COPIII STRĂZII.pptx

8/10/2019 COPIII STRĂZII.pptx

http://slidepdf.com/reader/full/copiii-straziipptx 1/18



DEFINIȚIECopii si tinerii strazii sunt acei copii care stau permanent pe

strada sau numai intr-o anumita perioada a zilei, procurandu-sisinguri si ilegal mijloacele de subzistenta, fara sa beneficiezede vreo forma de preotectie din partea parintilor ori a altor

persoane abilitate de lege.

Patru categorii de copii și tineri care traiesc instrada:

• copii care traiesc numai in strada si care nu au legaturi cufamilia sau institutia de ocrotire.

• copii care muncesc instrada si care se intorc de regula zilnic lafamiliile lor.

• tinerii care traiesc in strada.

• copii care traiesc cu parintii in strad.



Fenomenul „Copiii străzii”

Imaginea completă a „copiilor străzii”şi dinamicafenomenului, atât pe plan intern, cât şi pe planinternaţional, generează percepţii şi evaluări ambivalenteîn rîndul marelui public. Este vorba de „oropsiţi ai soartei,destine tragice, dezechilibre psiho-sociale sau teribilism,

devianţă”, fuga de ordine şi de muncă? Răspunsul este cuatît mai dificil cu atît „lumea înconjurătoare” ne oferă omare diversitate a copiilor întîlniţi liberi „în mediulstrăzii”, fără însoţitori, fără părinţi sau educatori.





Extinderea fenomenului „copii străzii”este favorizată de o serievariată de factori: macro-sociali (stare economică, sărăcia,degradarea instanţelor educative-familie, şcoală etc.), micro-sociali

(bandele de cartier), slăbirea „controlului familial”, micro-comunitar

(vecinii, prietenii rudele, învăţători etc.). Aceşti factori acţionează învecinătatea copilului şi cu toate că el nu este direct implicat înaceastă realitate în calitate de actor social, urmările îşi simt prezenţa.

Controlul social supus de regulă unor sisteme normative şi „scări devalori” socialmente acceptate, este înlocuit-ipotetic vorbind, în cazul

„copiilor străzii” cu influenţa sau presiunea de grup (a bandelor decartier în care funcţionează alte norme şi alte valori, de regulă anti-

sociale). Pus să aleagă între familie şi stradă sau între şcoală şi bandade cartier, copilul încă vulnerabil, încă lipsit de norme sigure şi de unataşament familial normal, alege ceea ce este mai atractiv şi maicomod strada şi grupul de întâlnire.



Parametri ai fenomenului „copii

străzii” Lucchini Riccardo vorbeşte de şase parametri ai fenomenului „copii

străzii”, fiecare în parte prezentând importanţă pentru înţelegerea adecvată a acestei minorităţi şi pentru realizarea unei protecţii eficiente. Este vorba de:

1. Spaţiul fizic în care trăieşte „copilul străzii”- în România s-a lansat înaceastă privinţă denumirea de „boschetar”; 2. Timpul (dimensiunea temporară) pe care copilul îl petrece în mediul stradal,

alternanţa între stradă şi ceilalţi; 3. Grupul de întîlnire sau de învăţare socială stradală, cu cine îşi petrece timpul

şi care este reţeaua din care face parte;

4. Activităţile stradale ce fac în limitele străzii sau ale spaţiului public; 5. Identitatea construită în spaţiul public, care este imaginea de sine a copiluluişi care este reprezentarea străzii şi a societăţii în conştiinţa celui care trăieşteîn aceste condiţii;

6. Motivaţia plecării sau a preferinţei pentru mediul străzii în dauna mediuluifamilial, şcolar sau instituţional. Eventuala motivaţie a „alternanţei familie-

stradă” şi a eventualei re-întoareceri în famila „a fiului ... risipitor”.





Protecţia „copiilor străzii”

impune cunoaşterea profundă a factorilor cauzali şi a condiţiilorfavorizante între care în prima linie de influenţă:

a. Lipsa controlului familial şi deci a socializării primare; b. Destructurarea familiei de origine prin divorţ sau decesul unui

părinte (familiile monoparentale oferă străzii mulţi copii-problemă!);

c. Starea de promiscuitate familială (cazurile în care părinţi trăiesc înconcubinaj, copilul fiind lipsit de unul dintre părinţi naturali, stare deviolentă şi o tensiune permanentă în asemenea familii etc.)

d. Starea de sărăcie şi mizerie „generalizată” (materială, morală,afectivă, relaţională etc.);

e. Familia autoritară, lipsa solidarităţi şi intimităţi familiale, „conflictul

dintre generaţii” practicarea unei „uniuni libere” ca familie, iniţiereaprecoce în viaţa sexuală a copiilor etc. ; f. Alcoolismul, violenţă,consumul de droguri, tabagismul, imoralitatea familială, devianţa de lanormele sociale etc.;

g. În plan strict empiric este vorba de condiţii precare de locuit, lipsagenerală a confortului, „aşteptat”



Mulţi dintre copiii carelucrează pe stradă seconfruntă cu probleme desănătate, incluzând afecţiunidermatologice, scabie, răni şiarsuri, unii având chiar

tuberculoză şi hepatită, învreme ce majoritatea dau şisemne de subnutriţie

cronică.



