MINISTERUL EDUCAŢIEI AL REPUBLICII MOLDOVAUNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA „Relații internaționale,ștințe politice și administrative”CATEDRA „Științe administrative”

Referat

La disciplina: "Dreptul CIvil"

Tema: "Contractul de Leasing"

A elaborat : Studentul.gr.201 frecv. red. Covali Corneliu

Coordonator științific: doc. conf. Bors V

CHIȘINĂU 2013

1

Cuprins

1. Noţiunea de leasing............................................................................................22. Piaţa de leasing în lume......................................................................................33. Caracterele juridice unui contract de leasing......................................................74. Elementele obligatorii în contractul de leasing.................................................75. Efectele contractului de leasing..........................................................................96 Contractul internaţional de leasing....................................................................10CONCLUZII.........................................................................................................13Bibliografie...........................................................................................................15

1

1. Noţiunea de leasing

Viaţa economică a secolului nostru se caracterizează prin dinamism şi complexitate. Pe lângă

caracterul complex al activităţilor ce se conturează în prezent în diversele economii naţionale, asistăm şi la o

diversificare a activităţilor anterioare. Caracterul de complexitate este vizibil în special în segmentul

structurilor proprietăţii private, elemente componente ale contractelor comerciale sinalagmatice care intervin

între partenerii de afaceri. Apar de asemenea forme moderne de întreprinderi, cu un specific pronunţat în ce

priveşte combinarea factorilor economici (natura, capitalul, munca, întreprinzătorul). În acest context este

cazul să menţionăm companiile multinaţionale, diversele societăţi comerciale care îmbracă forma

leasingului modern1.

Leasingul s-a afirmat ca metoda de finanţare pe termen mediu si lung in ultimele decenii, îndeosebi

in SUA şi ţările Europei Occidentale. In esenţa, leasingul este o forma de închiriere realizată de societăţi

financiare specializate (societăţi de leasing) a unor bunuri de echipament către firme (beneficiari), care nu

dispun de fonduri proprii, ori nu pot sau nu doresc sa recurgă la credite bancare pentru cumpărarea acestora

de la producători2.

Definiţia leasingului poate fi dată atât din punct de vedere economic, cât şi juridic.

Din punct de vedere economic, leasingul reprezintă o operaţiune de finanţare în care finanţatorul

asigură fondurile necesare pentru întreaga investiţie.

Din punct de vedere juridic, leasingul reprezintă un contract complex care permite unei persoane să

obţină şi să utilizeze un lucru fără a plăti imediat preţul, cu posibilitatea de a-l cumpăra la un preţ rezidual.

Termenul de leasing este necunoscut în limba română, fiind preluat din jargonul economic şi

comercial englez, unde s-a impus de aproximativ un secol, fiind apoi preluat de ţările europene occidentale.

Definiţia operaţiunilor de leasing trebuie să reliefeze elementele esenţiale ale acestora, precum şi

modul lor de realizare.

Definiţiile din diferitele legislaţii naţionale ale statelor europene prezintă aceleaşi caracteristici

esenţiale ale leasingului. Identitatea de structură a operaţiunilor de leasing îşi are explicaţia în originea

comună a diferitelor reglementări naţionale, respectiv în dreptul american.3

1 Andreica Marin, Leasing-ul - cale de finanţare a investiţiilor pentru întreprinderi mici şi mijlocii, Editura Grimm, Bucureşti 1997, p.34.2 Andreica, M., Andreica, C., Muştea-Ştefan (Şerban), I., Muştea-Ştefan (Şerban), R. – Decizia de finanţare în leasing, Editura Cibernetica MC, Bucureşti, 2003, p.43.3 Clocotici D., Gherghiu Gh., Operaţiunile de leasing, Ed. Lumina Lex, 1998, p.76.

2

Leasingul este un acord prin care locatorul transmite locatarului, în schimbul unei plăţi sau a unei

serii de plăţi, dreptul de a utiliza un bun pentru o perioadă convenită.

Faţă de aprecierile făcute, definim leasingul ca fiind operaţiunea prin care o parte, denumită

finanţator, se angajează la cererea unui utilizator, să-i asigure posesia sau folosinţa unui bun, cumpărat sau

realizat de finanţator, contra unei redevenţe, iar la sfârşitul perioadei de folosinţă convenite, să respecte

dreptul de opţiune al utilizatorului de a dobândi proprietatea bunului la un preţ rezidual, sau de a prelung

contractul de leasing, ori de a înceta raporturile contractuale.

Schematic, această operaţiune este prezentată astfel: ( schema nr. 1 )

Schema nr. 1

Privită din prisma societăţii de leasing, operaţiunea reprezintă o cumpărare a unui bun cu scopul

închirierii, urmată de o închiriere în scopul vânzării.

