire totala. Impreuna, actorii locali, regionali si internationali trebuie sa lucreze indeaproape impreuna pentru o securitate vasta, reconstructie si dezvoltare, in timp ce, Consiliul de Securitate trebuie sa gaseasca resursele si sprijinul politic pentru a ramane angajat pentru cel putin urmatorii 5 ani.

Misiunea Natiunilor Unite in Sierra Leone si-a terminat mandatul in decembrie 2005, la capatul a 6 ani de operatiuni de mentinere a pacii in aceasta tara. Realizarile acestei misiuni pot servi ca model pentru o operatiune de mentinere a pacii de succes, dar si ca prototip pentru noua atentie a Natiunilor Unite asupra construirii pacii.

In 1999, fortele de mentinere a pacii au venit in Sierra Leone pentru a supraveghea un proces de pace, ce includea si monitorizarea unei incetari a focului foarte subrede si sprijinirea tranzitiei catre o guvernare democratica. De atunci, Natiunile Unite au ajutat tara distrusa sa faca progrese impesionante inspre pace, demonstrand cum un organism mondial poate raspunde nevoilor si cererilor statelor aflate in conflicte intr-un mediu global al schimbarilor rapide.

Misiunea Natiunilor Unite in Sierra Leone nu a fost intotdeuna aproape de succes: in mai 2000, ea a fost aproape de colaps, cand rebelii au luat ostateci 500 de forte de mentinere a pacii si au renuntat la incetarea focului, punand in pericol credibilitatea intregii operatiuni. Deranjata de haosul ce a urmat, comunitatea internationala a pus presiune asupra rebelilor sa respecte incetarea focului si a impus sanctiuni asupra rebelilor si sponsorilor lor. Ulterior, UNAMISIL a lansat eforturi de mediere si a dus cele doua parti adverse la masa de negociere, a adus mai multe trupe sa monitorizeze incetarea focului si a inceput sa dezarmeze ambele parti.

La inceputul anului 2002, UNAMISIL dezarmase si demobilizase circa 75 000 de fosti combatanti, incluzand 7 000 de copii soldati. Guvernul a declarat oficial razboiul ca fiind terminat. Cu o situatie politica stabila, misiunea a ajutat Sierra Leone sa organizeze primele

29

Page 31: Conflictul Sierra Leone 27.05

alegeri prezidentiale si parlamentare libere si concrete prin oferirea sprijinului logistic si public. Doi ani mai tarziu, operatiunea a oferit acelasi suport alegerilor guvernamentale locale. UNAMISIL si-a indeplinit majoritatea sarcinilor trasate de Consiliul de Securitate. A asistat, voluntar, la reintoarcerea a mai mult de o jumatate de milion de refugiati si persoane dislocate intern. A ajutat Guvernul sa isi restaureze autoritatea si serviciile sociale in zonele ce au fost controlate de rebeli, a pergatit mii de politisti si au construit si reconstruit sute de sectii de politie. Natiunile Unite au colaborat cu Guvernul pentru a stopa comertul ileal cu diamante si a reglat industria. In timpul razboiului, rebelii au folosit banii din „diamantele insangerate” pentru a-si cumpara armele care intretineau conflictul. Acum diamantele au devenit motoare ale cresterii economice, veniturile guvernului din diamante ridicandu-se de la 10 milioane de dolari in 2000, la 160 de milioane de dolari in 2004, dupa cum indica sursele Fondului Monetar International.

UNAMISIL a monitorizat si a pregatit populatia tarii in domeniul drepturilor omului si a fost esentiala in stabilirea Curtii Speciale penru Sierra Leone cu scopul de a urmari in justitie pe cei ce se fac responsabili de crime de razboisi alte incalcari grave ale dreptului omului. Totodata, misiunea a asistat Guvernul in stabilirea Comisiei Adevarului si Reconcilierii, care avea ca sarcina sa vindece ranile razboiului prin aducerea la aceeasi masa a celor care au pornit razboiul si a victimelor violentelor. In colaborare cu Natiunile Unite, misiunea a lansat proiecte cu impact rapid si generatoare de efecte pentru a oferi locuri de munca miilor de tineri someri, fosti combatanti si servicii de baza pentru comunitatile locale29. Trupele UNAMISIL au reconstruit scoli si clinici, au lansat si au fondat proiecte in agricultura si au sponsorizat clinicile medicale.

