Tratatele UEUniunea Europeană se bazează pe norme de drept. Aceasta înseamnă că orice măsură luată de UE derivă din tratatele care au fost aprobate în mod voluntar şi democratic de toate ţările membre. De exemplu, dacă un anumit domeniu politic nu figurează într-un tratat, Comisia nu poate propune un act legislativ în domeniul respectiv.Tratatul este un acord cu forţă juridică obligatorie între statele membre ale UE. El stabileşte obiectivele UE, regulile de funcţionare a instituţiilor europene, procedura de luare a deciziilor şi relaţiile existente între Uniune şi statele membre.Tratatele sunt modificate pentru a permite creşterea eficienţei şi transparenţei UE, pentru a pregăti extinderile viitoare şi pentru a introduce noi domenii de cooperare - cum ar fi moneda unică.În baza tratatelor, instituţiile UE au posibilitatea de a adopta acte legislative, pe care statele membre le aplică ulterior. Tratatele principaleTratatul de la Lisabona

Data semnării : 13 decembrie 2007Data intrării în vigoare : 1 decembrie 2009Scop : să transforme UE într-o entitate mai democratică, mai eficientă şi mai aptă să abordeze, la unison, probleme globale, cum ar fi schimbările climatice.Schimbări esenţiale : putere sporită conferită Parlamentului European, schimbarea procedurii de vot în cadrul Consiliului, iniţiativa cetăţenească   , funcţia de preşedinte permanent al Consiliului European, funcţia de Înalt Reprezentant pentru politica externă, un nou serviciu diplomatic al UE.Tratatul de la Lisabona precizează ce atribuţii:

revin UE revin statelor membre sunt comune UE şi statelor membre.

Tratatul de la Nisa

Data semnării : 26 februarie 2001Data intrării în vigoare : 1 februarie 2003Scop : să reformeze instituţiile pentru ca UE să poată funcţiona eficient şi după extinderea până la 25 de state membre.Schimbări esenţiale : metode pentru modificarea componenţei Comisiei şi redefinirea sistemului de vot în cadrul Consiliului.

Tratatul de la Amsterdam

Data semnării : 2 octombrie 1997Data intrării în vigoare : 1 mai 1999Scop : să reformeze instituţiile UE în pregătirea extinderii către noi state membre.Schimbări esenţiale : modificarea, renumerotarea şi consolidarea Tratatelor UE şi CEE. Un proces decizional mai transparent (o mai mare utilizare a procedurii legislative ordinare).

Tratatul privind Uniunea Europeană - Tratatul de la Maastricht

Data semnării : 7 februarie 1992Data intrării în vigoare : 1 noiembrie 1993Scop : să pregătească realizarea uniunii monetare europene şi să introducă elemente ale uniunii politice (cetăţenie, politică externă comună, afaceri interne).Schimbări esenţiale : crearea Uniunii Europene şi introducerea procedurii de codecizie care îi conferă Parlamentului un rol mai important în procesul decizional. Noi forme de cooperare între guvernele statelor membre, de exemplu în domeniului apărării, justiţiei şi afacerilor interne.

Actul Unic European

Data semnării : 17 februarie 1986 (Luxemburg) / 28 februarie 1986 (Haga)Data intrării în vigoare : 1 iulie 1987

Scop : să reformeze instituţiile în vederea aderării Portugaliei şi Spaniei şi să accelereze procesul de luare a deciziilor în contextul pregătirilor pentru crearea pieţei unice.Schimbări esenţiale : extinderea votului cu majoritate calificată în cadrul Consiliului (din acest motiv este foarte greu ca o singură ţară să aibă drept de veto cu privire la legislaţia propusă), crearea procedurilor de cooperare şi aviz conform, care sporesc influenţa Parlamentului European.

Tratatul de fuziune - Tratatul de la Bruxelles

Data semnării : 8 aprilie 1965Data intrării în vigoare : 1 iulie 1967Scop : să simplifice cadrul instituţional european.Schimbări esenţiale : crearea unei singure Comisii şi a unui singur Consiliu pentru toate cele trei Comunităţi Europene (CEE, Euratom, CECO). Abrogat de Tratatul de la Amsterdam.

Tratatele de la Roma - Tratatele CEE şi EURATOM

Data semnării : 25 martie 1957Data intrării în vigoare : 1 ianuarie 1958Scop : înfiinţarea Comunităţii Economice Europene (CEE) şi a Comunităţii Europene a Energiei Atomice (Euratom).Schimbări esenţiale : extinderea noţiunii de integrare europeană pentru a include cooperarea economică.

Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului

Data semnării : 18 aprilie 1951Data intrării în vigoare : 23 iulie 1952Data expirării : 23 iulie 2002Scop : să creeze o relaţie de interdependenţă între industriile cărbunelui şi oţelului pentru ca nicio ţară să nu îşi mai poată mobiliza forţele armate fără ştirea celorlalte. Această decizie a dus la eliminarea neîncrederii şi a

tensiunilor acumulate pe durata celui de-al doilea război mondial. Tratatul CECO a expirat în 2002.

Tratatele fondatoare au fost modificate pe măsură ce noi ţări au aderat la Uniune:

1973 (Danemarca, Irlanda, Regatul Unit) 1981 (Grecia) 1986 (Spania, Portugalia) 1995 (Austria, Finlanda, Suedia) 2004 (Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia,

Republica Cehă, Slovacia, Slovenia, Ungaria) 2007 (Bulgaria, România). 2013 (Croaţia).

Părinții fondatori ai UE

Următorii lideri vizionari au inspirat crearea Uniunii Europene în care trăim astăzi. Fără energia şi motivarea lor, nu am trăi în acest spațiu de pace şi stabilitate pe care îl considerăm ca pe ceva normal. De la luptători din rezistență până la avocați, părinții fondatori au fost un grup divers de oameni cu aceleați idealuri: o Europă pațnică, unită şi prosperă. Pe lângă părinții fondatori prezentați mai jos, există şi mulți alții care au lucrat şi lucrează neostenit pentru proiectul European, inspirându-l. Această secțiune dedicată părinților fondatori este, prin urmare, în continuă evoluție.

Konrad Adenauerdemocrat pragmatic şi unificator neobosit

Primul cancelar al Republicii Federale Germania, care s-a aflat în fruntea acestui nou stat din 1949 până în 1963, a schimbat mai mult decât oricine altcineva Germania postbelică şi cursul istoriei europene.O piatră de temelie a politicii externe a lui Adenauer a fost reconcilierea cu Franţa. Colaborarea sa cu preşedintele francez Charles de Gaulle a marcat un moment de cotitură în istoria Europei: în 1963, Franţa şi Germania, odinioară rivale de neîmpăcat, au semnat un tratat de prietenie care a reprezentat unul dintre cele mai importante repere ale integrării europene.

Joseph Bechcum poate o ţară mică să joace un rol crucial în integrarea europeanăJoseph Bech a fost politicianul luxemburghez care a contribuit la înfiinţarea Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului, la începutul anilor 1950 şi unul dintre arhitecții principali ai integrării europene, la sfârșitul aceluiaşi deceniu.Un memorandum comun al grupului de ţări Benelux a dus la convocarea Conferinţei de la Messina în iunie 1955, deschizând calea către crearea Comunităţii Economice Europene.

Johan Willem Beyenun plan pentru o piață comunăBancher, om de afaceri şi politician internațional, Johan Willem Beyen a fost un om politic olandez care, prin propunerea „Planului Beyen”, a adus un suflu nou în procesul de integrare europeană, la mijlocul anilor 1950.Beyen este unul dintre membrii mai puţin cunoscuți ai grupului de părinţi fondatori ai UE. Cei care l-au cunoscut l-au admirat pentru farmecul său, orientarea sa internațională și calitățile sale sociale deosebite.

Winston Churchillpledoarie în favoarea creării Statelor Unite ale EuropeiWinston Churchill, fost ofiţer de armată, reporter de război şi prim-ministru al Marii Britanii (1940-1945 şi 1951-1955), a fost unul dintre cei care au propus pentru prima dată crearea „Statelor Unite ale Europei”. Experienţele trăite în timpul celui de-al Doilea Război Mondial l-au convins că doar o Europă unită poate garanta pacea. Ţelul său era eliminarea pentru totdeauna a ideilor naţionaliste şi beligerante.

Alcide de Gasperiun mediator inspirat în sprijinul democraţiei şi libertății în EuropaDin 1945 până în 1953, Alcide de Gasperi, în calitate de prim-ministru şi ministru al afacerilor externe, a trasat politica internă şi externă a Italiei postbelice.A promovat numeroase iniţiative favorabile unificării Europei occidentale, lucrând la realizarea Planului Marshall şi creând legături economice strânse cu alte ţări europene, în special cu Franţa.

Walter Hallsteindiplomaţia în sprijinul integrării europeneWalter Hallstein a fost primul preşedinte al Comisiei Europene, în perioada 1958-1969, un european dedicat şi un promotor decisiv al integrării europene.În calitate de preşedinte al Comisiei Europene, Hallstein s-a implicat în realizarea rapidă a pieţei comune. Marele său entuziasm şi puterea sa de convingere au servit cauza integrării europene chiar şi după încheierea mandatului de preşedinte al Comisiei. Pe durata mandatului său, unificarea europeană a cunoscut progrese remarcabile.

