Craitele (Tagetes erecta)Afla mai multe despre: craite, flori, decorative, seminte, Tagetes erecta, Tagetes patula, Florile mortii

Genul Tagetes al familiei Asteraceae cuprinde 30 de specii anuale, fiind reprezentat de asa-numitele craite, buzdugi si ochisele, flori ce-si au originea in America tropicala, Mexic. Dintre toate aceste specii numai doua se afla in cultura: Tagetes patula si Tagetes erecta. Planta are o crestere viguroasa, o tulpina inalta de 50 - 100 cm., ramificata in partea superioara, frunze penat sectate, de culoare verde inchis si flori mari, galbene sau portocalii, foarte numeroase, ce infloresc din iulie si pana in octombrie.  Inainte de a le cultiva, astecii culegeau aceste plante din salbaticie si le foloseau in scopuri medicale, ceremoniale sau decorative.  Florile speciei Tagetes erecta sunt numite, in Mexic, Florile mortii ("Flor de Muertos") si sunt folosite la celebrarea Zilei Mortilor - ceremonie ce are loc anual, in data de 2 noiembrie, in Mexic. Craitele sunt plante mai putin pretentioase, comportandu-se bine atat pe terenurile drenate, permeabile si insorite, cat si pe cele mai sarace. Suporta perioade scurte de seceta. Se inmultesc prin seminte, pe care trebuie sa le samanati in sere, in luna martie, pentru ca la sfarsitul lui aprilie sa poata fi semanate direct pe locul definitiv. Pentru a obtine seminte, inflorescentele se recolteaza atunci cand sunt uscate, se sfarma si se scutura.  Speciile pitice sunt folosite pentru decorarea bordurilor sau a rondourilor sau pot fi cultivate in ghivece si jardiniere, in combinatie cu alte plante anuale. Speciile cu talie inalta pot fi folosite ca flori taiate, avand o capacitate buna de retinere a apei - rezista aproximativ 7-14 zile in vaza. Printre lucrarile de intretinere in cultura craitelor este indicat sa se faca si indepartarea imediata a florilor trecute (in cazul cand nu se urmareste obtinerea de seminte).

Sucul de ceapaAfla mai multe despre: masa

Sucul de ceapa este atat de puternic, incat nu poate fi consumat decat in doze mici (maximum 50 ml pe zi) si in combinatie cu miere sau cu alte sucuri, ca de exemplu cel de morcov. Poate fi considerat un adevarat panaceu in bolile respiratorii, in diabet, infectiile urinare si renale, precum si in anumite dereglari hormonale.

Sucul de ceapa este un puternic antiinfectios, elimina parazitii intestinali si stimuleaza in mod deosebit activitatea rinichilor. Iata in continuare cateva dintre bolile in care sucul de ceapa este deosebit de eficient:

Viermi intestinali (ascaris, tenie) - 2 linguri de suc de ceapa se dizolva intr-un pahar de lapte si se beau doua asemenea doze, dimineata si seara, pe stomacul gol. O cura dureaza minim 10 zile. Preventiv, se administreaza copiilor expusi la infectia cu paraziti intestinali o doza la 3 sau 4 zile.

Pentru ascita se bea zilnic jumatate de pahar de lapte, in care au fost dizolvate 3-4 lingurite de suc proaspat de ceapa.

Pentru cei care sufera de diabet, la o ora dupa masa, se beau 2 linguri de suc de ceapa diluate in jumatate de pahar de suc de morcov. Tratamentul se face vreme de minim trei saptamani, timp in care, in cazul pacientilor dependenti de insulina, glicemia va fi verificata regulat, pentru a se ajusta doza zilnica de insulina.

Pentru astm, bronsita sau tuse se amesteca doua linguri de suc de ceapa cu patru linguri de miere si se administreaza acest remediu pe parcursul unei zile.

Infectii renale si urinare(cistita) recidivante. Intr-un pahar de suc de morcov se adauga 2 linguri de suc de ceapa si 6 linguri de suc de telina. Se beau 2 sau 3 asemenea doze pe zi, in cure care sa dureze minim doua saptamani.

Pentru dereglari ale glandelor cortico-suprarenale se bea sucul de la infectii renale: o doza pe zi, in cure de doua luni.

O combinatie puternic detoxifianta este urmatoarea : 40 ml ceapa, 100 ml telina, 50 ml ridiche (neagra sau rosie). Se iau din acest suc cate 6 linguri, de 4-5 ori pe zi. Este un excelent drenor si detoxifiant al organismului, indicat pentru tratarea acneei, psoriazisului, eczemelor alergice, lupusului eritematos, bolilor imune in general.

Cum pastram legumele peste iarna partea IAfla mai multe despre:

patrunjel, verde, umezeala, ghivece, ghivece

Peste iarna se pot pastra legumele radacinoase (morcovi, patrunjel, telina, ridichi), varza, ceapa, usturoiul, prazul si cartofii.Iata si cateva conditii de care depinde buna pastrare a legumelor peste iarna :- in timpul pastrarii, legumele trebuie sa fie ferite de frig, dar nici sa nu fie tinute la temperaturi prea ridicate.- umezeala la locul de pastrare trebuie sa

fie potrivita, atfel incat legumele sa nu se vestejeasca, dar nici sa nu fie favorizate apritia bolilor si mucegaiurilor.- sa fie ferite de atacul daunatorilor (soareci, sobolani, gandaci, etc.)

Cum se pastreaza morcovul si patrunjelul ?O metoda simpla consta in asezarea radacinilor pe un singur rand, una langa alta, pe taluzul undei brazde deschise cu cazmaua pana la adancimea de 25-30 cm. Aceastase acopera cu pamantul rezultat din saparea unei brazde urmatoare, paralela si alaturi cu

prima.Stratul de pamant asezat deasupra radacinilor trebui sa fie de cel putin 12-15 cm. Deasupra se pune un strat de paie, care dupa asezare, trebuie sa aiba grosimea de 20-25 cm.Pastrarea radacinilor de morcov si patrunjel se poate face si in pivnita, stratificate in nisip.Daca dorim sa avem iarna patrunjel verde, se aleg cateva radacini toamna si se planteaza in ghivece care se pun langa fereastra ; vom avea frunze verzi de patrunjel toata iarna.Cum se pastreaza telina ?Radacinile de telina se pastraza in pivnita, stratificate in nisip. Trebuie avut grija ca radacinile sa nu se atinga intre ele si nisipul sa intre bine printre ele.Cum se pastreaza ridichiile ?Ridichiile din cultura de toamna, care urmeaza sa fie pastrate, se fasoneaza, taindu-se frunzele la circa 1 cm deasupra coletului. Se pastreaza numai radacinile perfect sanatoase.Ridichiile se pastreaza in pivnita, stratificate, cu distanta intre ele de 1 cm si cu grosimea stratului de nisisp de 1 cm.

CastravetiiAfla mai multe despre: distanta de plantare, seminte, flori care se cultiva toamna, flori care se seamana toamna, seminte in, vara, umezeala, flori de ghiveci, ghivece flori, flori de toamna, ghivece, ghivece

Cultura timpurie de castraveti se produce prin rasaduri, fie in ghivece, fie pe brazde (rasaduri reci). Semanatul in ghiveci sau pe brazde se face la inceputul lunii martie (2-3 seminte la ghiveci sau brazda).Plantarea in camp a rasadului are loc la inceputul lunii mai, la 1 m intre randuri si 0,5 m pe rand.Tot in scopul obtinerii de productii timpurii, castravetii se pot cultiva si in solarii de tip tunel.Cultura de vara a castravetilor se face prin semanarea direct in camp, la sfarsitul lunii aprilie, inceputul lunii mai, la distanta de 1 m intre randuri si 0,6 m pe rand. In fiecare cuib se pun cca 200 gr mranita care se amesteca bine cu pamantul, apoi se seamana la cuib 4-5 seminte la adancimea de 2-3 cm. Peste cuib se presara strat de

1-2 cm de mranita.De retinut: terenul destinat culturii de castraveti trebuie arat sau sapat din toamna si ingrasat cu gunoi de grajd, 3000-4000 kg la 1000 mp.Soiuri: Delicates, Cornison, Bistrita, Levina, Lang, Ileana, Famosa, Marina.Pentru productia de toamna, care in general este destinata la murat, semanatul se face pe brazde la inceputul lunii iulie, la distanta de 70/30 cm. De regula se foloseste soiul Cornison.Ingrijire:Daca plantarea se face prin rasaduri, imediat dupa plantare se uda cultura cu apa calduta (12-18 gr C). Daca plantarea s-a facut prin semanare directa, dupa ce rasar, plantele se raresc lasand cate 2 la cuib.Pana ca vrejii sa acopere terenul se fac 1-2 prasile fara a vatama radacinile. Dupa prasila a doua plantele se musuroiesc.Udarea se face numai la radacina, ferind vrejii de umezeala, deoarece acestia pot putrezi. O lucrare foarte importanta la castraveti este "ciupitul", care contribuie la obtinerea unor recolte mari si timpurii. Cand plantele au format 4-5 frunze li se ciupeste (rupe) varful. De la baza plantei vor creste noi lastari, pe care se vor forma mai multe flori femeiesti, acestea producand castraveti. Cand si acesti lastari au format 5-6 frunze, se ciupesc, repetand operatia si la lastarii de ordinul 3.

Ingrasarea suplimentara are o contributie deosebita. Prima ingrasare se face la 10-15 zile de la rasarire, iar a doua la 15-20 zile de la prima.Recoltarea trebuie facuta cand castravetii sunt tineri. Pentru murat sunt indicati castraveti de 8-12 cm lungime. Recoltarea se repeta la 2-3 zile, deoarece fructele imbatranesc foarte repede si isi pierd din calitate. Nu trebuie calcati sau rasuciti vrejii, deoarece planta are de suferit. Daca se lasa neculese si imbatranesc, plantele nu mai leaga rod.De pe 1000 mp de cultura se pot obtine 1000-2000 kg castraveti timpurii, 2000-3000 kg castraveti de vara si 1500-2000 kg castraveti de toamna.

ArdeiAfla mai multe despre: distanta de plantare, fructe de mare, lumina, la mare, verde, portocaliu, vara

 In cultura se gasesc 4 feluri de ardei: iuti, grasi, lungi (ex.: kapia) si gogosari. Ardeiul, la fel ca rosiile si vinetele, este o planta pretentioasa la lumina, caldura, apa si hrana. Pentru a avea o productie mare si de calitate, ardeiul trebuie cultivat într-un pamânt bogat, afânat, lucrat adânc si îngrasat cu gunoi de grajd.

Soiuri

Ardei gras: Galben timpuriu, Export, Galben de Banat, Galben urias, Urias de California, Românesc, Calincov verde, etc.Gogosar: Timpuriu de Bucuresti, Superb, Urias dulce, Splendid, Rubin, etc.Ardei lung: Kapia, Lung românesc, Medaliat, CosminArdei iute: Iute portocaliu (ciusca), Iute de Arad, etc.

RasadulSemanatul în rasadnita se face catre sfârsitul lunii februarie (pentru culturi timpurii) sau la mijlocul lunii martie pentru culturile de vara. Pentru culturile târzii de toamna (ardei, gogosari si ardei lungi) semanatul se face în rasadnite reci (pe straturi) la începutul lunii aprilie.Plantarea rasadului pentru productii timpurii se face catre sfârsitul lunii aprilie. În celelalte cazuri, ardeii se planteaza la începutul lunii mai.Distanta de plantare pe biloane este de 40/40 cm, punând câte 1 fir la cuib. Pentru ardeiul iute plantarea se face la 30/30 cm. Daca plantarea se face pe straturi înaltate, distantele de plantare sunt de 70/15 cm la ardei gras si gogosar. Rasadurile trebuie îngropate la aceeasi adâncime ca cea din rasadnita.Îngrijirea se face la fel ca la rosii si vinete (prasit, udat, îngrasare suplimentara). Important este cum se face udarea, si anume: apa sa nu fir prea rece; dupa udatul de la plantare ardeii nu se mai uda 2-3 saptamâni pentru ca plantele sa se înradacineze bine; apoi udatul se face odata la 6-8 zile; în timpul înfloririi masive se întrerupe udatul. Odata cu prasitul se musuroiesc plantele pentru a îngropa radacinile dezgolite la udat.

Pentru productii timpurii cu fructe mari si de calitate este bine sa se cârneasca ramurile fiecarei plante, lasând doar 5-6 ardei la tufa. De la o tufa se pot obtine 0,5-0,75 kg ardei, gogosari sau ardei lungi.

PrazSe cultiva prin rasad, care se produce în rasadnite reci, pe straturi, sau in ghivece, prin semanare, la sfârsitul lunii martie sau începutul lui aprilie. Pentru 1000 mp de cultura trebuiesc 45000-55000 fire de rasad care se obtin din 600-800 gr samânta.Plantarea rasadului în gradina se face la începutul lunii iunie, la 30 cm între rânduri si 15-20 cm pe rând, dupa ce s-a fasonat (se scurteaza cu 1/3 radacinile si frunzele).Îngrijirea se face prin prasile, udari, îngrasare

suplimentara (ca la ceapa). Plantele se musuroiesc pentru a favoriza albirea si fragezirea bazei tulpinilor.

Pentru consum în timpul verii, recoltarea începe la sfârsitul lunii iulie, iar prazul pentru iarna se recolteaza toamna târziu (noiembrie). Se poate pastra peste iarna în pivnite, prin îngroparea radacinilor si o parte din tulpina în nisip. La 1000 mp de cultura se pot obtine 1500-4000 kg praz.Soiuri: cel mai raspândit soi este Camus, cu tulpini lungi si viguroase, de 60-70 cm; alte soiuri sunt Carentan, Parox, Pelux, etc.

Usturoi

Cultura de usturoi se face într-un teren însorit care nu se îngrasa cu gunoi de grajd.Se planteaza bulbisorii (catei) de usturoi toamna (septembrie-octombrie) sau primavara (martie-aprilie), la distanta de 25-30 cm între rânduri si 12-15 cm pe rând. La plantarea de toamna, cateii se introduc la cca 3 cm adâncime în pamânt, iar la cea de primavara la 1,5 -2 cm. Pentru protejarea de ger, culturile de toamna se acopera cu un strat subtire de gunoi paios.În perioada de vegetatie cultura se praseste si se îngrasa suplimentar ca la ceapa, se iriga dupa necesar si se stropeste cu zeama bordeleza împotriva manei.Recoltarea bulbilor se face în iulie-august, când frunzele s-au uscat.Pentru usturoiul verde (stufat) se procedeaza la fel ca la ceapa verde, indicat fiind ca plantarea cateilor sa se faca din toamna.Soiuri: De Isalnita, De Moldova, De Cenad, De Ciolpani, De Bucovina, De Teleorman, etc.