Din punctul de vedere al beneficiarului, leasingul constituie o formă de creditare în cadrul căreia

sumele necesare achiziţionării bunului se obţin din exploatarea acestuia, iar rambursarea lui se face eşalonat

sub forma ratelor de leasing şi, în final, a preţului rezidual.

Rezultă că pentru beneficiar leasingul este o afacere pe banii societăţii de finanţare, el asigurând

managementul afacerii. Tot din acest unghi de vedere, leasingul apare ca o vânzare în rate în cadrul căreia

dreptul de proprietate se transferă odată cu ultima rată.

2. Piaţa de leasing în lume

Alegerea leasingului ca alternativă de finanţare a crescut constant de-a lungul timpului, devenind

alternativa preferată de 80% din firmele americane şi ajungând să reprezinte peste 70% din "averea" acestor

companii. În 2008 volumul anual al leasingului a depăşit în Statele Unite 200 de miliarde de dolari şi 30%

din totalul capitalului investit în echipamente4.

Unul dintre principalele motive pentru care leasingul este o alternativă financiară atât de populară în

lume este acela care sintetizează de fapt "filozofia" leasingului:4 Brezeanu, P. – Gestiunea financiară a întreprinderii în economia de piaţă, Editura Fundaţiei “România de mâine”, Bucureşti, 1999, p.76.

3

Cumpără Închiriază

bunul bunul SOCIETATEA DE LEASING FURNIZOR

BENEFICIAR

nu proprietatea asupra mijloacelor fixe, ci utilizarea lor efectivă este aceea care aduce profit;

a fi proprietar asupra unor echipamente vechi sau depăşite moral nu foloseşte nimănui şi nu

constituie un atu pentru o companie;

obţinerea în folosinţă, cu un minim de capital investit, a unor echipamente moderne şi

performante, măreşte eficienţa, atrage creşterea volumului afacerii şi al activităţii, aducând în final mai mult

profit.

Potrivit unui studiu al profesorului Sudhir P. Amembal, Preşedinte şi C.E.O. al Amembal Capital

Corporation, Amembal & Associates şi Amembal & Gileart - firmă de consultanţă a guvernului american,

istoria leasingului în lume s-a dezvoltat şi se dezvoltă în continuare invariabil, la terminarea după un model

de evoluţie structurat în şase faze, în funcţie de stadiul în care se află piaţa de leasing. Este cunoscut deja

termenul de "emerging markets" cu care s-a făcut în ultimii ani referire la ţările Europei de Est, dar şi la alte

ţări a căror economie de piaţă este în expansiune, în curs de dezvoltare şi consolidare. La polul opus se

situează pieţele "mature", cum sunt cele ale ţărilor occidentale în care economia de piaţă a atins stadiul unei

dezvoltări complete.

În ultima decadă s-a observat un boom al pieţelor de leasing aflate într-o continuă extindere5.

În perioada 2000 - 2006 media anuală a creşterii volumului de leasing pe continentul Nord-

American, considerată ca o regiune dezvoltată din punct de vedere economic, deci "matură", a fost

aproximativ 6%. Pe de altă parte, în America de Sud, considerată ca o regiune de extindere a volumului de

leasing şi, totodată, nu atât de dezvoltată economic, creşterea în aceeaşi perioadă a fost surprinzătoare şi

anume 42%. Desigur, realizarea unei rate de creştere mai mare este datorată, în principal, faptului că se

porneşte de la o bază de calcul mică, raportul fiind făcut pentru o regiune mai puţin stabilă din punct de

vedere economic. Totuşi, foarte puţini vor fi aceia care nu vor recunoaşte că viitorul în dezvoltarea industriei

de leasing aparţine nu pieţelor “mature” din punct de vedere economic, ci pieţelor în dezvoltare, aşa

numitele “emerging markets”.

Pornind de la aceste considerente şi de la observaţiile bazate pe un studiu efectuat de Prof. Amembal

în decursul a 20 de ani în peste 40 de ţări având pieţe în expansiune (“emerging markets”), s-a constatat că

evoluţia pieţelor de leasing în lume are loc de la stadiul de “inexistent” la cel “matur” în şase faze:

1. Închirieri

2. Leasing financiar simplu

3. Leasing financiar creativ

4. Leasing operaţional

5. Produse financiare noi

6. Consolidare

5 Coroian S., Leasingul – descriere şi avantaje, Conferinţa Simopan, 1998, p.33.

4

Cele şase faze ale ciclului de leasing pot fi explicate mai pe larg astfel:

1. Închirieri: a precedat produsul financiar de leasing de secole şi, chiar şi în ziua de azi, această

industrie este extrem de viabilă şi competitivă în aproape toate ţările din lume. Sistemul de închirieri este

caracterizat prin termen scurt (de obicei mai puţin de 12 luni), de natură full service. Aproape contractului

de închiriere utilizatorul înapoiază echipamentul proprietarului.