Sicco Mansholtfermier, luptător al rezistenţei şi un adevărat european

Sicco Mansholt a fost fermier, membru al rezistenţei olandeze în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, politician la nivel naţional şi primul comisar european pentru agricultură. Ideile lui Mansholt au pus bazele uneia dintre cele mai importante politici ale Uniunii Europene, respectiv politica agricolă comună.Martor al ororilor produse de foametea care a afectat Ţările de Jos la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, Mansholt era convins că Europa trebuie să devină autonomă şi că aprovizionarea stabilă cu produse alimentare la preţuri accesibile trebuie să fie garantată pentru toată lumea.

Jean Monnetforţa unificatoare aflată la originea Uniunii EuropeneConsilier pe probleme economice şi om politic francez, Jean Monnet şi-a dedicat viaţa cauzei integrării europene. A fost sursa de inspiraţie a planului Schuman, care prevedea unificarea industriei grele a Europei occidentale.Monnet provenea din regiunea franceză Cognac. După terminarea studiilor, la vârsta de 16 ani, a călătorit în întreaga lume datorită profesiei sale de distribuitor de coniac şi, ulterior, de bancher. În timpul celor două războaie mondiale, a ocupat poziţii înalte în domeniul producţiei industriale, în Franţa şi în Regatul Unit.

Robert Schumanarhitectul proiectului de integrare europeanăOmul de stat Robert Schuman, jurist eminent şi ministru francez al afacerilor externe în perioada 1948-1952, este considerat unul dintre părinţii fondatori ai Uniunii Europene.În colaborare cu Jean Monnet, a elaborat planul Schuman, celebru în lumea întreagă, pe care l-a prezentat la data de 9 mai 1950, considerată astăzi data naşterii Uniunii Europene. Planul propunea exercitarea unui

control comun asupra producţiei de cărbune şi oţel, materiile prime cele mai importante pentru industria armamentului. Ideea de bază era aceea că o ţară care nu deţine controlul asupra producţiei de cărbune şi oţel nu va avea mijloacele necesare pentru a lupta într-un război.

Paul-Henri Spaakvizionarul european cu abilități de convingereUn om de stat european – aceste cuvinte ar putea rezuma îndelungata carieră politică a belgianului Paul-Henri Spaak.Paul-Henri Spaak a contribuit în mod semnificativ la elaborarea Tratatului de la Roma. La conferinţa de la Messina, din 1955, cele şase guverne participante l-au desemnat preşedinte al comitetului de lucru care a pregătit tratatul.

Altiero Spinelliun federalist implacabilOmul politic italian Altiero Spinelli se numără printre părinţii fondatori ai Uniunii Europene. A fost iniţiatorul unui proiect de tratat pentru instituirea unei uniuni europene federale, prezentat de Parlamentul European – aşa-numitul „plan Spinelli”. Acesta a fost adoptat de Parlament în 1984, cu o majoritate covârşitoare, şi a reprezentat o sursă importantă de inspiraţie pentru consolidarea tratatelor UE în anii '80 şi '90.

Instituţii şi organisme ale UE

Parlamentul EuropeanPrezentare generală

Rol: organism legislativ al UE, ales în mod direct, cu responsabilități bugetare și de control

Membri: 751 de deputați (membrii Parlamentului European)

Președinte: Martin Schulz Înființare: în 1952, ca Adunare Comună a Comunității Europene a

Cărbunelui și Oțelului; în 1962, sub denumirea de Parlamentul European; primele alegeri directe au avut loc în 1979

Sedii: Strasbourg (Franța), Bruxelles (Belgia), Luxemburg Site: Parlamentul European

Parlamentul European este organismul cu puteri legislative al UE. Este ales direct de cetățenii UE, o dată la 5 ani. Cele mai recente alegeri au avut loc în iunie 2014.Ce face Parlamentul European?Parlamentul are trei roluri principale.Rol legislativ

Adoptă legislația UE, împreună cu Consiliul UE, pe baza propunerilor Comisiei Europene.

Ia decizii cu privire la acordurile internaționale.

Ia decizii cu privire la extinderea UE.

Revizuiește programul de lucru al Comisiei și îi cere să propună acte legislative.Rol de control

Exercită control democratic asupra tuturor instituțiilor UE.

Alege președintele Comisiei și aprobă colegiul comisarilor în ansamblu. Poate recurge la o moțiune de cenzură, obligând Comisia să demisioneze.

Acordă descărcarea de gestiune, adică aprobă modul în care s-a cheltuit bugetul UE.

Analizează petițiile cetățenilor și formează comisii de anchetă. Discută politicile monetare cu Banca Centrală Europeană. Adresează interpelări Comisiei și Consiliului.

Participă la misiuni de observare a alegerilor.Rol bugetar

Stabilește bugetul UE, împreună cu Consiliul.

Aprobă bugetul pe termen lung al UE („cadrul financiar multianual”).

ComponențăNumărul deputaților din fiecare țară este, în principiu, proporțional cu populația sa, dar în practică se aplică sistemul „proporționalității degresive”: nicio țară nu poate avea mai puțin de 6 parlamentari sau mai mult de 96, iar numărul total al acestora nu poate depăși 751 (750 plus președintele). Membrii Parlamentului European sunt repartizați în funcție deafilierea politică, nu de naționalitate.Președintele reprezintă Parlamentul atât în relația cu celelalte instituții ale UE, cât și pe plan extern, și are ultimul cuvânt de spus cu privire la bugetul Uniunii.Cum lucrează Parlamentul?Activitatea Parlamentului se împarte în două etape principale.

Comisiile  pregătesc legislația. Parlamentul numără 20 de comisii și 2 subcomisii, fiecare ocupându-se de un anumit domeniu politic. Comisiile examinează propunerile legislative, iar deputații și grupurile politice pot propune modificarea sau respingerea unui act legislativ. Aceste aspecte sunt discutate și în cadrul grupurilor politice.

Ședințele plenare   au ca scop adoptarea legislației.Deputații se reunesc în plen pentru votul final pe marginea legislației și a amendamentelor propuse. În general, ședințele plenare de desfășoară la Strasbourg, patru zile pe lună, dar se pot organiza și sesiuni suplimentare la Bruxelles.

Consiliul EuropeanPrezentare generală

Rol: definește direcția politică generală și prioritățile Uniunii Europene

Membri: șefii de stat sau de guvern ai țărilor membre ale UE, președintele Comisiei Europene, Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate

Președinte: Donald Tusk Înființare: în 1974 (forum informal), în 1992 (statut oficial), în 2009

(instituție a UE) Sediu: Bruxelles (Belgia) Site: Consiliul European

Consiliul European reunește liderii UE pentru a stabili agenda politică a Uniunii. Acesta reprezintă cel mai înalt nivel de cooperare politică între țările UE.Consiliul este una dintre cele 7 instituții oficiale ale Uniunii și se prezintă sub formă desummituri (de obicei, trimestriale), prezidate de un președinte permanent.Ce face Consiliul European?

Stabilește orientarea generală și prioritățile politice ale UE, dar nu adoptă acte legislative.

Tratează chestiuni complexe și sensibile care nu pot fi soluționate la niveluri mai joase de cooperare interguvernamentală.

Definește politica externă și de securitate comună a UE, ținând cont de interesele strategice ale Uniunii și de implicațiile în domeniul apărării.

Desemnează și numește candidați la anumite posturi de importanță majoră la nivelul UE, cum ar fi BCE și Comisia.

Pentru fiecare chestiune, Consiliul European poate:

să îi ceară  Comisiei Europene  să elaboreze o propunere să i se adreseze Consiliului UE.

ComponențăConsiliul European este format din șefii de stat sau de guvern din toate țările membre,președintele Comisiei Europene și Înaltul Reprezentant pentru afaceri externe și politica de securitate.

Se reunește la convocarea președintelui său, care este ales chiar de către Consiliu pentru unmandat de doi ani și jumătate, care poate fi reînnoit o singură dată. Președintele Consiliului European reprezintă Uniunea în relația cu lumea externă.Cum lucrează Consiliul European?De obicei, se reunește de 4 ori pe an, dar președintele poate convoca reuniuni suplimentare pentru a soluționa probleme urgente.Deciziile se iau în general prin consens, cu unanimitate sau cu majoritate calificată în unele cazuri. Numai șefii de stat sau de guvern pot vota.

Consiliul Uniunii EuropenePrezentare generală

Rol: reprezintă guvernele statelor membre ale UE, adoptă legislația europeană și coordonează politicile UE

Membri: miniștrii din fiecare țară a UE care răspund de domeniul de politică supus discuțiilor

Președinte: fiecare stat membru al UE deține președinția prin rotație, pe o perioadă de 6 luni

Înființare: 1958 (sub denumirea de Consiliul Comunității Economice Europene)

Sediu: Bruxelles (Belgia) Site: Consiliul UE

Miniștrii din statele membre ale UE se reunesc în cadrul Consiliului pentru a discuta, modifica și adopta acte legislative și pentru a coordona politici. Ei sunt abilitați să angajeze guvernelor lor în îndeplinirea acțiunilor asupra cărora s-a convenit în cadrul reuniunilor Consiliului.Împreună cu Parlamentul European, Consiliul este principalul organism cu putere decizională al UE.Consiliul UE nu trebuie confundat cu:

Consiliul European  - summit trimestrial în cadrul căruia liderii UE se reunesc pentru a stabili direcțiile generale ale politicii europene

Consiliul Europei - instituție care nu face parte din UE.Ce face Consiliul UE?

