29
Controlul variabilelor Psihologie experimentala Curs Delia Virga

Controlul Variabilelor

Embed Size (px)

DESCRIPTION

Controlul variabilelor

Citation preview

Page 1: Controlul Variabilelor

Controlul variabilelor

Psihologie experimentala

CursDelia Virga

Page 2: Controlul Variabilelor

Obiective:

• 1. Să învăţăm care sunt tehnicile de control a variabilelor străine folosite în cercetarea experimentală;

• 2. Să analizam modul în care se pot folosi tehnicile de control, în funcţie de tipul experimentului;

Page 3: Controlul Variabilelor

Designul experimental

• Presupune crearea două grupuri (cu membrii selectaţi aleator), cercetătorul încercând să menţină echivalenţa între cele două grupuri, cu excepţia variabilei independente.

• Dacă grupurile vor fi diferite în privinţa variabilelor dependente, efectul poate fi pus pe seama variabilei independente.

Page 4: Controlul Variabilelor

Exemplu: • Se construiesc două grupuri echivalente de studenţi

selectaţi aleator, iar unui singur grup îi este predată o tehnică specifică de învăţare.Tehnica învăţării este VI şi are două niveluri: există sau nu. După aceasta, ambelor grupuri li se cere să citească acelaşi text, apoi urmeaza evaluarea Numărul răspunsurilor corecte serveşte drept VD.

• Dacă ambele grupuri sunt tratate similar, cu excepţia nivelului de învăţare şi, dacă constatăm o diferenţă semnificativă în rezultatele grupurilor la test, logica experimentală ne spune că diferenţele între rezultatele obţinute se datorează învăţării unei metode specifice.

Page 5: Controlul Variabilelor

Principii de lucru• Cercetătorul încearcă întotdeauna să conducă corect

experimentul. • Experimentele reuşite au validitate internă şi externă,

sunt de încredere şi sensibile. • Un experiment cu validitate internă dă o interpretare

clară a rezultatului obţinut experimental prin controlul tehnicilor de manipulare, păstrarea constantă a condiţiilor experimentale şi echilibrare.

• Un experiment care nu are validitate internă este confuz. Confuzia apare datorită unei alte variabile independente care covariază cu variabila independentă luată în considerare

Page 6: Controlul Variabilelor

Problema validitatii interne

Validitate interna Experiment confuz

Page 7: Controlul Variabilelor

• Pentru a avea validitate internă, experimentul trebuie proiectat cu grupuri echivalente.

• Dacă subiecţii unuia dintre grupuri sunt mai inteligenţi sau mai motivaţi, experimentul este confuz.

• În realizarea unui experiment care îşi propune identificarea unei relaţii cauzale, cercetătorul trebuie să îndeplinească o sarcină principală: controlul variabilelor externe (străine).

• Acest lucru se realizează prin folosirea câtorva tehnici.

Page 8: Controlul Variabilelor

Modalităţi de control a variabilelor străine

Page 9: Controlul Variabilelor

1.Selecţia şi distribuirea aleatoare a participanţilor (randomizarea)

Dă posibilitatea controlului surselor de variaţie (cunoscute sau nu) prin trecerea subiecţilor prin toate etapele experimentale, astfel încât variabilele externe exercită o influenţă constantă.

Echilibrarea prin selecţia aleatoare a subiecţilor în grupurile experimentale este cea mai frecventă metodă de a crea grupuri comparabile.

Page 10: Controlul Variabilelor

Prin selecţie întâmplătoare (aleatoare), experimentatorul se străduieşte ca efectele variabilelor străine să influenţeze în egală măsură grupul experimental şi grupul de control.

•Metode de selecţie întâmplătoare a subiecţilor sunt:

osimplă (tragere la sorţi);

ostratificată (populaţia este împărţită pe “straturi” după unul sau mai multe criterii, pentru fiecare strat se realizează o eşantionare aleatoare);

omulti-stadială (selecţia indirectă a indivizilor prin intermediul selecţiei grupurilor la care aceştia aparţin);

omulti-fazică (se alege iniţial un eşantion de dimensiuni mari, pe care se realizează unele faze ale cercetării extensive, apoi din acesta se selectează un eşantion pentru realizarea altor faze cu caracter mai intensiv, ş.a.m.d.).

Page 11: Controlul Variabilelor

2. Menţinerea constantă

• Factorii externi (precum plasarea grupurilor în camere diferite, cercetători diferiţi, timpul de prezentare a stimulilor etc.) trebuie controlaţi pentru a nu apărea confuzia cu privire la efectul variabilei independente.

Page 12: Controlul Variabilelor

3. Balansarea şi grupurile pereche

Tehnica potrivirii (engl. matching) şi crearea grupurilor perechi este mai slabă decât randomizarea în capacitatea de a expune toate grupurile cercetate unei influenţe constante a variabilelor externe.

