CONTRACTE NENUMITENoul Cod civil include în categoriile de contracte trei tipuri de contracte care nu erau reglementate ex-pres în vechiul Cod civil, deşi se regăseau în practică,

Raport special

RENTROP & STRATONwww.rs.ro

CONTRACTE NENUMITE sau

reguli generale aplicabile tuturor tipurilor de contracte

SUMAR

1. Contractula. Buna-credințăb. Categorii de contracte

2. Încheierea contractelora. Capacitatea de a contractab. Consimțământc. Obiectul contractuluid. Cauza

3. Nulitatea contractului

4. Întreruperea contractului

5. Efectele contractului

6. Reprezentarea

7. Cesiunea contractului

8. Încetarea contractului

2www.rs.ro RENTROP & STRATONInformații specializate

Contracte nenumite sau reguli generale aplicabile tuturor tipurilor de contracte

© 2014 RENTROP & STRATON

Autor: Colectivul de avocați al RENTROP & STRATON

Preşedinte: George StratonDirector General: Florin CâmpeanuDirector Creaţie-Producţie: Cristina StratonDirector Economic: Mariana NeţoiuDirector Financiar: Antoaneta Paraschiv

Serviciul ClienţiTel.: 021.209.45.45; Fax: 021.408.28.99E-mail: [email protected]

Puteţi consulta şi celelalte lucrări editate de RENTROP & STRATON la www.rs.ro

Toate drepturile rezervate. Nicio parte din acest material nu poate fi reprodusă, arhivată sau transmisă sub nicioformă şi prin niciun fel de mijloace, mecanice sau electronice, fotocopiere, înregistrare audio sau video, fărăpermisiunea în scris din partea editorului. Autorii sau editorii nu sunt responsabili pentru nicio pierdere provo-cată vreunei persoane fizice sau juridice care acţionează sau se abţine de la acţiuni ca urmare a citirii materi-alelor pu blicate în această lucrare.

1. ContraCtul

Mai puţin folosită în practică, expresia de „contracte nenumite” se referă la toate contractele nespecifi-cate în mod expres de lege. Pentru încheierea unui contract complet este important ca profesionistul să cu-noască foarte bine regulile generale aplicabile tuturor tipurilor de contracte.

Acest aspect este cu atât mai important cu cât la anumite tipuri de contracte menţionate expres în Codulcivil există puţine menţiuni, acestea urmând a se completa cu regulile aplicabile contractelor în general.Prin urmare, vom încerca să reţinem câteva aspecte mai importante prevăzute în Codul civil în privinţa obli-gaţiilor, punând accentul pe modul de interpretare sau de soluţionare a unor probleme care s-ar putea întâlniîn practică.

Pentru încheierea unui contract trebuie parcurse în primul rând etapele premergătoare, respectiv nego-cierea şi, eventual, semnarea unui acord sau a unei înţelegeri prealabile, ori chiar semnarea contractului însine. În funcţie de natura contractului, încheierea contractului reprezintă momentul în care se nasc obligaţiiîn sarcina uneia sau a ambelor părţi.

Prin îndeplinirea obligaţiilor contractuale se execută de fapt contractul, astfel că după executare con-tractul încetează sau poate continua datorită acordului părţilor, care pot prelungi durata acestuia. Neexecu-tarea de bună-voie a obligaţiilor asumate prin contract conduce la soluţionarea pe cale amiabilă adivergenţelor, dar poate conduce şi la litigii sau la executare silită. În faza de executare silită se poate apre-cia dacă prin contract au fost luate măsuri de precauţie care pun la adăpost pe oricare dintre părţile care arputea fi prejudiciate din pricina neîndeplinirii obligaţiilor de către cealaltă parte.

Un aspect deloc de neglijat, introdus de legiuitor în mod expres în Codul civil, este buna-credinţă, caretrebuie să se regăsească atât în negocierile privind încheierea contractului, cât şi ulterior, după încheiereaacestuia. În cazul în care se naşte un litigiu între părţile contractante, buna-credinţă joacă un rol deosebit însoluţionarea acestuia. Pentru aceasta, fiecare parte semnatară a unui contract trebuie să dea o atenţiedeosebită modului în care cealaltă parte acţionează şi, la rândul său, să acţioneze cu bună-credinţă.

a. Buna-credinţă

Conform art. 1170 Cod civil, părţile trebuie să acţioneze cu bună-credinţă încă de la începutul nego-cierilor, cât şi ulterior, la încheierea contractului sau pe parcursul executării acestuia. Din interpretarea aces-tui articol rezultă că, în cazul în care pe parcursul negocierilor sau chiar după încheierea contractului intervinelemente care pot conduce la imposibilitatea executării contractului sau la executarea defectuoasă, cel careeste pus în imposibilitate de a-şi îndeplini obligaţiile trebuie să notifice celeilalte părţi situaţia intervenită.Acest fapt poate conduce fie la renegocierea clauzelor contractuale, la modificarea contractului sau chiar laîncetarea acestuia.

Situaţie 1. În cazul unui contract de vânzare-cumpărare, în care cumpărătorul acţionează în bazaunui contract de mandat fără reprezentare, iar vânzătorul nu cunoaşte acest mandat, se poate susţinecă la încheierea contractului cumpărătorul nu a acţionat cu bună-credinţă?

Soluţie: Orice fapt care ar putea cauza un prejudiciu celeilalte părţi va fi privit şi prin prisma bunei-cre-dinţe, mai ales în cadrul unui contract cu caracter comercial. Astfel, dacă vânzătorul, în cazul în care ar ficunoscut contractul de mandat, nu ar mai fi încheiat contractul de vânzare, atunci se consideră că nu a exis-tat bună-credinţă din partea cumpărătorului-mandatar.



De altfel, la art. 1297 alin. (2) Cod civil se stipulează că: „dacă reprezentantul, atunci când contracteazăcu terţul în limita puterilor conferite, pe seama unei întreprinderi, pretinde că este titularul acesteia, terţulcare descoperă ulterior identitatea adevăratului titular poate să exercite şi împotriva acestuia din urmă drep-turile pe care le are împotriva reprezentantului.”.

Situaţie 2. Între două părţi au loc negocieri, însă nu se ajunge la un acord şi, prin urmare, con-tractul nu se încheie. În timpul negocierii, una dintre părţi a furnizat informaţii confidenţiale cre-zând că se va încheia contractul.

Se poate considera că nu a existat bună-credinţă din partea celui care a primit informaţiile confi-denţiale şi apoi nu a semnat contractul?

Soluţie: O parte nu poate fi ţinută să semneze un contract dacă negocierile au eşuat şi nu poate fi invo-cată reaua-credinţă. Se poate presupune reaua-credinţă în măsura în care se poate dovedi că partea respec-tivă a iniţiat sau a continuat negocierile fără să existe intenţia de a încheia contractul, ci doar pentru aflareaunor informaţii.

De altfel, conform art. 1183 alin. (4) Cod civil, „partea care iniţiază, continuă sau rupe negocierile con-trar bunei-credinţe răspunde pentru prejudiciul cauzat celeilalte părţi. Pentru stabilirea acestui prejudiciu seva ţine seama de cheltuielile angajate în vederea negocierilor, de renunţarea de către cealaltă parte la alteoferte şi de orice împrejurări asemănătoare.”.

