DOCUMENTATII 2004

1

2

DESCRIEREA SPECIILOR INDIGENE DE VIPERE

ISTORICUL CERCET;RILOR

Bazele cercet<rilor herpetologice din tar< au fost puse de C. Kiritescu (1901-1930 ) care a f<cut inventarul faunistic al reptilelor din România si a schiYat zoogeografia lor, insistând asupra unor probleme de sistematic<. R.Martens (1921-1923) studiaz< un material colectat personal în România , interpretându-Mn spiritul sistematicii moderne.

Cercet<rile sale cuprind indicaYii interesante care au putut fi valorificate ulterior si de alYi herpetologi.

R. Câlinescu (1931) introduce nomenclatura ternar< dup< lista lui Martens si Muller, alc<tuieşte pentru prima dat< h<rYi am<nunYite de r<spândire a reptilelordin tar< si face analiza zoogeografic< si ecologic< a herpetofaunei.

PublicaYiile Iui B<cescu (începând din 1933) reflect< o armonioas< îmbinare a însuşirilor de sistematician cu cele de ecolog v<dind o adânc< cunoaştere a terenului si a biologiei reptilelor în natur<. Studiile sale asupra sopârlei Eromias arguta de la Hanul Conachi , precum si asupra viperidelor si colubridelor din tar< sunt deosebit de valoroase. Fauna de reptile din sudul Ddbrogei este am<nunYit cercetat< de LLepsi (1927).

I. E. Funh (începând din1932) Funh si Martens (1959) au urm<rit studiul variabilit<tii si ecologiei - la diferite lacertide; pentru a le încadra în unit<Yile subspeciei corespunz<toare, indicând totodat< afinit<Yile în comparaYie, cu rasele geografice vecine. St. Vancea (începând din 1934) folosind aceleaşi metode moderne ale sistematiz<rii, a continuat studiul viperidelor iniYiat de B<cescu.

3

B. Stugren (1955, 1957 -1960, 1961) s-a ocupat de particularit<Yile viperei de step< din fânetele Clujului, de r<spândirea reptilelor, din Transilvania si Dobrogea, de sistematica speciei Lacerta praticola într-o lucrare de sintez< a schiYat originea herpetofaunei din România in lumina glaciatiunii. Aplic< pentru prima oar< metode statistice din studiul variabilit<tii reptilelor. B. Stugren si I. Ghira, (1987 , 1988) studiaz< distribuYia reptilelor pe zone altitudinale în MunYii Retezat si împreun< cu B. Kiss (1981) studiaz< productivitatea secundar< la sopârla de câmp.

În 1961, Fuhn si Vancea public< în cadrul "Faunei R.P.Române", editat< de Academia R.P.Român< , un studiu monografic asupra reptilelor din România, în care trateaz< morfologia extern<,.anatomia, ecologia, filogenia; r<spândirea geografic< si sistematic< a acestor animale . Pân< la ora actual< acesta este cel mai.complet studiu despre reptilele din România.

BIOLOGIA SPECIILOR DE VIPERE

Sistematica speciilor de vipere. Viperele fac parte din ordinul Serpentes, grup provenit din Sauria, cu urm<toarele caractere distinctive: absenta membrelor (sau cel puYin a celor anterioare) si a centurii, scapulare, lipsa pleoapelor mobile, lipsa deschiderii externe a urechii si a unui aparat auditiv funcYional, absenta arcului temporal superior si a scvamozalului, absenta lacrimalului jugalului, quadratojugalului, epipterigoidului si postfrontalului. Cutia cranian< este complet închis< prin procesele descendente ale frontalelor si parietalului. Sunt prezente articulaYiile vertebrale zigosfrene - zigantrice. Apofizele hemale ale vertebrelor caudale nu se unesc ventral. :

Familia Viperidae (Bonaparte -1840) are urm<toarele caractere generale primitive: dinYii pre-

4

maxilari, coronoidul, elementele centurii pelviene si pl<mânul stâng, lipsesc. Câte un singur dinte canaliculat, situat pe maxilarele extrem de scurte de lungime egal<, f<r< alYi dinYi si mobile, putând s< se îndrepte perpenticular fat< de epipterigoid.

Palatinele si pterigoidele sunt de asemenea mobile. Ectopterigoidul este alungit, hipapofizele lungi; oasele prefrontale nu au proces anterior si nu sunt în contact cu oasele nazale; pl<cile cefalice sunt adesea foarte modificate, deşi speciile generalizate posed< complexul colubriform al pl<cilor cefalice (5 pl<ci mari). Ochiul. este separat de solzii supralabiali prin solzi iniei.. Pupila este vertical<. Pl<cile ventrale .acoper< toat< lungimea abdomenului. Nu exist< gheare în regiunea anala. Placa anal< este întreag<. Coada este scurt<. De obicei pe spate exist< un desen închis în form< de. zig-zag. Viperele sunt ovovivipare.

Sunt speciile cele mai periculoase pentru om, datorit< veninului lor.

Familia Viperidae ocup< un areal, vast în toate continentele cu excepYia Australiei. Unii autori includ în aceast< familie si Crotaîinele, astfel c< Viperidele cuprind 2 subfamilii : Viperinae si Crotalinae.

Viperinele tr<iesc in Africa si Eurasia si cuprind 10 genuri: . ---Vipera (Europa , Asia , Africa) ---Bitîs (Africa) ---Causus (Africa) ---Echis (Africa , Asia) ---Atractaspis (Africa , Israel/Sinai) ---Cerastes (Africa , Asia ) ---Pseudocorastes (Israel., Iran ) ---Atheris (Africa) ---Eristicophis (Belucistan)

5

---Aseziops (sud-estul Asiei) Se cunosc în total 65 de specii.

Crotalinele tr<iesc în America si Asia si cuprind 6 genuri ( Agkistrodea, Trimeresurus, Iachesis, Sisturus, Crotalus, Bothropa ) cu 91 de specii. Unii autori consider< genurile Bothropa si Trimeresurus ca subgenuri de Lachesis.

Genul Vipera cuprinde 14 specii, care au urm<toarele caractere comune.: ---capul, în general mai muit sau mai puYin distinct de gât, acoperit de pl<ci diferite ca form< si dimensiuni, cele din regiunea s.upraocular< sunt mai mari decât cele din jur. : ---ochiul de m<rime mijlocie cu pupil< eliptic< vertical si separat< de scuturile labiale superioare si de un num<r variabil de pl<cute. ---n<rile situate lateral si în contact cu placa rostralâ sau separat< de aceasta prin placa nasorostral<. ---corpul subcilindric , acoperit cu scvame carenate. ---coada scurt<. ---placa anal< unic<. ---glanda veninoas< de dimensiuni mici. Dintre aceste 14 specii, în Europa tr<iesc doar 9 specii: 1. Vipera ammodytes (Linnaeus. 1758) ---V. a. ammodytes (Linnaeus , 1758) ---V. a. montandoni (Boulenger, 1904) ---V. a. meridionalis (Boulenger, 1903) ---V. a. ruffoi (Bruno , 1968) ---V. a transcaucaziana (Boulenger, 1913) 2. Vipera aspis (Linnaeus , 1758) ---V. a. aspis (Linnaeus , 1758) ---V. a. atrax (Meisner, 1820) ---V. a. balcanica (Buresch et Zonkov, 1934) ---V. a. francisciredi (Laurenti, 1768 ) ---V. a. zinnikeri (Kramer, 1958).

6

3. Vipera berus (Linnaeus , 1758 ) cu subspeciile : ---V. b. berus (Linnaeus , 1758) ---V. b. bosniensis (Boettger, 1889). 4. Vipera Kaznakovi (Nikolskij, 1909) 5. Vipera latastei (Bosca , 1878) cu subspeciile : ---V. I. latastei (Bosca , 1878); ---V. I. gaditana (Saint-Girons , 1977) 6. Vipera lebetinâ (Linnaeus , 1758 ) ---V. I. lebetinâ (Linnaeus , 1758) ---V. I. obtusa ( Dwigubskij, 1832) ---V. I. schweizari (Werner, 1935) 7. Vipera seoanei (Lataste , 1879 ) cu subspeciile: ---V. s. seoanei (Lataste ,1879 ); ---V. s. cantabrica ( Brana et Bas , 1982) 8. Vipera ursini (B.dnaparte , 1835) ---V. u. ursini (Bonaparte , 1835) ---V. u. eriwanensis (T. Rous.s , 1933) ; ---V. u. rakosiensis ( Mehely, 1894 ) ; ---V. u. renardi ( Christoph , 1849); 9. Vipera xanthina (Grav , 1849 ); cu subspeciile : ---V. x. xanthina ( Gray , 1849 ); ---V. x. raddei ( Boettger, 1890).

Caracteristicile morfologice ale viperelor. în ceea ce priveşte viperele din Europa , la acestea se manifesta numeroase stadii ale evoluYiei Viperidelor care continu< înc< la grupul lebetina - xanthina si culmineaz< cu genul african Bitis. Aparent la taxonii europeni, caracterele morfologice tipice ale Viperinelor se accentueaz< progresiv de la Vipera ursini la Vipera ammodytes. Existenta unei proeminente nazale (creşterea num<rului de pl<ci apicale) este proprie grupului ursini - ammodytes si nerecunoscut< la grupul lebetina - xanthina. Al<turi de aceast< variaYie a pl<cilor cefalice, a formei capului si a corpului, este

7

evident< si o tendinY< dificil de interpretat, de creştere a dimensiunilor corpului, a num<rului vertebrelor, a pl<cilor ventrale si a num<rului de solzi ventrali de la mijlocul corpului.

La viperele europene se observ< o corelare pozitiv< între lungimea corpului si num<rul pl<cilor ventrale. Presiunea selecYiei în favoarea unei reduceri a lungimii corpului este important<.

Aceasta a redus de la 21 la 19 num<rul de solzi dorsali la mijlocul corpului, dar num<rul de pl<ci ventrale nu s-a modificat. Se presupune c< m<rimea taliei este în strâns< leg<tur< cu num<rul de ventrale.

Se observ< pe de alt< parte, c< în cadrul speciilor asem<n<toare, evoluYia a acYionat frecvent asupra num<rului ventralelor, mult mai rar asupra segment<rii pl<cilor cefalice si niciodat< asupra câtorva' caractere laolalt<. De notat c< la speciile politipice, populaYiile septentrionale sunt adesea mai mari si deYin un num<r mai mare de pl<ci ventrale decât populaYiile meridionale, contrar caracterelor şerpilor în general.

Coloritul viperelor europene este foarte variabil si tenta de fond se aseam<n< uneori cu aceea a substratului, din cauza presiunii selecYiei exercitat< de pr<d<torii care descoper< prada cu ajutorul v<zului. Coloritul dorsal este în medie mai constant în cadrul speciilor asem<n<toare. Zig-zagul dorsal, care poate fi mai mult sau mai puYin l<Yit si romboidal sau circular, se transform< în bare transversale la 3 taxoni care sunt, mult diferenYiaYi din punct de . vedere morfologic si ecologic : v. ammodytes transcaucaziana, v. aspis francisgiradi si v. berus bosniensis.

Hemipenisurile viperelor europene, globulare si foarte bifidate, ofer< puYine variaYii la marea majoritate a speciilor. Singura diferenY< apreciabil< este forma mai alungit< a : hemipenisului la Vipera berus. La celelalte

8

specii, nu s-au g<sit diferente semnificative. Totuşi forma net globuloas< a hemipenisului la Vipera lebetina, sugereaz< o tendinY< de îngrosare.

Se poate lansa ipoteza c< numai Vipera berus a conservat un caracter mai mult sau mai puYin primitiv, din acest punct de vedere. Craniul viperelor din Europa ofer< puYine caracteristici interesante si puYine indicii care deosebesc o specie de alta. Pe baza gradului lor evolutiv le consider<m în ordine : ursini, kaznakovi, berus, seoanei, aspis, latastei, ammodytes. Totuşi sunt prezente fenomene de creştere alometric<, ca de exemplu, Ia Vipera aspis unde craniul unui individ mare se aseam<n< mai mult cu cel al viperei ammodytes, în timp ce craniul unui individ mai mic se aseam<n< mai mult cu cel de viper< berus.

Cariotipul celor mai multe vipere europene (2n=36, 14V +2 I + 20m) se reg<seşte la numeroase colubride si practic la toate crotalinele si viperinele studiate, cu excepYia viperei ammodytes si viperei aspis, al c<ror cariotip este 2n=42 cu 8V +14 I +20m.

H.E. Kobel (1967) a demonstrat cum tipul clasic cu 36 de cromozomi ar fi putut ap<rea prin sciziune central< urmat< de inversiune pericentralâ, rezultând tipul aspis cu 42 cromozomi. Aceste diferente considerabile nu sunt, cel puYin la prima generaYie deloc verificate la hibrizi .al c<ror cariotip compus, este 2n =39, cu 11 V +8 I + 20m si confirm< interpretarea lui Kbbel despre omologia cromozomilor. Asa cum Vipera latastei, specie prin motive bine întemeiate intermediar< între Vipera ammodytes si Vipera aspis, are cariotip ' normal, este îng<duit s< presupunem c<, modific<rile spectaculoase survenite la aceste ultime dou< specii, s-au produs independent si nu corespund unor mutaYii genetice importante.

9

Studiul proteinelor serice prin intermediul electroforezei simple d< rezultate dificil deinterpretat din cauza variaYiilor individuale. Totuşi imunoelectroforeza f<cut< plecând de la un ser de viper< aspis sugereaz< c< aceast< specie este net mai învecinat< din acest punct de vedere de Vipera berus si Vipera latastei decât de Vipera ammodytes.

În ceea ce priveşte comunitatea antigenic< a veninurilor, Vipera ammodytes este destul de departe de majoritatea celorlalte specii (50 pân< la 54% antigeni comuni), puYin mai îndep<rtat< de Vipera ursini (45%) si mai apropiat< de Vipera latastei (71%), dar mai puYin diferenYiat< de Vipera seoanei si Vipera berus (64-65%). Vipera berus, foarte apropiat< de Vipera ursini si Vipera seoanei (71% din antigenii comuni ) este net îndep<rtat< de Vipera Kaznakovi (59%) si se g<seşte si mai departe de Vipera latastei si Vipera ammodytes (53%).

În cadrul aceleaşi specii, proporYia de antigeni comuni ai populaYiilor sau subspeciilor variaz< de la 61 la 100%. Modalit<Yile de evoluYie ale proteinelor antigenice sunt aproape necunoscute, din aceast< cauz< este dificil de a considera semnificaYia lor drept criteriu filogenetic. Cea mai mare parte a rezultatelor cercet<rilor de: imunoelectroforeza si imunodifuziune asupra/comunit<Yilor antigenice ale veninurilor, confirm< clasific<rile tradiYionale bazate pe morfologia comparat<.

În cadrul viperelor, palearctice, patru, genuri mai bine cunoscute, (Cerastes, Echis, Eristocophia, Vipera) deriv< din viperele etiopiene, evoluate prin natura particular< a regiunii postorbitale a craniului. La.aceste. genuri, osul post orbital este. de mici dimensiuni si bine sudiat, median şi posterior, de procesul parietal. La trei genuri de vipere etiopiene Adenorhinos, Atheris, Bitiş,

10

dimpotriv<, postorbitalul se învecineaz< cu paristalul f<r< îns< a forma un os comun.