Leasingul modern6, aşa cum îl ştim, a început cu aproximativ un secol în urmă atât în Regatul Unit

al Marii Britanii, cât şi în S.U.A. sub forma

2. leasingului financiar simplu. În fiecare ţară din lume (cu excepţia Argentinei, din cauza unor

deficienţe în legislaţie), acesta este cu adevărat primul produs de leasing ca parte distinctă de închiriere 7.

Acest produs este în mod invariabil caracterizat de faptul că utilizatorul intenţionează să achiziţioneze

echipamentul prin intermediul leasingului.

Leasingul este pur şi simplu un instrument financiar prin intermediul căruia, la sfârşitul perioadei,

utilizatorul achiziţionează echipamentul pentru o valoare nominală prin plata integrală a ratelor

(redevenţelor). În această fază leasingul este un produs nou, clientul fiind prea puţin familiar cu acest

termen. Ca urmare, ideea de a fi proprietarul unor bunuri conferă clientului un sentiment de siguranţă, ceea

ce joacă un rol important în procesul de decizie. De asemenea, proprietarul (lessorul) intenţionează mai

degrabă să finanţeze echipamentul ce face obiectul contractului de leasing şi nu poate, sau nu vrea să-i fie

returnat la sfârşitul perioadei de leasing. Riscul de credit este evaluat şi acceptat de proprietar (lessor), şi nu

riscul legat de echipamentul sau proiectul în sine (riscul de produs). Acesta din urmă, pentru a fi acceptat de

către lessor, necesită o piaţă secundară dezvoltată care nu există în această fază. În general, faza leasingului

financiar simplu durează de la 5 la 7 ani. Printre ţările considerate a fi în această fază sunt: Honduras,

Polonia, România, Rusia şi Thailanda8.

Odată cu trecerea timpului şi cu implicarea şi a altor jucători pe piaţă, industria leasingului intră în

cea de a treia fază, cea a

3. leasingului financiar creativ. În decursul acestei faze, finanţatorii – lessorii încep să-şi

structureze multe din contractele de leasing financiar şi, de asemenea, să furnizeze utilizatorului multe şi

variate opţiuni atât pentru derularea contractului, cât şi pentru finalul acestuia, cum ar fi opţiunea de a

reînnoi contractul bazat pe o rată reziduală fixă (utilizatorul trebuie fie să cumpere produsul, fără să

reînnoiască contractul). În majoritatea ţărilor, leasingul aflat în această fază a cunoscut cea mai mare

dezvoltare, atât ca volum, cât şi penetrare a pieţei.

4. leasingului operaţional, a luat naştere cu trecerea timpului, prin intensificarea competiţiei,

transferului de tehnologie de la o piaţă naţională de leasing la alta, datorită cerinţelor şi standardelor impuse 6 Molico T., Leasingul, un instrument modern de investiţii şi finanţare, Ed. CECCAR, Bucureşti, 2003, p.65.7 Coroian S., op.cit., 1998, p.51.8 Nişulescu, I., Alternative privind finanţarea IMM – creditul bancar versus leasing, Gestiunea şi Contabilitatea Firmei, v. 9, nr. 3, 2006, p.76.

5

de companiile multinaţionale de leasing şi dezvoltarea pieţelor secundare. În unele ţări cum ar fi Mexic,

produsul este susţinut de faptul că leasingului financiar i se neagă statutul de “leasing adevărat”. Principala

trăsătură a acestui produs este aceea că utilizatorul poate să returneze echipamentele la sfârşitul perioadei de

leasing. Cele mai multe oferte de leasing operaţional sunt de tipul full service leasing.

Continua competiţie intensă a dus la creativitatea crescândă a lessorilor, iar transferul tot mai intens

de tehnologie propulsează industria în faza a cincea, ce a

5. dezvoltării de noi produse. În această fază, leasingul operaţional devine extrem de sofisticat, cu

termeni de finalitate opţionali, opţiuni de terminare a contractului înainte de termen, actualizări şi contracte

de leasing cu reînnoire automată asemănătoare cu liniile de credit revolving, reînnoirea tehnologiei şi multe

altele. Faza a ( 5. ) aduce noi produse precum: “securatization”, “venture leases” şi “synthetic leases”

(credite înregistrate în afara bilanţului)9.

În final, industria de leasing, urmând o curbă clasică a industriei din copilărie la maturitate, intră în

faza ultimă, faza de maturitate.

6. consolidare substanţială în cadrul industriei. O astfel de consolidare ia forma fuziunilor de

companii, achiziţiilor de firme, parteneriatelor sau alianţelor între firme. Maturitatea presupune marje de

profit mai reduse care determină lessorii să caute realizarea profitului prin eficienţă operaţională mai

degrabă decât prin creşterea volumului de vânzări. Penetrarea se aplatizează în decursul acestei faze, pentru

ca volumul de leasing creşte numai odată cu creşterea generală a economiei. Economia de leasing a SUA a

intrat în faza de maturitate cu aproximativ cinci ani în urmă.