Curtea Speciala pentru Sierra Leone la inceputul constructiei

29 Report of the Secretary General on the Establishment of a special Court for Sierra Leone, S/2002/915, 4 Octombrie, 2000.

30

Page 32: Conflictul Sierra Leone 27.05

Curtea Speciala pentru Sierra Leone aproape de finalul constructiei.

Gardian al Curtii Speciale din Sierra Leone Judecatori ai Curtii Speciale (8 din diferite tari)

Chiar daca UNAMISIL a realizat atat de multe, Sierra Leone se confrunta cu multe provocarii:tara a ramas fragila si avea nevoie sa faca pasi concreti inspre rezolvarea cauzelor originare ale conflictului si sa cultive o cultura a drepturilor omului. Economia era dependenta de fondurile primte din donatii, o parte de venituri disproportionate provenite din exploatarea diamantelor erau inca in buxunare private si nu in visteria Guvernului. In ciuda programelor de

31

Page 33: Conflictul Sierra Leone 27.05

reintegrare, sute de fosti combatanti, multi dintre ei fara scoala, erau neangajati. Pacea mai avea de produs beneficii economice si sociale pentru majoritatea populatiei30.

Pentru a face fata acestor provocari, organizatia a stabilit o noua misiune – UNIOSUIL- Biroul Integrat al Natiunilor Unite pentru Sierra Leone cu scopul de a consolida fragila pace.

Aceasta misiune a preluat conducerea de la UNAMISIL, iar mandatul sau este sa cimenteze castigurile fostei operatiuni, prin ajutorul dat Guvernului in a intari drepturile omului , a imbunatati transparenta, a asista alegerile din 2007 si sa atinga Telurile Dezvoltarii Milenare.

Dupa experienta din Sierra Leone cateva lectii relevante pentru viitoarele operatiuni de pace ale Natiiunilor Unite in Africa si in alte regiuni pot fi invatate.

In principal, Consiliul de Securitate trebuie sa colaboreze mai mult si mai eficient cu actorii regionali si bilaterali in toate fazele planificarii si implementarii unei misiuni de mentinere a pacii. Comunitatea economica a Statelor Vest-Africane (ECOWAS) si bratul ei militar, ECOMOG au jucat un rol major in readucerea presedintelui Kabbah la putere si in incercarea de a convinge RUF sa stopeze razboiul, totusi planificarea preluarii operatiunilor de UNAMISIL de la ECOMOG s-a dovedit a fi complicata. De multe ori Natiunile Unite si ECOWAS pareau sa lucreze la scopuri incrucisate, de exemplu in decizia de a impune sanctiuni Liberiei. Atunci, Consiliul de Securitate a adoptat sanctiuni impotriva lui Charles Taylor, dar implementarea lor a fost amanata deoarece Comunitatea Ecomomica a Statelor Vest-Africane nu era hotarata sa pedepseasca un lider responsabil prin mijloace diplomatice.

Conducerea unui membru permanent al Consiliului Securitatii , in acest caz Marea Britanie a fost esentiala pentru a asigura angajamentul sustinut al Consiliului. Aceasta a fost in mod special importanta in imediata urmare a crizei ostaticilor din mai 2000, de asemenea in mentinerea concentrarii asupra cerintelor pentru construirea pacii pe termen lung.

Atat in formularea mandatului fortei de mentinere a pacii cat si in implemetare, Natiunile Unite trebuie sa isi dezvolte o colaborare si o coordonare mai buna cu statele contribuitoare cu trupe31. Asa cum relatia Consiliului cu India si Iordania au aratat-o, aceasta a devenit mai importanta decat in urma cu un deceniu. Literalmente toate tarile care contribuie cu trupe vin din tarile in curs de dezvoltare si per ansamblu putine state sunt pregatite sa ia parte la operatiunile de constrangere din Capitolul VII al Cartei ONU. Consiliul trebuie sa recunoasca dimensiunile economice si politice ale conflictelor intrastatale si sa le incorporeze in formarea mandatelor si indrumarea Secretarului General. Stabilirea unui birou regional al Natiunilor Unite in Dakar ca Reprezentant Special al Secretarului General ofera o oportunitate unica pentru Natiunile Unite de a stabili o relatie mai apropiata si mai eficienta cu secretariatul ECOWAS, desi ar fi mai bine sa aiba doua sedii aflate la Abuja.