Dintre cele trei genuri palearctice evoluate, vipera este probabil cel mai puYin evoluat<, pentru c< prezint< caractere taxonomice destul de variabile si ocup< o zona extins<, cu mari valenYe bioclimatice.

Vipera ammodytes (vipera cu corn) are corpul relativ masiv, coada scurt< si capul net l<rgit posterior. Vârful botului este surmontat de o proeminent< c<rnoas<, de forma unui con, situat deasupra pl<cii rostrale şi acoperit de 5-20 (de obicei 7-18) mici scuame "apicale". Frontalul si parietalul nu sunt de regul<, distincte din cauza faptului c< sunt substituite de pl<ci neregulate, de dimensiuni mici. Prezint< dou< serii complete de pl<ci (câteodat< una, destul de rar trei) între marginea inferioar< a ochiului si supralabiale. Scvamele la jum<tatea corpului sunt dispuse în 21 .(excepYional20 sau 23) serii. Pl<cile ventrale în num<r de 132 pân< la 169 (în general 133-163), nu prezint< diferente datorate sexului.

Solzii subcaudali sunt în num<r de 22-24 perechi (de obicei 22-35 Ia,femele si 29-44 la masculi). Stralul este mult mai înalt decât lat si în acest caz nu ajunge la nivelul cantalului, având porYiunea sa superioar< segmentat< în 1-3 pl<ci mici. Nasorostralul este sau divizat în dou< pl<ci suprapuse sau întregi si în general la nivelul cantalului.

Lungimea minim< si maxim< la adulYi: 54 -110 cm, lungimea medie a adulYilor: 65-75 cm. Femelele sunt de regul< mai mari decât masculii, dar recordul de statur< aparYine ultimilor.

Statura urmeaz< o clim< cresc<toare est-vest, si indivizii din dimensiunile cele mai mari tr<iesc în Tirolul meridional; populaYia cu media cea mai mare a staturii ,se g<seşte în Italia în

11

Alto Adige. Femelele sunt în general de culoare brun deschis sau

cenuşiu cu pete brun - negricioase sau negre si mai rar portocaliu sau roşcat (roşu murdar) cu pete mai puYin întunecate de aceast< nuanY<, în timp ce masculii sunt în general gri cu pete negre .

Femelele sunt s<race sau lipsite de pigment întunecat, mai ales pe flancuri si pe cap, în timp ce masculii sunt mai pigmentaYi.

Banda închis< între ochi si coltul gurii, întotdeauna prezent< la masculi, este sau redus< sau absent< la femele. OrnamentaYia este constituit< dintr-o zon< (fisie) medio-dorsal< format< din pete romboidale care uneori formeaz< un zig-zag de l<rgime variabil< sau dau naştere unei "haine" din pete circulare sau în form< de Yes<tur<. Fac excepYie populaYiile din Caucaz si din N-E Turciei, care. au o ornamentaYie dorsal< constituit< din bare transversale scurte.

Capul prezint<, în regiunea nucal<, o pat< în form< de "V", mai mult sau mai puYin marcat< si puYin variabil<, a c<rei baz< este, în mod obişnuit , unit< cu banda longitudinal< medio-dorsal<. Pe labialele inferioare, exist< pete de culoare închis< care poate fi continu< sau divizat<. Pe flancuri sunt aproape întotdeauna prezente numeroase pete închise dispuse în corespondent< cu axele fâşiei vertebrale. Partea inferioar<, în mod obişnuit gri, brun-g<lbui sau roşcat<, cu multe pete mici gri-negricioase.

Vârful cozii este de cele mai multe ori portocaliu la populaYiile occidentale si verde g<lbui la cele orientale.

Irisul, ca si la multe alte specii, poate fi cenuşiu, cenusiu-verzui, roşcat, brun-g<lbui, g<lbui, etc. Pare absent melanismul, albinismul sau albinoticismul. Exist< semnalate în literatur< doar dou< cazuri (Werner,1912 - în Hertegovina si Fuhn, 1986 lâng< Resita) de melanism.

12

Flavinismul este relativ frecvent, mai ales la femele. Cazuri atipice de colorit sunt semnalate pe unele insule adriatice.

Vipera berus. Botul relativ mare, cu vârful plat; capul l<rgit posterior. Frontalul si parietalele (sau cel puYin una din aceste pl<ci) de regul< mai mari, în raport cu pl<cile din jur.

În general o singur< serie complet< (excepYional, mai ales la populaYiile din Balcani, dou<) de pl<cute între partea inferioar< a ochiului si supralabiale.

Nara este situat< în centrul pl<cii nazale. Solzii la jum<tatea corpului dispuşi în 21 de serii ( rar 19, 20, 22, sau 23); pl<cile ventrale 132-158 (în general 136-157 si f<r< diferente statistice semnificative între sexe); pl<cile subcaudale, 23-46 perechi (de obicei 23-36 la femele si 32-46 la masculi).

Lungimea minim< si maxim< a adulYilor: 40-104 cm, lungimea medie a adulYilor: 50-70 cm. Femelele sunt de regul< mai mari decât masculii, deja din al doilea an de viat<. Recorduri de lungime excepYionale, sunt deYinute de o femel< g<sit< în munYii Harjedalen la 950 m altitudine (Suedia) de 104 cm si o femel< din Finlanda g<sit< la 68 grade N, de 94 cm.

In FranYa au fost observate destul de rar femele mari, de 80-87 cm, iar în Marea Britanie, în 1926 a fost g<sit un exemplar de 85 cm.

Coloritul este variabil, iar în populaYiile din Balcani foarte variabil. Femelele sunt în general brune, m<slinii, g<lbui închis sau roşcate (cu toate nuanYele posibile între aceste culori) si cu desenul de pe spate de regul< brun, dar mai accentuat decât fondul. Masculii dimpotriv<, sunt de obicei gri cu desenul negru. Aceast< schem< nu este totuşi valabil< si pentru populaYiile din Balcanii Centrali, care prezint< în general un dicromism sexual mai puYin accentuat. Partea inferioar< a corpului este anterior deschis<

13

la culoare, si se înnegreşte spre coada, fiind totuşi p<tat< cu pete mici, de culoare deschis<; vârful cozii poate fi portocaliu, îns< de regul< este imaculat.

OrnamentaYia de baz< const< de regul< dintr-o serie longitudinal< de pete întunecate, în form< de romburi comprimate si/sau triunghiuri isoscele, dispuse pe regiunea medio-dorsal<, sub forma unei fîsii în zig-zag. De obicei continu< la viperele din Balcani si mai ales la cele din Extremul Orient asiatic, acest model tipic este înlocuit cu bare medio-dorsale transversale.

La cap se g<seşte o pat< puYin variabil<, în form< de "X " în regiunea nucal< si o band< întunecat< care porneşte de la postoculare si trece peste labiale superioare sau peste comisura gurii, continuându-se pe laturile gâtului 1-2 cm, pentru ca apoi s< se întrerup<, transformându - se în pete laterale de culoare închis< .

Exemplarele melanice si melanotice tr<iesc mai ales în habitatul montan, iar în unele locuri deYin majoritatea în populaYie.

Vipera ursini (vipera de step<). Este de regul< cea mai mic< specie de viper< european<. Talia mijlocie sau mic<, corpul relativ subYire, capul îngust, botul uşor ascuYit (mai ales la populaYiile orientale). De regul< o plac< apical<, dou< cantale din care cel posterior în leg<tur< cu supraoculara, frontalul si parietalele sunt mai mari decât pl<cile din jur.

Subocularele dispuse într-un singur rând, sau la unele populaYii montane orientale într-un rând si jum<tate. Nara este situat< la partea inferioar< a pl<cii nazale.

Solzii la mijlocul corpului sunt dispuşi în 19-21 serii, dup< o clim< geografic< crescând< N-E. Pl<cile ventrale 114-152 (în general 114-149 la masculi si 116-152 la femele), cresc ca num<r în mod normal de la vest spre estul arealului.

14

Pl<cile subcaudale dispuse în 19-41 perechi (de obicei 26-41 la masculi si 19-30 la femele, la fel cresc<toare de la vest spre est). Num<r<m de la 6 la 21 intercantale si intersupraoculare, dup< o clim< bioclimatic< de la usc<ciune la umiditate. Exist< între 2-4 loreale, între 8-10 perioculare, între 8-9 labiale superioare si 8-10 labiale inferioare, toate dup< O'Climâ cresc<toare geografic< .de la vest la est.

Lungimea minim< si maxim< â adulYilor: 30-63 cm; lungimea medie a adulYilor, 40-50cm.

Exemplarele de dimensiuni mari se g<sesc în centrul continentului, cele din populaYiile balcanice ating de regul< 40-48 cm. Femelele sunt mai mari decât masculii.

Coloritul de baz< , al porYii dorsale variaz< de obicei de la brun la cenuşiu, cu pete m<slinii sau g<lbui şi în general se prezint< mai puYin accentuat în regiunea medio-dorsal<.

Pe ceaf< se g<sesc bare si pete întunecate dispuse simetric sau la fel cu cele de la Vipera berus sau cu ale unor populaYii de viper< aspis. Regiunea vertebral< este acoperit< de o fisie longitudinal< continu< sau întrerupt< de regul< neagr<, brun-închis<, brun-roscat<, constituit< din pete circulare sau de obicei dintr-un zig-zag ondulat cu unghiuri (cu rare excepYii rotunjite). Flancurile de obicei sunt acoperite cu pete închise, rotunde sau alungite vertical (mai ales la femele). Flancurile pot fi şi imaculate.

Partea inferioar< a.corpului.este de regul< gri sau alb-g<lbuie cu sau f<r< pete mici închise la culoare. Exemplare melanotice sunt rare. L.von Mehely (1911) semnaleaz< un exemplar din Bosnia cu abdomenul imaculat si lateralul corpului, uniform brun-negricios. Nu se cunosc indivizi melanici, albinosi sau albinotici.

15

R<spândirea viperei ammodytes. Vipera ammodytes tr<ieşte în pantele stâncoase (roci eruptive sau calcaroase cu arbuşti, de pe malurile apelor (ex. Valea Cernei) si în p<durile de foioase (Corylus colurna si Syringa vulgaris de la poalele Mt. Domogled - B<ile Herculane ). Se ascunde sub pietre cu uşurinY<; se caY<r< pe ramuri pentru a se însori.

Vipera st< nemiscat< de obicei şi avertizeaz<, omul de prezenYa ei prin sâsâit; uneori se retrage imediat sub pietre/pân< la trecerea pericolului.

În Austria, Italia de Nord, România (S-V si Dobrogea), Bulgaria, Albania, Grecia, Asia Mica, Transcaucazia si Siria.

În tara noastr<, subspecia V.amontandoni este întâlnit< doar în Dobrogea, în zonele calcaroase.

R<spândirea viperei berus. Ocup< biotopuri r<zleYe în interiorul vastului sau areal.

Prefer< marginile de p<duri si poienile, b<l<riile însorite si pantele muntoase, putându-se ridica pân< la altitudinea de 2500m. Este de asemenea întâlnit< în apropierea pâraielor de munte, însorindu-se pe bolovani.

Animal crepuscular si nocturn, vâneaz< mai mult în primele ore ale dimineYii si spre sear<, când temperatura nu este atât de ridicat<.

Este un animal fricos, simYind apropierea omului de la o distant< destul de mare si refugiindu-se în ad<post. Dac< este prins<, devine foarte agresiv<, încercând s< muşte agresorul.

În captivitate unele exemplare se "îmblânzesc" în timp ce altele, mult mai agresive, sar s< muşte chiar la câteva luni de captivitate.

Se întâlneşte în Europa (la nord pân< la paralela 70, iar la sud pân< la limita MunYilor Cantabriei si Pirenei,

16

Alpii Albanezi si Bulgaria) si Asia septentrional< si central<, iar la est pân< la insula Sachalin.

R<spândirea viperei ursini. Tr<ieşte în câmpie, stepe cu vegetaYie zeric< si în regiuni ml<ştinoase, de la nivelul m<rii pân< la 300 metri altitudine: în Italia, FranYa, o mare parte din Balcani, Turcia, Persia si în unele regiuni din Rusia, tr<ieşte exclusiv în p<şuni montane, cu expoziYie sudic< si ad<postite de vânt, pe substrat ierbos sau calcaros în tara noastr<, este întâlnit< prin grindurile din Delta Dun<rii.

Este un şarpe inofensiv pentru om, veninul lui nefiind toxic; este specia cea mai puYin studiat< datorit< faptului c< tr<ieşte în locuri cu inversiune termic<, creşterea lui în captivitate fiind o problem< complex<.

În tara noastr< a fost semnalat< lâng< Cluj (dar se pare c< aceast< populaYie s-a stins), în Moldova, lâng< laşi si în Delta Dun<rii.

COMPORTAMENTUL VIPERELOR IN MEDIUL NATURAL

Activitatea zilnic< a viperelor are un maxim diurn si

în general este condiYionat< de necesit<Yile de termoreglare. Atunci când condiYiile o permit, animalul are si o activitate nocturna mai ales în regiunile cu un climat cald.

În zona t<rii noastre în care predomin< un climat temperat continental, în dimineYile însorite masculii de viper< ammodytes pot fi întîlniti pe grohotişurile de calcare începând cu ora 8 dimineaYa. Femelele încep s< apar< mai târziu cu cîteva ore.

Deplas<rile în teren ale viperelor sunt în general motivate de necesitatea procur<rii hranei sau de necesitatea

17

termoregl<rii. Periodic, dup< cum vom ar<ta în continuare, atât masculii adulYi cât si femelele în cadrul ciclului anual se adun< pentru a forma asa numitele "ghemuri" în locurile de hibernare.

Atunci când sunt deranjate, în general viperele se ascund contrar poveştilor în care vipera este descris< ca un animal agresiv. În perioada de împerechere, masculii sunt cei care se deplaseaz< in c<utarea femelelor orientându-se dup< urna olfactiv< pe care acestea o eman<.

Chiar şi pe un areal restrâns, indivizii unei populaYii dezvolt< activit<Yi diferite în cursul unei perioade. Acest fapt se datoreaz< probabil ciclurilor de hr<nire care depind de şansa fiec<rui individ.

Hr<nirea. Un animal se alimenteaz< în 3-4 etape anuale. Hrana, asa cum am mai ar<tat const< în general din mamifere mici si şopârle. Din observaYiile experimentale s-a constatat c< hr<nirea nu este zilnic<. Vipera adult< m<nânc< 3-4 şoareci la un interval de câteva zile, dup< care face post aproape o lun<. RaYia anual< a unei vipere este destul de s<rac<, la masculii adulYi reprezint< între 100-130% din greutatea corporal<, la femelele care îsi refac rezervele si la puii în creştere 200-300%, pe când la femelele gestante numai 50-60%. Juvenilii în creştere, care îsi refac rezervele pot avea chiar 5 cicluri de hrânire, iar masculii adulYi se mulYumesc cu numai 2 cicluri.

Femelele gestante îsi petrec cea mai mare parte a timpului zilei însorindu-şi corpul, ele având nevoie numai de un singur ciclu de hr<nire.

Se poate constata c< perioadele de alimentare atât la masculi cât şi la femele sunt aproape complementare, luna iunie fiind practic singura lun< când hr<nirea este comun< ambelor sexe. În timpul perioadei de reproducere masculii nu se hr<nesc.