 

Chimionul, tehnologia culturiiAfla mai multe despre: fructe de mare, importanta zapezii, importanta zapezii pentru pamant, plante perene, bacterii, seminte, samanta, patrunjel, daunatori, importanta zapezii pentru pamant si plante, distante, umiditatea, lumina, manual, aplica

Generalitati

In stare spontana, chimionul este intalnit pretutindeni in Europa; la noi in tara il intalnim mai des in flora regiunilor de deal. Cultivat se gaseste in mai multe tari europene cu precadere in Olanda, Belgia, spatiul CSI, Polonia, Germania, etc. Alte surse mentioneaza si tari precum Egiptul, Marocul, nordul Africii. In tara noastra este cultivat mai mult in regiunile deluroase si cu umiditate suficienta.Chimionul este luat in cultura de multa

vreme. Planta este pomenita de unii scriitori antici ca Theophrast, Disoscoride si altii. Dioscoride recomanda chimenul ca leac impotriva anemiei. Fructele lui erau folosite in antichitate in medicina populara sau drept condiment.

ConfuziiEste incorect si foarte multi fac aceasta confuzie, de la chimion se uitilizeaza nu semintele, ci fructele. O alta confuzie este cea a chimionului cu chimenul - Cuminium cyminum

TaxonomieChimionul - Carum carvi (in engleza Caraway) face parte din familia Umbeliferae.

Boabele de chimion contin de regula peste 3% ulei eteric. Autori ca Simon, J.E., A.F. Chadwick and L.E. Craker in 1984 raporteaza procentul de 6% ca fiind maxim, si procentul de 50-60% carvona in uleiul eteric. Uleiul eteric de chimion contine si alti diferiti compusi, precum: limonen, dihidrocarvona, etc. substante care il fac deosebit de valoros. Uleiul eteric este utilizat la fabricarea diferitelor bauturi alcoolice, in parfumerie, in medicina, la fabricarea sapunurilor, etc.Recent s-a descoperit ca unul din constituentii acestui ulei si anume carvona are actiune antifungica si insecticida. (Bremness, 1988)In afara de ulei eteric, boabele de chimion mai contin 14-16% substante grase. Uleiul gras de chimiom este utilizat in scopuri tehnice.Turtele ramase dupa extragerea uleiului reprezinta un valoros nutret concentrat.Florile plantei produc cantitati apreciabile de nectar insusire care face din chimion o buna planta melifera.Fiind o prasitoare ce paraseste devreme terenul este o premergatoare buna pentru diferitele culturi de toamna sau de primavara.Chimionul crescand spontan in fanetele naturale, sporeste calitatea fanului, intrucat ajuta digestia, stimuleaza secretia de lapte si este consumat cu mai multa placere. Pentru aceste insusiri chimionul poate fi introdus in anumite proportii in fanete.

Insusiri medicinale

Chimionul este mentionat ca planta medicinala impotriva colicilor si indigestiei. Uleiul eteric irita mucoasele, are proprietati bactericide, iar un ulei cu un procent ridicat de carvona (peste 60%) poate provoca dermatite si iritatii locale. (J.E. Simon, A.F.

Chadwick, L.E. Craker)

Insusiri culinare

In panificatie se utilizeaza ca adaos inclus in coca. O reteta excelenta este painea cu ulei de masline, fragmente de masline, chimen si suc natural de portocale, o retea originara din Albania.Chimionul este mentionat in cartile de bucate germane ca bun aromatizant pentru carne, in combinatie cu usturoiul, cand se formeaza o pasta. Chimionul nu se poate adauga la orice fel de mancare, si impreuna cu oricare alt condiment. Usturoiul piperul, cimbrisorul, sunt cateva din ingredientele care se pot amesteca.In afara de carne, se mai poate adauga la pasta de branza de oaie frecata cu unt, alaturi de patrunjel verde si ceapa verde tocata (se poate utiliza si usturoiul in loc de ceapa). Alte legume cu care se poate asorta sunt morcovii, cartofii, ceapa, rosia, varza.Este un stimulant al digestiei.

Prezentarea plantei

Chimionul este o planta ierboasa bienala din familia Umbelliferae. Denumirea botanica este de Carum carvi, dar mai este intalnit si cu denumirile de Carum decussatum, C. aromaticum, Pimpinella carvi. In primul an planta formeaza o radacina pivotanta bine dezvoltata si o rozeta bogata de frunze, iar in anul al doilea ramuri purtatoare de frunze, flori si fructe.Radacina chimenului este pivotanta carnoasa, de culoare brun deschisa la exterior si alb-murdar la interior. Radacin apatrunde destul de mult in pamant si este slab ramificata. Radacina este comestibila si ea, asemanatoare cu pastarnacul, dar mai mica la dimensiune.Tulpina este erecta, glabra, ramificata de la baza, cu mici santulete longitudinale, atingand inaltimea de 1 m si chiar mai mult.Frunzele sunt asezate altern. Ele au forma alungita si sunt bi sau tripenate. Cele inferioare sunt petiolate pe cand cele superioare sunt sesile. Frunzele au de asemenea o aroma usoara asemanatoare fructelor. Se folosesc ca ingredient la supe, primavara, cand acestea sunt tinere.Florile sunt mici, albe si grupate in inflorescente, umbele compuse. Floarea este alcatuita pe tipul 5, caliciul slab dezvoltat se termina cu 5 zimtisori mici; corola este formata din 5 petale albe; androceul cuprinde 5 stamine care alterneaza cu petalele; pistilul este format dintr-un ovar infer, prevazut lateral cu 10 muchii, alcatuit din 2 loje. Cultura infloreste in mai-iunie, inflorirea avand o durata de cca 3 saptamani. Planta este alogama entomofila.Fructul este o dicariopsa (dupa alti autori o diachena) de forma oval-alungita; la maturitate el se desface in 2 fructe simple. Acestea au lungimea de 3-5 mm si latimea de 1,3 mm. Greutatea a 1000 boabe este de 2, 5 g iar greutatea hectolitrica este de 46-50 kg.In peretele fiecarui fruct exista canale longitudinale in care se gasesc acumulate uleiurile eterice; fiecare jumatate de fruct poseda 6-7 canale. Uleiul eteric din fructe imprima acestora o aroma placuta.In cultura la noi se intalnesc numeroase populatii. Mai importanta este cea ruseasca

obtinuta din formele spontane de chimion. Deosebit de valoroase sunt de asemenea formele albaneza si bavareza. In anii 60 au fost create in Romania primele soiuri ameliorate de chimion. Acestea erau caracterizate prin maturarea uniforma si continutul sporit in uleiuri eterice.Boabele de chimion contin intre 2,1 si 7% ulei eteric. Uleiul eteric de chimion contine carvona in proportie de 50-65%, linonen, dihidroxarvona, dihidrocarveol, carveol, etc. De asemenea boabele mai contin si substante grase in proportie de 15-16 % care se separa prin presare dupa extragerea uleiului eteric. Uleiul gras este de buna calitate fiind folosit in alimentatie si in scopuri tehnice. (Zamfirescu, Velican, Saulescu)

Cerintele fata de clima si sol

Chimionul sa retinem ca este o planta mediteraneana la origine, el prefera un sol afanat, cu un bun drenaj al apei, luminozitate puternica, este o planta de zi lunga, si o buna circulatie a aerului.Chimionul este putin pretentios fata de caldura. Boabele germineaza la temperatura minima de 6-8 °C iar plantele rasar obisnuit la 16-18 zile de la insamantare, iar in conditii mai putin favorabile dupa 22 de zile. Daca folosim la semanat seminte incoltite plantele rasar mai repede in 8-10 zile. Plantele de chimion bine dezvoltate suporta usor temperaturile scazute. Ele ierneaza bine si in zonele nordice, putandu-se cultiva pana in nordul peninsulei scandinavice.Fata de lumina chimionul este destul de pretentios. Numai in conditiile unui regim de lumina intensa se pot obtine productii mari si bogate in ulei eteric.Chimionul se dezvolta normal numai in regiuni cu umiditate suficienta cu o buna repartizare a ploilor in cursul perioadei de vegetatie. Faza critica in dezvoltarea chimionului este epoca infloriri si fecundarii. Umiditatea in exces, seceta si mai ales vanturile uscate si fierbinti in aceasta perioada influenteaza negativ productia.Fata de sol in schimb chimionul este putin pretentios. El reuseste bine pe orice tip de sol; rezultate mai bune da insa pe solurile din seria cernoziomurilor. Planta are nevoie de un sol afanat profund. Expozitia sudica a terenului este avantajoasa culturii.In tara noastra aceasta cultura reuseste cel mai bine in zonele deluroase din Moldova si Ardeal.

Agrotehnica

Asolamente

Chimionul trebuie semanat dupa culturi ce lasa terenul curat de buruieni si bogat in substante nutritive. Bune premergatoare sunt deci prasitoarele bine ingrasate si ingrijite (cartof sfecla porumb) sau cerealele de toamna (grau secara orz) si mai ales ierburile perene. Nu este recomandata monocultura datorita raspandirii bolilor si daunatorilor.

Ingrasaminte

Ingrasamintele actioneaza puternic asupra chimionului. Gunoiul de grajd are un efect

mai bun cand este folosit la planta premergatoare. Daca acesta este aplicat direct in cultura chimionului se intrebuinteaza in cantitati moderate si in stare bine fermentata.Ingrasamintele azotate folosite impreuna cu cele fosfatice dau sporuri insemnate de recolta. Dar cele mai bune rezultate se obtin cand dupa ingrasarea cu gunoi de grajd a plantelor premergatoare se administreaza direct 200-300 kg/ha superfosfat si 150-200 kg/ha sulfat de amoniu.ATENTIE! O supraingrasare poate provoca aparitia bolilor si daunatorilor, poate duce la slabirea rezistentei la ger a plantei pe timpul iernii. Ideal este aplicarea usoara a unor ingrasaminte in primavara devreme, pentru a stimula cresterea radacinilor si vigurozitatea plantei care intra in vegetatie mai puternic.

Lucrarile solului

Lucrarile ce urmeaza sa le executam depind mult de felul plantei premergatoare. Cand chimionul se cultiva dupa cereale, sistemul de lucrare incepe cu dezmiristirea urmata la timpul potrivit de aratura adanca. Rezultate mai bune se obtin cand aratura de baza este executata mai devreme, in lunile august septembrie. Adancimea araturii trebuie sa fie de 22-25 cm. Cand chimionul vine dupa o cultura ce paraseste terenul tarziu, se executa numai aratura adanca. In ambele cazuri, solul ramane in brazda cruda peste iarna.Primavara terenul se marunteste foarte devreme cu grapa, apoi cu cultivatorul urmat de graba. Dupa aceasta lucrare se face insamantarea.pH-ul solului potrivit pentru cultivarea chimionului este de 4,8 pana la 7,8.In cazul in care solul este afanat si exista pericolul ca semintele sa fie ingropate prea adanc, inainte de semanat este indicat sa se preseze usor terenul cu tavalugul iar apoi sa se grapeze usor.Cand chimionul se seamana toamna aratura de baza executata devreme se grapeaza imediat si se mentine afanata si curata de buruieni pana la insamantare. Pentru o mai buna maruntire, inainte de semanat se lucreaza o data sau de doua ori cu cultivatorul urmat de grapa.

Samanta si semanatul

Ca si la anison, samanta poate primi unele tratamente inainte de semanare. Astfel, samanta se umfla in apa timp de 18 ore dup acare se tine in gramezi la temperatura de 18-22°C timp de 4-5 zile, lopatandu-se pana cand 5-7% din boabe au germinat. Dupa care semintele se aseaza in strat subtire si se lopateaza pentru a se usca. Intregul tratament dureaza 15-17 zile. Prin acest tratament se obtine o rasarire rapida si uniforma.Semanatul se executa cu semanatoarea cu randuri. Distanta intre randuri este de 30-45 cm. Distantele sub 45 cm aduc sporuri de recolta dar ingreuneaza mult executarea mecanizata a lucrarilor de intretinere. Se poate semana chimionul si in benzi duble cu distante de 45/15 cm. Rezultate pozitive se obtin in acest caz numai in terenuri curate de buruieni.Cantitatea de samanta necesara la hectar este de 10-12 kg.Chimionul se poate insamanta toamna sau primavara. Semantul de toamna da rezultate bune, cand plantele intra bine dezvoltate in iarna. Insamantat toamn adevreme, chimionul produce in anul urmator, si se evita pierderea unui an. In mod

obisnuit chimionul se cultiva primavara foarte de timpuriu. In acest caz el trebuie semanat cat mai devreme pentru ca plantele sa poata folosi din plin umiditatea acumulata in sol din iarna. Semanandu-l primavara devreme, in mustul zapezii, chimionul formeaza in primul an radacini puternice si o rozeta de frunze. Productia de boabe va fi obtinuta in anul urmator.Fermierii din Olanda seamana in martie, si infloritul se produce in mai anul viitor.

Lucrarile de ingrijire

Chimionul pretinde o buna ingrijire in primul cat si in al doilea an al existentei sale. Scopurile principale urmarite prin lucrarile de intretinere sunt inlaturarea buruienilor si mentinerea solului in stare afanata. Ele se realizeaza prin prasile repetate intre randuri si pliviri pe rand. Prasilele se executa cu prasitoarea trasa de tractor sau cu sapa, pe suprafete mici. Prima prasila se face primavara pe cat posibil mai devreme, ultima executandu-se toamna inainte de venirea timpului rece, la o adancime de 10-12 cm. o data cu ultima prasila se musuroiesc plantele cu scopul de a fi mai bine aparate de ger. In cazul in care plantele sunt prea dese pe rand este necesar sa fie rarite distanta intre plante trebuind sa fie de 10-15 cm. Peste tot in primul an de vegetatie se executa 2-4 prasile si tot atatea pliviri pe rand.In primul an se mai recomanda ingrasarea suplimentara lucrare care asigura o productie mare de boabe in anul urmator. In mod curent aceasta ingrasare se aplica in doua etape; prima ingrasare se executa cand plantele incep sa isi formeze rozeta de frunze administrandu-se 150-200 kg la hectar sulfat de amoniu, 150 kg superfosfat si 100 kg sare potasica.A doua ingrasare are loc spre toamna dandu-se 200-300 kg/ha superfosfat si 100-150 kg/ha sare potasica.In anul al doilea, primavara devreme terenul se lucreaza cu grapa de-a curmezisul randurilor. Apoi se praseste mecanic sau manual intre randuri si se pliveste pe rand. Intrucat chimionul ajunge la coacere la inceputul verii, sunt suficiente 2 prasile si 1-2 pliviri pe rand.

Recoltarea

Momentul cel mai potrivit pentru recoltarea chimionului este atunci cand cca 80% din fructe capata o coloratie bruna, iar restul s-au intarit. Dat fiind ca fructele se scutura destul de usor de indata ce au ajuns la maturitate se recomanda ca recoltarea sa aiba loc intr-un timp scurt si cu foarte multa atentie.Recoltarea este bine sa se faca dimineata, dupa ce s-a evaporat roua dar inainte sa arda soarele.Cand chimionul este recoltat cu combina plantele sunt lasate sa se coaca mai bine. Daca insa recoltarea se face cu masini simple sau manual, ea trebuie sa inceapa cat mai devreme cu putinta pentru a se evita pierderile.Plantele recoltate cu coasa sau cositorile sunt legate in snopi si uscate. Apoi sunt treierate cu batoza obisnuita adaptata pentru acest scop. (Zamfirescu, Velican, Saulescu)Productia de boabe variaza intre 1000 si 2600 (dupa Balteanu 1000-1500) kg/ha boabe, iar cea de tulpini intre 2000 si 4500 kg/ha.