Copiii străzii sunt de asemenea

expuşi abuzului sexual care deobicei începe în cadrul propriilor

familii şi apoi se continuă pestradă, şi abuzului fizic, cuaproximativ 50% dintre copiii

care lucrează pe străzileBucureştiului care susţin că aufost bătuţi cel puţin o dată, înspecial de către poliţie – conform unei evaluări rapide desituaţie din 2002. În încercarea

de a face faţă asprimii vieţii lor pe străzi, mulţi dintre copiiîncep să folosească droguri sausolvenţi, inclusiv diluanţiiobişnuiţi pentr lipici şi de

vopsele.



Strategiile de intervenţie în vedereaprotecţiei „copiilor străzii”

I. Cauza obiectivă şi profundă a „fugii de acasă”.

II. Motivul (subiectiv) sau împrejurarea folosită în acest sens.

III. Modalitatea abandonării familiei (fuga la alte rude, integrareaîntr-un grup stradal, plecarea la cerşit sau furat, hoinăreală pestrăzi sau prin mijloace de transport etc.

IV. Evoluţia preferinţelor în mediul străzii (cerşit, furt, vagabontaj,grup în marginea străzii, acceptarea altor rude-bunici, unchi etc.).

V. Construirea noii identităţii şi a unor noi reprezentări sociale.

VI. Dinamica stilului de viaţă şi a mijloacelor de supraveţuire.

VII. Inserţia în mediul străzii şi adoptarea noilor norme de viaţă.

VIII. Navetismul social între stradă şi familie (ritmul ipotecilorreîntoarceri în „cuibul părintesc”).

IX. Remigrarea definitivă în familia de origine.

X. Re-inserţia socială definitivă într-o instituţie sau într-o altă familie (inclusiv prin constituirea propriei familii).





Politici publice de protecție a copilului

UNICEF este una dintre cele mai puternice şi credibile voci care apără intereselecopilului.

A contribuit la analiza şi revizuirea politicilor, legislaţiei, strategiilor, instrumentelor,instituţiilor şi circuitelor de luare a deciziilor în domeniul protecţiei copilului.

A contribuit la revizuirea legislaţiei curente şi a instituţiilor de aplicare a legii în ceea

ce priveşte traficul de fiinţe umane şi justitia juvenilă, pentru a respectastandardele internaţionale; a dezvoltat proiecte pentru a ajuta la reintegrarea însocietate a copiilor victime ale traficului şi a tinerilor în conflict cu legea.

A oferit instruire pentru mii de profesionişti activi în domeniul protecţiei sociale şi acopilului. Printre aceştia se numară psihologi care consiliază copiii abuzaţi,personal din spitale care se ocupă de copiii seropozitivi, învăţători şi profesori din

şcoli normale şi speciale, asistenţi maternali care au grijă de copii cu dizabilităţi,asistenţi sociali care se ocupă de copiii străzii, profesori care lucrează cuadolescenţii care părăsesc instituţiile de protecţie în care au trăit.

A dezvoltat un sistem de standarde minime de calitate pentru serviciile din centrele de

plasament, pentru casele de tip familial, apartamente şi servicii puse la dispoziţiacopiilor de diverse organizaţii şi a contribuit la dezvoltarea metodologiei acordăriilicenţelor şi acreditării furnizorilor de servicii.



ONU;

Centrul de Informare şi Documentare privind

Drepturile Copilului; Fundația REGINA PACIS;

Centrul FIDES;

Comitetul pentru drepturile copilului;

Centrul de Informare şi Documentare privindDrepturile Copilului din Moldova

Centrul Internaţional pentru Protecţia şi PromovareaDrepturilor Femeii „La Strada” ;

Centrul Naţional de Prevenire a Abuzului faţă de Copii;

Linia Fierbinte privind plecarea peste hotare şiasistenţa în caz de trafic 0 800 77 77 7



DATE STATISTICE Fiecare al cincilea copil din R. Moldova are un părinte

biologic plecat peste hotare. Iar educația prin violență este prezentă în majoritatea familiilor.

75% din copiii cu vârsta de 2-14 ani sunt supuși violențeifizice sau psihologice, arată datele noului Studiu deIndicatori Multipli în Cuiburi (MICS), lansat, recent, la

Chișinău.

21 Martie Ziua Internațională acopiiilor străzii



Copiii străzii nuajung şi pe

strada copilăriei.



“Un copil poate sa invete oricand un adult trei lucruri:

cum sa fie multumit fara motiv, cum sa nu stai loculuiniciodata si cum sa ceara cu insistenta ceea ce isi

doreste.”



IUBIȚI CEI CE

VEȚI ȘI RUG ȚIVĂ

PENTRU CEI ÎN

NEVOIE PENTRU

ÎNGERII STRĂZILOR

Documents

COPIII STRĂZII.pptx