Pe de altă parte, furnizarea de informaţii confidenţiale în negocierile precontractuale nasc obligaţia pre-văzută la art. 1184 Cod civil, şi anume: „Când o informaţie confidenţială este comunicată de către o parteîn cursul negocierilor, cealaltă parte este ţinută să nu o divulge şi să nu o folosească în interes propriu, in-diferent dacă se încheie sau nu contractul. Încălcarea acestei obligaţii atrage răspunderea părţii în culpă.”.

B. Categorii de contracte

Spre deosebire de dispoziţiile art. 944 din vechiul Cod civil, care prevedea că în actul unilateral numaiuna dintre părţi avea obligaţii, art. 1171 teza a II-a din noul Cod civil specifică faptul că este unilateral con-tractul în care obligaţiile sunt asumate numai de una dintre părţi, chiar dacă executarea contractului presu-pune obligaţii în sarcina ambelor părţi.

Sunt contacte unilaterale contractul de donație, contractul de împrumut, contractul de comodat, con-tractul de gaj, contractul de depozit gratuit etc.

Contractul unilateral nu trebuie confundat cu actul juridic unilateral care, conform art. 1324 Cod civil,presupune numai manifestarea de voinţă a autorului său. Astfel, contractul unilateral se formează în bazaacordului de voinţă dintre părţi, chiar dacă ulterior se stabilesc obligaţii numai în sarcina uneia dintre părţi,în timp ce actul unilateral presupune o singură manifestare de voinţă.

Noul Cod civil include în categoriile de contracte trei tipuri de contracte care nu erau reglementate ex-pres în vechiul Cod civil, deşi se regăseau în practică, şi anume: contractul de adeziune (art. 1175 Cod civil),contractul-cadru (art. 1176 Cod civil) şi contractul încheiat cu consumatorii (art. 1177 Cod civil).

Contractul de adeziune (art. 1175 Cod civil)

Pentru determinarea unui astfel de tip de contract trebuie să avem în vedere faptul că una dintre părţi im-pune anumite clauze, putând fi deja redactate, cealaltă parte urmând doar să le accepte ca atare şi neavândposibilitatea să le negocieze.



Cel mai des întâlnit contract de adeziune este contractul de transport CFR, acceptarea sau aderarea laacest contract manifestându-se prin utilizarea acestui serviciu. Prin Decizia nr. 2279 din 13 martie 2007,Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a confirmat o situaţie ce se întâlnea în practică, şi anume, „multe dintre ofer-tele de contractare au la bază un contract-tip la care aderă ori nu consumatorul”, ideea negocierii clauzelornemaiexistând în anumite situaţii. astfel, achiziţionarea unor produse de pe internet se desfăşoară în ca-drul unui contract de adeziune, cumpărătorul acceptând condiţiile stabilite de vânzător.

Contractul-cadru (art. 1176 Cod civil)

În ceea ce priveşte contractul-cadru, un amănunt deosebit este adus de alin. (2) al art. 1176 Cod civil,şi anume: faptul că termenul, volumul prestaţiilor şi chiar preţul pot fi precizate prin convenţii ulterioare.Acest aspect dă posibilitatea părţilor de a negocia şi a stabili condiţiile generale cu privire la un contract, în-cheindu-se un contract-cadru, urmând ca pentru stabilirea datelor concrete să se încheie ulterior o convenţieseparată ce va respecta întrutotul condiţiile de bază stabilite prin contractul-cadru.

Exemple de contracte-cadru întâlnite în practică: Contractul-cadru privind achiziţiile publice, Con-tractul-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări socialede sănătate etc.

Contract-cadru pentru acordarea microcreditelorÎncheiat astăzi ...........................la ..............................................

I. PĂrŢIlE ContraCtantE

1.1. Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, cu sediul în Bucureşti, str. ........................................nr. ............, sectorul .................., având contul nr. .................... deschis la .............................., telefon....................., fax ..................................., reprezentată prin ................................., cu funcţia de ....................,în calitate de finanţator şi

1.2. Organizaţia neguvernamentală acreditată ..........................................................................................,(denumirea organizaţiei)

persoană juridică potrivit prevederii O.U.G. nr. 26/2000, înscrisă în registrul ............................... sub nr................., pe baza certificatului de înscriere nr. ............ din .................. având contul nr. ................................deschis la ........................., telefon ................., fax ............................, reprezentată de ............................, cufuncţia de ........................, în calitate de administrator

în baza O.U.G. nr. 118/30.06.1999 privind înfiinţarea şi utilizarea Fondului naţional de solidaritate, auconvenit să încheie prezentul contract pentru acordarea microcreditelor cu respectarea următoarelor clauze:

II. oBIECtul ContraCtuluI

2.1. Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, în calitate de finanţator, acordă administratoru-lui un fond de până la .................... lei din Fondul naţional de solidaritate, în termenii şi în con-diţiile prevăzute de prezentul contract, care va fi utilizat exclusiv pentru acordarea de microcredite,în vederea finanţării proiectelor înscrise în listele aprobate prin ordin al ministrului muncii şi solidarităţiisociale. Microcreditele se acordă de către administrator pe bază de contracte încheiate cu beneficiarii,



un exemplar original al acestor contracte transmiţându-se în termen de 5 zile de la semnare, direcţiilor ge-nerale de muncă şi solidaritate socială judeţene şi a muncipiului Bucureşti, care se păstrează de acestea.

2.2. Administratorul are obligaţia rambursării acestui fond către Ministerul Muncii, Familiei şi Pro-tecţiei Sociale conform graficului stabilit împreună cu comisia de avizare a microcreditelor, independent degradul de rambursare a microcreditelor de către beneficiari.

2.3. Administratorul se angajează să cofinanţeze fondul de microcredite, cu suma de …….......... lei.

2.4. Eliberarea tranşelor de microcredite de către Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale se faceîn limita disponibilităţilor, pe baza listei de proiecte de microcredite aprobate şi a graficelor întocmite de co-misia de avizare a microcreditelor şi de către administrator.

2.5. La solicitarea următoarei tranşe, administratorul trebuie să justifice direcţiilor generale de muncă şisolidaritate socială judeţene şi a municipiului Bucureşti utilizarea a cel puţin 75% din tranşa anterioară.

2.6. Fondul naţional de solidaritate dat în administrare se restituie Ministerul Muncii, Familiei şiProtecţiei Sociale potrivit graficelor stabilite sau poate fi utilizat de administrator pentru acordarea de noimicrocredite, pe baza aprobării Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, fără ca menţinerea sumelorîn contul administratorului să depăşească termenul de 5 zile lucrătoare.

2.7. Diferenţa dintre suma acordată de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi microcredi-tele efectiv acordate de administrator este purtătoare de dobândă. Nivelul dobânzii bonificate de minister seface venit la bugetul Fondului naţional de solidaritate.

