Consiliere Psihologica 2_optimizarea Invatarii

Consiliere PsihologiConsiliere Psihologicăcă2. 2. Optimizarea învăţării şi

dezvoltării pentru consiliere

Ovidiu GAVRILOVICI

Sumar

• Cât de bine ştii să înveţi?• Obiective• Cum să ai experienţe semnificative de învăţare în

pregătirea pentru cariera de consilier• Cum să profiţi din activităţi practice• Cum să beneficiezi la maximum de supervizare• Recapitulare• Exerciţii

Sumar



Cât de bine ştii să înveţi?

• Cum te-ai descrie pe tine ca persoană care învaţă? Ai dori să îţi schimbi stilul de învăţare? În ce sens?

• Ce ai putea să faci să ai experienţe de învăţare semnificative? Cum ai putea să câştigi cât mai mult de la cursurile la care participi?

• Ce ai putea să faci să obţii cât mai mult de la experienţele practice?

• Cum ai putea profita de pe urma supervizării? Ce poţi face în absenţa unei supervizări de calitate?

• Ce poţi câştiga de la o experienţă practică pe care nu o doreşti prea mult?

Sumar



OBIECTIVE

• Înţelegerea importanţei atitudinii pro-active în învăţare– La universitate– În situaţii practice– În viitoarele situaţii de lucru sub supervizare

Sumar



CREAREA EXPERIENŢELOR SEMNFIFICATIVE

• Nevoia de a te adapta la sistemul de educaţie în care eşti inclus

• Evaluarea este un proces permanent – ea va continua în practica de mai târziu, de către supervizor, şef, şi mai ales, de către clienţi

• Există destule dimensiuni constante între experienţele academice şi cele profesionale de mai târziu– Deprinderile de muncă– Punctualitatea– Competitivitatea


• Investiţia pe care o faci în educaţie se evaluează printr-o ecuaţie cost-beneficiu

• În ce priveşte costurile, nu e numai nevoia de bani pentru a trece prin experienţa academică cu bine, ci şi de propria investiţie de timp şi energie

• Dacă nu eşti mulţumit de ceea ce primeşti în procesul educaţional, întrebă-te ce faci pentru a face acest proces mai util

• Vei obţine mai mult, cu cât te implici mai mult• Cât de mult doreşti să te implici pentru a schimba lucrurile

care nu îţi plac?

• Decizia îţi aparţine: tu faci diferenţa!


• Cum să devii proactiv în ce priveşte educaţia ta• 1. Pregăteşte-te. Scrie comentarii pe marginea a ceea

ce citeşti sau a cursurilor luate. Reflectează asupra tematicilor prezentate. Fii pregătit să revii la facultate cu propria părere relativ la ceea ce ai parcurs.

• 2. Rezolvă anxietăţile. Este mai important cum manageriezi temerile decât să încerci să le elimini! Îţi trebuie curaj pentru a putea privi cu onestitate în oglindă şi a recunoaşte, a lucra cu propriile temeri.

• 3. Asumă-ţi riscuri! Dacă te hotărăşti să devii (mai) activ, atunci trebuie să fii pregătit să înfrunţi schimbări, să ai de confruntat valori, idei, sarcini


• Cum să devii proactiv în ce priveşte educaţia (cont.)• 4. Lucrează la stabilirea unor relaţii de încredere.

Dacă doreşti să te implici în propria formare profesională, trebuie să ai puterea de a construi relaţii de încredere (cu cadrul didactic, cu colegii)

• 5. Auto-dezvăluirea. Prin relevarea a ceva din tine celorlalţi ajungi să te poţi cunoaşte mai bine. Astfel permiţi şi altora să te cunoască mai bine. Poţi fi mai deschis, menţinând însă nivelul de confidenţialitate care îţi convine, luând decizii clare cu privire la ce vei spune şi ce nu.

• 6. Ascultă. Ascultă-i pe ceilalţi fără să te preocupe ce vei răspunde. Ascultă atent ce se spune, fără să faci judecăţi de valoare. Nu te grăbi să replici.


• Cum să devii proactiv în ce priveşte educaţia (cont.)• 7. Exersează înafara sălii de curs/seminar. Încearcă să

găseşti căi de a aplica în practică ceea ce înveţi. Experimentează “contracte” cu tine însuţi care să descrie cum vei aplica în practică comportamente noi şi urmăreşte-te cum progresezi.