Ciclurile de n<pârlire tind s< se sincronizeze cu cele de hr<nire înainte de n<pârlire viperele nu m<nânc<, în schimb dup< n<pârlire interesul pentru mâncare este deosebit.

Victima este înghiYit< întotdeauna cu capul înainte

N<pârlirea. Frecventa, n<pârlirilor depinde, de trei

factori, esenYiali: mediu, starea s<n<t<Yii, vârst<. Puii aflaYi în perioada de creştere n<pârlesc mai

repede de 3-4 ori pe an. Nu s-au remarcat variaYii ale fenomenului datorate sexului. În natur<, prima n<pârlire apare prim<vara, fiind prenupYial< la masculii de tip berus si post nupYial< la cei cu reproducere de, tip aspis. N<pârlirea nu este influenYat< de cantitatea de hran<, care joac< un rol secundar, ci mai ales de temperatura mediului. În condiYii optime actul în sine dureaz< relativ puYin, aproximativ 10-20 minute. Trebuie menYionat un proces fiziologic care se produce cu câteva zile înainte, pus în evidenY< prin culoarea închis< a învelişului extern si totodat< de opacizarea acestuia. În zona pl<cilor ventrale si a zonei orbitale.

Mediul concur< prin dou< componente: temperatura, care trebuie s< fie cu 3-4 grade mai ridicat< si prin umiditate care se pare c< accelereaz< procesul.

18

Starea de s<n<tate a animalului dup< unii autori este pus< în evident< de o n<pârlire complet<, astfel încât învelişul s< se desprind< în totalitate de corp.

Hibernarea. În biotopurile propice, viperele hiberneaz< izolat, în aceste zone aglomer<rile fiind rare. În regiunile cu ierni reci, cu ad<posturi bune, aglomer<rile viperelor devin o regul<. De remarcat este faptul c< indivizii unei populaYii hiberneaz< în acelaşi ad<post.

Toamna, adulYii intr< primii în ad<posturi iar din septembrie pân< în noiembrie în afara ad<postului nu mai pot fi întilnite decât exemplarele tinere.

Prim<vara ies mai întâi masculii, la speciile cu spermiogeneza vernal<, apoi femelele reproductive si la urm< femelele neproductive cu juvenilii.

Hibernarea necesit< o temperatur< optim< de 4°C.

19

Şarpele în perioada de hibernare

Reproducerea. Majoritatea viperelor sunt ovipare, oviparitatea fiind considerat< un caracter primitiv. Unele specii din zonele calde au r<mas la acest stadiu, îns< speciile din Yara noastr< fac parte din categoria speciilor vivipare.

Vitelogeneza la viperele europene este vernal< şi depinde de rezervele lipidice ale femelei. Cu cât greutatea corpului gras va fi mai mare cu atât este mai mare num<rul de foliculi care se dezvolt<.

La masculi se remarc< dou< tipuri de cicluri sexuale: tipul berus care cuprinde speciile Berus, Ammodytes, Ursini si la care spermatocitogeneza este vernal<, acuplarea este unica si are loc prim<vara târziu, (întodeauna dup< n<pârlire) si tipul aspis unde spermatocitogeneza este continu<. La acest tip, spermiogeneza are loc la sfârşitul verii în luna a treia si a noua si exist< dou< acupl<ri, una toamna si alta prim<vara la ieşirea din hibernare.

20

Pentru reproducerea viperelor în natur< este necesar un raport dintre masculi si femele de 5/1. în literatura de specialitate studiat< nu am g<sit date referitoare la aceast< problem<.

21

O explicaYie posibil< ar fi aceea c< femelele stând mai mult timp la soare în timpul verii, probabil c< sunt supuse agresorilor mai mult decât masculii.

În perioada aprilie si începutul lui mai, au loc jocuri nupYiale urmate de împerechere si fecundare a femelelor adulte.

Perioada de acuplare se întinde între sfârşitul lunii martie si sfârşitul lui mai, continuându-se pân< la începutul lunii iunie în funcYie de condiYiile climatice. În aceast< perioad< au loc jocurile nupYiale care de fapt sunt lupte rituale între masculi.

Femelele reproductive las< pe sol substanYe aderente care atrag masculii. Acesta este modul de formare a „ghemelor”de şerpi.

Ovulatia la femele se produce independent de condiYiile de mediu si se petrece la începutul lunii mai, începutul lunii, iunie. Acuplarea este variabil<, actul putând dura de la 15-20 minute la una dou< ore.

Gestatia are o durat< determinat< de temperatura mediului. în natur< acest proces dureaz< la Vipera aspis între 97-133 de zile, iar la Vipera berus între 85-121 zile. În acest timp femela asa cum s-a mai spus caut< locuri însorite unde st< nemişcat< timp îndelungat.

ProporYia de femele gestante la o populaYie de viper< aspis este de 34% iar la o populaYie de viper< berus este de 50%. În unele regiuni nordice, acest procent poate fi şi mai mare.

CondiYiile de mediu nu acYioneaz< asupra num<rului de pui si nici asupra greut<Yii puilor, ci numai asupra duratei de gestaYie si a perioadei dintre gestalii.

Femelele europene de vipere îsi rezerv< un an pentru vitelogeneza şi gestaYie si un an sau doi pentru refacerea rezervelor de lipide.

22

Biologii au constatat c< temperatura corpului unei femele gestante de viper< este cu 2°C mai mare decât a celorlalYi indivizi.

Naşterea puilor are loc între sfârşitul lunii august si începutul lui octombrie. Dup< naştere, puii sunt înveliYi într-o membran< pe care o îndep<rteaz< imediat. Num<rul de pui depinde de specie, astfel Vipera monticola 1-2, Vipera ammodytes 9-10. Puii au majoritatea funcYiilor vitale, active imediat dup< naştere (excepYie f<când funcYia sexual<), iar rezervele lor de hran< sub forma gr<simii le confer< acestora o autonomie de câteva luni de zile.

Puii de viper<. Mortalitatea puilor dup< naştere difer< în funcYie de greutatea lor. Din acest punct de vedere puii de Vipera ammodytes, în greutate de mai puYin de 5 g, au o mortalitate de 60%, pe când cei cu o greutate de peste 9 g au procentul de mortalitate dup< naştere, 0%.

Odat< veniYi pe lume, puii de viper< îsi încep propria activitate independent de p<rinYii or, c<utându-si propriul teritoriu. Dac< naşterea a avut loc toamna târziu, puii nu vor mânca decât în prim<vara anului urm<tor. Acesta este motivul pentru care greutatea la naştere a puilor este determinant< pentru supravieYuire. Lungimea la naştere este cuprins< între 13-15cm.

Coloritul si desenul dorsal este complet, puiul ştiind s<-si caute hrana şi s< o vâneze.

El posed< capacitatea de a secreta venin, cu toate c< acesta este la început în cantitate mic< si mult diluat. Comportamentul puilor este dezinvolt, curajos, mişc<rile lor find rapide si neprev<zute. Dac< este deranjat, puiul sâsâie puternic. Asa cum s-a mai ar<tat ciclurile de hrânire la juvenili, sunt mai dese decât la adulYi, hrana jucând un rol major în creşterea si dezvoltarea acestora. Timpul de maturizare a unui pui de viper<, pân< ajunge la prima reproducere, este de 2-3 ani.

23

ADAPTABILITATEA ÎN CONDIXII DE

CAPTIVITATE

Se cunoaşte c< reptilele au supravieYuit marilor schimb<ri climaterice, datorit< posibilit<Yii remarcabile de adaptare. Aceste modific<ri majore ale climei s-au produs totuşi, într-un interval mare de timp care nu a solicitat individul, ci specia.

În concluzie, pentru menYinerea în captivitate a viperelor trebuie creat un microclimat specific.

Dup< scopul propus; imitarea condiYiilor de mediu natural în terrarii sau incinte de creştere este divers<.

O singura idee trebuie subliniat< înainte de a dezvolta acest capitol si anume c< oricât ne-am str<dui în a imita natura, rezultatul nu poate fi decât o copie, cu neajunsuri mai mari sau mai mici. Animalele sunt constrânse s<-si modifice comportamentul, dar nu trebuie departe limitele naturale ale acestora.

Deoarece majoritatea spatiilor de creştere artificial< sufer< cam de aceleaşi inconveniente, vom sistematiza acest capitol dup< unii factori si unele elemente de mediu ce trebuie s< intereseze pe cresc<tor.

Temperatura. În funcYie de temperatur< se deruleaz< majoritatea activit<Yilor fiziologice ale animalului.

VariaYiile de temperatur<, se desf<şoar< pe trei perioade de timp: una anual< (anotimpuri), una zilnic< (ziua cald, noaptea rece) si una diurn< (dimineaYa rece, la amiaz< cald şi seara rece).

Deoarece reptilele au un sistem de termoreglare primitiv, limitele de temperatur< trebuiesc cât mai riguros p<strate. Suprimarea variaYiei anuale de temperatur<

24

altereaz<: ciclul de hibernare, ciclul sexual, ciclul de n<pârlire.

Vipera aspis pus< s< aleag< între a-si petrece iarna într-un terariu cu condiYii optime si un terariu exterior cu ad<post pentru hibernare, a ales hibernarea. Prin repetarea experienYei s-a ajuns la concluzia c< in 85% din cazuri, animalul alege hibernarea.

Viperele europene îsi încep locomotia la 4°C, digestia la aproximativ 20°C iar activit<Yile specifice legate de reproducere se desf<şoar< normal de la 20°C.Sunt de remarcat anumite exigente proprii unor specii.

Temperaturile din timpul zilei ajut< viperele s<-si ridice temperatura corpului pân< la o anumit< valoare, apoi r<mâne oscilant< în jurul acestei valori pe tot parcursul zilei.

Noaptea temperatura animalului scade, fiind cu puYin mai mic< decât temperatura substratului. Temperatura joac< un rol determinant în procesul digestiei. în prima zi dup< ingerarea pr<zii temperatura trebuie s< fie de 32,4°C (medie) si apoi aceasta trebuie s< scad< treptat pân< la 30,5°C, când stomacul este gol.

Temperatura maxim< suportat< spontan este cuprins< între 35-36,5°C; peste aceast< temperatur<, viperele regurgiteaz< hrana, pentru c< altfel aceasta ar fermenta si ar conduce la moartea animalului.

Majoritatea speciilor europene de vipere încep s< m<nânce doar la 25°C, singur< Vipera berus accept< hrana la 15°C si o diger< la 10°C. Primavara în vederea desf<şur<rii în bune condiYii a ciclurilor sexuale (atât la masculi cât si la femel<) este indicat s< se menYin< o temperatur< constant< mai mare de 20°C.

Umiditatea. Acest parametru trebuie menYinut între 60-80% si de el depinde starea generala de s<n<tate a animalului. O umiditate anormal< provoac< o n<pârlire

25

discontinu< si conduce în timp la diferite boli. Din acest punct de vedere reptilele sunt rezistente si pot suplini lipsa umidit<Yii atmosferice prin folosirea vaselor de ad<pat.

Iluminarea. Lumina nu este absolut necesar<. Lahr<nire funcYia de orientare c<tre prada este preluat< de simYul olfactiv şi de aparatul Jacobson. În zilele cand viperele se însoresc practic ele folosesc numai radiaYia termic<, fiindu-le indiferent radiaYiile din spectrul vizibil. Este ştiut de alt fel c< reptilele în general au simYul v<zului destul de slab.

Substratul. Numim substrat materialul pe care îl aşez<m în interiorul terariului ca astemut. Chiar dac< n organiz<m un substrat care s< semene cu cel de pe care am recoltat animalul, totuşi este bine s< respect<m unele reguli.

La n<pârlire, şerpii, în general se ajut< de elemetele de decor pe care le g<sesc în apropiere. Un spaYiu care este lipsit de pietre sau un substrat pe care învelişul animalului nu ader<, poate influenYa n<pârlirii. De asemenea trebuie avute în vedere şi m<surile de zooigien<(c<r<Yirea fecalelor, de exemplu) care nu pot fi puse uşor în practic< în cazul unui substrat necorespunz<tor. Este bine s< se foloseasc< pietrişul de râu, nisipul de râu şi cu precauYie, talazul de brad care de multe ori se agaY< de şoarecele dat ca hran<, împiedicând îngurgitarea acestuia.

26

AMENAJAREA UNEI CRESC;TORII DE VIPERE 1.AMPLASARE ŞI DOTARE

Amplasarea spaYiului de creştere. Zona în care se poate amenaja o cresc<torie de vipere în vederea colect<rii veninului acestora, trebuie aleas< în concordant< cu scopul propus si Yinând cont de tot complexul de factori de ordin general şi local. Pentru o bun< încadrare de ansamblu si pentru asigurarea microclimatului corespunz<tor, este necesar s< se ia în considerare factorii de ordin topografic. Pentru realizarea acestui deziderat, cresc<toriile de vipere se vor amplasa cât mai izolat de localit<Yi.

Cresc<toria trebuie s< aib< posibilit<Yi de acces cu mijloace auto. Alimentarea cu energie electric< a cresc<toriei permite utilizarea aparaturii necesare procesului de producYie.

Dimensionarea cresc<toriei trebuie s< fie în deplin< concordanY< cu volumul de munc< ce se va desf<şura în el pe tot parcursul anului.

Înc<lzirea spaYiului este una din cerinYele de baz< pentru buna desf<şurare a activit<Yii zilnice în camera de creştere a şoarecilor, a viperelor, de reproducere a acestora şi în spaYiul unde se face extragerea şi prelucrarea veninului. Sistemul de ventilaYie trebuie prev<zut cu filtre pentru a nu permite vehicularea. În laborator a agenYilor patogeni.

Materialele de construcYie, mai cu seam< acelea din interiorul laboratorului, trebuie s< permit< o sp<lare şi dezinfectare, uşoar<.

Prin construcYie, cresc<toria trebuie s< aib< cel puYin trei zone de activitate: spaYiul de creştere a şoarecilor, spaYiul de creştere a viperelor şi spaYiul de extragere şi

27

prelucrare a veninului. Compartimentele si dot<rile aferente depind de volumul zilnic a activit<Yii precum şi de num<rul de vipere.

InstalaĠii. InstalaYiile sanitare sunt compuse din chiuvet< pentru sp<larea cu ap< a vaselor şi instrumentelor utilizate. Iluminatul şi, circuitele de alimentare cu energie electric< se vor realiza astfel încât s< se previn< accidentele de munc< şi incendiile. În spaYiul de creştere a viperelor se va elimina pe cât posibil utilizarea aparatelor alimentate prin cabluri şi prelungitoare.

Se vor optura g<urile, fantele, cr<p<turile existente în pereYi şi în pardoseal<. Se vor elimina spaYiile de sub mobilier astfelîncât animalele ce pot ajunge accidental pe sol, în înc<pere s< nu poat< evada sau s< se ascund<.

În spaYiul de creştere se vor utiliza numai obiectele de mobilier strict necesare şi dac< este posibil acestea s< fie suspendate de pereYi. Ferestrele vor fi prev<zute cu plase de protecYie iar pragurile uşilor vor fi în<lYate cu cel puYin 60 cm. înc<perile se vor p<stra închise şi se vor afişa anunYuri de avertizare atât în interior cât şi în exterior. Organizarea spaĠiului. Dup< scopul urm<rit (producYie de venin, reproducere, expunere) spaYiul trebuie s< asigure animalului minimul necesar locomoYiei. Viperele pot fi Yinute individual sau în comun.

