Upload
nguyendien
View
222
Download
2
Embed Size (px)
Citation preview
CONFLICTUL DINTRE FIREA PAMANTEASCA SIDUH, IN GALATENI 5:16-26 (I)
de Ovidiu-Iuliu Leliuc
1. Scop simetoda
Citind Galateni 5 si Romani 7 §i 81, majoritatea cre§tinilor de
astazi inteleg faptul ca Pavel se refera la un conflict interior care are
loc in sufletul lor intre firea pamanteasca si lucrarea pe care o face
Dumnezeu in ei, prin Duhul Slant. Unii gasesc chiar mangiiere in
ceea ce spune Pavel, din moment ce se pare ca el insusji se prezinti
ca pe o victima a acestui ,,inevitabil" conflict ( Rom. 7:15). Mai
mult, aceasta atitudine ti aduce pe multi cre^tini la stadiul in care ei
continua sa mai pacatuiasca, prin faptul c& tree cu vederea suficienta
harului subliniata de acelasi apostol.2 Probabil o analiza detaliata a
principalelor texte ar putea rezolva partea teoreticS a problemei
(ducand individul la o mtelegere logica a acesteia) dar nu ar pune
neaparat capat somnului nelinistit al credinciosilor care se regasesc
sau se lasa prinsi in capcana poftelor carnale, in loc de a se baza pe
Duhul (solutia pe care o da Pavel in Gal. 5:16). Crearea unei punji
intre minte si inima ii va ajuta in final pe to\i acestia sa lase Duhul sa
stinga in totalitate conflictul. Cuno§tintele acumulate de cineva nu
sunt deloc utile daca nu exista motivatia care sa le puna in practica.
Data fiind complexitatea temei abordate, ne vom limita anali2a doar la
pasajul din Galateni si doar cateva referiri vom face si la Romani.
2 Gordon D. Fee, Paul and the Spirit and the Peopie of God, Peabody,Hendrickson, 1996, p. 126.
Conflictul dintre firea pamanteasca si Duh, in Galateni 5:16-26 (I)
in consecinta, scopul pe care ni-1 propunem in aceasta lucrare
este atat de a-i ajuta pe crestinii contemporani sa ajunga la o
intelegere a problemei si, totodata, de a-i motiva pe cei care si-au
pierdut bucuria mantuirii din cauza deselor cochetarii cu pacatul. De
asemenea, vom raspunde - prin procedee exegetice - la intrebarea:
Face Pavel, in pasajul din Galateni, 5:16-26 referire intr-adevar la uh
conflict intre Duh si fire? Apoi vom stabili natura acestui conflict,
care sunt elementele lui, cum ii afecteaza pe crestini si care este
modul de a-1 rezolva. In vederea atingerii acestui scop, trebuie sa
identificam atat semnificatia, cat si utilizarea terminologiei pauline
relevante (adp£ si frveOua), sa stabilim mesajul din Galateni 5:16-
26, si sa gasim in text si in context acele aspecte practice care
prezinta relevanta. in consecinta, am impartit textul in discutie in
cinci capitole in care ne ocupam de aceste aspecte.
In primul capitol prezintam diferitele aplicatii pauline ale termenilor
crdp£ (,,firea/carnea") si TrveOuct (,,duh") si precizam folosirea lor in
textul propus (Gal. 5:16-26). De asemenea, dezvoltam - tot in acest
capitol - o discutie asupra surselor care 1-au influentat pe Pavel in
intelegerea celor doi termeni. Analiza acestora este mai degraba
scurta, facand trimitere la concluziile si opiniile sustinute de
cercetatorii moderni. In al doilea capitol ne axam pe versetele 16-18
care par sa trateze problema conflictului Dun-fire pamanteasca. Aici
vom aduce argumente in sprijinul unui conflict si al unei lupte
realiste intre firea (adpO omului spiritual (ttv€U|jl(ztik:6i/) si iucrarea
Duhului, conflict care in timpul vietii pamantesti nu va avea sfarsit.
Jn al treilea capitol ne ocupam de doua elemente ale acestui conflict
(v. 19-23) si de sursele acestor elemente. in eel de-al patrulea capitol,
care cuprinde analiza v. 24-26, subliniem statutul credinciosului in
Hristos si contrastul dintre inferioritatea firii si suprematia Duhului,
contrast care poate sa ofere credinciosului calauzire si motivatie
pentru o viata etica, atat timp cat el accepta Iucrarea Duhului. Desi
Pavel nu prezinta aceasta problema a conflictului Duh-fire in mod
sistematic, se poate remarca faptul ca, din ceea ce subliniaza fiecare
27Conflictul dintre firea pamanteasca si Duh, in Galateni 5:16-26 (I)
grup de versete, exista ceva care se reflecta in toate cele patru
capitole, si anume suficienta Duhului in viata credinciosului. In al
cincilea capitol formulam concluzia acestui studiu, stabilim sfera
Duh-fire si subliniem principiile fundamentale desprinse din analiza
precedents, raportand semnificatia lor la comunitatile de credinciosi
prezente sau viitoare.
Argumentatia in fiecare din cele cinci capitole mentionate mai sus va
ft dezvoltata in lumina cercetarilor moderne si contemporane, s_i a
unei experience personale a autorului, pentru a promova un mod nou,
dar just de abordare a acestei teme: viata in Hristos prin Duhul Slant
Insa, inainte de a trece la analiza pe text, este important sa subliniem
in aceasta introducere cSteva puncte referitoare la unitatea pasajului
din Galateni 5:13-6:10 ca parte a intregii epistole, avand in vedere ca
exegeza propusa (5:16-26) este inclusa in aceasta sectiune.
2. Galateni 5:13-6:10 in contextul epistolei ca intreg
Faptul ca Epistola catre galateni a fost scrisa de Pavel este
aproape unanim recunoscut; de fapt, potrivit lui Cole3 si Bruce4
epistola este folosita de cercetatori ca model pentru stabilirea
paternitatii pauline a altor scrisori. Totusi, Barclay scoate in evidenta
faptul ca anumiti critici, chiar daca accepta paternitatea paulina,. se
pronunta impotriva apartenentei pasajului Galateni 5:13-6:10 la
epistola originala. De exemplu, O'Neill separa in Tntregime 5:13-
6:10 de restul contextului. El atribuie intreaga sectiune unui copist de
3 R. Alan Cole, Tyndale New Testament Commentaries. The Letter ofPaul
to the Galatians. An Introduction and Commentary^ Leicester, Inter-
Varsity Press, 1991, p. 17.
4 F. F. Bruce, The New International Greek Testament Commentary. The
Epistle to the Galatians. A Commentary on the Greek Text, Carlisle, The
Paternoster Press, 1992, p. 1. Potrivit lui Bruce, scoala olandeza a lui W.
C. van Manen neaga patemitatea paulina, dar opinia lor este considerate o
aberatie in istoria studiilor Noului Testament
28Confhctul dintre firea pamanteasca §i Dun, in Galateni 5:16-26 (I)
mai tarziu care a inclus-o in text cu scopul de a oferi cititorilor un set
de instructiuni morale pentru toti crestinii, astfel meat ei sa poata
rezista ispitelor. £1 sustine ca nu exista nimic concret paulin in acest
set de indemnuri si ca nu au nici o relevanta pentru problemele pe
care le discuta Pavel in epistola. Barclay, dimpotriva, considera
ca O'Neill se contrazice atunci cand considera ca aceste indemnuri
sunt o avertizare Tmpotriva antinomianismului, pe de o parte, si cand
sustine ca nu exista nici o legatura cu o epistola scrisa impotriva
nomismului, pe de alta. Pe scurt, Barclay recunoaste ca teoria lui
O'Neill a ridicat o Tntrebare importanta cu privire la relevanta
indemnurilor din aceasta sectiune pentru tema Tntregii epistole, dar
sustine ca nu s-a bucurat de o primire entuziasta printre teologi.5 Cu
privire la ultimul aspect, Barclay face referire si la Dibelius, care nu
pune la indoiala paternitatea paulina a pasajului, dar priveste 5:13-
6:10 ca o paranteza care nu are nici o legatura reala cu argumentele
expuse de Pavel in Epistola catre galateni. Fragmentul reprezinta pur
si simplu un tndemn etic adresat crestinilor, in genere, fara a fi legat
de situatia specified vreunei biserici.6
Ca si argumentul lui O'Neill, eel al lui Dibelius aduce Tn
discutie relevanta Tndemnului cuprins Tn acest pasaj (5:13-6:10) fata
de celelalte teme ale epistolei, ambele facand trimitere la nevoia de a
stabili cui se adreseaza acest Tndemn. In consecinta, Barclay
identified mai multi cercetatori care integreaza deplm pasajul 5:13-
6:10 Tn Tntregul epistolei, Tncercand sa raspunda acestor Tntrebari.
Unii sugereaza ca scopul acestui Tndemn este de a-i ataca pe
oponentii gnostici care sustineau circumcizia, dar care, din punct de
5 John Barclay, Obeying the Tiirth: A study ofPaul's Ethics in Galatians,
Edinburgh, T.&T. Clark, 1988, p. 9-10. Potrivit car^ii lui J. C. O'Neill
The Recovery ofPaul's Letter to the Galatians, London, 1972, p. 65-71.
6 Ibid, p. 10-11.
29Conflictul dintre firea pamanteasca $i Duh, in Galateni 5:16-26 (I)
vedere moral, erau mai libertini7 sau de a elimina confuzia
galatenilor cu privire la unele aspecte morale'.8 in orice caz, dupa
concluziile lui Barclay, care partial sunt compatible cu unele dintre
teoriile pe care le discuta el, indemnul rezulta de fapt din discutja lui
Pavel despre lege si credinta si Tnchie aceasta discutie. Aceasta
Tnseamna ca indemnul din 5:13-6:10 a fost special formulat pentru
diiicultatile intampmate de bisericile Galatiei, asa incat sa raspunda
preocuparii acestora de a trai ca popor al lui Dumnezeu. Mai mult
chiar, Barclay considera ca Pavel se adreseaza unor credinciosi dintre
neamun, care nu mai credeau in invatatura morala a lui si care,
dimpotriva, se aflau Tntr-o stare de confuzie morala in urma
lnvataturilor despre circumcizie si tinerea" legii sustinute de
,,agitatori". Nu in ultimul rand, Barclay considera ca scopul principal
al acestui indemn nu a fost de a contracara antinomianismul, de a se
apara pe sine (Pavel), sau de a prezenta reguli generate de etic&
crestina, ci de a-i Tncuraja pe galateni sa se lase calauziti de Duhul.
Duhul poate sa le ofere precepte morale, avertizandu-i impotriva
pericolului pe care il prezinta trairea dupa indemnurile firii.9
In consecinta, Galateni 5:16-26 poate fi luat ca o parte a
indemnului inclus in 5:13-6:10, putand fi totusi discutat separat din
moment ce contine o tema specific! Unii cercetatori (e.g. Bruce)
prefera sa extinda contextul acestei teme la 5:13-26, dar impart
pasajul in ceea ce ei considera a fi temele majore ale acestuia: a)
7 Ibid, p. 16-19. Argument propus de W. Schmithals in ,,DJe Haretiker in
Galatieif, ZNW41 (1956) 26-67.
8 Ibid, p. 19^22. Idee promovata de R. Jewett in Paul's Anthropological
Terms. A Study of Their Use in Conflict Settings, Leiden, E. J. Brill,
1971, p. 17-20, si H. D. Betz in Galatians. A Commentary on Paul's
Letter to the Churches in Ga/atia. Hermeneia-A Critical and Historical
Commentary on the Bible, Philadephia, Fortress Press, 1979, p. 8-9, 273-
274, 295-296.
9 Ibid, p. 216-220. Vezi de asemnea tot capitolul 2, p. 36-74, care arata de
ce erau galatenii intr-o stare de conruzie.
30Conflictul dintre firea pamanteasca s.i Duh, in Galateni 5:16-26 (I)
,,Calea dragostei (5:13-15)"; b) ,,Umblarea in Duhul (5:16-18)"; c)
,,Faptele firii (5:19-21)"; d) ,,Roada Duhului (5:22-26)".'° Noi, insa
consideram pasajul 5:16-26 ca pe o unitate care se ocupa de antiteza
dintre Duh si fire de la inceput pana la sfarsit, neputand fi
subdivizata, din moment ce celelalte asa-zise teme (,,faptele firii*',
,,roada Duhului") sunt doar exemple care descriu in termeni practici
natura conflictului dintre Duh si firea pamanteasca. Ele nu sunt
probleme majore pe care Pavel vrea sa le analizeze, sau doctrine pe
care el vrea sa le stabileasca.
CAPITOLUL 1
LAPS (FIREA) SI nNEYMA (DUHUL) IN CONCEFJTA
LUI PAVEL
/. Conceptul lui Pa vel despre crdpg
Potrivit lui Dunn, adp£ este unul dintre cei mai
controversati termeni din scriertle pauline. Apare de 91 de ori
in epistolele lui Pavel, dintre care de 26 de ori in Romani.
Diversitatea sensurilor este ceea ce genereaza controversa,
fiindca termenul are atat de un sens literal cat si de unul
figurativ. Termenul descrie atat trupul fizic, cat si o forta
potrivnica legii lui Dumnezeu.11 De exemplu, cand Pavel
foloseste expresia ,,un tepus ?n carne", in 2 Corinteni 12:7,
pentru a se referi la privatiunile la care a fost supus, el face
comparatie cu durerea cauzata de un spin Tnfipt in carne. Se
10 Bruce, Galat/ans, p. 239-258.
11 James D. G. Dunn, The Teology ofPaul the Apostle, Edinburgh, T. 8c T.
Clark, 1998, p. 62. Dunn este preocupat de intrebarea cum este posibil ca
un termen sa acopere o asemenea gama de semnificatii?
31Conflictul dintre firea pSmanteasca $i Duh, in Galateni 5:16-26 (I)
pare ca temienul adp£ desemneaza in acest exemplu o parte
ranita a corpului sau Tntregul trup.12 Schweizer13, rasa, trage
concluzia ca termenul adp£, asa cum apare la Pavel, este
folosit ra uncle cazuri (de ex. ICor. 6:16) ca un sinonim pentru
CTwua (trup). In alte locuri, (de ex. Rom. 1:3) termenul este
folosit pentru a descrie natura/descendenta umani a lui
Hristos14, iar in Galateni 5 si Romani 7-8 se pare c& odpf face
trimitere la o caracteristica a naturii umane actuate. Oricum, nu
exista nici o Tndoiala ca diversitatea semnificatiilor atribuite de
Pavel termenului adp£ in scrierile sale poate provoca
incertitudine in legatura cu sensul exact intr-un anume pasaj. In
consecinta, cadrul care a contribuit la formarea conceptului
paulin despre adp£ si diversele aparitii ale acestui termen ra
scrierile sale sunt scoase ra evidenta in urmatoarele paragrafe,
pentru a stabili modul de folosire a termenului in Galateni
5:16-25 si Romani 7:14-8:11.
12 Ralph P. Martin, Word Biblical Commentary. 2 Corinthians, MiltonKeynes, Word Publishing, 1991, p. 412-413. Potrivit lui Martin, expresia
lui Pavel ,,un tepus in carne" nu poate fi interpretata cu ufurin^d, dar de-a
lungul secolelor s-au racut diferite sugestii: ,,maladie fizicS", ,,atac
demonic" etc. Referitor la sensul lui adp£, pe scurt, ar putea fi interpretat
ca referindu-se la ,,trupul fizic" sau la ,,natura inferioara a omului", in
functie de cum interpretam gramatical.