Deşi cele şase faze se aplică în mod universal în fiecare ţară din lume, este foarte important să notăm

ca, în primul rând, secvenţa se aplică la industrie în general în cadrul fiecărei ţări şi nu tuturor firmelor de

leasing care acţionează la un moment dat pe piaţa respectivă.

De asemenea, în România, deşi economia este în stadiul de dezvoltare care creează cadrul abia

pentru faza a doua a industriei de leasing, acţionează pe piaţă firme de leasing a căror experienţă pe piaţă şi

calitate crescută a serviciilor le permit să abordeze leasingul în mod creativ, ceea ce înseamnă soluţii de

leasing specifice unei faze superioare – leasingul financiar. În al doilea rând, fiecare fază nu este exclusivă.

Folosind SUA ca exemplu, deşi industria a atins maturitatea, mulţi lessori continuă să ofere numai leasing

financiar, alţii sunt specialişti în leasing operaţional, pe când alţii se diversifică în produse cum ar fi

leasingul sintetic.

Odată cu evoluţia pieţelor în expansiune “emerging market” către maturitate, ciclul de leansing (de la

stadiu de leasing simplu financiar la maturitate) a devenit din ce în ce mai scurt. Acesta este, fără îndoială,

rezultatul colaborării în domeniul informaţiei şi a transferului de tehnologie dintre pieţe, progresului din ce

în ce mai rapid prin intermediul ciclului evolutiv10.

9 Molico T., op.cit, 2003, p.7.5.10 Gh. Ialomiţeanu, L. Voinescu - Aspecte juridice, fiscale şi contabile privind leasingul, Editura CECCAR, Bucureşti, 2005, p.76.

6

3. Caracterele juridice unui contract de leasing

Contractul de leasing este un contract sinalagmatic, care se încheie între societatea de leasing, în

calitate de locator (finanţator) şi locatar (beneficiar). Alături de condiţiile generale referitoare la încheierea

actelor juridice, locatorul trebuie să îndeplinească şi condiţiile speciale prevăzute de lege. Beneficiarul

trebuie să îndeplinească şi condiţii speciale referitoare la destinaţia bunului contractat şi plata redevenţelor.

Este un contract cu titlu oneros şi conţinut patrimonial pentru că ambele părţi au interese

patrimoniale, evaluabil în bani, primirea unui echivalent în schimbul prestaţiei. Locatorul primeşte redevenţe

plătite periodic de către utilizator din care îşi păstrează "o marjă de profit", iar utilizatorul beneficiază de

folosinţa bunului pe perioada derulării contractului, iar la sfârşitul acesteia poate achiziţiona bunul la

valoarea reziduală a acestuia (art. 9 lit. d).

Contractul de leasing este consensual, poate fi încheiat prin simplul acord de voinţă al părţilor .

Încheierea contractului de leasing în formă autentică sau prin act scris şi realizarea procedurilor de

publicitate nu reprezintă condiţii de valabilitate, ci doar condiţii "ad probationem" (conform regulilor

referitoare la proba actelor juridice) şi "de opozabilitate" (conform art. 21 din Ordonanţa nr. 51/1997)11.

Este un contract cu executare succesivă, deoarece efectele sale se produc pe tot parcursul derulării

contractului. Acest fapt are consecinţe importante asupra desfăşurării raporturilor dintre părţi, dintre care

amintim problema riscului, a efectelor privind neexecutarea contractului şi rezilierii ori a prescripţiei

dreptului la acţiune.

Este un contract intuitu-personae în ceea ce priveşte pe utilizator, societatea de leasing încheind

contractul fără acordul locatorului. Cu toate acestea, în cazul succesiunii universale (fuziune, comasare) ori

cu titlu universal (divizare), drepturile şi obligaţiile prevăzute în contract nu se sting, indiferent dacă

transmiterea se referă la patrimoniul locatorului, ori al utilizatorului. În cazul bunurilor cu destinaţie

comercială sau industrială, succesorul trebuie să respecte condiţiile de exploatare, la momentul încheierii

contractului.

4. Elementele obligatorii în contractul de leasing

Elementele obligatorii pe care trebuie să le cuprindă contractul de leasing sunt următoarele:

a.) numele părţilor din contractul de leasing:

locatorul / finanţatorul

utilizatorul;

11 OG nr. 51/28.08.1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing, modificată prin Legea 99/1999 – Lege privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice – republicată în M.O 9 / 2000, modificată prin Legea 571 /2003.

7

b.) descrierea exactă a bunului care face obiectul contractului de leasing;

c.) valoarea totală a contractului de leasing;

d.) valoarea ratelor de leasing şi termenul de plată al acestora;

e.) perioada de utilizare în sistem de leasing a bunului;

f.) clauza privind obligaţia asigurării bunului;

g.) drepturile şi obligaţiile părţilor, conform actului normativ citat.

