CRIMA ІНБ bVNGA G\J\\ МЛ11 CULEŞII (IALOMIŢA). — ( Ѵ в й e * P , i c a t І 8

2. — No . 47. UNIVERSUL LITEÜAÄ Lur.i, 21 No-i'brie, 1911.

ARMINDENUL de U. IOV

Du. două sile înainte , Coana .Moaşă trebuia să ducă vestea pregătire!. Trecea pe la părintele, se opria în poartă: „Gata, Coană p r e o t e a s ă ? " ,,Gata, Coană Moaşă, gata". Şi pri­vind seninul cerului: „Numai ile-ar da Dumnezeu s'avem o zi frumoasă".

Grăbită pornia înainte, oprindu-se ta poarta notăritei, a vătăjiţei , stri­gând cu vocea el cam groasă de-ţî părea că totdeauna îl răguşită. Şi cucoanele se pregăteau care mal de care. Ocbiau găinele cele mat grase, vre-o ra<ă care de-abia umbla de grea ce-î, seara a luatul de cozonaci creştea în covăţică, pe cuptorul în­călzit, iar învăţătoarea, ca mal a-junsă de cap, plănuia ce ,,torturi" să facă: cu şocolată, cu posmag? In a-junul zilei scotea cozonacii din cup­tor, aşeza loşurilc grase pe frunze da hrean, tn lăvî lungi , presera piper mult. să meargă uns vinul după ce-j gusta o bucăţică şi cărnurile fra­gede sforăiaü în fundul cuptorului, un miros plăcut umplea cuhnea şi capacul de lemn astupa, ca o palma, gura, înegrită d i fum.

Prin telefon, primarele dă de ves­te părintelui Angliei din Copălău, iar părintelui Costache din Copălău, iar văiăjelul Stefancu era trimis de mult să ducă vâslea părintelui Torna din Uricenî, că mâine, la 7 şi jumă-tate, când vor trece, să f i i gata , cu caii înhămaţi . Şi'n bilet primarul nu uita să sublinieze cuvintele: „Să mi uiţi untdelemnul, părinte!"

Ce zi frumoasă s'a întâmplat sä fie! Soarele fierbinte, arzător, cerul albastru ca agata şi nicf palmă de nour... .

Satul se trezeşte la viată, îmbătat de parfumul livezilor înflorite. Mier­lele 'şl încearcă flautele. Privigheto­rile pirivjsc şi scot din guşul i ţe le ce­nuşii note dulci, ca sunetele unor pi­cături' de argint ce ar cădea într'un jgliiab de porţelan. Prin cireşii î m ­brăcat! în haina albe, cucui îşf ves­teşte numele. Merii prin grădini par îmbrobodit! în voal roz, în jurul că­rora albinelj bâzâesc încetişor, ca nişlo strune în surdină.

Prin ogrăzi zarvă mare. Poporul de gobă.I aşteaptă hrana. Uşile se în­chid, se deschid, pachetele mari, în-vălite în jurnale se adună pe prispă, damigenelc pline, în veşmânt albî-cios de mladă aşteaptă, nerăbdătoare parcă; trăsura trasă la scară se în­carcă cu provizii, caii cu urechile tă-pu.şe bat din picioare şi câte un glas •se înaltă : „Aşează bine*.. Să nu se slvice... Ei, gata?... gata. . ."

Trăsura iesă pe porţile deschise în lături şi în urmă, după câtva timp, abia să maî aude huruitul ro­ţilor pe şosea.

Ce! dintâi porneşte vechilul , conu Mitrită. In dreptul casai notarului se opreşte, trăsura lui conn-Costică ia loc în urmă. La primărie aşteaptă vătăjiţa şi primarul cu nevasta şi cu

na na-Moaşă. Câte o vorbă arunca­tă, câte o g lumă şi căruPe o iau la drum. Cobor prin Cordon. In răcoa­rea d iminue! , cârmesc pela crâşma lui Dumitru Mibaf, pela banul Tul­burel şi urc, domolind mersei, dea­lul Bosânconilor. Oamenii prin fata rasei ridic pălăriile, copul, numai în cfimăşuicl, privesc din dosul zgfiil-ţurilor iporţcl. Câte un viţel aş, cu bolişorul mic cât un vârf galben, de jxanl.of, muşlueşte iarba Inroarată pe zona şoscl-JÎ. Teii îmbobriştf, bă­trâni, cu cort uriaş de frunze, îşi joc umbrele pe malul şanţului catifelat nu iarbă, pe margîna ogoarelor onde popuşoiî mici în trei frunze, surâd In râul auriu de lumină.

Nu cunosc un drum mal frumos ca şoseaua naţianafâ c e duce deta Hailău la Botoşani. Teil străvechi umbresc şoseaua, drumeţii In dricul verii au unde s e odihni, iar fântâ> nile cu ciutură şl en treucuţa îtf ră­coresc sufletul însetoşat şi-t/ parfu­mează gura cu balsamul florilor de tel scuturate în r.pa limpede ca cleş­tarul...

Râset . \ vorbe dulci, coana-Moaşă

cu g la su l răguşit spune câte un cu­vânt cu täte ş i î n dreptul casei pă­rintelui Torna hăţurile эз s t râng ş i eail se opresc In mijlocul drumului . Dar nu se vede nimeni prin cerdac. Şi d o c a r u l l i p s e ş t o de sub şopron, in dosul râurueteî râd ochiuriie de sti­clă ale ferestiLor. „ N u m a i de n'o fi uitat .untdelemnul , începe vorba conu-Manoluţă. primarei, că nu de alta, dar n'avem cu ce aprinde can­delele...."

Sfârcul biciuştelor mângâe caii ca pornesc la trap, iar în urmă perdell cenuşii de colb se ridică ca faldurile unei rochii la horă.

Un miros tare vâslează dinspre pă» durea Copălăulul şi trăsurile intră în sânul umbros al codrului. Un cantonier In marginea şanţului şed i pe puntea tărăboanţef. Încolo.. . ţi­penie da «Di. Numai codobaturi, tre­m u r â n d «6n cozile lungi , trec, glonţ, tăind zarea ca nişte suveici. Căldu­ra s'a oprit parcă în poarta codru­lui. Răcaaeea m â n g â e obrazurile. Un miros tare de floare de măl ir îţi iKit runde-prin nărî, ca o sârmă rece. în creştetat dealului Ţigăncii , conu-Mitriţă face.la dreapta, pe un dru­me ag g r e ô de coborât şi celelalte tră­suri il urmează. Stejarii 'şi încâl­cesc ramurile, câte-o creangă s'ani-nă de broboada vre-unel cocoane, trăsurile s*aaiec gata să se răstoarne şt câte u n . l è s , răsună din gura ce­lor fricoasă- Când arcurile se 'ndoae iprea tare trăsura se lasă. pe-o coastă, C*mav3lianoluţă strigă: „Aicî -aicî! Iac 'aleii... Cucoanele dodesubt, boerii deaSÉpra..."—„Ştiu că v'ar plăcea", rastende coana Moaşă ş i o n hohot strimafe boita de frunze. Caii păşesc cu Băgare de seamă, ştrean­gurile se lărgesc, opritorile se'atind ca nişte strune groase şi înainte, da odată, crengi le se strâng; feraţti de lumină set deschid şi poiana cu iar­ba mătăsoasa r i s a r e ea o insulă de smarald străjuită de paiele de fflB-bră ale stegarilor bătrâni. într'un colţ al pocnii , s a b umbra deasă, ce l . veniţi îTtaJl derauft scot chiote da veselie.

—> Bree, da leneşi mai sunteţ i , în­tâmpina părmiele Costache, am ere-, sut eă nu шаі veniţi". „EL taci gu­ră bogată, ştiu că ţi-I uşor a veni când stai de-o palma de îoc" ş i ve­chilul sare jos d ia trasară. U n în­văţător tânăr ajută cucoanelor. P ă ­rintele Angbel îngrij'jşte de dami­gene.

Le-aşează în umbră, la rând, In­tr'o tufă de aluni, măsurândw-ie din ochi. Coana preoteasă, a dumieafe, .frumoasa şî sprintenă ca rândunica, a r s grijă de merinde. Cât al clipi e toiul gata. Pe lăicere noul, se aşez boerii roată, după cum se'ntâmplă.-Nu ştiu cum se face că Coana-Moa-şă cade tocmai lângă, tânărul în­văţător. Pr imarul l ângă vechil i ţâ: „M'am pus lângă mata, Coană Len­to, da să dea dracul să nu m ă ser­veşti. . ." şi ochii i se învârti în cap ca la o păpuşă.

Părintele Costache nu-şi af lă loc. La urmă «-'aşează în dreapta Coane! Moaşe şi privind cu ochi şireţi pe ve­chil, tuşeşte: Câkâ-câhâî — „Să vă fi6 de Mne părinte! „Ase­

menea fiule, asemenaa". Până să-desfac legăturilev gurile tac puţin. Fiecare cată împrejur. Ce frumoaso *î pădturaa Budubalel! Toată de ste­jari bătrâni, eu crengi mar i să um­brească o casă, stejari carî de zeci de ani n'afl fost turburaţi de glas de ferestrău şi de sunei de topor. Trăesc în liniştea deplină. S Ä scu­tur toamna, încărunţesc iarna şi pri­m ă v a r a iar devin tineri, voinici, îm­podobiţi în odăjd i i verzi. Seara bu­ciumul pădurarului Іе*ш*юага sâ­n u l Înfrunzit, păsări le î î adorm fn cântec; tMMt când eieorile Щ desfac rochiţele albastre, coasele f â s s e s c prin peria d e iarbă coaptă şi'n fle­care an, la în tâ i Mal, poiana înver­zită e e înveseleşte, se umpîe de bu­curia celor de petrec armindemife

Ascultau toţi, întineriţi , cu guriţa înflorite în surâsuri de mulţumire. Pddicând ochii, cerul de culoarea mării în asfinţit, scăldat în aurul soarelui, cernea o nudră fină, deasă.

de lumină» ce ee aşternaa î n i n i m a poenil, ín hotarul umbrelor. Pr intre copaci câfe o rază. furişată Işf torcea firul, îl întindea urz indu4 printre trunchiuri ea firul de rază ce pă­trunde prin gaura cheie! de e* des­făşoară In casă, pa covor, înflorin-du-1. Un cânticel t m i pădurea si un i m n dă mol, ca un susur de izvor, mângâia frunzele d i n ţ a t a D i n • o m * bră creşteau şuerăturî de priveghe-tori, dulci, armonioase. Ca'nir'un concert de flaute mierlele se 'ntre-Oiau în cântec. Se amesteca şi cîte un „pu-pu-pu" al ipupezelor şi ciri-piri mărunte a fel de fel de pa­sări, dte-ţt părea că sub frunze se as­cund nişte ceasornice de buzunar.