2.8. Celelalte condiţii de acordare, utilizare şi retragere a sumelor acordate de minister sunturmătoarele:

a) .............................................................................................................................................. ;b) .............................................................................................................................................. ;c) .............................................................................................................................................. ;etc.

III. PrEŢul MICroCrEDItĂrII

3.1. Pentru activitatea de microcreditare, administratorul percepe un comision de ......%. Comisionul sesuportă din cheltuielile de administrare ale Fondului naţional de solidaritate.

3.2. Administratorul primeşte un procent de .....% din comision pentru finanţarea activităţilor preliminare.

3.3. Sumele rămase din comisionul perceput se virează proporţional cu valoarea tranşelor microcredite-lor acordate pe baza contractelor încheiate cu beneficiarii şi a ordinelor de plată prezentate la direcţiilede muncă şi solidaritate socială judeţene şi a municipiului Bucureşti.

IV. DrEPturIlE ŞI oBlIGaŢIIlE PĂrŢIlor

4.1. Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, precum şi direcţiile de muncă şi solidaritate so-cială judeţene şi a municipiului Bucureşti au dreptul să verifice datele şi documentele de justificare a plăţilorefectuate de administrator.



4.2. Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale poate, în orice moment, ca urmare a unei notificăritrimise administratorului, să suspende eliberarea tranşelor ulterioare, din următoarele cauze:

a) activităţile nu au fost realizate în conformitate cu procedurile stabilite prin Normele metodologice deaplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 118/1999, cu modificările ulterioare;

b) bugetul Fondului naţional de solidaritate nu poate susţine plata microcreditelor prevăzute laart. 5 din sus-menţionata ordonanţă;

c) administratorul nu şi-a îndeplinit obligaţiile la care s-a angajat.

4.3. Administratorul se obligă:a) să cunoască şi să respecte prevederile legislaţiei care reglementează funcţionarea Fondului Naţional

de solidaritate, precum şi legislaţia conexă;b) să îndeplinească toate obiectivele contractului-cadru şi prevederile graficelor stabilite;c) să utilizeze sumele acordate de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, precum şi sumele

reprezentând cofinanţarea sa, numai pentru realizarea obiectivelor contractului-cadru;d) să verifice utilizarea microcreditelor în scopurile prevăzute în contractele încheiate cu beneficiarii;e) să urmărească rambursarea de către beneficiari a microcreditelor acordate.

4.4. În calitate de unitate de gestiune şi de conducere a proiectelor, organizează şi conduce contabilita-tea drepturilor şi obligaţiilor.

4.5. Administratorul se obligă să permită, în mod necondiţionat, Ministerul Muncii, Familieişi Protecţiei Sociale, precum şi direcţiilor generale de muncă şi solidaritate socială judeţene şi a municipiuluiBucureşti, urmărirea şi controlul realizării proiectelor.

V. GaranŢII

5.1. Pentru executarea la termen şi în bune condiţii a contractului, administratorul constituie ga-ranţii asiguratorii în favoarea Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, constând din:………………………................…................................................................................................................ .

VI. ForŢa MaJorĂ

6.1. Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale nu răspunde pentru prejudiciul cauzat admini-stratorului, în situaţia în care bugetul Fondului naţional de solidaritate nu mai poate asigura finanţareaproiectelor aprobate.

6.2. De asemenea, niciuna dintre părţile contractante nu răspunde de neexecutarea la termen sau/şide executarea în mod necorespunzător – total sau parţial – a oricărei obligaţii care îi revine în baza prezen-tului contract, dacă neexecutarea sau/şi executarea obligaţiei respective a fost cauzată de forţa majoră, aşacum este definită de lege.

6.3. Partea care invocă forţa majoră este obligată să notifice celeilalte părţi, în termen de …....................(zile, ore)

producerea evenimentului şi să ia toate măsurile posibile în vederea limitării consecinţelor lui.

6.4. Dacă în termen de ……............. de la producere, evenimentul respectiv nu încetează, părţile au(zile, ore)

dreptul să-şi notifice încetarea de plin drept a prezentului contract, fără ca vreuna dintre ele să pretindădaune-interese.



VII. notIFICĂrIlE ÎntrE PĂrŢI

7.1. În accepţiunea părţilor contractante, orice notificare adresată de una dintre acestea celeilalte estevalabil îndeplinită dacă va fi transmisă la sediul prevăzut în partea introductivă a prezentului contract.

7.2. În cazul în care notificarea se face pe cale poştală, ea va fi transmisă prin scrisoare recomandată, cuconfirmare de primire (A.R.) şi se consideră primită de destinatar la data menţionată de oficiul poştalprimitor pe această confirmare.

7.3. Dacă notificarea se trimite prin telefax, ea se consideră primită în prima zi lucrătoare după cea încare a fost expediată.

7.4. Notificările verbale nu se iau în considerare de niciuna dintre părţi, dacă nu sunt confirmate, prin in-termediul uneia dintre modalităţile prevăzute la alineatele precedente.

VIII. ÎnCHEIErEa ProIECtElor DE MICroCrEDItarE

8.1. Înaintea eliberării ultimei tranşe a microcreditului, administratorul va prezenta un plan defi-ni tiv privind realizarea obiectivului proiectului, acceptat de Ministerul Muncii, Familiei şi ProtecţieiSociale, prin Comisia de avizare a microcreditelor.

8.2. Proiectul se consideră încheiat după aprobarea, de către Ministerul Muncii, Familiei şi ProtecţieiSociale, prin Comisia de avizare a microcreditelor, a raportului final al administratorului, în care se va con-semna dacă obiectivele proiectului au fost îndeplinite şi dacă au fost justificate toate sumele acordate.

8.3. Situaţia juridică a obiectivelor rezultate prin realizarea proiectului se stabileşte la data încheieriiproiectului, în conformitate cu prevederile legislaţiei în materie.

IX. rĂSPunDErI

9.1. În cazul nerespectării obligaţiilor asumate de către administrator, Ministerul Muncii, Familieişi Protecţiei Sociale poate întrerupe finanţarea acestuia până la recuperarea integrală a sumelor dato-rate sau poate rezilia contractul.

9.2. Nerespectarea obligaţiilor contractuale ale administratorului atrage răspunderea civilă sau pe-nală, după caz.

9.3. Utilizarea microcreditelor în alte scopuri decât cele prevăzute de lege şi de contract este in-terzisă şi atrage rezilierea acestuia fără intervenţia vreunei instanţe judecătoreşti sau arbitrale.

9.4. Contractele încheiate între Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi administratori, pre-cum şi garanţiile reale şi personale constituie titluri executorii.

9.5. Sumele acordate din Fondul naţional de solidaritate de către Ministerul Muncii, Familiei şi Pro-tecţiei Sociale în administrare au regim de creanţe bugetare.

X. SoluŢIonarEa lItIGIIlor

10.1. Părţile au convenit ca orice neînţelegere privind validitatea prezentului contract sau rezultate dininterpretarea, executarea ori încetarea acestuia să fie rezolvate pe cale amiabilă de către reprezentanţii lor,în termen de 30 de zile lucrătoare.