Cultivarea in gospodarie

Ideal este sa se respecte pretratamentul aplicat semintelor inainte de insamantare, tratament recomandat de profesorii Zamfirescu, Velican si Saulescu. Acestea vor fi cultivate in rasaduri iar apoi trecute in ghivece individuale, sau cuburi nutritive. Substratul utilizat este un amestec de pamant de gradina, nisip de telina (pentru o buna aerare) si mranita.In luna martie, dupa ce trece pericolul de inghet, va fi scos in gradina, si se recomanda plasarea in zone insorite, dar neexpuse la vant. Scopul cultivarii este atat productia, fructele pot fi folosite in bucatarie, dar si ornamental, planta fiind atractiva si odorizanta.

Boli si daunatori

Uleiul eteric pe care il contine actioneaza ca repelent pentru multe specii de fungi, bacterii, insecte. Exista insa si exceptii, cum ar fi unele afide.Chimionul este mai atacat de - Erysiphe umbellifearum f. carvi si de mana - Plasmopara nivea.In anii 1953-1955 in aproape toate regiunile tarii chimionul a fost atacat de o viroza Apium virus, care a provocat pagube destul de mari.Dintre daunatori, mai frecvent sunt intalniti - omida de camp (Loxostege sticticalis), buha gama (Phytometra gamma) si gandacul pamantiu (Opatrum sabulosmum).

Economie

Pret

Chimenul este intalnit in medie la pretul de 1-1,7 dolari/gram in tarile UE. (Aproximativ 400 seminte per gram)

Conditii de transport

Dupa Gesamtverband der Deutschen Versicherungswirtschaft e.V. perioada de pastrare in depozit maxima este de 12 luni, daca se intrunesc conditiile optime de igiena/clima. (rece, uscat, bine ventilat)Temperatura optima: 5-25°C In special se vor evita temperaturi care depasesc 25°C deoarece se pierde o cantitate importanta din uleiul eteric, iar semintele isi pierd aroma.Umiditate relativa: 60-70%Continut de apa: maxim 15%

Legislatie

- Hotarare nr. 131 din 14 februarie 2002 pentru stabilirea nivelului maxim al reducerii pretului de cumparare a semintelor certificate din productia interna, provenite de la agenti economici autorizati, folosite la insamantari in campania agricola din primavara anului 2002, si pentru aprobarea Normelor metodologice privind

acordarea, utilizarea si controlul utilizarii sumelor reprezentand reducerea pretului de cumparare a semintelor certificate folosite in campania agricola din primavara anului 2002- Ordin nr. 441 din 12 mai 2003 pentru aprobarea Normelor privind definirea, descrierea si prezentarea bauturilor spirtoase Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 573 din 11 august 2003- Ordin nr. 268 din 10 aprilie 2003 pentru aprobarea Normelor privind definirea, descrierea si prezentarea bauturilor spirtoase Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 573 din 11 august 2003- Ordin nr. 117 din 24 iunie 2003 pentru aprobarea Normelor privind definirea, descrierea si prezentarea bauturilor spirtoase Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 573 din 11 august 2003- Ordin nr. 856 din 23 noiembrie 2001 pentru aprobarea Normelor privind alimentele si furajele contaminate radioactiv dupa un accident nuclear sau alta situatie de urgenta radiologica- Ordin nr. 112 din 12 martie 2002 pentru aprobarea Normelor privind alimentele si furajele contaminate radioactiv dupa un accident nuclear sau alta situatie de urgenta radiologica- Ordin nr. 731 din 7 iunie 2002 pentru aprobarea Normelor metodologice cu privire la modul de atestare a suspendarii platii taxei pe valoarea adaugata la organele vamale conform art. 29 lit. D. c) pct. 1-4 din Legea nr. 345/2002 privind taxa pe valoarea adaugata- Anexa din 27 decembrie 2001 la Hotararea Guvernului nr. 1.305/2001 privind exceptarea si reducerea temporara de la plata taxelor vamale la unele produse din import

Bibliografie

1. Zamfirescu, N., Velican, V., Saulescu, N., Valuta, Gh., Cantir, F., - Fitotehnie, 1958, Ed. Agro-Silvica de Stat2. Balteanu, Gh. - Fitotehnie, 1969, Ed. Didactica si Pedagogica3. Simon, J.E.; Chadwick, A.F.; Craker L.E. - Herbs: An Indexed Bibliography, 19844. Gesamtverband der Deutschen Versicherungswirtschaft e.V. - Transport Information Service, 19975. Nature One Health Organization - Caraway, 20006. Katzer, Gernot - Spice Dictionary, 19977. Relf, Diane; Sterrett, S.B. - Herbs, 2000, Virginia Polytechnic Institute and State University8. United States Department for Agriculture - Natural Resources Conservation Service, Plants profile, 20049. Lowman, M.S.; Birdseye, Miriam - Savory herbs, culture and use, Farmer's Bullettin, 1977

Bazinul ecologic - fascinatia unei gradiniAfla mai multe despre: plante acvatice, calitatea apei, piscina ecologica, bazin ecologic, iaz in curte, bazine naturale, piscine, constructie piscina

Schimbarea rolului unui spatiu exterior dedicat (o piscina, de exemplu) are forta sa ascunsa. Acestuia i se pot atribui functiuni dintre cele mai diverse: spatiu relaxant destinat

luarii mesei; centru de sanatate; refugiu pentru animale; sauna sau piscina. Bazinul ecologic prezinta aceasta caracteristica cameleonica, avand puterea de a fascina, indiferent de sezon.

Invataturile lui Vester

La inceputul anilor '80, bazinele filtrate cu ajutorul florei si faunei, in loc de clor, reprezentau o idee revolutionara. Pana atunci, un biochimist german, profesorul Friederic Vester, incercase sa adapteze si sa aplice principiul Jiu Jitsu de folosire a fortei "adversarului", in vederea conservarii propriei forte, la alimentarea cu combustibil ecologic, in cadrul "Miscarii verzi" germane.

Invataturile lui Vester au inspirat, de asemenea, un grup de tineri studenti din Austria, care au reconsiderat plantele indigene, pana atunci neluate in seama, folosindu-le ca pe niste motoare naturale pentru piscinele ecologice.  Provocarea a fost aceea de a gasi combinatia potrivita de plante pentru a devia "sabia lui Damocles", declansata de cresterea algelor. Invazia algelor ameninta calitatea apei - chiar si a celei tratate - si, in cele din urma, sanatatea iazului. Observatiile lor au fost uimitoare: speciile de plante acvatice: Myriophllium spicatum (penita sau vascul de apa) si Carex pseudozyperus (rogozul de balta) extrag substantele nutritive esentiale din alge si mentin calitatea substratului; iar specia Typha angustifolia (papura) produce umbra, contracarand caldura algelor. Mai mult decat atat, o atenta sortare a plantelor, creeaza un mediu natural de eliminare a micro-organismelor produse de alge si a impuritatilor, functionand ca niste filtre vii si mentinand controlul calitatii apei.

Una dintre problemele ridicate de aceasta procedura a fost aceea a comprimarii (restrangerii) suprafetei (zona cu plante si zona dedicata inotului), astfel incat noul iaz ecologic sa poata fi amplasat intr-o curte obisnuita. Pentru a functiona bine, zona dedicata inotului necesita cel putin 2 m. adancime, iar cea in care se afla plantele nu mai mult de 60 cm.

Spatiul necesar unui iaz cu marimea de 2 m., care sa se micsoreze gradual pana la 60 cm., pana la linia malului mai putin adanc, consuma insa o suprafata prea mare de teren. Solutia, "made in Austria" a venit dupa saptamani intregi de cautari, fiind propusa de inventatorul Peter Petrich, fondatorul firmei Biotop, una dintre cele mai de succes companii producatoare de piscine ecologice din Europa. El a fost cel care a avut stralucita idee a pragului. Separarea zonei cu plante, mai putin adanci, de cea adanca, dedicata inotului, prin introducerea unui prag, creat cu ajutorul unui zid scufundat, a rezolvat, astfel, problema spatiului si a potrivirii piscinei intr-o curte de dimensiuni medii.

Avand in spate o experienta de mai bine de doua decenii, piscinele naturale sau ecologice au devenit, la momentul actual, tot mai sofisticate in ceea ce priveste designul, adaptandu-se stilului contemporan de construire a locuintelor. Exista, insa, si o constanta in ceea ce le priveste, si anume: legatura cu mediul. Aceste bazine ecologice produc noi case pentru animalele acvatice, al caror habitat natural este amenintat. Existenta acestor animale reprezinta baza formarii unui ecosistem. Urmarirea vietii de zi cu zi a acestui habitat ofera observatorului un motiv de fascinatie continua; oglinda magica a iazului, formata din reflectarea luminii pe suprafata apei ofera un loc important de meditatie; sunetul produs de curentii de apa si rasfatul vizual oferit de crinii de balta transforma o bucatica de pamant intr-un paradis personal.

Principii de design pentru bazinele naturale de inot

Bazinele naturale de inot nu folosesc o tehnologia complexa a sterilizarii sau a filtrarii chimice. In schimb ele se bazeaza pe o tehnologie naturala infinit mai sofisticata: echilibrul ecologic. La fel ca un lac natural, micro-organismele descompun masa organica in substante pe care plantele le pot folosi ca nutrimente.

Utilizarea procesului natural intr-o activitate artificiala cum este construirea piscinelor a fost experimentata pentru prima oara in Austria, in anul 1985, de catre Peter Petrich si compania Biotop. De atunci, principiul a cunoscut o larga raspandire in Europa continentala, fiind folosit atat pentru locuintele personale, cat si pentru hoteluri sau

statiuni. Bazinele de inot mentin echilibrul natural, se curata singure si sunt estetice. In loc sa fie ingrijorati de faptul ca sanatatea le poate fi afectata de clorul din apele tratate chimic (care poate ataca ochii si membrana mucoasa, provocand astm sau congestii nazale), inotatorii se pot simti acum in siguranta, inotand intr-o apa curata si proaspata.

Functionarea piscinelor ecologice este foarte simpla: apa este filtrata, trecand prin mai multe bazine alaturate piscinei, unde diferite culturi de plante, atent selectionate, o curata si o oxigeneaza. Mai intai, apa murdara este "aspirata" de frunze si alte particule mai mari cu ajutorul unor pompe speciale, dupa care, ea trece, prin niste conducte ingropate, dintr-un bazin in altul, pana cand microorganismele sunt "inghitite" de diferitele specii de plante de apa, astfel incat aceasta apa redevine curata si oxigenata.

Design - "camerele"  piscinelor ecologice:

1. suprafata bazinului - bazinele naturale sunt mai spatioase decat piscinele tratate chimic, necesitand, pe langa suprafata de inot, o suprafata in plus dedicata plantelor care mentin echilibrul ecologic. Unul sau doi pereti ai bazinului se vor ridica deasupra apei, pentru a permite accesul inotatorilor. Ceilalti pereti (cei dintre suprafata de inot si zona cu plante) vor fi scufundati 100 mm. sub apa.

2. zona dedicata inotului - are o adancime cuprinsa intre 1,5 si 2,5 m. Aceasta zona poate fi imprejmuita de pereti si acoperita cu placi ceramice.  3. zona de "regenerare" - o zona marginala in care sunt sadite plante acvatice si semi-acvatice. Aceasta zona trebuie sa fie cel putin la fel de intinsa ca si zona dedicata inotului. Plantele acvatice cresc in pietris (fara humus), astfel ca sunt fortate sa-si procure hrana (nutrimentele) din apa. Astfel ca acestea (zeci de specii de alge, trestii, nuferi) sunt alese cu grija de specialisti, fiind specializate pentru a "digera" particulele din apa piscinei, astfel incat se creaza un sistem complet de purificare. Plantele folosite sunt specii obisnuite, usor de colectat din balti si lacuri

4. camera de pompare/aspirare - o pompa speciala extrage apa de la suprafata piscinei, o aspira, pentru a elimina corpurile plutitoare, dupa care apa trece prin zona de regenerare, pentru a fi filtrata si oxigenata si se intoarce in zona de inot, complet purificata. (sistemul "verde" de filtrare a apei)

5. incalzirea - (optional) daca piscina este incalzita plantele vor creste mai repede decat in mod obisnuit, acest lucru necesitand o plivire periodica.

6. santul de scurgere/canalul de drenaj - bazinul va fi inconjurat de un canal pentru a nu permite scurgerea de suprafata (care ar putea introduce elemente care ar putea afecta PH-ul apei).

"Miscarea verde" nu mai este o noutate pentru nimeni, astfel ca piscinele ecologice au devenit o necesitate, inlocuind cu succes pe cele clasice, pe baza de clor, printre numeroasele avantaje numarandu-se si acela al economiei de apa (deoarece circuitul apei este inchis) si de electricitate.

Purificati aerul cu ajutorul plantelorAfla mai multe despre: plante verzi, purificare aer, plante de interior, improspatarea aerului, plante decorative, filodendronul

Testele celor de la NASA au evidentiat faptul ca plantele viu colorate, verzi si cu florile inflorite, curata aerul de factorii poluanti.

In opinia omului de stiinta Dr. B. C. "Bill" Wolverton, plantele de interior sunt cel mai eficient si rentabil mijloc de improspatare a aerului. Acesta sustine ca "doua plante mici, puse chiar si pe un birou, au capacitatea de a pastra aerul curat si sanatos".

Actualmente, de la detergenti, benzina, uleiuri, materiale plastice si fibre sintetice, pana la tutun, spuma izolatoare, produse din hartie si lacuri, putem spune ca este un drum catre o atmosfera poluanta si toxica. Din pacate in cladirile de birouri aceasta atmosfera este tot mai prezenta si provoaca dureri de cap, astm bronsic, oboseala nefireasca, conjunctivita, sindromul de sensibilitate si conditii cronice degenerative si multe alte afectiuni.

Cele mai multe plante de interior pot sa devina o arma valoroasa in lupta impotriva aerului inchis si poluat. Aceste plante, in birou sau acasa, nu ar trebui iubite doar pentru ca sunt decorative si frumoase.

Oamenii de stiinta de la NASA au constatat ca acestea au o capacitate surprinzatoare de a filtra aerul si de a absorbi gazele nocive din interiorul incaperilor.

Desi studiile efectuate pana in prezent sunt destul de relevante cercetarile vor continua.

Pentru a se testa capacitatea de filtrare a aerului fiecare planta folosita in cadrul testului a fost inchisa intr-o camera in care au fost injectate produse chimice .

Filodendronul (Philodendron), planta Spider (Chlorophytum Comosum) si Golden Pothos (Epipremnum Aureum) au fost etichetate drept cele mai eficiente in eliminarea moleculelor de formaldehida.

Formaldehida este un produs chimic omniprezent, gasit in aproape toate mediile interioare. Ea irita membranele mucoase ale ochilor, nasului si gatului si este un produs chimic foarte reactiv care poate provoca dermatita.

Simptomele raportate adesea dupa mult timp petrecut in spatii unde substanta chimica este activa includ iritatii ale ochilor si dureri de cap.

