Constantin Noica - Despre Ce Nu Se Vede

Embed Size (px)

Citation preview

  • 8/18/2019 Constantin Noica - Despre Ce Nu Se Vede

    1/1

    Constantin Noica

    Despre ce nu se vede

    …Sf ântul Antonie cel Mare... ”(...) semnele ” , spune el, ”după care se cunoaște un suflet rațional și virtuos, sânt : privirea, mersul, glasul, râsul, ocupațiile și întâlnirile cu oamenii”. Așa trebuie să fie. Dar noi mai simțim că sufleuna cu trupul așa cum este una călărețul cu calul. Iar Dumneavoastră s-ar putea să nu redați decât calul, nu și călărețul Căci există un galop al calului, cu călăreț cu tot, dar pe deasupra sa, este galopul călărețului către ținta lui nevăz primul îl puteți reda, și mi se pare că de aici a și început cinematografia, de la încercarea de-a reda galopul calului. Dar pe cel de- al doilea, galopul călărețului, nu-l redați.

    Ce- i adevărat în lume, nu se vede. Mai degrabă puteți reda în imagini paradisul decât aspirația către parvreme ce ați pus atât de bine în joc ochiul exterior, trăgând în jos pleoapele ochiului interior. Cine vrea să fie omadevărat, trebuie să încerce a deveni din viață o umbră. Dumneavoastră nu aveți ce face cu umbrele.

    Împreună cu toată lumea de astăzi, lucrați asupracontextului, nu a textului . Nici nu ne dăm seama cât de multîntârzie lumea modernă asupra contextului. Vrem să creăm pentru toți condițiile potrivite spre a . Vrem să pregătim

    apariția anu știm bine ce . Antrenăm perfect cai pentru galopuri spre ținte nedeslușite. Iar mijloacele și banul, mai banul, într -o bună parte a lumii și în atâtea inimi reprezintă contextul prin excelență. Până și strădania aceasta lespre pace și echilibru în lume se înscrie grandios pe linia contextului. Dar care ne e textul? Iar contextul se vede,în timp ce textul nu se vede. Când îl ai, sau măcar atunci când îți faci iluzia că ai un text, contextul vine de la sine, creștesingur din text sau îți este ca și indiferent.

    Mă găsiți în mansarda aceasta fericit, sau sub o iluzorie fericire, oarecum nepăsător față de context, care îndefinitiv poate fi și al altora, al prietenilor ce vor să rețină ceva pe un ecran interior. Unui pictor tânăr rătăcit pe aici i-amcerut să picteze niște bizoni pe pereții sălii mansardate ce duce la odaie și care seamănă cu Grota de la Altamiravreo doi ani, dacă mai trăiesc, voi cere altui prieten tânăr să-mi picteze fresce bizantine . Dacă vin două fete să afle cevadespre textul unei existențe, le voi pune să planteze un răsad cu flori, cum vor vroi ele, în fața casei. Nu mă aflu în casamea. Dar sunt ca și în casa mea, care e și a altora. Ce bucurie – nu am posesiunea . Una din întâmplările vieții e să ai

    proprietate fără posesiune.În momentul de față trebuie să scriu o istorie a filosofiei în optzeci de pagini, pentru o enciclopedie. Am

    întotdeauna să ajung într -un asemenea ceas, dar voi scrie o istorie a filosofiei fără filosofi. Filosofii sunt plicticoșirecunosc, d ar filosofia e peste tot în rest. Și o istoriea filosofiei ca istorie a spiritului european , cu înțelesurifilosoficeadânci, dar implicite, în opere literare, în creații artistice, în științe, în rânduielile și smintelile societății istorice, așa cevaar putea fi grăitor și tocmai pe liniaadevărurilor care nu se văd .

    Problema ultimă a filosofiei este ființa , încercarea de a intra în ființă, fiind activă mai peste tot. Știți de ce credasta? Pentru că, așa cum spunea un medieval, ființa nu este până la urmă, cea desăvârșită, este numaiiubirea ei. Oriundeeste iubire, de la dragostea între oameni și dragostea către copii, până la dragostea către un gând și către un sentot este și ființă. Când iubești, nu te întrebice este pe lume. Dar iubirea este pentru un text , nu pentru un context . Iartextele nu se văd. Sînt ale celor ce au devenit din viațăumbre .

    Cred că nu încape ordine în lume, în suflete, și chiar în cunoaștere, decât atunci când ne găsim fiecaretextul ,devenind și văzând în jurul nostrubune umbre . De a ltfel, ce sîntem, ce e în viață, decât mijlocitori între umbrele carmai sînt și cele care nu sînt încă.

    Altundeva, decât în lumea care poate fi prinsă de pelicule, se desfășoară petrecerea lumii .

    Cineva care a vrut să petreacă în lumea aceasta și nu doar să treacă , vă urează petrecere bună.