Deoarece pentru producYia de venin, exigentele legate de eficient< intr< de cele mai multe ori în conflict cu preferinYele animalului, se opteaz< pentru o densitate mare şi o întreYinere uşoar<. Terariile din sticl< cu suprafaYa de 1, 2, 4, 6 m2 sunt bune pentru expunere si observarea activit<Yii de reproducere, dar ridic< probleme de menYinere a cur<Yeniei.

Terariile din sticl< sunt casante şi nu asigur< o securitate corespunz<toare.

28

Cutiile din plastic (plexic) au avantajul c< sunt mai puYin casante, materialul putându-se lipi, nefiind nevoie de rame din cornier terariul va deveni mai uşor.

Plasa montat< lateral împiedic< observarea, îngreunând construcYia, în schimb îi confer< un plus de securitate.

Cutiile cu colturi sunt greoi de cur<Yat si dezinfectat. Terariile mari sunt greu de stivuit. Din aceste

considerente au rezultat soluYii tehnice mixte care r<spund mulYumitor cerinYelor (vezi planşa).

Hrana. Un alt factor, important ce contribuie la menYinerea animalului în condiYii artificiale este hrana. Meniul unei vipere chiar în condiYii naturale, nu este prea diversificat si de aceea nu, sunt multe posibilit<Yi ceea modifica. Un alt aspect este faptul ca vipera îşi ucide prada înainte de a o consuma, prin înveninare, din acest punct de vedere, veninul este totodat< o "amprent<", a individului. De. exemplu, un şoarece muscat de o vipera devine "proprietatea" acesteia. Este posibil ca înveninarea s< fie un stadiu preg<titor al alimentului (deocamdat< acest aspect poate fi privit ca o ipotez<). Cert este c< prada este refuzat< de alt individ, în afara celui care a muscat-o. O alt< constatare, de data aceasta confirmat< ştiinYific este c< propriet<Yile fizico-chimice ale veninului depind în mare m<sur< de hran<.

Viperele în captivitate pot fi hr<nite cu şoareci albi de cresc<torie, şoareci s<lbatici, pui de hamsteri, pui de o zi de g<in<. încerc<rile de a hr<ni viperele cu sopârle, pui de broasc<, ou< de g<in< nu au dat rezultate.

Şoarecii albi (albinosi) sunt o soluYie optim< de hrânire deoarece aceste animale cu modific<ri genetice induse voluntar de cercet<tori, au un comportament blând.

Creşterea în laborator a şoarecilor albi va fi tratat< într-un capitol separat.

Asigurarea cu apa. Apa este un element vital pentru orice animal. În condiYiile naturale viperele îsi g<sesc cu uşurinY< apa; în captivitate aceasta trebuie asigurat< de îngrijitor. Apa potabil< este suficient de pur< pentru a satisface exigentele viperei. O mic< problem< apare la distribuirea porYiei si la înlocuirea apei st<tute. .

Vasul trebuie s< fie şuficient de stabil pentru ca animalul s< nu-l verse în mişcare. În unele cresc<torii am v<zut t<vi din plastic care au o buna stabilitate, în alt< parte am v<zut folosite pahare fixate de rama terariului. De reYinut este faptul c< apa trebuie schimbat< de fiecare dat< când îngrijitorul observ< c< animalul a transportat involuntar impurit<Yi sau fecale în aceste vase.

ConfecĠionarea terariilor. Terariile pentru vipere pot fi confecYionate din diverse materiale si în diferite modele, în funcYie de scopul urm<rit. În literatura de specialitate sunt date dou< tipuri de terarii: unul de laborator, de dimensiuni mai mici (suprafaYa de 0,25 - 0,50 m2) dotat cu instalaYii de: înc<lzire, iluminare, umiditate si aerisire si unul exterior (de 2 - 4 - 6 m2), cu pereYii de sticl< si/sau plas< de sârm<, amenajat într-un mediu care s< imite condiYiile naturale.

Terariu amplasat central Terariu incastrat in perete

29

Terariu amplasat la un perete al înc<perii

Pentru studiul nostru prezent<m trei variante care au

fost deja experimentate. Terarii confecYionate din P.A.L. de 18 mm grosime,

de dimensiuni: L=50 cm, 1=50 cm. Fiecare terariu a fost dotat cu o lamp< (reflector foto), care asigur< cu ajutorul unui transformator cu cursor, prin intermediul unui bec normal de 40 W, o temperatur< reglabil<, între 15 si 33°C; au fost folosite în cadrul Muzeului de ŞtiinYe Naturale Deva.

Substratul (nisip, pietriş) a fost aşezat pe o folie de

plastic pentru ca eventuala umezire a lui s< nu degradeze P.A.L.-ul în fiecare cuşc< exist< un vas Petri cudiametrul de 15 cm, pentru a asigura necesarul de ap< si umiditate în

30

31

interiorul terariului. Aerisirea se asigur< printr-o serie de orificii, f<cute în jum<t<Yile superioare ale pereYilor cuştilor (anterior si posterior).

Accesul la animal se face prin intermediul unei uşi, care corespunde cu jum<tatea superioar< a peretelui anterior, s-a ales aceast< soluYie pentru ca terariile s< poat< fi suprapuse, economisindu-se astfel mai mult spaYiu în laborator.

Temperatura este verificat< cu ajutorul unor termometre, care sunt instalate în interiorul terariilor. Înregistrarea temperaturii si a umidit<Yii în terarii se face cu ajutorul unui termohidrograf, care poate fi instalat în interiorul cuştilor. .

O alt< variant<, aplicat<, în cadrul cresc<toriei experimentale din Vistea - judeYul Cluj, const< din bazine având h = 100 cm ,L = 200 cm şi l = 100 cm realizat din profil metalic cu pereYii din sticl< si protejaYi cu plas< metalic< la exterior. Capacele au fost realizate tot din profil metalic, fiind montate pe un sistem culisant pe role. SuprafaYa de asejare a fost realizat< din tabla, peste care s-a aşezat un substrat format din pietriş si roci de calcar.

Înc<lzirea s-a realizat cu l<mpi tip foto aşezate pe trepiede înalte de 30 cm si echipate cu becuri normale de 40-60 W.

În interiorul acestui spaYiu pot fi crescute cca. 30-35 de vipere. Vasul de-administrare a apei const< dintr-o tav< din material plastic de dimensiuni 25/40/3 cm.

Hr<nirea viperelor se face în comun, la perioade regulate de timp. Avantajul metodei este c< animalele au spaYiu suficient pentru locomoYie, îşi pot alege o zon< de temperatur< corespunz<toare, dar exista si un dezavantaj prin faptul c< nu mai poate fi f<cut< o urm<rire individual< a viperelor.

A treia variant<, experimentat<; în Braşov, const< din baterii de creştere individual< a viperelor.

Animalele un fost izolate în cutii confecYionate din material plastic având capacele din plexic transparent. SuprafaYa de aşezare de 255 cm2 fiind rotund<, permite animalului s< ia o poziYie comod<. În cutie se aşeaz< un substrat de nisip sau talaj de brad si un vas mic cilindric fixat de cutie printr-o br<Yar< pentru apa.

Cutiile se aşeaz< în l<zi confecYionate din PAL gros de 2 cm, pe dou< rânduri, sub ele aşezându-se rezistente electrice , de mic< putere si cu o suprafaY<, radiant< mare. Aceste rezistente au fost confecYionate în laborator si au fost calculate încât s< se înc<lzeasc< pân< la o temperatur< maxim< de 35°C, în regim continuu de funcYionare.

Într-o lad< cu dimensiunile 122/480/430 cm se pot aşeza pân< la 20 de cutii.

Pentru controlul riguros al temperaturii am folosit un termostat electronic care a permis reglarea acesteia cu o tolerant< de +/- 0,5 °C. Avantajul acestei metode de creştere este c< permite o observare individual< a viperelor si o întreYinere bun< a spatiilor, dar exist< si un dezavantaj prin faptul c< metoda implic< mult< manoper< pentru întreYinere.

32

33

2.APARATE, DISPOZITIVE SI INSTRUMENTAR

InstalaĠia de ambalare în vid. P<strarea veninului,

dup< ce acesta a fost uscat, este bine s< se fac< în fiole din sticl< închise sub vid si care se eticheteaz< corespunz<tor. Aceast< instalaYie se poate ast<zi procura relativ uşor interesându-ne la agenYii economici care utilizeaz< acest procedeu în tehnologia lor. Majoritatea întreprinderilor de medicamente au în dotare astfel de instalaYii. De asemenea, industria alimentar< utilizeaz< frecvent astfel de procedee. InstalaYia de uscare a veninului în mod curent, uscarea veninului se poate efectua absorbind apa, prin procedee chimice, la temperaturi sc<zute. Este de remarcat faptul c< probele de venin analizate de c<tre I.C.C.F Bucureşti si a c<ror rezultate le prezent<m în acest material, au fost uscate la temperatura de 25°C printr-un procedeu chimic si apoi p<strarea s-a f<cut într-un frigider obişnuit.

Liofilizator. Acest aparat permite uscarea veninului prin tehnica vidului, conferind, produsului calit<Yi superioare. În principiu veninul este transformat din stare lichid< în stare solid< prin evaporarea apei datorit< sc<derii temperaturii punctului de fierbere într-o instalaYie de vidare.

Congelatorul. MenYinerea caracteristicilor veninului timp îndelungat, depinde de existenta în laborator a unui congelator capabil s< coboare temperatura cel puYin pân< la 0°C. In acest congelator se mai p<streaz< si serul anti-viperin pe care-fiecare cresc<torie trebuie s<-l posede.

Etuva. Pentru extragerea veninului si prelucrarea acestuia sunt necesare vase sterile . Realizarea steriliz<rii sticl<riei într-un laborator cu volum redus de activitate, o simpl< oal< de presiune si o etuv< sunt suficiente.

34

BalanĠe si vase de măsurat. Pentru cânt<rirea veninului trebuie folosit< o balanY< de mare precizie. SubstanYele în stare lichid< se porYioneaz< cu ajutorul vaselor de m<surat din sticl< sau din material plastic. Ele pot fi de diferite forme si m<rimi. Printre acestea se pot menYiona: sticlele, carafele, vasele Erlenmeyer, cilindri, pahare Berzelius, eprubete, pipete, siringi gradate.

Dispozitiv electronic de termostatare. Cei care au cunoştinYe de electronic< îsi pot concepe singuri un termostat care s< satisfac< exigentele de înc<lzire a spatiilor de creştere a viperelor. Complexitatea acestor scheme poate pleca de la utilizarea a trei tranzistori si pân< la folosirea unei scheme bazate pe un microprocesor. În acest caz, pe lâng< funcYia de baz<, aceea de a menYine o temperatur< constant< într-o incint<, se pot monitoriza mai multe puncte de citire a temperaturii. Este posibil s< se introduc< praguri de alarmare si avertizare şi chiar se pot crea electronic cicluri diurne, zilnice si anualele temperatur<.

Noi am obYinut rezultate mulYumitoare (o mortalitate anual< de sub 5%) cu o schem< elementar< de termostat pe care o prezent<m si în acest material.

Nu trebuie neglijat nici comerYul cu astfel de aparate care pune la dispoziYie o diversitate de termostate cu afisaje electronice de temperatur<, care mai de care mai sofisticate; inconvenientul r<mâne preYul.

Băt herpetologic folosit în teren. Un mâner de lemn de 40 - 50 cm. , în vârful c<ruia este pus< o sârm< de otel dreapt<, lung< de 30-40 cm., iar pe ultima porYiune (8 - 10cm) îndoit< în unghi drept. Peste cârligul din sârm< este indicat s< se aşeze un tub din PVC sau cauciuc, pentru a atenua zgomotul (pe stânc< ) si pentru a proteja animalul.

Băt herpetologic folosit în laborator. În realitate este o tij< metalic< cu diametrul de 5 mm şi în lungime de 450 mm, cu cap<tul îndoit ca şi la b<Yul utilizat în teren. La

35

cap<tul de prindere se ataşeaz< un mâner scurt din lemn. Acest instrument este mai uşor de manevrat si foloseşte la fixarea animalului pe masa de lucru.

Pensa herpetologică mică. Se aseam<n< cu o pens< chirurgical< cu o lungime de 200 mm şi cu capetele braYelor turtite pe o lungime de 50 mm. Acest instrument se foloseşte pentru imobilizarea viperelor cu dimensiuni mici, a puilor si a juvenililor.

Pensa de teren. Lungimea acesteia este de 450 mm, şi spre deosebire de pensa mic< are capetele îndoite într-un unghi de 45° fat< de planul braYelor. Acest unghi permite fixarea animalelor în teren cu mai mult< uşurinY< f<r< s< ne aplec<m.

Pensa de laborator. Are o lungime de 320 mm , capetele de fixare îndoite la un unghi de 45° dar si r<sucite faY< de planul braYelor cu un unghi de 90°. Acest instrument este foarte des utilizat pentru fixarea animalului pe masa de lucru, permitindu-ne apoi prindera acestuia cu mân<.

Penseta mica. Este utilizat<, pentru diferite operaYii de lucru cu puii, pentru cur<Yat, resturile dup< n<pârlire, sau, de exemplu, atunci când trebuiesc extraşi colYii care se mai rup în timpul operaYiei de "mulgere". Lungimea pensetei este de 120mm.

Penseta mare. Are o lungime de 180 mm si este folosit< la prinderea şoarecilor. Deoarece uneori este necesar s< se stimuleze interesul viperei pentru hran<, cu acest instrument îngrijitorul poate balansa provocator şoarecele pân< când vipera îl muşc<.

3.ALC;TUIREA BIOBAZEI DE VIPERE

Colectarea viperelor din teren. Deplas<rile în vederea colect<rilor trebuiesc f<cute în grup de cel puYin dou< persoane. Manevrarea animalelor proasp<t capturate

36

fiind dificil< pentru o singur< persoan<. Materialele necesare recolt<rii sunt: saci de pânz< groas<, pense de teren, b<Y herpetologic. Persoanele trebuie s< poarte înc<lY<minte adecvat< : bocanci de munte sau cizme de cauciuc.

Una din dificult<Yile în ceea ce priveşte recoltarea viperelor, const< în identificarea biotopurilor specifice si a perioadei optime pentru recoltare. Referitor la biotipurile specifice, trebuie s< amintim c< pe un masiv calcaros, viperele se vor g<si cu preferinY< în p<rYile expuse spre sud, iar în num<r mare,doar în locurile ferite de vânt. În majoritatea cazurilor acestea coincid cu locurile de hibernare.

În ceea ce priveşte perioada optim< pentru recoltare, putem afirma c< dup< ieşirea din hibernare, avem cele mai mari şanse, pentru c< deşi sunt sl<bite, ele vor începe s< m<nânce imediat.

În apropierea locurilor de hibernare, am reuşit s< colect<m 12 exemplare, pe o suprafaY< de 25 m p<traYi, în 4 ieşiri consecutive. Lipsa vegetaYiei este un avantaj mare pentru noi, întrucât le putem descoperi mult mai repede.