Plantele cu flori, cum ar fi margaretele, gerbera si crizantemele s-au aratat superioare in inlaturarea benzenului din atmosfera camerei. Benzenul a fost mult timp factorul principal care cauza iritatii la nivelul pielii si ochilor.

Benzenul este un solvent des folosit si este intalnit in multe substante ce ne inconjoara, inclusiv benzina, cerneluri, uleiuri, vopsele sau materiale plastice si de cauciuc. In plus, este folosit si la fabricarea de detergenti, explozibili, produse farmaceutice si coloranti.

Inhalarea acuta a benzenului poate provoca ameteli, slabiciune, euforie, cefalee, greata, vedere incetosata, boli respiratorii, tremur, batai neregulate ale inimii, leziuni renale, paralizie si pierderea constiintei.

"Plantele iau substante din aer prin deschideri mici in frunzele lor. Natura combinata cu tehnologia poate mari eficienta plantelor in lupta pentru eliminarea poluantilor atmosferici. Cercetarile din laboratoarele noastre au stabilit ca frunzele plantelor, radacinile si bacteriile solului sunt toate importante in inlaturarea vaporilor toxici", a mai spus Wolverton.

Casele din chirpici sau paiantaTemperaturile din ce in ce mai ridicate devin uneori insuportabile si ne determina sa apelam la instalarea in locuinte a unor sisteme de ventilatie si de izolatie. Studiile facute de un cercetator american au demonstrat, insa, ca termopanele si aerul conditionat afecteaza organismul, iar aerul din interior devine chiar mai poluat decat cel de afara. Vaporii emanati de vopseaua de pe pereti, de lacul de pe podele sau din mobilierul modern din PAL si PFL, contin un gaz nociv, insesizabil, care retinut intre termopane, ne macină plamanii, ne corodeaza caile respiratorii si ne aburesc corneea. Aerul conditionat, recirculat prin conductele pline de praf si microorganisme, poate produce alergii grave, mai ales persoanelor sensibile. Toate aceste "facilitati" sunt, de fapt, modalitati costisitoare de a ne ingreuna traiul, desi pe termen scurt efectele pot parea benefice. Ca in mai toate domeniile, fericirea este ca exista intotdeuna o metoda alternativa. Catalogate drept "locuintele saracilor", casele din chirpici sau paianta par a fi, insa, cele mai sanatoase case si, totodata, cele mai rezistente la cutremur. Ca si materiale de constructie, chirpiciul sau painata sunt buni termoizolatori, primind caldura cu greutate si cedand-o lent. Lemnul, lutul si paiele - cele care stau la baza construirii unor astfel de case - sunt materiale ecologice, naturale, oferind un mediu interior sanatos, benefic. Structura de rezistenta a caselor din chirpici este facuta din furci de lemn si impletituri de nuiele, in care se bate lutul cu paiele, or, se stie ca lemnul este foarte elastic, locuinta avand o mai mare rezistenta la cutremure decat a caselor construite pe structuri din beton sau caramida. Un alt avantaj incontestabil al caselor din chirpici sau din painata il reprezinta costul scazut al acestora.  Daca excludem ideile preconcepute si pretentiile impuse de contemporaneitate, dezavantajele unor constructii de acest fel sunt minore:

- casele din chirpici sau paianta nu suporta etajarea si nici modificarile ulterioare (cum ar fi recompartimentarea) - constructia fiind un tot bine inchegat; - daca nu sunt intretinute o perioada mai lunga de timp intra intr-un proces de degradare greu de controlat.  Pentru a le conferi un aspect modern, casele din lut pot fi modificate si decorate conform standardelor actuale. Astfel ca: peretii, de obicei, construiti din craci uscate sau impletituri pe care se "bate" pamantul amestecat cu paie si balegar sau din caramizi de chirpici pot fi acoperiti cu finisaje moderne. In functie de buget puteti apela la o metoda simpla si deloc costisitoare, care consta in aplicarea pe pereti a unei plase de Buzau peste care se pune mortar si se tencuieste sau la una mai pretentioasa, cum ar fi tehnologia Tadekakt. Tadelakt este o tehnica traditionala marocana, un fel de calcar special care se aplica sub forma de tencuiala, se compacteaza cu o piatra speciala de ceramica si, prin finisarea cu sapun si ceara se obtine o suprafata fascinanta, cu un luciu natural. Foarte important este sa existe in toate incaperile podele din sapa de beton armat, peste care puteti aplica orice finisaje doriti, de la dusumeaua traditionala la parchetul laminat, mocheta, linoleum sau gresie.  Cat priveste amenajarea interioara puteti opta pentru oricare stil decorativ, conditia esentiala fiind aceea de a combina elementele astfel incat ele sa se armonizeze si sa creeze atmosfera dorita.

Sucurile de fructeAfla mai multe despre: aperitiv, masa, mese, toate, carbon, copii, pahare

Sucul de grepfruit

Sucul de grepfruit contine multe minerale, vitamine (C, B1 si B2, PP), enzime, pectina, acid citric etc. Este aperitiv, tonic, depurativ si antihemoragic. Este indicat in anorexii, dispepsii, oboseala, stari febrile, artrita sau afectiuni pulmonare. Se administreaza in doze de cate 3 pahare pe zi, inainte de mesele principale. Se consuma ca atare sau indulcit cu miere.

Sucul de lamaie

Contine acid citric, acid malic, glucide, saruri minerale, oligoelemente, vitamine: B1, B2, B3, A, C, PP. Este racoritor, bactericid, tonic al sistemului nervos, tonic cardiac, diuretic, antireumatismal, antigutos, antiscorbutic, remineralizant si carminativ. Este indicat in infectii diverse, reumatism, guta, ulcere stomacale, obezitate, ateroscleroza, demineralizare, crestere la copii, diaree, dizenterie, paraziti intestinali.

Se administreaza intr-o jumatate de pahar de apa indulcita, numarul de lamai stoarse crescand progresiv pana la 8-10 lamai pe zi. Dupa o cura de o luna, numarul de lamai stoarse incepe sa descreasca. Combinatia dintre sucul de lamaie, morcov, sfecla si castraveti ajuta mult la curatirea ficatului, a rinichilor si a vezicii biliare si in general a organismului de toxine. In perioada folosirii acestor sucuri este indicat sa se renunte la carne si la produsele care contin amidon si zaharuri.

Sucul de mere

Sucul de mere contine zaharoza, celuloza, pectina, saruri minerale, vitamine: B1, PP, A, C. Acesta este diuretic, tonic muscular, racoritor, antiseptic intestinal, laxativ, depurativ sanguin, antireumatismal. Este indicat pentru problemele de astenie fizica si intelectuala, anemie si demineralizare, reumatisme, guta, obezitate, stari febrile, gastrita, ulcer gastric, insomnii, cefalee. Sucul de mere este unul dintre cele mai apreciate sucuri pentru toate varstele. Se administreaza cate 3-4 pahare pe zi, inainte de masa. Combinat cu celelalte sucuri mai putin placute la gust, le da acestora o aroma deosebita.

Sucul de pere

Sucul de pere contine acizi, hidrati de carbon, pectina, vitamine: A, B1, B2, PP, C, saruri minerale. El este diuretic, antiputrid, laxativ, sedativ, racoritor. Se recomanda in reumatisme, guta, astenie, surmenaj, TBC, sarcina, diaree. Se recomanda 3 pahare de suc pe zi, cu 30 de minute inainte de mesele principale.

Sucuri de legumeAfla mai multe despre: spanac, aperitiv, la mare, verde, mese, carbon

Sucul de ardei gras

Sucul de ardei gras contine o mare cantitate de siliciu, acesta fiind necesar unghiilor, parului si glandelor sebacee. Sucul la curatarea pielii de petele inchise la culoare. Este bun in colici intestinale, crampe, meteorism. Sucul este mai eficient daca este combinat cu cel de morcov si de spanac, in proportie de 1:2:2. Se bea cu inghitituri mici, cu 30 de minute inainte de mesele principale.

Sucul de castravete

Sucul de castraveti contine vitaminele A, B, C, oxid de calciu, magneziu, sulf. Este racoritor, depurativ, diuretic. Se recomanda pentru starile subfebrile, intoxicatii, in reumatism sau guta. Fiind cam fad se foloseste impreuna cu suc de telina, de mar sau de morcov. Se foloseste cu succes in cosmetica pentru tratarea ridurilor.

Sucul de fasole verde

Acesta contine vitaminele A, B, C, saruri minerale, hidrati de carbon, oligoelemente. Este diuretic, depurativ, antiinfectios, tonic hepatic. Se foloseste in reumatism, guta, diabet, litiaza renala. Se administreaza cate 1/2 pahar pe zi.

Sucul de ridiche neagra

Sucul de ridiche neagra contine vitaminele B si C. Este colecistochinetic, aperitiv si digestiv, diuretic, antialergic, sedativ nervos. Este indicat in litiaze biliare, colecistite, insuficienta hepatica, afectiuni pulmonare, bronsite cronice, astm, reumatism, guta, rahitism, alergii, eczeme. Pentru a obtine sucul, se foloseste ridichea cu tot cu

frunze. Se beau aproximativ 20-50 de grame pe zi, deoarece este foarte puternic. In cazurile de litiaza biliara se beau zilnic cate 200-400 ml de suc. Se administreaza de obicei in combinatie cu suc de morcovi, in acest fel ajutand la refacerea mucoaselor din organism.

Sucul de spanac

Contine saruri minerale, oligoelemente, vitamine. Acest suc este remineralizant, antianemic, antiscorbutic, cardiac tonic. Este recomandat mai ales in anemii, convalescenta, scorbut, rahitism, astenie fizica si nervoasa, arsuri. Este foarte bun pentru curatarea intregului traiect digestiv. Consumat in cantitate de 500 ml pe zi va vindeca constipatii cronice.

Sucul de telina

Contine saruri minerale, oligoelemente, dar si vitamine. Sucul de telina este aperitiv, tonic al sistemului nervos si general, remineralizant, diuretic, depurativ, antireumatismal. Se foloseste in inapetenta, astenie, surmenaj, convalescenta, demineralizare, reumatism, guta, afectiuni pulmonare, litiaza urinara, impotenta. Se administreaza cate 1-2 lingurite de 3 ori pe zi inainte de mese, sau cate 1/2 pahar pe zi timp de 15-20 de zile in cure intensive. Favorizand eliminarea excesului de apa din tesuturi, poate fi folosit in cure de slabire.

Sucul de varzaAfla mai multe despre: adenom de prostata, la mare, mese, pahare

Sucul de varza este obtinut prin stoarcerea prin centrifugare a frunzelor de varza proaspete si bine spalate anterior. Acest suc are prin excelenta efecte tonice, purificatoare, antiinflamatoare, fiind recomandat in mai mult de cincizeci de afectiuni.

Se remarca prin faptul ca deblocheaza tranzitul intestinal, prin efectul de stimulare si de normalizare a digestiei si prin actiunea sa

anticancerigena. Va prezentam in continuare cateva din recomandarile terapeutice ale sucului de varza:

Pentru constipatie si prevenirea viermilor intestinali se bea dimineata si seara cate o jumatate de pahar - un pahar de suc de varza. Pentru a avea un gust mai bun, se adauga cateva picaturi de suc proaspat de lamaie.

Pentru cancer al tubului digestiv se combina un pahar de suc de varza cu doua pahare de suc de morcov. Se bea intreaga cantitate pe parcursul unei zile. Tratamentul dureaza trei luni, timp in care se va mentine o alimentatie numai vegetariana si cu preponderenta crudivora.

Daac suferiti de cancer la gat trebuie sa aplicati tratamentul de la cancerul cu localizare pe tubul digestiv. Suplimentar, se va face, de trei ori pe zi, cate o gargara cu suc proaspat de varza.

Diabeticii trebuie se bea jumatate de pahar de suc de varza dimineata si la pranz. Acest remediu are un efect foarte interesant de stabilizare a valorilor glicemiei atunci cand este prea mare sau prea scazuta.

Pentru adenom de prostata se face o cura de trei luni, in care se bea cate o jumatate de pahar de suc de varza, de trei ori pe zi. Tratamentul cu suc de varza are efecte puternic antiinflamatoare asupra prostatei si a traiectului urinar.

O combinatie pentru a slabi rapid este urmatoarea : 200 ml varza si 200 ml grepfrut. Se bea din acest amestec cate un pahar, cu 5-10 minute inaintea fiecarei mese. Este o combinatie mai putin obisnuita intre un suc alcalin (sucul de varza) si un suc acid (cel de grepfrut), ce are un puternic efect inhibitor al apetitului alimentar si favorizeaza ajungerea rapida la satietate pentru o perioada mai lunga de timp. Un tratament dureaza doua luni si se poate relua la nevoie dupa o pauza de 10 zile.

Sucul de sfecla rosieAfla mai multe despre: sfecla rosie, patrunjel, masa, pahare

 

Terapeutul austriac Rudolf Breuss considera sucul de sfecla rosie drept unul din cele mai puternice remedii in tratarea cancerului si a leucemiei. Tuturor pacientilor slabiti, anemici sau care nu aveau pofta de mancare, acesta le prescria o cura cu acest suc, pe care il recomanda sa fie baut cu lingurita, pentru a avea efecte mult mai puternice.

In cazuri de anemie, slabiciune generala a organismului se bea pe parcursul unei zile un pahar de suc, in reprize, pe cat posibil inainte de masa cu minimum o jumatate de ora.

Gripa : se beau 1-2 pahare de suc de sfecla rosie pe zi. Acest remediu are efecte antifebrile, tonice si mareste consistent capacitatea de lupta a organismului impotriva infectiei.

Pentru alergie se bea pe stomacul gol cate un sfert de pahar de suc de sfecla rosie, diluat cu suc de morcov, de 2-3 ori pe zi. O cura dureaza 30 de zile si are o eficienta extraordinara mai ales in cazul alergiilor la polen si la praf.

O combinatie contra cancerului si leucemiei este urmatoarea: se amesteca 50 ml patrunjel, 100 ml sfecla, 400 ml morcov si 1 lingurita suc de lamaie. Se bea intreaga cantitate pe parcursul unei zile, in cure de minimum o luna.

Sucul de ridichi negre si rosiiAfla mai multe despre: patrunjel, masa

Sucul obtinut din ambele tipuri de ridichi are un miros destul de greu de suportat, din cauza unor substante sulfuroase care se disperseaza in timpul prepararii acestui suc. Efectele terapeutice ale sucului de ridichi compenseaza insa din plin acest neajuns. In primul rand, acest suc este o adevarata matura pentru vezica biliara si pentru rinichi, pe care le curata rapid si bine de calculi. Apoi, acest suc are un puternic efect

diuretic, motiv pentru care este folosit si ca detoxifiant in reumatism si in bolile produse de intoxicarea lenta a organismului.

Pentru reumatism se dizolva un sfert de pahar de suc de ridiche in trei sferturi de pahar de suc de morcovi. Se beau pe stomacul gol doua asemenea doze pe zi : o doza dimineata si una seara. Cura dureaza minim doua saptamani si se face mai ales cand are loc schimbarea de anotimp.

