CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND DEPRECIERILE CALITATIVE ALE PRODUSELOR DEPOZITATE

Modificările fiziologice ale produselor agricole şi horticole în timpul depozitării

Modificările biochimice ale produselor agricole şi horticole în timpul depozitării

Factorii care influenţează degradarea produselor agricole şi horticole depozitate

CONSIDERAŢII GENERALE LEGATE DE BOLILEŞI DĂUNĂTORII PRODUSELOR AGRO-HORTICOLE DEPOZITATE

 

 2.1. Particularităţile dereglărilor fiziologice

2.2. Caracterizarea bolilor infecţioase

2.3. Specificul atacului dăunătorilor

BOLILE ŞI DĂUNĂTORII CEREALELOR(grâu, secară, orez, orz, ovăz, porumb)

3.1. Dereglări fiziologice

3.2. Boli infecţioase.

 3.3. Dăunători

BOLILE ŞI DĂUNĂTORII LEGUMINOASELOR PENTRU BOABE

(fasole, mazăre, soia) 

4.1. Dereglări fiziologice

4.2. Boli infecţioase.

4.3. Dăunători

BOLILE ŞI DĂUNĂTORII FLORII SOARELUI

5.1. Boli infecţioase. Microorganisme patogene şi saprofite

 5.2. Dăunători

 

5.3. Măsuri de prevenire şi combatere

BOLILE ŞI DĂUNĂTORII SFECLEI PENTRU ZAHĂR ŞI FURAJ

6.1. Dereglări fiziologice

6.2. Boli infecţioase. Microorganisme patogene şi saprofite

 6.3. Măsuri de prevenire şi combatere

BOLILE ŞI DĂUNĂTORII CARTOFULUI  7.1. Dereglări fiziologice Desfăşurarea proceselor fiziologice pe parcursul intervalului de depozitare a

tuberculilor de cartof este afectată de o serie de factori interni şi externi care acţionează în afara limitelor optime. Aceşti factori determină apariţia unor dereglări fiziologice şi conduc, în timp, la deprecierea sau pierderea valorii comerciale a tuberculilor

7.2. Boli infecţioase. Microorganisme patogene şi saprofite Tuberculii de cartof constituie un mediu potrivit pentru dezvoltarea microorganismelor

patogene şi saprofite, datorită conţinutului bogat în amidon şi apă. La recoltare, tuberculii pot fi infectaţi cu bacterii sau ciuperci existente în sol care se manifestă când sunt condiţii favorabile, în timpul transportului sau în timpul perioadei de păstrare.

7.3. Dăunători 

Nematodul tulpinilor şi tuberculilor de cartof (Ditylenchus destructor Thorne), răspândit în Europa, America de Nord, Africa de Sud, iar în România este semnalat în toate zonele.

Melcul fără cochilie (Limax maximus), specie cu largă răspândire în Europa, precum şi în alte continente. În ţara noastră se întâlneşte frecvent în toate regiunile.

7.4. Măsuri de prevenire şi combatere

BOLILE ŞI DĂUNĂTORII LEGUMELOR BULBOASE (ceapă, usturoi, praz)

8.1. Dereglări fiziologice

8.2. Boli infecţioase. Microorganisme patogene şi saprofite

Figura 8.2.1 Putregaiul umed la ceapă

Figura 8.3.1. Nematodul bulbilor şi tulpinilor, Ditylenchus dipsaci, a-femelă, b-mascul, c,d - plante atacate (după Săvescu)

 

Figura 8.3.2. Acarianul bulbilor, Rhyzoglyphus echinopus (după Zacher). 

Figura 8.3.3. Musca narciselor, Lampetia equestris: a-adult, b-larvă, c-stigma posterioară (după Herfs)

Figura 8.3.4. Musca bulbilor, Eumerus strigatus: a-adult, b-larvă (după Herfs)

 

 Figura 8.3.5. Musca bulbilor, Eumerus tuberculatus, dăunare (după Derfs) 

 8.4. Măsuri de prevenire şi combatere

 BOLILE ŞI DĂUNĂTORII LEGUMELOR RĂDĂCINOASE (morcov, ţelină,

pătrunjel, păstârnac, ridiche neagră, sfeclă roşie)

 

Figura 9.1.1. Morcovi crăpaţi şi deformaţi

9.2. Boli infecţioase. Microorganisme patogene şi saprofite

9.3. Dăunători

9.4. Măsuri de prevenire şi combatere

BOLILE ŞI DĂUNĂTORII LEGUMELOR DIN GRUPA VERZEI (varză, conopidă, gulie)

10.1. Dereglări fiziologice  

10.2. Boli infecţioase. Microorganisme patogene şi saprofite

Figura 10.2.1. Pătarea neagră la conopidă

10.3. Măsuri de prevenire şi combatere

BOLILE ŞI DĂUNĂTORII LEGUMINOASELOR PENTRU PĂSTĂI (mazăre şi fasole de grădină)

 11.1. Dereglări fiziologice

11.2. Boli infecţioase. Microorganisme patogene şi saprofite

11.3. Măsuri de prevenire şi combatere 

11.3. Măsuri de prevenire şi combatere 

Denumirea măsurii Ce previne sau combate

- recoltarea produselor pe vreme uscatăagenţi patogenidereglări fiziologice

- neamestecarea loturilor puternic infectate de diverse boli cu loturile sănătoaseagenţi patogenidereglări fiziologice