Perioada de reproducere (aprilie - mai), este caracterizat< la vipere prin deplas<ri în teren în c<utarea partenerului, urmate de acuplare. Deşi am efectuat multe ieşiri în teren în aprilie - mai 1990 (Turnu Severin , Moldova Veche , Pescari - jud. Caras - Severin , Govajdie, Balsa ,Cheile Crivediei, MunYii Retezat , jud. Hunedoara), nu am reuşit s< colect<m decât puYine exemplare într-un singur loc, la Balsa în nişte chei foarte abrupte , din calcar, am reuşit s< cuprindem o aglomerare de 5 vipere ( patru masculi si o femel< ), adunaYi pentru împerechere.

Dup< aceast< perioad<, în care nu prea se hr<nesc, viperele încep s< vâneze intens , pentru a-şi putea reface

37

rezervele de lipide . Femelele sunt cele mai des observate, pentru c< stau mai mult la soare, unde gesteaz<.

Colectarea propriu-zis< const< din : imobilizarea animalului cu b<Yul herpetologic, direct cu pensa (în acest caz: cât mai aproape de cap ) sau poate fi prins< de vârful cozii (cu atenYie) pentru a nu se întoarce s< muşte. Apoi va fi pus< într-un loc mai accesibil, potec<, drum sau loc drept. Aceasta manevr<, se face cu mâna îndep<rtat< de corp si miscând-o încontinuu, pentru a dezechilibra, animalul, care altfel poate musca.

Urm<toarea,etap< este imobilizarea capului, care se face cu ajutorul pensei, cu multa atenYie , pentru c< vipera poate s<ri s< muşte.

În sfârşit, odat< imobilizat capul, animalul nu mai prezint< pericol, putând fi prins cu mâna, imediat de dup< cap . O greşeal< de câYiva milimetri îl poate costa viata pe cel care nu se conformeaz<, pentru c< vipera are gâtul foarte mobil, colYii veninoşi si poate foarte uşor s< muşte de deget. Odat< prins< de dup< cap,ea poate fi studiat< si pus< în sacul de pânza care fiind de culoare închis< o tine în întuneric si ea nu va musca. Poate rezista f<r< ap< câteva zile, dac< temperatura este sc<zut<, iar f<r< hran<, câteva luni de zile.

Lucrul cu viperele. ÎntreYinerea viperelor nu necesit< un efort atât de-mare ca în cazul şoarecilor. Odat< asigurate condiYiiie de mediu, este necesar hr<nirea lor în funcYie de dimensiunea, starea fiziologic< şi apetitul fiec<rui individ. De exemplu, înainte de n<pârlire, animalul refuz< hrana, pe când, în primele zile dup< n<pârlire este foarte lacom si înghite imediat şoarecele. În perioada de reproducere, de asemenea nu prea m<nânc<.

La puii de viper< si la indivizii tineri este necesar s< li se asigure o hran< corespunz<toare dimensiunii lor (pui mai mici şau mai mari de şoareci).

Îndep<rtarea excrementelor din fiecare cuşc< se face prin punerea animalului într-o alt< cutie închis<. Manevrarea animalului se face cu ajutorul b<Yului herpetologic sau cu mâna înm<nusat<, cu precauYie, f<r< a-l brusca.

Pentru extragerea veninului este nevoie de dou< persoane: una prinde animalul de dup< cap si cu cealalt< mân< îl pune s< muşte cu colYii veninoşi într-o eprubet< sau un alt vas de sticl<. Cealalt< persoan< tine de corpul animalului pentru a nu se zbate.

Extragerea veninului presupune masarea glandelor veninoase dinspre înapoi spre înainte, cu degetul mare si cu cel ar<t<tor. O mic< neatenYie poate determina schimbarea poziYiei capului animalului care, având colYii scoşi (si putându-i mişca independent), poate destul de uşor s< muşte degetele celui care extrage, veninul

Imunizarea natural<. În toate cazurile în care se manevreaz< viperele, este necesar s< se lucreze cu foarte mare grij< f<r< a se face mişc<ri bruşte sau a le lovi. Unele dintre ele, din fericire un procent sc<zut, ramân agresive mult timp dup< capturare. Pân< în prezent nu exist< ser antiviperin ,în Yar< si o muşc<tur< poate fi fatal<. Singura modalitate de a preîntâmpina o eventuala înveninare a fost

38

39

aceea c< personalul care lucreaz< direct cu animalele s< se lase muscat; la intervalul de 6 luni, de pui de viper< nou n<scuYi sau de câteva luni. Este cunoscut< în literatura de specialitate aceast< practic<, dar nu o recomand<m.

S. Bruno consider< (Retili d'ltalia, 1977 ) c< sunt necesare 7-15 doze pentru ca un individ s< devin< imun. În cadrul laboratorului una dintre persoane a fost muscat< de un adult de viper< ammodytes; având la activ 5 muşc<turi de pui a aceleaşi specii; a sc<pat f<r< prea mari urm<ri (o zi spitalizare, datorit< exigentei medicilor de a o tine sub observaYie, pentru c< ser antiviperin nu aveau). Mâna muşcat< sa umflat, pân< la um<r, au ap<rut unele simptome generale (greaY<, v<rs<turi, transpiraYie) care au disp<rut a doua zi.

Raportul cu omul. Poveştile, superstiYiile, frica si ignoranYa manifestat< de popoarele occidentale si în special cele de origine latin<, faY< de vipere, justific< abundenta tratatelor referitoare la acest subiect.

În general şerpii, sunt considerate în Orient, simboluri falice de virilitate, sau prudent<, înYelepciune, nemurire transcendent< , etc. Uneori vipera este mâncat< pentru a fi dobândit< imunitatea împotriva veninului ei.

Medicina homeopat< utilizeaz< frecvent venin de viper<, în special de Vipera aspis, în dilutii de la 1/100 (sau mai mici), contra epilepsiei, hemoragiei la menopauz<, cangrenelor, ulcerelor, anginei difterice, icterului, hemofiliei, pneumopatiilor, etc :

Veninul de viper< ammodytes a fost experimentat cu succes contra holerei, tetanosului, leprei, elefantiazisului etc.

40

4.ALC;TUIREA BIOBAZEI DE ŞOARECI

În vederea alc<tuirii biobazei de şoareci sunt necesare urm<toarele: animale vii, (care pot fi procurate de la Institutul V. Babes din Bucureşti si de la Institutul de Igien< Cluj Napoca), borcane cu diametrul de 25 cm si cu în<lYimea de 30 cm, talas, rumeguş de conifere, procurat de la atelierele de tâmpl<rie si hran< pentru şoareci.

Comportament. Şoarecele este un animal activ la întuneric, chiar dac< ciclurile unei zile de întuneric si lumin< sunt artificial inversate.

El îşi va petrece o parte din timp f<cându-şi toaleta. Acesta trebuie considerat comportamentul lui normal si nicidecum o consecinY< a infest<ri cu ectoparaziti. Stresul rezultat din deranjarea animalelor pentru a fi prinse, sau când animalele se bat între ele, influenYeaz< negativ asupra ritmului biologic de creştere.

Manifest<rile agresive pot ap<rea fie între doi masculi sau doua femele cât si în cadrul cuplurilor de diferite sexe.

De regul< masculii se încaier< în prezenta femelelor aflate în c<lduri, dar si femelele, mai ales cele cu pui, introduse în aceeaşi cuşc<, se bat adesea între ele destul de aprig.

De asemenea femelele, se arat< mai liniştite când sunt gestante si mai fricoase când se afl< în perioada de lactatie sau înainte de f<tare.

Şoarecele se adapteaz< relativ repede dac< temperatura înc<perilor, lumina, liniştea, aşternutul si hrana sunt în limitele corespunz<toare si se menYin astfel mereu constante.

Monta, gesYatia si f<tarea. Monta poate avea loc în grup, sau individual. Astfel, unii autori recomand< tipul de monta în grup de doua trei femele si un mascul, care sunt

41

introduşi într-un borcan. Aici .se menYin 9 zile, respectiv dou< cicluri oestrale, dup< care femelele se separ< în câte un borcan de maternitate, iar masculii se folosesc pentru alte monte.

Gestatia la femel< dureaz< între 15-17 zile, de regul< 16 zile. Prezenta fetusilor în uter poate fi sesizat< prin simplu examen clinic (vizual) sau prin palpare începând din a 7-a zi dup< mont<. În orice caz, în a 9-a zi fetusii se simt la palpare fiind bine dezvoltaYi, iar abdomenul femelei este mult m<rit.

Actul f<t<rii se realizeaz< în circa 30 de minute, ori mai mult. Expulzarea fetusilor se produce ritmic, la intervale scurte, de câteva minute, timp în care femela îsi aranjeaz< culcuşul din talas si se adap< din când în când. Num<rul puilor nou n<scuYi difer<, fiind de 4 -10 la o f<tare. Femela r<mas< f<r< pui intr< în c<lduri în cel mult 4-5 zile.

Creşterea si înY<rcarea puilor. Puii nou-n<scuti ai şoarecelui sunt depuşi în culcuş de mama lor, care îi adun< cu gura de prin diferite locuri ale borcanului.

La aceast< vârst< ei nu au pâr pe corp, ochii sunt lipiYi, dar se întrez<resc ca dou< pete sub pielea transparent<. În a 8-a zi p<rul începe sa creasc< pe corp pentru ca dup< 14 zile blana s< fie format<.

Tot acum le apar ochii si li se poate determina sexul; masculii prezint< testicule sub forma unei pungi bilobate sub coad<, iar femelele, dou< rânduri de puncte albe pe abdomen care indica locul viitoarelor mamele.

S-au semnalat cazuri cînd femela si-a mâncat puii în perioada de al<ptare, în special în primele dou< s<pt<mâni. Se pare c< acest lucru se datoreaz< unor st<ri patologice, deficiente în al<ptare etc.

Dup< 15 zile puii devin vioi si atunci când sunt luaYi în mâna sunt destul de greu st<pâniYi, c<ci se zbat si adesea alunec< printre degete, s<rind în gol f<r< nici o precauYie.

42

ÎnY<rcarea are loc de regul<, la 24 - 25 de zile ( uneori si mai târziu ) când puii se separ< complet de mama, fiind introduşi în spatii separate de creştere pentru tineret. Apoi, dup< 4 -5 zile, femela intr< în c<lduri si se d< la mont<.

EVOLUXIA CREŞTERII ÎN GREUTATE A ŞOARECELUI

la naştere.......................................................................1,5g la 4 zile......................................................................... 2,2g la 7 zile........................................................... ..............2,9g la 19 zile...........................................................................8g la 25 zile ............................................. .......................12 g la 30 zile........................................................................22 g la 40 zile........................................................................27 g la 50 zile........................................................................33 g

Împerecherea animalelor b<trâne între ele a dus în multe cazuri la gestatii aparente si adesea condiYionate, cu rezultate slabe (34%), ca urmare a tulbur<rilor în conYinutul hormonal.

Împerecherea femelelor tinere cu masculi b<trâni este cea mai nerentabii< (26% fecunditate). Dimpotriv<, împerecherea femelelor b<trâne cu masculi tineri ridic< proporYia fecundit<Yii la 53%. Cele mai bune rezultate le asigur< înmulYirea şoarecilor tineri între ei (58%).

De regul<, şoarecii masculi se menYin în stare de procreare pân< la vârsta de 1,5-2 ani, deşi s-au semnalat cazuri de monte reuşite si dup< vârsta de 2 ani, evident ca excepYii.

Lucrul cu şoarecii de laborator. ÎntreYinerea şoarecilor de laborator const< în asigurarea hranei, temperaturii si cur<Yeniei lor. Hrana este administrat< odat< la 24 ore si nu necesit< manevrarea animalelor. Temperatura, pe timpul iernii se poate asigura cu ajutorul unei sobe de teracot<. Cur<Yenia este asigurat< prin

43

schimbarea stratului de talas periodic (odat< la 4-6 zile ), urmat< de sp<larea si dezinfectarea fiec<rui borcan. Este necesar ca puii n<scuYi s< nu fie atinşi de îngrijitor, pentru c< femelele nu-i vor mai îngriji. Un pui ajunge la reproducere în 2 luni.

VENINUL, PRODUCERE SI VALORIFICARE 1.APARATUL VENINOS

DinYii si aparatul veninos. Maxilarul, fiind legat mobil de osul prefrontal, de fiecare dat< când arcul format din osul transvers si pterigoid, se deplaseaz< înainte, execut< o rotaYie în jurul propriei axe, determinând erecYia dintelui. Acesta formeaz< atunci cu palatinul, un unghi drept sau optuz, si iese în afara extremit<Yii interioare a botului. Când şarpele închide gura, maxilarul descrie o mişcare de rotaYie în sens invers si dintele revine la poziYia iniYiala, asezându-se de-a lungul palatinului.

DinYii viperidelor sunt acoperiYi cu un: strat gros de smalY si nu sunt implantaYi în alveole separate ci sudaYi cu osul.

Rareori pe maxilar se g<seşte un singur colt, în mod normal se pot observa 2, 3, sau chiar 4 colYi, din care primii sunt funcYionali, iar ceilalYi, din ce în ce mai mici dinspre fat< înspre spate sunt destinaYi ai înlocui pe primii. Chiar si dinYii care în timpul prinderii si ingestiei pr<zii se rup si se desprind de os cu relativ< uşurinY<, pot fi substituiYi. O ramificaYie a mucoasei bucale formeaz< în jurul coltului veninos o teac<, o membran<, care îl mascheaz< în parte. Aceast< teac< este destul de mare pentru a acoperi tot coltul veninos atunci când acesta este în poziYie de repaos, de-a lungul palatinului. în aceast< teac< se termin< canaliculul care provine de la glanda cu venin, si veninul poate, f<r< a

44

exista pericolul, de a se amesteca cu saliva s< p<trund< în canalul coltului veninos si de aici în rana.

La viperide trecerea veninului din canalul glandei în cel al dintelui veninos se produce perfect datorit< tensiunii la care este supus< membrana în jurul dintelui veninos când acesta se afl< în erecYie.

Musculatura si glanda veninoas<. Glanda veninoas<, care se g<seşte ad<postit< aproape complet în faza post-orbital< este menYinut< în situ în unele ligamente: ----cel mai puternic, de ligamentul superior care, f<când parte din fata intern< si superioar< a glandei este prins de articulaYia osului p<trat cu squamesal; ----de ligamentul posterior care uneşte extremitatea posterioar< a glandei cu articulaYia p<tratului cu mandibula. ----de ligamentul anterior care, trecând pe deasupra canalul glandular, se uneşte cu osul posterior frontal si cu fata anterioar< si: extern< a maxilarului.

Osul pterigoid se divide, în partea,anterioar< în dou< ramuri: una de care se fixeaz< sub maxilar si alta care se înfige în partea extern< şi inferioar<, sub membrana coltului veninos.

Osul temporal anterior, este divizat în dou< : o parte care: comprim<, curbat< si una dreapt<. Prima, contract< fata interna a glandei si o preseaz< de la interior spre exterior (deşi funcYia sa principal< este de a'ridica mandibula ), adoua dimpotriv< exercit< o presiune asupra întregii suprafeYe a glandei, si are deci un rol foarte important în mecanismul de inoculare a veninului.