Pe şervete albe, vrăstate, luară loc găinile fripte, rumene, răţî umiplute, stropite cu vin, cozonacii crescuţi cât nişte cuşmî mocăneşti, leşurile grase d i meî, plăcinte cu caş proaspăt, — bunătăţi de să te l ingi pe deşte. Fie­care gospodină lăuda bunătăţile ce­leilalte, iar bărbaţii aşteptau udea-la. Părintele Anghel scoase dopul u-neî damigene cu pelin. Pahare le mari se umplură. Vechilul nerăbdă­tor ridică paharul: „ U a ! băeţl, hal să luăm.. . Vivat! La mulţi ani"! Vi­nul lunecă pe gât ca untdelemnul şi bărbaţii îşi şterg mustăţi le cu şerve­ţelele mici. Păsări le fripte se dtesfă-cură, leşurili se frânse, fripturile gustoase dispăreau, altele veneau în loc, paharele tot deşerte se vedeau şi voia-bună creştea ca pâraele primă-vereî, când se topesc zepezile. Conav Manoluţă sprijmia paharul pe de­getul cal mic, cel mare 11 apaaf pa buza sticlei, apleca capul pe spate, bătea pAntecoi paharului cu degetul arătător. „Când ne-o fi mal rău aşa sS ne Re!" „Amin, închei ) popa Cos­tache, suflecând mâneca l u n g ă a antereulul. Obrajii cuconiţelor s'a-prinseră. Aveau stupit la gură. O-c h ü sticleau ca pietre scumpe. Vătă­jiţa, cu parol ea sculul de beteală, făcea, pe furiş, eu ocbifi, primaru­lui, învăţătoarea grasă, s trânsă ca un snop la mijloc, se încălzise. Des­chisa bluza la piept de se. zărea gura cămeşii înhorbotate. Părintele An-i gl i i l ridică damigeana goală în sus. „Brava flăcăi, face vechilul, aşa vă vreau. Parcă aveţi bureţi în pântec!" вел" na ştiu pentru ce pupei Costa­che î? Vin* gast să chiue: „Iu-iu, iunuu!..„" Şi din adâncai codtruioí veni o melodic. Toţi Івосамдіга. Cântecul răsuna din ee am c* mal tare; „Asta-I treaba părintelui Ces-tache1*, făcu primam.

— Apoi aşa-s învăţat eu: unde-1 Vopa musai şi dascălii. Dai'a mal văz! ïrate înteu Hristos... aprinde eandeble. . ." — „Da-nda, aprinde-le părintele Anghel, mormăi şi popa Torna, care prea s i l i se cu stânsul şi i se cam încurca limba. Şi cântecul s'apropia treptat; Dm dosul ctpaei-for Gheorghe Tincu, lăutarul, ieşi cu bărbia sprijinită în pieptul scripcel. „Uraaa! strigară toţi deodată de ee cutremură adâncurile pădure!. Lău­tarii încetară. Băură câte două sta­cane de vin, luând câte-o gustări. Din tufa de alun părintile Anghel scoase altă daraigeanä cu vio roeu, ea sângele ep-utefoi.

Feliile de согопае se vârae în sare ca să meargă băutura, paharele se înălţau, se priveau în zare şi conu Mitrită spunea că aista-1 undelem-nul delà candela S-tului Constantin", iar părintele Costache tot suflecân-» du-şî mâneca antiriulul, încheia: A< min. . . 'min!

— „Doamne milueşte !" —Bravo t Iaca a deschis gura şi Torna necre-* dinciosul. Pune mâna pe pahar Tomo şi Incredinţează-te că nu-î de­şert. Un pahar în sănătatea necre­dinciosului Torna. Vívat î Vinişoru-I ghirghiliö, cules toamna cam tár-ziö . . ." Vătăjiţa eu ochi i ea floarea de nu. m ă uita făcu serrro lăutarului. Strunele deschise glasul, cobza. bft> zâia înăduşit şf eu tact şi un brâff făcea sâ-tr svârii botinele dîn picioa« re. Coana Moaşă sări, trăgând pe învăţător de m â n ă : Părintele Cos< Hache înainte, cu antiriul prin» în brâu, c'o mânecă suflecată. Vechilii Îa după el. Pr imarul l ângă vătăjiţa,

toţi roată cn vechilul tn coadă. Prinşi P* după g á t o pisează mărunt, pe kw, bătând talpa:

Hal neom prinde mână 'n mână Şi-om juca o t&ptămână... Şi popa Costache lasă umărnl va»

cniliţel şl-o prinde de mână. Dă dru» mul brâulnl larg ca un vârtej, pi» cioarele alunecă pe iarba mătăsoasă el popa Costache cu"» ochfO închis, cu capu 'ntors spre coana Lenta, strigă r

Nu le teme eă-i cădea, Cu bădila le-a linea...

Hal,—hal . . . eâ măăă! Hop, hop! lac'aşal

Coana Moaşă, roşie la obras, răc< neete:

Aista picior mă doare Şi cu-aista dau mal tare t

Şi trăgând pe învăţător de "nânăi Hat cu mine nu cu altu Că-ţl mănâncă lupu mânzatu..

„Ţi-1 mănîncă , da-a. . . ţi-1 mănîncă dacă nu te duci cu Moaşa. . . Merg eu coana Moaşă 1" — „ î n c e t moşule, încet, ş i coana Moaşă râde cu capul pe spate, dar nici părintele Costache nu-il lasă 'n pace pe vechil, care de abia poartă picioarele :

Nu te dă muetuhiî Ca iarba tăehduî.

Cântecul moare , pierzându-se în mima codrului. Obosiţi, şiruindu-le nădoşala pe faţă, se to lănise pe iarba moale, presărată cu pelin din care se ridică un miros amăriu eese amestecă cu parfumul tare al mălinilor înfloriţi undsva, departe. Б 'n toiul zile!. Căl­dura pluteşte ca un râu fierbinte. Cântăreţii înaripaţi afl amuţit. Pa­harele iar se umplu, se deşert, dami-genil» se uşurează, altele vin la rând.

Glumele se'nmulţesc. Cucoanele râd. Bărbaţii fac cu ochiul răsucind vârfurile mustăţilor. Conu-Mitriţă cată în ochi i lui Tincu şi ţ iganul nu­mai decât pricepe. Strunele şoptesc o melodie dulce, tristă şi Ion Fund, cobzarul, m â n g â i n d încet cu vârful pene! de gâscă strunele întinse pe pieptul cobze!, zice, cu vocea undo-iată:

Auleo mă doare caps Că m"o pălit cu baltegUy Auleo mă doare spafe СЙ m'o pâlit cu lopata

Ş l vechilul eu o mustaţă albă, cu cealaltă în. doi perl, îşi şterge ochi! cu şerveţelul. Gurile amuţesc, pădu­rea răsună şi arcuşul plânge pa strunele întinse. Duioşia ia loc tn inimi şi cucoanele aplec capul spre. umerii vecinei. Părintele Costache are chef să-I cânte „Zorile". Mal î n ­chin un rând de pahare, cinstesc lău­tarii şi cobzarul îşî drege glasul:

Scoatd-te puică din somn Şi dă-mî sáriid că mor!

Ochîî ea umezesc, câta un oftat scapă, înăduşit; primarul cu ochii ţintă în ochi» vătăjiţel, cu mâna la mustăţi. Privirile ee'mpletesc, se'n» ţelej, mâncarea se uită ei doar pottra Torna de mal dă semnalul uneori ridicând paharul cu untdelemn. Toţi aü câte un cântec care le aduce a* minte d* tinereţa. Cono-Manoluţă ri* ateă mâna în sus şi Tincu ştie c'o mână are cinci deşte şi că de fiecare deşt are să iee câte un franc De a, ceea apasă mai cu foc arcuşul şl Fand înaltă gäasul:

Awzï lele popa ioacă E;î afară si te roagă, Roagă-te Ш Dumnezeu Să moară bdrbatttl Md Să rămâi să te iau eu!

Vătăjiţa clatină din oa-p deznăd&j» duită, că are bărbat тоіпіс «i oricât e'ar ruga lui Dumnezeu nu moara» Vechilul îşi aduce aminte de-vm câne tec vechiü, de pe când era holteiü Л face eemn:

Aseară trecut călare Pe îa poarta dumital* Te văzui la lumânare La căsuţa cea din vait Cn citrnesa aîM floare Cusută în flori pe poalei Descheiată'n subţiori Văzul vârful ţâţelor, De te vedeam peste tot Mă giïseaï la poartă morţi

Luni, 21 Noembrie, 1911. UNIVERSUL LITERAR No. 47. — 3.

„Mă, p e n t r u c â n t e c u l i s t a a m d a t t n t r ' o s e a r ă ca lu l , c u şea cu tot! ca­l u l m ă , şi h a r a p n i c u l , şi ş e a u a . . . "

P e a s c u n s , c a s ă r i s i pea scă du io -ţ i a , pă r i n t e l e A n g h e l p o r u n c e ş t e o t,Hârlăuoancă". Vechi lu l s a r e cel d i n t â i , că-i j o c u l lu i . S t r i g ă r i l e i a r î ncep , i a r b a se b ă t ă t o r e ş t e şi vesel ia u m p l e sufletele.

I n s e r a r e a îşi c o b o a r ă a r i p a . Soa­rele s t r â n g e raze le î n n i ă n u n c h i u , în-g r o p â n d u - l e d u p ă codru . I n a p u s ce ru l a rde . Spre c re ş t e t a l b a s t r u l c reş te ca d a t c u vopsea . P a s e r i l e în­cep a p i ru i . P r i v i g h e t o r i l e ş u e r ă tn u m b r a r ă c o r o a s ă . Ochi nevăzu ţ i p l â n g , î n l ă c r ă m â n d i a r b a poemelor.