Ceea ce ramane fundamental sunt resursele materiale si umane, precum si conducerea puternica si hotarata, atat la locul faptei, cat si la sediile centrale acestea fiind motoarele cooperarii atat in interior cat si in exteriorul sistemului Natiunilor Unite.

30 John Hirsh, op.cit., pp. 102-10531 Chesterman, op.cit., p. 87

32

Page 34: Conflictul Sierra Leone 27.05

V. Concluzii

O strategie mult mai cuprizantoare si mai eficace pentru interventiile Natiunilor Unite in razboaiele civile din Africa are nevoie de intarire a trei elemente combinate: structura preventiva, capacitate de mentinere a pacii sporita si o reglementare supranationala. Structura perventiva presupune procesul de mitigare si evidentierea cauzelor violentelor, cum ar fi statul-esuat. In cadrul ei ar fi incluse sporirea ajutorului extern, sprijin marit pentru ajutorare, sau coborarea barierelor de comert prin tarile in curs de dezvoltare. In al doile rand, imbunatatirea misiunilor de mentinere a pacii in Africa este necesara pentru facilita increderea obligatorie in mediere, pentru a permite dezarmarea, demobilizarea si reintegrarea combatantilor. Totodata este importanta dezvoltarea acestor operatiuni pentru a face fata provocarilor actorilor nonstatali, a celor regionali si pentru a trata adecvat fortelor ce se opun procesului de pace. In final, un regim supranational pentru reglementarea extractiei de resurse naturale in zone de conflict poate fi necesar pentru a face fata aspectelor de privatizare si globalizare a economiilor de razboi.

Operatiunile de mentinere a pacii au ocupat o pozitie centrala in cadrul activitatilor Natiunilor Unite in ultimul deceniu. Numarul operatiunilor de mentinere a pacii a cunoscut o ascensiune rapida pe tot mapamondul.

In Africa, majoritatea operatiunilor au fost intreprinse, mai ales, in sfera conflictelor interne. In timp ce asemenea interventii au avut ca si consecinte incetarea ostilitatilor, aceasta nu a condus, in mod necesar, Ia obtinerea unei paci permanente si nici nu au remediat cauzele originate ale conflictelor. Motivul acestor deficiente pot fi asociate cauzelor conflictelor, mandatelor misiunii de mentinere a pacii, structurii si compozitiei misiunilor, precum si rolului perceput de Natiunile Unite ca mediator. Multe conflicte raman solutionate superficial, iar toate elementele posibile pentru a recidiva raman intacte.

Imperativul Natiunilor Unite este de a gasi o formula adecvata, care sa permita o tranzitie reusita de Ia mentinerea pacii la construirea si consolidarea pacii. Dar In prezent nu exista o structura a organizatiei, in cadrul careia sapoata fi incadrat acest tip de mandat. Sarcinile Consiliului de Securitate sunt bine definite si limitate Ia probleme de securitate globala, iar constructia pacii transcende nevoia de a asigura pacea. Operatiunile de mentinere a pacii ale Natiunilor Unite, care intervin in conflicte interne, au fost des urate cand legea si ordinea erau complet decazute: guvernele au piedut controlul, civilii sunt Ia mila partilor aflate in opozitie, femeile, opii si alte grupuri se confrunta cu situatii extrem de grave, iar sfarsit nu poate fi intrezarit. In multe cazuri, capacitatea guvernului de a asigura securitatea a fost pierduta complet, iar operatiunile de mentinere a pacii au avut sarcina de a furniza securitatea, a apara institutiile publice si a indeplini functii politienesti. Aici, misiunile Natiunilor Unite au ca si obiectiv monitorizarea si asigurarea incetarii focului, si daca e necesar, organizarea de discutii si intruniri, chiar daca mediatorii sunt actori

33

Page 35: Conflictul Sierra Leone 27.05

extemi. Misiunea are obligatia de a tine Ia curent comunitatea intemationala despre situatia din zona de conflict, si in acest sens, intocmeste si prezinta rapoarte Consliului de Securitate.