13 Gerhard Kittel & Gerhard Friederich, Theological Dictionary ofthe NewTestament, vol. VII. Trans. Geoffrey W. Bromiley, Grand Rapids,
Eerdmans, 1971, p. 125-126. Potrivit analizei lui Eduard • Schweizer
asupra termenilor crapf, aapKi.Kos, adpKivos.
14 C. E. B. Cranfield, The International Critical Commentary. A Critical andExegetical Commentary on the Epistle to the Romans, vol. I. Introduction
and Commentary on Romans I- VIII, Edinburgh, T. & T. Clark, 1980, p.
59-60.
32Conflictul dintre firea pamanteasca si Duh, in Galateni 5:16-26 (I)
1.2 IdpZ in VechM Testament
In opinia lui Fee15 si a lui Schweizer16, conceptul lui Pavel
despre adp£ isi are originea in VT unde termenul ebraic ifeo
(,,firea/camea")17 defineste partile musculare ale cotpului omenesc
sau animal (Lev. 13:2ff si Ez. 4:14), trupul omenesc (Gen. 2:23),
creaturile vii ca Intreg (Gen. 6:17), relatiile de sange (Gen. 2:23), sau
chiar mtreaga omenire (Is. 40:5-6).l8 Sensul transferat al termenului
"tola, care face trimitere la viata exterioara a omului (Ps. 16:9),
contine de asemenea si atitudinea interioara a omului care tanjeste
dupa Dumnezeu (Ps. 63:11; 84:2), ca si fragilitatea si limitarea
omeneasca In contrast cu desavarsirea lui Dumnezeu. Spre deosebire
de Dumnezeu, omul este vazut ca muritor (Gen. 6:3), neputincios
(Ps. 56:4), o fiinta la care nu se poate apela pentru ajutor (Ier.
17:5).19 Mai mult chiar, in Genesa 6:3,12 dupa cum sugereaza
Mauerhofer20, ieo defineste depravarea naturii umane cazute, in
urma razvratirii fata de Dumnezeu.
Un alt termen ebraic, "1KB (,,carnea cu sange a trupului", spre
deosebire de ,,piele si carne"=ib3), este tradus in Septuaginta de
cinci ori prin adp£. Termenul nu este folosit pentru a descrie
constitutia fizica a oamenilor, ci mai degraba se refera la carnea
ammalelor care servesc ca hrana oamenilor (Ex. 21:10; Ps. 78:20,
27). In orice caz, "ike? ca si 103 desemneza o relatie de sange (Nu.
27:11) si face referire la aspectu exterior al omului (Prov. 5: II).21 In
15 Fee, The Spirit and the People ofGod, p. 128.
I6TDNT. s.v. adpf, aapKiKo^. (rdpiai/o$% E. Schweizer, 7: p. 132.
17 TDNT, Baumgartel, p. 105. Termenul ebraic ira (basar) este de origine
arabica, insemnand piele, bdrbat, barbati, si rasa wnana.
18 Erich Mauerhofer, Der Kampt'Zwischen Fleisch und Geist bei Paiilus,
Frutigen, Uitgave Traschsel-Verlag, 1980, p. 42-43.
19 TDNT, Baumgartel, p. 107.
20 Mauerhofer, p. 43.
21 TDNT, Baumgartel, p. 107-108.
33Conflictul dintre firea pamanteasca $i Dun, in Galateni 5:16-26 (I)
Septuaginta, ambii termeni (~iko si "lira) sunt tradusi prin mai mulp
termeni grecesti22, dar crdp£ apare. eel mai des, eel pu(in pentru
termenul ita, Potrivit lui Schweizer, trebuie remarcate cEteva lucruri
importante cu-privire la folosirea termenului adp£ in Septuaginta
Mai Tntai, nu este niciodata legat de sexualitate, nici cu referire la
carnea pentru jertfe, dar este mentionat in legatura cu circumcizia
(Gen. 34:24). in al doilea rand, Septuaginta pare sa faca distinctie
intre cxdpC si Tntregul crtoua. In ultimul rand, dar nu eel mai pu(in
important, Septuaginta face referire la Cosmos ca fund constituit din
doua sfere, una a spiritelor si alta a firii/carnii. In interpretarea lui
Schweizer, acest dualism reflecta mai curand conceptul persan al
lumii spirituale de deasupra lumii pamantesti decat conceptul grecesc
al antagonismuhu dintre ratiunea/spritul cosmic si trupul material.
Oricum, cercetatorul scoate in evidenta ca dualismul Septuagintei
este mai degraba dominat de accentul pus pe distinctia dintre
Dumnezeu si creatura pacatoasa.23
Cu toate acestea, o trecere in revista a semnificatiilor vechi-
testamentale a cuvantului adp^ apare clar in clasificarea facuta de
Mauerhofer, care surprinde trei aspecte ale folosirii termenului ebraic
-fen in cupnnsul VT. In primul rand, el identifica un aspect
antropologic, relevant in textele folosite pentru a descrie firea ca
atare (,,trupul fizic", ,,natura umana", ,,uniunea maritala", ,,legaturile
de sange" si ,,originea etnica"). In al doilea rand, referirile la
neputinta omeneasca, la slabiciunea si limitarea umana sunt parte a
sensulului transferat al termenului itzfr. In al treilea rand, Mauerhofer
recunoaste o categorie etico-religioasa sugerata de cuvantul izb. In
viziunea cercetatorului, aspectul etic al acestuia rezida in modul lui
Pavel de a folosi termenul adp^, preluat din Genesa 6:2-3,12, unde
22 TDNT, Baumgartel, p. 108. De exeraplu, Septuaginta foloseste termenul
ebraic lira crdp£ (145), Kpea (79), crania (23) etc. si pentru
IK© oiKeos (7), adp^ (5), o&\ia (4), etc.
23 TDNT, Schweizer, p. 109.
34Conflictul dintre firea pamanteasca si Duh, in Galateni 5:16-26 (I)
(pentru Mauerhofer) pare evident ca natura umana cazuta in pacat,
aflata in opozitie cu lucrarea Duhului Slant si sub blestemul lui
Dumnezeu, este descrisa ca fiind carne/fire.24 Fee sustine, in parte, si
parerea lui Mauerhofer, dar pentru Fee, ideea lui Pavel potrivit careia
crap£ denota partea umana din creatura cazuta, in antiteza cu
Dumnezeu, deriva partial dintr-un iudaism intertestamental si se
combina cu perspectiva eshatologica a apostolului asupra lumii.25
Autorul incearca acum, intr-un mod mai sistematic, sa descopere
care nuanta vechi-testamentala a termenului crdp€ a influentat
scrierile lui Pavel si care este propria lui contribute in aceasta
problema.
1.3 Edp£ in concept/a luiPavel
Sensurile vechi-testamentale ale termenului adp£, asa cum
apar in scrierile lui Pavel, sunt in principal cele care nu tin de sensul
literal al termenului.26 Este posibil ca apostolul sa fi folosit crdp£ in 2
Corinteni 12:7 pentru a defini carnea trupului si ca sinonim pentru
oxjojia si/sau pentru om ca intreg, in 1 Corinteni 6:16.27 Alte texte
impbrtante scoase in evidenta de Sand, care reflecta sinonimia intre
crdp£, (Tui|io si omul ca intreg sunt in 2 Corinteni 7:5, Romani 6:19,
Galateni 4:13-14 etc.28 Potrivit lui Fee, cele mai comune sensuri ale
cuvantului crdp£ la Pavel sunt cele care se refera la natura noastra
umana. Termenul crdp£ intra in alcatuirea unor expresii care nu
numai ca se refera la umanitate ca atare, ci si definesc caracteristici
24 Mauerhofer, op. eft., p. 43.
25 Fee, Paul the Spirit and the People ofGod, p. 129.
26lbfd,p. 129.
27 Alexander Sand, Der BegrifF,,Fleisch" in den Paulinischen Hauptbriefen,
Regensburg, Verlag Friedrich Pustet, 1967, p. 135.
28 Ibid, p. 135-149. Sand prezinta o discutie detaliata a fiecarui text unde
semnificatia termenului adpf se refera explicit sau implicit la trupul
omenesc si la om ca intreg.
35Conflictul dintre firea pamanteasca si Duh, in Galateni 5:16-26 (I)
ale starii actuale a omului. Aceste expresii pastreaza conotajiile
vechi-testamentale ale lui adp£, i lustrand, de asemenea, contribu^ia
lui Pavel si a altor factori care au dus la formarea acestui concept (de
ex. elenismuh iudaismul intertestamental). Pentru a Tntelege modul in
care Pavel a folosit termenul ordp£, trebuie studiate cu atenfie
urmatoarele expresii: ,,carnea si sangele", ,,in carne/fire" si ,,potrivit
carnii/firii".
Expresia crdp^ kqi atu.a (,,carnea si sSngele")29 apare de mai
multe ori In epistolele lui Pavel (e.g. 1 Cor. 15:50, Gal. 1:16, Efes.
6:12), si principalul ei scop este de a defmi limitele trupului fizic.
Potrivit lui Fee, In 1 Corinteni 15:50, prin adp£ teal atu.a, Pavel
spune ca trupul in forma actuala nu poate • mosteni fmpara|ia lui
Dumnezeu din moment ce lucrurile supuse putrezirii (de ex. trupul)
nu sunt compatibile cu ceea ce este vesnic. Interpretarea lui Fee stS.
in antiteza cu opinia lui Jeremias, care sustine c&
crdp£ Kai ai(ia indica ceea ce este deja mort, si deci nu se refera
(asa cum sustine Fee) la trupul fizic actual care este supus
putrezirii.30 Aparitia expresiei in Galateni 1:16 ilustreazli din nou
antiteza dintre nedesavarsirea omeneasca si perfectiunea lui
Dumnezeu.31 Din perspectiva acestui verset, Sand sustine cE Pavel se
limiteaza la examinarea si confirmarea oricaror adaugiri la deciziile
lui Dumnezeu (de ex. chemarea lui Pavel). Aceasta inseamna ca
oamenii (crdp£ Kal atua) nu mai sunt autorizati sa ia decizii
conform propriei lor gandiri, cand Dumnezeu se reveleaza pe sine.32
29 Ibid, p. 151 Sand arata ca expresia adp^ Km dl\ia apare in aceasta
forma in iudaismul tarziu, dar are oricum radacinile in scrierile Vechiului
Testament, insemnand ,,persoana umana", ,,natura umana".
30 Gordon D. Fee, The New International Commentary on the NewTestament. The First Epistle to the Corinthians, Grand Rapids, Eerdmans,
1991, p. 798. Cf. J. Jeremias, "Flesh and Blood cannot inherit the
Kingdom ofGod", NTS 2 (1955/56).
31 Dunn, Theology ofPaul, p. 64.
32 Sand, op. tit., p. 151-152.
Conflictul dintre firea pamanteasca $i Duh, in Galateni 5:16-26 (I)
In mod similar, referirea la aljia rat adp? (literalmente „ sangele si
carnea'*)33 din Efeseni 6:12 poate fi comparata cu Evrei 2:14 §i se
refera la ,,natura umana In slabiciunea si efemeritatea ei".34
A trai kv (japKi (,,tn fire/came") si kclto adpKa (,,potrivit
firii/caraii") este pus de Pavel in antiteza cu viata tn Hristos (Fil.
1:22-23) si potrivit Duhului (2 Cor. 1:17; 5:17).35 Prima expresie, asa
cum este inteleasa de O'Brien, in contextul pasajului din Fiiipeni
1:22-23, defmeste viata ,,aici jos" ca opusa trairii cu Hristos
(t,deasupra") si nu avem nici cea mai mica sugestie care sa ne
conduca la concluzia ca kv aapKi se refera la pacat.36 in alta parte, ca
si adp^ Kai atjia, kv aapKi denota slabiciunea omeneasca si
nedesavarsirea, accentuand o caracteristica morala.37 De exemplu, in
Romani 8:8 cei care sunt ,,in fire/carne" nu-I sunt placuti lui
Dumnezeu. Cu alte cuvinte, cei care au ingaduit ca vietile lor sa fie
conduse de fire (natura lor cazuta) nu-I sunt placuti lui
Dumnezeu; se creeaza un conflict intre modul de vietuire al Duhului
si eel al firii.38 In acest caz, Cranfield sustine ca ev aapKL este
aproape sinonim cu cea de-a doua expresie, mai ales Kara adpica, in
Romani 8:4, 539, o expresie care apare de eel putin doua ori in situatii
semnificative in scrierile lui Pavel: mai Intai, indicand relatii fizice Tn
33 F.F. Bruce, The New International Commentary on the New Testament
The Epistles to the Colossians to Philemon and the Ephesians, Grand
Rapids, Eerdmans, 1991, p. 402, n. 37. Conform lui Burce, ordinea in
constructie nu schimba semnificatia.
34 Andrew T. Lincoln, Ephesians, Dallas, Word, 1990, p. 444. Cf. Matt.
16:17; Gal. 1:16; 1 Cor. 15:50.
35 Dunn, op. cit., p. 64, 66.
36 Peter T. O'Brien, The New International Greek Testament Commentary.
The Epistle to the Phiiippians. A Commentary on the Greek Text, Grand
Rapids, Eerdmans, 1991, p. 124-125.
37 Dunn, op. cit., p. 64.
38 Cranfield, op. cit., p. 385-386, 387.
39 Ibid, p. 387.
37Conflictul dintre firea p&manteasca ?i Dun, in Galateni 5:16-26 (I)
antiteza cu cele spirituale (e.g. Rom. 1:3-4; cf. 9:5); in al doilea rand,
caracterizand un anumit mod de -viata, si de aici avand conotatii
morale (e.g. Rom. 8:4-5, 12f.; 2 Cor. 10:2-3; 11:18).40
Conform lui Schweizer, accentul cade pe decizia pe care
cineva o ia de a-si coordona viata la nivel pamantesc, decizie ce tn
final are repercusiuni asupra tntregii vieti a acelei persoane. Daca
decizia este Tn favoarea firii, natura cazuta devine standardul de traire
a acelei persoane, iar daca este pentru Domnul, atunci Hristos devine
standardul pentru acea viata. Oricum, decizia pe care o ia cineva nu
este, tn opinia lui Schweizer, rezultatul vointei libere a omului, ci un
act care decurge din ,,orientarea primara a Tntregii vieti.'*41
De asemnea, este important de analizaf relatia dintre pacat si
ordp£, relatie ce constituie un motiv major de disputa tntre
cercetatori. Schweizer sustine ca crdp£ ca atare nu este pacatoasa §i
ca nici nu este o putere care actioneaza in acelasi mod ca irveufia,
capabila sa controleze omul. Actiunea de cladire pe crdp£ are un
caracter pacatos (Gal. 6:8), si Tn aceasta lumina Schweizer tl vede pe
Pavel aliniat conceptului VT, departe de dualismul iudaic si elenist
de mai tarziu. in orice caz, cercetatorul sustine ca atunci cand crdp^
si TrveO|ia sunt Tn antiteza, aproape ca devine o putere capabila sa
hotarasca destinul omului dincolo de existenta pamanteasca. Aceasta
putere afecteaza Tntreaga persoana daca viata acelei persoane este
tndreptata Tnspre dorintele firii (adpO- Cu alte cuvinte, potrivit lui
Schweizer, termenul adp£ are, Tn contextul oferit de Pavel,
potentialul de a recepta pacatul din cauza slabiciunii s,i a fragilitajii tn
starea actuala, putand, Tn cele din urma, sa aduca un om la starea de
robie din care doar puterea Duhului Tl poate elibera.42
40 Dunn, op. tit, p. 67-68.
41 TDNT, Schweizer, p. 130-131.
42 Ibid, p. 132-134. Analizand Galateni 5:13, 17 si Romani 7:18, 25
Schweizer comenteaza mai departe, privind crdp£ ca pe o putere care da
nastere pacatului.