Nu ştiu c u m s 'a f ăcu t că C o a n a M o a ş ă s'a rătitei;. cu î n v ă ţ ă t o r u l în ipudure. C â n d su î n t o r c u n potop de g l u m e c u r g e pe soco tea la lor . Şi nu se s u p a r ă n i m e n i . N u m a i p r i m a ­r u l u i îi p a r e r ă u că n ' a p u t u t şi el să se r ă t ă c i a s e ă cu vă tă j i ţ a . . .

Cai i iau în p r i m i r e oişt i le şi pe d r u m e a g ' n a s u r i l e u r c ă în ş i r ropo-t ind . I n u r m ă p ă d u r e a B u d u h a l c i se ump le de pace . ca o b i se r ică , şi c â n t ă r e ţ i i nop ţ i l o r de Ma i c â n t ă în l in i ş t ea p a r f u m a t ă de b o a r e a ce vino delu m ă l i n i i înf lor i ţ i undeva , de­pa r t e . . . .

Si. d e a s u p r a cod ru lu i a d o r m i t ce­r u l a l b a s t r u îşi a p r i n d e a d e v ă r a t e l e cande l î .

— Hei , a ş a se pe t r ecea pc-alitucî 'A rmindenu l în s a t l a no i . Astăzi , în-•fâj Maî t rece ca o zi de post , nebă­g a t ă în s e a m ă .

Moş-Tincu a ' m b ă t r â n i t , n u m a l •poate m â n u i a r c u ş u l . F u n d cobza ru l ee od ihneş t e î n ţ i n t i r i m u l d in m a r ­g i n e a S toreş t i lo r . I n p ă d u r e a B u d u -ha ie î c â r ş c â e besch ia şi se a u d e p î n ă d e p a r t e c u m cad s te ja r i i b ă t r â n i . P a i e t e l e Torna n u m a ţ crede c ă a r e să se se m a î î n t o a r c ă v r e m e a dc-a t i m e i , i a r C o n u - M a n o l u t ă adeseor i , mâng-â indu- ş i f r u m o a s e l e m u s t ă ţ i c ă r ă m i z i i şi azi îi p a r e ră i i că n u s'a r ă t ă c i t şi el a t u n c i în p ă d u r e , cu vă'.iijiţa cea cu ochii ca f loarea inu­lu i^ .—: m

J A M E S J U D I . K V

0 e n i g m ă s i n i s t r a — Povestire extraordinară —

TTn v â n ă t o r b ă t r â n mi -a poves t i t o u a t ă o a v e n t u r ă a l că rc î eroii fu­sese şi pe caro n u şi-o p u t e a exp l ica cu nici u n ch ip . D â n s u l e r a a ş a de c o n v i n s de a m e s t e c u l u n o r fac to r i s u p r a - p ă m â n t e ş t i în a c e a s t ă p ă ţ a n i e , în cât. în t i m p u l poves t i re î nu-ş î pu­tu a s c u n d e g r o a z a ca re ii s t ă p â n e a î n c ă suf le tul .

De altfel , s p u n d rep t , nici eu n u găsesc vre-o expl ica ţ ie defi­n i t ă p e n t r u a c e a s t ă e n i g m a t i c ă a-venfură , d a r s u n t de p ă r e r e c ă în poves t i rea a s t a t r e b u e să fie v o r b a dc vre-o best ie v ic leană .

In ce pr iveş te p e r s o a n a v â n ă t o r u ­lu i , e ra u n om d e m n de t o a t ă înc rede ­rea , care-şî pe t recuse t o a t ă v i a ţ a in ţ ă r i l e să lba t icc. Se p r e a p o a t e ca fan­tezia l u i să fi fost. i n f l u e n ţ a t ă de is­tor i i le ce-î fusese d a t să le a u d ă , s a u dc poveşt i le c u f a n t o m e c a r î П fu­sese ră povest i te în t inere ţe .

P e v r e m e a c â n d s 'a î n t â m p l a t a-coa- tă a v e n t u r ă , v â n ă t o r u l e r a î n c ă t â n ă r de toi. El se g ă s e a în reg iu­ni le S a l m o n r i v e r u l u i , î m p r e u n ă cu un t o v a r ă ş , şi aşezase n i ş te cu r se i.le cas to r i . D a r f i indcă e r a foa r te r a r p r i n p a r t e a locului , ceî douî vâ­n ă t o r i se î n f u n d a r ă în t r ' o peş t e ră , ca re e r a s t r ă b ă t u t ă do u n r â u , şi u n d e c r e z u r ă că vo r găs i m u l ţ i cas­tor i . C red in ţ a le fu i n s ă î n şe l a t ă . E i e ş i r ă d in nou la l u m i n ă , şi o l u a r ă p r i n codru la vale , f ă r ă t e a m ă de pe­ricole, p â n ă ce, d u p ă c â t e v a cea­s u r i , a j u n s e r ă în t r ' o c â m p i e u n d e popos i ră .

Aici d u p ă ce-sî d u r a r ă o colibă d in r a m u r i ş i f runze şi se a r a n j a r ă în-t r ' â n s a . p l e c a r ă tn r e c u n o a ş t e r e a locu lu i d e a l u n g u l r â u l u i .

D u p ă vre-un c e a s dc umble t se în­t o a r s e r ă la locul lor de a d ă p o s t .

D a r fu ră foar te s u r p r i n ş i , v ă z â n d

că c ineva u m b l a s e î n col ibă în l i p s a lor şi le răscol ise bagaje le . E r a u o m u l ţ i m e de u r m e pe jos , d a r cei dou î v â n ă t o r i n u se o c u p a r ă de ele, ci îşi î n d r e p t a r ă col iba, a p r i n s e r ă un foc şi-şî p r e g ă t i r ă a ş t e r n u t u l .

D u p ă ce î m b u c a r ă câte ceva, u n u l clin eî l u ă u n t ă c i u n e a p r i n s şi cer­cetă î m p r e j u r i m i l e coliliei, s p r e a d a de u r m e l e m i s t e r i o s u l u i viz i ta tor .

P e s t e p u ţ i n se î n t o a r s e , şi îşi dete p ă r e r e a că v iz i t a to ru l n u p u t e a fi de câ t un u » , d a r un u r s caro u m b l ă în d o u ă labe . . .

V â n ă t o r u l r â s e de a c e a s t ă presu­p u n e r e na ivă şi spuse că el m a i cu­r â n d a r crede că acea fiinţă enig­m a t i c ă a r fi fost u n om . D a r u n lu­cru îl c a m î n c u r c a : u r m e l e de pe j o s n u a d u c e a u de loc a u r m e de om.

Cei douî v â n ă t o r i m a l d i s c u t a r ă câ făva v r e m e a s u p r a aces tu i inci­dent , a.i.oí sc v á r á r a in a ş t e r n u t şi a-d o r m i r ă . P e l a miezu l nop ţ i i u n u l d in eî se trezi, a u z i n d un zgomot uşor in colibă. D a r î n t r u cât focul M> s t insese , n u p u t e a vedea n imic lă­m u r i t , şi n u m a i cu m a r e g r e u t a t e pu tu d i s t i nge s i lue ta » n u î corp in­form, ca re se desenase la i n t r a r e a colibei. F ă r ă să m a î p i a r d ă o c l ipă , el îşi l u ă puşca , c a r e e r a l â n g ă d â n ­sul , si t r a se . D a r se vecie că greş ise lov i tu ra , căc i r a m u r i l e <le pie jos p r i n s e r ă a t rozni î n d a t ă , s e m n că •vizitatorul n o c t u r n o l ua se l a fugă. . .

T o a t ă n o a p t e a v â n ă t o r i i n u m a i pu tu ră . înch ide ochii.

Z iua u r m ă t o a r e t recu fără nic i u n inc ident . De d i m i n e a ţ ă ceî douî vâ­n ă t o r i p l eca ră sp re m a r g i n e a r â u l u i , p e n t r u a-şi r id ica curse le şi pe s u b s e a r ă se î n t o a r s e r ă la l a g ă r u l lor.

D a r un t re le fu m i r a r e a , când îşi g ă s i r ă coliba d in nou răsco l i tă . EI c e r c e t a r ă din noii şi de da ta as ia se conv inse ră pe depl in , tsp.ro m a r e a lor s p a i m ă , că acel v iz i ta tor enig­m a t i c n u e r a om. d a r u m b l a în d o u ă labe!

Vàn îi lor i i fură c u p r i n ş i de-fi tea­m ă n e l ă m u r i t ă , i i i a d u n a r ă o g r ă ­m a d ă m a r e de u s c ă t u r i si f ăcură foc, ppoi u n u l se culcă , i a r celal : r â m a s e dc sen t ine lă . P e la miezul nop ţ i i , fi­inţa cea g rozavă veni i a r ă ş i în p r e a j m a colibei. î n s ă nu so încu­m e t ă să se ap rop i e de foc, ci îşi a-t i u n t ă d o a r p rezen ta p r in nişte n ior -înăel î f ioroase şi în n u n ă se depă r ­ta din nou .

Apoi se făcu l iniş te şi în c t i i ' n d începu a se c r ă p a de ziuă.

D u p ă aceas t ă n o a p t e . vănaf i . r i i fură. şi m a i mul t c u p r i n ş i de fricii şi se hotă r a r ă să p ă r ă s e a s c ă cât m a i c u r â n d locur i le acelea. Ei se d u s e r ă să-şi r id ice curse le pe ca r î le aşe­zase de cu s ea r ă , d a r le găs i goale . N u e r a n ic i u r m ă de cas tor i .

î n d a t ă ce se d e p ă r t a r ă pu ţ in de colibă, li se p ă r u că-î u r m ă r e ş t e ci­n e v a delà spa te . E i a u z e a u l ă m u r i t zgomote de paş i . d a r î n d a t ă ce se o p r e a u . înce ta şi zgomotu l .

Aprop i indu-se miezul zilei, frica v â n ă t o r i l o r d i s p ă r u . E i îşi l u a r ă din nou c u r a g i u l de a se despă r ţ i . U n u l se î n d r e p t ă c ă t r e colibă, spre a p re ­gă t i to tu l de p leca re , i a r celait se duse să m a i r idice câ teva curse .