Negociază și adoptă legislația UE, împreună cu Parlamentul European, pe baza propunerilor înaintate de Comisia Europeană.

Coordonează politicile țărilor UE. Elaborează politica externă și de securitate a UE, plecând de la

orientărileConsiliului European. Încheie acorduri între UE și alte țări sau organizații internaționale. Adoptă bugetul anual al UE, în colaborare cu Parlamentul European.

ComponențăNu există membri permanenți ai Consiliului UE. Acesta se reunește în 10 configurații diferite, fiecare corespunzând unuia dintre domeniile politice supuse dezbaterii. În funcție de configurație, fiecare țară își trimite ministrul care se ocupă de domeniul abordat.De exemplu, la reuniunea Consiliului pentru afaceri economice și financiare („Ecofin”) participă miniștrii de finanțe din fiecare țară.Cine prezidează reuniunile?Consiliul „Afaceri externe” este prezidat întotdeauna de aceeași persoană - Înaltul Reprezentant pentru afaceri externe și politica de securitate. Toate celelalte reuniuni sunt prezidate de ministrul de resort din țara care deține președinția UE în momentul respectiv.De exemplu, în cazul în care Consiliul de mediu se reunește în perioada în care Estonia deține președinția UE, reuniunea va fi prezidată de ministrul estonian al mediului.Coerența globală este asigurată de Consiliul „Afaceri Generale”, care este sprijinit de Comitetul Reprezentanților Permanenți. Acesta este format din reprezentanții permanenți ai statelor membre pe lângă UE, care au rang de ambasadori.Țările din zona euro

Țările din zona euro își coordonează politicile economice în cadrul Eurogrupului, alcătuit din miniștrii economiei și finanțelor. Acesta se reunește în ziua dinaintea reuniunilor Consiliului „Afaceri economice și financiare”. Acordurile la care se ajunge în întrunirile Eurogrupului sunt adoptate în mod oficial în ziua următoare, în cadrul Consiliului. La vot participă doar țările din zona euro.Cum lucrează Consiliul?

Toate discuțiile și voturile se desfășoară în public. Deciziile pot fi adoptate doar dacă se întrunește o majoritate

calificată :o 55 % din țări (la numărul actual de 28 de state membre, aceasta

înseamnă vot favorabil din partea a 16 țări)o reprezentând cel puțin 65 % din populația totală a UE.

Pentru a bloca o decizie este nevoie de cel puțin 4 țări, reprezentând cel puțin 35 % din populația totală a UE.

Excepție: subiectele delicate, precum politica externă sau impozitarea, necesităunanimitate de voturi (vot favorabil din partea tuturor țărilor).

Pentru aspectele procedurale și administrative este suficientă majoritatea simplă de voturi.

Comisia Europeană

Prezentare generală

Rol: apără interesul general al UE, propunând acte legislative, asigurând respectarea acestora și implementând politicile și bugetul Uniunii

Membri: o echipă („colegiul”) de comisari, câte unul din fiecare țară a UE Președinte: Jean-Claude Juncker Înființare: 1958 Sediu: Bruxelles (Belgia)

Site: Comisia Europeană

Comisia Europeană este organul executiv al UE, independent din punct de vedere politic. Este responsabilă cu elaborarea de propuneri de noi acte legislative și cu punerea în aplicare a deciziilor Parlamentului European și ale Consiliului UE.Ce face Comisia?Propune noi acte legislativeComisia este singura instituție a UE abilitată să propună acte legislative, pe care le înaintează spre adoptare Parlamentului și Consiliului, având ca scop:

protejarea intereselor UE și ale cetățenilor săi cu privire la chestiuni care nu pot fi abordate în mod eficient la nivel național

soluționarea unor chestiuni tehnice prin consultarea experților și a cetățenilor.Gestionează politicile UE și alocă fonduri europene

Stabilește prioritățile de cheltuieli ale UE, împreună cu Consiliul și Parlamentul.

Elaborează bugetele anuale în vederea aprobării de către Parlament și Consiliu.

Controlează cheltuielile, care sunt verificate de Curtea de Conturi.Garantează respectarea legislației UE

Alături de Curtea de Justiție, Comisia are responsabilitatea de a se asigura că legislația UE se aplică în mod adecvat în toate statele membre.Reprezintă UE pe scena internațională

Se exprimă în numele tuturor țărilor din UE în cadrul instanțelor internaționale, în special în domeniul politicii comerciale și al ajutorului umanitar.

Negociază acorduri internaționale în numele UE.

ComponențăConducerea politică este exercitată de o echipă formată din 28 de comisari (câte unul din fiecare stat membru), în fruntea cărora se află președintele Comisiei. Acesta decide de ce domeniu politic răspunde fiecare comisar.Colegiul comisarilor este alcătuit din președintele Comisiei, cei șapte vicepreședinți, inclusiv prim-vicepreședintele și Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, și alți 20 de comisari responsabili pentru diverse portofolii.Funcționarea cotidiană a Comisiei este gestionată de personalul său (avocați, economiști etc.), repartizat pe departamente numite direcții generale (DG), fiecare dintre ele ocupându-se de un anumit domeniu de activitate.Numirea președinteluiCandidatul este nominalizat de liderii naționali în cadrul Consiliului European, pe baza rezultatelor obținute la alegerile pentru Parlamentul European. Pentru a fi ales, candidatul propus are nevoie de sprijinul majorității membrilor Parlamentului.Alegerea echipeiCandidatul la funcția de președinte îi selectează pe potențialii vicepreședinți și comisari pe baza sugestiilor primite din partea țărilor UE. Lista persoanelor nominalizate trebuie să fie aprobată de liderii naționali în cadrul Consiliului European.Fiecare candidat se înfățișează apoi în fața Parlamentului European, pentru a-și prezenta viziunea și pentru a răspunde la întrebări. Echipa formată din candidații nominalizați este apoi supusă votului în Parlamentul European. În cele din urmă, Consiliul European decide, cu majoritate calificată, numirea în funcție a comisarilor.Mandatul Comisiei actuale durează până la 31 octombrie 2019.Cum lucrează Comisia?Planificare strategică

Președintele definește direcția politică generală a Comisiei, ceea ce le permite apoi comisarilor să stabilească obiectivele strategice și să elaboreze programul anual de lucru.Proces decizional colectivDeciziile sunt luate pe baza responsabilității colective. Toții comisarii sunt egali în cadrul procesului decizional și răspund, în aceeași măsură, pentru deciziile luate. Ei nu dețin competențe decizionale individuale, decât dacă primesc o autorizație specială în anumite situații.Vicepreședinții acționează în numele președintelui și coordonează activitatea în domeniul lor de competență, împreună cu mai mulți comisari. Pentru a asigura colaborarea strânsă și flexibilă a comisarilor, se definesc o serie de proiecte prioritare.Comisarii îi sprijină pe vicepreședinți în prezentarea de propuneri în cadrul colegiului. În general, deciziile se iau prin consens, dar se pot supune și votului. În acest caz, este nevoie de majoritate simplă, fiecare comisar dispunând de un vot.Direcția-Generală relevantă (condusă de un director-general care răspunde în fața comisarului competent) se ocupă apoi de chestiunea respectivă. Acest proces conduce la definirea unor proiecte de propuneri legislative.Acestea sunt apoi retrimise comisarilor spre adoptare în cadrul reuniunii săptămânale, după care devin propuneri oficiale și sunt transmise Consiliului și Parlamentului pentru etapa următoare a procesului legislativ.

Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE)

Prezentare generală

Rol: se asigură că legislația UE este interpretată și aplicată în același mod în toate țările UE; garantează că țările și instituțiile UE se supun dreptului european

Membri:

Curtea de Justiție: câte un judecător din fiecare țară a UE, plus 11 avocați generali

Tribunalul: un judecător din fiecare stat membru al UE Tribunalul Funcției Publice: 7 judecători Înființare: 1952 Sediu: Luxemburg Site: Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE)

Curtea de Justiție interpretează legislația UE pentru a se asigura că aceasta se aplică în același mod în toate țările membre și soluționează litigiile juridice dintre guvernele naționale și instituțiile europene.În anumite circumstanțe, Curtea poate fi sesizată de persoane fizice, întreprinderi sau organizații care doresc să intenteze o acțiune împotriva unei instituții UE pe care o suspectează că le-a încălcat drepturile.Ce face CJUE?Curtea pronunță hotărâri în cauzele care îi sunt înaintate spre soluționare. Cele mai frecvente tipuri de cauze sunt:

interpretarea legislației (hotărâri preliminare) - instanțele naționale ale țărilor UE sunt obligate să garanteze aplicarea corespunzătoare a legislației europene, dar există riscul ca instanțele din țări diferite să interpreteze legislația în mod diferit. Dacă o instanță națională are îndoieli cu privire la interpretarea sau valabilitatea unui act legislativ al UE, aceasta poate să solicite opinia Curții de Justiție. Același mecanism poate fi utilizat și pentru a determina dacă un act legislativ sau o practică națională este compatibilă cu dreptul UE.