Operatiunile de mentinere a pacii au de obicei obiective imediate sau pe termen scurt, intre acestea fiind: oprirea ostilitatilor, protejarea populatiei civile, demobilizarea combatantilor, restaurarea autoritatii statale, reinceperea guvernarii democratice si organizarea alegerilor libere intrun sistem multipartid. Chiar si dupa ce situatia a fost stabilizata, aceste obiective limiteaza capacitatea misiunii de a construi si a consolida pacea. Se presupune ca, atunci cand o tara este in razboi, Natiunile Unite intervin, calmeaza spiritele, reinstaureaza autoritatea si organizeaza si monitorizeaza alegerile, apoi, in doi-trei ani pleaca. Faptul ca Natiunile Unite au mentinut pacea nu implica neaparat si construirea ei. Fara garantii ca ostilitatile au fost oprite permanent si fara identificarea si indepartarea cauzelor principale ale conflictului, catigurile misiunii pot fi pierdute foarte usor.

A opri conflitul este o realizare, dar mult mai bine ar fi sa beneficieze de masuri, care sa asigure ca situatia nu este doar ingradita, ci si imbunatatita. Este importanta instituirea unor programe si mecanisme care sa fie destinate rezolvarii conflictului si originilor lui, pentru a asigura ca conflictul nu poate reizbucni. Operatiunile de mentinere a pacii ale Natiunilor Unite in Africa au manifestat cele mai mari slabiciuni in aceste directii. Pentru a asigura ca mentinerea pacii imbina si construirea pacii si consolidarea ei, Natiunile Unite ar trebui sa transceanda cerintele politice imediate in vederea consolidarii pacii si sa se adreseze cadrului mai larg al guvernarii.

Pentru ca Natiunile Unite sa fie mai relevante nevoilor si realitatilor actuate, trebuie intarite capacitatile ei de a construi si a consolida pacea, intr-atat incat sa diminueze amenintlirile Ia adresa pacii si securitatii si sa fie rentabile din punctul de vedere al costurilor si rezultatelor.

34

Page 36: Conflictul Sierra Leone 27.05

BIBLIOGRAFIE

Carti:

1. Malone David (ed.), The UN Security Council: from the Cold War to the 21'st century, Lynne Rienner Publishers, UK, 2004

2. Fawcett, Eric; Newcombe, Hanna(eds.), United Nations Reform: looking ahead after fifty years, Science for Peace, Toronto, Canada, 1995

3. Luard Evan (ed.), The United Nations: How it works and what it does, The Macmillan Press LTO, London 1994

4. Annan Kofi (ed.), The Question of intervention, United Nations Department of Public Information, New York,1999

5. Collier, Paul; Hoerner, Anke (ed.), The Challenges of Reducing the Global Incidence of Civil War, Center for the Study of African Economies, Department of Economics, Oxford University, 2005

6. Annan Kofi (ed.), Preventing War and Disaster: A Growing Global Challenge, United Nations Department of Public Information, New York, 1999

7. Adebayo Adeji (ed.), Comprehending and Mastering African Conflicts: The Search for Sustainable Peace and Good Governance, Zed Books Ltd., London & New York, 1999

8. Zack-Williams, T.; Frost, D.; Thompson, A.(eds.), Africa in Crisis, New Changes an Possibilities, Pluto Press, London, 1999

9. Hirsch John (ed.), Sierra Leone: Diamonds and the Struggle for Democracy, Lyenne Rienner Publishers, London, 2001

10. Alie Joe (ed.), A New History of Sierra Leone, The Macmillan Press LTD, London, 1990

11. Cortright, D., Lopez, G., Gerber, L.(eds.), Sanctions and the Search for Security: Challenges to UN Action, Lyenne Rienner Publihers, London, 2002

12. Weissman Fabrice (ed.), In the Shadow of Just Wars, Hurst & Company, London, 2004

13. Adebajo Adekeye (ed.), Building Peace in West Africa, Liberia, Sierra Leone and Guineea Bissau, International Peace Academy Occasional Paper, Lynne Rienner Publishers, London, 2002