Contractul de leasing financiar trebuie să cuprindă, pe lângă elementele prevăzute mai sus,

următoarele:

a.) valoarea iniţială a bunului

b.) clauza privind dreptul de opţiune al utilizatorului cu privire la cumpărarea bunului la condiţiile în

care poate fi exercitat.

8

5. Efectele contractului de leasing

În contractul de leasing, obligaţiile vânzătorului sunt:

să livreze un echipament de calitate, adică în stare de funcţionare;

să asigure asistenţa tehnică a personalului care îl va exploata;

să asigure piesele de schimb necesare reparaţiilor12;

să efectueze reparaţiile echipamentului închiriat, în măsura în care defecţiunile nu sunt din culpa

utilizatorului13.

Utilizatorul (beneficiarul) are obligaţia:

să plătească ratele chiriei, la termenele şi condiţiile stipulate în contract;

să exploateze bunul închiriat prin respectarea instrucţiunilor tehnice;

să nu efectueze modificări în construcţia echipamentului închiriat; în cazul în care asemenea

modificări sunt necesare, utilizatorul are obligaţia să solicite acordul societăţii de leasing;

să conserve bunul în stare de funcţionare14;

să asigure echipamentul închiriat în folosul societăţii de leasing.

Societatea de leasing are, la rândul ei, câteva obligaţii a căror aducere la îndeplinire se întemeiază pe

clauzele stipulate în contract. Astfel, societatea de leasing are obligaţia să înlocuiască bunul avariat. De

asemenea, societatea de leasing poate înlocui echipamentul învechit, uzat sau depăşit. Această înlocuire

implică perceperea unei chirii majorate.

Societatea de leasing are dreptul să controleze modul în care este exploatat echipamentul de către

beneficiar. În acelaşi timp, este îndrituită să vândă echipamentul locatarului în condiţiile examinate în

subcapitolele anterioare.

Dacă beneficiarul nu plăteşte ratele la termenele şi în condiţiile stipulate în contract societatea de

leasing are dreptul să rezilieze de plin drept contractul, iar clientul are obligaţia: să restituie echipamentul; să

suporte cheltuielile aferente; să plătească ratele restante ale chiriilor. Mai mult, beneficiarul este obligat să

plătească o indemnizaţie forfetară de reziliere, care reprezintă ratele restante viitoare. Toate acestea pun în

evidenţă existenţa unor condiţii severe impuse de instituţia finanţatoare beneficiarului. Toate aceste măsuri

au caracter sancţionator, de pedepsire a utilizatorului.

12 Sau să achite contravaloarea lor.13 Aceste obligaţii sunt stipulate în contractul de leasing, încă din momentul perfectării acestuia14 O asemenea obligaţie se referă la toate formele de leasing.

9

Finanţatorul primeşte bunul înapoi, având posibilitatea să-l reînchirieze unei alte persoane sau să-l

vândă, în timp ce primeşte şi plata integrală a tuturor ratelor, calculate în raport cu viaţa economică a

echipamentului respectiv.

Cu toată severitatea acestor măsuri în privinţa beneficiarului, instanţele arbitrale s-au pronunţat

constant în favoarea creditorului, argumentul evocat fiind că, în felul acesta utilizatorul, primul interesat în

încheierea unui contract de leasing, trebuie să respecte cu scrupulozitate toate clauzele contractului,

deoarece numai în cazul unui asemenea comportament, au de câştigat toate părţile implicate, iar afacerea se

derulează cu succes.

6 Contractul internaţional de leasing

Leasingul este un instrument de finanţare a investiţiilor pe termen mediu şi lung care s-a dovedit

foarte eficient, atât în tranzacţiile naţionale cât şi în cele internaţionale.

Fie că este vorba de finanţarea de investiţii private ori guvernamentale, leasingul este un canal de

orientare a fondurilor către zonele economice în dezvoltare15.

Contractul internaţional de leasing se compune şi se derulează, în principiu, după aceleaşi criterii ca

un contract intern.

Însă, pentru că un contract internaţional se guvernează doar după propriile sale clauze, contractul

internaţional va trebui să cuprindă toate clauzele necesare funcţionării contractului.

Alături de clauzele generale ale contractului de leasing, contractul internaţional de leasing va

cuprinde şi clauzele specifice tranzacţiilor internaţionale.

Legea aplicabilă

Contractul internaţional de leasing va trebui să prevadă cărei legislaţii îi va reveni misiunea, să

guverneze raporturile dintre părţi şi care va fi instanţa competentă în caz de litigiu.

O asemenea clauză este permisă şi de legea română privind raporturile de drept internaţional privat –

Legea nr. 105/1992 -, care prin art. 73, dă posibilitatea contractanţilor ca, de comun acord, să aleagă legea

competentă în contract.

Părţile convin ca regulă, să desemneze prin contract că autorităţile şi legislaţia statului unuia dintre

contractanţi să fie competente în soluţionarea oricăror litigii.