Daca suferiti de bronsita cronica puneti intr-o jumatate de pahar de suc de ridiche 4 linguri de miere si amestecati bine. Se bea cu inghitituri mici acest remediu dimineata.

Pentru cei care sufera de calculi biliari se procedeaza astfel : se amesteca patru linguri de suc de ridiche cu aceeasi cantitate de suc de patrunjel. Se bea aceasta combinatie inainte cu un sfert de ora de fiecare masa. Tratamentul dureaza trei saptamani si este deosebit de eficient in cazul microlitiazei.

Daca suferiti decalculi renali trebuie sa beti zilnic 50-100 ml (un sfert - o jumatate de pahar) de suc de ridiche.

Efecte mai puternice are urmatoarea combinatie pentru eliminarea calculilor renali: 400 ml morcov, 100 ml castraveti, 100 ml ridichi (negre sau rosii) din care rezulta 600 ml, care se beau, in cateva reprize, dimineata, pe stomacul gol. Tratamentul dureaza minim 21 de zile si este eficient indiferent de natura calculilor.

Sucul de cartofi

Afla mai multe despre: patrunjel, masa, la mare

Sucul de cartofi se obtine la fel ca si celelalte sucuri : prin centrifugarea tuberculilor foarte bine spalati in prealabil. Este recomandat sa fie consumat atunci cand este foarte proaspat, deoarece el se oxideaza rapid si isi pierde o parte din calitatile terapeutice. Constituie unul din cele mai blande remedii, avand efecte calmante, antiacide si usor depurative.

Studii recente au aratat ca sucul foarte proaspat de cartof contine anumite substante inrudite cu cortizonul, care au efecte de inhibare a dezvoltarii tumorilor, de oprire a proliferarii virusurilor hepatice, efecte hipotensoare si anticonceptionale.

Acest remediu are mai multe aplicatii si anume:

Obezitatea

O jumatate de pahar de suc de cartofi baut cu un sfert de ora inainte de fiecare masa (indiferent cat de saraca din punct de vedere cantitativ ar fi masa respectiva) are efecte de inhibare a apetitului alimentar foarte puternice. Mai mult, acest remediu stimuleaza din plin procesele de eliminare, ceea ce determina o accelerare a procesului de slabire.

Hepatita virala A, B, C

Pentru aceasta se bea de doua ori pe zi o combinatie formata dintr-un sfert de pahar (50 ml) de suc de patrunjel si trei sferturi de pahar (150 ml) de suc de cartofi. Cura dureaza vreme de 30 de zile, cu o pauza de 10 zile, dupa care se poate relua. Efectele in tratarea hepatitelor, cronice sau acute, sunt extraordinare.

Constipatii usoare, reumatism

Pentru tratarea acestora se bea jumatate de litru de suc de cartofi pe parcursul unei zile, timp de 2-3 saptamani. Pentru a face gustul putin mai suportabil, puteti adauga si suc de morcov.

Scorbut

Sucul de cartofi este in aceasta afectiune unul din cele mai puternice si mai rapide remedii cunoscute. Se bea un pahar pe zi, in sezonul rece.

Cancerul gastric

Se bea cate un sfert de pahar (50 ml) de suc de cartofi de 3-4 ori pe zi. Pentru un gust mai bland si un efect mai puternic, se poate dilua cu suc de morcov.

Efecte si mai puternice se obtin cu urmatoarea combinatie (care are o eficienta foarte mare si in cazul gastritei) : se face urmatorul amestec de sucuri : 100 ml cartofi + 100

ml varza + 500 ml morcov. Se bea aceasta cantitate pe parcursul unei zile. In ciuda gustului destul de greu de suportat, acest amestec, baut in cure de 20 de zile, are efecte exceptionale pentru aceste afectiuni. Daca simtiti ca va este greu sa beti foarte mult din aceasta combinatie, puteti injumatati cantitatea zilnica.

Sfaturi pentru o masa sanatoasaAfla mai multe despre: fructe ce contin celuloza, masa, verde, mese, fructe si legume, toate, carbon

Mancati pe saturateEste un adevar universal valabil ca ''trebuie sa mancam pentru a trai'', dar nu trebuie nici sa traim doar pentru a manca. Viata, din fericire, are si alte bucurii sa ne ofere si multe modalitati de a ne face fericiti. Inainte de toate, trebuie sa mancam pentru a ne pastra fortele si nu pentru a ne satisface simturile. Bineinteles, organismul trebuie sa-si refaca energia pe care a consumat-o in timpul zilei si, pentru a reusi, e nevoie de alimente care sa-i permita sa-si construiasca si sa-si repare tesuturile.

Legea foamei consta in satisfacerea nevoilor organismului pentru a-i compensa pierderile suferite. Este deci important, daca se poate, sa mancati atunci cand va este foame si nu atunci cand va este pofta. De altfel exista o distinctie clara intre foame si pofta.

Este obligatoriu sa mancati numai atunci cand va este foame, din mai multe motive:- Aveti o frustrare, adica va simtiti rau in propria piele, fara sa mai adaugam si faptul ca suferiti de foame.- Trebuie sa scapati de sentimentul ca sunteti pedepsiti atunci cand urmati un anumit regim, care va da senzatia ca pentru a slabi trebuie ''sa muriti'' de foame.- Este obligatoriu sa va potoliti foamea, altfel veti renunta repede la regim.- Nu este bine sa va fie foame mult timp, pentru ca aceasta senzatie dezagreabila ar putea deveni rapid o sursa de agresivitate.

Ne putem hrani si fara sa ne ingrasam, apreciind in acelasi timp placerile unei mese cu feluri de man-care sanatoase si echilibrate: carne, peste, branzeturi, oua, cereale, iaurturi, legume si fructe.

Mancati, deci, pe saturate fara teama de a va ingrasa.

Mancati ''cat va este foame'', nu ''cat va e pofta''De ce mancam? In opinia biologilor, mancam pentru a asigura supravietuirea organismului nostru, pentru a compensa pierderile zilnice de energie, pentru a face in asa fel incat corpul nostru sa fie in stare de a functiona, de a se reproduce, de a perpetua viata existenta in el.

Animalul, se spune, nu este inteligent, dar adesea comportamentul sau este demn de invidia oamenilor. Cand e satul, el se opreste instinctiv din mancat, spre deosebire de om, care poate continua sa manance si dupa ce si-a potolit foamea. In cazul omului, care este dotat cu inteligenta, trebuie sa vorbim de apetit.

Se impune astfel o intrebare: este apetitul sinonim cu foamea? Exista mai multe feluri de apetituri: mari, mijlocii sau mici.

Inainte de toate, foamea este o nevoie organica definita ca fiind o senzatie negativa, chiar dureroasa, de insatisfactie, ca o necesitate acuta de a te alimenta. Foamea este senzatia de gol in stomac,

senzatie care daca nu este satisfacuta, poate genera starea de rau general, de slabiciune si dureri de cap. Cu alte cuvinte, organismul isi cere dreptul de a-i fi reinnoite fortele. Asadar, foamea este naturala. Ea este, in definitiv, o nevoie fiziologica normala, careia cu greu i te poti opune. Acceptati deci foamea nu ca pe un dusman al siluetei, ci ca pe un prieten al sanatatii si al echilibrului corpului.

Apetitul este o pofta, nu o necesitate. El inseamna placere si dorinta de a manca si este insotit, in general, de o nevoie de alimente. Exista mai multi factori care influenteaza apetitul: modul de preparare si prezentare a mancarurilor, condimentele, ambianta din timpul meselor, prezenta come-senilor.

Atat renuntarea la orice alimente (mai ales dulciuri) intre mesele principale, cat si regularitatea si varietatea acestora au o certa influenta asupra apetitului. Persoanele care consuma excesiv hidrati de carbon (paine, pateuri, dulciuri, deserturi suculente) si cele care consuma relativ putine proteine (carne, peste, oua, branzeturi, lapte) au apetitul marit si mananca toata ziua.

Dar ce se intampla de fapt cand mancam fara san e fie foame? Comportamentul alimentar al fiintei umane ramane un fenomen foarte complex, fiind in legatura cu numerosi factori senzoriali, afectivi, emotionali si sociali, de care trebuie sa se tina seama. Pentru a nu ne ingrasa, ar fi ideal ca apetitul sa se identifice cu foamea. In definitiv, foamea are rolul de a perpetua viata, iar apetitul este cel ce ne ''flateaza'' simturile. Fiecare dintre noi trebuie sa decida daca sa devina sau nu sclavul acestor simturi.

Amagiti-va foameaIn nici un moment al regimului nu trebuie sa va fie foame pentru ca, atunci cand ratiile alimentare sunt echilibrate, senzatia nu apare deloc. In plus, este anormal ca o persoana ce urmeaza un regim de slabire sa sufere de foame, in conditiile in care medicina moderna dispune de diverse mijloace si tehnici de tratament. Kilogramele in plus sunt o frustrare destul de importanta, ca sa mai adaugam si o alta provocata de senzatia de foame. Daca, dintr-un motiv sau altul, simtim o pofta irezistibila, trebuie sa folosim niste trucuri pentru a o insela. Cand va este foarte foame intre mese, nu trebuie sa luati gustari precum: biscuiti, inghetata, prajituri etc.

De cativa ani se stie ca prafurile de origine vegetala sau animala inlatura complet foamea in timpul unui regim proteic. Dar pentru cei ce vor sa slabeasca incet, exista oare solutii care sa amageasca senzatia de foame? Da, din fericire. Iata-le:1. Este vorba, la inceputul meselor principale, de consumarea unei salate imense din multe legume sarace in calorii (salata verde, castravete, varza, ridiche, telina). Acestea contin multa celuloza ce provoaca senzatia de satietate.

2. Proteinele inlatura foamea. Trebuie deci sa le consumam la toate cele trei mese. Deci, dimineata, la pranz si seara, nu trebuie sa uitam niciodata sa mancam fie carne, fie peste, fie oua, fie branzeturi sau lactate.

3. Pentru a evita senzatia de foame, nu trebuie sa sarim peste mese. De fapt, o masa in minus pro-voaca in cursul zilei o hipoglicemie (scade nivelul zaharului din sange), ceea ce ne orienteaza spre nevoia de dulciuri.

4. Ca sa nu simtim nevoia sa mancam, trebuie sa evitam dulciurile, care stimuleaza pancreasul sa produca un surplus de insulina, provocand astfel o hipoglicemie.

5. Apa, dupa cum bine se stie, are efect purificator, dar atunci cand diminueaza contractiile stomacului este dusmanul senzatiei de foame.

6. Daca va este foame intre mese, iata o lista de alimente pe care puteti conta de-a lungul intregii zile. Ele va vor satura fara a va ingrasa. Sa aveti intotdeauna doua sau trei dintre ele la indemana:- castraveciori murati;- ardei;- laptuci cu verdeturi si suc de lamaie;- felii de telina;- rosii;

- ridichi;- bucatele de castravete;- morcov ras;- branza slaba;- iaurt;- ou fiert tare;- o bucata de carne rece.

Cura de slabire si vitalitateAfla mai multe despre: spanac, patrunjel, grasime, masa, verde, fructe si legume

Aceasta cura dureaza o saptamana si inainte de a va spune ce trebuie a consumati in fiecare zi a saptamanii trebuie sa va amintim ca este important sa tineti cont de utmatoarele sfaturi : La sculare, pentru ca sa va rehidratati organismul si sa stimulati functiile digestive, beti un cocktail: amestecati intr-un pahar de apa minerala sucul unui morcov cu sucul unei jumatati de lamai. Bea acest cocktail cu circa un sfert de ora inainte micului dejun. La micul dejun este bine sa beti 1 ceasca de ceai verde (sau infuzie diuretica din cretusca, coacaze etc), 1 bol de cereale fara zahar, lapte semi-degresat, 1 kiwi si o jumatate de banana. Catre orele 16-17 beti 2 cesti de ceai verde.              La culcare beti o infuzie depurativa din frunze de coacaze sau o infuzie calmanta de musetel. LuniLa masa de pranz serviti pulpa de pui la cuptor cu ierburi aromatice si morcovi; 30 gr de branza + 1 felie de paine neagra iar la cina taboule si 1-2 felii de paine cu gem de zmeura . Marti Serviti la pranz sparanghel cu salata proaspata si ierburi aromatice, plus un compot de fructe iar seara un ghiveci de legume cu crema caramel. MiercuriConsumati la pranz sufleu de macaroane si fructe de sezon. Seara serviti cateva felii de jambon, fara grasime, plus 1 anghinare si 1 iaurt cu fructe (0% grasime). Joi

Pentru pranz sunt recomandate legumele de sezon gatite la abur, o bucata de branza proaspata si 2 kiwi iar pentru cina supa de legume, o felie de rasol de vita sau un albus de ou fiert tare si un mar. VineriMasa de pranz este compusa din peste gatit in folie de aluminiu cu garnitura de praz si un iaurt cu fructe iar masa de seara din supa de rosii si compot de fructe. Sambata La pranz veti consuma o felie de friptura de vita cu piure de morcovi si un iaurt cu fructe iar seara veti consuma paste vegetariene (cu legume gatite la abur) ci=u sos de smantana si serbet. DuminicaMancati la pranz va fi compusa dintr-o omleta din 3 oua cu salata de fasole verde, rosii si patrunjel, 30 de grame de branza camembert si o felie de paine neagra. Seara este recomandata o felie de friptura de vitel cu garnitura de spanac si o salata de fructe de sezon.