A j u n g â n d în a p r o p i e r e a coliliei, v â n ă t o r u l scoase un chiot , sp re a-şî a l u n g a din suflet acel s i m ţ i m â n t de t e a m ă şi sp r e a da de veste t ova ră ­ş u l u i său că a sosit. D a r n e p r h n i n d n ic i u n r ă s p u n s , t e a m a l u i m a î r ă u crescu . U r m ă r i i de o p r e s i m ţ i r e rea , el i n t r ă în colibă. T o a t e l u c r u r i l e e r a u î m p a c h e t a t e şi legate , focul e r a a p r o a p e s t ins , şi n u m a i o şuvi ţă sub­ţ i r e de fum, se r idica încpf că t re fir­m a m e n t .

V â n ă t o r u l îş i m a i c h e m ă oda tă to­v a r ă ş u l pe n u m e . D a r nic i de d a t a a s t a nu-f r ă s p u n s e n i m e n i decât e-coul p ă d u r i l o r . E l a r u n c ă o c ă u t ă t u ­r ă î m n r e i u n i l s ă u şi d e o d a l ă ochii i эз d i l a t a r ă de g roază şi tot co rpu l său e r cu l i an fu zsruduit de u n cu i re -m u r p u t p r n i c : a l ă t u r i de u n c o m e d e z r ă d ă c i n a t zăr i se pe t o v a r ă ş u l său m o r t .

T r e m u r â n d de g roază , v â n ă h i r u l se p r ă b u ş i a s u p r a -cadavrulu i , şi-1 zgudu i din toMe p u f e n l e . D a r to­v a r ă ş u l său zăcea nemişca t , cu gru­

m a z u l s fâş ia t şi cu u r m e de dinţi as« cuţ i ţ î în j u r u l g â t u l u i .

A p r o a p e n e b u n do o r o a r e , vână­t o ru l n u m a i ş t ia ce să facă. Doar a t â t a îşi p u t u el expl ica , că acel ne­c u n o s c u t ş i e n i g m a t i c s u g r u m ă t o r î i a t a c a s e t o v a r ă ş u l pe nes imţ i t e , pe c â n d a c e s t a d o r m e a în col ibă.

U r m e l e de pe j o s a r ă t a u şi a c u m a l ă m u r i t , că acea f i in ţă g r o a z n i c ă u m b l a s e în d o u ă labe .

V â n ă t o r u l , n e m ai ş t i i nd c u m s ă se depăr t eze m a t c u r â n d de locul acela f ioros , îş i l ă s ă t oa t e b a g a j e l e acolo, î ş i luă puşca, şi încălecând pe cal, o p o r n i în g o a n ă peste câmpie . . .

Astfel a cea s t ă t r a g i c ă aventură, r ă m a s e o e n i g m ă s i n i s t r ă p m t r u tot­d e a u n a .

T r a d . de Iosif S n r v a r y

_ ш

Când e puternică iubirea nc doare clipa despărţirei

Şi nn e chip să nu ne 'nvingă năvala desnădajduirii.

De no maî pofi cuprinde 'n braţe. cuvântul dat nimic nu'nsamnă,

Simţi inima-ţi cum o pătrunde vestejitorul vânt de toamnă.

Zadarnic mintea se trudeşte să-fi. linişti"ase-aprinsul' piept

Văpaia dra'f/osleî zdrobeşte cuvântul cel mai înţelept.

Te chinui aşteptând si jalea le copleşeşte zi cu zi'.

L'n zvon ades/a 'li. minte dorul şi plângi în orele târzii...

Ca 'u urma unui mort, desrrăfui nimicurile ce-ait rămas,

Şi n nebunia ta duioasă dai tuturor aces'.ea glas.

Atâtea plicuri parfumate izvod de sfinte spovedanii,

Atâtea flori păs/rate n colbul căzut asupra lor cu anii.

Şi lăcrimezi pricind şuviţa dc păr, legată "n corzi albastre,

Уіиші/й — tristă ironic — simbol nădăjduiriî noastre !...

Pe Ioale-acestea praful vremii se-aşlernc - dornic de iritare—

Ci, numai când le vezi tu singur le scuturi, plia dc nduioşare.

Şi plângi văzând deşertăciunea aleilor semne de iubire.

Rămase veşnic tot aceleaşi în schimbătoare a 'noastră fire.

Atât prinos dc jurăminte sfinţit cu lacrimi arzătoare,

Se risipeşte când în suflet străbatc-o nouă 'n fio rare.

Şi gol, ca o câmpie-aridă rămâne cugetul de pază,

Pe 'n/ins pustiul prii sale doar amintirile veghiază.

Tresari in aiurări de minte şi greu suspini în faptul seru,

Când nostalgia 'ncheagă vise din toate umbrele părerii,

O şoaptă, un murmur, zeonirea unui frunziş atins de vânt,

Te 'nforează şi te umple dc noi nădejdi, dc nou-avânt...

Dar cât de greii te doare 'n urmă făţărnicia 'nchinuirii,

Când plânşi-ft. ochi sencredinţează de adevărul părăsirii !...

Durerea planşetelor nare putere trupul să-l răpite—

Dar mai amarnică durere de cât a lacrămilor nu-e.

De-aceea n clipa despărţiră iubito, 'n loc să-mi juri credinţă,

Mi-ai smulge inima, dând morţii nenorocita mea fiiinţă. -

Căci vorba nu e lege — piere odată cu icoana ta,

Şi din ecoul ei apururi Se naşte desnădejdea mea I Craiova. ' 1». L i ş t e a v A

CITIŢI J01T1 IN

„VESELIA"

Brânzoaia-Putineiu M A R E R O M A N

de moravuri administrative

UN D I S P A R U T

JEAN BONIFACE HÉTBAT Francez, munci tor pentru neamul

nostru. Duminecă , în 23 Octombrie v.

ne-am luat adio, l a groapa din ci­mit irul atolic, de là acest adevărat meteor.

Volumul său de poezii, editat de Socec, prin titlul ce i-a dat, ne sem­nalează deja pe filosoful de aur. Ae-vea, arată setriozitatea şi profunzi­mea temeiului său ca poet.

Spirit vioiu, setos de a ş i aduna co­mori de şt i inţă şi cultură, stăpânind între altele, un m a r e n u m ă r de limbi, el s'a silit şi a parvenit a mâ­nui l imba noastră cu o adevărată

vi r tuoz i ta te , tot a ş a ca şi l i m b a sa m a t e r n ă . A fost c h i a r p r emia t de re-peţi te or i l a celebrele Jocvrl Florale. Hét r a t a fost a d m i s m e m b r u în so­c ie ta tea j .Fe l ib r i lo r" , pe când din t re s t r ă i n i n u e r a u de cât t re i , d in t r e c a r i u n u l 'era regele Span ie i .

D ă m a c i u n so.net n,l lui în l imba n o a s t r ă , n e m a ï pub l ica t p â n ă a c u m , doved ind m a r e a lu i i u b i r e p e n t r u l i m b a română, şi per fec ta ei s t ăpâ ­n i re .

( л м л н і л і v Am vrut stăpân să-[i fitî, în loc

să-mî fii stăpână. Eu, care după tine. atât am alegat. Şi tc-ani robit!... şi blândă, molatic

le-aî plecat Sab jugul penet mele, cc azi c chiar

română !

încât br-cine ar espune: ,.Ce-î drept nu e păcat!"

Cunosc eu multe limbi, şi nu mi-ar ajunge-o mână,

Pe toate să le număr: dar... peste „un dor mă mână"

Norocul să te bată! nici într'un gr ai ii n'am dat!

Ca vinul ţăreî tale, cc scoale foc din ghiaţă !

Haină eşti! urato; dar nu mă mai înşeli.

Şi când mi-advc aminte, că 'n „bună dimineaţă !"

Puneam odinioară vre-o patru, cinci greşeli,

îmi vine chiar să râd, surioară cântăreaţă,

Că 'n loc să-mî puï tu mie, azi eu î[t pun oprclî

*

Ce l-a f ăcu t r j o t î n ă r u l H e t r a t s ă vie l a n o i ? CaQităţile lu î e x r n o r d i n a r e . D o c t o r u l R izu a a v u t och iu l şi m â n a ferici tă , de l-a a les ş i i n v i t a t la noî .

Ca e m i n e n t profesor de l i m b a s a m a t e r n ă , f ranceza , m u n i t , l a fonda­r e , l a l iceul m o d e l idin I a ş î , a fost a p o i t r e c u t tot la u n l iecu-model , l a Bornă r l a . A m a î f unc ţ i ona t ca p ro ­fesor l a l iceele d i n Craiova", Boto^ ş a n î ş i l a şcoa la mi l i ta ră , dc in fan­ter ie d i n Cap i t a l ă .

Hét r a t a m u n c i t 36 de a n i ca u n d i s t i n s apos to l a l l u m i n e î , p e n t r u n e a m u l n o s t r u î n cea m a î m a r e b a r t e ,

1. P O D l ' l o r n n t i n

i . — No. 4 7 . UNIVERSUL LITERAR Luni, 21 Noeroluic, ІУ11

GALERIA FIGURILOR CONTIMPORANE

DL C . N A N U

D. Corişti. Nanu, noul nostru mi-ni.<stru la Petersburg, este unul din cei m a i vdchï qoembri aï corpului nostru diplomatic.. D-sa a fost рагій acum acreditat pe l â n g ă Suveranul Italiei şi, după cum se ştie, a dat un foarte eficace spri j in partkipăreî româneşti la expoziţia i ta l iană: 1 v 2 4

Sacr i f i c iu l fe t i i A l iquip i so Mare grijă era în salul tribului 0 -

neida. De la nord o ceată de război­nici sălbatici goniţi de duhurile rele •meainţau sä năvălească în pacinkul tat şi să prefacă totul in praf şi ce­nuşă. Casele din satul Oneida erau părăsite şi femeile şi copiii se refu-giară in grabă la munţi, unde li se oferea adăpost şi acolo erau păziţi de războinici. Multe zile şi nopţi prigo­nitorii căutau urma acelora pe cari i-au gonit din patria lor; dar marele •pirit trecuse cu mâna sa peste pă­dure şi cărarea pe carî s'au refugiat locuitorii din Oneida n'a putut fi des-eoperilă de către sălbaticii Mingoes.