14. Ramsay Jeffress, Global Studies- Africa- Sixth Edition, Dunshkin Publishing Group/ Brown & Benchmark Publishers, Connecticut, 1995

35

Page 37: Conflictul Sierra Leone 27.05

15. Ballentine, Karen; Sherman, Jake (eds.), The political economy of armed coriflict: beyond greed and greviance, Lynne Riener Publishers, London, 2003

16. Malone, David; Berdal, Mats (eds.), Greed and Grievance, Economic Agendas in Civil Wars, Lynne Rienner Publishers, London, 2000

17. Thakur, Ramesh; Newman, Edward (eds.) New Millenium, New Perspectives: The United Nations, security and governance, United Nations University Press, New York, 2000

18. Chesterman Simon, You, the People:The United Nations Transitonal Administration, and State Building, Oxford University Press, New York, 2004

19. Foray Cyril, Historical Dictionary of Sierra Leone,The Scarecrow Press, New Jersey, 1978

20. Pugh Michael (ed.), Maritime Security and Peace-keeping: A Framework for United Nations Operations, Manchester University Press, Manchester, 1994

21. Chesterman Simon(ed.), Civilians in War, Lynne Rienner Publishers, London, 2001

22. Somerville Keith, Angola: Politics Economics and Society, Lyenne Rienner Publihers, London, 1986

36

Page 38: Conflictul Sierra Leone 27.05

Rapoarte:

1. Carment David, Creating Conditions for Peace:What Role for the UN and Regional Actors? Conference Report, 1-3 Iulie 2002

2. Sriram Chandra Lekha, From promise to practice: Strengthening UN Capacities for the Prevention of Violent Conflict, Case Study policy Report, Februarie 2002

3. Sriram, Chandra Lekha ; Wermester, Karin, From promise to practice: Strengthening UN Capacities for the Prevention of Violent Conflict, Final Report, New York, Mai 2003

4. Report of the Secretary General on the Establislunent of a Special Court for Sierra Leone, S/2002/915, 4 Octombrie, 2000

5. Boutros Boutros-Ghali (ed.), Building Peace and Development: Report on the Work of the Organization from the Forty-eight to the Forty-ninth Session of the General Assembly, United Nations, New York, 1994

6. Report to the Minister of Foreign Affairs, to Honourable Lloyd Axworthy, P.C., M.P. from David Pratt, M.P., Nepean-Carleton, Special Envoy to Sierra Leone, Sierra Leone: The Forgotten Crisis, 23 Aprilie, 1999

7. Hagman Lotta, Security and Development in Sierra Leone, IPA workshop report, Iunie 10-11, 2002

Documente accesate online:

1.Raport ONU: Meeting New Challenges- Questions and Answers on United Nations Peacekeeping

: [ http.www.un.org/Depts/dpko/dpko/faq]

2. Security Council resolution 1181(1998) of 13 July 1998 accesat

[ http://www.un.org/Depts/DPKO/Missions/unomsii/Unomsil.htm ]

3. Security Council resolution 696/1991 of 30 May 1991 accesat Ia adresa:

[http://daccessdds.un.org/doc/RESOLUTION/GEN/NR0/596/32/IMG/NR05632.pdf?OpenElement]

4. Security Council resolution 74711992 of24 March 1992, accesat Ia adresa:

37

Page 39: Conflictul Sierra Leone 27.05

[http://daccessdds.un.org/doc/RESOLUTION/GEN/NRO/Oll/06/IMG/NROO106.pdf?OpenElement ]

5.Security Council resolution 793/1992 of 30 November 1992 accesat Ia

adresa:[http://daccessdds.un.orgldoc/UNDOC/GEN/N92/761/01/IMG/N92710l.pdf?OpenElement ]

6. Security Council resolution 804/1993 of29 January 1993 accesat la adresa: [ http://daccessdds.un.org/doc/UNDOC/GEN/N93/062/12/IMG/N9306212.pdf?OpenEiement ]

7. Security Council resolution 977/1995 of22 February 1995 accesat la adresa:[ http://daccessdds.un.orgldoc/UNDOC/GEN/N95/050/66/PDF/N950506.pdf?OpenElement)

Publicatii:

1 . Harden Baine, Africa's Diamond Wars. New York Times, 6 Aprilie, 2000

38