respectarea legislației (acțiuni în constatarea neîndeplinirii obligațiilor sau proceduri de infringement) - este vorba despre acțiuni intentate împotriva unui guvern național care nu își îndeplinește obligațiile prevăzute de legislația europeană. Aceste acțiuni pot fi inițiate de Comisia Europeană sau de altă țară din UE. În cazul în care țara vizată se dovedește a fi vinovată, ea are obligația de a remedia situația imediat. În caz contrar, se poate intenta o a doua acțiune împotriva ei, care poate conduce la aplicarea unei amenzi.

anularea unor acte legislative ale UE (acțiuni în anulare) - dacă un stat membru,Consiliul UE, Comisia sau (în anumite condiții) Parlamentul European consideră că un anumit act legislativ al UE încalcă drepturile fundamentale sau tratatele Uniunii, îi poate cere Curții de Justiție să anuleze actul respectiv.Persoanele fizice pot, de asemenea, să solicite Curții anularea unui act al Uniunii care le privește în mod direct.

garantarea unei acțiuni a UE (acțiuni în constatarea abținerii de a acționa) - Parlamentul, Consiliul și Comisia au obligația de a adopta anumite decizii în anumite situații. Dacă nu fac acest lucru, guvernele statelor membre, celelalte instituții ale UE și (în anumite condiții) persoanele fizice sau întreprinderile pot înainta o plângere Curții.

sancționarea instituțiilor UE (acțiuni în despăgubire) - orice persoană sau întreprindere care a avut de suferit de pe urma unei acțiuni sau a lipsei de acțiune din partea instituțiilor UE sau a angajaților acestora poate intenta o acțiune împotriva lor prin intermediul Curții.ComponențăCurtea este formată din trei instanțe:

Curtea de Justiție  - se ocupă de solicitările privind pronunțarea unor hotărâri preliminare adresate de instanțele naționale și de anumite acțiuni în anulare și recursuri.

Tribunalul  - se pronunță asupra acțiunilor în anulare introduse de persoane fizice, întreprinderi și, în anumite cazuri, de guvernele UE. În

practică, această instanță se ocupă în principal cu legislația privind concurența, ajutorul de stat, comerțul, agricultura, mărcile comerciale.

Tribunalul Funcției Publice  - se pronunță asupra disputelor dintre instituțiile UE și personalul lor.Judecătorii și avocații generali sunt numiți de către statele membre, de comun acord, pentru un mandat de 6 ani, care poate fi reînnoit. Judecătorii din cadrul fiecărei instanțe aleg un președinte, pentru un mandat de 3 ani care poate fi reînnoit.Cum lucrează CJUE?Pentru fiecare caz se desemnează un judecător („judecătorul raportor”) și un avocat general. Cazurile sunt evaluate în două etape:

Etapa scrisăo Părțile dau declarații scrise în fața Curții. Autoritățile naționale,

instituțiile UE și uneori persoanele fizice pot transmite observații.

o Toate acestea sunt sintetizate de către judecătorul raportor și apoi discutate în cadrul reuniunii generale a Curții, care stabilește:

numărul de judecători care se vor ocupa de caz (3, 5 sau 15 judecători (întreaga Curte), în funcție de importanța și de complexitatea cazului). Majoritatea cazurilor sunt soluționate de 5 judecători. Sunt foarte rare situațiile în care se implică toată Curtea.

dacă este nevoie de o audiere sau de un punct de vedere oficial din partea avocatului general.

Etapa orală - audierea publicăo Avocații ambelor părți pledează în fața judecătorilor și a avocatului

general, care le pot adresa întrebări.

o În cazul în care instanța a decis că este nevoie de un punct de vedere din partea avocatului general, acesta este prezentat după câteva săptămâni de la audiere.

o Judecătorii deliberează și apoi pronunță verdictul.

Procedura Tribunalului este similară, cu deosebirea că majoritatea cazurilor sunt soluționate de 3 judecători și nu există avocați generali.Curtea de Justiție a Uniunii Europene și cetățeniiO persoană fizică sau o întreprindere care consideră că a avut de suferit de pe urma acțiunii sau a lipsei de acțiune din partea unei instituții UE sau a angajaților acesteia se poate adresa Curții în două moduri:

indirect, prin intermediul instanțelor naționale (care pot decide să înainteze cazul Curții de Justiție)

direct, sesizând Tribunalul - dacă reclamantul a fost afectat direct și personal de o decizie luată de o instituție a UE.În cazul în care considerați că autoritățile dintr-o țară a UE au încălcat legislația europeană, trebuie să urmați procedura oficială privind depunerea unei plângeri.

Banca Centrală Europeană (BCE)

Prezentare generală

Rol: gestionează moneda euro, menține stabilitatea prețurilor și trasează politica economică și monetară

Președinte: Mario Draghi Membri: președintele și vicepreședintele BCE și guvernatorii băncilor

centrale din toate statele membre Înființare: 1998 Sediu: Frankfurt (Germania) Site: Banca Centrală Europeană

Banca Centrală Europeană gestionează moneda euro și trasează și pune în aplicare politica economică și monetară a UE. Scopul său principal este să mențină stabilitatea prețurilor, sprijinind astfel creșterea economică și crearea de locuri de muncă.Ce face BCE?

Fixează rata dobânzilor la care acordă credite băncilor comercialedin zona euro, controlând astfel masa monetară și inflația.

Gestionează rezervele valutare străine din zona euro, precum și cumpărarea și vânzarea de valută pentru a echilibra cursurile de schimb.

Se asigură că instituțiile și piețele financiare sunt supravegheate corespunzător de către autoritățile naționale și că sistemele de plăți funcționează corect.

Garantează siguranța și soliditatea sistemului bancar european.

Autorizează tipărirea de bancnote euro de către țările din zona euro. Monitorizează evoluția prețurilor și evaluează riscul pe care aceasta îl

poate reprezenta pentru stabilitatea prețurilor.Lista completă a atribuțiilor BCEComponențăPreședintele BCE reprezintă instituția la reuniunile europene și internaționale la nivel înalt. BCE dispune de următoarele trei organisme decizionale:

Consiliul guvernatorilor  este principalul organ decizional. Este alcătuit din Comitetul executiv (a se vedea mai jos) și din guvernatorii băncilor centrale din zona euro.

Comitetul executiv  gestionează activitățile cotidiene ale BCE.Este format din președintele și vicepreședinte BCE și alți 4 membri desemnați de liderii țărilor din zona euro, pentru un mandat de 8 ani.

Consiliul general  are mai ales un rol de consultanță și coordonare.Este format din președintele și vicepreședintele BCE și din guvernatorii băncilor centrale din toate statele membre.Cum lucrează BCE?BCE colaborează cu băncile centrale ale tuturor statelor membre ale UE. Împreună, formează Sistemul European al Băncilor Centrale.BCE dirijează cooperarea între băncile centrale din zona euro (eurosistem).Atribuțiile organelor decizionale

Consiliul guvernatorilor analizează evoluțiile economice și monetare, definește politica monetară a zonei euro și fixează ratele dobânzilor la care băncile comerciale pot obține bani de la BCE.

Comitetul executiv aplică politica monetară, gestionează operațiunile zilnice, pregătește reuniunile Consiliului guvernatorilor și exercită competențele pe care acesta din urmă i le deleagă.

Consiliul general contribuie la acțiunile de consultare și coordonare și oferă sprijin țărilor care se pregătesc să adere la zona euro.

Curtea Europeană de Conturi

Prezentare generală

Rol: verifică dacă fondurile UE sunt colectate și utilizate corect și ajută la îmbunătățirea gestiunii financiare a UE

Președinte: Vítor Manuel da Silva Caldeira Membri: câte un reprezentant din fiecare țară a UE Înființare: 1977 Sediu: Luxemburg Site: Curtea Europeană de Conturi

În calitatea sa de auditor extern independent, Curtea Europeană de Conturi apără interesele contribuabililor din UE. Nu dispune de puteri juridice, dar are misiunea de a îmbunătăți gestionarea bugetului UE de către Comisia Europeană și de a raporta pe marginea situației financiare a Uniunii.Ce face Curtea de Conturi?

Auditează veniturile și cheltuielile UE, pentru a verifica dacă fondurile au fost colectate și cheltuite corect, dacă au fost utilizate în așa fel încât să producă valoare adăugată și dacă au fost contabilizate corespunzător.

Verifică toate persoanele și organizațiile care gestionează fonduri UE, efectuând inclusiv controale la fața locului în instituțiile UE (în special în cadrul Comisiei Europene), în țările membre și în țările care primesc ajutor din partea UE.

Formulează constatări și recomandări în rapoartele de audit, destinate Comisiei Europene și guvernelor naționale.

Raportează suspiciuni de fraudă, corupție sau alte activități ilegale către Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF).

Elaborează un raport anual pentru Parlamentul European și Consiliul UE, pe care Parlamentul îl examinează înainte de a decide dacă să aprobe sau nu modul în care Comisia gestionează bugetul UE.