Avantajul principal al acestei tehnici constă în creşterea sensibilităţii experimentului prin controlul acelor variabile externe care au fost criterii de potrivire. Utilizarea acestei tehnici nu înlocuieşte randomizarea.

Page 13: Controlul Variabilelor

Există patru procedee de potrivire:

• 3.1. Potrivire prin menţinerea variabilelor la un nivel constant

• 3.2. Introducerea variabilei externe în experiment

• 3.3. Tehnica „încătuşării” (yoked control)

• 3.4. Echivalarea participanţilor la experiment

Page 14: Controlul Variabilelor

3.1. Potrivire prin menţinerea variabilelor la un nivel constantGenerează control prin selectarea exclusivă a subiecţilor care prezintă un anumit nivel al variabilelor externe. Alte variabile externe sunt excluse din start astfel încât nu influenţează rezultatele experimentale.

Dezavantaje:

-reducerea populaţiei din care selectăm participanţii la cercetare. În consecinţă, în anumite cazuri este destul de dificil de găsit destui participanţi. -rezultatele cercetării pot fi generalizate doar la nivelul tipului participanţilor selectaţi.

Page 15: Controlul Variabilelor

3.2. Introducerea variabilei externe în experiment -ca a doua variabilă independentă, astfel încât efectele sale să fie urmărite, evaluate şi diferenţiate de efectele pe care le au alte variabile externe.-este o tehnică destul de bună de a controla erorile şi de a creşte sensibilitatea experimentului.

-ea este recomandată doar dacă suntem interesaţi de efectele produse de diferite nivele ale variabilei externe sau de interacţiunile specifice ale variabilei externe cu alte variabile independente.

Page 16: Controlul Variabilelor

3.3. Tehnica „încătuşării” (yoked control) Este destul de restrictivă deoarece controlează doar relaţia temporală dintre un eveniment şi un răspuns. Acest lucru se realizează prin expunerea simultană a participanţilor din grupul de control şi din cel experimental la stimulii experimentali

Acest procedeu pare să contracareze erorile generate de distribuţia temporală a condiţiilor experimentale, dar există şi controverse cu privire la eficienţa sa generală. Se pare că în anumite condiţii funcţionează, în timp ce în altele nu.

Page 17: Controlul Variabilelor

3.4. Echivalarea participanţilor la experiment, caz cu caz sau în funcţie de distribuţia unor variabile în grupurile supuse experimentului.

Dacă dorim să controlăm inteligenţa, trebuie să ne asigurăm că în ambele grupuri care sunt implicate în experiment avem acelaşi nivel de inteligenţă sau aceeaşi distribuţie a scorurilor QI.

- Prin acest procedeu se creează grupuri echivalente

- Se potrivesc participanţii în funcţie de variabila care se doreşte a fi controlată, fără a o introduce în designul experimental,

- numărul subiecţilor din grupuri este un multiplu al nivelelor de manifestare al respectivei variabile.

Page 18: Controlul Variabilelor

Controlul precis presupune potrivirea participanţilor caz cu caz, în funcţie de nivelele variabilei externe ce se doreşte a fi controlată. Într-un experiment corect realizat, participanţii potriviţi caz cu caz sunt supuşi aleatoriu condiţiilor experimentale.

Principalul avantaj al controlului precis constă în creşterea sensibilităţii experimentului,

Pentru a creşte sensibilitatea experimentului este necesar ca variabila folosită pentru generarea perechilor să fie corelată cu variabila dependentă.

O altă problemă constă în dificultatea de a găsi participanţi potriviţi pentru a crea perechi. Această dificultate creşte odată cu creşterea numărului de variabile utilizat. De obicei, se folosesc cât mai puţine variabile pentru realizarea perechilor.

Page 19: Controlul Variabilelor

Controlul distribuţiei frecvenţelor

• Presupune echivalarea grupurilor evaluând distribuţia generală a unei variabile în fiecare grup.

• Cercetătorul construieşte primul grup şi determină indicatorii statistici descriptivi şi selectează al doilea grup care prezintă aceeaşi indicatori.

Page 20: Controlul Variabilelor

Contrabalansarea

Page 21: Controlul Variabilelor

• Tehnica contrabalansării reprezintă încercarea de a controla efectele ordinii şi surplusului (engl. order şi carry-over effects) în prezentarea stimulilor. Este specifică experimentelor cu un singur grup de subiecţi.

• Efectele ordinii apar în cazul în care o schimbare în performanţe este dată de ordinea în care sunt administrate condiţiile experimentale.

• Efectele surplusului apar în cazul în care expunerea la o condiţie experimentală produce efecte la nivelul altei condiţii experimentale.

