CONSTITUŢIA ROMÂNIEI

ARTICOLUL 12

Simboluri naţionale

(1) Drapelul României este tricolor; culorile sunt aşezate vertical, în ordinea urmãtoare, începând de la lance: albastru, galben, roşu.

(2) Ziua naţionalã a României este 1 Decembrie.

(3) Imnul naţional al României este “Deşteaptã-te, române!”.

(4) Stema ţãrii şi sigiliul statului sunt stabilite prin legi organice.

LEGE nr.75 din 16 iulie 1994privind arborarea drapelului României, intonarea imnului naţional şi folosirea sigiliilor cu stema României de către autorităţile şi instituţiile publice

CAPITOLUL 2 - Intonarea imnului naţional al României

Art. 9. - Imnul naţional al României este "Deşteaptă-te române", redat în anexa nr. 2.

În interpretare vocală prescurtată, imnul naţional al României se intonează potrivit textului şi partiturii prevăzute în anexa nr. 3.

În interpretarea fanfarelor sau a altor formaţii instrumentale, muzica imnului naţional se intonează o singură dată.

Art. 10. - Imnul naţional al României se intonează:

a) la festivităţile şi ceremoniile oficiale naţionale, precum şi la ceremoniile oficiale cu caracter internaţional;

b) la deschiderea şi închiderea emisiunilor staţiilor "Radio România" şi "Televiziunea Română", în interpretare vocală;

c) cu prilejul vizitelor întreprinse în România de şefi de stat şi de guvern;

d) în cadrul ceremoniilor militare, conform regulamentelor militare;

e) pe stadioane şi alte baze sportive, cu ocazia desfăşurării competiţiilor sportive oficiale internaţionale în care este reprezentată România;

f) la deschiderea fiecărei sesiuni a Camerelor Parlamentului;

g) la începutul programului zilnic în şcolile primare şi gimnaziale.

Art. 11. - Imnul naţional al României poate fi intonat şi la alte manifestări organizate în unităţi de învăţământ sau alte instituţii de cultură.

Art. 12. - La începutul manualelor şcolare: abecedare, manuale de citire pentru ciclul primar, manuale de limba şi literatura română, manuale de istorie şi manuale de limba maternă pentru minorităţi se tipăreşte textul imnului naţional al României prevăzut în anexa nr. 3.

Art. 13. - Imnul naţional al României se intonează vocal şi se publică oficial numai în limba română.

Art. 14. - Imnul naţional al altor state se intonează cu prilejul vizitelor, festivităţilor şi ceremoniilor oficiale cu caracter internaţional, împreună cu imnul naţional al României, înaintea acestuia.

Titlul „Deşteaptă-te, române!” este în acelaşi timp social şi naţional; social, deoarece impune o permanentă stare de a asigura tranziţia către o lume nouă; naţional, deoarece alătură această deşteptare tradiţiei istorice. Imnul conţine acest sublim „acum ori niciodată”, prezent şi în alte imnuri naţionale, de la „paion”-ul cu care grecii au luptat la Marathon şi Salamina până la „Marseilleza” Revoluţiei franceze.

Imnul de stat al României este alcătuit din unsprezece strofe. La ocazii festive se interpretează strofele 1, 2, 4 şi 11.

Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,În care te-adânciră barbarii de tiraniAcum ori niciodată croieşte-ţi altă soartă,La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani.

Acum ori niciodată să dăm dovezi la lumeCă-n aste mâni mai curge un sânge de roman,Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un numeTriumfător în lupte, un nume de Traian.

Înalţă-ţi lata frunte şi cată-n giur de tine,Cum stau ca brazi în munte voinicii sute de mii;Un glas ei mai aşteaptă şi sar ca lupi în stâne,Bătrâni, bărbaţi, juni, tineri, din munţi şi din câmpii.

Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefann,Corvine

Româna naţiune, ai voştri strănepoţi,Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine,"Viaţă-n libertate ori moarte" strigă toţi.

Pre voi vă nimiciră a pizmei răutateŞi oarba neunire la Milcov şi CarpaţiDar noi, pătrunşi la suflet de sfânta libertate,Jurăm că vom da mâna, să fim pururea fraţi.

O mamă văduvită de la Mihai cel MarePretinde de la fii-şi azi mână d-ajutori,Şi blastămă cu lacrămi în ochi pe orişicare,În astfel de pericul s-ar face vânzători.

De fulgere să piară, de trăsnet şi pucioasă,Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,Când patria sau mama, cu inima duioasă,Va cere ca să trecem prin sabie şi foc.

N-ajunge iataganul barbarei semilune,A cărui plăgi fatale şi azi le mai simţim;Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim.

N-ajunge despotismul cu-ntreaga lui orbie,Al cărui jug de seculi ca vitele-l purtăm;Acum se-ncearcă cruzii, cu oarba lor trufie,Să ne răpească limba, dar morţi numai o dăm.