Publică avize formulate de experți, menite să ajute factorii politici să ia cele mai bune decizii pentru o utilizare cât mai eficientă și transparentă a fondurilor europene.Publică, de asemenea, avize privind actele legislative pregătitoare care vor avea impact asupra gestiunii financiare a UE, precum și documente de poziție, analize și publicații pe teme legate de finanțele publice ale Uniunii.Pentru a fi eficientă, Curtea trebuie să fie independentă față de instituțiile și organismele pe care le verifică. De aceea, este liberă să decidă:

ce auditează cum auditează cum și unde își prezintă constatările.

Activitatea de audit a Curții se concentrează mai ales asupra Comisiei Europene, principalul organism responsabil cu implementarea bugetului UE. Curtea colaborează îndeaproape și cu autoritățile naționale, deoarece Comisia gestionează majoritatea fondurilor UE (aproximativ 80 %) împreună cu acestea.Componență

Membrii Curții sunt numiți de Consiliu, după consultarea Parlamentului, pentru unmandat de 6 ani, care poate fi reînnoit. Membrii își aleg un președinte, pentru un mandat de 3 ani care, de asemenea, poate fi reînnoit.Cum lucrează Curtea de Conturi?Ea efectuează 3 tipuri de audit.

Audit financiar - examinează conturile pentru a verifica dacă acestea reflectă cu acuratețe situația financiară, rezultatele și fluxurile de numerar din exercițiul financiar încheiat.

Audit de conformitate - verifică dacă tranzacțiile financiare respectă regulile.

Audit al performanței - verifică dacă finanțarea UE își atinge obiectivele utilizând cât mai puțin resurse, într-un mod cât mai economic.Curtea este constituită din grupuri de audit numite camere. Acestea pregătesc rapoarte și avize care sunt adoptate de membrii Curții, devenind astfel oficiale.

Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE)Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE)

Prezentare generală

Rol: gestionează relațiile diplomatice ale UE cu țări terțe și conduce politica externă și de securitate a Uniunii Europene

Înaltul Reprezentant pentru afaceri externe și politica de securitate: Federica Mogherini

Înființare: 2011 Sediu: Bruxelles (Belgia) Site: Serviciul European de Acțiune Externă

Serviciul European de Acțiune Externă (SEAS) este serviciul diplomatic al UE. Scopul său este să sporească eficiența și coerența politicii externe a UE, contribuind astfel la creșterea influenței Europei la nivel global.Ce face SEAE?

Îl sprijină pe Înaltul Reprezentant în punerea în aplicare a politicii externe și de securitate a UE.

Gestionează relațiile diplomatice și parteneriatele strategice cu țări din afara Uniunii.

Colaborează cu serviciile diplomatice ale țărilor UE, cu ONU și cu alte puteri mondiale.Iată câteva domenii concrete în care intervine SEAE:

consolidarea păcii - prin sprijin politic, economic și practic garantarea securității - în baza politicii de securitate și apărare comună menținerea de bune relații cu țările vecine - prin politica europeană de

vecinătate dezvoltarea și ajutorul umanitar și reacția în situații de criză combaterea schimbărilor climatice și apărarea drepturilor omului.

ComponențăServiciul European de Acțiune Externă este condus de șeful diplomației europene - Înaltul Reprezentant pentru afaceri externe și politica de securitate. Serviciul este alcătuit din:

experți transferați de la Consiliul UE, Comisia Europeană și serviciile diplomatice ale statelor membre - la Bruxelles

o rețea de „ambasade” (delegații) ale UE - peste tot în lume.Cum lucrează SEAE?Înaltul Reprezentant este și vicepreședinte al Comisiei Europene. Acesta reprezintă politica externă și de securitate a UE în lume, coordonează activitatea Comisiei Europene în domeniul relațiilor externe și prezidează reuniunile miniștrilor de externe, ai apărării și ai dezvoltării din statele

membre. Înaltul Reprezentant implementează politica externă și de securitate a UE, împreună cu statele membre, beneficiind de resursele disponibile la nivel național și european. Acest lucru contribuie la asigurarea coerenței în materie de politică externă.În afara frontierelor sale, Uniunea Europeană este reprezentată de o serie de birouri locale- delegațiile UE - care au un rol similar celui îndeplinit de o ambasadă.

Comitetul Economic și Social European (CESE)

Prezentare generală

Rol: organism consultativ reprezentând organizațiile lucrătorilor și angajatorilor și alte grupuri de interese

Președinte: Georgios Dassis Membri: 350 de reprezentanți, din toate țările UE Înființare: 1957 Sediu: Bruxelles (Belgia) Site: Comitetul Economic și Social European

Comitetul Economic și Social European (CESE) este un organism consultativ al UE format din reprezentanți ai organizațiilor lucrătorilor și angajatorilor și ai altor grupuri de interese. CESE transmite avize pe probleme europene către Comisia Europeană, Consiliul UE și Parlamentul European, acționând, astfel, ca o punte între instituțiile europene cu rol de decizie și cetățenii UE.Ce face CESE?Le oferă grupurilor de interese posibilitatea de a se exprima oficial în legătură cu propunerile legislative ale UE. CESE îndeplinește trei misiuni principale:

garantează că politicile și legislația UE se adaptează condițiilor economice și sociale, căutând un consens care servește binelui comun

promovează o Uniune participativă, oferindu-le organizațiilor lucrătorilor și angajatorilor și altor grupuri de interese posibilitatea de a se exprima, și menținând dialogul cu acestea

promovează valorile integrării europene, susține democrația participativă și organizațiile societății civile.ComponențăMembrii CESE reprezintă angajatorii și lucrătorii, precum și grupurile sociale de interes din toată Europa. Sunt desemnați de guvernele naționale și numiți în funcție deConsiliul UE pentru un mandat de 5 ani, care poate fi reînnoit. Numărul membrilor dinfiecare țară depinde de populația țării respective.CESE își alege președintele și doi vicepreședinți pentru un mandat de doi ani și jumătate. Membrii sunt repartizați în 3 grupuri:

angajatori

lucrători

alte grupuri de interese (de exemplu, agricultori, consumatori).

Cum lucrează CESE?CESE este consultat de Parlamentul European, de Consiliul UE și de Comisia Europeană pe o gamă largă de subiecte. De asemenea, emite avize și din proprie inițiativă.Membrii săi lucrează pentru Uniunea Europeană, fiind independenți față de guvernele naționale. Ei se reunesc de 9 ori pe an. Avizele se adoptă cu majoritate simplă.Reuniunile sunt pregătite de către secțiunile specializate ale CESE și de comisia consultativă pentru mutații industriale. Grupurile de reflecție ale CESE (așa-numitele observatoare și Comitetul de coordonare Europa 2020 monitorizează evoluția strategiilor UE.

CESE menține legătura cu consiliile economice și sociale existente la nivel regional și național, în special pentru a face schimb de informații și pentru a discuta anumite chestiuni.Comitetul Regiunilor (CoR)

Prezentare generală

Rol: organism consultativ reprezentând autoritățile locale și regionale din Europa

Președinte: Markku Markkula (FI-PPE), membru al Consiliului municipal Espoo (Finlanda)

Membri: 350 de reprezentanți, din toate țările UE Înființare: 1994 Sediu: Bruxelles (Belgia) Site: Comitetul Regiunilor

Comitetul Regiunilor (CoR) este un organism consultativ al UE, format din reprezentanți ai celor 28 de state membre, aleși la nivel local și regional. Prin intermediul CoR, aceștia își pot exprima în mod direct opiniile cu privire la legislația UE care are impact asupra regiunilor și orașelor.Ce face CoR?CoR le oferă regiunilor și orașelor posibilitatea de a se implica oficial în procesul legislativ al UE, asigurându-se că punctele de vedere și nevoile autorităților locale și regionale sunt respectate.

Comisia Europeană , Consiliul UE și Parlamentul European trebuie să consulte CoR atunci când elaborează acte legislative în domenii care intră în competențaautorităților locale și regionale precum sănătatea, educația, ocuparea forței de muncă, politica socială, coeziunea economică și socială, transportul, energia și combaterea schimbărilor climatice.

Dacă nu este consultat, CoR poate sesiza Curtea de Justiție. Din momentul în care primește o propunere legislativă, Comitetul

pregătește și adoptă un aviz pe care îl transmite apoi tuturor instituțiilor europene relevante.