Medicina alternativa naturistaAfla mai multe despre: la mare

In spiritul naturalului, este imposibil sa nu consacram cateva randuri medicinei si terapiilor alternative, calificate drept medicina naturista - in opozitie cu medicina traditionala, care se bazeaza mult prea des (si prea exclusiv) pe folosirea medicamentelor pentru calmarea sau vindecarea indispozitiilor, durerilor si bolilor. Nu contestam faptul ca medicina traditionala poate sa ne foloseasca - bine practicata, ea este de nein-locuit -, dar ea are, in unele cazuri, lipsuri, daca nu chiar limite. Medicina naturista prezinta avantajul de a interveni in planul preventiv, un aspect prea des neglijat, chiar de-a dreptul omis de catre medicina traditionala. Aceste tipuri de medicina alternativa sunt in mare parte bazate pe o cultura si pe cunostinte an-cestrale, care au traversat secolele si chiar mileniile; ele au tendinta de a face apel la spiritul naturii, si prin aceasta se inscriu perfect in interiorul legilor universale ale sanatatii. Pentru a ne asigura de ade-varatele lor binefaceri asupra organismului nostru se impune sa consultam specialistii in materie si sa ne ferim de sarlatanii care, din nefericire, sunt destul de numerosi.  Dar care sunt aceste tipuri de medicina si ce pot face ele pentru noi? Iata o scurta prezentare: ACUPUNCTURADe origine chineza, acupunctura avea altadata ca scop principal favorizarea circulatiei energiei in intregul corp. Astazi, ea este mult utilizata ca tehnica impotriva durerilor si pentru a scapa corpul de di-ferite dependente. Este o terapie usoara si naturala, care consta in introducerea unor ace fine chiar in punctele de energie, numite meridiane. AROMOTERAPIA

Aromoterapia consta in punerea in slujba sanatatii mirosurile degajate de plante si de flori. In functie de calitatile lor, acestea din urma pot aduce un sprijin sanatatii in diferite moduri. Anumite esente sunt recunoscute pentru puterea lor relaxanta, in timp ce altele stimuleaza sau actioneaza direct asupra anumitor sisteme, precum caile respiratorii. CHIROTERAPIALucrand la nivelul vertebrelor, chiroterapeutul inlatura nenumaratele dureri de spate, de gat si diferite indispozitii, printre care si migrenele. Acestea sunt principalele motive pentru care este consultat un astfel de practicant. Totusi, chiroterapeutii afirma ca pot interveni si pe alte planuri. Prin diversele manevre pe care le fac, ei sustin ca pot actiona asupra sistemului imunitar pentru a-l intari. HOMEOPATIAHomeopatia se bazeaza pe diluarea la maximum a unor substante complet naturale. Administrate pacientului, aceste doze infinitezimale ajuta la tratarea diverselor tipuri de maladii. Campul de actiune al homeopatiei este vast; el cuprinde afectiuni cutanate, dar si migrene sau otite, chiar si probleme de natura ginecologica. Desi  medicamentele homeopatice se pot obtine din farmacie, este de preferat sa consultam, in prealabil, un medic homeopat. NATUROPATIANaturopatia grupeaza mai multe tehnici, care pot varia de la un naturopat la altul. Ea face apel la fitoterapie, la acupunctura, la tratamente nutritioniste, la masaje si la homeopatie. OSTEOPATIAOsteopatia este o stiinta care se bazeaza pe manipulari precise ale corpului pentru a-l readuce intr-o stare buna. Mult mai blanda decat chiroterapia, osteopatia isi extinde campul de actiune mult mai departe de coloana vertebrala, pentru a zabovi asupra tuturor partilor corpului. Aceasta tehnica este indicata mai ales pentru a trata problemele de ordin musculo-scheletic si poate interveni in mod eficient in anumite cazuri de tulburari ale sistemului nervos. FITOTERAPIAAceasta medicina ''usoara'' exploateaza proprietatile medicinale ale plantelor. Fitoterapeutii pro-fesionisti se intereseaza atat de cauza unei boli, cat si de prevenirea ei.

Legumele si fructele in alimentatieAfla mai multe despre: fructe de mare, seminte, munte, flori exotice, mediul de viata al plantelor, la munte, la mare, fructe si legume, toate, animale, seminte in, joaca, importanta plantelor, plante exotice, plante exotice

Specia umana este intr-o continua evolutie, dar cel putin din punct de vedere al mancarii am pastrat in genele noastre reminescentele alimentatiei primelor antropoide, bazata pe vegetatie si mici animale. In vremurile in care primele maimute traiau in Africa si apoi in Asia, "meniul" lor era compus in principal din frunze, muguri, flori, radacini, polen, plante diverse, legume si fructe salbatice.  Atunci exista o mai mare variatie in acest domeniu decat astazi, dar treptat, prin experienta, primii oameni au invatat sa evite acele plante, legume si fructe salbatice care aveau gust

neplacut sau erau toxice. Paradoxal sau nu, pe masura ce am evoluat, rolul vegetalelor in alimentatie a scazut tot mai mult, gama s-a restrans, iar carnea si alte produse au devenit esentiale.  Legumele si fructele au un rol eimportant in alimentatie, fiind surse de vitamina A, C, acid folic, minerale, reusind sa protejeze corpul si sa il apere de diverse maladii.

 Nu s-au pastrat prea multe informatii despre cat de toxice sau dimpotriva sanatoase erau legumele si fructele pe care le mancau primii oameni, iar dupa milioane de ani este de presupus ca cea mai mare parte dintre acestea au disparut sau nu mai sunt folosite. In schimb astazi cunoastem tone de informatii despre fructele si legumele care fac parte din dieta noastra, de la vitamine si minerale, la istoricul plantei si cele mai bune conditii pentru a o intretine si creste. Suntem mai interesati ca oricand de efectele pozitive ale legumelor, de retete, de gust, de agricultura ecologica si sanatate, insa numarul legumelor si fructelor consumate in mod obisnuit este in scadere.  Cele mai cunoscute si cele mai gustate legume sunt spanacul, varza, broccoli, morcovii, cartofii, ardeii, ceapa, mazarea, conservate sau proaspete, preparate intr-un fel sau altul, fiecare cu gustul si calitatile specifice, multe insotite de adevarate povesti. Sunt legume importante, dar si altele, in functie de zona, climat si preferinta, se pot dovedi cel putin la fel de populare. Clar este ca in special popoarele occidentale au facut o greseala reducand cantitatea si variatia legumelor din alimentatia zilnica, lipsindu-se astfel de protectia oferita de acestea. Este o adevarata alienare culinara.  Dar de ce mancam legume ? In privinta fructelor, raspunsul este clar : pentru ca sunt dulci (cel putin majoritatea). Ne place sa mancam fructe, cam orice fel de fructe, chiar daca le acceptam pe cele straine sau exotice cu oarecare ezitare la inceput. Dar legumele pot fi amare, iuti, pot avea crude un gust destul de neplacut, dincolo de vitamine, asa ca de ce sa le mancam ? In buna parte mancam legume pentru ca suntem constienti de rolul pe care il joaca in alimentatie si pentru ca unele chiar ne plac.  In esenta, omul de astazi este rezultatul unei lungi evolutii si pas cu pas si-a diversificat  hrana. In urma cu aproximativ 50 de milioane de ani primii stramosi ai omului incepusera sa manance  frunze, fructe, legume salbatice, seminte, vegetatie diversa. Chiar daca nu stia inca sa cultive toate acestea, le putea lua direct din natura, din locurile unde ajungea tribul. Dar insectele ramasesera o parte importanta a dietei.  In special gorilele din regiunile de munte mananca foarte multe frunze, flori, tulpini, muguri, mladite. Dar cum astfel de delicatese nu sunt prea hranitoare, gorilele sunt nevoite sa consume cantitai foarte mari de vegetale pentru a se satura. Dar cei mai apropiati de obiceiurile oamenilor de altadata sunt cimpanzeii, al caror "meniu" este apropiat de cel al oamenilor preistorici. Cimpanzeii nu sunt prea incantati de frunze si crengute, spre deosebire de gorile. Prefera mai curand sa adune mai multe frunze, pe care le mesteca sugandu-le sucul si partile gustoase, pentru a scuipa apoi fibrele ramase. Cand mediul le permite, cimpanzeii aleg intotdeauna insectele sau carnea in locul vegetalelor, dar cea mai mare parte a dietei lor este alcatuita din vegetale : muguri, fructe, maldite, frunze diverse, completate cu insecte, oua si carne, atunci cand le gasesc.  Asa ca se poate spune ca noi, in timp ce aveam ferme, culturi intinse, surse de proteine variate, pastram genetic aceasta pasiune pentru vegetale, pentru plante, legume. Unii cercetatori sustin chiar ca similitudinile genetice sunt atat de mari, incat cimpanzeul ar putea fi considerat o specie umana.  Omnivori prin definitie, in pofida preferintei multora pentru carne, ne intoarcem la legume si mai ales la fructe pentru ca le dorim. Numai ca inca de la inceput nu am avut conformatia dentara necesara pentru a sfarama si rupe fibrele vegetale mai dense, asa ca a trebuit sa ne adaptam. Oamenii preistorici aveau un maxilar suficient de puternic pentru a mesteca legumele si mancarurile moderat de tari, inclusiv insecte, pui de pasari sau soparle, in afara plantelor, ciupercilor sau fructelor.  Stomacul uman a devenit tot mai scurt, dar dimensiunile intestinului subtire au crescut, ceea ce a facut ca primii oameni sa poata digera mai usor vanatul si pestele, pe care incepusera sa le obtina. Dar in egala masura au digerat mai greu plantele, legumele, fructele, pentru ca nu mai era suficient loc pentru ca flora bacteriana sa se dezvolte asa cum trebuie. Potrivit unor cercetari, se pare ca femeile au un stomac mai lung decat barbatii, desi rezultatele testelor sunt inca destul de controversate, ceea ce ar putea fi semnul din vechime al unei adaptari fiziologice pentru consumul preponderent de vegetale. Daca atunci barbatii, cei care vanau si protejau tribul, aveau dreptul la carne, femeile erau nevoite sa se multumeasca doar cu vegetale, mai ales in perioada in care vanatoarea nu era prea reusita.  

Putand trai cu un regim bazat aproape exclusiv pe carne si grasimi, cu un mic aport de plante si legume, nu inseamna insa ca este cea mai buna optiune. Un regim "excesiv" carnivor scurteaza drastic speranta de viata, iar bolile care apar sunt numeroase si grave. Plantele sunt astfel mai mult decat factori de echilibru, ajungand sa stim instinctiv ca avem nevoie de ele. Atat timp cat gustul si simtul pentru ceva nou se pastreaza nealterate de cultura de consum si fast-food, legumele raman in topul preferintelor.  Mai mult decat atat, oamenii au nevoie de mult mai multa energie pentru a-si alimenta creierul, iar aceasta energie, echivalentul a cel putin 300 kcal, trebuie sa fie sub forma de glucoza. Aceasta "ratie" de energie poate fi usor gasita in legume si in unele fructe, in functie de caracteristicile fiecareia.

Macrisul, deopotriva leguma si medicamentAfla mai multe despre: spanac, seminte, daunatori, la mare, seminte in, plante interior

Pe nedrept neglijat in ultima perioada de consumatori si de cultivatori, macrisul ramane una din plantele legumicole valoroase atat prin calitatile sale culinare cat si pentru cele medicinale si pretentiile mici fata de clima si sol.  In Romania intalnim mai multe varietati, dintre care cele mai importante sunt Rumex acetossa (macrisul mare) care are valoare culinara si se cultiva, si Rumex acetosella (macrisul marunt sau macrisul iepurelui), Rumex crispus (dragavei, sau stevie creata), Rumex

alpestris (macris ciobanesc) si Rumex scutatus utilizate indeosebi in medicina populara. Intre macrisul cultivat si speciile spontane nu exista diferente mari in ceea ce priveste gustul sau continutul de nutrienti; frunzele macrisului contin fier, vitamine, si foarte mult acid oxalic, ceea ce ii confera un gust acru, astringent. Frunzele se prepara in acelasi mod ca si spanacul sau stevia, gustul caracteristic facandu-l potrivit pentru supe, borsuri, piureuri sau pentru a asorta in special preparatele de miel.  Un adevarat medicament pentru ficat Radacina de macris are un gust dulce-acrisor si se foloseste in cure de detoxifiere si in tratamentul unor afectiuni ale ficatului. Preparatul se obtine prin macinarea radacinii si se consuma ca atare sau sub forma de decoct. Poate fi folosit si in tratamentul unor boli de piele si chiar al tumorilor maligne sau benigne. Trebuie precizat ca o cura dureaza in medie cateva luni.  Atentie! Datorita continutul ridicat de acid oxalic, macrisul este contraindicat persoanelor care sufera de reumatism sau de afectiuni renale.  Din punct de vedere botanic, este planta perena erbacee sexuat dioica, cu radacina pivotanta, fusiforma, frunzele de forma lanceolata, crestate la baza. Infloreste la sfarsitul lunii mai. Fructul este o nucula, in interior o singura saminta de culoare bruna inchis, cu forma triedica. Intr-un gram intra intre 900 - 1400 seminte. Facultatea germinativa (de 90%) se pastreaza foarte bine timp de 4 ani. Desi semintele incoltesc in doua zile, durata rasaririi este de 10 - 12 zile. (Gh. Valceanu, 1982) 

Cum se cultiva macrisul Este o planta adaptabila care poate fi intalnita de la campie pana pe pajistile alpine. Este foarte putin pretentios fata de temperatura, este o planta timpurie care isi face aparitia inca de la inceputul primaverii. Creste atat la umbra cat si pe terenuri expuse la soare, in acest caz avand nevoie de mai multa apa deoarece isi dezvolta tijele florale iar frunzele stagneaza. Prefera soluri nisipoase cu reactie usor acida.  Macrisul se seamana toamna, in luna septembrie, intr-un sol bine afanat. Se seamana pe randuri, la 30 cm distanta, distanta recomandata intre plante fiind de 10 cm.  Cultura astfel infiintata dureaza 3 - 4 ani, singurele lucrari de ingrijire necesare sunt cele de combatere a buruienilor si daunatorilor. Este atacat frecvent de musca macrisului (Pegomia bicolor) si de afide (Aphis lumicis). Se recomanda in acest caz tratamentul cu Mospilan. Alti daunatori sunt melcii, care se indeparteaza usor prin presararea unei benzi de cativa centimetri de var in jurul brazdei de macris.  Supa cu spanac si macris.  Este un preparat sanatos, gustos si usor de pregatit. Avem nevoie de o jumatate de kilogram de frunze spanac, o jumatate de kilogram de frunze de macris, o ceapa mare, o jumatate de litru de lapte, un pahar mic de smantana, o lingura de faina, ulei, sare, piper. Ceapa se taie solzisori si se caleste in putin ulei. Cand se ingalbeneste se adauga o lingura de faina, se amesteca bine si se stinge cu un litru de apa. Se sareaza dupa gust si se adauga laptele. Cand da in clocot, se adauga macrisul si spanacul taiate marunt. Se lasa sa fiarba si se ia de pe foc dupa cateva minute. Se drege cu smantana si se poate servi calda sau rece.

Macris

Macris cultivat - se observa atacul melcilor

CiupercileAfla mai multe despre: sticla, ciuperci otravitoare, oparire

Ciupercile comestibile sunt legume care provin din culturi proprii sau care cresc singure. Ele se deosebesc de celelalte legume prin faptul ca sunt lipsite de clorofila, de aceea pot trai la intuneric. Corpul lor este format din miceliu, picior si palarie si se inmultesc prin spori, care se gasesc la partea inferioara a palariei.

Ciupercile sunt apreciate pentru valoarea lor nutritiva, datorita continutului in: apa, proteine, grasimi, glucoza, substante extractive neazotate care dau aroma specifica si gustul deosebit de apreciat, celuloza si substante minerale (potasiu, fier, calciu, magneziu, sodiu), vitamine (A, B, C, D). Unele specii de ciuperci au si acizi organici (malic, tartric). Datorita valorii lor nutritive, ciupercile au fost numite si carnea vegetala. Desi cantitatile de proteine sunt apreciabile, au dezavantajul ca se gasesc in celulele vegetale care contin o membrana bogata in celuloza ce este greu de digerat.

Cele mai cunoscute ciuperci sunt: ciuperca de camp, de cultura, ciuperca de padure, hribul (manatarca), pastravul, painisoara, galbiorii, etc. Se recomanda sa fie recoltate de persoane competente, deoarece sunt numeroase ciuperci cu aspect asemanator, dar care sunt otravitoare si pot provoca intoxicatii grave, chiar mortale.

Ciupercile se consuma in stare proaspata sau conservate, la diverse preparare culinare.