Români din patru unghiuri, acum ori niciodatăUniţi-vă în cuget, uniţi-vă-n simţiri.Strigaţi în lumea largă că Dunărea-i furatăPrin intrigă şi silă, viclene uneltiri.

Preoţi, cu crucea-n frunte căci oastea e creştină,Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt.Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost'pământ.

IMNUL NAŢIONAL

(LEGE nr.75 din 16 iulie 1994, anexa 3)

Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,În care te-adânciră barbarii de tirani!Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soartă,La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani.

Acum ori niciodată să dăm dovezi în lumeCă-n aste mâini mai curge un sânge de romanŞi că-n a' noastre piepturi, păstrăm cu fală-un numeTriumfător în lupte, un nume de Traian.

Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine,Româna naţiune, ai voştri strănepoţi,Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine,"Viaţa-n libertate ori moarte!" strigă toţi.

Preoţi, cu crucea-n frunte, căci oastea e creştină,Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt.Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost' pământ.

CUM S-A NĂSCUT IDEEA UNUI IMN NAŢIONAL

Un concurs literar la 1848

DE GEORGE COŞBUC

Era în anii revoluţiei, 1847, 1848. Începuseră frământările în Europa. Muntenia şi Moldova fierbeau, iar în Ardeal românii se pregăteau să apuce armele, spune Coşbuc. La noi, dincoace de munţi nu aveam, nu puteam să avem, o gazetă care să vorbească verde şi să îndrăznească a-şi spune focul, relatează Coşbuc. 

Însă, în Ardeal exista o astfel de gazetă, după datele lui Coşbuc, gazeta săptămânală a ardelenilor : "Foaie pentru minte, inimă şi literatură" redactată de George Bariţiu.

Goerge Bariţiu a simţit nevoia unui cântec războinic, unei "Marsellieze” a românilor,  în Ardeal. Pentru că nu avea pe nimeni cui să se adreseze, el i-a scris lui Eliade şi apoi s-a adresat tuturor poeţilor din principate să facă un cântec, o” Marsellieză” a românilor. 

Eliade, pentru că nu avea nimic gata, i-a trimis lui Bariţiu poezia scrisă de Cârlova, prin 1834, care purta titlul "Marşul lui Cârlova". Lui Eliade, această poezie i se păru cea mai potrivită, şi era într-adevăr singura cu caracter eroic, din acea vreme (Poezia a fost publicată la 5 ianuarie).

După puţin timp, Eliade i-a trimis lui Bariţiu un cânt de cinci strofe semnat "Un român", şi intitulat " Hora Ardealului “, publicat la 14 iunie. Acest cântec s-a cântat multă vreme în Ardeal, pe o melodie veche de doină, dar acest cântec nu era nici războinic, nici eroic şi, în afară de versurile "a sosit ziua dreptăţii, ziua sfânt-a libertăţii“, nu are nimic din ceea ce îi trebuie unui cântec naţional. 

Marşul lui Cârlova, a devenit un fel de crez al românilor din Ardeal. A făcut lucruri mari în Ardeal. Dar el nu spunea ceea ce le trebuia românilor. 

Era clar, trebuia să vină şi alţi poeţi să îşi încerce forţele şi norocul. Primul a fost Alecsandri, care, publică la 24 mai poezia, deja publicată sub cenzură înc Moldova, "Cără Români" Aceasta a fost cu mult mai puternică decât a lui Cârlova, dar nu cea potrivită pentru a deveni o “Marsellieză” a ardelenilor şi a întregului neam românesc, pentu că era prea parţială în cereri şi revendicări, prea teoretică fără să expună nimic practic şi să pună degetul pe rană.

După Alecsandri, a încercat Andrei Mureşanu, care după cum spune Coşbuc "şi-a publicat al său “Răsunet" .. Aceasta a fost publicat la 21 iunie tot în aceeaşi foaie, în care publicase şi Alecsandri. 

Dintre cele cinci poezii, numai una mai trăieşte azi şi se mai recită. Aceasta nu e a celui mai bun poet, ci a celui mai slab poet. Mureşanu a devenit mare, cu siguranţă prin faptul că a scris această poezie. "Fără îndoială, Mureşanu, ca ardelean, ştia cel mai bine ce are şi ce trebuie spus ardelenilor; a priceput însă, să spună păsuirile neamului întreg", spune Coşbuc.  

 

”ISTORIA IMNULUI “DEŞTEAPTĂ-TE, ROMÂNE!”

Acest cântec s-a intonat pe stradă, pentru prima oară, în 1848 de către studenţii revoluţionari.

•În anul 1900, s-a făcut prima înregistrare pe disc de către solistul Alexandru Pascu, în S.U.A.