De asemenea, CoR poate emite avize și din proprie inițiativă.ComponențăMembrii CoR sunt reprezentanți aleși din cadrul autorităților locale sau regionale. Fiecare țară desemnează ce membri dorește. Aceștia sunt numiți în funcție de către Consiliul UE pentru un mandat de 5 ani, care poate fi reînnoit. Numărul de membri din fiecare țară depinde de mărimea populației.Membrii provenind dintr-o țară formează delegația națională care reflectă echilibrul politic, geografic, regional și local al țării respective.Fiecare membru poate decide să facă parte dintr-un grup politic în cadrul CoR. În prezent, există cinci grupuri reflectând o serie de afilieri politice: Partidul Popular European (PPE), Partidul Socialiștilor Europeni (PSE), Grupul Alianței Liberalilor și Democraților pentru Europa (ALDE), Grupul Alianța Europeană (AE) și Grupul Conservatorilor și Reformiștilor Europeni (CRE). Membrii au, de asemenea, posibilitatea de a alege să nu facă parte dintr-un grup politic, dacă doresc acest lucru (neafiliați).CoR numește un președinte din rândul membrilor săi pentru un mandat de doi ani și jumătate.Cum lucrează CoR?CoR numește un raportor (unul din membrii săi) care consultă părțile interesate și pregătește avizul. Textul este discutat și adoptat de comisia din cadrul CoR care se ocupă de domeniul politic respectiv. Avizul este ulterior prezentat în sesiune plenară tuturor membrilor, care îl pot modifica și apoi adopta prin vot. În cele din urmă, avizul este transmis tuturor instituțiilor relevante ale UE.În fiecare an, se organizează până la 6 ședințe plenare, în cadrul cărora se adoptă avize referitoare la 50-80 de proiecte legislative.CoR și cetățenii

CoR încurajează participarea la toate nivelurile, de la autorități regionale și locale la simpli cetățeni. Autoritățile regionale și locale, asociațiile, ONG-urile, experții și cadrele universitare pot participa la sondaje, consultări și evenimente on-line. Concursul „Regiunea europeană întreprinzătoare” se adresează tuturor regiunilor cu competențe politice, în timp ce concursurile de teze vizează cadrele universitare.CoR dispune de mai multe rețele, care le permit regiunilor și orașelor din UE să facă schimb de bune practici, să lucreze împreună și să contribuie la dezbaterile europene pe teme precum creșterea și ocuparea forței de muncă, dezvoltarea și subsidiaritatea, combaterea schimbărilor climatice și cooperarea transfrontalieră.Autoritățile locale și regionale pot semna și Carta privind guvernanța pe mai multe niveluri în Europa, care contribuie la o mai bună promovare a legitimității și responsabilității orașelor și regiunilor în implementarea politicilor publice ale UE.

Banca Europeană de Investiții (BEI)

Prezentare generală

Rol: oferă finanțare pentru proiecte care contribuie la atingerea obiectivelor UE, atât în interiorul, cât și în afara Uniunii

Președinte: Werner Hoyer Consiliul de administrație: câte un administrator din fiecare stat

membru, plus un reprezentant al Comisiei Europene Înființare: 1958 Sediu: Luxemburg Site: Banca Europeană de Investiții

Toate statele membre ale Uniunii Europene sunt membre ale Băncii Europene de Investiții (BEI). Scopul său este:

să consolideze potențialul UE în materie de locuri de muncă și creștere

să sprijine acțiunile menite să atenueze efectele schimbărilor climatice

să promoveze politicile UE în afara Uniunii.Ce face BEI?Banca contractează împrumuturi pe piețele de capital și acordă finanțări, în condiții avantajoase, pentru proiecte care sprijină obiectivele UE. Aproximativ 90 % din finanțări se acordă în interiorul UE. Aceste fonduri nu provin niciodată de la bugetul UE.BEI oferă 3 tipuri principale de produse și servicii :

credite - aproape 90 % din angajamentul financiar. Banca acordă împrumuturi pentru a sprijini creșterea economică și crearea de locuri de muncă, iar acest sprijin contribuie, de multe ori, la atragerea altor investitori.

finanțare mixtă - clienții pot combina fondurile acordate de BEI cu investiții adiționale.

consiliere și asistență tehnică - pentru a valorifica la maxim fondurile disponibile.Împrumuturile de peste 25 de milioane de euro sunt acordate direct de BEI. În cazulîmprumuturilor cu o valoare mai mică, BEI deschide linii de credit pentru instituțiile financiare care ulterior acordă credite beneficiarilor.ComponențăAcționarii BEI sunt statele membre ale UE. Deciziile sunt luate de către următoarele organisme:

Consiliul guvernatorilor este alcătuit din miniștri (de obicei de finanțe) din toate statele membre. Acesta stabilește politica generală de creditare a Băncii.

Consiliul de administrație, prezidat de președintele BEI, este alcătuit din 28 de membri numiți de statele membre și unul desemnat de Comisia Europeană. Acesta aprobă operațiunile de contractare și acordare a împrumuturilor.

Comitetul de direcție, organul executiv al Băncii, gestionează activitățile de zi cu zi.Comitetul de audit verifică dacă operațiunile BEI se derulează în mod corespunzător.Diverse direcții ale Băncii pun în aplicare deciziile manageriale.Cum funcționează BEI?Banca adoptă decizii de împrumut și creditare, ținând cont de punctele forte ale fiecărui proiect  și de oportunitățile oferite de piețele financiare. În cadrul UE, creditele se acordă în funcție de anumite priorități. În afara Uniunii, BEI sprijină politicile de dezvoltare și cooperare din diverse țări ale lumii.BEI este un organism independent și adoptă propriile decizii în materie de împrumut și creditare. Colaborează cu alte instituții ale UE, în special cu Comisia Europeană, Parlamentul European și Consiliul UE.

Ombudsmanul European

Prezentare generală

Rol: investighează plângerile formulate împotriva instituțiilor, organismelor, birourilor și agențiilor UE.

Ombudsman: Emily O'Reilly Înființare: 1995 Sediu: Strasbourg (Franța) Site: Ombudsmanul European

Ombudsmanul European investighează plângerile cu privire la cazuri de administrare defectuoasă de către instituțiile și organismele UE. Plângerile pot fi înaintate de cetățeniai statelor membre sau de rezidenți pe teritoriul Uniunii ori de asociații și întreprinderi cusediul în UE.Ce face Ombudsmanul?Ombudsmanul investighează diferite tipuri de administrare defectuoasă, de exemplu:

comportament abuziv

discriminare

abuz de putere

lipsa de informații sau refuzul de a furniza informații

întârzieri nejustificate

proceduri incorecte.

Cum este ales Ombudsmanul?Ombudsmanul este numit de Parlamentul European pentru un mandat de 5 ani care poate fi reînnoit. Aceasta este una dintre primele sarcini care le revin deputaților proaspăt aleși.Cum funcționează Ombudsmanul?Biroul Ombudsmanului începe investigații după primirea unei plângeri sau din proprie inițiativă. Ca organism imparțial, nu primește instrucțiuni din partea vreunui guvern sau a vreunei alte organizații. În fiecare an, îi prezintă Parlamentului European un raport de activitate.Uneori, este posibil ca Ombudsmanul să vă soluționeze problema informând, pur și simplu, instituția vizată. Dacă este nevoie de mai mult, se fac toate eforturile necesare pentru găsirea unei soluții amiabile. În caz de eșec, Ombudsmanul poate adresarecomandări instituției în cauză. Dacă acestea nu sunt acceptate,

Ombudsmanul poate redacta un raport special pe care îl înaintează Parlamentului, iar acesta ia măsurile care se impun.Ombudsmanul și cetățeniiDacă sunteți nemulțumit de activitatea desfășurată de o instituție, un organism, un birou sau o agenție a UE, trebuie, mai întâi, să-i dați posibilitatea de a remedia situația. Dacă această abordare nu dă rezultate, puteți trimite o plângere Ombudsmanului European.Este necesar să faceți acest lucru în termen de doi ani de la data la care ați constatat situația de administrare defectuoasă. Precizați în plângerea dumneavoastră cine sunteți, care este instituția sau organismul vizat și de ce ați decis să faceți acest demers. Puteți solicita ca plângerea să rămână anonimă.Dacă nu se poate ocupa de cazul dumneavoastră, Ombudsmanul vă va indica alte organisme care ar putea să vă ajute.

Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor (AEPD)

Prezentare generală

Rol: garantează că instituțiile și organismele UE respectă dreptul la viață privată al cetățenilor atunci când prelucrează datele lor cu caracter personal

Șeful Autorității: Giovanni Buttarelli Adjunct: Wojciech Wiewiórowski Înființare: 2004 Sediu: Bruxelles (Belgia) Site: Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor

În desfășurarea activităților lor, instituțiile și organismele UE prelucrează uneori date cu caracter personal ale cetățenilor, în format electronic, scris sau vizual. Prelucrarea include colectarea, înregistrarea, stocarea,

recuperarea, transmiterea, blocarea sau ștergerea datelor. Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor are misiunea de a garanta respectarea normelor stricte privind protecția vieții private, care guvernează aceste activități.Ce face AEPD?

Supervizează modul în care administrația UE prelucrează datele cu caracter personal, pentru a garanta respectarea normelor privind protecția vieții private.

Consiliază instituțiile și organismele UE cu privire la toate aspectele legate de prelucrarea datelor cu caracter personal și de legislația și politicile conexe.

Gestionează plângeri și organizează investigații. Colaborează cu autoritățile naționale din țările UE pentru a asigura

consistența în materie de protecție a datelor. Monitorizează noile tehnologii care pot avea impact asupra protecției

datelor.Cum lucrează AEPD?Șeful Autorității și adjunctul său sunt numiți pentru un mandat de 5 ani care poate fi reînnoit. Pentru operațiunile cotidiene, există două entități principale în cadrul AEPD.

Entitatea „Supraveghere și punere în aplicare” evaluează respectarea protecției datelor de către instituțiile și organismele UE.

Entitatea „Politică și consultare” le oferă legislatorilor europeni consultanță privind protecția datelor în diverse domenii și în contextul elaborării noilor propuneri legislative.AEPD și cetățeniiInstituțiile și organismele UE nu au voie să prelucreze următoarele datele cu caracter personal:

originea rasială sau etnică opiniile politice

opiniile religioase sau filosofice apartenența sindicală.