Glanda cu venin. Aceast< gland< are o form< aproximativ triunghiular< si ocup< partea posterioar< si lateral<, g<sindu-se în spatele si dedesuplul ochilor. Este înconjurat< de un strat de Yesut conjunctiv, este enervata de ramura maxilar< a nervului trigemen si are leg<turi strânse cu musculatura. Acinul este de obicei mai înalt spre mijloc

45

si se restrânge brusc spre partea anterioar<, devenind subYire si formând un canal excretor care se continu< pân< la baza colYului veninos, unde se deschide printr-o singur< pereche de pori. Glanda este constituita din lobi subdivizati în lobuli care la rândul lor sunt separaYi unii de alYii prin septuri destul de subYiri. Împreun<, aceste elemente dau glandei aspectul interior al unui canal lung, aproape cilindric.

Tubulii glandulari sunt foarte ramificaYi, iar lumenul lor este acoperit de un epiteliu, constituit dintr-un singur strat de celule, care produce veninul; de fiecare dat< când aceste celule îsi completeaz< secreYia, sunt înlocuite de celule noi.

Caracteristica glandei cu venin la Viperide este umfl<tura care se g<seşte în partea distal< a conductorului în apropierea punctului de eliminare, la baza coltului veninos. Aceast< umfl<tur< care a fost incorect denumit< camera de rezerv< a veninului, este format< în partea anterioar<, din celule mucoase, si în cea posterioara din tuberculi, al c<ror epiteliu se aseam<n< cu cel al celulelor excretoare cu care este în comunicare.

Veninul, produs de celule, epiteliale ale tubulilor, este înmagazinat în lumenul diferitelor conducte colectoare situate în, spatele glandei mucoase. Aceasta gland< are probabil, o funcYie valvular<.

Glanda cu venin a viperidelor este deci de tip mixt: seroas<, seinul (glanda principal<) si mucoas< (glanda secundar< umfl<tura caracteristic<).

Mecanismul muşc<turii si inocularea veninului în condiYii fiziologice optime , Viperidele iau o poziYie de ap<rare care const< îri a menYine corpul cât mai adunat, capul în poziYie ridicat< si cu prima parte a corpului dispus< în "S" aproximativ orizontal . Când o viper< se arunc< s< muşte printr-o mişcare fulger<toare , aceasta se produce nu

46

numai prin intermediul contracYiei muşchilor depresori ai mandibulei care deschid larg gura ei , ci si prin contractarea muşchilor protractori ai,palatului, prin care este determinat< deplasarea înainte a arcului pterigo-palatino-transvers deplasare care provoac< mişcarea de rotire a maxilarului în jurul prefrontalului si erecYia colYilor veninoşi. Tensiunea puternic< a membranei , care face s< se uneasc< cele dou< canale, cel al dintelui si cel al glandei, face ca mecanismul de injectare a veninului la Viperide s< fie mai perfecYionat decât la toate celelalte familii de şerpi veninoşi . Veninul este injectat sub presiune prin acYiunea muşchiului temporar anterior care apas< puternic pe fiecare parte a seinului. Ridicarea maxilarului si a coltului veninos nu se produce în mod automat, în timpul coborârii mandibulei, ci doar cu voinYa animalului, care poate deschide larg gura, f<r< sa ridice colYul veninos întreaga faz< de atac muşc<tura si introducerea veninului se producem aproximativ 1/40 dintr-o secund< .

2.VENINUL

Primele note despre veninul Viperidelor europene au fost g<site la medicul grec Kikandros din Colofone ( Kojophon actualul Degirmendere în Lybia, Asia Mic< , prin anii 200 -130 î.e.n.), care le-a transmis prin lucrarea sa Theriska e Alecsipharmaka.

Dintre cercet<torii care au efectuat cercet<ri în ultimii ani, în acest complex domeniu al veninului şerpilor si în special al viperidelor, amintim: D.A. Bellairs, C.Bruno, P.Boquet, J.Detrait, R.Duguy, L.Donatelli, G.Livres, C.J.Hanut, E.Kochva, N.Muic, G. Mangili, M.Marcacci, C. si M. Phisalix, E.Pozio, A.Sella, H.Schlossberger, G.Schwick, H.W.Raudonat, T.Reuss si mulYi alYii.

47

O pic<tur< de venin poate fi recoltat< din vârful coltului veninos al animalului viu, dup< ce glanda este comprimat< dinspre înapoi spre înainte .

Veninul este un lichid limpede de regul< incolor, inodor, cu gust uşor acid, foarte vâscos, care se usuc< rapid la temperatura camerei. Dup< ce este uscat, este parYial solubil în ap< distilat< si complet solubil în ser fiziologic.

Veninul în soluYie, oricare ar'fi concentraYia, se altereaz< rapid. Pentru a nu-si pierde propriet<Yile este necesar s< fie liofilizat (uscat,sub vid) în acest mod poate fi p<strat timp îndelungat, chiar ani de zile, f<r<, ca acYiunea temperaturii sc<zute sau ridicate s<-i modifice calit<Yile.

Cu privire la compoziYia chimic<, se ştie c< veninul are un conYinut ridicat de protein<.

Aceasta constituie de fapt 90-92% din greutatea uscat< (dup< colectarea veninului din glanda, conYinutul de ap<. este de aproximativ 70%, la Vipera ammodytes), restul este reprezentat de compuşi chimici de natur< neproteic<, în special cu fosfor si de ioni metalici si nemetalici.

Analiza componentelor anorganice a veninului la mai multe specii de vipere, printre care Vipera ammodytes si Vipera aspis, a demonstrat prezenta unei cantit<Yi crescute de sodiu, în raport cu alte elemente care exist< în cantit<Yi mult mai scâzute: Ca 10-1 %, Zn si Mg de la 10-1 la 10-2 %, P 2x10-2 %, Si 10-2 %,.Cu de la 10-2 la 10-3 %, Ag 10-5 % .

Studiul analitic al diferitelor fracYiuni, facilitat de folosirea tehnicilor moderne si perfecYionate (electroforeza, qromatografie, filtrare pe gel de dextroz< etc.) a permis identificarea unui mare num<r., de enzime care sunt responsabile de acYiunile toxice ale veninului.

48

Putem spune c< efectul veninului asupra organismului este deosebit de complex, fiind rezultatul acYiunii concomitente a diferitelor principii active. Un simptom determinat poate fi datorat, însum<rii diferitelor actiuni. De exemplu, sc<derea presiunii arteriale sistolice, care iniYial era atribuit< acYiunii veninului asupra sistemului nervos, se datoreaz< cu certitudine acYiunii directe asupra.miocardului cu eliberare de histazine .

Veninul este în general, caracterizat prin acYiunea toxic< asupra funcYiei unei structuri determinate, sau a unui organ; sau- aparat.

O clasificare a veninurilor poate, fi f<cut< pe baza unor actiun.i specifice care, la rândul lor sunt legate de prezenta în: venin .arbifentelor substanYe (vezi tabeiul).

PRINCIPALII FACTORI TOXICI SI ENZI.MATICI IDENTIFICAXI LA VENINUL A 4 SPECII DE VIPER;

Proteine active din venin

v.aspis v.berus v.ammodites v.ursini

Neurotoxine nu da da nu Factori hemorogici

da da da da

Fosfolipaze da da da nu Hieluronidaze da da da nu Acceleratori coagulare sange

da da nu nu

Inhibitori coagulare sange

da da nu nu

a) neurotoxine termen care defineşte toYi acei factori capabili s< provoace perturb<ri ale sistemului nervos. Acestea se caracterizeaz< prihtr-o acYiune complex<, fiind cel mai adesea compromis< activitatea diferitelor organe mai ales a cerebelului, bulbului, mâduvei spin<rii si

49

cortexul cerebral, având ca urmare perturbarea posturii, deglutiei, mobilit<Yii voluntare (parez< sau paralizia muşchilor) si a funcYiei centrilor bulbari, în special al celui respirator; b) hemolizine, care pot provoca hemoliza prin acYiunea asupra complexelor lipoproteice ale ştromei eritrocitare, hemoliza care se pare c< survine în doi timpi: la început factorul hemolitic al veninului acYioneaz< asupra lecitinei (ransformând-o în lizolecitinâ, substanY< puternic hemoliticâ, apoi lizolecitinâ acYioneaz< asupra stromei, distrugând integritatea structural< a acesteia si eliberând astfel hemoglobina din eritrocite; c) proteolizine, substanYe care provoac< diferite simptome, fie local, la locul muşc<turii (eritem intens si foarte dureros, b<şici hemoragice, necroze care pot cuprinde pielea si Yesutul subcutanat si dureri musculare);'fie generale prin eliberarea, în urma degrad<rii proteinelor, a unor produşi de degradare, ca bradichininâ, histaminâ si substanYe histamin.omimatice sau în sfârşit, prin leziuni ale capilarelor, cu formarea de mici focare de infecYie, hemoragice, în toate viscerele si sub piele (erupYie); d) cardiotoxine adic< substanYe care compromit în special activitatea inimii si în general activitatea aparatului, cardiovascular, provocând hipotomie miocardic<, hipotensiune accentuat<, în raport cu cantitatea dozei de venin vasodilatare periferic<, mai ales la organele în apropierea c<rora s-a produs muşc<tura; ﾐ ' e) coagulante si. anticoagulante, substanYe care acYioneaz< asupra procesului de coagulare, accelerând sau inhibând prin diferite mecanisme unele faze ale fiziologiei dinamicii coagulatorii (acYiune tromboplastinic<, sau din contra, acYiune antitromboplastinic<, acYiune trombinicâ). In

50

acest grup mai sunf.cuprinse.si substanYele dotate cu acYiune fibrinolitic<.

Se-înYelege, astfel raYiunea pentru, care, ca urmare a unei înveninâ,ri poate exista un cadru legat de accelerarea, procesului, de .coagulare sanguin< (coagulare intravasalâ a fibrinogenului, care se depoziteaz< în micrbcbaguli în capilare, în special în pl<mâni, sau la doze mari, coagulare masiv<) sau invers, un cadru legat de un sindrom hemoragie, prin acYiunea antitromboplastinic<, asociat<t cu.acYiunea proteolitic< care lezeaz< concomitent pereYii vaselor. f) substanYe cu acYiune antigenic< num<rul enzimelor care se g<sesc în veninul viperelor este foarte mare. Cele care se g<sesc mai frecvent sunt: colinesterazet pseudocolinesleraze, lecitinaze sau fosfolipaze A, proteaze, esteraze, dipeptidaze, L amino-acido-oxidaze, dezoxiribonucleaze, ribonucleaze, fosfodiesteraza, fosfomonoesteraze, 5-nucleotidaze, hieluronidaze A. Aceste enzime elibereaz< bradichininâ si intervin în procesul de coagulare a sângelui.

Veninul fiec<rui şarpe nu conYine concomitent toate substanYele enumerate si toxicitatea fiec<rui venin se datoreaz< cu siguranY< acYiunii combinate a câtorva dintre acestea. Nici o substanY< nu a putut fi considerat< a fi responsabil< de moartea individului, ci doar de un anume simptom (paralizie, hemolizinâ, etc). Prin acYiunea simultan< a mai multor tipuri de substanYe, efectul toxic al veninului se accentueaz< direct sau indirect, sfârşitul fiind letal.

Cantitatea de venin, în afar< de dimensiunile glandei veninoase, în cadrul aceleiaşi specii, este în raport de activitatea fiziologic< mai sc<zut< a animalului dinaintea momentului colect<rii veninului. Deasemenea cantitatea

51

variaz< cu dimensiunea şarpelui, vârsta, sexul, habitatul, anotimpul, temperatura si depinde de poziYia geografic< ocupat< în cadrul populaYiei c<reia îi aparYine exemplarul respectiv. Se pare c< populaYiile care locuiesc în periferia arealului unei specii posed< un venin mai activ si mai complex, de aceea este imposibil de a stabili cu precizie cantitatea de venin care poate fi dat< de o specie.

Toxicitatea veninului este de asemenea raportat< la animalul care îl primeşte si evident la calea de p<trundere a acestuia .

STUDII FARMACOLOGICE SI ANALITICE PRIVIND VENINUL DE VIPER; AMMODYTES

Studiul s-a efectuat la comanda Nr.3317 din 16. 11.

2001 lansat< de S.C. "VENOM PROD" S.R.L. c<tre Institutul de Cercet<ri Chimico-Farmaceutice Bucureşti. în urma acestui studiu s-au tras unele concluzii privind calitatea produsului si s-a obYinut primul buletin de analize oficial la veninul de viper< ammodytes în tara noastr<.

În continuare prezent<m aceste rezultate: " S-a primit de la S.C.'VENOM PROD" S.R.L. o prob< de venin:de viper< pentru care s-au efectuat urm<toarele studii: --toxicitatea acut< ' --influenta veninului asupra rezistentei globulare a hematiilor de şoarece --electroforez< proteinelor în gel de poliacrilamid<.

Toxicitatea acut< a fost.determinat< pe şoareci si şobolani.

S-au folosit şoareci albi masculi, în greutate de 18-22 g, c<rora li s-au administrat intraperitoneal venin de viper< în doz< unic<. DL 50, determinat< pe baza probiturilor, cu ajutorul unui program pe calculator, a fost

52

de 1,88 mg/kg, cu limite cuprinse între 1,51 si 2,35 mg/kg. .

S-a remarcat faptul c< letalitatea' a ap<rut în primele 24 de ore de la administrare si s-a manifestat pân< la 48 de ore.

La şobolani, veninul a fost administrat intraperitoneal. S-au folosit şobolani albi, masculi si femele, în loturi omogene, cu greutatea cuprins< între 80 - 120 g. Intervalul de doze administrate a fost cuprins între 3,5 si 9 mg / kg. DL a avut valoarea 6,16 mg / kg, cu limite fiduciale cuprinse între 5,58 si 6,79 mg /kg.

Si la şobolani letalitatea s-a manifestat în general în primele 24 de ore de la administrare si nu a dep<şit 48 de ore. Animalele au fost Yinute sub observaYie 14 zile.

S-au f<cut observaYii, anatomo-patologice si s-au prelevat probe de organe pentru observaYii histo-patologice atât la şoareci cât.si la şobolani. ObservaYiile s-au f<cut la câteva minute de la administrare, la animalele, care au murit în primele 48 de ore si Ia animalele care au supravieYuit dup< perioada de observaYie de 14 zile.

La animalele sacrificate dup< 30 minute de la administrare se evidenYiaz< faza incipient< a intoxicaYiei. Se observ< prezenta sângelui în cavitatea peritoneal<, iar participarea renal< este remarcabil< din primele minute ale inocul<rii.

La examenul microscopic, rinichii au prezentat capsula glomerular< îngroşat<, tubii proximali cu distrofie vacuolarâ, multiple citonecroze pe tubii distali, cu necroza fibrinoidâ, frecvenYi cilindri hialino-granulosi si lumen vascular dilatat, cu rare hematii si cu mase hemoliz<te. La nivelul ficatului s-a observat intumescent< clar< cu zone de'necroz< fibrinoid<, vasodilatatie intens<, rare hematii în lumen si mas< sanguin< hemolizat<.

53

La animalele moarte la 24-48 de ore se remarc< un hemoperitoneu cu cheaguri in zona pelvianâ. Hemoperitoneul este prezent si la 14 zile de la injectare, cu depozite fibrino-hematice pe drepYii abdominali si capsulele organelor abdominale: ficat, rinichi, splina, vezicula seminal< si prostat<.