- evitarea vătămării păstăilor în timpul recoltării şi manipulării loragenţi patogenidereglări fiziologice

BOLILE ŞI DĂUNĂTORII LEGUMELOR SOLANO-FRUCTOASE (tomate, ardei, vinete)

12.1. Dereglări fiziologice

Principalele solanacee cultivate pentru fructe (tomate, ardei şi vinete), fac parte din grupa legumelor uşor perisabile, ceea ce înseamnă că nu pot fi păstrate în stare proaspătă decât cel mult 10 zile de la recoltare, excepţie făcând ardeii care se pot păstra până la 20 de zile.

Fiind foarte suculente şi bogate în zaharuri şi substanţe nutritive, aceste legume se constituie în substraturi favorabile atât pentru dezvoltarea microorganismelor, cât şi pentru manifestarea unor tulburări fiziologice.

12.3. Dăunători 

Musculiţa de oţet (Drosophila melanogaster). Adultul are corpul de 2 mm lungime, de culoare galbenă, cu abdomenul negru şi cu câte o bandă gălbuie pe primele trei segmente. Aceste benzi sunt de culoare mai închisă la femelă (Fig. 12.3.1.).

Figura 12.3.1. Musculiţa de oţet, Drosophila melanogaster (după Weidner

12.4. Măsuri de prevenire şi combatere 

Denumirea măsurii Ce previne sau combate

- recoltarea fructelor la momentul optim în funcţie de soi, pentru evitarea supracoacerii. Fructele destinate extragerii seminţelor se recoltează la maturitatea fiziologică optimă

agenţi patogeni şi saprofiţidereglări fiziologice

BOLILE ŞI DĂUNĂTORII LEGUMELOR CUCURBITACEE (castravete, pepene verde şi galben, dovleac, dovlecel

Brunificarea castraveţilor

Pierderea turgescenţei castraveţilor

Arsurile de soare (sun scald)

Înmuierea şi putrezirea produselor

 13.2. Boli infecţioase.

Microorganisme patogene şi saprofite

13.3. Măsuri de prevenire şi combatere

BOLILE ŞI DĂUNĂTORII FRUCTELOR SEMINŢOASE ŞI SÂMBUROASE 

14.1. BOLILE ŞI DĂUNĂTORII FRUCTELOR SEMINŢOASE (mere, pere, gutui)

 

14.1.2. Boli infecţioase. Microorganisme patogene şi saprofite Microorganismele reprezintă una din principalele cauze care determină deprecierea

calitativă a fructelor; valoarea alimentară şi comercială a fructelor scade în mod evident sau poate fi total compromisă în urma atacului diverşilor agenţi patogeni, în special ciuperci, care-şi manifestă acţiunea destructivă abia în timpul depozitării.

 14.1.3. Dăunători Viermele merelor (Cydia pomonella L), răspândit pe toate continentele şi in toate

zonele.Adultul are anvergura aripilor de 15-20 mm, iar lungimea corpului de 10 mm.

Culoarea corpului şi a aripilor este cenuşie-brună. Pe aripile anterioare se găsesc mai multe benzi transversale înguste, de culoare cenuşie-închisă

a-adult, b-larvă, c, d - fructe atacate (după Manolache şi Boguleanu) 

Figura 14.1.3. Viermele merelor, Cydia pomonella,

 14.2. BOLILE ŞI DĂUNĂTORII FRUCTELOR SÂMBUROASE (prune,

cireşe, vişine, piersici, caise, nectarine)  14.2.1. Dereglări fiziologice

Plesnirea cireşelor se datorează alternanţei unei perioade de ploi abundente cu o perioadă de uscăciune, care îşi pune amprenta asupra fructelor care suferă fenomene de plesnire.

Ipostaze de cireşe afectate de această fiziopatie se întâlnesc inclusiv în spaţiile de depozitare, urmare firească a unei sortări necorespunzătoare a produselor.

Gomoza cireşului datorată unei proliferări a ţesuturilor, se materializează prin prezenţa unui material vâscos care se scurge şi se lipeşte de trunchi şi ramuri, şi care în anumite situaţii, se vizualizează

14.2.2. Boli infecţioase. Microorganisme patogene şi saprofite Fructele de sâmburoase sunt fructe uşor şi foarte perisabile, cu un conţinut ridicat

de apă, care prezintă o sensibilitate pronunţată atât la acţiunea factorilor de mediu din livadă cât şi după recoltare, la manipulare şi în consecinţă, cu durată scurtă de păstrare.

Dintre agenţii patogeni proveniţi din livezi, sâmburoasele sunt frecvent infectate de vărsatul prunului provocate de Plum pox virus. Simptomele provocate pe fructe constau în desene în formă de inelară sau de linii sinuoase, de culoare verde – deschis, uşor adâncite, în dreptul cărora creşterea ţesuturilor este încetinită. Pulpa fructelor este seacă, fără gust iar la prune pulpa este roşie. Fructele rămân mici, fără valoare comercială şi nu rezistă la păstrare.