•În anul 1910, fanfara Batalionului 2 Pionieri din Bucureşti împreună cu fanfara Regimentului Ştefan cel Mare din Iaşi, a făcut la Bucuresti, prima înregistrare instrumentala.

•Tot în anul 1910, corul "Ion Vidu" din Lugoj, a înregistrat pe disc, în restaurantul Lugoj din localitate, pentru prima oară, varianta corală.

•"Deşteaptă-te, române!" a fost adoptat ca imn naţional în decembrie 1989 - ianuarie 1990, de fapt, imediat după căderea regimului totalitarist al lui Ceauşescu.

Începând din 1848, „Deşteaptă-te, române!” a fost un cântec foarte drag românilor, insuflându-le curaj în momentele cruciale ale istoriei, cum ar fi Războiului de independenţă(1877 - 1878), primul şi al doilea război mondial. Mai ales în timpul crizei după lovitura de stat din 23 august 1944, când România s-a detaşat de alianţa cu Germania lui Hitler, alăturându-se Aliaţilor, acest imn a fost cântat în mod spontan de toţi şi emis pe toate staţiile radio.

Imediat după instaurarea deplinei dictaturi comuniste la 30 decembrie 1947, când regele Mihai Ia fost forţat să abdice, „Deşteaptă-te, române!”, ca şi alte marşuri şi cântece patriotice, a fost interzis, intonarea sau fredonarea lor fiind pedepsite cu ani grei de închisoare. Din anii 1970, melodia a putut fi din nou cântată dar fără versurile originale.

În ziua revoltei de la Braşov, 15 noiembrie 1987, muncitorii de la uzinele de Autocamioaneau început să cânte această melodie, mulţi dintre ei nemaiştiind versurile. Cu toate acestea melodia a continuat fără întrerupere.

Pe 22 decembrie 1989, în timpul revoluţiei anticomuniste, imnul s-a înălţat pe străzi, însoţind uriaşele mase de oameni, risipind frica de moarte şi unind întregul popor în sentimentele nobile ale momentului. Astfel, instituirea sa ca imn naţional a venit de la sine, impunându-se generalizat, fără şovăială, sub formidabila presiune a manifestanţilor.

Imnurile Naţionale ale României de-a lungul istoriei:

-“Marş triumfal şi primirea steagului şi a Măriei Sale Prinţul Domnitor” (1962-1984)

-“Trăiască Regele!” (1884-1948)

-“Zdrobite cătuşe” (1948-1953)

-“Te slăvim, Românie! (1953-1977)

-“Tricolorul” (1977-1989)

-“Deşteaptă-te, române” (1989-prezent).

Pe lângă acest imn, românii mai au “HoraUnirii”, pe versurile scrise, în 1855, de poetul Vasile Alecsandri şi adaptate la muzică de către compozitorul Alexandru Flechtenmacher. “Hora Unirii “a fost mai întâi cântată în timpul Unirii Principatelor (1859). Astăzi, se interpretează la diverse ocazii festive, mai cu seamă la sărbătorirea unirii din 1859 (24 ianuarie). Melodia este cântată pe ritmul unui dans lent, dar energic, care reuneşte întreaga adunare. Dansul în cerc, (hora), este el însuşi un vechi ritual, simbolizând comunitatea spirituală, egalitatea.

Parcul Zăvoi este unul din cele mai vechi parcuri din ţară organizate ca atare, luând fiinţă prin Ofisul domnesc emis de domnitorul (1849 - 1853) Barbu Ştirbei la 9 august 1850. În parc, printre copacii seculari, se află Lacul Zăvoi. La intrarea în parc se găseşte Monumentul domnitorului Barbu Ştirbei, operă a profesorului Constantin Mihăilescu din anul 1920. Tot în parc se află şi "Fântâna lui Turbatu", construită de C. Măldărescu, zis "Turbatu" în 1844, centrul adunării revoluţionare de la 29 iulie 1848 când, pentru prima dată într-un cadru oficial, a fost intonat actualul imn de stat al României, "Deşteaptă-te!, române" - evenimentul este marcat printr-o placă de marmură. Pentru a fi

imparţială, trebuie să spun că există teorii conform cărora “Deşteaptă-te, române!” nu s-ar fi cântat, pentru prima dată, la Râmnicu-Vâlcea, ci la Brasov.

Noi, râmnicenii, sărbătorim cu mare bucurie Ziua Imnului Naţional.

Sărbătorim Ziua Imnului (2007) - plecarea de la primărie -

Aşteptăm emoţionaţi să se ridice steagul pe catarg…

Un moment solemn: înălţarea drapelului…

Am ajuns acasă la Anton Pann…

La intrarea în parcul Zăvoi.

Sursa informaţiilor din material:

-www.e-scoala.ro

-ro.wikipedia.org

-ro.altermedia.info

înv. Cârstea Rodica