10.2. În cazul în care rezolvarea eventualelor litigii nu este posibilă pe cale amiabilă, părţile se vor adresainstanţelor judecătoreşti competente.

XI. ClauZE FInalE

11.1. Modificarea prezentului contract se face numai prin act adiţional încheiat între părţile contractante.

11.2. Prezentul contract, împreună cu anexele sale care fac parte integrantă din cuprinsul său, repre-zintă voinţa părţilor şi înlătură orice altă înţelegere verbală dintre acestea, anterioară sau ulterioară încheie-rii lui.

11.3. Prezentul contract s-a încheiat în două exemplare având valoare de original, câte unul pentru fie-care parte.

MiNiStERUL MUNCii, FaMIlIEI ŞI ProtECŢIEI SOCiALE ADMiNiStRAtOR

Comitetul de coordonare a microcreditelor

Contract încheiat cu consumatorii (art. 1177 Cod civil)

Contractul încheiat cu consumatorii reprezintă un contract reglementat în primul rând de legi speciale,iar în completare fiind supus dispoziţiilor Codului civil. Pentru clarificarea acestui tip de contract trebuie sămenţionăm că noţiunea de „consumator” se regăseşte în legea nr. 363/2007 privind combaterea practi-cilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii, iar clauzele contractuale dintr-un astfel decontract se regăsesc în mai multe acte normative dintre care enumerăm:

– ordonanţa Guvernului nr. 21/1992, republicată, privind protecţia consumatorilor;

– ordonanţa Guvernului nr. 107/1999, republicată, privind activitatea de comercializare a pachetelorde servicii turistice;

– ordonanţa Guvernului nr. 130/2000, republicată, privind protecţia consumatorilor la încheierea şiexecutarea contractelor la distanţă;

– legea nr. 193/2000, republicată, privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţişi consumatori;

– legea 4 nr. 49 din 2003, republicată, privind vânzarea produselor şi garanţiile asociate acestora, sauriscurile pe care consumatorul le poate întâmpina;

– legea nr. 296/2004, republicată, privind codul consumului;

– ordonanţa Guvernului nr. 85/2004, republicată, privind protecţia consumatorilor la încheierea şiexecutarea contractelor la distanţă privind serviciile financiare, aprobată prin legea nr. 399/2004 etc.

Noţiunea de „consumator” intră într-o relaţie strânsă cu destinaţia bunului sau cu serviciul achiziţionat. Consumatorii sunt protejaţi împotriva clauzelor abuzive din contractele încheiate cu firme comerciale din

orice ţară membră a UE. O clauză într-un contract este considerată abuzivă dacă creează un dezechilibru sem-nificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor în detrimentul consumatorului. Acesta are dreptul să contestesau să nu respecte astfel de clauze care nu sunt obligatorii pentru consumator.



În privinţa garanţiilor, identificăm garanţia comercială şi răspunderea pentru vicii ascunse ale produsu-lui, care asigură cumpărătorul că produsul va funcţiona o anumită perioadă de timp şi nu prezintă defecţiunice nu pot fi constatate la achiziţionare. În timpul garanţiei, defecţiunea sau nefuncţionarea produsului la pa-rametrii specificaţi obligă pe vânzător la restituirea preţului, înlocuire sau reparare conform dispoziţiilorlegii nr. 449/2003, republicată.

În câte cazuri un cumpărător care a achiziţionat un produs cu o valoare mică, de exemplu un ceas, se în-toarce să-l schimbe dacă nu funcţionează aşa cum garantează vânzătorul? Necunoaşterea legislaţiei în acestdomeniu determină lipsa de profesionalism a multora dintre comercianţi.

aceste trei tipuri de contracte se pot regăsi şi combinate. De exemplu: contractul-cadru încheiatcu consumatorii.

2. Încheierea contractelor

art. 1178 Cod civil statuează faptul că nu este necesară o anumită formalitate pentru încheierea vala-bilă a unui contract, simplul acord de voinţă al părţilor reprezentând încheierea contractului. Reamintim căexistă contracte speciale pentru a căror încheiere valabilă este necesară respectarea formei autentice, însă înprezentul capitol nu abordăm aceste tipuri de contracte.

Pe lângă libertatea formei, la art. 1179 Cod civil sunt prevăzute condiţiile esenţiale pentru validitateacontractului, şi anume:

l capacitatea de a contracta;l consimţământul părţilor;l un obiect determinabil şi licit;l o cauză licită şi morală.

Situaţie. Cum se poate presupune că există acordul de voinţă al ambelor părţi şi că s-a ajuns la în-cheierea contractului prin acest acord?

Soluţie: Orice act prin care se poate presupune acordul de voinţă al ambelor părţi constituie garanţia căs-a încheiat contractul. Astfel, dacă părţile au negociat şi au ajuns la un acord, deşi nu au semnat un contract,încep să execute obligaţii care le-ar reveni dacă ar fi încheiat contractul.

În acest sens, la art. 1186 se arată următoarele: „Contractul se încheie în momentul şi în locul în careacceptarea ajunge la ofertant, chiar dacă acesta nu ia cunoştinţă de ea din motive care nu îi sunt imputabile.”.

„De asemenea, contractul se consideră încheiat în momentul în care destinatarul ofertei săvârşeşte un actsau un fapt concludent, fără a-l înştiinţa pe ofertant, dacă, în temeiul ofertei, al practicilor statornicite întrepărţi, al uzanţelor sau potrivit naturii afacerii, acceptarea se poate face în acest mod.”.

iar la art. 1196 Cod civil este precizat că „orice act sau fapt al destinatarului constituie acceptare dacăindică în mod neîndoielnic acordul său cu privire la ofertă, astfel cum aceasta a fost formulată, şi ajunge întermen la autorul ofertei.”.

a. Capacitatea de a contracta

Pentru validitatea unui contract este necesar ca persoana care semnează contractul să aibă capacitate defolosinţă şi exerciţiu. Actele juridice ale minorului cu capacitate de exerciţiu restrânsă se încheie de cătreacesta, dar cu încuviinţarea părinţilor sau, după caz, a tutorelui, iar în anumite cazuri, cu autorizarea in-stanţei de tutelă (art. 41 alin. (2) Cod civil).



Conform dispoziţiilor art. 43 alin. (2) Cod civil, în situaţia în care o persoană nu are capacitate deexerciţiu, actele juridice se încheie de reprezentanţii lor legali, în condiţiile prevăzute de lege.

În acest sens, în vederea încheierii actelor de vânzare-cumpărare a unui bun imobil în care coproprietareste şi un minor, este necesar avizul consiliului de familie şi autorizarea instanţei de tutelă. Aceloraşi condiţiieste supus şi actul de partaj ori contractul de ipotecă sau gaj care implică şi acordul unui minor.

trebuie precizat că avizul consiliului de familie se dă numai în situaţia în care minorul e orfan, atunciexistând şi obligativitatea constituirii consiliului de familie.

Situaţie. În cazul în care un minor, cu vârsta de 16 ani, este coproprietar al unui imobil, iar ceilalţicoproprietari doresc să vândă cotele lor indivize din imobil, poate minorul să înstrăineze şi el cota-parte care-i revine?