Dar fugarilor li se isprăvi în curând merindele şi peste vâriurile arborilor fi peste marginea slânceî impractica­bile pentru orî-ce alt duşman, sosi moartea şi foamea. înţelepţii şi răz­boinicii ţinură lungi sfaturi, dar ochiî lor e?au obosiţi, astfel încât nu maî vedeau drumul pe care puteau să всаре dc nevoile lor. EI nu indrâs-neau să iasă din ascunzătoarea lor, căci erau în primejdie să fie făcuţi priseaierl de către duşmani şi apoi duşi m robie; dar nu puteau nicî să rămână unde se aflau, căcî ar fi murit de foame.

Atunci se apropie de războinici şi Înţelepţi o fetiţă, Aliquipiso, şi zise că au venit la ea duhurile bune, pe când dormea sub arbori, şi i-au arătat cum se pot arunca în vale mari blocuri de piatră de pe marginea stânceî celei mari, în dosul căreia se afla ascuns tribul, aşa încât, ar fi sdrobit acolo chiar şi arbori" cel maî mari. Duhu­rile bune i-au poruncit de a conduce po duşmanii tribului Oneida In vă-

Îfauna şi ea trebue să execute această nsărcinare pentru ca să scape popo­

rul eî din nevoia in care se afla. Războinicii şi înţelepţii ascultară cu

uimireplanul desfăşurat de Aliquipiso; după aceea cel mal fruntaş dintre că-

f iitanî aduse frânghii albe, le legă în urul gâtului eî şi o proclamă ca prin­

cipesă a întregel naţiuni şi ca favo­rită a marelui spirit. Când se făeu noapte, Aliquipiso părăsi liniştită şi fera trăgănare poporul el şi dispăru In întuneric.

A döua zi dimineaţa sentinelele Min-

§oilor găsiră o fetiţă rătăcind prin pă-ure. Eî alergară cu ea in satul pus-

*) Irekez : (roquoia) odinioară un puter­nic pogor indian dia Amerka de nord, pe lângă fluviu] St.. Loronto şi lacul Ontario, Acummaï există din eî numai vre-o 20.000 «le sttfîbîe împrăştiate prin Ca: ada si in vestul Statului Mişsissipi. •

tiu, unde, odinioară ea fu..atât dc i e : . . riciiü cu tovărăşii eî dé joc, şi începură

s'o tűrlurozc. in speranţa de a-î smulge secretul unde se afla ascunzătoarea tribului, ci...Cu,.o forţă, care stârni ciliar admiraţia duşmanilor. Aliquipiso in­clura multă vreme chinurile la care era supusă ; în cele din urmă însă ea . se declară gata de a conduce pe lor-

. turătorii el prin întuneric la ascunză­toarea tribului Oneida.

Se,-făcu noapte şi. Mingoii, beţi de . biruinţă, se duseră pej cărarea care,

după cum credeau el,- ducea la lsgă-л ! rul^ribuluţOneida-. Aliquipiso Ie arata

" drumul, dar.-mâna -stângă-:a-unul răz-, bpyiic: robust-o ţinea' cu -putere, pe

când in mâna sa dreapjă ţinea'seeu- t rea, care la primul semn de trădare avea - să-1 cumie. viaţa. 'Mingoii se stre-curară încet şi cu ; precaiiţiurie pe multe^ poteci lăturalnice, până-când ajunseră lângă slànca de granit. După aceea Aliquipiso făcu un semn ca să se adune cu toţii în : jurul el, ca şi când ar fi avut intonţftmca să împingă colosalul perete de munte şi să le a-rale pe fugarii pe cari îi urmăreau... Când toţi so strânseră în-jurul e", ea scoase un ţipăt pătrunzător — semna­lul convenit. Ea ştia că deasupra1 eî sentinele neadormite ale luplătorilor . flămânzi din Oneida ţin gata marîblo­curi de-stâncă la marginea prăpastie"!-. .

Păzitorii ei abia avùrS timp ca s'o -omoare, când blocuri de stânei se ros­togoliră- în prăpastie cu o forţă îngro­zitoare, strivind pe Mingoii căzuţi în cursă, după cum sunt striviţi viermii sub picioarele unul uriaş.

Aliquipiso, viteaza fată, a fo t jelită de poporul eî mulţi ani. Marele spirit ÎI prefăcu părul în muşchi de eopae, pe care indianiî îl numesc «pâr flu­turător», şi-1 trimise în toată lumea pentru apărarea arborilor. Din corpul el crescu floarea pe care Indianiî o numesc «Sângele femeilor vitele».

*

L e g e n d a d e s p r e rîi i înainte cu mulţi ani trăia între oa­

menii tribului. Seneka o fată cu nu­mele de Tonadahwa, pe care fiecare tânăr războinic o dorea să fie podoaba wigwamulul său (sat). Un tânăr erou din tribul el îî câştigă inima prin aceea că îşî puse în primejdie propria viaţă pentru ca să o salveze pe a eî de un pericol ameninţător, şi ea nu dădea ascultare nimănui Zâmbetul eî era numai şi numai pentru iubitul eî, iar ochiî el străluceau ca şi razele soare­lui, atuncî când el se apropia.

într'o zi fata trecea veselă cu lun­trea de-a lungul riulul, fără să pre-simţească că o mare primejdie ame­ninţa viaţa şi ferieirea el. Debarcând cu abilitate la ţărm, Tonadalnva nu observă că un tânăr războinic, care '1 ceruse mâna, dar pe care îl refuzase, 0 urmărea în taină.

Luntrea eî uşoară o purtase departe de satul Seneka, când deodată auzi un strigăt, în care păru că recunoaşte vo­cea iubitului eî. Ea opri vâsla şi as­cultă. Credea că aude strigătul său şi obrajii i se roşiră de plăcere. Cu un chiot, de bucurie cârmi luntrea spre ţărm şi după câteva lopâtârl puternice ajunse sub stulişul de la ţărm.

Dar nu era figura iubitului' drăgă­laşei Tonadahwa, care sări in luntre; èra urgisitul rival, pe faţa căruia ea vedea expresia triumfului.

Fata nu scoase un ţipăt de spaimă, dar ochii lui scăpărau de ură şi faţa 1 se îngălbeni. Cu un strigăt, care înă­buşi oi\-ce speranţă in inima fetei el îi smulse vas a şi cârmi luntrea spre mijlocul riului

Deodată sfàrâi ceva prin aer. O să­geată sbura dc la ţărm şi se înfipse adânc intre spatele laşului tâlhar, toc­mai pe când a:estn se aplecase ca să strângă în braţe pe fecioara care se opunea. Ţipând de turbare, el se a-runcă în apă, aruncând in acelaş timp vâsla şi cu o ultimă sforţare asvârli luntrea, spre. curentei repede al apel. Curentul apel ««prinse fn curând lun­trea rămasă fSrl cârmă. Tonadahwa trimise iubitului eî un ultim salut de adio, după aceea intona cântecul mor­ţilor, pe când luntrea fu luată de vâr­tej în josul riulul.

„Ye-fde .ca smaragdul curgea spume­gând rîul, săltănd luntrea ca pe o minge, pană când dispăru în valuri.

Ca vântul sbura iubitul desperat de-a lungul ţărmului, după luntre, până la locul de unde putea' vedea cataracta. Aici se opri un moment pârfa când barca dispăru împreună çu/sculmpa sa povară ; apoi, ridicând mâini-Îe spre cer, se aruncă în groaznica prăpastie.

Dar din mijlocul spumpt ţâşnitoare şi a valurilor cari treceau peste capul lui, se ridicară numeroase urnbre — spiritele puternicilor eroi, caride mult locuiau-în;fericitele parcuri .de vână­toare. Ele duseră .grabnic trupul tână­rului într'un l o c . sub căderea-apelor spumagătoare, ^unde ;putu să ia în pri­mire pe !?nnadahwa leşinată, care fu­sese luajä'de spirite.- Tânărul îndrăz­neţ o "duel printre stâncile colţuroase biciuite de valurile spumegânde şi o aşează ,în siguranţă, unde în curând îşi reveni în firer

De atuncî răsună printre stufişuri . cântecul de moarte al fetei Tonadahwa

şi printre sgomotul produs de căderea apelor perechile dé amorezi aud ade-

1 seaori ţipatul amantului -Tonadawhel, când s'a aruncat după iubita lui, pe care o'credea pierdulă..." - -

. C. Scnxtu . — . © --'

CU CÂNTECUL S'ADOBM

O! daţi-mă uitării Ca singură să fiu... In liniştea 'nserăHi Doar visul meii să-l ştiu.

Mi-am stins tn drum nădejdea, La toatc-am zis ,,adio", In calea vieliî mele Doar muza mea voiu şti-o.

Robită 'n îjeci de dânsa, Pe liră braiu-mî strâns, In viers să tom gândirea... Şi ochiî ce aţi plâns.

De nu maï văd nainle Să't redeschid tn gând, Să'mî port tn noapte paşiî Cu cântecul mau blând.

Să'mî fie ea lumină. Odihnă, pace, somn ŞVn murmurul eî dulce Cu cântecul s'adorm.

Virginia Velescn • » . - — —

CATULLE MBNDKS

I S O L I N A - I S O L I N i

Se întâmplă ca odată două zâne să se întâlnească la marginea unei păduri, aproape de un oraş mare; una din ele, cu numele de Urganda, era foarte îmbufnată, fiind-că nu fu­sese şi ea poftită la botezul fiicei re­gelui ! Iar cealalatS, se numea Ur-g>ela, era din contră foarte satisfă­cută că asistase, spre marea ei bu­curie; şi la zâne, ca şi la oameni : când eşti mulţumiţi eşti bun şi rău când eşti supărat.

— EÍ ! bună ziua, soră. zise Ur-gela.

— Bună ziua, soro, bolborosi Ur­ganda. Presupun că t-e-ai distrat des­tul de bine la amicul tău regele Ma-tachinulul.

— Mal bine rîicï că se poate ! Să­lile erau aşa de bine iluminate în cât mă credeam în palatul nostru subteran, unde zidurile's tapetate cu pietre scumpe şi tavanul cu cristale, orbitoare in bătaia soarelui; s'au servit în farfurii de aur mâncările cele mai delicioase, pe feţe de masă numai de dantelă; s'au băut di'n cu­pe în formă do crin vinuri aşa de dulci şi de parfumate, în cât mi se părea că beau miere din flori; şi după masă drăguţi băeţl şi gingaşe domnişoare, aşa de uşori şi de bine îmbrăcaţi în mătase de toate culorile că-î luai drept pasările paradisului, aii dansat cel-v maî frumoase jocuri din lume. .