Pentru mentinerea si imbunatatirea calitatilor lor gustative, se recomanda ca in cursul prepararii lor culinare sa se aiba in vedere ca:- nu trebuie recoltate pe timp ploios (exceptie fac ploile de seara);

- nu trebuie lasate mult timp in apa, iar curatarea lor sa se faca sub jet de apa;- pentru a-si pastra culoarea sa se adauge in apa in care se spala 0,3 g de sare de lamaie si 3 g de sare la 1 litru de apa; la fel se face si cand se oparesc;- pentru albire, trebuie lasate sa stea 3 minute in apa fierbinte in care se adauga 6 radacini de marar (ajuns la maturitate) la 1 litru de apa; dupa oparire se trec sub jet de apa rece;- se pregatesc numai in vase emailate, de sticla, ceramica, etc. (nu in vase de fier, cupru, alama);- tot pentru savoare deosebita, preparatele din ciuperci nu trebuie servite imediat dupa ce au fost pregatite, ci dupa cateva ore, si fara a se incalzi.

Legumele si fructeleAfla mai multe despre: fructe de mare, mararul, patrunjel, pivnite, la mare, verde, fructe si legume, rafturi, plantele de camera

Legumele constituie cea mai importanta sursa de vitamine (C, A, B) numai in masura in care sunt cumparate proaspete si pastrate in conditii optime. O alimentatie igienica si completa presupune legume intregi, viu colorate, nevestejite.

Rosiile bine coapte, fara parti verzi, nestrivite, nemucigaite sunt gustoase, hranitoare si economice.Mazarea verde tanara, de buna calitate, proaspata trebuie sa fie de o nuanta verde viu, cu pastaile bine inchise, pline de boabe mici cu pielita neteda, cu miez plin de suc.

Radacinoasele (morcov, telina, pastarnac, patrunjel) se pastreaza pentru iarna intr-o pivnita aerisita si racoroasa care se va dezinfecta din timp prin afumare cu bioxid de sulf, iar peretii si pardoseala cu lapte de var. Ele vor fi curatate de pamant si de frunze, se vor lasa sa se zvante, apoi vor fi asezate in randuri varf langa varf, peste fiecare rand se va presara nisip uscat. Morcovul, patrunjelul si telina pot fi pastrate si in ladite, invelite in ziare (fiecare in parte).Varza tarzie de toamna se pastreaza prin murare sau pe rafturi, fiecare invelita in ziar.Cartofii bine alesi se pastreaza in pivnite racoroase, la intuneric.Verdeturile bogate in vitamina C sunt: mararul, patrunjelul, leusteanul, frunze de telina si de tarhon.Patrunjelul se poate mentine proaspat iarna, daca este sadit in ladite pastrate pe fereastra si udate zilnic.Verdeturile se pot pastra si uscate, caz in care culegerea se face in lunile Iulie si August cand plantele sunt in plina vigoare. Frunzele de patrunjel, marar, leustean, telina se intind pe o panza de tifon fixate cu cuisoare pe un mic cadru din patru scandurele, unde se usuca perfect.Frunzele de telina culese cu cotoare se spala si se oparesc, apoi se usuca pe un tifon sau insirate pe o sfoara.

Ciupercile comestibile, cu un continut mare de apa sunt foarte usor alterabile. Trebuie evitate ciupercile zdrobite sau rupte in bucati, deoarece in aceasta situatie dispare semnul cel mai important pentru recunoasterea ciupercilor otravitoare - umflatura ca un bulb, de la baza piciorului, inconjurata de o punga numita valva.Ciupercile se consuma proaspete, nu se recomanda conservarea ciupercilor in borcane sterilizate cu mijloace casnice simple.

Leguminoasele uscate (boabe) - sunt importante ca valoare nutritiva continand proteinele cele mai valoroase si multe glucide - 70%. Se pastreaza in saculete intr-o camera uscata.

Fructele impun aceleasi reguli la alegere ca si legumele. Fructele proaspete, pentru consumul zilnic, se tin in cosulet la loc racoros. Congelarea - metoda de inghetare rapida a fructelor si legumelor, le conserva aspectul si valoarea nutritiva. Pentru pastrarea culorii naturale, unele fructe ca piersicile, caisele se congeleaza in zahar sau sirop, ele se vor consuma in primele 6 ore de la decongelare.Altele ca: fragi, capsuni, trebuie supuse unei decongelari lente, la loc racoros si consumate imediat.

Legumele congelate se vor pregati inainte de decongelarea totala, de exemplu: fasolea congelata trebuie pusa direct in apa fiarta.

Uscarea ca metoda de conservare a legumelor si fructelor necesita maruntirea prealabila a acestora, uneori oparirea si apoi uscarea in cuptor, ceea ce le saraceste in vitamine si saruri minerale, pierd si 90% din greutate.Pastrate in saculete de panza sau borcane cu capac, fructele uscate aduc varietate in meniurile pentru iarna; ex: compoturi.Alta metoda de conservare o constituie dulceturile, gemurile, peltelele.

Dieta pentru schimbarea metabolismuluiAfla mai multe despre: guma de mestecat, fructe de mare, spanac, la mare, verde

10- 20 kg in 13 zile

Cura dureaza 13 zile, este grea, dar este foare eficienta. Schimbarea metabolismului este asa de profunda incat la sfarsitul dietei se poate reveni la alimentatia normala fara a mai lua in greutate timp de 2 ani. Daca se respecta regimul zilnic punct cu punct, se poate pierde toata grasimea acumulata in tesuturi. Cura trebuie urmata 13 zile, nici o zi in plus, nici o zi in minus.

Recomandari:

- Orice adaos de aliment in afara celor permise in cura (o bomboana, o guma de mestecat, un biscuit, un pahar de bere sau vin) impune oprirea imediata a curei, fiindca ea nu mai are nici un efect. Cura poate fi reluata abia peste 6 luni.- Daca nu rezistati sa tineti dieta mai mult de 6 zile (respectand corect prevederile alimentare), opriti-va si reluati cura dupa 3 luni.- Pentru a putea respecta dieta prescrisa, evitati in cele 13 zile vizitele sau musafirii.- Daca va chinuie foamea, beti apa, cel putin 2 l/zi.- Salata verde cuprinsa in dieta trebuie sa fie proaspata.

- Codul (pestele) poate fi inlocuit cu pastrav sau calcan.- Cafeaua nu poate fi inlocuita cu ceai sau invers.- Iaurtul natural este cel nepasteurizat, fara adaos de zahar sau fructe.

Ziua 1- mic-dejun: 1 ceasca de cafea + 1 cub de zahar- pranz: 2 oua fierte tari + 400 g spanac + 1 rosie- cina: 200 g friptura de vita + 1 salata cu ulei si zeama de lamaie

Ziua 2- mic-dejun: 1 ceasca de cafea + 1 cub de zahar- pranz: 250 g sunca + 1 cutie iaurt natural- cina: 200 g friptura de vita + 1 salata cu ulei si zeama de lamaie

Ziua 3:- mic-dejun: 1 ceasca de cafea + 1 cub de zahar + 1 felie paine prajita- pranz: 2 oua fierte tari + 1 felie sunca + 1 salata- cina: telina fiarta + 1 rosie + 1 fruct proaspat (mar, para, portocala)

Ziua 4:- mic-dejun: 1 ceasca de cafea + 1 cub de zahar + 1 felie paine prajita- pranz: 200 ml suc de portocale + 1 cutie iaurt natural- cina: 1 ou fiert tare + 1 morcov ras + 250 g branza de vaci

Ziua 5:- mic-dejun: 1 morcov mare ras- pranz: 200 g cod fiert cu zeama de lamaie + 1 lingurita unt- cina: 200 g friptura de vita + 1 telina rasa

Ziua 6:- mic-dejun: 1 ceasca de cafea + 1 cub de zahar + 1 felie paine prajita- pranz: 2 oua fierte tari + 1 morcov mare ras- cina: 1/2 pui + 1 salata cu ulei si zeama de lamaie

Ziua 7:- mic-dejun: 1 ceasca de ceai fara zahar- pranz: nimic (bea multa apa, ajuta!)- cina: 200 g cotlet de miel + 1 mar

Ziua 8:- mic-dejun: 1 ceasca de cafea + 1 cub de zahar

- pranz: 2 oua fierte tari + 400 g spanac + 1 rosie- cina: 200 g friptura de vita + 1 salata cu ulei si zeama de lamaie

Ziua 9:- mic-dejun: 1 ceasca de cafea + 1 cub de zahar- pranz: 250 g sunca + 1 cutie iaurt natural- cina: 250 g friptura de vita + 1 salata cu ulei si zeama de lamaie

Ziua 10:- mic-dejun: 1 ceasca de cafea + 1 cub de zahar + 1 felie paine prajita- pranz: 2 oua fierte tari + 1 felie sunca + 1 salata- cina: 1 telina fiarta + 1 rosie + 1 fruct proaspat (mar, para, portocala)

Ziua 11:- mic-dejun: 1 ceasca de cafea + 1 cub de zahar + 1 felie paine prajita- pranz: 200 ml suc de portocale + 1 cutie iaurt natural- cina: 1 ou fiert tare + 1 morcov ras + 250 g branza de vaci

Ziua 12:- mic-dejun: 1 morcov mare ras- pranz: 200 g cod fiert cu zeama de lamaie + 1 lingurita unt- cina: 250 g friptura de vita + 1 telina rasa

Ziua 13:- mic-dejun: 1 ceasca de cafea + 1 cub de zahar + 1 felie paine prajita- pranz: 2 oua fierte tari + 1 morcov mare ras- cina: 250 g pui + 1 salata cu ulei si zeama de lamaie 

Efectele benefice ale legumelor - morcovii, rosiile, ridichileAfla mai multe despre:

pivnite, in gradina, toate, beciuri, copii

Morcovul continua sa uimeasca specialistii in nutritie prin efectele sale terapeutice, in special datorate continutului mare de vitamina A. Spre deosebire de vitamina A continuta de uleiul de

peste care luata in exces are efecte toxice, vitamina provenita din surse vegetale este absolut sigura din acest punct de vedere. Vitamina A este un valoros antioxidant care inactiveaza radicalii liberi extrem de periculosi pentru om. Unul din cele mai grave efecte ale prezentei radicalilor liberi in corpul uman este aparitia cancerului. Morcovii sunt si o valoroasa sursa de energie. Zaharurile sunt eliberate din morcov mult mai rapid decat din zaharul rafinat, si fara nici un fel de efect advers. O ceasca cu suc de morcov bauta dimineata este mult mai indicata decat deja cotidiana ceasca de cafea. Mineralele continute de morcov sunt reprezentate in primul rand de calciul organic, o resursa pretioasa pentru oase si dinti. Calciul anorganic este in schimb aproape de neutilizatde catre organism, calciul continut de lapte si de painea alba este calciu anorganic. Se stie totodata ca poate cauza artroza, in timp. Morcovii sunt o sursa si de vitamina C, aproape toate vitaminele complexului B, fier, potasiu, fosfor si sodiu. Sunt usor de digerat si produc eliberarea excesului de colesterol. Asupra sangelui au un efect alcalinizant, stabilizeaza intregul sistem nervos si tonifica peretii intestinali. Sucul de morcovi se poate utiliza in combinatie cu alte sucuri, si se stie ca este rapid acceptat de copii datorita gustului placut. Morcovii se pastreaza cel mai bine in lazi cu nisp in pivnite si beciuri, unde pot ierna fara probleme. Au nevoie de un spatiu intunecos, aerisit si rece.

Rosiile sunt o sursa bogata de vitamina C. O singura rosie contine peste 50% din necesarul zilnic de vitamina C al unui adult. Contin de asemenea mult fosfor organic, sodiu, calciu, potasiu, magnesiu, acid oxalic si sulf. Nu toate rosiile au acelasi continut de nutrienti. Rosiile crescute in sere in sistem intensiv nu contin aproape deloc vitamina C si mineralele amintite, sau in orice caz, contin un procent foarte mic din cat ar fi trebuit. De aceea e bine sa ne orientam spre rosiile de gradina, despre care avem certitudinea ca au fost cultivate in mod traditional, fara exces de fertilizanti.

Spanacul este mai bogat in resurse nutritive netratat termic. In special acidul oxalic, prin fierbere este transformat in cristale care pot leza rinichii. De asemenea, prin fierbere si fierul devine mai greu asimilabil. Spanacul mai este important si datorita continutului ridicat de clorofila..

Sucul de ridiche curata sinusurile si este utilizat ca remediu naturist si in tratamentul amigdalitelor inflamate.

Cataplasmele cu morcovi previn imbatranirea si formarea ridurilorAfla mai multe despre: seminte, seminte in

Morcovul este o leguma-medicament remarcabila, nu numai datorita continutului bogat in caroten al radacinii, ci si continutului de substante cu efecte terapeutice importante al frunzelor si semintelor sale. Aceasta leguma combate astmul, afectiunile hepatobiliare, hepatitele si, sub forma de cataplasme, previne imbatranirea si aparitia ridurilor. Pentru aceasta se vor bea 50 pana la 500 ml suc pe zi, dimineata, pe nemancate, si seara. Radacinile morcovului contin zahar natural, 7%, provitamina A,

indispensabila cresterii, precum si vitaminele B si C. De asemenea, morcovul mai contine potasiu, sodiu, magneziu, calciu, arsenic, acid fosforic si carotina. Consumul sau sub forma de suc proaspat face ca zaharurile, direct asimilabile, sa intre foarte repede in circuitul sanguin. De aceea, morcovul este utilizat in hrana copiilor, sub forma de suc, piure si supa pasata. Mai mult, el favorizeaza reinnoirea sangelui, marind numarul globulelor rosii, fiind recomandat in anemii si in tulburari de crestere, deoarece fortifica sistemul imunitar.

O culoare portocalie, intensa, a morcovului, indica o bogatie de zaharuri si caroten. Trebuie evitati morcovii foarte mari si buburosi, cu miros sau gust de "medicament". Nutritionistii recomanda consumul acestei legume pentru tratarea afectiunilor gastrointestinale, pentru intarirea vederii, in bolile de piept, hepatice si biliare. Astmaticilor li se recomanda 100 ml suc de morcovi, proaspat si baut dimineata, inainte de micul dejun, si seara. Pentru sporirea diurezei si pentru eliminarea viermilor intestinali, se recomanda o lingurita de seminte de morcov la o cana de apa clocotita, din care se vor bea doua cani pe zi.

Sucul de ardei grasAfla mai multe despre: spanac, la mare

Sucul de ardei gras contine o mare cantitate de siliciu atat de necesar unghiilor, parului si glandelor sebacee. Ajuta la curatarea pielii de petele inchise la culoare. Este bun in colici intestinale, crampe, meteorism. Sucul este mai eficient daca este combinat cu suc de morcov si de spanac, in proportie de 1:2:2. In functie de sezon se poate combina

doar cu morcovi. Se bea cu inghitituri mici, cu 30 de minute inainte de mesele principale.