Soluţie: Minorul care a împlinit vârsta de 14 ani are capacitate de exerciţiu restrânsă. Din interpretareadispoziţiilor art. 41, art. 114 alin. (2) şi art. 146 Cod civil rezultă că, pentru acte de înstrăinare a bunuri-lor sale, minorul are nevoie de încuviinţarea părinţilor sau a tutorului, după caz. De asemenea, pentru actede înstrăinare a bunurilor sale, minorul are nevoie şi de încuviinţarea instanţei de tutelă şi de avizul consi-liului de familie, după caz.

B. Consimţământul

Conform art. 1204 Cod civil, „consimţământul părţilor trebuie să fie serios, liber şi exprimat în cunoştinţăde cauză.”.

Este anulabil contractul încheiat de o persoană care, la momentul încheierii acestuia, se afla, fie şi numaivremelnic, într-o stare care o punea în neputinţă de a-şi da seama de urmările faptei sale. Contractul înche-iat de o persoană pusă ulterior sub interdicţie poate fi anulat dacă, la momentul când actul a fost făcut, cau-zele punerii sub interdicţie existau şi erau îndeobşte cunoscute.

Situaţie. tatăl meu a dobândit, prin moştenire, o cotă din dreptul de proprietate asupra unuiimo bil. Menţionez că mulţi ani mai târziu a fost diagnosticat cu alzheimer. După ce a fost diagnosti-cat cu această boală, a fost acţionat de ceilalţi coproprietari în instanţă pentru ieşire din indiviziuneşi au semnat în faţa instanţei o tranzacţie prin care tatăl meu a renunţat la cota-parte care-i reveneadin imobil.

Fiind plecat temporar din ţară, nu am cunoscut ceea ce se întâmplă, astfel că la întoarcerea meaam aflat aceste împrejurări. Pot cere eu constatarea nulităţii absolute a tranzacţiei pentru motiveleindicate?

Soluţie: Considerăm că, mai înainte de a solicita constatarea nulităţii absolute a tranzacţiei, trebuiesă-l puneţi pe tatăl dumneavoastră sub interdicţie, pentru a beneficia de dispoziţiile art. 1205 Cod civil. Încaz contrar, tatăl dumneavoastră este cel care ar trebui să solicite constatarea nulităţii absolute a tranzacţiei.Considerând că nu a avut şi nu are nici acum discernământ, persoana respectivă nu se poate adresa instanţeiîn mod valabil cu o astfel de solicitare.

Viciile de consimţământ, prevăzute de vechiul Cod civil, se regăsesc şi în noul Cod civil, acesta din urmăprezentându-le într-o formă mai clară şi mai amplă.

Viciile de consimţământ sunt enumerate în art. 1206 Cod civil, articolele următoare tratând aceste viciipe larg.



EROAREA. Aşa cum se poate observa din conţinutul art. 1207-1211 Cod civil, poate fi de mai multefeluri: eroare esenţială, eroarea nescuzabilă, eroarea asumată, eroarea de calcul, eroarea de comunicare saude transmitere.

În funcţie de tipul erorii, actul care a fost încheiat poate fi anulat în tot sau în parte, aceste sancţiuni in-tervenind ca urmare a cererii părţii ce s-a aflat în eroare.

DOLUL. Consimţământul este viciat prin dol atunci când partea s-a aflat într-o eroare provocată de ma-noperele frauduloase ale celeilalte părţi ori când aceasta din urmă a omis, în mod fraudulos, să îl informezepe contractant asupra unor împrejurări pe care se cuvenea să i le dezvăluie.

ViOLENŢA. Există violenţă când temerea insuflată este de aşa natură încât partea ameninţată putea săcreadă, după împrejurări, că, în lipsa consimţământului său, viaţa, persoana, onoarea sau bunurile sale ar fiexpuse unui pericol grav şi iminent.

Violenţa poate atrage anularea contractului şi atunci când este îndreptată împotriva unei persoane apro-piate, precum soţul, soţia, ascendenţii ori descendenţii părţii al cărei consimţământ a fost viciat.

LEZiUNEA. Conform art. 1221 Cod civil, există leziune atunci când una dintre părţi, profitând de sta-rea de nevoie, de lipsa de experienţă ori de lipsa de cunoştinţe a celeilalte părţi, stipulează în favoarea sa oria unei alte persoane o prestaţie de o valoare considerabil mai mare, la data încheierii contractului, decât va-loarea propriei prestaţii.

Leziunea poate exista şi atunci când minorul îşi asumă o obligaţie excesivă prin raportare la starea sa pa-trimonială, la avantajele pe care le obţine din contract ori la ansamblul circumstanţelor.

Situaţie. Partea care a încheiat un contract de comodat îşi dă seama că a fost în eroare abia dupăce cealaltă parte contractantă a preluat bunul şi nu i-a plătit niciun preţ. Se mai poate invoca în aceastăsituaţie anulabilitatea contractului?

Soluţie: Se poate invoca anulabilitatea contractului în temeiul art. 1207 Cod civil, dacă nu există do-vezi că partea aflată în eroare ar fi putut cu diligenţe minime să-şi dea seama că nu este vorba de un con-tract de închiriere.

totuşi, dacă persoana care a preluat bunul doreşte să-l păstreze, declarând că doreşte să execute ori exe-cută contractul aşa cum acesta fusese înţeles de partea îndreptăţită să invoce anulabilitatea, contractul seconsideră că a fost încheiat aşa cum l-a înţeles această din urmă parte, aşa cum rezultă din art. 1213 Codcivil.

În acest caz, după ce a fost informată asupra felului în care partea îndreptăţită să invoce anulabilitatea aînţeles contractul şi înainte ca aceasta să fi obţinut anularea, cealaltă parte trebuie, în termen de cel mult 3luni de la data când a fost notificată ori de la data când i s-a comunicat cererea de chemare în judecată, sădeclare că este de acord cu executarea sau să execute fără întârziere contractul, astfel cum a fost înţeles departea aflată în eroare.

Dacă declaraţia a fost făcută şi comunicată părţii aflate în eroare în termenul prevăzut la alin. (2) sau con-tractul a fost executat, dreptul de a obţine anularea este stins şi notificarea prevăzută la alin. (2) este consi-derată lipsită de efecte.



C. obiectul contractului

Când vorbim de obiectul contractului trebuie să ţinem seama şi de obiectul obligaţiei (art. 1225 Codcivil).

Obiectul contractului, conform art. 1225 alin. (1) Cod civil, îl reprezintă operaţiunea juridică, precumvânzarea, locaţiunea, împrumutul şi altele asemenea, convenită de părţi, astfel cum aceasta reiese din an-samblul drepturilor şi obligaţiilor contractuale. Obiectul contractului trebuie să fie determinat şi licit, subsancţiunea nulităţii absolute.

Obiectul obligaţiei, conform art. 1226 Cod civil, este prestaţia la care se angajează debitorul. Subsancţiunea nulităţii absolute, el trebuie să fie determinat sau cel puţin determinabil şi licit.