— Da, da, am auzit d c aci vioa­rele. S i fără îndoială, drept r - u-no.ştiiiţă unei ospital i tăţ i a şa de plă­cute, ai făcut micei pricese, fina ta, daruri foarte preţioase ?

—- &e înţelege de ia s ine, ѳого '. prinţesa va fi f rumoasă ca ziua; când v a vorbi, g la su l el v a s e m ă n a cântu­lui cioeîrlieî; cînd va rîde, gura ei va fi asemănătoare unul trandafir abia înflorit; în fine i-am dăruit toate per­fecţiunile; şi când v a Ti de mări lat', va l u a de soţ un pr inţ a ş a d e frumos şi a ş a die înamorat de ea, î n ' c â t ni­meni s ă n u fi maî văzut o perecbe m a l încântătoare şi m a l fericită.

— De m i n u n e ! zise Urganda s c r â ş n i n d din dinţi şi eu vreau să m ă arăt darnică către f ina ta.

—r- Oh ! s c u m p ă soră, s& nu-î tuci vre-un dar fatal ! s ă n u pronunţi vre-un c u v â n t îngrozitor pe car? nu - î vel m a i putea retrage ! Dacă ar fi v i ­zűt pe mica pr incesă în leagănul t-t, aşa de micuţă şi drăgălaşă., aserţiu­nea unei păsărele fără aripi, dacă, ţi-ar fi surâs cu ochiî eî de culoar>i albăstrelelor ş i guriţa-I roză ca ră­sura, al fi fost încântată şi n'ai fi i-vut g â n d u l să-î vrei răul.

— Da, dar eu n'am văzut-o de 1<ч-: Va fi deci f rumoasă ca ziua, de v re ­me c<3 nici o zână n u poatte să împie­dice aceea ce a decis o al ta . Va vocea dulce ca o ciocârliei şi pu<n ca un trandafir îmbobocit, va lua soţ pe cel maî frumos şi îna -nvr :r, dintre prinţi; numai . . .

— N u m a i ? repeta Urgata y ü . i t U nelinişte.

— N u m a i că de îndată cc va fi iu l-ritată, în seara nunţe l chiar, va în­ceta să m a l fie fată ş i va de\ . r.: băiat.

Buna naşă se înspă imântă d • a-coastă profeţie.

Se rugă, imploră, dar Urganda ruj voi să mai audă nimic şi s? in f iu i Гй î n p ă m â n t c'un rânjet ce 'nspuhu 'in­i a toate pasări le d in pădure.

Urgela îş i cont inuă drumul, cu i-pul în jos, întrebându-se cum a r o , -tea su-şi scape fina de îngrozit i t blestem.

ÎI

La şaisprezece ani, princesa î s . n a era aşa de frumoasă, în cà:, L-r.'-tutindenî n u se vorbea de cât de fru­muse ţea eî; ceî cari o vedeau nu. -o puteau abţină să nu o adore şi a : л і care n o vedeau de loc s s î n a m o - u ; numai din auzite. Astfel că din t • il • unghiuri le lumei vftneau a n i b a - a -dorl, în Matachin. să ceară măn- i princeseî pentru cel m a l bogaţi >i maî puternici domnitori . . . Val ! re­g é l j şi regina, înşt i inţaţ i de viitorul ursit copilului lor, n u ştiau ce răspundă. Ar fi fost o nesocoii it-i să mărite o domnişoară car i . în noaptea n u n ţ e l eî, trebue să fie me­tamorfozată într'un mod aşa de cu­rios.

ConceHiau pe ambasador i cu mu l ­tă băgare de s e a m ă fără să consim­tă, dar şl fără să refuze şi erau foar­te nemângâ ia ţ i . Cât, despre Isol îna căreia nu i se încredinţase teribila taină a soartel ce o aştepta, puţin î l păsa dacă se măr i tă saü nu; Ino­cenţa ei nu se nel iniştea de ăsta; de асеза continua s& se joace cu păpu­şile şi căţeluşul el, în aleele gradi­nei regale unde pasări le 'Ï spuneau ; „Vocea ta e mai dulce ca a noas tră- , sau trandafirii a d ă o g a u : „Noi sun­tem mai puţin roşii ca buzele tale" şi ea se arăta sat is făcută, n u cerea alt­ceva; era ca o floricică care nu ştie că va trebui s ă fie culeasă, cândva.

Dar într'o zi, pe când tncolătăcea In jurul gâtu lu i căţeluşului el i m lanţ de flori, rochiţa rândunica!,' auzî un zgomot: mare pe drumul vecin ş î ridicând ochiî văzu u n cortegiu mă­reţ mergând spre palat ş i *n frun­tea cortegiului, pe u n cal àlb cp:ŞÎ scutura tn vânt c o a m a lui etufoasă,, era un tânăr „domnitor, a şa de fru­mos, în cât ea îşi simţi in ima turbu­rată dc o pat imă necunoscută până atunci. „ O h ! cât e de g ingaş , gândi •ea; şi cugetând pentru pr ima oară lr. astfel de lucruri, ea îşi mărturisi r.»

Luaï, £1 Nocfflbrie, 1911. i:NIVK(rSlJL U r-KHAH' No. 17.

dacă ar avea intenţ iunea să o ceară In căsătorie, ar simţi o mare plăcere.

Tânărul domnitor, pe deasupra gri lajului , înghir landat c u flori, ză­rise pe Isol ina; se opri încântat! şi el.

— Dec bunul Dumnezeu ! s tr igă el, c a . t u să fii fiica regelui Matachinu-lul, căci vin s'o cer de soţie, şi n imic pe p ă m â n t nu poate fi a şa fermecă­tor ca tine. — Eu sunt prinţesa Isol ina, zisa ea.

Ei n u maî vorbiră, ci se priviră mult; din acel moment se iubiră, a ş a dc arzător, în cât nu ee poate spun'3 cu cuvinte.

I K

E uşor de închipuit tn cc încurcă­tură se găs iră regele şi regina ! De data asta nu la ambasadori era să răspundă, ci fiicei lor însăşi , care se ruga, p lângând, jurând cu se va îm­bolnăvi, că va muri chiar, dacă n'o mări tă cu iubitul ei.

Pc dc altă parte,- prinţul Diamant n u era din aceia pe cari îi poţi în lă-lura uşor; era fiul împăratului Gol-condeî şi putea ridica atâta arma­tă contra inamicului tn cât ar fi fost doa.juns o m i c ă parle сІіпЛга pentru a distruge m a i multe regate ; refu­zând se temeau să. n u supere po prinţ. Să spun cc soartă înspământă-toare e menită Isoliuci ar fi fost fără de nici un folos: n'ar fi crezut, o po­veste aşa de puţin serioasă, şi ar fi gândit că vor să-şî bată joc. de ol. Aşa în cât, înduioşaţi de fiică, to-mându-se de prinţ, regele şi regina thihzuiră să lase ca lucrurile să-şî urmeze cursul lor, ca şi c u m nici un dezastru n'ar fi trebuit să se întâm­ple; se putea, de altminteri , ca zâna Ihga iu la să fi renunţat după atâţia ani la răzbunarea eî.

In fine, după mullă esilare, scuze şi întârziere, consimţiră la căsătoria celor douţ îndrăgostiţ i şi nici odată nu s'a văzut, nici chiar l a nunţi îm­părăteşti , căsătorie aşa de frumoasă si soţi aşa de fericiţi.

VEDERI BIN € A £ ITALA • Л Л Л Л Л Л Л Л Л Л Л Л Л Л / Л Л Л Л Л Л Л Л Ѵ

IV

l.a drept vorbind, regele şi regina craii departe de a se simţi l iniştiţi ; după serbare, când se retraseră în a-part ameţitele lor, le fu imposibil să doarmă, l .a fie-ce moment se temeau síi nu. audă strigăte, uşi isbindu-se, să nu vadă pe prinţ apărând, nebun «te groaza şi disperare.

Dar nimic nu turbura l iniştea nop­ŢI'}; se liniştiră puţin câte puţin; fără TTULOIALĂ că avură dreptate să-şî în­chipuie că răutăcioasa zână renun­ţase l,i răzbunarea eî; a doua zi du­pă nuntă intrară fără prea multă nelinişte în sala tronului, unde noi i căsătoriţi nu vor întârzia, conform obicei ului, să ingenunche pentru a primi binecuvântarea regală şi pă­rintească.

l 'şa se deschise. — Fiica m e a ! strigă regele plin de

ipaimă. — b o t i n a ! gemu mama, — \ u mai sun; fiica, ci fiul TĂU,

tàta ! N'u mai sunt Isolina, ci Isolin, mamă.

Şi vorbind astfel, noul prinţ, în­cântător, mândru , cu spada Ia o par­le, îşî răsucea mustaţa cu un aer de desfidere.

-— 'i'otul e pierdut. ! zicea regele. — Val ! zicea regina. Dar Isolin intorcându-se către uşe

fi cu vocea îndulcită : -— Haide, vino, zise el, scumpa mea

Diamantina !• De ce tremuri a şa ? mi-ar fi necaz pe roşaţa de pe o-brajiiî tăi. dacă nu te-ar face şi mai f rumoasă încă .

Căci în â c e l a ş timp când prinţesa devenise băiat, prinţul se transfor­mase în fată; ast-fel, graţie bunei Ur-gela , răzbunarea ' răutăcioasei zâne fu- înlăturată .

FUNDAŢII \ і : Л UNIVERSITARA C'AROl. 1

Conet. ßehinartz

DATINE ŞI CREDINŢE

Când te mănâncă urechile, e semn că va ploua, mai puţin sau mal muit după cum e mâncârimea.

Când vezi că se fac pe pirostrii scân­tei micî şi multe, să ştii că are să plouă.

Gând sar scântei din foc e semn că vin musafiri.

Să nu se măture hornui in zi de sec, căci mănâncă uliul găinile.

Să nu aduci Lunea lut, căci iţi aduci la casă greerî.

O z i d e O c t o m b r i e spre Câldăruşani şi Snagov

Ca lá trei ceasuri departe de Bucu­reşti, cu trăsura, pe drumuri de sat îngrijite printre vechi păduri cari o-dinioară formau vestitul „Codrul Vlăsiai şi pe cari na le-au cruţat specula fără mustrare de cuget din vremuri m a l noi, se ridică in mijlo­cul ostrovului cu acelaş nume, ve­chia zidire de închinare şi de adă­post la zile de grea c u m p ă n ă a voi­vodului muntean Matei Vodă, „Mă­năstirea Căldăruşanr.