• Integrarea cunoştinţelor, abilităţilor şi a cunoaşterii de sine

• Cunoştinţele nu sunt destul• Cunoştinţele şi abilităţile nu ajung• Este nevoie şi de înţelegerea profundă a sinelui şi a

relaţiei terapeutice pentru a avea premisele unui bun consilier

• Relaţia de ajutor, de asistare, este mai mult decât o tehnică, este şi o artă prin aceea că este exprimarea a ceea ce eşti, ca persoană


• Din experienţa practicienilor:– Abilităţile esenţiale:

• abilităţi de consiliere, • de supervizare, • de comunicare, • de interacţiune cu diferite niveluri de management, • de a scrie un proiect de intervenţie, • abilităţi de creare şi menţinere a reţelelor

– Sunt utile angajarea în grupuri de auto-explorare, de dezvoltare personală


• Din experienţa organizaţiilor de servicii sociale – ce se cere de la studenţi:– Abilitatea de a lucra cu o varietate de clienţi– Abilităţi organizaţionale şi sociale, profesionalism– Înţelegerea aspectelor etice, în special a

confidenţialităţii– Abilităţi de lucru cu oamenii (de toate vârstele!)– Capacitatea de a face referiri – Abilitatea de a fi proactiv, nu reactiv


Din experienţa organizaţiilor de servicii sociale – ce se aşteaptă de la angajaţi:

• Capacitatea de lucru independent cuplată cu raportări responsabile ale planurilor de tratament, ale incidentelor şi ale progresului

• Capacitatea de a identifica şi menţine limite/graniţe personale şi profesionale

• Capacitatea de a organiza un program de la A la Z• Creativitate, adaptabilitate, deschidere pentru a deservi

persoane, grupuri sau comunitatea• Punctualitate, seriozitate, interes pentru misiunea şi

valorile organizaţiei• Motivaţie internă


Din experienţa organizaţiilor de servicii sociale – ce se aşteaptă de la angajaţi (cont.):

• Capabili să facă un bun management al timpului şi al resurselor

• Abilităţi de organizare• Capacitatea de a lucra cu grupuri cu nevoi speciale

(vârstnici, persoane cu dizabilităţi, etc.)• Capabil de a avea relaţii semnificative cu persoane

dezavantajate socio-economic• Înţelegerea mecanismelor şi funcţionării organizaţiei

(publice, non-guvernamentale, etc.)• Bun rezolvitor de probleme, inovator


Din experienţa organizaţiilor de servicii sociale – ce se aşteaptă de la angajaţi (cont.):

• Capabil de lucru în echipă• Abilităţi de rezolvare a situaţiilor conflictuale • Abilităţi de intervenţie în criză• Abilităţi de scriere, comunicare, lucru cu computerul• Înţelegerea aspectelor legislative relevante


Din experienţa organizaţiilor de servicii sociale – ce se aşteaptă de la viitor:

• Mai mult lucru inter-organizaţional, în echipe multi-disciplinare

• Programe de prevenire mai extinse• Deservirea mai extinsă a persoanelor de vârsta a treia• Intervenţii pe termen scurt• Deservire proactivă în comunitate• Adaptarea serviciilor pentru persoane cu probleme

complexe, multiple• Lucru în sistem contractat cu organizaţii ale administraţiei

locale, casa de asigurări, etc.• Intervenţii holistice nu numai la nivelul unei persoane ci şi la

întreaga familie


Fii la curent• Încearcă să înţelegi unde poţi găsi informaţii utile pentru

perioada de după absolvire• Cum poţi continua să înveţi după terminarea studiilor?• De unde poţi obţine informaţii, resurse, ocazii de

învăţare?• Caută surse ale celor mai recente noutăţi profesionale

pentru a te ţine la curent cu ceea ce este dovedit a fi eficient

• Caută să te implici în programe de formare continuă• Fii activ în organizaţii profesionale• Citeşte! Nu numai literatură profesională ci şi beletristică


Fii la curent (cont.)• Păstrează legătura cu colegi de generaţie, cu colegi în ale

profesiunii• Creează şi participă la dezvoltarea şi menţinerea reţelelor

profesionale

Sumar



Cum să profiţi din activităţi practiceCum să profiţi din activităţi practice

• prin voluntariat• prin angajarea la organizaţii de servicii sociale • prin participarea la stagii practice începând cu programe

de master


Obiectivele situaţiilor formative de practică sunt:Obiectivele situaţiilor formative de practică sunt:– Dobândirea cunoştinţelor specifice – abordări şi

metode, tehnici– Ocazii de auto-cunoaştere, auto-testare, în situaţii

reale, pentru obţinerea sentimentului unei identităţi profesionale

– Înţelegerea mai exactă a realităţii complexe socio-culturale a persoanelor, grupurilor, comunităţii