Situaţie. Într-un contract de prestări servicii încheiat între două societăţi comerciale, preţul nueste stabilit în mod concret, prestatorul solicitând amânarea stabilirii preţului până la evaluarea com-plexităţii lucrării.

ulterior, deşi s-a stabilit un preţ, acest preţ nu a mai fost introdus în contract. Beneficiarul a efec-tuat o parte din plată, însă ulterior a considerat că preţul este prea mare şi a refuzat plata. De ce dis-poziţii legale beneficiază prestatorul pentru obligarea beneficiarului la plata preţului?

Soluţie: Pentru executarea unui contract este esenţial să fie stabilit în mod concret preţul, chiar ulteriorîncheierii contractului. În cazul în care a fost indicat faptul că va fi determinat ulterior, pe baza unei evaluări,prestatorul trebuie să facă dovada evaluării. Pe baza acestei evaluări, dar şi pe baza plăţilor efectuate de be-neficiar, se poate stabili preţul, prin raportare la stadiul de executare al lucrărilor la data efectuării plăţiloramintite.

Pe de altă parte, conform art. 1233 Cod civil, dacă „un contract încheiat între profesionişti nu stabileştepreţul şi nici nu indică o modalitate pentru a-l determina, se presupune că părţile au avut în vedere preţulpracticat în mod obişnuit în domeniul respectiv pentru aceleaşi prestaţii realizate în condiţii comparabile sau,în lipsa unui asemenea preţ, un preţ rezonabil.”.

Atunci când, potrivit contractului, preţul se determină prin raportare la un factor de referinţă, iar acestfactor nu există, a încetat să mai existe ori nu mai este accesibil, el se înlocuieşte, în absenţa unei convenţiicontrare, cu factorul de referinţă cel mai apropiat.

D. CauzaCauza este motivul care determină fiecare parte să încheie contractul. Conform art. 1236 Cod civil,

cauza trebuie să existe, să fie licită şi morală. Cauza este ilicită când este contrară legii şi ordinii publice.Cauza este ilicită şi atunci când contractul este doar mijlocul pentru a eluda aplicarea unei norme legale im-perative (frauda la lege – art. 1237 Cod civil). Cauza este imorală când este contrară bunelor moravuri.

3. nulitatea contractului

Orice contract încheiat cu încălcarea condiţiilor cerute de lege pentru încheierea sa valabilă este supusnulităţii, dacă prin lege nu se prevede o altă sancţiune, conform art. 1246 Cod civil. Nulitatea poate fi ab-solută sau relativă. Nulitatea contractului poate fi constatată sau declarată prin acordul părţilor. Spre deose-bire de Codul civil anterior, în Codul civil actual este precizat la art. 1247 alin. (3) Cod civil că instanţaeste obligată să invoce din oficiu nulitatea absolută.

Contractul nul poate fi refăcut, în tot sau în parte, cu respectarea tuturor condiţiilor prevăzute de lege ladata refacerii lui. În toate cazurile, contractul refăcut nu va produce efecte decât pentru viitor, iar nu şi pen-tru trecut.



Conform dispoziţiilor art. 1260 alin. (1) Cod civil, un contract lovit de nulitate absolută va produce to-tuşi efectele actului juridic pentru care sunt îndeplinite condiţiile de fond şi de formă prevăzute de lege. Cutoate acestea, dispoziţiile alin. (1) nu se aplică dacă intenţia de a exclude aplicarea conversiunii este stipu-lată în contractul lovit de nulitate sau reiese, în chip neîndoielnic, din scopurile urmărite de părţi la data în-cheierii contractului.

Situaţie. unul dintre moştenitori, în cadrul partajului, semnează o tranzacţie prin care renunţăfără sultă la partea sa din bunul supus partajării. ulterior, acesta doreşte să obţină sultă susţinând căa semnat tranzacţia deoarece a fost ameninţat că îi va fi distrusă casa în care locuieşte. Mai poate so-licita sultă, chiar dacă persoanele implicate au fost condamnate pentru ameninţare?

Soluţie: Ameninţarea celorlalţi moştenitori, dacă a fost de natură să insufle o temere justificată, consti-tuie viciu de consimţământ. Prin urmare, contractul de tranzacţie este anulabil şi trebuie să solicite anulareaaces tuia. În cadrul acestui proces, partea poate obţine, pe lângă anulare, şi daune-interese, conform art. 1257Cod civil. De asemenea, dacă doreşte menţinerea modului de partaj, partea poate solicita refacerea aces tuia,conform dispoziţiilor art. 1259 Cod civil, cu obligarea celorlalte părţi la plata sultei care i se cuvine.

4. Interpretarea contractului

Contractele se interpretează după voinţa concordantă a părţilor, iar nu după sensul literal al termenilor.La stabilirea voinţei concordante se va ţine seama, între altele, de scopul contractului, de negocierile pur-tate de părţi, de practicile statornicite între acestea şi de comportamentul lor ulterior încheierii contractului.

Clauzele se interpretează unele prin altele, dând fiecăreia înţelesul ce rezultă din ansamblul contractului.

Clauzele susceptibile de mai multe înţelesuri se interpretează în sensul ce se potriveşte cel mai bine na-turii şi obiectului contractului. Clauzele îndoielnice se interpretează ţinând seama, între altele, de naturacontractului, de împrejurările în care a fost încheiat, de interpretarea dată anterior de părţi, de sensul atribuitîn general clauzelor şi expresiilor în domeniu şi de uzanţe.

Clauzele se interpretează în sensul în care pot produce efecte, iar nu în acela în care nu ar putea produceniciunul.

Situaţie. la negocierea unui contract, au fost stabilite anumite clauze care nu se regăsesc în contrac-tul semnat. nu am renunţat la aceste clauze, însă am considerat că un contract mai simplu poate pro-fita ambelor părţi. În cazul în care s-ar ivi litigii cu privire la executarea contractului, ne putem prevalaşi de clauzele asupra cărora am căzut de acord la negocieri? Există o serie de înscrisuri care confirmăcursul negocierilor. Până acum nu sunt probleme şi nu aş dori să ofensez partea cealaltă prin reface-rea contractului.

Soluţie: Conform art. 1266 Cod civil, la stabilirea voinţei concordante se va ţine seama, între altele, descopul contractului, de negocierile purtate de părţi, de practicile statornicite între acestea şi de comporta-mentul lor ulterior încheierii contractului. Dacă părţile au executat şi acte la care nu s-au obligat prin con-tract, se poate interpreta că au existat şi alte clauze care nu au fost înscrise în contract. Mai mult, dovezilepe care le deţineţi pot ajuta la interpretarea contractului, astfel încât să nu existe vreun dubiu cu privire laîntinderea şi obligaţiile asumate prin contract.

5. Efectele contractului

Conform art. 1270 Cod civil, contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contrac-tante. Orice modificare se poate face doar cu acordul părţilor sau din cauze autorizate de lege. Aspectele in-vocate anterior sunt valabile şi la încetarea contractului.



Contractul valabil încheiat obligă nu numai la ceea ce este expres stipulat, dar şi la toate urmările pe carepracticile statornicite între părţi, uzanţele, legea sau echitatea le dau contractului, după natura lui.