15 Mazilu Dumitru, Dreptul comerţului internaţional, Partea Specială, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2007, p.165.

10

Este posibil , de asemenea, ca părţile să opteze pentru o altă soluţie, desemnând o altă

autoritate judecătorească şi o altă legislaţie. De multe ori sunt preferate curţile de arbitraj, fie cele de pe

lângă camerele de comerţ şi industrie naţionale, fie cea de pe lângă Camera de Comerţ de la Paris,

UNCITRAL16.

În 1965 a fost instituit Centrul Internaţional pentru reglementarea diferendelor legate de investiţii

(ICSID), care este un mecanism specializat pentru litigiile internaţionale referitoare la investiţii. Centrul

funcţionează în baza unei convenţii semnate de 139 de state, din care 126 sunt membrre ICSID.

Dacă părţile provin din state care au încheiat între ele acorduri de promovare şi protejare reciprocă a

investiţiilor, atunci părţile vor ţine seama şi de prevederile referitoare la soluţionarea litigiilor cuprinse în

aceste acorduri bilaterale.

La 28 mai 1988, s-a încheiat la Ottawa, Convenţia UNIDROIT asupra Leasingului Financiar

Internaţional. În preambulul Convenţiei, se arată că raţiunile pentru care statele părţi au înţeles să încheie

această convenţie sunt:

1) importanţa eliminării anumitor impedimente juridice din calea leasingului financiar internaţional

pentru echipamente şi menţinerea echilibrului între interesele diferitelor părţi implicate în tranzacţie;

2) necesitatea de a da leasingului financiar internaţional mai multă accesibilitate;

3) regimurile juridice care guvernează contractul tradiţional de închiriere trebuie să fie adaptate

relaţiilor tripartite caracteristice care apar în cadrul operaţiunilor de leasing financiar;

4) utilitatea stabilirii anumitor reguli uniforme legate în principal de aspectul dreptului comercial şi

civil al operaţiunilor de leasing financiar internaţional.

În conformitate cu art. 4, Convenţia guvernează operaţiunile de leasing financiar referitoare la toate

echipamentele, cu excepţia acelora care trebuie să fie utilizate în principal de către locatar cu titlu personal,

familial sau casnic.

Cât priveşte subiectele contractului de leasing, Convenţia se aplică atunci când locatorul cât şi

locatarul au sediul în state contractante sau atunci când contractul de furnizare, cât şi contractul de leasing

sunt guvernate de legea statului contractant.

Convenţia consacră principalele drepturi şi obligaţii pe care le au părţile, în virtutea unui contract de

leasing. Prevederile Convenţiei au caracterul de regulă, ele aplicându-se tuturor contractelor de leasing, dacă

prin acestea nu s-a renunţat în mod expres la beneficiul Convenţiei. Art. 5 alin. 2 arată care sunt clauzele

obligatorii de la care nu se poate deroga, la fel şi art. 8 alin. 3 privitor la garanţia pentru evicţiune.

Prevederile generale ale Convenţiei referitoare la descrierea operaţiunilor de leasing, la obligaţiile

părţilor, la opozabilitatea drepturilor ori la sancţiunile posibile, se suprapun în mare măsură prevederilor

corespondente din Ordonanţa nr. 51/1997.

16 Mazilu Dumitru, op.cit., p.213.

11

Convenţia instituie numai cadrul juridic pe baza căruia să se deruleze operaţiunile de leasing şi să se

soluţioneze litigiile apărute, lăsând pe seama “dreptului comun” determinarea instanţelor competente de

soluţionare a litigiilor17.

În situaţia în care părţile contractante doresc să beneficieze de posibilitatea ca eventualele litigii să

fie soluţionate prin arbitraj, ele trebuie să încheie separat o convenţie în acest sens, ori să introducă în

contract o clauză compromisorie. Deşi clauza compromisorie poate fi inserată în contractul internaţional de

leasing, ea este o convenţie de sine stătătoare.18

Pentru a evita riscurile decurgând din fluctuaţiile monetare, părţile unui contract internaţional de

leasing pot introduce între clauzele contractuale o clauză de impreviziune, ori un pact de menţinere a valorii.

Asemenea clauze nu se referă decât la prestaţiile monetare.

Astfel, societatea de leasing îşi rezervă dreptul de a indexa redevenţele datorate de utilizator în

concordanţă cu fluctuaţia monedei în care se efectuează plăţile.

De asemenea, conform clauzei de impreviziune, în situaţia în care obligaţiile unei părţi devin

imposibil de executat, ori executarea lor ar duce la falimentarea părţii, contractul va înceta.

O asemenea posibilitate este recunoscută numai atunci când situaţia extraordinară a contractului este

cauzată de un factor extern şi independent de voinţa acestuia. Se reţin în acest sens crize economice şi

sociale grave, etc. Această clauză nu se identifică cu un pact de nerăspundere; în contractul de leasing,

utilizatorul răspunde pentru distrugerea bunului, în mod obiectiv, chiar şi în caz de cutremur, greve politice

şi de forţă majoră.