– Creşterea conştientizării rolurilor profesionale în organizaţie, înţelegerea rolului organizaţiei în comunitate


Ghid pentru alegerea celui mai potrivit loc de practicăGhid pentru alegerea celui mai potrivit loc de practică• Care sunt scopurile şi obiectivele organizaţiei? Ce servicii

oferă?• Cunoşti pe cineva care a mai lucrat practic în asemenea

organizaţii?• Ce ocazii sau posibilităţi de practică există în organizaţie?• Care ar putea fi responsabilităţile mele?• Ce abilităţi sau cerinţe speciale sunt necesare?• Cui ar trebui să raportez? De cine depind? Cum pot să

comunic cu acea persoană?• Există ocazii de formare sau specializare organizate? Ce

fel de formare ar fi utilă înainte de a începe practica acolo?


Ghid pentru alegerea celui mai potrivit loc de practică (cont.)

• Există echipament audio-video? Există resurse de formare?

• Practica cere şi efectuarea de deplasări? Se pot deconta asemenea cheltuieli, sau altele asemenea?

• Există riscuri de malpraxis?

• EXERCITIU: descrie un loc de practica EXERCITIU: descrie un loc de practica recent folosind GHIDUL. Comenteazrecent folosind GHIDUL. Comentează ă despre relevanţa acelui loc de practică, despre relevanţa acelui loc de practică, la final. la final.


• Uneori studenţii caută locuri de practică convenabile, “călduţe”, care să nu le necesite eforturi deosebite

• Ce este recomandabil? Căutarea mai degrabă a acelor organizaţii care asigură o supervizare de calitate şi care permit trăirea unei varietăţi largi de experienţe profesionale

• Încearcă să faci cât mai multe, mai diverse lucruri pe parcursul practicii

• Dacă ai mai lucrat sau ai mai făcut voluntariat în arii similare, încearcă să variezi expunerea la noi situaţii profesionale

• Drumul cel mai uşor înainte nu este şi cel care aduce cele mai multe satisfacţii, pe termen lung


• Încearcă să te angajezi să devii cât mai profesionist cu putinţă, să faci să câştigi cât mai mult din experienţa practică

• Înainte de a selecta un loc de practică explorează cât mai mult, vizitează organizaţii diverse şi discută cu practicieni sau alţi studenţi

• Exersează situaţii reale de angajare – colectează anunţuri de joburi şi pregăteşte-te pentru interviuri; înscrie-te la interviuri şi învaţă din acestea


• Nu uita că experienţa practică poate să fie obositoare, să te afecteze fizic, mental şi spiritual

• E posibil să descoperi că anumite experienţe anterioare te fac sensibil la anumite aspecte ale muncii propriu-zise

• Fii raţional şi recunoaşte limitele pregătirii de până acum; întotdeauna mai este ceva de învăţat! Caută echilibrul dintre prea multa încredere în forţele tale şi îndoiala de sine.

• Încearcă să interacţionezi cu o gamă cât mai largă de clienţi; învaţă cum să adaptezi stilul de comunicare la caracteristicile socio-culturale ale fiecăruia


• Dacă ai experienţe neplăcute, aspecte care nu îţi convin, pe parcursul practicii, nu uita că ai ocazia să înveţi lucruri noi – inclusiv ceea ce NU merge aşa cum ai dori, într-o organizaţie: încearcă să vezi ce şi de ce nu funcţionează cum ai dori

• Învaţă “harta resurselor” din profesiune, din comunitate; fă-ţi cunoştinţe, extinde-ţi reţeaua de contacte

• Scrie un jurnal profesional – observaţii, gânduri, reflecţii, comentarii, reacţii la ceea ce ţi se întâmplă în timpul practicii – aceasta ajută şi la dezvoltarea personală şi la a urmări în timp ce se întâmplă în relaţia cu clienţii

• Încearcă să vezi aplicabilitatea unor lucruri studiate teoretic la facultate


• Fii pregătit să-ţi ajustezi aşteptările iniţiale; mai mult ca sigur nu vei avea ocazia să lucrezi direct în intervenţii cu clienţi; vei fi, probabil, observator, la început

• Caută să dezvolţi relaţii constructive cu alţi studenţi la practică, cu membrii organizaţiei; dacă ai abilităţi deosebite (de exemplu, artistice) caută să le găseşti aplicabilitate cumva, în organizaţie

• Adoptă o atitudine de profesionist chiar dacă “eşti numai la practică”; adoptă comportamentul pe care ţi-l doreşti atunci când vei fi angajat

• Învaţă la maximum despre structura, funcţiile, politica organizaţiei


• Cum poţi ajuta pe cineva care este diferit decât tine– “Înţeleg cum te simţi”– “Cum poţi înţelege cum mă simt? Tu poţi merge, eu nu!”