38Conflictul dintre firea pamanteasca §i Duh, in Galatem 5:16-26 (I)
Urmarind o linie de gandire similara cu cea a lui Schweizer,
Dunn intelege conceptul de (jdp£ ca fiind sfera de operare a
pacatului, crdp£ nefiind pacatoasa in ea insasi. Pentru cercetator,
capitolele 7 si 8 din Romani reprezinta prezentarea completa a
relatiei dintre <jdp€ si pacat, din moment ce acolo apostolul descrie
cum firea (crdp£), caracterizata de moarte, este vulnerabila la
tentative pacatului. in acest context, Dunn considera ca Pavel trage
semnul egal intre crdp£ (intreaga persona umana) si ,,eul care
pofteste", ,,eu" care devine amenintarea existentei omenesti: omul
este amenintat de propria lui ex istenta slaba si coruptibila (o*dpf)• Pe
scurt, in raport cu pacatul, crdp^ este definita de Dunn ca o trasatura
a existentei si nu ca o putere cosmica independenta, unde
KaTd ddpKa ar trebui vazuta ca ,,viata traita la nivelul materialitatii
supuse putrezirii, unde satisfacerea dorintelor si poftelor omenesti
este eel mai inalt obiectiv".43
Potrivit celor sustinute de Fee, se pare ca crdp£ (omul in starea
sa actuala) este pacatoasa Tnainte de convertire prin insasi natura ei.
El sustine ca Pavel, influentat partial de iudaismul intertestamental,
intelege termenul ca denotand natura umana in starea ei decazuta,
aflafa in opozitie totala cu Dumnezeu. De aici, cand Pavel vorbeste
de viata ,,potrivit firii", el se refera la epoca aceasta rea, la
pacatosenia omeneasca. Acest aspect al conceptului de adp£ este
moraliceste negativ, descriind existenta omeneasca inainte de
intalnirea cu Hristos. Dupa intalnirea cu Hristos, omul ajunge la o
viata in Duhul care slabeste relatia cu latura fizica, capatand o
dimensiune eshatologica. Dimensiunea eshatologica a conceptului de
crdp^ este intotdeauna in antiteza cu Duhul si poate afecta noua
faptura cand mai sunt inca pastrate ,,obiceiuri" ale vechiului eu.44
Cu toate acestea, rezumand aceasta scurta discutie asupra
conceptului de rrdp£ la Pavel, trebuie sa amintim eel putin doi
43 Dunn, op. cit. Theology ofPaul, p 64-68.
44 Fee, Paul the Spirit and the People ofGod, p. 129-130.
39Conflictul dintre firea pamanteasca si Duh, in Galateni 5:16-26 (I)
factori: In prirriul rand, desi termenul apare pentru a exprima diverse
notiuni (de ex. ,,trupul omenesc", ,,natura umana" etc.)45, eel mai
adesea el este folosit pentru a defini ,,slabiciunea si/sau decaderea
omeneasca". Potrivit lui Erickson, mai mult de jumatate din locurile
unde apare cu acest sens se afla in Romani (mai ales in capitolul 8)
iar celelalte, cu exceptia unuia (1 Cor. 5:5 cf. 1 Cor. 3:3), vor fi
gasite in Galateni. Chiar mai mult, cand este folosit In aceasta
dimensiune, termenul crdp£ este eel mai adesea pus in antiteza cu
TN/euu.a46. In al doilea rand, asa cum arata Dunn, este important sa nu
traducem crdp£ prin nimic altceva decat ,,firea/carnea", Tntrucat orice
alta traducere ar putea sa devieze de la conceptul integrat al lui Pavel
si chiar sa sugereze ca Pavel este dualist innuantare (de ex. c3nd
adp? este tradus prin ,,natura nespirituala", sau ,,natura spiritual^").
Dunn sustine ca ordp^, care la Pavel nu este nici ,,nespirituala" nici
,,pacatoasa": ,,indica si caracterizeaza slabiciunea unei omeniri
plamadite din ,,carne si sange", si intotdeauna vulnerabila, atunci
cand este manipulata de propriile-i dorinte si nevoi ca fire
pamanteasca". In consecinta, pentru a sustine aceasta definitie, cat si
datorita faptului ca adp^ defineste atat indivizi cat si grupuri etnice,
termenul ar trebui sa fie in mod constant tradus in scrisorile lui Pavel
prin cuvantul earned
1.4 Conceptul lui Pavel despre weGfia
Probabil cele 145 de aparitii ale termenului TrveOjia stamesc
mai putina controversa decat termenul adp^. in cadrul celor 13
45 Pentru alte semnitlcatii ale termenului adp^ la Pavel vezi Mauerhofer, p.44-45.
46 Gerald F. Hawthorne, Ralph P. Martin, Daniel G. Reid, Eds., Dictionary
of Paul and his Letters. A Compendhtn of Contermporary Biblical
Scholarship, Leicester, Inter-Varsity Press, 1993, p. 304-305. Potrivit
articolului lui R. J. Erickson despre came/fire, p. 303-306.
47 Dunn, op. c/t., p. 70.
40Conflictul dintre firea pamanteasca §i Duh, in Galateni 5:16-26 (I)
epistole pauline termenul se refera la Duhul Sfant in cea mai mare
parte din aceste locuri. In celelalte locuri se refera la Satan (o data in
Efes. 2:2), la demoni (de ex. in 1 Tim. 4:1), la ,,suflarea gurii
Domnului" (2 Tes. 2:8, urmand modelul VT), avand si o conota^ie
legata de personalitatea omeneasca (1 Tes. 5:23; 1 Cor. 2:11; 2 Cor.
2:13; Gal 6:18; Rom. 8:16 etc.)48 Potrivit lui Paige, cand Pavel
foloseste TTveOjia pentru a se referi la Duhul Sfant, pot fi identificate
patru surse care au influentat conceptul lui Pavel: ,,SpirituJ revelator"
al canonului VT, iudaismul intertestamental, credinta crestina
timpurie si experienta personala a lui Pave/.49 Cu privire la conceptul
elenist care sta in spatele termenului TrveO|ia exista similantati
aparente, dar o privire mai atenta va arata ca Pavel adopta
terminologia, modificand-o In contextul materialului biblic.50
Oricum, pentru a evita discutiile nesfarsite in legatura cu varietatea
de sensuri pe care le are termenul in diferite contexte,51 ne vom
concentra pe ceea ce Fee considers a 11 dificultatile folosirii de catre
Pavel a termenului TTftuua. El clasifica dificultatile folosirii
termenului In trei categorii: a) ,,Duhul Sfant sau un duh sfant"; b)
,,Duhul Sfant sau duhul omenesc"; c) ,,Duhul de sau un duh de".52
In prima categorie, Fee se ocupa de diflcultatea de a stabili
interpretarea corecta a folosirii de catre Pavel a termenului TTveuua
cu referire la Duhul Sfant, cu sau fara articol hotarat. Potrivit acestui
cercetator, s-a sustinut ca atunci cand termenul Trveuu-a este
mentionat cu articol hotarat (de ex. to Truev\ia) el se refera la Duhul
48 Gordon D. Fee, God's Empowering Presence. The Holy Spirit in the
Letters of Paul, Peabody, Hendrickson, 1994, p. 14-15.
49 Gerald F. Hawthorne, Ralph P. Martin, Daniel G. Reid, Eds., p. 404.
Potrivit articolului lui T. Paige despre Duhul Slant, p. 404-413.
50 Geoffrey W. Bromiley, Theological Dictionary of the New Testament.
Abridged in One Volume, Grand Rapids, Eerdmans, 1992, p. 889.
51 Ibid, p. 867-895. Potrivit articolului lui E. Schweizer despre irvev^a §i
TTVeVfiaTlKOy?.
"Fee, op. cit, p. 15-28.
41Conflictul dintre firea pamanteascS §i Duh, in Galateni 5:16-26 (I)
Sfant, iar cand apare cu articol nehotarat (subinteles in termenul
respectiv), el face referire doar la -,,un duh", o influenta divina care
vine de la Dumnezeu mai degraba decat ca ar fi vorba de persoana
Duhului Sfarit. Aceasta distinctie a fost facuta foarte clar de Nigel
Turner, care, pe baza folosirii variate a termenului irveOua in NT, a
tras concluzia ca din moment ce scriitoni au folosit acelasi termen
pentru a identiflca atat un duh necurat, cat si pe Duhul Sfant, ei au
facut ceva pentru a diferentia conotatiile lui: au introdus to pentru a
face referire la Duhul Slant.53 Punctul de vedere al lui Turner nu
aduce nici o clarificare gramaticala fata de Fee cu privire la folosirea
lui irveuua cu sau fara articol hotarat. in loc de aceasta, Fee
considera ca "inconsecventa" lui Pavel esteuna de ordin stilistic,
indicand uneori daca Duhul Sfant este subiectul unei propozitii, cand
termenul este folosit in cazul nominativ cu articol (Rom. 8:10), sau
folosind irveOua tara articol in alte situatii, insotit de prepozitii cu
scopul de a specifica cui apartine (1 Tes. 1:5). In orice caz, Fee,
facand o analiza detaliata, considera ca in ambele cazuri este vizat
acelasi Duh Slant, iar ideea distinc^iei tntre ,,Duhul Sf3nt" si ,,un
duh", cand foloseste TrvtOun pentru a desemna activitatea divina, ti
este complet straina lui Pavel.54
Putem trece pe scurt in revista un exemplu de folosire a
termenului m>eO|ia fara articol care se refera la Duhul SfSnt Potrivit
lui Fee, in 2 Timotei 1:7, se interpreteaza adesea ca termenul irv€U|ia
se refera la un ,,duh de frica" mai curand decat la Duhul Sfant.
Acesta poate fi rezultatul unui cadru negativ creat de contrastul
dintre ,,nu" si ,,ci", si/sau al unei interpretari a conceptului lui Pavel
despre Duhul Sfant in sens restrans. Fee declara ca daca Tntelege
cineva cum foloseste Pavel contrastul nu/ci, (contrastul lui Pavel este
exprimat Tntotdeauna prin ,,ci"), considera contextul de fnai sus al
versetului, si atribuie de asemenea ,,dragoste**, ,,putere" si
53 Fee, op. cit., p. 15.
54 Fee, op. cit., p. 17,23,24.
42Conflictul dintre firea pamanteasca si Duh, in Galateni 5:16-26 (I)
,,chibzuinta/autodisciplina" (dupa cum face Pavel) lucrarii Duhului
Sfant in credinciosi, atunci concluzia finala este ca Trveuu.a se refera
la Duhul Sfant.55 Guthrie, In acord cu Fee, adauga de asemnea ca
pnncipalul accent In v. 7 cade pe darul divin care salasluieste in
Timotei si pe faptul c& el se aplica oricarui credincios.56 Oricum,
Kelly nu Tmpartaseste aceeasi parere, sugerand ca in loc de Duhul
Sfant, Pavel se refera la un ,,duh de frica" primit de credinciosi la
trimiterea lor in lucrare.57
Pe scurt, Fee sugereaza ca in orice loc unde apare TrveOjia
pentru a desemna Duhul divin, articulat sau nearticulat, este foarte
important sa luam in considerare contextul lmediat si Tntelegerea de
ansamblu a Duhului Sfant asa cum este ea dedusa din texte care nu
prezinta nici un fel de ambiguitate. In continuare, el arata ca Pavel
pare sa fie foarte concis si atent atunci cand foloseste irveOfia pentru
a desemna altceva decat Duhul Sfant. De exemplu, in toate referirile
clare la duhul omenesc, TTveO|ia este insotit de articolul hotarat, de§i
chiar in acest domeniu poate fi uneori greu de facut distinctie daca
termenul se refera la duhul omului, la Duhul Sfant sau la ambele.58
Aceasta discutie ne conduce la a doua categorie, unde folosirea
terrhenului TrveO|ia de catre Pavel oscileaza intre doua semnificatii:
duhul omenesc si Duhul Sfant. Asa cum am mentionat mai Tnainte,
exista pasaje unde TrveOu.a se refera in mod specific la duhul
omenesc (de ex. 1 Cor. 2:11, 5:5, 14:14; Rom. 8:16; 1 Tes. 5:23
ss Fee, op. at., p. 788-789.
56 Donald Guthrie, Tyndah New Testament Commentaries. The PastoralEpistles, Leicester, Inter-Varsity Press, 1992, p. 139-140. Pentru aceeasi
opinie vezi de asemnea Max Turner, The Holy Spirit and Spiritual Gifts.
Then andNow, Carlisle, Paternoster, 1996, p. 283.
57 J. N. Kelly, Black's New Testament I & II Timothy, Tikis, London,
Adam & Charles Black, 1963, p. 159-160.
58 Fee, op. tit., p. 24.
43Conflictul dintre firea pamanteasca §i Duh, in Galateni 5:16-26 (I)
etc.),59 sau la Duhul Slant Oricum, in opinia lui Fee exists dou£
domenii tn folosirea unor termeni de c£tre Pavel care due la
conruzie: cand el foloseste termenul la plural (irv€UU.aTa) si cand
apare expresia i)\xov TTveij|iaTO5 (,,duhul meu"). In aceste cazuri,
solutia lui Fee se gaseste in presupunerea unei relatii tntre duhul
credinciosului si Duhul divin, unde eel dintai devine, prin Duhul
Sfant, punctul comun dintre omenesc si divin, in viaja
credinciosului. Noi consideram ca pasajul din 1 Corinteni 12-14
contine cele mai clare exemple ale unei asemenea relatii.60 In aceste
versete Pavel foloseste irveO|ia, intentional, cu dublul sens Duh/duh,
pentru a arata ca ambele sunt sugerate, cu toate ca accentul se pune
numai pe duhul omenesc.61
Potrivit lui Dunn, aceasta folosire a lui irv€0u.a de citre Pavel,
scoasa in evidenta de Fee, reflecta semnificatia echivalentului vechi-
testamental al termenului grecesc, adica ,,ruah", termen care are mai
multe sensuri: ,,suflare de viata, forta de viata de la Dumnezeu",
,,experiente asemanatoare celor mistice", ,,putere distincta", ,yvia|a
spirituala a omului".62 Se pare ca si Dunn, asemenea lui Fee, in|elege
aceasta suprapunere a sensurilor ambilor termeni (Trveufia si wall),
si gaseste util ca Trveuua sa descrie persoana omeneasca In rela|ia cu
Dumnezeu si vice-versa, mai ales la Pavel, unde, termenul (cand este
folosit pentru a descrie duhul omului) se refera la ceea ce Dunn
numeste ,,dimensiunea umana care tinde spre Dumnezeu" (m
contrast cu tblosirea de catre Pavel a termenului ijiuxr) care este
limitat la forta vitala a unei persoane).63
59 Ibid, p. 17. Vezi de asemnea Mauerhofer, p. 50-51 si Cranfield, p. 403(pentru Romani 8:16).
60 Fee, op. ck, p. 25. Dupa cum 1 Corinteni 12:10 (,,deosebirea duhuriior"),
1 Corinteni 14:32 (,,duhurile proorocilor sunt supuse proorocilor") etc.
61 Fee, op. tit, p. 24-26
62 Dunn, op. tit, 428-429.
63 Ibid, p. 76-77.
44Conflictul dintre firea pamanteasca si Duh, in Galateni 5:16-26 (I)
fn ultimul rand, dar nu eel mai putin important, cand termenul
iryeuua apare insotit de un determinant la genitiv, referindu-se la o
calitate sau o atitudine, sensul pe care acesta tl capata devine incert.