În materia drepturilor reale există câteva aspecte particulare, după cum urmează:

– drepturile reale se constituie şi se transmit prin acordul de voinţă al părţilor, chiar dacă bunurile nu aufost predate, dacă acest acord poartă asupra unor bunuri determinate, ori prin individualizarea bunuri-lor, dacă acordul poartă asupra unor bunuri de gen;

– fructele bunului sau dreptului transmis se cuvin dobânditorului de la data transferului proprietăţii bu-nului ori, după caz, a cesiunii dreptului, afară de cazul în care prin lege sau prin voinţa părţilor se dis-pune altfel;

– dispoziţiile în materie de carte funciară, precum şi dispoziţiile speciale referitoare la transferul anumitorcategorii de bunuri mobile rămân aplicabile.

Contractul este opozabil terţilor, care nu pot aduce atingere drepturilor şi obligaţiilor născute din con-tract. terţii se pot prevala de efectele contractului, însă fără a avea dreptul de a cere executarea lui, cu ex-cepţia cazurilor prevăzute de lege.

a. Promisiunea faptei altuia

Promisiunea faptei altuia reprezintă contractul prin care o persoană, numită debitor/promitent, se obligăfaţă de o altă persoană, numită creditor, să determine pe o terţă persoană să-şi asume anumite obligaţii faţăde creditorul din contract.

Din această noţiune se desprinde faptul că, în realitate, debitorul/promitentul se obligă personal, iar terţuldevine obligat numai în măsura în care consimte, prin propria sa voinţă, să încheie un contract cu credito-rul. Nimeni însă nu poate fi obligat prin voinţa altuia, astfel încât în contract trebuie stipulat că debitorul din -tr-un astfel de contract asigură executarea obligaţiei terţului, dacă terţul nu consimte.

Situaţie. Printr-un contract, de tipul promisiunii faptei altuia, promitentul şi-a asumat obligaţia sădetermine o terţă persoană să efectueze anumite reparaţii şi finisaje pentru clădirea în care promi-tentul doreşte să-şi amenajeze un spaţiu comercial.

Deşi nu era prevăzut în contract, promitentul execută el însuşi lucrările, terţul neputându-le exe-cuta în termen util. neexecutarea lucrărilor ar fi condus la imposibilitatea amenajării spaţiului co-mercial pentru care s-a încheiat un contract de închiriere.

Proprietarul clădirii refuză să plătească preţul lucrărilor, motivând că nu sunt executate de cătreun terţ. În ce condiţii poate fi solicitat preţul?

Soluţie: Din interpretarea dispoziţiilor art. 1283, rezultă că promitentul poate executa el însuşi lucrarea,preţul datorat fiind acordat în măsura în care reprezintă contravaloarea reală a lucrărilor menţionate.

Un argument în plus îl reprezintă obligaţia pe care probabil proprietarul şi beneficiarul lucrărilor şi-a asu-mat-o prin contractul de închiriere, astfel încât neexecutarea lucrărilor ar fi afectat şi acest contract. De ase-menea, preţul poate fi cerut şi în baza art. 1345-1346 Cod civil privind îmbogăţirea fără justă cauză.

Un alt argument ar fi acela că proprietarul putea oricând să oprească executarea lucrărilor dacă nu ar fifost de acord cu executarea lor de către promitent, şi nu poate refuza plata preţului dacă prin executareaacestor lucrări nu i-a fost adus niciun prejudiciu.

B. Stipulaţia pentru altul

Stipulaţia pentru altul este acel contract prin care o persoană, numită promitent, se obligă faţă de o altă



persoană, numita stipulant, să efectueze o anumită prestaţie faţă de o altă persoană, numită beneficiar. În acestsens, art. 1284 prevede că oricine poate stipula în numele său, însă în beneficiul unui terţ şi, prin efectul sti-pulaţiei, beneficiarul dobândeşte dreptul de a cere direct promitentului executarea prestaţiei.

Cazul în care terţul beneficiar nu acceptă stipulaţia îl eliberează pe promitent de obligaţia asumată. Sti-pulaţia poate fi revocată cât timp acceptarea beneficiarului nu a ajuns la stipulant sau la promitent.

Stipulaţia poate fi acceptată şi după decesul stipulantului sau al promitentului.Stipulantul este singurul îndreptăţit să revoce stipulaţia, creditorii sau moştenitorii săi neputând să o

facă. Stipulantul nu poate însă revoca stipulaţia fără acordul promitentului dacă acesta din urmă are intere-sul să o execute.

C. Simulaţia

Simulaţia este operaţiunea juridică prin care părţile încheie concomitent două contracte: unul public,aparent, denumit şi contract simulat, prin care se creează o anumită aparenţă juridică ce nu corespunde rea-lităţii; un altul secret, denumit contraînscris, care corespunde voinţei reale a părţilor şi prin care aceasta ani-hilează, în tot sau în parte, aparenţa juridică creată prin actul public, simulat.

Contractul secret produce efecte numai între părţi şi, dacă din natura contractului ori din stipulaţia părţilornu rezultă contrariul, între succesorii lor universali sau cu titlu universal. Cu toate acestea, contractul secretnu produce efecte nici între părţi dacă nu îndeplineşte condiţiile de fond cerute de lege pentru încheierea savalabilă.

Contractul secret nu poate fi invocat de părţi, de către succesorii lor universali, cu titlu universal sau cutitlu particular şi nici de către creditorii înstrăinătorului aparent împotriva terţilor care, întemeindu-se cubună-credinţă pe contractul public, au dobândit drepturi de la achizitorul aparent. terţii pot invoca însă, îm-potriva părţilor, existenţa contractului secret, atunci când acesta le vatămă drepturile.

Existenţa contractului secret nu poate fi opusă de părţi creditorilor dobânditorului aparent care, cu bună-credinţă, au notat începerea urmăririi silite în cartea funciară sau au obţinut sechestru asupra bunurilor careau făcut obiectul simulaţiei.

Într-un eventual conflict între creditorii înstrăinătorului aparent şi creditorii dobânditorului aparent, suntpreferaţi cei dintâi, în cazul în care creanţa lor este anterioară contractului secret.

Dovada simulaţiei poate fi făcută de părţi, terţi sau de creditori cu orice mijloc de probă.

Situaţie. Printr-un contract secret părţile au încheiat o vânzare, însă în realitate este o donaţie, cum-părătorul fictiv neachitând preţul stipulat în contract. Cumpărătorul este şi unul dintre succesoriivânzătorului aparent. Contractul s-a încheiat înainte de intrarea în vigoare a Codului civil. În cazulîn care ceilalţi succesori rezervatari doresc să desfiinţeze contractul aparent deoarece le afectează re-zerva succesorală, trebuie să ţină cont de dispoziţiile Codului civil actual?

Soluţie: Conform art. 109 din legea nr. 71/2011, dispoziţiile art. 1289-1294 Cod civil privind simu-laţia se aplică numai în cazul în care contractul secret este încheiat după intrarea în vigoare a Codului civilactual. totuşi, în speţa de faţă considerăm că se poate solicita reducţiunea liberalităţilor excesive care afec-tează rezerva succesorală, în măsura în care contractul aparent se demonstrează a fi o donaţie deghizată.