• “Ai dreptate, nu pot să înţeleg pe deplin situaţia ta. Îmi pot doar imagina frustrarea şi durerea de a rămâne paralizat atât de tânăr, în urma unui accident. Dar nu am fost niciodată în situaţia ta, aşa că nu ştiu cum gândeşti şi ce simţi. Sper că mă vei ajuta să înţeleg cum îţi este şi sper să pot să te ajut să treci mai uşor prin experienţa asta dificilă.”


• Nu este necesar să trecem şi noi prin aceleaşi experienţe precum clienţii noştri

• Deşi nu am trăit aceleaşi evenimente, stări sau situaţii, am putea să ne identificăm cu emoţiile trăite de client

• Este mai important să putem înţelege lumea clientului decât să fi avut aceleaşi experienţe anterioare

• Ceea ce este esenţial este să înţelegem că unii dintre clienţii noştri vor vedea lumea din altă perspectivă decât o vedem noi


Pune-ţi la îndoială ...”îndoiala de sine”• Începătorii, cei care ajung în situaţii practice pentru prima

dată, sunt temători, nesiguri, neîncrezători în propriile forţe, fără să îşi acorde credit pentru ceea ce ştiu şi ceea ce pot să facă

• Întreabă-te cum te simţi în raport cu ceea ce ştii şi cu ceea ce nu ştii

Cum să profiţi din activităţi practice. Cum să profiţi din activităţi practice. Pune-ţi la îndoială ...”îndoiala de sine”Pune-ţi la îndoială ...”îndoiala de sine”

• “cine eşti tu să mă poţi ajuta? Eşti mult prea tânăr ca să ai experienţa necesară!”

• A) Are dreptate. Suntem de vârste foarte diferite. Mă întreb dacă aş putea să înţeleg situaţia lui...

Cum să profiţi din activităţi practice. Pune-ţi la îndoială ...”îndoiala de sine”


• B) Atitudinea lui mă enervează la culme. Nu îmi dă nici o şansă şi mă atacă înainte de a fi avut posibilitatea de a-l cunoaşte.



• C) E drept, nu mă simt prea confortabil fiind confruntat aşa, dar nu vreau să dau înapoi. Simt că aş dori să îl fac să înţeleagă faptul că în pofida diferenţei de vârstă am putea avea multe asemănări în maniera în care facem faţă problemelor. Mi-ar plăcea să am ocazia măcar să explorăm posibilitatea de a forma o relaţie



• D) Are dreptate. Cum aş putea să mă gândesc că am ceva să-i ofer? Cred că ar trebui să îmi schimb profilul activităţii.


• A fi consilier nu înseamnă că ne putem permite să avem ego-uri fragile

• A ajuta nu înseamnă a demonstra că avem dreptate• Esenţa rămâne accentul care rămâne asupra celui mai

bun interes al clientului, posibilitatea de a răspunde provocărilor direct şi onest.

• Dacă vei considera că ai fi putut face altceva, mai eficient sau mai sensibil, ajută dacă o recunoşti, pur şi simplu.

• Dacă ai dubii, apelează la supervizare!• Este mare lucru să ai curajul să recunoşti şi să faci faţă

sentimentelor de incompetenţă decât să le eviţi sau să le negi

Sumar



Cum să beneficiezi la maximum de supervizare

• În primul rând, aşteptări realiste!• Fii deschis, gata de a învăţa din relaţia de supervizare• Fii pregătit să ai curajul de a recunoaşte şi de a admite

imperfecţiunile; evită blocajul creat de teama de a nu face erori

• Foloseşte-te de avantajul de a fi începător: nimeni nu se aşteaptă să fii perfect!