De exemplu, in 1 Corinteni 4:21 Pavel foloseste expresia
TTveuuaTi Te irpairrr|To<? care, dupa parerea lui Fee, ar putea fi
tradusa in contextul ei atat ca a) ,,un duh de blandete" (Tnsemnand
,,un duh bland"); si b) ,,Duhul blandetii" (facand trimitere la
,,blandetea pe care o da Duhul"). Chiar si in aceasta privinta, Fee
identified influenta vechi-testamentala asupra conceptului lui Pavel
de TTveOjia, unde oamenii nu au ,,un duh"; lor li s-a daruit mai
degraba ,,un duh de...". Acest ,,duh de...", cand este asociat cu
Duhul divin, se refera la Duhul Tnsusi care Tmputerniceste pentru o
slujba. In consecinta, Pavel are in vedere o situatie similara: din
cele unsprezece exemple unde apare expresia, numai cateva se
refera la o atitudine sau dispozitie, pe cand majoritatea are in vedere
activitatea Duhului in viata credinciosului. Cu alte cuvinte, folosind
irveO|ia cu determinantul la genitiv, Pavel nu face referire la un duh
anume cu asemenea calitati, ci foloseste mai degraba termenul pentru
a indica sursa calitatii. Astfel, 1 Corinteni 4:21, ca si alte texte (Rom
1:4;'8:2, 2 Cor. 4:13; Efes. 1:16; Gal. 6:1) sugereaza ca Duhul este
sursa blandetii, din moment ce Duhul Tnsusi este caracterizat de
blandete (cf. Gal. 5:23, ,,blandetea" este roada Duhului).64
Cu toate acestea., potrivit analizei lui Fee, in Galateni 5:16-26
si Romani 7:14-8:11 se poate descoperi ca folosirea de catre Pavel a
termenului TrveOiia reflecta toate trei categoriile mentionate de
cercetator. De exemplu, in Romani 8:10, 11 irveuiia apare cu articol,
aratand clar ca este vorba de Duhul Sfant. Termenul apare fara
articol hotarat in Romani 8:9, si din nou contextul va sugera ca este
vorba de Duhul Sfant mai degraba decat de ,,un duh" (vezi de
64 Fee, op. c/t, p. 26-28. Vezi de asemenea John Barclay Obeying the Truth.
A Study ofPaul's Ethics in Galatinns, Edinburgh, T. & T. Clark, 1988, p.
142-145, punand accent pe Duhul ca sursa calitatilor morale.
45Conllictul dintre firea pamanteasca s,i Duh, in Galateni 5:16-26 (I)
asemenea Galateni 5:16-25)." Chiar mai mult, nu este clara nici
semnificatia to 8e 7TV€U|ia in Romani 8:10, care este tradusa In
textele din RSV (Revised Standard Version) si NIV (New
Intemationar Version) prin ,,duhul vostru" (referindu-se la Duhul
Sfant); Intrebarea este la care din cele doua posibilitati a vrut Pavel
sa se refere folosind Trveuiia?66 In ultimul rand, Romani 8:2 este un
exemplu de determinant in genitiv, dar In acest exemplu se face
referire clara la Duhul Sfant ca la eel care da viata.67
Tragand o concluzie la cele spuse pana aici, trebuie spus ca
conceptui paulin despre irveuua nu poate fi determinat numai de un
singur factor, de exemplu de conotatia termenului ca atare. Pentru a
stabili sensurile exacte ale termenuluia -nvzv\La trebuie luate in
considerare toate elementele (definitive termenului, sintaxa,
contextul largit, articolele etc.). Astfel va fi posibil, dupa cum par sa
sugereze Fee si Dunn, ca atat contextul cat §i intelegerea de
ansamblu a conceptului de Duh Sfant al lui Pavel sa stabileasca in
final daca irueOjia este o referire la Duhul Sfant, orice alt duh sau la
un alt concept (e.g. vant, suflare etc).
Concluzie
Scopul pe care ni 1-am propus in acest capitol a fost acela.de a
prezenta pe scurt modul in care Pavel foloses,te doi termeni de bazsi
care se afla in Galateni 5:16-26, in speta crdp€ sj TrveOjia. Cum am
subliniat deja, ambii termeni prezinta o varietate de sensun nu numai
in textele pauline ci si in alte scrieri vechi sau nou-testamentale (ca
de altfel si in literatura nebiblica). S-a facut precizarea ca posibilele
conotatii ale fiecarui termen sunt eel mai bine stabilite prin studierea
65 Ibid, p. 15 n. II. 16,20.
66 Ibid. p. 550. Fee ca in acest caz in/fcv\ia se refera la Duhul Sfant. Aceeafi
perspective este sustinuta de Cranfield p. 390.
67 Ibid, p. 27.
46Conflictul dintre firea pamanteasca §i Duh, in Galateni 5:16-26 (I)
contextului lor proxim si de ansamblu, implicatiile sintactice si
folosirea termenilor in contextul lor contemporan si socio-cultural.
Luand in considerare acesti factori, conchidem ca majoritatea
referirilor la crdp£ pe care le face Pavel denota slabiciunea
omeneasca si/sau decaderea umana, pe cand uvev\xa se refera la
Duhul Slant, duhul omenesc sau un duh rau. Oricum, in unele cazuri
oricare dintre cei doi termeni (7rv€V|ia sau crdp£) poate de fapt sa
aiba mai multe sensuri deodata. Aceasta suprapunere de sensuri
poate fi opera constienta a autorului, dupa cum se pare ca este cazul
in Romani 12:11 unde -nveuua poate desemna atat duhul omenesc
cat si Duhul Sfant cu scopul de a accentua relatia dintre cele doua.68
In consecinta, TTV€v\ia si crdp^ sunt adesea mentionate ui
opozitie. De fapt, de cele mai multe ori cand <rdp£ este folosit pentru
a denota slabiciunea si/sau decaderea omului, acest antagonism
devine vizibil, mai ales in Galateni 5:17, pasaj care pare sa fie cea
mai buna ilustrare a antitezei iri/eO[ia/adp£. In capitolul care
urmeaza vom analiza aceasta antiteza din perspectiva exegetica,
luand in considerare intregul context cuprins intre versetele 16-26,
asa cum este ea exprimata in Galateni 5:17, pentru a stabili existenta
unui conflict real intre irve.0[ia si tTap^, sau, cu alte cuvinte, intre
omul spiritual caracterizat de slabiciune omeneasca si lucrarea
continua a lui Dumnezeu prin Duhul Sfant in acea persoana.
68Ibid, p. 27.
47Confllctul dlntre firea pamanteasca §i Duh, tn Galatenl 5:16-26 (I)
CAPITOLUL 2
DESCRIEREA CONFLICTULUIDINTRE CARNE §1 DUH
IN GALATENI 5:16-18
Dupa ce a discutat despre limitele libertajii crestine in 5:13-
15, Pavel incepe sa descrie antiteza firea pamanteasca - Duh cu o
porunca urmata de o promisiune exprimate ca un indemn. Tema
fusese deja introdusa in epistola (cf. 3:3; 4:29), dar aici are loc
dezbaterea propriu-zisa a conilictului. Sunt puse in antitezS cele dou£
dimensiuni ale existen|ei credinciosilor, iar apoi e gasita si solutia
pentru situatia in care acestia sunt. Cu alte cuvinte, de§i firea
pamanteasca reprezinta o amenin|are pentru viata morala a
individului, Duhul este gata sa gaseasca solutiile necesare, daca in
aceastS lupta decidem sa dam curs indemnurilor Lui, si nu ale
dorintelor camale.69
1. Galateni 5:16
Aeyo) 8e irveup.aTL TrepiTraTetTe Kai emGujxtav oraptcds
ou [xfj T€\ear|T€ (,,Zic dar: umblati carmui|i de Duhul §i nu impUniti
poflele firii pamantesti").70 Pentru traducerea acestui verset a mai
fost sugerata si urmatoarea varianta: ,,Dar eu va spun: umblati in
69Barclay, op. cit.,p. 117.
70 Kurt Alland, Matthew Black, Carlo M. Martini, Bruce M. Metzger and
Allen Wikgren, Nestle- AJJand:Greek-EnglishNew Testament, Stuttgart,
Deutsche Bibelgesellschafl, 1993, 7th ed. Toate textele in limba greci
folosite in lucrare sunt luate din acest text, excep|iile fiind men|ionate.
48Conflictul dintre firea pamanteasca §i Duh, in Galateni 5:16-26 (I)
Duhul si nu veti Tmplini poftele carnii"71; sau: ,,Dar eu va spun:
umblati prin Duhul si nu veti implini dorinta carnii".72
Aeyw 6e (,,dar eu va spun"). Este unanim recunoscut in
cercetarea biblica faptul ca aceasta expresie este tipic paulina (cf.
Gal. 1:9; 3:17; 4:1; 5:2) si are ca scop introducerea si sublinierea
unei afirmatii importante.73 Aceasta afirmatie, insa, este in legatura
cu ceea ce s-a spus anterior. De fapt, ea trebuie inteleasa ca o
explicate a constatarilor anterioare (dupa cum este folosita si in
3:17,4:1 si5: 2)74, de aceea aceasta expresie Xeyu) Se poate fi tradusa
prin ,,vreau sa spun ..." sau ,,ceea ce vreau sa spun este ca ..."75
Dintr-o alta perspective, cea a iui Guthrie, de exemplu, expresia, asa
cum este ea folosita in 5:2, are ca scop mai curand atragerea atentiei
asupra apelului persona! al Iui Pavel adresat cititorilor, decat
explicarea unui subiect anterior, desi Guthrie nu exclude nici aceasta
posibilitate.76
flveufiaTL 7repiTTaTe.lT€ (,,umblati prin Duhul"). In ceea ce
priveste terminologia, primul cuvant, TTveOiian., este forma de dativ
singular a Iui 7rveO|ia, care in acest context nu inseama o ,,viata
spirituala" (opusul ,,vietii carnale"), ci inseamna chiar Duhul Iui
71 Leon Morris, GaJatians: PauJ's charter of Christian Freedom, Leicester,
IVP, 1996, p. 166.
72 Betz, op. tit, p. 277.
73 Ibid p. 227. Vezi de asemenea Ernest de W. Burton, The International
Critical Commentary. A Critical and Exegetical Commentary on the
EpistJe to the Galatians, Edinburgh, T.& T. Clark, 1964, p. 297.
74 Paul N. Tarazi, Orthodox Biblical Studies. GaJatians: A Commentary,
Crestwood, St. Vladimir's Seminary Press, 1994, p. 289.
75 Bruce, Galatians, p. 242-243. Vezi de asemenea Ronald Y. K. Fung, The
New International Commentary on the New Testament. The Epistle to the
Galatians, Grand Rapids, Eerdmans, 1988, p. 248.
76 Donald Guthrie, The Century Bible: New Series. GaJatians, London,
Thomas Nelson & Sons LTD, 1969, p. 143.
49Confllctul dlntre flrea pamapteasca $1 Duh, In Galatenl 5:16-26 (I)
Dumnezeu77, Cel care ghideaz* via|a individului.78 Totusi, dupl
parerea lui Fee, intelesul depinde de modul in care intelegem dativul.
Daca este luat ca instrumental, el va sugera ca omul poate ,,umbla"
prin intermediul Duhului sau imputernicit de Duhul. Dar, daci
dativul este unul locativ, atunci spunem despre crestin ca ,,umbla" in
sfera Duhului. Dupa cum este folosit si in v. 18, dativul de fata poate
fi considerat instrumental, dar Fee argumenteaz& pentru o
interpatnindere a celor doua intelesuri spunand: ,,chiar daca cineva
unibla prin mijloacele Duhului, el o face pentru ca trebuie sa umble
si in sfera Duhului, care este aria prezentei §i activitatii Duhului/*79
Cel de-al doilea cuvant, irepnrcn-eiTe, este forma de
imperativ prezent, diateza activa a verbuhii irepLTraTea), care
inseamna ,,a merge", ,,a umbla" sau, intr-un anumit context, ,,a
conduce viata cuiva".80 Dupa parerea lui Mussner, folosirea lui
TTepnraTeo) de c&tre Pavel, in acest context, se bazeaza pe termenul
vechi-testamental ..^j, care metaforic denote un mod de via|i81
Asadar, dupa cum sugereaza Fung, ,,a umbla" in injelegerea lui
Pavel poate fi luat ca un sinonim pentru ,,a trai" (cf. Rom. 8:4;
77 Fee, God's Empowering Presence, p. 430. Dupa parerea lui Fee, absentaarticolului hotarat langa TrveiVaTi indicS faptul cfi este vorba de Duhul
Sfant, mai ales in lumina v. 17.
78 Guthrie, op. at, p. 143-144. Vezi, de asemenea, Herman N. Ridderbos,
The New International Commentary on the New Testament. The Epistle
ofPaid to the Churches ofGalatia, Grand Rapids, Eerdmans, 1981, p.
203. Mai mult, dupa parerea lui Betz (p. 278), expresia ,,prin Duhul" are
in vedere calitatea modului de viata asteptat de la galateni.
79 Fee, God's EmpoweringPresence, p. 430.
80 Fritz Rienecker, Linguistic Key to the Greek New Testament, Grand
Rapids, Zondervan, 1980, p. 516. Vezi de asemenea William D. Mounce,
The Analytical Lexicon to the Greek New Testament, Grand Rapids,
Zondervan, 1993, p. 369. Conform Romani 6:4; 8:1, termenul poate
insemna ,,a mentine un anumit mod de viaja fi conduit^".
81 Franz Mussner, Herders Theologischer Kommentar zum Neuen
Testament Der Galaterbrief, Freiburg, Herder, 1981, p. 374.
50Conflictul dintre flrea p&manteascfi 9I Dub, in Galateni 5:16-26 (I)
ICor. 7:17; Ef. 4:1 etc).82 Mai mult, folosirea metaforica a lui
TrepnraT^o) nu se gase§te doar la Pavel83, ci in general in Noul
Testament pentru a descrie viata cre§tina ca o umblare, care implica
progres, miscare §i scop.84 in privinta acestui termen (irepiiTaTea)),
Fee crede ca Pavel este influentat de gandirea iudaic&, folosindu-1
pentru a descrie sau a incuraja conduita etica a credinciosului, care,
in Noul Legamant, este imputernicit de Duhul in vederea unui
comportament moral.85 Prin urmare, expresia imperative
irveuuaTi ireptTTaTetT€ este o porunca88 adresata galatenilor, aceea
de a trai o viata morala, conform calauzirii Duhului, care este totuna
cu o viata dupa standardele lui Dumnezeu.87 Trairea, dupa cum ne
indica timpul verbal, trebuie sa fie una continua, din moment ce
expresia denote o continuitate a relafiei dintre crestini si Duh.