De asemenea, nu au voie să prelucreze date privind sănătatea și orientarea sexualădecât dacă acestea sunt necesare din considerente medicale. În acest caz, prelucrarea datelor trebuie efectuată de un profesionist din domeniul sănătății sau de o persoană legată prin secretul profesional.În cazul în care considerați că dreptul la viață privată v-a fost încălcat de o instituție sau un organism al UE, adresați-vă mai întâi personalului UE   care s-a ocupat cu prelucrarea datelor în momentul în care a avut loc presupusa infracțiune. Dacă nu sunteți mulțumit de rezultat, contactați responsabilul cu protecția datelor   Deutsch

(de) English (en) français (fr)din cadrul instituției sau organismului UE care considerați că a comis infracțiunea.Dacă și acest demers eșuează, adresați o plângere AEPD utilizând formularul on-line. Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor va face o investigație și, în cazul în care consideră că plângerea dumneavoastră este întemeiată, vă va transmite cum poate fi rectificată situația.Dacă nu sunteți de acord cu decizia Autorității, puteți apela la Curtea de Justiție.

Cetățenia UECe drepturi aveți și cum le puteți utilizaToți cetățenii unei țări membre a Uniunii Europene sunt, automat, și cetățeni ai UE. Statutul de cetățean al UE vă conferă o serie de drepturi și responsabilități suplimentare importante.Cetățenia UE - drepturile dumneavoastrăAcestea sunt definite de Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (articolul 20) și Carta drepturilor findamentale (capitolul V).Aveți nevoie de ajutor pentru a vă exercita drepturile?

În scopul sensibilizării autorităților publice și naționale, Comisia publică periodic un raport privind cetățenia UE .Dreptul de a locui și de a circula liber în UEÎn calitate de cetățean al UE, aveți dreptul de a locui și de a circula liber pe teritoriul Uniunii, fără a face obiectul discriminării pe motive de naționalitate.Vă puteți stabili în oricare din statele membre ale Uniunii, atâta timp cât îndepliniți anumite condiții, în funcție de activitatea pe care doriți să o desfășurați (să lucrați, să studiați etc.).Dreptul de a participa la viața politică a UEFiecare cetățean al UE are dreptul de a vota și de a candida, atât la alegerile locale, cât și la alegerile pentru Parlamentul European, în țara din UE în care locuiește, în aceleași condiții ca și cetățenii țării respective.Dreptul de a înainta petiții și plângeriPuteți adresa o plângere Parlamentului European pentru a-i solicita să se ocupe de o problemă personală ori de o chestiune de interes public. Subiectul acesteia trebuie să intre în sfera competențelor UE (adică să nu fie legat de ceva ce se decide la nivel local sau național) și trebuie să vă afecteze direct.Dacă vă nemulțumește comportamentul unei instituții sau organism al UE, puteți adresa o plângere Ombudsmanului european.De asemenea, puteți contacta direct instituțiile și organismele consultative ale UE și aveți dreptul de a primi răspuns în oricare dintre cele 24 de limbi oficiale ale Uniunii.Dreptul la protecție consularăDacă vă aflați într-o țară din afara Uniunii și aveți nevoie de ajutor, în calitate de cetățean european aveți dreptul la protecție consulară din partea ambasadei sau consulatului oricărui stat membru al UE, dacă propria dumneavoastră țară nu deține reprezentanță diplomatică în țara respectivă.De exemplu, puteți solicita asistență în situații legate de deces, accident sau îmbolnăvire, arest sau detenție, acte de violență și repatriere.Doriți să contribuiți la elaborarea politicilor europene?

Inițiativa cetățenească: participați la stabilirea agendei ComisieiInițiativa cetățenească europeană vă permite să-i solicitați Comisiei Europene să pregătească un act legislativ. Cererea trebuie să fie semnată de cel puțin 1 milion de cetățeni provenind din cel puțin un sfert din statele membre UE (în situația actuală, minim 7 țări).Participarea activă la viața democratică a UEUniunea Europeană încurajează cetățenii și organizațiile să joace un rol activ în dezvoltarea UE:

Programul „Europa pentru cetățeni” 2014-2020  își propune să îmbunătățească percepția cetățenilor asupra UE, a istoriei și diversității sale, să promoveze drepturile conferite de cetățenia europeană și să sporească participarea democratică la nivelul UE.

Programul „Drepturi, egalitate și cetățenie” 2014- 2020 sprijină proiectele menite să promoveze egalitatea și drepturile fundamentale, să sensibilizeze publicul cu privire la drepturile conferite de cetățenia europeană și să încurajeze o participare mai activă la viața democratică a UE.

Comisia organizează periodic consultări publice pe marginea inițiativelor sale, permițându-le cetățenilor să își exprime punctul de vedere cu privire la acestea.

Dialogurile cu cetățenii  se organizează în orașe din toată Uniunea pentru a le da oamenilor posibilitatea să se exprime și să discute despre probleme care îi interesează.

Dialogul civil  include discuțiile dintre Comisie și organizațiile societății civile active în diverse domenii.

O piață fără frontiere

Pe piața unică a UE (denumită uneori și piața internă), persoanele, bunurile, serviciile și capitalulpot circula la fel de liber ca și pe teritoriul unei singure țări. Recunoașterea reciprocă joacă un rol central în eliminarea barierelor din calea comerțului.Cetățenii UE pot să locuiască, să studieze, să muncească, să cumpere, să își petreacă anii de pensie în orice țară din UE, bucurându-se de produse provenind din toată Europa.Fără bariere naționalePentru a crea această piață unică, au fost eliminate sute de bariere de ordin tehnic, juridic și birocratic, care stăteau în calea liberului schimb și a liberei circulații între statele membre.Ca urmare, companiile și-au extins operațiunile. Concurența a dus la reducerea prețurilor și ladiversificarea ofertei pentru consumatori.

În Europa, convorbirile telefonice costă mult mai puțin decât în urmă cu 10 ani.

Prețurile biletelor de avion au scăzut semnificativ și s-au inaugurat rute noi.

Persoanele fizice și întreprinderile au posibilitatea de a-și alege acum furnizorii de electricitate și de gaz.

În același timp, cu sprijinul diverselor autorități de reglementare a concurenței din Europa, UE face eforturi pentru a se asigura că aceste noi libertăți nu subminează echitatea, protecția consumatorilor și durabilitatea mediului.Oportunități uriașe pentru întreprinderiFirmele europene care își comercializează produsele și serviciile în UE dispun de acces nerestricționat la aproximativ 500 de milioane de consumatori, având astfel șanse mari să rămână competitive. Piața unică este atractivă și pentru investitorii străini.Integrarea economică poate reprezenta un avantaj major pe timp de recesiune, permițându-le statelor membre să își mențină relațiile comerciale mai degrabă decât să recurgă la măsuri protecționiste, care ar avea ca rezultat adâncirea crizei.

Obstacolele rămaseTotuși, au mai rămas multe obstacole în domeniile în care integrarea se realizează mai greu:

caracterul fragmentat al sistemelor fiscale naționale constituie un obstacol în calea integrării pieței și subminează eficiența

mai există încă piețe naționale separate în sectorul serviciilor financiare, energiei și transporturilor

comerțul electronic între statele membre s-a dezvoltat mai lent decât la nivel național, iar normele, standardele și practicile variază considerabil de la o țară la alta

sectorul serviciilor a rămas în urma pieței produselor (deși încă din 2006 companiile au posibilitatea de a furniza de acasă o serie de servicii în străinătate)

normele privind recunoașterea calificărilor profesionale trebuie simplificate pentru ca lucrătorii calificați să își poată căuta mai ușor un loc de muncă în altă țară din UE.

Piața serviciilor financiare reprezintă un caz special. Pentru a evita repetarea crizei din 2009, UE încearcă să construiască un sector financiar mai sigur și mai puternic, luând măsuri ca supervizarea instituțiilor financiare și reglementarea produselor financiare complexe și solicitând băncilor să dețină mai mult capital. Crearea uniunii bancare a transferat mecanismele de supraveghere și rezoluție bancară de la nivelul mai multor state membre la nivelul UE. Există și planuri privind realizarea uneiuniuni a piețelor de capital, menită:

să reducă fragmentarea piețelor financiare să diversifice sursele de finanțare să consolideze fluxurile de capital între țările UE

să îmbunătățească accesul la finanțare pentru întreprinderi, în special pentru întreprinderile mici și mijlocii.

Controale la frontierele externeCetățenii UE nu au nevoie de pașaport pentru a călători în spațiul Schengen care cuprinde, în prezent, 26 de țări:

toate statele membre, cu excepția Bulgariei, Croației, Ciprului, Irlandei, României și a Regatului Unit

Islanda, Liechtenstein, Norvegia și Elveția.Țările din spațiul Schengen nu mai efectuează controale la frontierele lor interne, însă le-au intensificat pe cele efectuate la frontierele externe.Pentru a garanta securitatea în spațiul Schengen, aceste țări au intensificat și cooperarea polițienească, în special prin urmărirea și supravegherea continuă a suspecților care se deplasează dintr-o țară în alta. Cu ajutorul Sistemului de informare Schengen, autoritățile polițienești și vamale și cele care răspund de controlul la frontierele naționale pot transmite mai ușor notificările privind persoane căutate sau date dispărute ori autovehicule și documente furate.