Un paravan de zid puternic ţn faţă, de care dincolo se înşiră pe două la­turi chiliî vechi şi noi unele mai urâ­te decât altele, ascunse sub îmbro-budişul rugineî de foi de viţă şi pomi de grădină.

Un al doilea brâu uriaş de zidire cu chili i în două caturi, cu ceardace ş i slfâlpî de zidărie n o u ă încunjoară jur-împrejur bisericuţa acum repa­rată şi prenoită.

Biserica mânăst irei se zice că ar fi prefăcută de isnoavă ÎN 1838 cu gea­mur i în faţă şi că vechimea trăeşte în zidurile de apăram şi de locuinţă ce ascunde biserica delà .începui.

Astăzi. însă prin reparaţiunea bise­rice! şi chiliilor vechi; prin forma cea nouă à arhondărieî şi casei de oas­peţi, prin înnoirea pictureî din nâun-trul bisericel şi în lăturarea acelor efinţî cojiţi de vreme şi s imandicoş l aşa cum ÎI cunoşteau vechea zu­grăveală rel ig ioasă »'a mântu i t ast­fel din gura l acome i vremi prin .rui­nă, după s tăruinţa şi râvna neobo­sită a- acelui mul t încercat veistit fost mitropolit Ghenadie, care a înţeles

m a i înainte ca mulţi alţii, frumuse­ţea ctitoriei lui Mateiu Voevddi

Delà CăMăruşanl drumul spjre Sragov trece prin marea comună Li-pia-Bojdani vestită altădată prin răs-vrătirilc eî. Satele sunt aşezate în­tr'o bună oi'ânduială gospodăreasca cu şcolî noi, iar locaşurile sfinte vechi, afară de cea din marg inea drumului cîin dreapta de pe o mică înălţ ime de pământ cu turlele di de t inichea albă, cu tencueala şi zugră­v e a l a ' n o u ă . Aceasta a foşti biserica de mănăst ire reparată şi înoită de curând cu 'osârd ia drept credincioşi­lor din sat.

P e o şoseluţă cu pietriş mărunt ce apucă din drumul mare la dreapta, urci într'o curte largă ş i deschisă şi cu grijă întreţinută, în mijlocul că­reia, perdută pe jumătate în hăţ i ş de liliac şi pini,- se ridică ca o cochetă bătrână cu gândul parecă pierdut la ani i tinereţe! şi plin de slavă, o casă înş irând în două rânduri odăi şi sus de tot in scobitura cea de sus, cu i iegru apăsat scris: Ocolul silvic.

Aici a fost odată caseâe egumenului mânăst ire i delà Gruiu co strângea, bogăţia pământulu i de pe moş ia care mai târziu s'a împărţ i t la ţărani.

Ţăranii sunt veseli în u r m a ro­dului bogat al câmpului din ani i clin urmă. De un lucru se p lâng ei : că n'au islaz în pădurile Statului n'o s ă mat fie voie nici treî luni ca m a i înainte.

De aieî pe âcelaş drum mai rău ca oi i -unde, spre Snagov care se ves­teşte clară şi armonioasă în mijlocul unui ostrov rotund ce-şi prelungeşte maluri le burienoase până la. apele scânteit'oare ca oţelul. E a trece ca o ctitorie a luî Vladl Ţepeş, şi-în biseri­ca d in ostrov se arată un mormânt acoperit, cu o piatră fără inscripţie care se crede că ar fi al cumplitului Domn; însă Vlad a găs i t mănăst irea întemeiată de alţi şi el s'a mulţumit n u m a i să o întărească pentru a fi un loc de adăpost în 'vremuri de pri­mejdie. Aici la Snagov. a fost o vreme când a curs mult s â n g e omenesc, vărsat prin cruzimea cumplitului". Domn şi alfor stăpânitori . Şi a fost o altă vreme când la Snagov se trăia o adevărată viaţă de m o n e ă a min-ţel. Aci vestitul Ant im Ivireanül toarnă buchile sale frumoase î n ' ti­pare ş i însemnează şi dă l a iveală

• cărţi de s lujbă bisericească şi îndrep­tarea vieţ.el. -

P ierzâneu-ş l bogăţii le, în t impuri-: le maî noi Snagonu l deveni închisoa­

re pentru puşcăriaşi , închişi ui-.,! EA sS-şi i spăşească păcatele prlnt.rtm traiu de pedeapsă. . ,,

Dar astăzi din chiliiic CE. soryiaît de celule pentru hoţul CU MÂNA pă­tată de sânge n'a mâi rămas d- E.;'U. rămăşiţele cărămizilor risipiţi PESTE pământul care acum 400 de ANI CE­rnea de nelegiuitele păcate; a}*- S*:HI.N-giurii şi omorurilor fără MILĂ., .

Biserica s i ingură mai stă RI.-IÂ ŞI tăcută, păstrând amintirea ŢIVEOTII-lui sau de fa imă !

Un preot de mir slujeşte SLUJBA d" Duminică şi a sărbătorilor DE p - t e an. ,

E. I*. I'.fliiiii<' LLP 'a , JUD. ILFOV.

PRO VER Bl.

Banii nu aduc procopseala. ci pro­copseala aduce banii. ;

Mult Irăeştî, muite auz;, rouît'umb.i multe vezi. '

Găina care cloceşte nici odată nu e grasă.

Procopseala nu e cârpă să o MOTO­toleşti şi să o bagi in sân.

Pisica răzgâiată nu prinde şoareci nici odată.

Vremea învaţă pe aceia ce n'au das­căl.

Ilustraţia noastră colorată Ci-hiia d e l â n g ă g a r a Maren

Ieşti ( Ia lomi ţa Intr'una din zilele trecute o crimă

s'a petrecut în apropierea găret 5îăr-culeştî din jud. Ialomiţa, pe moşia rt-lul C. Pribageanu.

Pa când guarzii câmpeni C. Oltca-n u M. Ciocârlan şi D. Călinoiu din serviciul moşierului Pr ibegeanu mergeau spra gară, la un moment dat, fi indcă ei se certaseră, maî îna­inte, I. Călinoiu a tras mai mul te focuri de armă asupra lui G. 01-teanu, care a căzut grav rănit.

Criminalul , care voia să fugă, a fost arestat şi dus la postul de jan­darmi. Victima, în stare destul de gravă, a fost internată în spitalul din Slobozia. . .

6 — No. 4 7 . UNIVERSUL LITERAR L u n i , H N .r-mb-ie, 1 9 1 1 .

JTJX.ES m a r i t

C E E D E p A C U T Ï $ fâéorges de Chaverny urma d*rep-§ u l F a m i l i a lui ÎI lăsase un n u m e î ă r ă pată, traditiunï de mândrie ş i Йе onoare. Tatăl său, mic magistrat Ü» provincie, n'avea de loc avere, Iprefeirând m a i bine de a face o căsă­torie din dragoste, d e c a l a s e î n s u r a pentru zestre. M a m a luî Georges дпигіэѳ de mult ş i contele de Chaver-c y , când simţi c ă i se apropie s lâr-jfeitul', chemă pe fiul s ă u la căpătâiul! luî şi'i zise :

— Nu-ţi las datorii, aceasta e toată averea) mea. Primele tale studii , ti Іе-aï terminat. Du-te la Paria şi dă scrisoarea asta d-1 ui Lance ; e un a-ttilic aii meu, el te va .lua pe lângă, dânsul şi'ţl veî câşt iga astfel exis­tenţa. Voi urmă dreptul şi când vei fi magistrat , la rândul tău, nu uita eă tatăl tău a murit cu sufletul îm­păcat, pentru că n'a ascultat nici o-dată, decât de conşt i inţa luî.

E) întoarse spre George faţa lui îngălbenită de boală, istovită de su­ferinţă.

— Imbrăţişeăză-mă pentru ult ima •ară.

Georges depuse un sărut pe acea frunte, po care aspra moarte începea să pună stăpânire.

. Bătrânul îşi pierdu cunoştinţa. După un ceas păru că se deşteaptă; al vorbi în doi perl :

— Mă duo... Mă duc... Conştiinţa.. Şi muri . O lună mal târziu, Georges deveni

•ecretarul d-luî Lance. Avocatul era un o m sever, care că­

uta să recâştige, prin tăcerea iui de acasă, abundenţa vorbelor pe care trebuia să lei spună la Pa la tu l de Justiţie. Savant, spiritual şi răută­cios, câte odată, eram temut, dar iu­bit nu. Georges da Chaverny câştiga, pe lângă el, cinci sute de franci lu­nar. Era, de sigur, m a i mult de cât î l trebuia pentru a putea să trăiască în mod onest, să-şî plătească cărţile ş i inscripţiile, dar era slab. Dotat cu o figură seducătoare, cu aerul dist ins şi nobil, el nu sa putea l ipsi de petrecerile de tot felul, pc care i l e oferea viaţa e legantă a Parisului .

Juca, câşt iga, perdea, trecând, pe m ă s u r ă ce câşt iga sau pierdea prin întreaga seară a «noţ iuni lor violente, cari însoţesc jocul. La cerc, aurul ese o fisă. jocul e obicinuit cu aurul şi aurul n'sre nicî o valoare pentru jucător. O ' Î - C P jucător e risip 'or şi cheltueşte cu uşurinţă tot ce câît igă, el asvârlă banii pe fereastră.

într'o dimineaţă, Lbaverny intră în biuroul său, la domnul Lance, în bulevardul Saint, Germain, p-.''d, istovit, după ce petrecuse toată noap­tea la cerc, mâneci le redingotei lui se înverziseră luând culoarea mesei pa care jucase .şi unde perduse tot câştigul din ajun, p lus 25 de mii de. franci, pe cuvânt.

Trebuia până dimineaţa, n ; n i t ! târziu—onoarea cerea— să plătească datoria.

Şi în cabinetul său, înfrigurat, cu ochii roşii, cu bărbia rezemată în mâini , el se gânefta ce e de făcut, ce va trebui să facă, ce v a deveni.