Examenul microscopic a pus in evident< urm<toarele aspecte: --edem meningocerebral la 24 de ore, ce se estompeaz< la supravieYuitorii de 5-6 zile; --focare de alveolo-bronsiolit< hembragic< prezente la toate animalele, cu intensitate variabil< Insa în funcYie de doza administrata; --edem interfascicular miocardic; --ficat cu intumescent<.tulbure, vasele porte dilatate, în lumen rare hematii, predomina serul sanguinolent, probabil datorit< unui proces de hemolizâ; --splin< cu limfadenosinuzit< cataraiâ, cordoane Bilroth îngustate prin hiperplazia pulpei albe; --stomacul si intestinul prezint< depozite fibrinoide, mucoas< edematiat<, submucoasâ cu marcat< staz< şi elemente glandulare cu distrofie mucoidâ; --pancreas cu interstiYiu edematiat, infiltrat cu limfo-monocite, acinii edematiati, cu zone de necroz< fibrinoid<; --rinichiul prezint< edem si nicroze fibrinoide ale arteriolei glomerulare, predominant la glomerulii din cortical, distrofie si fibrinonecroze ale anselor renle, cilindri hialini hematici. La animalele sacrificate dup< perioada de observaYie se contureaz< aspectul de glumerulonefroz< --testicolul prezint< puternic< staz< limfo-spermatic< si edem al celulelor spermatice .

54

În concluzie se poate .afirma c< produsul testat a determinat aspecte cunoscute din cazuistica veninurilor.

S-a urm<rit efectul specific al veninului asupra rezistentei globulare a hematiilor de şoareci. Pentru aceasta s-a injectat animalelor de experienY<, şoarecilor albi masculi, în greutate de 20-22 g, doza de 1mg / kg corp. Administrarea s-a f<cut intraperitoneal. în 21 de eprubete s-a ralizat o scal< de dilutii dintr-o soluYie deNaCI, cuprins< între 0,7 si 0,3%. în fiecare eprubetâ s-a ad<ugat imediat dup< recoltare o pic<tura de sânge venos.

Eprubetele au fost agitate si apoi examinate la 3 si apoi la 24 de ore. S-a notat concentraYia primei eprubete care reprezint< început de hemolizâ si prima eprubet< la care nu se mai observ< sediment de eritrocite (la care hşmoliza a fost total<).

Media rezultatelor obYinute a fost de 0,5% NaCI pentru hemolizâ parYial< si 0,44% pentru hemoliza total<. Valorile normale, obYinute pe animale netratate, au fost de 0,44% pentru hemolizâ parYial< si 0,36% pentru cea totala. Aceste rezultate demonstreaz< efectul marcat de sc<dere a rezistentei hematiilor. Ia animalele tratate cu venin de viper<, si ele sunt în concordant< cu efectul hemoliYic evidenYiat in experimentul de toxicitate acut<.

Analiza proteinelor din venin s-a realizat, prin electroforez< în gel de poliacrilamid< (c=10%, T=10%,pH 8,3 , fixare cu pricat de sodiu, coloraYie Coomasie Brilliant Blue R250). În preparatul nativ (N) se evidenYiaz< 8 benzi proteice, distribuite între 12 000 si 70 000 Da; tratarea proteinelor în condiYii denaturante-reducatoare (SDS-ME); benzile corespunz<toare maselor moleculare 70 si 66 kDa dispar (sugerând natura oligomer< a proteinelor respective) si se evidenYiaz< o fracYie importanta cantitativ, cu mobilitate electroforeticâ ridicat<.

55

Utilitatea veninului. Vipera foloseşte veninul pentru uciderea pr<zii, pentru a o "preg<ti " în vederea digestiei si, probabil, pentru reg<sirea ei dup< ce a fost muscat<, în mod secundar, veninul îi poate servi ca mijloc de ap<rare. Stimulul care determin< comportamentul de pr<d<tor este mişcarea pr<zii, nu si forma ei. Perceperea vizual< a pr<zii este esenYial< dar nu fundamental<. Dac< de exemplu, în laborator un şoarece oferit ca hran< unei vipere aflat< în condiYii optime fiziologice, este înlocuit cu un tampon de vat<, şarpele, în ciuda diferenYei de form<, va continua s<-l urm<reasc< atâta timp cât r<mâne în câmpul lui vizual . Mirosul este ajutat de mişcarea ritmic< înainte si înapoi si în sus si în jos a limbii care "aspir<" si împinge mostrele de aer c<tre partea de jos a camerei olfactive unde se g<seşte organul lui Jacobson (cavitate sferic< tapetat< cu celule senzoriale si conexat< prin intermediul nervilor, cu lobii olfactivi ai creierului). Când un şarpe flutur< limba, în realitate el miroase.

Comportamentul pr<d<tor al unei vipere este diferit de cel al unui colubrid. Colubridele în general vâneaz< aproape exclusiv mergând în c<utarea pr<zii care, odat< localizat< prin olfactie, prin v<z sau prin propagarea undelor mecanice - este muscat< si concomitent ucis< prin constricYie. Când prada scap< printr-o smucitur<, colubridul reâncepe vân<toarea printr-o noua tentativ<.

La Viperide,dimpotriv<, vân<toarea are mai degrab< aspectul unei curse; zgomotul unui şoarece care umbl<, se propag< prin sol si.avertizeaz< şarpele,care ia imediat o poziYie de alert<. Mişcarea pr<zii si percepYia vizual< determin< mişcarea rapid< a şoarecelui, în momentul când acesta se g<seşte destul de aproape.

56

Dac< vipera este supus< unui stimul trofic intens, prada este imediat apucat< cu botul si înghiYit< când este înc< agonizat<.

De regul<, un şoarece, dup< ce este muscat, este l<sat liber. în timpul muşc<turii, datorit< inocul<rii veninului, vipera colecteaz< un stimul chimic, care este analizat de o înc<pere special< a organului lui Jacobson.

Începe acum c<utarea şoarecelui, care în acest timp poale fi deja mort, sau,imobilizat la o dep<rtare de chiar câYiva metri de (ocul muşc<turii.

Cu ajutorul mirosului.si al.stimulului chimic, viperele urmeaz< traseul pr<zii, pe care înainteaz<-în zig-zag pân< o g<seşte. Acum, servindu-se doar de stimulul chimic, şarpele "identific< '-'şoarecele, apoi localizeaz< capul, unde datorit< prezentei vibrizelor, .stimulul chimic este mai puternic. Actul de înghiYire de obicei decurge în 10-15 minute.

Cura împotriva învenip<rii: Viperele noastre au,

contrar celor ce se povestesc, un temperament blând. Sunt mai curând rezervate, timide si în general fug la apropierea omului.

ReacYioneaz< doar atunci când sunt deranjate sau lovite. Muşc<tura unei vipere poate determina urm<toarele simptome: durere local< intens<, crampe mai mult sau mai puYin acute, tumori, înrosirea si cianozarea zonei în jurul locului muscat care se distinge prin dou< semne al<turate l<sate de colYi veninoşi. Dup< o perioad< de timp, care poate varia de la câteva minute la câteva ore, apar simptomele generale : dureri de cap, somnolent<, vom<, sete, stare acut< de sl<biciune. Dac< doza de venin a fost puternic<, simptomatologia se agraveaz< ulterior si presupune alter<ri ale funcYiei cardio-respiratorii. Stadiile terminale se.caracterizeaz< prin amorYeal< puternica ,

57

insensibilitate general< si pierderea cunoştinYei. Moartea poate surveni dup< 4-6 ore, dar în general dup< 24 ore sau mai mult, prin blocarea respiraYiei.

În general veninul celor 2 specii toxice de la noi (Vipera berus si Vipera ammodytes) mai mult sau mai puYin periculos pentru oameni, exercit< o acYiune redus< sau locala asupra unei persoane adulte în perfect< stare fizic<, dar tot asa de bine poate s< fie periculoas< sau foarte periculoas< (din fericire într:un procent foarte redus din cazuri) pentru copii, debili fizici sau b<trâni, bolnavi , etc.

În antichitate, împotriva muşc<turii şerpilor veninoşi si a altor animale, era larg folosit un( antidot compus din aproxirnativ 60 de ingrediente (între care si zeama de carne de viper<), dup< Andromaco din Creta, medicul împ<ratului roman Claudiu Cezar Nerone.

Producerea acestui leac a c<rui formul<, scris< în bronz, era expus< în apropierea templului lui Esculap din antica Rom<, a continuat pân< în secolul XIX si era sub tutela Republicii VeneYia .

În medicina popular<, asa cum a fost recunoscut de fitoterapia modern< (P.Fournier 1947, H.Leckerc 1954, L. Binot 1964), contra muşc<turii de viper< erau larg folosite frunzele de brusture (Arctium laposa) care au proprietatea de a modifica prin oxidare principiile constitutive ale veninului în virtutea unei acYiuni analoage cu aceea a hipermanganatului de potasiu. Un plasture din flori de Umbra iepurelui (Cytisus scoparius), sf<râmate între dou< pietre de exemplu, aplicat pe muşc<tur< dup< ce a fost în prelabil incizatâ, este foarte util, datorit< sulfatului de spertein<, unul din principiile active ale plantei, care are o real< putere antiveninoas<, hipertensiv< si cardiotonicâ.

Dup< J.Valnet (1964) si frunza de lavand< (Lavandula officinalis, Lavandula latifolia, Lavandula stoschas), mototolite si frecate pe ran<, neutralizeaz<

58

acYiunea veninului. De asemanea frunza de p<tlagin< ( Plantago lanceolata, Plantago major), care are puterea de a strânge Yesuturile, de a frâna secreYiile si de a calma, are dup< P. Lieutaghi (1966) efecte favorabile împotriva muşc<turii de viper<.

Descoperirea si folosirea metodelor moderne mai eficace împotriva muşcaturilor de şarpe este relativ recent<. Dup< zece ani de. experienYe (1883-1893), M.Kaufman, C.Phosalix, G. Bertrand si A. Calmotte au reuşit s< vaccineze câteva roz<toare, împotriva veninurilor de Vipera aspis si Naja naja. Doar în 1896 A.Calmette, prepar< primul ser terapeutic antiveninos.

În zilele noastre, în caz de muşc<tur<, m<surile care trebuiesc luate sunt urm<toarele :

1. a încerca s< nu se intre în panic<; prin pierderea controlului propriilor acYiuni si a evita mişc<rile care ar putea duce la oboseal<;

2. dac< muşc<tura (cum se întimplâ de cele mai multe ori) s-a produs la un membru, trebuie comprimat membrul respectiv deasupra muşc<turii, pentru a limita difuziunea rapid< a veninului în restul organismului pe c<ile intravenoase sau limfatice (leg<tura nu trebuie s< fie strâns<)

3. necesitatea (în special în lipsa serului antiviperin) de a inciza locul muşc<turii, cu o lama dezinfectat< empiric (în flac<r<), printr-o t<ietura în cruce, încercând s< se elimine prin stoarcere lichidele provenite din ran< (rana se poate suge întrucât nu exist< pericolul de a fi înveninat prin gur< decât în cazurile unor r<ni ale mucoasei bucale sau a limbii).

4.dezinfectia dac< este la îndemân<, se va face cu permanganat de potasiu 1%, acid cromic 1% sau hippclo.rit de calciu 2% (în unele truse cu ser antiviperin se g<seşte un

59

tampon cu dezinfectant pentru a şterge regiunea muscat< pe o suprafaY< de 5-7cm diametru).

5. în sfârşit, procurarea de ser antiviperin , una sau mai multe fiole de 10 ml si de a le administra subcutanat sau intramuscular. Este bine ca administrarea s< fie f<cut< astfel: 5 ml în 4-5 puncte în apropierea muşc<turii si restul la baza membrului muscat. Se recomand< o a doua doz< , dup< 1-2 ore, care s< fie injectat< intramuscular în regiunea fesier< sau subcutanat - în regiunea scapulo-humeral<. în cazuri grave, sub controlul medicului, se pot injecta pân< la 50 ml ser intravenos, diluând serul cu o soluYie salino-izotonicâ si luând toate precauYiile pentru a preveni eventualele fenomene anafilactice. Este bine de amintit c< serurile care se g<sesc azi în comerY îsi menYin propriet<Yile timp de 4 ani. Dac< sunt menYinute în frigider (t = 4 - 6 C). Dac< acestea sunt luate de mai multe ori pe teren (în cazul excursiilor scurte), perioada de garanYie trebuie redus< la un an.

Pentru ca un ser antiveninos s< fie eficace (împotriva toxicit<Yii maxime a unui tip de venin), acesta trebuie realizat cu ajutorul veninufui extras de la exemplare diferite, în condiYii fiziologice optime, capturate.din habitate diferite, în fiecare stadiu de activitate al speciei si aparYinând diverselor populaYii'situate în localit<Yile cele mai dispersate din tara în care se produce serul.

ACTIVIT;XI DESF;ŞURATE SI GRADUL DE

OCUPARE A TIMPULUI ÎN CRESC;TORIE

Pare surprinz<tor faptul câ într-o cresc<torie de creştere a viperelor cea mai mare parte a timpului s< fie ocupat de creşterea şoarecilor, dar aceasta este realitatea. MenYinerea cur<Yeniei, hrânirea si ad<parea şoarecilor,

60

urm<rirea acestora pentru a fi separaYi pentru reproducere si înmulYire consum< din totalul de timp ocupat peste 40%.

Urm<toarea activitate care solicit< timp este aceea de colectare in teren a animalelor pentru biobaza de vipere, aproximativ 22%. Din luna mai si pân< la începutul lui iunie, trebuie s< parcurgem trasee dificile în teren pentru indentificarea si capturarea animalelor. Nu de puYine ori aceste expediYii sunt compromise de factorii meteorologici neprielnici.

Multe din activit<Yile desf<şurate de cresc<tor au un pronunYat caracter de noutate si asa cum am mai ar<tat bibliografia de specialitate fiind foarte s<rac<, soluYiile nu vin decât dup< o munc< intens< de cercetare si experimentare. Din acest punct de vedere cresc<torul îsi pierde multe ore în biblioteci sau în fata. terariilor pentru a g<si r<spunsuri la problemele care îl fr<mânt<. Aproximativ 13% din timp este consumat pentru astfel de activit<Yi.

ÎntreYinerea viperelor, hrânirea si ad<parea acestora, extragerea veninului are o pondere de 11% din totalul timpului petrecut în cresc<torie.

Deoarece în momentul de fat< orice activitate trebuie caracterizat< din punct de vedere al eficientei economice, agentul economic care a deschis un astfel de obiect de activitate, se confrunt< cu problema g<sirii pieYei de desfacere. Activit<Yile de marketing si cele contabile ocup< cea. 7% din timp.

ÎntreYinerea si repararea aparaturii, executarea prin autoutilare a diferitelor accesorii se estimeaz< câ pot ocupa un minim de 4% din timp. Restul de timp trebuie folosit pentru prelucrarea, analiza si ambalarea veninului.

61

ETAPELE DE DEZVOLTARE ALE UNEI CRESC;TORII

Etapa de laborator.Pentru.a ajuge la performantele

unei mari cresc<torii se pleac< de la stadiul de laborator în care se pot întreYine pân< la 50 de vipere. Pentru acest num<r de animale este suficient un terariu mare cu suprafaYa de 2 - 3 mz sau 3 l<zi de creştere individual< în care încap 20 de cutii.