Galatenii aleseseri. deja modul de viatS prin Duhul (3:3), dar in 5:16
scopul lui Pavel este acela de a-i indemna sa nu inceteze in a trai
astfel, ,,pentru a fi capabili s& opuna rezisten|& dorin^elor camii."88
Kal emGuuiav aapKos ou (if| TeXeariTe (,,§i nu impliniti
poftele camii"). Versiunea RSV este adesea criticata pentru modul in
care traduce aceastS propozitie, deoarece, dupa cum spune Fung, ea
pare'sa transforme o promisiune intr-un alt imperativ.89 O traducere
82 Fung, op. tit, p. 248, n. 30. Vezi de asemenea Tarazi, op. tit, p. 289.
83 Burton, op. tit, p. 298. Dupa parerea lui Burton, TrepnraTett) este folosit
in epistolele pauline si ioanine numai cu sensul figurat de ,,a trai" sau ,,a
se comporta".
84 Morris, op. tit, p. 167 si Sam K. Williams, Abingdon New Testament
Commentaries. Galatians, Nashville, Abingdon Press, 1997, p. 148.
85 Fee, God's Empowering Presence, p. 430.
86 Morris, op. tit, p. 167. Modul imperativ are menirea de a exprima o
porunca.
87 Williams, op. tit, p. 148.
88 Ridderbos, Galatians, p. 203. Ridderbos spune ca ,,viata prin Duhul nu
consta fntr-o serie de fapte ce pot fi numite cu exactitate, ci presupune o
convertire interioara susfinuta de Dumnezeu (5:25)".
89 Fung, op. tit, p. 248, n. 31. Vezi de asemenea Bruce, Galatians, p. 243.
Conflictul dintre Urea paraanteasca §i Duh, in Galateni 5:16-26 (I)
mai exacta ar fi: ,,si cu siguranfa nu veti Implini dorinta carnii",
asa cum sugereaza Tarazi.90 Constructia ou u.f| e inteleasft de
cercetatori ca flind cheia acestei interpretari, deoarece impreunft cu
aoristul conjunctiv (T€\eor|Te) ea exprimd o siguran|& puternicd, sj
anume, daca ei vor continua sa umble prin Duhul, atunci nu vor mai
implini dorin|a carnii. Totusi, Burton spune ca, uneori, cind ou u.f|
apare cu conjunctivul, expresia are si o tentft imperative, dar acest
argument nu poate sta in fata celui dat de context (vezi. V. 17 fi 18),
care sustine puternic sensul predicativ si afirmativ. Mai mult, dupft
cum spune insu§i cercetfttorul, imperativul mai poate avea §i rolul de
a descrie o acjiune progresiva, ceea ce inseamn& eft cre?tinii din
Galatia deja practicau ceea ce fiisesera invajaji (cf. 3:3; 5:5).91
Em6uoxav crapKO? (,,dorinta carnii"). Pentru a injelege ce a
intentionat apostolul sa spuna prin aceastft sintagmft e necesard
explicarea ambilor termeni. in ideea ca Pavel si-a ales cu atentie
termenii, folosind cuvantul eiriGuufa, probabil a avut in g§nd
notiunea de ,,dorin|a", ,,nazuinja", ,,impuls", sau ,,egoism
nestapanit"; toate cu un sens negativ.92 Totu?i, acest termen nu are
numai sens negativ (ex. Fil. 1:23; ITim. 3:1)93, dar asocierea lui
e7TL0uuLa cu crdpd si mai ales cu Tot epya Tfjs aapK6s descrise in
5:19 denota folosirea cu sens negativ.94 Burton constata ci termenul
e7ri0up.La nu are nici o ,,culoare morala" per se, aceasta insemnand
ca este mai mult neutru decat semnificativ din punct de vedere moral.
Pe deasupra, el nu se refera la poftS si nicaieri nu apare ca un viciu;
90 Tarazi, op. cit., p. 289.
91 Burton, op. cit, p. 297-299. Vezi de asemenea Bruce, Galatians, p. 243 §iFung, op. cit, p. 248.
92 Bromiley, op. cit, p. 339-340. Dupa articolul lui Biichsel despreQt G 9 9
93 Bromiley, op. cit, p. 340.
94 James D.G. Dunn, New Testament Theology. The Theology ofPaul'sLetter to the Galatians, Cambridge, Cambridge University Press, 1993, p.
108-109.
52Conflictul dintre flrea pamanteasca ^i Duh, in Galateni 5:16-26 (I)
ceea ce se intentioneaza pnn folosirea acestui termen, in context, este
sa se arate ce fel de donnte are eel care Tsi traieste viata din
perspectiva carnii.95 Exemplele care urmeaza (v. 19) nu sunt toate
aspecte pe care Pavel le injelege ca dorinte, ci, a§a cum indica
singularul lui emGupia, termenul inglobeaza toate actiunile unei
vieti traite dintr-o perspectiva carnala.96
Termenul crdp£ (,,came") apare in 5:16 pentru a zecea oara in
Galateni. Asa cum am vazut In primul capital al lucrani, acest
termen este folosit de Pavel pentru a reda mai mult decat un anumit
lucru, totu§i, de cele mai multe ori, crdp£ descrie persoana umand si
caracteristicile ei.97 Aici, interesul este acela de a reliefa ceea ce
denota adp^ pentru a in(elege ce aspect al termenului contrasteaza cu
Duhul in urmStoarele versete §i in tot contextul (5:16-25).
Dupa parerea lui Bruce98, <jdp£ din v. 16 este o putere care
inrobeste fiintele umane si este in opozi^ie cu Dumnezeu. Termenul
denota tot ce este in afara sferei lui Dumnezeu si in care omul isi
pune increderea (cf. Rom. 8:6, 12). Din punctul de vedere al lui
Morris, acesta face referire la partea materiala, pamanteasca a fiintei
umane care se opune nu numai Duhului Slant, ci si duhului omului."
Al^i cercetaton vad aici o referire la ,,natura pacatoasa" a omului100,
sau la ,,permisivitatea egoista care nu tine cont decat de propria
95 Burton, op. cit., p. .300. Vezi de asemenea George S. Duncan, The
Moffktt New Testament Commentary. The Epistle of Paul to the
Galatians, London, Hodder and Stoughton, 1934, p. 166 ?i Fee, God's
Empowering Presence, p. 432, n. 224.
96 Fee, God's EmpoweringPresence, p. 432.
97 Spatiul nu ne permite o descriere a fiecarei folosiri a lui adp£ in Galateni;
pentru aceasta, vezi Burton, op. cit p. 492-495.
98 Bruce, GaJatians, p. 243.
99 Morris, op. cit, p. 168.
100 Fung, op. cit, p. 295.
53ConflictuI dintre flrea p&manteasca $i Dub, in Galateni 5:16-26 (I)
dorinta umanaV'101 In acest caz, afirm& Duncan, termenul inseamna
mai mult decat trup - tot ce face parte din omul natural.102
Insa, din perspectiva textului, crdp£ pare a fi activ, din
moment ce afle dorin{e. Dar daca aceasta duce la descrierea lui ca o
forta din interiorul corpului care genereazS p&catul103 sau aduce
intentii rele104, atunci, dup& cum afirma Fee105, avem mai mult decsit
pare sa fi inteles Pavel prin adp£: fiinta uman& caracterizat& prin
slabiciune morala, care, din cauza conditiei sale decazute, se opune
lui Dumnezeu. Dupa pSrerea acestui autor, Galateni 2:20-21 ajutacel
mai mult la explicarea a tot ceea ce avem in 5:16-26, inclusiv
folosirea lui adp£. In acest pasaj (2:20-21) Pavel vorbe^te despre el
insusi in calitate de crestin care traie§te ,,in trup". Aceasta inseamnS,
dupa cum Fee observa, c& existenja actuala este supusS.
vicisitudinilor acestui veac, chiar dac^ ea apartine acum unei vieti
noi in Hristos. Insa perspectiva lui Pavel asupra vietii se schimbase.
Astfel, el traia in trup sub calauzirea Duhului, si nu sub Lege (cf.
5:18) sau subjugat de dorinta carnii (cf. 5:16).106 In Galateni 5:16-26,
Pavel se refera de asemenea la crestinii care, la fel, tralesc inca in
trup, dar ceea ce este esential este sa nu traiasca dupS dorinta
trupeasca.107 Referindu-se strict la ceea ce cxdp£ inseamna in acest
101 Dunn, Th. ofGalatians, p. 108-109.
102 Duncan, op. cit, p. 166. Dupa parerea lui Duncan, crestinii inca tr&iesc
in trup (2:20), ca fiinje umane, cu tot ce presupune umanitatea.
103 Burton, op. cit, p. 493-495.
104 Betz, op. cit, p. 278.
105 Fee, God's EmpoweringPresence, p. 430-431.
106 Ibid, p. 376.
107 Dupa Fee (God's Empowering Presence, p. 430-433), nu exists nici o
lupta interioara reals intre natura umana a crestinului §i viata lui in Duhul.
Totusi, argumentul lui Fee in aceasta privin^a va fi analizat mai detaliat in
partea a treia a acestui capitol. Dar, anticipand il intrebSm pe Fee: daca nu
exista un astfel de conflict, cum se explica faptul ca oamenii pacatuiesc si
de ce ar mai fi poruncit Pavel o umblare prin Duhul, daca nu se face
aluzie la un pericol real?
54Conflictul dintre firea pamanteasca §1 Duh, in Galateni 5:16-26 (I)
context, parerea lui Fee este ca galatenn nu puteau fi neutri din acest
punct de vedere: fie umblau prin Duhul (cf. 5:16), fie dupa dorin|a
firii pamantesti. Cu alte cuvinte, ei erau fiinje umane caracterizate de
slabiciune §i vulnerabilitate in fata pacatului (dar nu avand o ,,natura
pacatoasa"), mantuifi prin har si credin$ in Iisus Hristos (cf. 2:20b)
§i inv&tati de Pavel s& traiasca in continuare dupa exigentele lui
Dumnezeu pentru a mortem Impar&tia Lui. De fapt, in acest verset,
Pavel nu este atat de preocupat de ,,carne", cat de efectele practice
ale slabiciunii umane si ale acelor atitudini care sunt incompatibile
cu cerintele Duhului (pofta firii; trairea dupa dorin|ele pacatoase ale
camii).108
Ou af| T€\€crr|T€ (lit ,,sj nicidecum nu veti implini").
Semnificativ pentru aceasta expresie este faptul cS ea arata
consecintele respectarii conditiei exprimate in propozitia precedent^:
daca face|i acest lucru (umblati prin Duhul), In nici un caz nu-1 veti
mai face pe celalalt (nu ve{i implini dorin|a carnii). Dupa parerea lui
Ridderbos, atunci cand ou \±r\ e folosit cu conjunctivul aorist sau cu
indicativul aorist, el are menirea de a nega categoric posibilitatea
unui eveniment viitor109: neaga posibilitatea ca galatenii sa
implineasca dorin^a carnii atata timp cat ei umbla prin Duhul.
Referitor la TeX€CJT]Te, conjunctivul aorist la diateza activa al lui
TeXeo) (,,a implini", ,,a duce la bun starlit"), acesta indict principala
intentie a lui Pavel, a§a cum subliniam mai sus.
Asadar, in baza a ceea ce a fost spus despre acest verset,
Pavel le zice crestinilor galateni: ,,Ce va spun eu e ca, daca voi
continuati sa umblati dupa cum Duhul va calauzeste, eu va asigur ca
nu veti mai infaptui dorintele naturii voastre umane slabe si
vulnerabile (sau ,,continuati sa umblati prin Duhul daca nu vreti si
mfaptuiti dorintele carnii"). Apostolul pur si simplu da o porunca si
108 fn aceasta const& de fapt natura conflictului intre came §i Duh: implinirea
dorin|elor carnii sau continuarea unei umblari prin Duhul.
109 Ridderbos, op. tit, p. 203, n. 6.
55Confllctul dintre flrea pamanteasca gi Duh, in Galatenl 5:16-26 (I)
apoi explicS beneficiile pe care le aduce ascultarea de ea. A proceda
invers este periculos pentru ca vor- ceda dorinfei carnii care se opune
mdemnurilor Duhului (cf. 5:17).110
2. Galateni 5:17
,,C£ci firea pamanteasca pofteste impotriva Duhului si Duhul
impotriva firii pamantesti: sunt lucruri potrivnice unele altora, asa ca
nu pute|i face tot ce voi$i".
Dunn considera ca acesta este unul dintre cele mai importance
versete scrise de Pavel, in care starea crestinului este definite ca
,,luptd interioara, permanent^, experienfa de a fi mereu tras in doua
directii opuse."111 Mulfi dintre comentatorii amintui sunt de acord cu
ceea ce afirma Dunn (ex. Ridderbos112 si Lull113), iar aljii nu (ex.
Fee114). Totusi, e bine ca mai intai sa analizam textul §i apoi sa-i
stabilim intelesul avand in vedere cateva sugestii §tiintifice. ,
f| ydp adp^ eTriSujiei Kara tou TrvcujiaTos, t6 bk irveOp.a
Kav&Tfjs aapKos, TauTa yap dW^Xois dvTLKeiTai, Iva \n\ a
kav GeXrjTe ravra Troif|TC. (,,Caci dorin|ele cSmii sunt impotriva
Duhului si dorintele Duhului sunt impotriva cdrnii: acestea sunt
opuse unele celorlalte, astfel meat nu face|i ce vre|i"). Sau, dupS
Tarazi: ,,Carnea isi pune dorintele impotriva Duhului §i Duhul
impotriva carnii; caci aceste lucruri se opun unele altora, astfel meat
voi nu faceti ceea ce vreti sa faceti."115
110 DupS parerea lui Mauerhofer, p. 190, acest verset este un scurt rezumat al
pasajului din Rom. 8:4-14.
111 Dunn, Th. ofGalatians, p. 109.
112 Ridderbos, Galat/ans, p. 203. El sus^ine ca versetul descrie un ,,conflict
ireconciliabil" intre Duh §i came.
113 David J. Lull, The Spirit in Galatia. Paul's Interpretation ofPneuma as
Divine Power, Chico, Scholars Press, 1980, p. 114.
114 Fee, God's Empowering Presence, p. 820.
115 Tarazi, op. cit> p. 290.
56Confllctul dintre flrea pamanteasca $1 Duh, in Galateni 5:16-26 (I)
Primul ydp (,,caci"), dupa cum observe Fung, are un rol
explicativ s,i de legatura. Termenul face legatura intre v. 16 si v. 17 si
arata ca, din moment ce Duhul si carnea sunt In opozitie, umblarea
prin Duhul nu va rezulta din supunerea fata de came.116 Barclay
sustine ca ignprand scopul lui ydp se poate ajunge la concluzia falsa
ca v. 17 contrasteaza cu v. 16.ll7
Intelesul cuvintelor crdp£ si actpjcos este acel'a§i cu al lui
adpK6s din v. 16. Insa, avand in vedere prezenta articolului hotarat
in ambele cazuri, Burton sustine ca Pavel trece de la utilizarea
generica a lui o"dp£ la una mai specifica, subliniind tendintele carnii
de a face raul. Scriitorul vede o situatie asemanatoare in folosirea
termenilor irveOjia §i Trveu|j.aTos (care au acelasi inteles cu
TrveujiaTos din v. 16), care impreuna cu articolul hotarat mdica
direct spre Duhul Slant si nu spre calitatile lui cum se intampla in v.