Politica externă și de securitate

Politica externă și de securitate a UE, elaborată de-a lungul mai multor ani, le permite statelor membre să se exprime și să acționeze la unison pe scena mondială. Acționând împreună, cele 28 de state membre pot avea o influență mult mai mare decât dacă ar aplica, fiecare, propria politică.Tratatul de la Lisabona adoptat în 2009, a consolidat acest domeniu de politică prin crearea

funcției de Înalt Reprezentat al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate

Serviciului European de Acțiune Externă (SEAS)  - corpul diplomatic al UE.Pace și securitateRolul politicii externe și de securitate este

de a menține pacea și de a întări securitatea pe plan internațional

de a promova cooperarea internațională

de a dezvolta și consolida

o democrația

o statul de drept

o respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Diplomație și parteneriatUE intervine decisiv în diverse domenii, de la programul nuclear iranian și stabilizarea Somaliei și a regiunii Cornului Africii până la combaterea încălzirii globale. Politica sa externă și de securitate comună, menită să soluționeze conflictele și să promoveze înțelegerea internațională, se bazează pe diplomație. Comerțul, ajutorul umanitar, securitatea și apărarea joacă adesea un rol complementar.Fiind cel mai important donator de asistență pentru dezvoltare din lume, UE deține un rol unic în cooperarea cu țările în curs de dezvoltare.Ponderea demografică și capacitatea sa economică îi conferă o mare influență acestui bloc format din 28 de națiuni. UE este cea mai mare putere comercială din lume, iar moneda sa (euro) ocupă locul doi ca importanță la nivel mondial. Tendința către luarea de decizii comune în materie de politică externă îi sporesc influența.Uniunea Europeană a încheiat parteneriate cu cei mai importanți actori de pe piața mondială, inclusiv cu puterile emergente. Ea dorește să se asigure că aceste parteneriate se bazează pe interese și avantaje

reciproce. UE organizează periodic reuniuni la nivel înalt cu Canada, China, India, Japonia, Rusia și Statele Unite. Relațiile sale internaționale acoperă:

educația

mediul

securitatea și apărarea

combaterea criminalității

drepturile omului.

Misiuni de menținere a păciiUE a trimis misiuni de menținere a păcii în diferite zone de conflict ale lumii. În august 2008, UE a contribuit la medierea unui acord de încetare a focului între Georgia și Rusia, a trimis observatori europeni pentru a monitoriza situația (misiunea UE de monitorizare în Georgia) și a furnizat ajutor umanitar persoanelor strămutate din cauza conflictelor.De asemenea, a deplasat în Kosovo persoane activând în domeniul justiției și forțe de poliție care să ajute la garantarea respectării legii și a ordinii publice (EULEX Kosovo).Mijloace de intervențieNu există o forță armată permanentă a UE. În schimb, în baza politicii sale de securitate și apărare comună (PSAC), Uniunea Europeană se sprijină pe forțele de menținere a păcii cu care contribuie statele membre, pentru:

operațiuni comune de dezarmare

misiuni umanitare și de salvare

consiliere și asistență militară

prevenirea conflictelor și menținerea păcii

gestionarea crizelor, de exemplu, restabilirea păcii și stabilizare după încetarea conflictelor.

Începând din 2003, UE a desfășurat 30 de misiuni civile și operațiuni militare pe 3 continente. Toate acestea au constituit o reacție la diverse situații de criză:

instaurarea păcii post-tsunami în Indonezia

protejarea refugiaților în Mali și Republica Centrafricană

combaterea pirateriei în largul coastelor Somaliei și în regiunea Cornului Africii.În prezent, UE joacă un rol important, acela de furnizor de securitate.Începând din ianuarie 2007, UE a desfășurat operațiuni de reacție rapidă cu ajutorul a două batalioane, numărând câte 1500 de persoane fiecare și putând fi mobilizate la nevoie aproape simultan. Deciziile de mobilizare sunt luate de miniștrii țărilor UE, în cadrul Consiliului UE.Legături mai strânse cu vecinii noștri: Politica europeană de vecinătatePolitica europeană de vecinătate (PEV) guvernează relațiile UE cu 16 dintre țările vecine de la est și sud.La sud: Algeria, Egipt, Iordania, Israel, Liban, Libia, Maroc, Palestina (această denumire nu implică nicio recunoaștere a Palestinei ca stat și nu aduce atingere pozițiilor privind recunoașterea Palestinei ca stat), Siria și Tunisia.La est: Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Georgia, Moldova și Ucraina.Destinată să consolideze relațiile UE cu vecinii săi de la est și sud, această politică promovează:

asocierea pe plan politic

integrarea economică

creșterea mobilității.

Pe măsură ce UE s-a extins, țările din Europa de Est și din Caucazul de Sud i-au devenit vecini mai apropiați. Ele ne influențează din ce în ce mai mult securitatea, stabilitatea și prosperitatea. În 2009, a fost

lansat parteneriatul estic, menit să consolideze relațiile UE cu 6 țări din Europa de Est. O cooperare mai strânsă între UE și partenerii săi est-europeni - Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Georgia, Republica Moldova și Ucraina - reprezintă un element-cheie în relațiile externe ale UE.În urma evenimentelor care au marcat Primăvara arabă, UE și-a relansat politica de vecinătate pentru a oferi un sprijin mai consistent partenerilor angajați în realizarea de reforme care să promoveze democrația, drepturile omului și statul de drept. Scopul acestei politici este să încurajeze dezvoltarea economică favorabilă incluziunii în aceste țări și să promoveze parteneriatul cu o serie de grupuri și organizații, în paralel cu relațiile dintre UE și guverne.UE sprijină, de asemenea, țările învecinate care se confruntă cu conflicte și crize. Este principalul donator de asistență pentru victimele crizei din Siria, contribuția sa ridicându-se la peste 3,2 miliarde de euro din 2011 până în prezent. UE încearcă, de asemenea, să ajute Libia în actuala situație dificilă din punct de vedere politic și al securității.Uniunea continuă să sprijine eforturile internaționale de instaurare a păcii în Orientul Mijlociu. Obiectivul său este ca Palestina și Israel să ajungă la o înțelegere bilaterală. UE colaborează cu ONU, SUA și Rusia (în cadrul „Cvartetului”), pentru a încuraja cele două părți să ajungă la un acord. De asemenea, ele lucrează îndeaproape cu partenerii regionali pentru o soluționare pașnică a conflictului.Programul nuclear iranian a fost o sursă importantă de tensiune la nivel internațional. Acordul istoric încheiat în noiembrie 2013 cu comunitatea internațională a constituit un prim pas în direcția rezolvării problemei și o încununare a eforturilor depuse de UE în conducerea negocierilor de pace în numele comunității internaționale.Asia și America LatinăUE își intensifică relațiile cu grupările regionale din Asia și America Latină. Astfel, UE a încheiat „parteneriate consolidate” cu partenerii săi asiatici, aflați într-un proces rapid de dezvoltare. Acestea combină

elemente economice, politice, sociale și culturale. UE este, de asemenea, un suporter convins al integrării regionale în ambele regiuni.Balcanii de VestȚările din Balcanii de Vest își doresc să adere la UE.

Țara Statutul

Croația În iulie 2013, a devenit cel de al 28-lea stat membru al UE

Muntenegru, Serbia Angajate în negocieri de aderare

Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei

Comisia a recomandat începerea negocierilor

Albania Consiliul a aprobat cererea, Albania devenind „țară candidată”

Bosnia și Herțegovina, Kosovo Țări potențial candidate

Deși Kosovo și-a declarat independența de Serbia în 2008, statutul său internațional rămâne nedecis. Datorită angajamentului de care a dat dovadă UE în medierea negocierilor, cele două părți au ajuns la un acord istoric în aprilie 2013. Acesta a ilustrat voința prim-miniștrilor și a fostului Înalt Reprezentant, Catherine Ashton, de a acționa în direcția normalizării relațiilor. De asemenea, demonstrează angajamentul ferm al UE în favoarea reconcilierii în Balcanii de Vest.Procesul decizional în cadrul politicii externe a UEPrincipalul organism decizional la nivelul Uniunii Europene este Consiliul European, format din șefii de stat și de guvern ai celor 28 de state membre ale UE. Acesta se reunește de 4 patru ori pe an și definește principiile și orientările politice generale.Rolul Înaltului Reprezentant este acela de a aduce mai multă coerență în politica externă și de securitate a UE. Prezidează reuniunea lunară a Consiliului Afaceri Externe, la care iau parte miniștrii de externe din cele

28 de state membre ale UE. De asemenea, participă la reuniunile Consiliului European și prezintă rapoarte cu privire la probleme de politică externă.În cadrul politicii externe și de securitate, majoritatea deciziilor sunt luate cu acordul tuturor țărilor UE.Rolul Serviciului de Acțiune Externă (SEAE) este de a-l sprijini pe Înaltul Reprezentant. El acționează ca serviciu diplomatic al UE. SEAE dispune de o rețea formată din peste 139 de delegații și birouri, peste tot în lume, având sarcina de a promova și proteja interesele UE.