Rubarba - Rheum rhabarbarumAfla mai multe despre: seminte, daunatori, in gradina, toate, descriere toamna, pete, seminte in, plantele toamnei, gradina toamna, vara, flori de toamna, plante de gradina

Rubarba este o leguma sau o planta ornamentala? - cei care au cautat pe internet ''rubarba'' vor zice ca e leguma, pentru ca se gasesc o gramada de retete cu ea. - cei care au vazut cum arata, vor zice ca e planta ornamentala. - cei care au gustat o prajitura cu rubarba si stiu si cum arata, vor zice cu siguranta ca este o planta pe care ar trebui sa o aiba oricine in gradina. 

foto: David Marks

  

foto: www.hort.cornell.edu DescriereRubarba sau revent, pe numele ei stiintific Rheum rhabarbarum sau Rheum officinale, este de fapt o leguma folosita in preparatele culinare si in medicina. Rubarba este o planta care poate atinge, cu tot cu flori, pana la 2 metri inaltime. Tufa formata din frunze mari creste pana la 1 metru inaltime, in functie de varietate si tot cam atat masoara ca intindere.  

Ingrijire si cultivareRubarba este cultivata pentru coada frunzelor, dar este in acelasi timp si o planta ornamentala, mai ales varietatile cu frunze rosii sau galbene. Cand vine vorba de prepararea rubarbei, unii prefera varietatea rosie, pentru ca are un gust mai bun si este mai frageda.

Atentie, numai coditele sunt comestibile si numai daca sunt sanatoase! Frunzele de rubarba sunt toxice; ele contin acid oxalic intr-o concentratie daunatoare corpului uman. La fel si coditele ofilite sau cele afectate de inghet.

  

 Prefera locatiile in care sa primeasca soare din plin, desi creste bine si la umbra. Cu toate acestea, caldura in exces va face ca rubarba sa aiba frunze si codite mai subtiri. Solul trebuie sa fie usor alkalin, bine drenabil si bogat in substante nutritive. Pentru o cultura de rubarba, lasati cam 120 cm intre plante. Se uda regulat, desi plantele mature sunt foarte rezistente la seceta. Oricum, in verile caniculare, rubarba creste mult mai greu, intrand chiar intr-o stare de repaus; spre sfarsitul verii - inceputul toamnei, cand temperaturile devin suportabile, planta isi reia ciclul dezvoltarii. 

  flori de rubarba vara si toamna tarziu (foto: www.library.uiuc.edu)

 Este bine sa indepartati florile imediat ce apar, pentru ca planta sa isi consume toate substantele nutritive in dezvoltarea frunzelor si a coditelor. Pe timpul iernii, rubarba poate fi acoperita cu un strat de mulci, pentru ca sa nu se usuce radacina, desi acest lucru nu est eneaparat necesar. InmultireSe inmulteste prin divizarea tufelor sau prin seminte. In cazul inmultirii prin seminte, rubarba va ajunge la maturitate de abia dupa doi ani.

 Boli si daunatoriFiind o planta rezistenta, rubarba nu va pune probleme mari gradinarilor. Nu lasati sa creasca buruieni in jurul ei - acoperiti zona de langa radacina cu mulci, operatie care va ajuta si la pastrarea apei in sol. Pamantul nu trebuie sa fie in continuu ud, pentru ca radacina va putrezi. Daca tulpinile au pete negre, inseamna ca planta a fost atacata de un gandac. Actiuni terapeutice ale rubarbei:Planta este cunoscuta in lumea terapeuticii naturiste ca avand urmatoarele efecte benefice: - laxativ, antiastmatic, antibacterian, antiinflamator, antihemoragic, anticonvulsiv, astringent, tonic, diuretic;- recomandat la febra, indigestie, constipatie, disfunctii biliare, boli ale stomacului, dureri abdominale, nevralgii; - scade colesterolul, curata ficatul.

Gradina pentru consum propriuAfla mai multe despre: la mare, in gradina, toate, gradina toamna, plante de gradina

Pentru inceput trebuie sa formati straturile, incepand lucrul de toamna sau iarna cand nu este foarte frig, iar astfel vor aparea primele plante. Terenul este de peferat sa fie insorit si pe cat posibil protejat de vant. Indepartati plantele nefolositoare, smulgeti buruienile din pamant si ca sa cresteti calitatea pamantului intoarceti pamantul si acoperiti-l cu compost. Legumele prefera pamantul neutru, care nu este nici prea acid, nici prea bazic. Acesta trebuie sa fie afanat si permeabil. Incercati pe cat posibil sa indepartati pietrele din pamant si astfel stratul de sus va fi bine afanat. Plantele se vor semana in randuri, pastrand distanta corespunzatoare intre acestea, in functie de marimea lor.

 Inainte de a planta sau semana, trebuie sa udati bine straturile dupa care sa asezati bine rasadurile sau semintele in cuiburi. Trebuie sa puneti rasadurile la o adancime corespunzatoare cu cea care a fost inainte. Continuati udarea pana veti obtine un pamant oarecum noroios.  Ca sa va puteti folosi la maxim de gradina dumneavoastra o perioada mai lunga de timp, trebuie sa cunoasteti perioada de recoltare a fiecarei plante. Cel mai bine este sa folositi metoda rotirii culturilor. Impartiti portiunea de pamant in trei si din trei in trei ani schimbati legumele. Plantati printre legumele care necesita mult loc, legume care cresc repede si care se recolteaza mai des. Nu uitati sa faceti mai multe carari in gradina ca sa aveti acces la toate legumele. In urma studiilor realizate de specialisti s-a ajuns la concluzia ca sunt mult mai reusite culturile mixte decat monoculturile. Deoarece se coc in perioade diferite si

sunt tipuri diferite, ele au nevoie de substante nutritive diferite. Un avantaj care decurge de aici este faptul ca culturile mixte prelucreaza mai bine substantele nutritive din pamant.  Ca sa puteti realiza o cultura mixta, trebuie sa aveti foaarte mare grija de pamant., adaugandu-i periodic compost. Culturile mixte sporesc activitatea microorganismelor, adica se autoingrasa si gradina nu trebuie sapata foarte des. De asemenea, si ramelor le place sa se plimbe printre aceste legume, ajutand astfel la afanarea solului. In acest fel este suficient daca veti misca putin pamantul cu furca primavara si daca veti presara compost.

Salata naturista Afla mai multe despre: la mare, verde

 

Aceasta salata naturista este foarte gustoasa si consistenta si se realizeaza in 20 de minute. De asemenea poate reprezenta o garnitura ideala la friptura sau un fel de mancare, daca va aflati in timpul vreunei diete.

Ingrediente :

o jumatate de varza mica (sau 1 salata verde)

1 sfecla mica

1 ceapa (sau 3 -4 fire ceapa verde)

1 morcov

1 telina mica

1 gulie mica

1 mar

cateva masline nesarate, cateva ridichi, 2-3 nuci taiate bucatele

cateva stafide, boabe de porumb

cimbru, chimen, sare, piper, oregano, rosmarin, menta

Mod de preparare :

Legumele se rad pe razatoarea mare (se mai pot taia marunt). Se stropeste salata cu o lingurita de ulei de masline virgin si cu zeama de la o jumatate de lamaie (sau putin otet) numai inainte de servire.

Salatele sunt mai gustoase daca se servesc cu sosuri pentru salata. Puteti sa inventezi si dumneavoastra diverse sosuri dar aveti grija sa folositi numai ingrediente hipocalorice si cat mai naturale.

Nici o ciorba fara... leusteanAfla mai multe despre: mararul, seminte, cultura leusteanului, bucataria, in gradina, toate, bucatarie, flori care se cultiva toamna, seminte in, gradina toamna, vara, practic in bucatarie, flori de primavara, flori de toamna, bucatarie moderna

Leusteanul, Levisticum officinale, era un zarzavat nelipsit din bucataria romana. De altfel, originea acestuia se afla chiar in bazinul Mediteranei de unde a fost raspandit mai tarziu. De la planta se folosesc toate partile (frunze, seminte, radacina), frunzele fiind insa cel mai frecvent utilizate in bucatarie.  Planta are si propietati curative numeroase, fapt pentru care ea a fost considerata initial o iarba magica. Toate calitatile sale cunoscute de secole au fost verificate de stiinta moderna, in prezent fiind binecunoscut efectul benefic al leusteanului in indigestii si tulburari stomacale, in raceli, guturaiuri si gripe, anorexie, diferite intoxicatii si reactii alergice. Uleiul obtinut din leustean scade tensiunea si stimuleaza diureza. Ceaiul preparat din seminte de leustean liniste rapid durerile de stomac. Putem spune pe buna dreptate ca leusteanul este mai degraba o planta medicinala decat o simpla legatura de zarzavat.

Cum arata

 Radacina leusteanului este pivotanta si de foarte mari dimensiuni, putand atinge lungimi de peste 1 metru. Tulpina este groasa, tubulara, inalta de 2-3 metri. Frunzele sunt compuse, dublu sectate cu marginea foliolelor dintata. In plina vara leusteanul infloreste dand nastere unor flori compuse in forma unor umbrele, de culoare galbena, din care se

vor forma semintele. Unde creste

 Desi provine din regiune mai calde, leusteanul s-a adaptat de minune in Romania. Nu este deloc o planta pretentioasa, rezista atat la calduri excesive cat si la ingheturi. Este o planta perena, o planta cutivata in gradina traieste in medie 7-10 ani. Leusteanul creste pe soluri grele si reci, spre deosebire de rudele sale care le prefera pe cele nisipoase si calde (morcovul, coriandrul, chimenul).

Cum se cultiva

 Ca metoda de inmultire, pentru o cultura noua se poate folosi insamantarea directa sau producerea de rasaduri, iar in cazul culturilor existente se practica despartirea tufelor. Daca insamantarea directa se foloseste in cazul culturilor de camp, in gradina cea mai potrivita metoda este obtinerea rasadurilor si plantarea acestora in straturi simple sau mixte. Pentru obtinerea rasadurilor vom utiliza un pamant bine maruntit in care vom semana la sfarsitul lunii februarie. Peste aproximativ 30-40 de zile rasadurile se pot muta in gradina.

  Sfaturi practice: daca optam pentru obtinerea unei parcele simple, rasadurile se planteaza pe randuri,

lasand 20 cm intre planta si 40-50 cm intre randuri; pentru o parcela mixta, putem obtine o gradinita de verdeturi alternand leusteanul cu patrunjelul, telina si mararul.

 

Lucrarile de ingrijire sunt minime, ele se refera la indepartarea buruienilor in principal primavara, in primele stadii de dezvoltare, si la indepartarea tijelor florale daca dorim o dezvoltare mai puternica a foliajului. Vara se iriga doar in cazul secetelor prelungite, radacina care patrunde adanc in sol permitandu-i sa reziste cu succes uscaciunii. Frunzele se pot recolta dupa nevoie, pe timpul verii, iar toamna se formeaza manunchiuri care se usuca si se pot pastra astfel tot timpul iernii, in saci de panza sau borcane. O metoda alternativa de pastrare este in borcane, presand bine frunzele verzi peste care se adauga multa sare de bucatarie.

 

Ciorba cu omleta si leustean Se prepara o omleta din 4 oua, bine prajita pe ambele parti. Separat intr-o oala calim o ceapa

de dimesniuni potrivite peste care presaram boia iute sau dulce, dupa pofta. Se stinge cu 4 cani de apa si se potriveste de sare. In timp ce se fierbe, taiem omleta in bucati mici de un deget si le adaugam in ciorba cand aceasta clocoteste. Amestecam bine o lingura de faina cu o lingura de ulei de masline, doua linguri de otet si o cana si jumatate de apa, si le adaugam si pe ele in oala. Se lasa sa mai dea un clocot si se ia de pe foc, presarand la final din abundenta leustean tocat cat mai marunt.

Click aici pentru mai multe retete delicioase de ciorbe si borsuri!

Dragos Serban11.09.2006

Levisticum officinale - leusteanul. Flori

Levisticum officinale - leusteanul. Frunze

O leguma sanatoasa pentru tensiunea arteriala: sfecla rosieAfla mai multe despre: sfecla rosie, samanta, manual, aplica, in gradina, verde, gradina toamna, vara, culoarea verde, plante de gradina

Incepand din zona Mediteranei pana pe plajele Atlanticului, sfecla rosie, Beta vulgaris, poate fi intalnita inca in flora spontana a Europei. Este una din putinele plante dusa de europeni pe continentul american. Este o leguma foarte hranitoare de la care se foloseste radacina tuberizata pentru ciorbe si salate. Un preparat foarte raspandit in Romania este salata de sfecla rosie cu hrean.  Sunt multe soiuri de sfecla rosie, iar in functie de acestea difera forma radacinii care poate fi rotunjita, conica sau turtita. Radacina contine foarte multi antociani, un pigment care ii confera culoarea rosie persistenta.

Sfat: in cultura sfeclei rosii nu se aplica fertilizant pe baza de azot, acesta va facilita dezvoltarea frunzelor in detrimentul radacinii.  

Frunzele sfeclei sunt mari, cu petiolul lung si marginea dantelata, culoarea acestora variind de la verde pana la verde-violaceu. Tulpina atinge inaltimea de 1 metru si este ramificata. Florile sunt mici si grupate in spice, de culoare alb-verzui.  Sfecla se poate cultiva in gradina atat primavara cat si vara, in functie de perioada in care dorim sa o recoltam. Pentru cultura de primavara, sfecla se seamana in luna aprilie si se poate recolta in lunile august-septembrie, iar pentru cultura de vara se seamana in luna iunie si se recolteaza toamna tarziu.  Terenul potrivit pentru a cutliva sfecla este unul cu un bun drenaj, un sol usor cu pH 6-7,5 Inainte de semanat, terenul se desfunda pana la adancimea de 30 cm si se marunteste bine. Se formeaza straturi inaltate pana la 30 cm si se seamana semintele pe randuri, ingropand samanta la 2-4 cm. Se uda abundent si cand plantele au rasarit uniform si se afla in stadiul de 2-4 frunze, se face un rarit avand grija sa lasam o distanta de 20-25 cm intre plante, pentru a da spatiu suficient radacinii sa se formeze. In tot acest timp se indeparteaza manual buruienile si se uda.

Cea mai buna sfecla rosie pentru gatit este cea de mici dimeniuni, care este mai dulce datorita unui continut sporit de zaharuri iar fibrele sunt mai putin sau deloc lignificate.

Printre substantele benefice continute de radacina sfeclei se numara sarurile de potasiu cu efecte pozitive asupra tensiunii arteriale. Este important de retinut ca spre deosebire de majoritatea vitaminelor, acestea nu sunt distruse sau inactivate prin tratament termic, deci proprietatile sfeclei raman prezente indiferent daca este servita cruda sau preparata. Sucul de sfecla rosie este si el sanatos, avand un efect de detoxifiere a ficatului

Salata de sfecla rosie si hreanAvem nevoie de: 5 kg sfecla rosie, 150 ml ulei, 100 g hrean, 50 g zahar, 50 ml otet, sare. Mod de preparare: sfecla rosie se spala si se pune la fiert, Cind este gata patrunsa, se scoate, se raceste, se curata de coaja si se taie in fisii. Se amesteca in castron cu uleiul, otetul, zaharul, sarea si hreanul care a fost curatat, spalat si dat pe razatoare cu orificii mici.  

Sfecla rosie - Beta vulgaris