Dacă ulterior angajării unor acorduri preliminare cu furnizorul de bunuri, beneficiarul primeşte o

ofertă din partea altui furnizor, însă în condiţii mai favorabile, beneficiarul se poate prevala de avantajul

“clauzei de oferte concurente”.

Clauza de ofertă concurentă este o convenţie distinctă ce poate fi înscrisă într-un contract ori poate fi

semnată separat la începutul negocierilor contractuale. Clauza de ofertă concurentă dă posibilitatea părţii

care a primit o asemenea ofertă mai favorabilă de a cere celeilalte părţi reconsiderarea înţelegerilor

anterioare şi modificarea condiţiilor contractuale. Într-o asemenea situaţie, cealaltă parte poate accepta

modificarea contractului, ori poate cere rezilierea contractului19.

17 Toma Mihai, Alexandru Felicia, Finanţe şi gestiune financiară de întreprindere, Editura Economică, 2003, p.101.18 Turcu, E. – Contractul de leasing, Editura Hamangiu, 2008, p.65.19 Siberstein I., Balica L. - Contracte moderne din Dreptul Comerţului Internaţional - contractul de leasing , curs Drept bancar, IBR, Bucureşti, 2006, p.76.

12

CONCLUZII

In fiecare din capitolele lucrarii am supus analizei aspecte perfectibile si probleme ce pot fi inlaturate din legislatia ce reglementeaza operatiunile de leasing, iar actele normative invocate au fost interpretate prin raportarea la legea cadru, dar si pri intrepatrunderea lor fireasca si utila.

Economia de piata ca fenomen global, a impus statelor doritoare de aliniere, modernizarea structurii vietii economice, adaptarea mecanismelor susceptibile de progress structural si financiar, dar mai ales perfectionarea lor permanenta.

Incheierea unui contract de leasing presupune cunoastera normei juridice aplicabile si implica negocierea, ca forma de amortizare a pozitiilor partilor contractante, drepturile si obligatiile corelative fiind cuprinse in clauze a caror interpretare sa nu lase loc unor viitoare litigii in derularea operatiunilor specifice.

Expresie a atentiei ce se acorda operatiunilor de leasing ,adoptarea Legii nr.287/2006 raspunde unora dintre legitimele semen de intrebare privind inadvertentele de text, inconsecvente ale legiuitorului , ori omisiuni sau stipulatii contradictorii , inechitabile , interpretabile.

Dispozitiile O.G. nr. 51/1997, modificate si completate prin legea nr. 287/2006, raportate la concluziile formulate in finalul lucrarii, sunt demne de a pune in evidenta obiectivitatea acestora din urma, dar si raspunsul prompt al legiuitorului la inlaturarea impreciziunilor in abordarea unitara a operatiunilor de leasing.

Oscilatia reglementarii intre norme imperative si norme supletive nu apare suficient de articulata si de eficienta. Dispozitiile art.5 din O.G. nr. 51/1997, in forma anterioara aparitiei legii nr.287/2006, au fost apreciate ca lacunare si, raportate la art. 9 lit.a), am considerat ca atata timp cat este necesar acordul finantatorului in alegerea de catre utilizator a furnizorului, logic, alegerea furnizorului are o valoare conventionala –finantatorul avea dreptul sa se opuna optiunii utilizatorului si deci, finalitatea urmarita prin acordarea dreptului la alegere, practice nu mai subzista.

Legea 287/2006, fara a mai pastra continutul vechii reglementari, prin art. 5 inlatura din text prevederea referitoare la dreptul de a alege furnizorul, care trebuia a fi raportata si la norma prevazuta in art.9 lit.a), norma ce inlocuieste sintagma ,,potrivit necesitatii”cu constructia ,,potrivit intereselor sale”, consacrand astfel dreptul utilizatorului de a alege furnizorul fara nici o alta conditie sau acord.

Prin noua reglementare, art.5 da un nou continut obligatiei de asigurare a bunului - obiect al contractului de leasing.

Consecventi aprecierii exprimate in lucrare, consideram ca solutia prin care legea romana fixeaza obligatia asiguarii in sarcina finantatorului este contrara reguluilor admise in practica internationala si reglementarilor nationale din mai multe state, practica ce instituie cerinta asigurarii bunului luat in leasing de catre utilizator.

Norma cadru O.G. nr. 51/1997 contine prevederi clare, din care rezulta obligativitatea contractului de asigurare a bunului, obiect al contractului de leasing, concretizarea acestei dispozitii legale fiind dovedita prin clauza privind obligatia asigurarii bunului –art. 6 lit. f).

Obligarea utilizatorului sa suporte costul contractului de asigurare creaza un dezechilibru financiar, stiut fiind faptul ca nivelul ratelor de asigurare cunoaste valori ridicate fata de valoarea bunului.