Pentru şoareci dac< ne-am hot<rât s< ni-i creştem singuri sunt necesare 5 borcane de 10 I, în care se vor pune 10 femele si 3-4 masculi ca reproduc<tori. Recomand<m s< se înceap< cu specia de viper< ammodytes care se adapteaz< uşor la condiYiile de captivitate. în acest stadiu nu trebuie s< ne intereseze atât de mult producYia, fiind bine s< ne concentr<m asupra realiz<rii unui optim în ceea ce priveşte activitatea, timpii ocupaYi, calitatea produsului.

ProducYia anual< poate ajunge la 10 -20 g . Cheltuielile în aceast< etap< au o variabilitate ce

depinde de experienYa fiec<ruia dar nu se dep<şeşte suma de 1.000 $ din care 100 $ cheltuieli pentru achiziYionarea bibliografiei, 450 $ pentru deplas<rile în teren, în vederea captur<rii animalelor si 330 $ cheltuieli de amenajare , pentru instrumentar si confecYionarea terariilor. Consider<m c< un spaYiu cu o suprafaY< de max. 12m2 poate.fi g<sit cu.uşurinY<.

Este etapa în care se fac cel mai uşor îmbun<t<Yiri si modific<ri pentru a realiza mai târziu o investiYie eficient<.

Atunci când consider<m c< ne-am însuşit cunoştinYele de baz<, se poate trece la urm<toarea etap<.

Etapa de ferm< mic<. InvestiYia este de cuprins<

între 1.500 - 2.000 $. în aceast< etap< se închiriaz< un

62

spaYiu în care se separ< cele trei activit<Yi de baz< : creşterea şoarecilor, creşterea viperelor si laboratorul de prelucrare a veninului. Se consider< c< deja st<pânim o metod< de înmulYire a viperelor, asa c< în aceast< etap< nu se mai cheltuie pentru capturare. Trebuie s< deYinem 3 - 4 terarii mari si bateriile de creştere individual< s< le folosim pentru creşterea puilor. Num<rul de şoareci reproduc<tori trebuie s< creasc< la 50 -60.

Având un num<r de vipere cuprins între 100 si 200 ne putem concentra pentru obYinerea unei producYii mari folosind în acest sens exemplarele care dau mult venin, celelalte mentinându-le pentru reproducere.

Atunci când cantitatea de venin este de 100 g, putem apela la un institut farmaceutic pentru analize, sigilare si chiar p<strare. În acest fel un eventual client are garanYia c< în recipientul nostru se g<seşte aceiaşi marf< pe care o arat< eticheta si îi putem prezenta un certificat de analiz< .

Datorit< relaYiilor de colaborare între ferme se poate realiza o cantitate mare de venin, m<rind atractivitatea pentru clienYii externi.

Este etapa în care cheltuielile unitare scad , la 30 $ / g , în aceast< valoare fiind inclus< si chiria pe spaYiu. Personalul necesar în aceast< etap< este de 2 îngrijitori, iar veniturile realizate ca profit net sunt de peste 250.000 000 lei/an.

Etapa de ferm<. InvestiYia este de 5000 $ . Este o

etap< la care nu s-a ajuns înc< în tar< si deci cunoştinYele, noastre sunt dep<şite. Exist< îns< ferme în lume care au peste 30.000 de şerpi, acestea g<zduind diferite specii de interes economic.

Noi înYelegem prin noYiunea de ferm< o cresc<torie mai modest< în care se g<sesc la un moment dat între 500 şi 1000 de vipere. Aceast< ferm< are o producYie de

63

aproximativ 250 - 500 g anual si are deja format< o piaY< proprie pentru desfacere. Interesant de ar<tat este faptul c< o astfel de ferm< poate fi deservit< de numai 4 persoane, din care 3 se ocup< de îngrijirea viperelor si o persoan< se ocup< de creşterea şoarecilor. Cheltuielile unitare scad în acest caz la 15 - 20 $ / g, iar profitul net dep<şeşte 1 miliard de lei / an.

ACTIVITATE COMERCIALA

Asa cum se ştie, preYul unui produs este reglat de cererea existent< pe piaY< la un moment dat. În cazul veninurilor lipsa tehnologiei de fabricaYie a medicamentelor specifice, face ca industria farmaceutic< româneasc< s< nu solicite aceast< materie prim< deocamdat<.

Chiar înainte de '"89", în tar< existau reYele comerciale de intermediere a veninului si care sub acoperiri oficiale legau U.R.S.S.:uI de tarile occidentale.

Dup< deschiderea comercial< datorat< c<derii "cortinei de fier", reYelele de intermediari s-au simplificat.drumu! veninului devenind mai scurt.

În acea perioad< am aflat, c< veninul, în mare parte sustras din cresc<toriile ruseşti era vândut la un preY foarte mic (20-30% din preYul oficial), devenind o marf< atractiv< pentru oportunişti, dar lipsa unor documente de însoYire si a unui certificat de calitate a creat o opinie nefavorabil<, care mai persist< înc<.

De aceea va trebui s< dovedim prin activitatea noastr< productiv< o seriozitate deosebit< în-ceea ce priveşte calitatea produsului si a relaYiilor comerciale, aceasta înseamn<: contracte ferme cu respectarea termenelor de livrare, analize f<cute dup< norme

64

occidentale, ambalarea produsului în. condiYiile cerute, si documente oficiale de însoYire a produsului.

Pl<Yile s< se fac< prin intermediul b<ncilor, (folosind instrumentele bancare puse la dispoziYie de acestea pentru garantarea tranzacYiei).

Producera veninurilor (si a celor de albine) este o activitate cu specific agricol în "Nomeclatorul activit<Yilor pentru constituirea obiectului de activitate al societ<Yilor comerciale",g<sim în capitolul Agricultura, alin. 0128, "Creşterea animalelor pentru blan<-si a altor specii(se vor preciza speciile )" ----- animale de laborator si alte animale neclasificate în alt< parte: roz<toare, iepuri, hamsteri, câini, dihori, albine, broaşte, prepeliYe, reptile.

De activitatea comecial< se ocup< societ<Yile comerciale care au în statut acest obiect de activitate si se.oblig< sâ; obYin< toate: autorizaYiile în acest sens. S.C.Venom.Prod S.R.L este una din acestea si a început s< fac< demersurile necesare.

CondiYionarea vamal< a veninurilor arat< c< produsul este permis la export sub dou< forme: ca medicament sub form< de doze, aparYinând în acest caz poziYiei 30.04 din Anexe la Codul Vamal SecYiunea VI sau prezentat uscat în fulgi aparYinând poziYiei 30.01.

PRODUCTIA DE VENIN Intervalul de timp dupa care se efectueaza o

recoltare de venin este de 30 de zile. Sunt crescatori care au experimentat un interval de timp mai scurt (14 zile) însa în acest caz s-a observat ca ciclurile de hranire, napârlire, repaus nu se mai respecta, animalul intrând într-un stress care îi grabeste moartea.

65

Din punctul nostru de vedere recomandam intervalul lunar de recoltare. Cantitatile prezentate mai jos se gasesc între limitele specifice speciei . Cantitate de substanta uscata maxima produsa de o vipera ammodytes la o mulgere este:

Cmax. ~ 50 mg venin uscat. Cantitatea minima : Cmin. ~ 25 mg venin uscat. Cantitatea medie teoretica, pe care o vom folosi în

calcul este: Cmed = ( 25 + 50 ) / 2 = 37 mg. Cmed = 0,037 g. Protejate prin lege in România, viperele pot deveni

in scurt timp una din cele mai profitabile achizitii pentru afaceristii cu initiativa. Veninul este foarte cautat de fabricile de medicamente din Occident, care ofera in jur de 2000 de euro pentru un singur gram. Singura fabrica de medicamente din România care foloseste veninul viperin pentru productia medicementoasa se afla la Iasi, insa achizitioneaza pretiosul lichid din strainatate. Desi exista mai multi crescatori de vipere in România, numai timisoreanul Marius Buldur are documentele necesare pentru a incheia contracte cu fabricile de medicamente din tarile vestice. Acum este pe cale de a-si construi prima ferma de vipere din vestul tarii.

Din crescator de gaini, crescator de serpi Dupa ce cumparase o fosta crescatorie de gaini din

Ortisoara, timisoreanului Marius Buldur i-a venit ideea de a o transforma intr-o ferma de vipere. Si asta dupa ce, in primavara anului trecut, a citit un anunt intr-o revista de specialitate. A discutat apoi cu mai multi specialisti, a citit tot ce a putut gasi despre vipere si a inceput sa faca rost de actele necesare pentru a-si incropi o crescatorie de serpi. Astfel a descoperit ca exista mai multi crescatori de vipere, care insa nu pot vinde veninul pentru ca firmele occidentale

66

incheie contracte doar cu crescatorii autorizati. "Exista persoane care au câteva sute de grame, insa daca ii pastreaza foarte mult, veninul isi pierde puritatea si nu mai poate fi folosit", povesteste Marius Buldur. Dupa ce a razbatut prin "jungla" legislativa si si-a intocmit documentatia, crescatorul a aflat ca, fiind protejate de lege, viperele nu pot fi luate din natura si tinute in captivitate. Prin urmare, pe baza unui contract, a împrumutat zece vipere si puii acestora ii vor apartine. Legislatia in domeniu este si ea destul de ciudata. Pentru o ferma e nevoie de trei incaperi : una pentru vipere, cea de-a doua pentru recoltarea veninului si alta pentru... cresterea de soareci, sau hamsteri, hrana principala pentru vipere. De asemenea ferma nu trebuie sa aiba mai mult de 500 de serpi. Pentru cresterea celor zece vipere ammodites - cea mai raspândita specie din România - este insa nevoie de foarte multa migala, reptilele fiind foarte sensibile, dupa cum spune Marius Buldur. Daca nu au o temperatura stabila de 25 de grade Celsius, nu se hranesc si astfel scade calitatea veninului. "Consuma doi soareci pe luna, cu care se joaca ore in sir inainte de a-i ucide si, in general, nu ataca omul decât daca sunt atacate. Am stat nopti in sir in genunchi, incercand sa le inteleg comportamentul. Perioada de acuplare este in lunile mai - iunie, iar puii - zece la numar - au aproximativ 2,5 cm lungime si apar prin octombrie", explica crescatorul de vipere.

Recoltare de venin cu mâinile goale Intr-un singur an, o vipera produce doar 1,5 grame

de venin, fiind nevoie de o recoltare pe luna. Dupa extragere, lichidul trebuie purificat, 75% din substanta eliminata de vipera fiind de fapt apa. Apoi, pentru pastrarea puritatii, veninul este cristalizat, fiind pastrat la o temperatura constanta cuprinsa intre 0 si -5 grade Celsius. "Merita efortul, chiar daca obtin doar 800 de euro pentru un

67

gram", mai spune Marius Buldur. Despre echipamentul de protectie, desi 1-a achizitionat, crescatorul de vipere marturiseste ca nu ii foloseste. "Prima data când am recoltat venin a fost mai ciudat. Acum o fac cu mâinile goale si nu mi-e frica. Stiu un tip care a fost muscat de patru ori de vipere si nu si-a facut vaccin antiviperin niciodata. De altfel, vaccinul nu se gaseste decât la Bucuresti. Daca sunt muscat, veninul isi face efectul in sase ore si am timp sa merg pana la Bekescsaba, in Ungaria, cel mai apropiat loc de unde pot achizitiona antidotul", mai spune barbatul. In urma cu câteva saptamâni Marius Buldur a inceput sa isi promoveze afacerea dând mai multe anunturi in presa scrisa si pe internet. A fost deja contactat deja de fabrici de medicamente din Ungaria, Germania si Italia care doresc sa semneze contracte cu crescatorul de vipere. "Am fost contactat si de persoane din tara care sunt interesate de afacere si astept in continuare noi oferte", a mai spus Marius Buldur.

Leac pentru cancer

Veninul viperin este folosit de fabricile de medicamente din întreaga lume ca ingredient principal pentru productia de medicamente. Veninul este cel mai des uzitat pentru producerea de vaccinuri folosite in medicina homeopata. De asemenea, tot pe baza de venin se produc o serie de medicamente folosite pentru a trata epilepsia, cangrena, ulcerul, icterul, hemofilia, holera, tetanosul, lepra si cancerul. Anual, sute de litri de venin iau calea Occidentului din Ucraina, Rusia si Tadjikistan, tarile cu cea mai mare productie de venin din Europa. Lichidul se achizitiona ilegal de catre unele companii din Europa de Vest si inainte de caderea Cortinei de Fier. Chiar si in 1991, dupa dezmembrarea U.R.S.S., veninul de vipera era achizitionat din tarile fostului bloc comunist cu sume cuprinse intre 20 si 30% din valoarea reala de piata.

68

Legislatia europeana insa a stabilit insa niste pedepse foarte dure pentru companiile care achizitioneaza veninul de vipera, fara contract de la companii autorizate. Exista insa suspiciuni care planeaza asupra mai multor companii din Occident, cum ca acestea ar achizitiona si in prezent venin pe cai ilegale.

Cresterea viperelor, o afacere veninoasa, dar

profitabila

Tot mai multi ieseni se intereseaza de cresterea acestor serpi, deoarece un gram de venin costa între 800 si 1.000 de euro

Cîstigurile foarte mici, dar si faptul ca multe persoane au ramas fara slujbe dupa privatizarea întreprinderilor i-au determinat pe cei mai multi sa înceapa diverse afaceri. Daca unii s-au apucat de crescut struti sau melci, altii doresc sa creasca vipere pentru venin, întrucît afacere se pare ca este deosebit de rentabila. "Tot mai multi oameni vin sa se intereseze despre tehnologia cresterii viperelor, pentru ca veninul se vinde foarte scump, iar o afacere de acest gen nu implica foarte mari cheltuieli", ne-a declarat dl Marius Stefaniu, medic veterinar la Oficiul Judetean de Consultanta Agricola Iasi. Timida înca, afacerea cu vipere începe sa prinda contur în toata tara - unii vînd vipere matca, altii venin, iar altii tehnologiile de crestere. "Cu 2.000 de euro se poate începe afacerea cu 30^0 de vipere, iar investitia se scoate în circa doua luni", ne-a declarat dl Stefan Albu din Iasi, posesorul tehnologiei de crestere a viperelor. Altii deja au venin de vînzare, iar gramul de venin se comercializeaza cu 800-1.000 de euro. "Eu vînd gramul de venin cu 830 de euro, dar numai pe baza de contract, care sa dureze cel putin 2 ani, iar livrarile de venin le fac lunar", ne-a spus si dl Eugen Brutaru. Chiar daca la prima vedere cresterea viperelor pare simpla nu este

69

deloc asa - trebuie sa li se creeze un habitat propice, trebuie hranite cu soareci de laborator, care fie pot fi cumparati de la crescatorii de astfel de animale, fie îi

creste cel care detine viperele. Deosebit de dificila este recoltarea si conservarea veninului pîna cind este vindut celor care au nevoie de el, în speta, veninul veninoasa",*fiind folosit la produsele farmaceutice. Oricum, chiar daca este afacerea cu viperele este deosebit de profitabila. (N.C.)

viperele le puteti achizitiona de la:

Marinescu Dinu tel. 0744639772 30 euro buc

INSTRUMENTAR

70

71

acuplarea

V. ammodytes ammodytes V. berus

HRANIREA

Victima este înghiYit< in totdeauna cu capul înainte

72