• Fii activ, fii acut conştient de tine însuţi, fii critic faţă de ceea ce vrei să spui sau să faci

• Orice se întâmplă, există şansa de a învăţa ceva din asta


• În urma unei sesiuni de supervizare de grup nereuşite există întotdeauna de explorat factorii care au condus la acel rezultat

• fii capabil să recunoşti că nu ştii• Dacă un client te acuză că nu ştii soluţia la o problemă

poţi răspunde “e adevărat, nu sunt sigur ce să-ţi spun sau cum să te ajut în situaţia asta. Văd că că eşti anxios şi că ai dori să te pot ajuta să ieşi din situaţia asta. Aş dori să mă consult cu supervizorul meu şi să ne reîntâlnim peste două zile”

• Astfel, recunoşti deschis limitele tale dar păstrezi deschisă portiţa pentru a putea ajuta clientul pe viitor


• Este indicat să îţi exprimi reacţiile vis-a-vis de experienţele terapeutice, de relaţie de supervizare individuală sau de grup

• E preferabil să transferi monologul interior în mesaj explicit – de aici vine sursa dezvoltării profesionale

• Asta nu înseamnă că trebuie să exprimi TOT ceea ce simţi şi orice reacţie

• Este bine să poţi aminti la supervizare de ambele dinamici – cea din relaţia de ajutor, şi cea a propriei formări

• Nu uita că asumarea prin mimetism a unui model – supervizorul sau un alt coleg cu experienţă – nu este calea spre găsirea terapeutului din tine!


• În esenţă:• Să cunoşti scopul general al supervizării• Recunoaşte că diferiţi supervizori au căi diferite de a

superviza• Acceptă existenţa unui anumit nivel al anxietăţii pe

parcursul experienţei de supervizare• Clarifică toate aspectele legate de contractul de

supervizare cu supervizorul, de la bun început• Încearcă să fii onest şi deschis• Dacă nu îţi poţi alege supervizorul, încearcă să obţii cât de

mult posibil de la supervizorul disponibil• Clarifică ce vrei de la supervizare şi cere supervizorului să

te ajute; pregăteşte-te înainte de ajunge acolo


• Fii asertiv!• Nu aştepta să ţi se spună ce ai de făcut• Gândeşte-te din timp la ce vrei să înveţi şi ce abilităţi ai

dori să dobândeşti• În situaţia realizării unui contract de supervizare

(numărul de ore, aşteptările vis-a-vis de practicant şi cele vis-a-vis de supervizor) discută înainte de a-l semna care este viziunea ta cu privire la învăţarea din situaţia respectivă

• Chiar dacă nu sunt posibilităţi să obţii tot ce vrei, este bine să fi încercat a fi ascultat, înţeles, şi poate, să obţii unele din lucrurile pe care doreşti să le realizezi sub supervizare


• Fii asertiv! (cont.)• A fi asertiv nu înseamnă a fi agresiv, nici pasiv-agresiv

(rezistenţa prin pasivitate)• Nu uita că supervizorii sunt şi ei oameni – uneori

supervizarea este o sarcină în plus, venită ca o obligaţie pentru aceştia

• Dacă supervizorii nu răspund la cererile tale de sprijin întreabă-te în primul rând cât de clar, de specific şi de insistent eşti, în a obţine sprijin.

• Este foarte important să se realizeze un mecanism regulat al comunicării supervizor-supervizat

• Regulile jocului sunt clare (fişe de consimţământ scrise, etc.)


• Imaginează-ţi că eşti sub supervizare. Ţi se atribuie un caz compus dintr-o familie – mamă, tată şi doi băieţi sub 12 ani.

• Supervizorul îţi spune că părinţii sunt interesaţi să înveţe cum să-şi disciplineze copii care au probleme de comportament. Părerea supervizorului este însă că cea mai importantă problemă este conflictul dintre soţie şi soţ.

• Tu ai fost expus la prea puţine experienţe de rezolvare a conflictelor dintre soţi până acum, simţi că nu ai suficiente competenţe pentru a face faţă situaţiei prin consiliere familială.

• La ce te gândeşti în acest moment?


• A) Ce mă fac acum? Mă simt cu totul depăşit, dar n-aş vrea să par atât de neputincios, aşa ca mai degrabă accept să mă întâlnesc cu familia.

• B) Nu mă simt pregătit să consiliez o familie. Nu am avut nici un curs de psihologia familiei sau de consiliere familială. Dar dacă nu voi fi de acord să mă întâlnesc cu ei s-ar putea să se supere supervizorul şi să îşi schimbe impresia despre mine. Oare ce să fac?

• C) Gândul că trebuie să dau piept cu familia mă îngrozeşte. Nu ştiu de unde să încep. Aş dori să fiu observator mai întâi, să-l văd pe supervizor cum procedează şi să particip ca şi co-terapeut. Oare îndrăznesc să îi propun asta?