Există două procedee care se folosesc pentru a controla aceste efecte: • contrabalansarea intrasubiect care presupune contrabalansarea

participanţilor şi• contrabalansarea intragrup, care presupune contrabalansarea

grupurilor de participanţi.

Page 22: Controlul Variabilelor

Contrabalansarea intrasubiect – ABBA -

• Controlează efectele de succesiune ale stimulilor, supunând fiecare participant condiţiilor experimentale într-o anumită ordine şi apoi în ordine inversă.

Contrabalansarea intragrup

• Contrabalansarea intra-grup permite cercetătorului să evite acest proces consumator de timp. Condiţiile experimentale sunt administrate membrilor grupurilor în mai mult de o succesiune.

Page 23: Controlul Variabilelor

Participanţii şi cercetătorii

Page 24: Controlul Variabilelor

• Participanţii şi cercetătorii sunt şi ei surse potenţiale de eroare în experimentele psihologice.

• Erorile induse de participanţi sunt datorate percepţiilor diferite în legătură cu cel mai bun mod de a se prezenta pozitiv.

• Folosirea modelelor dublu-orb, înşelarea, mascarea experimentului şi obţinerea unor măsuri independente a variabilelor dependente sunt căi eficiente de a controla erorile datorate percepţiei ipotezelor experimentale, scopului experimentului şi a prezenţei în situaţia

experimentală.

Page 25: Controlul Variabilelor

• Modelul dublu orb este un model în care nici cercetătorul şi nici subiectul nu conştientizează condiţia experimentală la care este supus participantul. Tuturor subiecţilor li se comunică acelaşi lucru iar cercetătorul nu ştie care grup este expus la condiţiile experimentale. Acest model se foloseşte frecvent în cercetările medicale.

• Înşelarea presupune aducerea la cunoştinţa participanţilor a unei alte ipoteze decât cea urmărită de cercetare. Logica acestei tehnici constă în oferirea unei explicaţii participanţilor pentru a le satisface curiozitatea naturală şi tendinţa acestora de a imagina scopuri ale experimentelor. Apar frecvent probleme legate de etica cercetării.

• Experimentul mascat este un studiu care este realizat fără a informa participanţii că iau parte la experiment. Această procedură presupune că atât VI, cât şi VD pot fi administrate, evaluate fără a spune subiecţilor că iau parte la un experiment. Acest gen de experimente pun probleme etice, subiecţii neavând posibilitatea opţiunii de a refuza participarea.

Page 26: Controlul Variabilelor

• Măsurarea independentă a variabilei dependente presupune ca cercetătorul să o măsoare într-un context în care nu se manipulează variabila independentă. Acest lucru se poate realiza în cazul în care subiecţii participă la mai multe contexte experimentale.

• Cu toate acestea, percepţiile diferenţiale ale participanţilor se pot datora altor aspecte procedurale utilizate în experiment. Pentru a vedea dacă aceste proceduri experimentale creează percepţii diferite la nivelul participanţilor folosim tehnica rapoartelor retrospective sau concurente.

Page 27: Controlul Variabilelor

• Rapoartele verbale retrospective sunt rapoarte orale ale participanţilor în care aceştia rememorează diferite aspecte ale experimentului. De asemenea, participanţii pot fi intervievaţi după terminarea experimentului şi se pot genera rapoarte de sinteză.

• Rapoartele verbale concurente presupun rapoarte ale participanţilor pe măsură ce se derulează experimentul. Aceste informaţii pot fi obţinute prin stoparea activităţii grupurilor la un moment dat şi intervievarea acestora cu privire la percepţiile participanţilor faţă de experiment, obţinerea percepţiilor participanţilor după fiecare condiţie experimentală sau înregistrarea comentariilor şi percepţiilor participanţilor în timpul experimentului.

Page 28: Controlul Variabilelor

• Influenţa cercetătorului poate fi micşorată prin neparticiparea sa la condiţiile experimentale sau prin eliminarea relaţiilor sale cu participanţii. Acest lucru se poate realiza prin automatizare, modele orb sau parţial orb. Modelele orb presupun ca cercetătorul să nu ştie la ce condiţii experimentale sunt supuse grupurile de participanţi şi limitează erorile generate de aşteptările cercetătorului.

• Automatizarea procedurilor experimentale presupune ca între cercetător şi participanţi să nu existe nici o relaţie. Pe lângă controlul erorilor datorate percepţiilor, această tehnică permite obţinerea de date corect înregistrate şi extrem de detaliate. Utilizarea calculatoarelor şi a dispozitivelor de înregistrare permite colectarea de date precise şi standardizate, însă costul destul de ridicat al acestor tehnologii le limitează răspândirea.

Page 29: Controlul Variabilelor

Intrebari?...