Luand in considerare acest fapt, Legea nr. 287/2006 stabileste costurile asigurarii in sarcina locatarului / utilizatorului, daca prin contract partile nu convin altfel. Astfel , legea lasa partlor libertatea de a stabili costurile asigurarii prin contractul incheiat.

Definit ca modalitate specifica de finantare ,leasingul are ca principal ,,actor,, societatile de leasing ,care pot imbraca forma oricarei societati comerciale , legiuitorul lasand , din aceasta perspectiva , o libertate prea larga de acces la asemenea obiect de activitate.

Rigoarea si acuratetea etapelor ce se succed in incheierea ,derularea ,si incetarea contractului de leasing indeamna la mun plus de prudenta si apreciem ca legea ar trebui sa prevada expres formele acceptate ale societatilor comerciale ce pot accede la asemenea relatii economice si comerciale.

13

In cazul contractului de vanzare –cumparare incheiat in cadrul operatiunii de leasing , plata pretului – obligatie esentiala a cumparatorului in orice contract de vanzare-cumparare – se executa prin derogare de la dreptul comun ,in ceea ce priveste data platii , chiar fara sa existe o reglementare expresa in legislatia noastra.

Lipsa unei asemenea reglementari a condus – asa cum practica a demonstrat – la aparitia unor litigii in legatura cu livrarea bunului , imprejurare ce face necesara dispozitia legala privind obligativitatea inserarii in contractul de vanzare-cumparare a unei clauze potrivit careia cumparatorul nu plateste pretul bunului decat in momentul in care intra in posesia procesului-verbal de predare-primire , incheiat intre furnizor si utilizator.

Consideram ca o clarificare si definire a unor termeni uzitati in operatiunile de leasing , o determinarea mai riguroasa a conditiilor impuse unei societati de leasing sau inalturarea inadvertentelor ce afecteaza echilibrul drepturilor si obligatiilor finantatorului si utilizatorului sunt principalele deziderate ale evolutiei leasingului ,iar supletea normelor aplicabile nu poate fi asigurata fara aportul decisive al celor ce se apleaca asupra acestei institutii ,fie ca obiect de studiu ,fie ca ,,instrument,, de lucru.

Apreciem ca , in ansamblu , dispozitiile noilor reglementari imbunatatesc norma juridica aplicabila in material leasingului ,aliniind-o la cerintele legislatiei europene ,caracterizata prin suplete si raportare la dinamica practicii judiciare.

Concluzionam ca instrumentul juridic , reprezentat de contractul de leasing este astazi indispensabil pietei distributiei ( majoritatea achizitiilor de bunuri de folosinta indelungata , personala sau industriala , fiind astazi facuta in leasing ) si ca utilizarea acestuia a dat un nou curs – necesar si essential – economiei de piata avansate.

14

Bibliografie

1. Andreica Marin, Leasing-ul - cale de finanţare a investiţiilor pentru întreprinderi mici şi mijlocii,

Editura Grimm, Bucureşti 1997.

2. Andreica, M., Andreica, C., Muştea-Ştefan (Şerban), I., Muştea-Ştefan (Şerban), R. – Decizia de

finanţare în leasing, Editura Cibernetica MC, Bucureşti, 2003.

3. Brezeanu, P. – Gestiunea financiară a întreprinderii în economia de piaţă, Editura Fundaţiei

“România de mâine”, Bucureşti, 1999.

4. Clocotici D., Gherghiu Gh., Operaţiunile de leasing, Ed. Lumina Lex, 1998.

5. Coroian S., Leasingul – descriere şi avantaje, Conferinţa Simopan, 1998.

6. Ialomiţeanu, Gh., L. Voinescu - Aspecte juridice, fiscale şi contabile privind leasingul, Editura

CECCAR, Bucureşti, 2005.

7. Molico T., Leasingul, un instrument modern de investiţii şi finanţare, Ed. CECCAR, Bucureşti,

2003.

8. Nişulescu, I., Alternative privind finanţarea IMM – creditul bancar versus leasing, Gestiunea şi

Contabilitatea Firmei, v. 9, nr. 3, 2006.

9. OG nr. 51/28.08.1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing, modificată prin Legea

99/1999 – Lege privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice – republicată în M.O 9 /

2000, modificată prin Legea 571 /2003.

10. Mazilu Dumitru, Dreptul comerţului internaţional, Partea Specială, Ed. Lumina Lex, Bucureşti,

2007.

11. Nistor Costel, Administrarea afacerilor internationale, (note de curs).

12. Toma Mihai, Alexandru Felicia, Finanţe şi gestiune financiară de întreprindere, Editura Economică,

2003.

13. Turcu, E. – Contractul de leasing, Editura Hamangiu, 2008.

14. Siberstein I., Balica L. - Contracte moderne din Dreptul Comerţului Internaţional - contractul de

leasing, curs Drept bancar, IBR, Bucureşti.

15