16.118 Mai mult, m opinia lui Guthrie, asocierea lui adp^ cu verbul
emGuuea) (,,a dori", ,,a tanji dupa"119) face trimitere la aspectul
dinamic al poftei carnii care se opune Duhului.120 A§a cum Betz
aiirma, carnea si dorinta ei sunt agenti umani ai raului care se opun
Duhului, agentul divin al binelui.121 Totusi, trebuie observat faptul ca
verblil €7TL0ujie(i) nu este asociat in a doua propozitie cu Tiv€v\xa.
Tarazi presupune ca Pavel nu a vrut si vorbeasca despre Duhul ca
despre carne, folosind un termen cu o conotatie negativa. Un astfel
de termen ar fi fost inadecvat pentru a defini actiunile Duhului.122
116 Fung, op. at, p. 249. Vezi de asemenea Burton (mai degraba ca o
confirmare decat ca o explicatie), op. cit, p. 300 §i Sand, op. tit, p. 212.
117Barclay, op. tit, p. Ill, n. 11.
118 Burton, op. tit, p. 300-301.
119 Rienecker, op. tit, p. 516.
120 Guthrie, op. tit, p. 144.
121 Betz, op. tit, p. 279. Aceasta este esenta dualismului dintre douS forje
opuse (Duhul si carnea) pe care Betz o identified in v. 17a.
122 Tarazi, op. tit, p. 290. In opinia scriitorului acestei lucrari, Tarazi
(asemenea lui Lightfoot, op. tit, p. 210) pare sa restranga prea mult
57CooflictuI dintre firea pamanteascft $i Duh, ?n Galateoi 5:16-26 (I)
in consecinta, f\ yap adp€ emGuueT worrd tou
to 8e TrveOu.a KaTa rfjs aapKos exprima ideea potrivit careia
camea doreste sau are dorinje123 opuse celor ale Duhului. Pentru Fee
aici se gaseste explicajia faptului ca umblarea prin Duhul exclude
posibilitatea implinirii dorinjei carnii (v.16), deoarece carnea si
Duhul au dorinte diametral opuse. Aceastfi afinna|ie nu numai c£
este sustinuta de primele doua propozitii, dar este intarita §i de a doua
propozitie introdusi prin yap (ravra yap dXXi]\oLS dvTCKeiTai). Fee
considers ca aceasta afirmatie pune in lumina tema intentionatd de
autor, si anume, incompatibilitatea vietii in Duhul cu cea trSitfc
dupd indemnurile firii sau opozitia continua intre came si Duh. Cum
crestinii galateni, carora Pavel li se adreseaza, Umblau si erau inva|a|i
sS continue a umbla prin Duhul, cu siguran$ c8 nu aveau sa
experimenteze o viata tr&ita dupa dorinta camii.
Totusi, in opinia lui Fee, chiar si atunci cand cineva traiefte
prin Ehihul, exista un ,,conflict", din moment ce ,,domeniul camii",
dupa cum il nume^te el, este intr-un fel activ in credincios, implicand
posibilitatea ca el sa cadi in pacat.124 in acest ,,conflict", Duhul il
imputerniceste pe crestin pentru a birui pofta camii. Fee
concluzioneaza ca viata prin Duhul are in componenta sa doua
realitati; una este data de superioritatea Duhului fata de came, iar
cealalta este data de incompatibilitatea dintre came si Duh. Ambele
realitati explica de ce umblarea prin Duhul exclude posibilitatea
intelesul lui em9u|ieo) in context, fara a face vreo referire la folosirea lui
din Fil 1:23 §i ITes. 2:17. Totu§i, din aceasta perspectM, Tarazi ar putea
avea dreptate. El considers ca Pavel d8 o nuantfi negativS termenului in
context si, neviind sa fie gresit inteles, apostolul il omite in mod deliberat
in relatia directa cu Duhul. Irapotriva interpretarii lui Lightfoot vezi Fung,op. city p. 249.
123 Fee, God's Empowering Presence, p. 434.
124 In aceasta privin^a autorul este de acord cu Dunn {Theology ofPaul, p.480, n. 86), dar il combate pe Fee, din moment ce Fee vede doar
posibilitatea cre§tinului de a pacatui, si nu realitatea pacatului infaptuit.
58Conflictul dintre flrea pamanteascS $i Dub, in Galateni 5:16-26 (I)
implinirii poftelor carnii fara a presupune un razboi intre cele doua
forte care sa aib& loc in inima umana. In final, ultima parte a v. 17
confirma aceasta concluzie.125
Dintr-o perspective difenta, Dunn prive§te v. 17a ca pe o
simpla afirmatie despre experienta spirituals a crestinului in care
dorinja carnii si cea a Duhului se opun una alteia. Carnea isi cauta
implinirea si o gaseste in ea tnsasi, pe cand dorinta Duhului este sa
stabileasc& o relatie intre creatie si Creator (cf. 4: 6-7) si intre
credinciosi. Mai mult, cele doua dimensiuni ale prezentei existence a
credinciosilor, din cauza dorintelor lor, sunt Intr-un continuu razboi,
creand un conflict launtric pe toata durata vietii pamantesti. De
aceea, eshatologic vorbind, Dunn vede in individ un camp de
batalie a dou& forte; una apartinand veacului acestuia (carnea),
iar cealalta veacului ce are sa vina (Duhul). Aceste forte sunt
hotaxate sa-1 priveze pe crestin de libertatea de a face ce vrea.126
Interpretarea lui Dunn pare sa fie tributara modului in care
Betz in|elege aceasta parte a versetului si mai ales ideea conform
careia credinciosul este un fel de camp de batalie al celor doua forte
(carnea si Duhul).127 Insa, ceea ce este eel mai important la Betz este
intrebarea pe care el o ridica in legatura cu originalitatea ideii
exprimate de Pavel in v. 17a. Este adevarul stabilit aici si dezvoltat in
continuare (ca in Rom. 7-8), un adevar teologic propriu lui Pavel sau
este o afirmatie adoptata din alte surse, potrivita, insa, situatiei de
125 Fee, God's EmpoweringPresence, p. 435. Vezi de asemenea Tarazi, op.
at, p. 290, care este de acord cu Fee in privinta motivului pentru care
umblarea prin Duhul are ca rezultat impiedicarea dorintelor carnii.
126 Dunn, Theology ofPaul, p. 481 §i Theology ofGalatians, p. 109-110.
Pentru o opinie asemanatoare vezi si Ridderbos, Galatians, p. 203 si Cole,
op. cit., p. 209. Toti cei trei cercetatori v5d o leg&tura stransa intre 5:16-
17 si Rom. 7-8.
127 Betz, op. cit., p. 279. Dupa parerea lui Fee, Betz §i Dunn reprezinta doua
puncte de vedere privitor la interpretarea v. 17 (Fee, God's Empowering
Presence, p. 435, n. 233).
59Conflictul dintre flrea pamanteasca gl Duh, in Galateni 5:16-26 (I)
fata? Dupa parerea lui Betz, rj yap adp£ em0u|i€i KaTd toO
Trveiip.aTos, to 8e TrveO^aKdTd Tfjs aapKos este o important^
afirmatie cu caracter antropologic a lui Pavel, dar care nu reflects in
totalitate o consecventa in teologia apostolului. S-ar putea spune ca
apostolul a imprumutat acest concept si i-a dat o nota personal^, din
moment ce aceeasi idee este intalnita In doctrinele iudaice, religiile
elenistice, dar si la alti autori crestini (conceptul poate fi gSsit si in
Evanghelia dupa loan 3:6). Cu privire la cealaltfi parte a problemei,
Betz (spre deosebire de Dunn) nu vede nici o armonizare remarcabila
intre conceptul dezvoltat in Romani 6-8 si Galateni 5:17a, in afara* de
faptul ca in ambele pasaje este vorba despre dualismul dintre carne si
Duh.128
Asadar, Betz considera c£ afirma^ia lui Pavel reflects un
dualism cu care crestinii galateni erau deja familiariza|i, dar care era
diferit de eel din Romani. Totusi, in v. 17a acest dualism intre carne
si Duh este mai degraba simplificat, cele doua elemente fiind
prezentate ca forte antagonice. Carnea cu dorinjele ei, ca agent uman
al raului, se ridica impotriva Duhului, care, ca agent divin al binelui,
raspunde pe masura dorin{elor carnii. Betz argumenteazi c&
dualismul este apoi confirmat si reliefat de Pavel in v. 17b (care
subliniaza si consecintele acestui dualism). Mai ales in prima
propozitie (TaOTa yap aXX^Xots dvTiKeirai), prin neutrul Taura
(,,aceste lucruri"), el.face o paralela intre carne si Duh ca ,,doui for|e
impersonate ce actioneaza in om si care se razboiesc intre ele".
Aceasta batalie ce se da in interiorul omului, are ca scop
impiedicarea vointei umane (eul) de a implini propriile intentii.
Totusi, prin supunere faja de Duhul (cf. V. 18), intentiile bune sunt
realizate.129
128 Ibid, p. 278-279. Discutia privitoare la relatia cu Rom. 7-8 va fi reluata
in concluzia prezentei analize.
129 Betz, op. city p. 279-281. Totu§i, pentru Betz v. 17 nu arata mai mult
decat ca orice crestin este un camp de batalie intre Duh si carne pentru ca
60Conflictul dintre firea pamanteasca $i Duh, in Galatenl 5:16-26 (I)
Dupa parerea lui Fee130, interpretarea dualista pe care Betz o
da Intregului verset duce la un sentiment de frustrare in viata
cre§tinului, iar dupa parerea noastra, in aceasta situate versetul e
separat de context. Betz pare sa uite ca versetul explica elaborat ceea
ce s-a spus in v. 16 (cf. interpetarii pe care Fee o da lui yap131) si
insists asupra autonomiei acestui verset, pe motiv ca acesta exprima
un concept antropologic legat de ceea ce Pavel vrea sa spuna si de
aceea el este de sine statator. Dupa cum subliniaza s.i Barclay, r\ yap
(j&p£ emGuuei Kara toO TrveujiaTos, to 8e TrveOfia Kara ttjs
aapKos, rauTa ydp dXXi]Xois dvTiK€iTai (,,Caci firea pamanteasca
pofteste impotriva Duhului si Duhul Impotriva firii pamantesti: sunt
lucruri potrivnice unele altora") explica in termenii v. 16 conflictul
dintre carne si Duh. Se afirma astfel ca umblarea prin Duhul va
exclude practicarea dorin|elor carnii mtrucat cele doua se exclud
reciproc. Umblarea prin Duhul care aduce cu sine libertate pentru
credinciosi. Totusi, a^a cum Barclay afirma, ,,aceasta libertate nu
trebuie inteleasa ca libertatea fiecaruia de a trai cum ii place. Starea
de conflict exclude anumite optiuni §i le include pe altele. Daca
umbla prin Duhul, credinciosii sunt angajati in acest conflict, ceea
ce iriseamna ca nu sunt liberi sa faca ceea ce vor: iva \if\ a
edv9eXTiT€ ravra ttoitjt€ (5:17). Un astfel de conflict ii previne ca
libertatea lor nu este absoluta, deoarece umblarea prin Duhul ii
arunca intr-un razboi contra carnii si contureaza astfel alegerea
morala pe care ei trebuie sa o faca."132
omul sa fie impiedicat sa-si realizeze intentiile. Alte concluzii pot fi
desprinse din alte pasaje unde Pavel trateaza mai concret acesta doctrina
antropologica (ex. Rom. 7-8).
130 Fee, God's Empowering Presence, p. 435, n. 233.
131 Ibid, p. 434.
132 Barclay, op. cit, p. 112. Noi impartasim parerea lui Barclay in explicarea
v. 17, deoarece el pare sa meriting un echilibru intre speran^a pe care
crestinul o are in viaja in Duhul si realitatea conflictului existent. Intr-un
fel, Barclay face echilibrul intre opinia lui Fee si cea a lui Dunn (sau a lui
61Conflictul dintre firea p&manteascft $i Duh, in Galateni 5:16-26 (I)
Toate cele de mai sus conduc spre analiza unei fraze care se
consider* a fi cea mai dificil de interpretat din toata epistola s,i
anume, fraza introdusa prin ivct (v. 17b): Tva \lt\ a edv 9^Xt|T€
TauTa Troifjre (,,pentru a va impiedica s& faceti ce vre|i").m Tarazi
consider^ c& fraza e adesea inJeleasS ca fi cum 1-ar prezenta pe
crestin neajutorat in mijlocul conflictului dintre Duh sj came.
AceastS interpretare este, insS, contradictorie promisiunii din v. 16.134
In opinia lui Barclay, mare parte din misterul frazei se ascunde in
intelesul a doua chestiuni inrudite intre ele: a) Interpretarea lui i vet ca
exprimand un scop sau rezultat; b) identitatea dorin|elor care sunt
impiedicate sa se Tmplineasca. Scriitorul argumenteaza ca problema
nu poate fi rezolvata gramatical, deoarece in spatele luiiva se afla un
puternic concept Semitic, conferindu-i doua conotatii: una care
exprimS scopul fi alta care exprimS rezultatul, f8r& insa a lasa
posibilitatea de a distinge intelesul pe care 1-a intentionat autorul aici.
De aceea, pentru a interpreta fraza, trebuie luate in considerare
contextul si cea de-a doua problema legata de iva.135 Vom vedea in
Betz). Daca primul cercetator pune accentul pe realitatea eshatologicfi
prezenta a sperantei credinciosului in puterea Duhului pSna acolo inc&t
aproape omite existenta unei alte forte care se opune Duhului, al doilea
cercetator pune accentul mai mult pe realitatea cainii in credincios, fund
aproape de a-i justifica dreptul de a fi activS.
133 Barclay, op. cltt p. 112. Traducerea frazei din parantezS este din RSV si
nu a lui Barclay.
134 Tarazi, op. cit., p. 290.
135 Barclay, op. cit, p. 112. DupS cum spune Barclay, majoritatea
comentatorilor il interpreeteaza pe tva ca exprimand un rezultat De
exemplu Lightfoot, op. cit, p. 210, spune ca termenul exprima un
rezultat, in contrast cu interpretarea lui clasica potrivit careia «xprima un
scop. Ridderbos, op. cit, p. 203, n. 9, Betz, op. cit, p. 280, n. 76 si Dunn,
Theology ofPaul, p. 481, n. 88 mentioneaza posibilita(ile de interpretare
ale lui tva, ca scop sau ca rezultat, dar o sustin pe cea din urma\ Al^ii, ca
Burton, op. cit, p. 301-302, de exemplu, promoveaza un sens final (de
scop), spunand ca1 numai un astfel de sens poate avea. Totusi, nu se spune
62Conflictul dlntre flrea pfimanteasci §i Duh, in Galatenl 5:16-26 (I)
cele ce urmeaza trei posibilitati principale de interpretare acestei
fraze, a§a cum le expune Barclay §i propria sa concluzie bazata pe
punctele tari ale acestor teze.
Prima, susjinut* de Cole136, Lightfoot137, Ridderbos138,
Dunn139 §i al(ii, sugereaza ca in v. 17 este vorba despre un conflict
Intre came sj Duh in urma cdruia carnea impiedic& orice ac|iune
initiate de Duhul. Aceast& interpretare este sus^inuta in lumina
textului din Rom. 7:14-25 si de experienta crestinilor care simt ca
intentiile bine le sunt impiedicate de cele rele, care lucreaza in ei. In
opinia lui Barclay exist* dou& probleme cu care se confninta
viabilitatea acestei explicatii. El pune la indoiali posibilitatea de a
compara Rom. 7 §i textul analizat din Galateni pana acolo meat unul
sa fie interpretat tn lumina celuilalt si, de asemenea, aminteste
contradictia care s-ar crea Intre versetele 16 si 17 si contextul lor.