6. reprezentarea

Conform dispoziţiilor art. 1295 din Codul civil, puterea de a reprezenta poate rezulta fie din lege, fie



dintr-un act juridic ori dintr-o hotărâre judecătorească, după caz. Contractul încheiat de reprezentant, în li-mitele împuternicirii, în numele reprezentatului produce efecte direct între reprezentat şi cealaltă parte.

Contractul încheiat de reprezentant în limita puterilor conferite, atunci când terţul contractant nu cu-noştea şi nici nu ar fi trebuit să cunoască faptul că reprezentantul acţiona în această calitate, îi obligă numaipe reprezentant şi pe terţ, dacă prin lege nu se prevede altfel.

Cu toate acestea, dacă reprezentantul, atunci când contractează cu terţul în limita puterilor conferite, peseama unei întreprinderi, pretinde că este titularul acesteia, terţul care descoperă ulterior identitatea adevă-ratului titular poate să exercite şi împotriva acestuia din urmă drepturile pe care le are împotriva reprezen-tantului.

Împuternicirea nu produce efecte decât dacă este dată cu respectarea formelor cerute de lege pentru în-cheierea valabilă a contractului pe care reprezentantul urmează să îl încheie.

Puterea de reprezentare încetează prin renunţarea de către reprezentant la împuternicire sau prin revo-carea acesteia de către reprezentat, dar şi datorită celorlalte cauze prevăzute de lege pentru încetarea con-tractelor.

Situaţie. Mandatarul, însărcinat să închirieze un imobil, încheie contract de închiriere cu sine în-suşi. Este valabil respectivul contract, dacă nu s-a stipulat în mod expres că este permis acest fapt? În-casarea chiriei de către mandant reprezintă o acceptare a contractului?

Soluţie: Din conţinutul art. 1304 Cod civil rezultă că un astfel de contract este anulabil numai la cere-rea reprezentatului. Acceptarea chiriei poate fi considerată sau asimilată cazului de ratificare a contractului,prevăzut de art. 1312 Cod civil.

Dacă respectivul contract a şi fost depus la autorităţile competente se poate considera că reprezentatuleste de acord cu contractul de închiriere, dacă a luat cunoştinţă de conţinutul acestuia. Simpla încasare a chi-riei nu reprezintă neapărat o acceptare, dacă reprezentatului nu-i este adus la cunoştinţă şi conţinutul con-tractului de închiriere.

7. Cesiunea contractului

O parte poate să îşi substituie un terţ în raporturile născute dintr-un contract numai dacă prestaţiile nu aufost încă integral executate, iar cealaltă parte consimte la aceasta (art. 1315 Cod civil).

Cesiunea contractului şi acceptarea acesteia de către contractantul cedat trebuie încheiate în forma ce-rută de lege pentru validitatea contractului cedat.

Conform art. 1317 alin. (2) Cod civil, „ în cazul în care toate elementele contractului rezultă dintr-unînscris în care este cuprinsă clauza «la ordin» sau o altă menţiune echivalentă, dacă prin lege nu se prevedealtfel, girarea înscrisului produce efectul substituirii giratarului în toate drepturile şi obligaţiile girantului.”.

Cedentul garantează validitatea contractului.

Situaţie. Suntem în faza de negociere a unui contract. Printre alte clauze, partea cealaltă ne-a so-licitat în contract inserarea unei clauze prin care să fie posibilă cesionarea contractului. Ce pericolear putea apărea pe parcursul derulării contractului şi ce măsuri de precauţie ar trebui să ne luăm?

Soluţie: În situaţia în care intervine cesiunea contractului, conform dispoziţiilor legale, cedentul este li-berat de obligaţiile sale faţă de contractantul cedat din momentul în care substituirea îşi produce efectele faţăde acesta.



În vederea prevenirii unor probleme se poate stipula în contract că pentru cesiunea contractului este ne-voie de acordul contractantului cedat, iar cedentul garantează executarea contractului, fiind ţinut ca fideiu-sor pentru obligaţiile contractului cedat.

O altă prevedere ar putea fi şi aceea prin care contractantul cedat declară prin contract că nu îl libereazăpe cedent, caz în care se poate îndrepta şi împotriva cedentului. Pentru aceasta, contractantul cedat trebuie,sub sancţiunea pierderii dreptului de regres împotriva cedentului, să îi notifice neexecutarea obligaţiilor decătre cesionar, în termen de 15 zile de la data neexecutării sau, după caz, de la data la care a cunoscut fap-tul neexecutării.

8. Încetarea contractului

Contractul încetează prin executare, acordul de voinţă al părţilor, denunţare unilaterală, expirarea ter-menului, îndeplinirea sau, după caz, neîndeplinirea condiţiei, imposibilitate fortuită de executare, precum şidin orice alte cauze prevăzute de lege.

La încetarea contractului, părţile sunt liberate de obligaţiile asumate. Ele pot fi însă ţinute la reparareaprejudiciilor cauzate şi, după caz, la restituirea, în natură sau prin echivalent, a prestaţiilor primite în urmaîncheierii contractului.

Situaţie. am încheiat un contract prin care o societate se obligă să conceapă şi să tipărească pen-tru societatea noastră un pliant publicitar. la încheierea contractului am dat un avans, urmând ca res-tul plăţii să se facă după prezentarea modelului şi acceptarea acestuia în vederea tipăririi.

Deşi s-a scurs mai mult de jumătate din termenul prevăzut, modelul încă nu a fost definitivat şi exe-cutantul ne-a comunicat că s-au majorat preţurile sale. Mai putem solicita desfiinţarea contractuluişi returnarea avansului?

Soluţie: Contractul are putere de lege între părţile contractante. Conform art. 1271 Cod civil, părţile suntţinute să îşi execute obligaţiile, chiar dacă executarea lor a devenit mai oneroasă, fie din cauza creşterii cos-turilor executării propriei obligaţii, fie din cauza scăderii valorii contraprestaţiei.

trebuie ţinut cont însă că, în conformitate cu dispoziţiile art. 107 din legea nr. 71/2011, dispoziţiileart. 1271 din Codul civil se aplică numai contractelor încheiate după intrarea în vigoare a Codului civil. Încazul în care contractul a fost încheiat anterior intării în vigoare a Codului civil actual, contractul este supusdispoziţiilor legale existente la data încheierii acestuia. Dacă totuşi contractul s-a încheiat după data de01.10.2011, atunci se poate solicita, în temeiul art. 1323 şi art. 1635-1649 Cod civil, restituirea sumei dateîn avans.



RENTROP & STRATONInformații specializate


RENTROP & STRATONInformații specializate

Bdul Națiunile Unite nr. 4, Sector 5, BucureștiTel.: 021.209.45.45, Fax: 021.408.28.99

www.rs.ro

Documents

CONTRACTE NENUMITENoul Cod civil include în categoriile de contracte trei tipuri de contracte care nu erau reglementate ex-pres în vechiul Cod civil, deşi se regăseau în practică,