• Caracteristicile unor buni supervizori• Sunt consilieri eficienţi• Sunt optimişti, sensibili, cu simţul umorului, confortabili

cu rolul lor de supervizor, doritori să te ajute să te dezvolţi

• Cunosc aspectele etice, legale, normativ-profesionale• Informează supervizaţii despre obiectivele, orientarea

teoretică, principiile consilierii, formării, supervizării• Empatici, respectă deschiderea, obiectivitatea şi auto-

dezvăluirea• Clarifică obiectivele şi procedurile relaţiei de supervizare• Sunt disponibili în mod regulat în sesiuni de supervizare• Oferă feedback – sistematic, precis, la timp


• Caracteristicile unor buni supervizori– Accesibili– Afabili– Disponibili– Capabili

• Poţi învăţa multe de la stiluri diferite de supervizare• Încearcă să descoperi propriul stil de lucru din

interacţiunea cu stiluri diferite de supervizare• Adesea, decât să încerci să schimbi un supervizor, este

mai util să încerci să comunici cu el


• Stilul de supervizare se reflectă în maniera în care explorăm următoarele întrebări cu supervizaţii:

• Ce doreşti să spui clienţilor?• Ce abordare vrei să foloseşti cu aceşti clienţi?• Cum reacţionezi la aceşti clienţi?• Cum îi afectează pe aceştia comportamentul tău?• Care clienţi îţi stârnesc rezistenţele?• Cum se manifestă valorile tale prin modul în care

interacţionezi cu clienţii?• În ce măsură relaţia de supervizare imită relaţia ta cu

clienţii?• Cât de liber te simţi în a descrie în sesiunile de

supervizare din dificultăţile pe care le ai cu clienţii?


• Rezolvarea problemelor supervizării• Orice ai face pentru a rezolva problemele întâmpinate în

cadrul supervizării nu uita că ai şansa să transferi din anxietatea resimţită în energie pozitivă, de a învăţa din situaţii

• Nu uita că procesul supervizării nu este lipsit de conflicte de rol, de un anumit nivel al anxietăţii

• Foloseşte-ţi nemulţumirea în mod constructiv, nu te lăsa paralizat de aceasta!


• Supervizarea =/= terapie• Rolurile multiple jucate de supervizori pot să creeze

situaţii care se apropie de cele terapeutice, dar totuşi, deşi se aseamănă, există deosebiri între supervizare şi terapie

• Odată identificate probleme personale ale supervizatului, acestea îi revin ca responsabilitate; supervizorii nu substituie relaţiei de supervizare, una de psihoterapie

• Pe de altă parte, procesul de supervizare poate să fie şi terapeutic şi ocazie de dezvoltare personală


• Supervizarea =/= terapie (cont.)• Supervizarea promovează creşterea conştientizării de

sine, mai ales în înţelegerea acelor caracteristici negative care pot dăuna clienţilor, relaţiei terapeutice

• În cadrul supervizării se pot identifica rezistenţe, fenomene de contra-transfer, atitudini, emoţii, comportamente care pot interfera cu maniere eficiente de a relaţiona cu clienţii

• Dacă este nevoie, supervizatul poate beneficia de terapie personală, înafara supervizării – unde terapeutul NU este acelaşi cu supervizorul!

CONCLUZIICONCLUZII• Asumă-ţi răspunderea pentru educaţia şi formarea ta• Absolvirea facultăţii nu înseamnă oprirea învăţării• Experienţele practice sunt esenţiale pentru

profesionalizare; poartă-te la practică/voluntariat ca şi cum ai fi angajat cu adevărat

• Învaţă cum să ceri de la supervizor ceea ce ai nevoie• Există mai multe stiluri de supervizare – nici unul nu este

perfect, dar de la fiecare se poate învăţa ceva, fără însă a-i copia

• Ca să poţi beneficia la maximum din supervizare, caută să afli ce vrei şi fii activ pentru a obţine!

• Deşi seamănă uneori cu terapia, supervizarea are alte roluri; poţi fi în terapie cu alt terapeut în timp ce eşti sub supervizare

EXERCIŢIU

• Fă o listă cu 5-10 întrebări pe care ai dori să le pui Fă o listă cu 5-10 întrebări pe care ai dori să le pui supervizorului tău. Ce anume ai dori să câştigi în supervizorului tău. Ce anume ai dori să câştigi în urma procesului de supervizare?urma procesului de supervizare?

Documents

Consiliere Psihologica 2_optimizarea Invatarii