Daca am presupune ca Pavel constata o biruintS constants a carnii
impotriva Duhului, indemnul de a ,,umbla prin Duhul" si
promisiunea aferenta devin lipsite de sens.140
ca.ar exprima scopul lui Dumnezeu, ci al carnii §i al Duhului, ca subiecte
ale frazei, care se opun unul celuilalt, iar credinciosul nu poate face ceea
ce doreste nici dupa came , nici dupa Duh: ,,Atunci cand omul alege raul,
Duhul i se opune; atunci cand el alege binele, camea li pune piedici."
136 Cole, op. at., p. 209.
137 Lightfoot, op. at, p. 209.
138 Ridderbos, Galatians, p. 203-204.
139 Dunn, Theology ofPaul, p. 481, Galatians, p. 109-110 si Jesus and the
Spirit A Study of the Religious andCharismatic Experience ofJesus and
First Christians as Reflected in the New Testament, London, XPress
Prints, 1995, p. 1312-313.
140 Barclay, op. cit, p. 113. Este adevarat, totus,i, ceea ce spune Barclay,
dac& ,,umblarea prin Duhul" inseamna a fi in intregime in Duhul (vezi
Dunn, Jesus and the Spirit, p. 313). In ceea ce-1 priveste pe autor,
,,umblarea prin Duhul" promite doar implinirea cerintelor lui Dumnezeu
si nu pe cele ale carnii, dar nu promite o eliberare de frustrarea pe care
carnea o aduce credinciosilor. Am putea spune oare ca v. 16 vorbeste
Conflictul dintre flrea pamanteasca $i Duh, fn Galateni 5:16-26 (I)
Conform celei de-a doua interpretari, versetul are de a face cu
conflictul dintre came s,i Duh ca ,,dou* forje care in egal* masur* se
impiedica una pe alta (fie c* e vorba de un rezultat sugerat de iva,
fie ca e vorba* de un scop indicat de aceeasi prepozijie)". Barclay e de
parere ca cei care imbrati^eaz* acest punct de vedere141 interpreteaz*
corect expresia d lav 8cXt|T€ (,,tot ce voiji") si confirm* argumentul
antitezei dintre came si Duh (toOto ydp dXX^Xois avTiKetTat).
Cu toate acestea, dificultatea acestei pozijii este data de context, care
nu sugereaz* o anume egalitate intre Duh si came, mai ales v. 16 fi
acentul pe care il pune Pavel pe suficiema Duhului in viaja
crestinului. Mai mult, chiar daca se consider* ca iva exprima un scop
(a$a cum face Burton142), variant* care ar putea fi sugerat* si de
context, tot nu e suficient atata timp cat nu avem si alte indicajii clare
pentru modul in care actiunile Duhului sunt victorioase impotriva
dorintelor camii.143
Conform celei de-a treia interpetari, se poate spune c* acest
conflict intre came si Duh are ca scop (sau rezultat) impiedicarea
dorintelor carnii. Barclay vede aspectul pozitiv al acestei pozitii din
context sj din v. 16. Ins* el obiecteaza spunand c* doua elemente ale
despre rezultatul vietii traite prin Duhul, in timp ce v. 17 se refera la
experienta interioara a crestinului care consta in conflictul dintre cele
doua forte?
141 Barclay, op. at., p. 113. Interpretare promovata de Burton, op. cit, p.300-302 si Betz, op. cit, p. 279-281.
142 Burton, op. cit, p. 302.
143 Barclay, op. cit, p. 112-113. Impotriva ideii de egalitate intre Duh ?i
came vezi si Duncan, op. cit, p. 167. Totusj, dupa parerea lui Williams,
op. cit, p. 148-149, care sus^ine ca Iva introduce un scop, solu#a ca
Duhul sa triumfe asupra carnii se gaseste in v. 16, darfi in v. 18, care este
tot o afirmatie, si nu o porunca. Propozi|ia introdusa prin tva vorbe§te
pur si simplu despre scopul antitezei dintre carne §i Duh, fiecare dintre ele
impiedicandu-1 pe cre§tin sa ac^ioneze dupa indemnul celeilalte. Dar,
pentru creftinii calauziti de Duhul, rezultatul este sigur: cu ajutorul
Duhului, ei vor fi victorios,i impotriva carnii.
64Conflictul dintre flrea pamanteascS |i Duh, in Galateni 5:16-26 (I)
v. 17 nu sunt interpretate potrivit: (1) scopul frazei
TaOTa yap aXX^XoLS dvxiKeiTai pare a fi exclus si (2)
presupunerea ca expresia ,,tot ce vreti" se refera doar la dorintele
carnii §i nu si la cele ale Duhului.144
Cu toate acestea, Barclay isi bazeaza propria opinie pe pilonii
puternici ai celor trei interpretari. El sustine cS propozitia introdusa
prin 'iva trebuie vazuta numai in parametrii subiectului cuprins de
Pavel in intregul pasaj dintre 5:13 s.i 6:10, eel al suficientei Duhului
in viata crestinului. Torus,i, libertatea garantata galatenilor (5:13) este
protejata de Duhul prin calauzire §i indemn, astfel ei nu mai fac tot
ce vor. Carnea e gata s& profite de aceasta libertate, dar protectia
Duhului ii indeparteaza dorintele, punandu-i pe credinciosi intr-o
pozitie sigura, aceea de a nu-si folosi in mod gresit libertatea. In
aceste condi£ii, umbland prin Duhul ei sunt implicati intr-o lupta care
determina deciziile lor morale. Aceasta nu este o lupta purtatg intre
doua forte egale si nu e menita sa-i arunce pe galateni in contuzie,
lasandu-i sa faca ce vor. DimpotrivS, ea pune in lumina legamantul
lor de a trai o viat£ carmuit^ de Duhul si indreptata impotriva caraii.
Mai mult, ea ii asigura pe galateni de o folosire corecta a libertajii,
unriand caile moralitatii.145
Interpretarea lui Barclay, dupa cum el insusi constata, ia in
considerare ambele sensuri ale lui IVcc (scop/rezultat, ,,din moment
ce se presupune ca scopul ar fi realizat"), rezolvand astfel atat
aceasta problema, cat si pe cea legata de context. Noi consideram,
144 Barclay, op. cit., p. 114. Se indreapta mai ales irapotriva interpretarii lui
Duncan, op. cit., p. 168 (care mcearcS sa arate ca Duhul si carnea nu sunt
doua forje egale), concluzionind c& ,,Duhul, spune Pavel, se opune El
insusi carnii, iar rezultatul (sau dupi o interpretare literals - ,,asigurarea")
este ca individul nu mai este liber sa faca ce vrea. Prin «a face ce vrea"
Pavel intelege ,,a actiona ca si cum numai carnea ar directiona faptele".
Totusj, Duncan nu pare a identifica in totalitate pe ,,a vrea" cu dorin|ele
carnii.
145 Ibid, p. 115.
65Conflictul dintre firea pamanteascfi $1 Dub, in Galateni 5:16-26 (I)
insa, ca cercetatorul mai sus amintit nu se ocupa prea mult de a doua
chestiune: cea privitoare la dorir^e. Pe de o parte el sugereaz& ca
aceste dorinte nu pot fi limitate la dorin^ele carnii, ci pot cuprinde s,i
ceea ce Duhnl doreste. Pe de alti parte, descriindu-L pe Duhul ca
protector al libertatii credinciosului de a face ce vrea, Barclay
este pe aceeas.i unda cu Duncan, dand de in$eles ca ceea ce doreste de
fapt crestinul este sa urmeze indemnurile carnii.146 Mai mult, Barclay
nu considers necesar sa explice ,,familiara experien^a cand bunele
intenfii nu reusesc sa se materialize", intrucat Pavel nu se ocupa de
chestiunea aceasta aici, ci mai degraba in Romani 7. Cu siguran^ ci,
prin pasajul din Gal. 5:13-6:10, Pavel pune in lumina faptul ca Duhul
este suficient. Totu§i, la ce ar folosi aceasta eviden{iere daca n-ar fi
direct legata de experien|a cres.tinului? In acest context, interesul
primordial al lui Pavel este pentru credinciosj, din moment cei ei sunt
cei implicati in conflictul carne-Duh (cf. Williams147). In ultimul
rand, dar nu eel mai nelnsemnat, Barclay trebuie sa clarifice ce
intelege el prin excluderea carnii. Chiar daca un credincios umbla
prin Duhul, carnea cu dorin(ele ei este inca parte din viata lui (textul
nu ne spune ca Duhul ar anihila carnea), dar practicarea acestor
dorinte poate fi controlata, iar Barclay probabil inclina spre aceasta
varianta..148 S-a mentionat deja ca fraza LVa ar| a edv 9eXT]T€
TauTa TTOLfJTe (,,asa ca nu puteti face tot ce voi|i") e considerate o
paralela a textului din Rom. 7:14-25, deoarece si aici e intalnita ideea
de a lupta impotriva dorintei.149 Cei care combat echivalen|a dintre
146 Barclay, opcit, p. 114-115.Vezi, de asemenea, Duncan, op. cit, p. 168.
147 Williams, op. cit, p. 148-149. Vezi, de asemenea, Burton, op. cit, p.
301.
148 Ibid, p. 149. Dupa parerea lui Williams, carnea si Duhul sunt doua forje
ce se opun una alteia, dar nu se exclud reciproc. Opozitia este benefica
pentru credincios, deoarece are ca rezultat umblarea lui prin Duhul.
149 Tarazi, op. cit, p. 291. Urmandu-1 pe Betz {op. cit, p. 279-280), sustine
ideea ca v. 17b este o constatare prepaulina, dezvoltata mai tarziu in
Romani 7.
66ConflictuI dintre firea pamanteasc& ?i Duh, in Galatenl 5:16-26 (I)
cele doua texte argumenteaza ca ele trateaza subiecte diferite, chiar
daca termenii folositi sunt asemanatori (dar nu identici). Fee, de
exemplu, considera ca similitudinile de limbaj dintre cele doua
pasaje nu impun un inteles similar. Contextul fiecaruia dintre pasaje
demonstreaza diferenta de inteles. Daca in Rom. 7 se pune accent pe
justificarea Legii ca fiind ,,bunS, sfantd si duhovniceasca", in textul
din Gal. 5:16-26, Legea apare doar in v. 18 si este exclusa din viata
crestmilor (pentru c£ ei sunt calauziti de Duhul). Mai mult, in
Romani lupta se duce intre pacatul care locuieste in trupul omului
(trupul e considerat pasiv) si recunoasterea Legii ca fiind buna, in
Galateni, insa, nu este vorba despre un astfel de pacat §i nici despre
vreun fel de lupti Fee spune apoi ca in Romani nu este prezentata
vreo opozitie intre came si Duh. DimpotrivS, Duhul nu este nici
macar mentionat, ci presupus in lumina pasajului din Rom. 8:1-8. Pe
scurt, pentru Fee, paralela poate fi considerate ,,doar o afirma^ie" si
nimicmaimult.150
O pozitie de mijloc reprezintH opinia celor care urmeaza
argumentul lui Betz. Mai curand decat o paralelS intre Rom. 7:14-25
si Gal. 5:17, ei sugereazS ca subiectul primului pasaj este dezvoltat in
eel de-al doilea, in care mai sunt adaugate si alte elemente ale
conilictului (eu-\ divizat in doua vointe opuse, puterea pacatului si
Legea), pentru a explica intr-un mod mai profund lupta
credinciosului. Totusi, ei sustin cS pasajul din Gal. 5:17 trebuie luat
asa cum apare el, si nu e necesar sa fie interpretat in lumina celui din
Romani.151 Dunn face o legatura mai stransa intre cele doua texte
spunand ca ambele sunt menite sa evidentieze lupta dintre eu-\ in
150 Fee, God's Empowering Presence, p. 435-436, n. 234. Autorul acestei
lucrari consider^ ca pacatul interior este puternic subliniat, mai ales in
conditiile in care pasajul 5:19-21 vorbeste despre tiparul unui mod de
viata.
151 Betz, op. cjt., p. 279-281. Vezi, de asemenea, Bruce, Galatians, p. 244-
245 si Tarazi, op. cit, p. 290-292.
67Conflictul dintre firea pamanteasca $i Duh, in Galateni 5:16-26 (I)
Adam si eu-\ in Hristos, fiecare impiedicandu-1 pe cel&lalt, astfel
meat ,,nu mai faceti lucrunle pe-care vreti s£ le faceti". Eu-\ din
Romani care vrea sa fac& raul este identificat cu carnea din Galateni,
care se opune Duhului, iar eu-\ care vrea s& faca binele (acelasi eu) sj
care lucreaza mana In mana cu Duhul este impotriva carnii
propunandu-si s-o impiedice de a-s.i pune in practice dorinjele.152
Concluziondnd analiza acestui verset, in ciuda varietatii de
interpreted prezentate, integrarea versetului in contextul general al
capitolelor 5 si 6 si mai ales intre v. 16 si 18 trebuie considerate cea
mai importanta pentru orice interpretare. Versetul nu poate fi izoiat
de v. 16; sintaxa nu o permite. Dimpotrivd, ea demonstreaz& explicit
ca v. 17 este o explicate a poruncii §i promisiunii ca umblarea prin
Duhul garanteaz& o viati in care nu se vor practica dorintele rele ale
carnii. Cele doud moduri de viafg (dupa indemnurile Duhului si dupa
indemnurile carnii) sunt diametral opuse: Duhul se opune dorin|elor
carnii, iar aceasta se opune lucr&rii transformatoare a Duhului in
viata crestinului. Acest conflict experimental de credincios este
benefic pentru viata lui, deoarece il ajuta s& identifice alegerea
morala pe care trebuie sa o faca. Facand alegerea corecti din punct
de vedere moral, el ajunge sa umble prin Duhul (sau umblarea prin
Duhul il ajuta sa faca alegerea corecta), iar ca rezultat, in viata lui nu
se va mai gasi loc pentru implinirea dorintelor carnii. Cu toate
acestea, crestinul trebuie sa participe continuu la lupta impotriva
camii sub calauzirea Duhului, fapt bine in|eles din versetul urm&tor
(v. 18).153
152 Dunn, Theology ofPaul, p. 473-474, 481-482.
153 Cf. Barclay, op. ci't., p. 112. Barclay, spre deosebire de-Fee (God's
Empowering Presence, p. 436), pare sS recunoasca libertatea
credinciosului de a alege in mod continuu fie sS-si tr&iasca viata prin
Duhul, fie sa-i permita carnii sa facd ce vrea. Dimpotriva, Fee tinde sa
treaca cu vederea faptul cS un credincios inca are ,,privilegiur de a refuza
calauzirea acordata de catre Duhul.
68Conflictul dintre firea paraanteascft §i Duh, in Galateni 5:16-26 (I)
3. Galateni 5:18
el 8e irveujiaTi dyeaGe ouk core wro vouov (,£)ar daca sunteti
calauziti de Duhul, nu mai sunteti sub Lege"). Fee sugereaza:
,,Acum, fiindca sunteti calauziti de Duhul, nu sunte|i sub Lege."
Dupa parerea lui Fee154, fraza ins&si in relatie cu contextul epistolei
nu creeaz& nici o problema de interpetare. Unul din interesele majore
ale lui Pavel in Galateni este sa comunice C& timpul in care Legea
trebuia respectata a luat sfarsit. Prin credinja in Iisus Hristos,
credinciosii nu mai sunt sub Legea Vechiului Testament (3:23-29), ci
sunt sub Legea lui Hristos, iar Duhul le ofera resurse pentru
implinirea ,,noii legi". Prin ea insasi, propoztya conditionala spune
pur si simplu ca, daca individul se supune calauzirii Duhului, nu mai
este sub Lege.155 Totusi, in relatie cu v. 16-17 si 19-26, fraza pare a
fi un element separat, fara nici o legatura cu celelalte doua
grupuri de versete, mai ales a doua parte a frazei care aduce un
subiect nou (vouo?), subiect care nu este mentionat in antiteza
carne-Duh inainte de v. 18 sau dupa acesta. Viata prin Duhul
garanteaz& si eliberare de sub Lege, nu numai biruinta impotriva
practicarii dorintelor carnii. Oare asta vrea Pavel s§ spuna in acest
verset? De ce il introduce pe vouos si nu pe crdp£? Exists vreo
legatura intre cei doi termeni? Ii foloseste Pavel ca sinonime in acest
context? De ce il mentioneazza pe v6|io?, daca imediat dupa aceasta
revine la opozitia carne-Duh? Sa fie oare acest verset o chestiune pe
care Pavel a uitat s-o introduca in 5:1-15? Apoi, care este legdtura
dintre el 8c 7ryeup.aTL ayeoQe si irvev[iaTi irepLTraTeiTe sau ei Cwjie
7rv€U|iaTi(v. 25)? Acestea sunt cateva dintre intrebarile privitoare la
acest verset, care necesiti un raspuns.
Dupa parerea lui Burton, irveujia din ei 8e TTveuuaTi
dyeoQe, ca §i in v. 16, este o referire la Duhul Slant, dar se vorbe§te
154 Fee, God's Empowering Presence, p. 437.
155 Rienecker, op. cit, p. 517.
69Conflictul dintre firea pamanteasca 9I Duh, tn Galateni 5:16-26 (t)
despre El Tntr-un sens calitativ. Legatura lui cu ayeoQe (prezentul
pasiv al lui dtya) - ,,a conduce"; la pasiv - ,,a fi condus"136) face ca
termenul sa iasa in evidenta in cadiul Tn care apare, aratand
supunerea facultativa a vointei fata de Duhul. Mai mult, dyeoQe
poate fi luat ca sinonim al lui irepnTaT€iT€ si al lui Cwuev, acestea
doua avand rolul de a dovedi necesitatea conformarii conduitei cu
indemnul Duhului (irepiTraTdTe) si de a sublinia relatia strans& si
vitala pe care credinciosul trebuie sa o aiba cu Duhul (£a)U,ei/).157 In
privinta pasivului ,,calauziti de catre Duhul", Fung insist* ca este
gresit s& consideram ca doar Duhul este activ, iar credinciosul nu
participa deloc. Aceasta contrazice afirmatia lui Pavel din v. 16 si v.
25 b. De aceea, el sugereazS. ca forma frazei tfebuie vazutS ca pasiv-
activl Credinciosul, de§i direcfionat de puterea active a Duhului,
trebuie sa participe cu o atitudine de supunere fa|a de calauzirea
Duhului. Astfel, el devine activ hot&rand s& coopereze cu Duhul
impotriva cSmii (,,sS se supuna activ calauzirii Duhului" - cf. Fil.
2:12f).158 Interpet§nd astfel pe et 8e irveujiaTL ctyeaGc putem vedea
atSt coerenta propozi^iei cu TTveuuxm TreptiraTeiTe si
€t Cwuev TTV€U|iaTt, cat si realitatea conflictului dintre carne si Duh
ca parte din viata credinciosului. Fung argumenteaz& ca lucrarea
Duhului nu-1 scuteste pe credincios de aceasta luptS, dar il pune in
pozitia de ,,comunicare, colaborare si de dependents" fata de Duhul.
156 Rienecker, op. tit., p. 517.
157 Burton, op. tit, p. 303. Privind din perspectiva lui Morris (p. 169),
conjunctia ,,dar" (care nu apare in traducerea lui Comilescu - n. trad) §i
verbul ,,a conduce" arata ca individul prive§te flra indoiala in direcfia
corecta.
158 Fung, op. tit, p. 251, n. 50. In aceastS privin^a Fee se opune lui Bet2^
care spune ca Duhul il conduce automat pe credincios spre victoria
impotriva carnii. Vezi, de asemenea Dunn, Galatians, p. 110. Vezi si Fee
{God'sEmpoweringPresence, p. 438), care recunoafte c& ,,umblareaprin.
Duhul" este posibilS, deoarece credincio§ii urmeazd c&l&uzirea Duhului.
70 ~ 'ConfUctul dintre flrea pamanteasca gl Duh, in Galateni 5:16-26 (I)
Crestinul este liber s& raspunda lucrarii Duhului sau sa permita camii
s&semanifeste.159
in consecinta, dupa cum precizeaz& Barclay, In mijlocul
acestui conflict Duh-fire, credinciosul care umbla in Duhul primeste
cilauzire, farS a mai implini dorintele camii. Introducand
ouk core \m6 vo\iov, Pavel vrea s£ le spuni clar galatenilor c&
principiile cal&uzitoare pentru o via$£ traits impotriva camii nu mai
sunt date de Legea vechi-testamentala, ci de Duhul. Cand a fost
revelata credin{a in Hristos, Legea si-a pierdut potentialul si toata
cilauzirea ei a fost Inlocuita de binecuvantarea Duhului (cf. 3:23-
4:5). Legea nu mai e necesar& pentru comportamentul lor; lucrul de
care au nevoie este ca in aceastii lupti sa se lase c&l&uziti de Duhul.160
Aceasta ar indica faptul c^ scopul lui Pavel In v. 18 este de a
accentua suficienta Duhului impotriva dorintelor rele ale camii,
amintindu-le galatenilor ca din moment ce ei sunt calauziti de Duhul,
nu mai sunt sub obl&duirea Legii; Duhul elimina nevoia de a fi sub
jurisdictia Legii.161 O intrebare de capatai pe care cercetatorul o
pune pe tapet este: wDe ce Duhul, in opozitie cu Legea, este pus la
acelasi nivel ca si firea?162 Ce au acestea doua (Legea §i firea) in
comun?
Potrivit lui Fung, in lumina pasajelor din Romani 7 si 8, cele
doua elemente (,,firea" §i ,,Legea") sunt stans legate unele de altele.
El sus|ine ca in Romani, Pavel prezinta Legea ca fiind neputincioasa
de a rezolva problemela firii. Dimpotriva, ea amplified problemele.
159 Fung, op. cit, p. .251-252. In privinta acestei interpretSri, Fung face
referire la George E. Ladd, A Theology of the New Testament ,
Cambridge, The Lutterworth Press, 1991, p. 518-519, and Kenneth S.
West, Wuest's Word Studies in the GreekNew Testament, vol. 1. Mark-
Romans-Galatians-Ephisians and Colossians. Galatiansin the GreekNew
Testament, Grand Rapids, Eerdmans, 1994, p. 154.
160 Barclay, op. cit, p. 116, n. 24. Vezi de asemenea Williams, p. 149.
16! Fee, God's EmpoweringPresence, p. 438.
162 E.g. Fee, Ibid p. 438; Barclay, op. cit, p. 112; Fung, op. cit., p. 252.
71Conflictul dintre firea pSmanteasca 9I Dub, In Galatenl 5:16-26 (I)
Pe de o parte, Legea stimuleaza §i sporeste pacatul (cf. Rom. 7:5,8),
deoarece firea, prin natura ei, este impotriva a ceea ce pretinde Legea
lui Dumnezeu; in consecint& ea reac{ioneaz& excesiv si rezultatul este
pacatul. Pe de altd parte, din cauza incapacitate firii de a se conforms
Legii lui Dumnezeu (Rom. 8:3-7), eforturile personale ale cuiva
(firea) de a se supune Legii vor tari acea persoanS tot mai mult si mai
mult in pacat (Rom. 7:1-2.) Aceasta mseamnd, conchide Fung, c&
atat Legea, cat $i firea due la acelasi rezultat, adica la pacat
In termenii Epistolei catre galateni, sugereazd Fung, este
posibil ca Pavel, scriind impotriva iudaizatorilor care considerau
Legea drept singura solute pentni a se opune firii, si ofere o solujie
adecvat&: cilauzirea Duhului care este ,,un «al treilea mod de a tr&i»,
un mod superior atat legalismului cat §i antinomianismului". Pe
scurt, in opinia lui Fung acesti doi factori arata c& dac& cineva este
sub Lege (v. 18b), acea persoana nu poate birui dorin|ele firii, si de
aici solu$ia este ,,in Duhul."163
In ceea ce ne priveste, consideram ca Fung ajunge la o
concluzie adecvata in ceea ce priveste v. 18, similara cu cele pe care
le sugereaza majoritatea autorilor. In once caz, el pare si prezinte
Legea VT, data de Dumnezeu, intr-o lumina foarte negativa, ca fiind
nefolositoare chiar si inainte de venirea lui Hristos. De^i in VT Legea
apare de mai multe ori ca fiind incalcati decat respectata, §i cu toate
ca in principal profe|ii nu au ,,reusit" nimic prin {inerea Legii, ci-mai
degraba prin Duhul lui Dumnezeu care i-a imputemicit, Legea a
slujit scopului pentru care a fost data: A definit ce este bine si ce este
rau inaintea lui Dumnezeu, lasand omul sa aleaga binele sau rSul.
Ceea ce Legea nu a putut face a fost sa imputerniceasci pe cineva si
o implineasca. Odata cu venirea lui Hristos, legamantul mozaic a fost
abolit si a fost instaurata Legea lui Hristos, prin care ar trebui sd
tr^iasca cei credinciosi. Aceasta lege noua poate fi |inuia daca eel
163 Fung, op. ciU p- 252. Vezi de asemenea Lightfoot, p. 14, care pare sS-1
tnfluen^eze considerabil pe Fung la acest punct.
72Confllctul dlntre flrea pamanteasca ?i Duh, in Galatenl 5:16-26 (I)
credincios traieste sub calauzirea si puterea Duhului, ceea ce
inseamna ca timpul vechii Legi s-a sfarsit Dupa cum se exprima
Fee, dintr-un punct de vedere eshatologic, Legea sj firea apartin
,,vechii ere §i nicidecum celei noi ". Venirea lui Hristos si Duhul
(marturia fundamentala a existentei eshatologice) au inaugurat ,,noua
create" (6:15; cf. 2 Cor. 5:17) care a§teapta intrarea in stadiul deplin
(5:5). Acest eveniment, realizat in moartea si invierea lui Hristos si
trimiterea Duhului Sfant, arati c£ tot ceea ce a fost inainte de Hristos
are de-a face cu vechea era, inclusiv Legea si firea. in acest caz,
susjine Fee, Duhul se opune ambelor elemente sau dimensiuni ale
vietii.164
In consecinja, motivul lui Pavel de a prezenta Duhul In
antitez& cu Legea a fost de a accentua ineficienja Legii in trecut §i
non-existenta ei in prezent, spunand crestinilor galateni: ,,nu cautati
ajutor in ceva care nu este parte din via^a voastra, in razboiul dintre
fire §i Duh care are loc in voi, ci concentraJi-vS asupra ceea ce este
deja la lucra in voi si care va garanteaza victoria impotriva firii,
adica asupra Duhului." Ar putea cineva spune, precum Williams, c£
v. 18, ca si v. 16, ar trebui sa fie interpretat ca o declaratie mai
curand decat ca o dispozitie: ,,cei care sunt calauziti de Duhul nu sunt
sub Lege"? Pavel nu-i impiedica sa se bazeze pe Lege, ci confirma
pozitia lor in Hristos, indemnandu-i si se lase calauziti de Duhul.165
Chiar mai mult, noi socotim ca Pavel a evitat in mod deliberat sa
mentioneze conflictul fire-Duh in acest verset (un fapt care
creeaza confuzie in raport cu celelate versete) pentru a lasa loc
diverselor posibilit£|i in care Duhul il poate c&lauzi pe credincios: nu
numai impotriva dorintelor carnii (sau tinerea Legii) ci §i pentru
orice altceva. Duhul nu-1 ajuta pe credincios doar sa aiba implinire
164 Fee, op. city p. 438. Oricum, in acest caz Fee trebuie sa accepte ca firea
este inca parte din noua creatie care a§teapta rascumpSrarea, pe cand
Torah apar|ine in intregime trecutului.
165 Williams, op. tit., p. 149-150.
ft ■ '-■
73Confltctul dtntre flrea pamanteasca §1 Duh, in Galatenl 5:16-26 (I)
traind o viata morala inaintea lui Dumnezeu, ci este interesat in a-1
calauzi spre o relajie cu Dumnezeu-care va avea in final ca rezultat
sfmtirea credinciosului.
Concluzie
in urma analizei v. 16-18 va putea fi remarcat ca interesulprimordial al lui Pavel este de a le adresa crestinilor galateni
urmatoarele indemnuri: Mai total umblarea prin Duhul, care
inseamna trairea continue a unei vie|i potrivit standardului lui
Dumnezeu sub calauzirea Duhului, va avea automat ca rezultat o
via{a care nu va ceda tendinjelor pacatoase (definite aici ca fire/came
§i care fac inca parte din noua lor existent*). In al doilea rSnd, in v.
17-18, indemnul lui Pavel subliniazS suficien|a Duhului in viaja
credinciosului in contrast cu dorinjele firii sj limitanle Legii VT.
Acest lucru este adevarat din moment ce in v. 17 este relevat&
existenta unei lupte care are loc in individ, intre tendintele lui de a
pacatui si cerintele Duhului. Aceasta lupta nu trebuie inteleasa ca
avand loc intre doua forte egale care chinuiesc persoana implicata
sau ca avand rolul de a produce confiizie asa inc§t credinciosul si nu
mai stie ce trebuie sa facl Ar trebui mai degraba si fie vazut& ca o
realitate a existenjei eshatologice a credinciosului, care ajuta la
identificarea alegerilor morale pe care trebuie sa le facS. Oricum,
alegerea morala esentiala pe care trebuie sa o facS este de a lasa
Duhul sa cdlauzeasca ^i sa motiveze in asa fel incat eel cilauzit s& nu
faca ceea ce ar vrea, ci sa continue in umblarea cu Duhul. Astfel,
credinciosului i se cere sa participe sau sa raspunda lucrarii Duhului
pentru a nu lasa firea sa profite de libertatea credinciosului (cf. w. 13
§i 18). Cautarea solu^iilor de a domina firea in Legea mozaica, deci
intr-o direc^ie diferita de cea a Duhului, este lipsita de sens, caci
Legea nu numai ca nu are capacitatea de a-1 imputernici pe
credincios pentru o viata morala, dar ea nici nu apartine noului veac.
74Conflictul dintre firea p£manteascfi ?lDuh, In Galateni 5:16-26 (I)
Cu toate acestea, In versetele urmatoare (v. 19-23) apostolul
reia tema conflictului Duh-fire personillcand luc,arile celor doua forte
Intr-o serie de termeni antitetici. £1 da" cateva exemple prin care arata
tipul de dorinte prin care firea poate sa-1 frustreze pe credincios,
ardtand consecintele trairii unei astfel de vieti, nevoia de a umbla si
de a urma cdlauzirea Duhului si ilustrand directia in care c^lauzeste
Duhul: o viata cu Hristos care se manifesta cu totul diferit de cea
care este traita In firea pamanteasca.
(continuare, intr-un numar viitot)