Să câşt ige? C u m ? Să se împru­mute ? La cine ? La patronul lui, as­prul avocat, care, în neîndurarea luî poate că nici n'ar fi voit să audă de asemenea lucruri şi care, desigur, nu va sta nici un moment la îndo­ia lă să-1 sacrifice, pentru ca să-1 pedepsească, *.n loc de a'l scăpa? Niciodată nu va îndrăzni. Să'i măr­turisească fapta, era să risce a fi dat afară si a se găs i fără pâine, în nea­gră livrei ic, în aces t oraş. care nu surâde de cât oameni lor fericiţi.

Ochiî lui se îndreptară către casa de banï, a cărei chee o avea, ş i a l tăreî secret î l cunoştea ; către casă, unde se găseau vre-o 50 de mii de franci. Acolo era scăparea, dar a-folo era şi crima.

Toată dimineaţa şi-o petrecu, cu­prins de cele m a i mari griji.

D. Lance se ducea şi venea de la cabinetul lui particular, la biroul iul Chaverny. Tânărul om era atât d e palid şi privirea lui atât de ciu­dată, lucru ce îndreptăţi pe avocat, să'l întrebe de odată :

— Eşti bolnav ? Dacă e aea de ca n u te duc i s ă te culci ? — Vă mulţumesc . N'am nimic, răs­

punse Georges cu o voce schimbată. El eşi pe ta un-spre-zece, pentru a

se duce la dejun, dar îi fu imposibil să mănânce şi rătăci pe marg inea cheiului, cu capuil în flăcări, urmă­rit de teribila idee a furtului.

Să fie aceasta o hoţie ? Nu. U n îm­prumut necunoscut, iată totul. Va lua 30 de mii d i franci din casă, îşi va plăti datoria şi îşî va încerca norocul cu restul de cinci mii de franci. Şi o voce par'că-I striga: ,,Veî câştiga, vei înapoia banii , te veî sal­va, nu ezita".

La orele 2, el se reîntoarse la cabi­net, nehotărât. Onoarea îl împiedica să comită acest fapt. Domnul Lance intră, se uită la câteva dosare, apoi zise lui Georges :

— Plec l a Chateauroux, unde tre­bue să pledez în afacerea Dellevaux. Voi lipsi trei zile. Adio I

Peste o jumătate de oră Geor­ges era singur, nicî un martor nu era acolo ca să-l pl ivească şi casa '1 tenta din ce in ce mai niuif, cu promisiuni ispititoare. Era acesta un furt? Nu. Un împrumut., iată to­tul. U n împrumut înapoiat a doua zi cu s iguranţă, despre care d-luî Lan­ce nici nu-î va trece mă-cai prin minte. El închide uşa cu grije... l a să cheea în broască pentru a n u fi sur - , prins de vre-un indiscret.. . irage per­delele la ferestre... E gata. . . Nimeni n u l vede... Băiatul e dus după afa­ceri... El a avut grije să'l depărteze.. Repede, el potriveşte cifra ?02... Ma­nele luî tremură.. . in ima nu'î m a l bate... Picături mari de sudoare îi a-coperă frunteta... Privirea i se întu­necă. Când se deschide uşa se dă. înapoi ca şi cum ar fi zărit o f igură slabă şi galbenă de muribund, care-1 priveşte cu blândeţe, ca şi cum ar fi crezut că aude un cuvânt, pronunţat de o voce înăbuşită.

— Conştiinţa. î ş i şterge fruntea şi începe a râde.

Degetele iu l tremurânde apucă trei­zeci de bilete de câte o mie. A închis casa. Trage perdelele de la ferestre, soarele inundă în cabinet; jos omni-busurile circulă, trecătorii se învâr­tesc 'de colo până dincolo, negustorii cântă, întreg Par isu l se dedă l a pe­treceri, пшііс n u e schimbat; nu o decât un hoţ mai mult.

Seara, la cerc, el plăteşte datoria din ajun, către miezul nopţii ia ban­ca şi dimineaţa, când pleacă, beat de joc .şi c lăinându-se pe picioare, duce cu ei cinci-zecî de mii de franci pe care i-a câştigat ! La zece юге dimi­neaţa, cele treï-zacï de bilete şi-au re­luat locul în casa de bani. S'a sfâr­şit, n'are de c© >sâ se mal teamă ; n u rămâne decât cu amintirea. Dar, toată ziua, el fu apucat de tremură-turl nervoase, repetând mereu :

— Dacă d. Lance, s'ar fi înapo­iat? Dacă furtul ar fi fost descope­r i t . . . Şi aceasta n u eira de cât la no­roc... eram perdut.

II Trecuseră două-zecî de ani. D.

Lance murise. Georges de Chaverny se însurase şi intrase la magis tra­tură. II găs im acum daja uzat de o m u n c ă excesivă, cu părul cărunt, prezidând o seziune a Curţei cu Ju­raţi din Paris . Soţ ia lui trăeşte; e l are o fată, сагэ-ï face fericirea, u n fiu, de care e m â n d r u ci care, c ă ş i Georges, ca şi bunicul său , înc l ină pentru magistratură. Nimic nu lip* seşte, la Chaverny, pentru a duce o viaţă fericită si el в mulţumit uitând

puţin câte puţin, greşeala luî din ti­nereţe. Viaţa şi-a petrecm.-o de a-tuncl făcând numai acte de bunătate ş i de dreptate din care cauză era iu­bit de toţi.

Sesiunea ce urma să se deschi­dă, nu présenta de loc afaceri intere­sante. Răufăcători ordinari, iubitori de ocnă, vor compare înaintea justi­ţiei. Chaverny râsfoeşte dosarele, care i se trimesese. Patru furturi ca­lificate, nişte falşurî şi o escrocherie. Printre furturi, unul s ingur îi atrage atenţia. Prunele procese-verbale, in ­terogatorul prevenitului, mărturis i ­rile, rugăciunile lui fierbinţi, toate îl turbură inima. După ce citi totul, эѳ ridică, speriat, cu mâini le l a frunte, s t r i g â n d :

— Conşt i inţal Conşti inţa! Crezu că a citit rău şi o luă de

ila început. Nu, n u s'a î n ş e l a t E aşa; Lavardin, casierul casei Jans«lme, din strada Sentier, era u n jucător dc cărţi—ca şi Georges al tă dată. într'o zi el perdu cinci mii de franci din casa patronului s ă u , eu speranţa de a-i pune la loc fără a deştepta bănu-eli—ca şi Georges. — Dar perdu şi a-ceştî bani, şi deci nu'î m a i puse la loc. S'a descoperit, hoţia, a fost ares­t a şi a trebuit să compară în faţa Curţei cu Juraţi.

— Şi tocmai eu, tocmai eu, s imt acela, caro trebue să'l judec! murmu­ră Chaverny, înspăimântat . E posi­b i l? Nu visez oare? Intru cât, acest nenorocit e mal vinovat de cât mine? decât mine, judecătorul l u i ? Crima lui, e a mea! Trebue oare să-1 condamn ?

Ar putea cine-va să-şî închipue mâhnirea acestui suflet, în care a-mintirea veche! greşeli amorţise fără însă a se stinge ?... Vru să se dé­siste şi să-şî trimită demisia. Dar pentru care lucru ? U n altul, care ar fi venit, mai serios poate, ar fi con­damnat pe Lavardin la max imul pe­depsei. Datoria lui nu era oare de a rămâne şi de a fi maj indulgent cu acest nenorocit?

Şi el rămase, fiindcă aşa îl dicta conştiinţa.

Ziua judecatei sosi. Lavardin com­păru, aproape liniştit, în faţa ma­gistratului tremurător şi cu fruntea roşie. Audienţa nu putea să fie lun­gă; mărturisirile erau complete.

— N'am voit să fur, zise Lavardin, care plângea. Credeam că voi câşti­ga şi astfel aşi fi înapoiat patronului имй totul, înainte ca el să fi avut vre-o bănuială.. Ceea ce n'am putut face a doua zi, cretdeam că voi putea face a treia zi, şi eram hotărât, dacă nenorocirea n u m'ar fi urmărit ; ea nu mi-a dat timp.

Preşedintele îl asculta. El privea cu o atenţie atât de încordată pe a-cest disperat care se p lângea că şi-a pieerdut viitorul şi î n mintea lui se petreceau lucruri ciudate. I se părea că se dealipese de el însuş i , pentru a zice aşa că se desbracă de roba lui roşie de ermeli ină atât de impu­nătoare, voind a părăs i estrada pe care şedea între judecători şi a lua locul lui Levardin, pe banca acuzaţi­lor.

Da, sü vedea el însuşi între sol­daţii garde! republicane pe c â n d pri­virile curioase ale publicului erau aţintite asupra persoanei lui.

Era el—Georges de Chaverny—care se apăra plângând. Ce alte argu­mente ar fi găsit ? El fusese slab, ju­case.. . furase.. . .

— D-le preşedinta, zise Lavardin, am o m a m ă infirmă şi bătrână; ea locueşte în provincie şi în toate lunile ti trimeteam, ipentru existenţă, jumă­tate din leafa mea. Nu-mi cunoaşta încă fapta, nici nu ştie c'am fost агзз-tar. Dacă m ă condamnaţi , acest lu­cru nu i se va putea ascunde m u l t t imp şi dacă n u va muri de ruşine ş i de disperare, va mur i de f o a m e !

Avocatul fusese elocime, superb. Dând din cap în mod automatie ,

presidemtul Curţei cu juraţi , u i tând că faţa lut trebuia s ă r ă m â n ă rece ş i prin nimic sâ n u lase a i ee cu ­noaşte impresiunile, aproba argu­mentele lui. părând a-1 încuraia; d i e

timp în timp privirea judecătorului se încrucişa cu aceea a acuzatului şi nu acuzatul pleca ochii . Mereu a-fară din s ine, d. de Chaverny credea că aude pe apărător pledând contra luî. Şi el e'xamina pe juraţi ca şi cum ar fi aşteptat, de la eî, salvarea sau pierderea lui.

Procurorul general com. contra lu î Lavardin, aplicarea st i ietă a legel.

Preşedintele tace. Lumea îl priveş­te. El trebue să facă rezumatul des-baterilor şi pare cä'i e teamă că nu va putea ; supunându-se datoriei îl fa­ce, aceasta însă «este mal mult o a-părere pentru acuzat. In urmă. după ce formulă întrebările, la cari trebu­iau să răspundă juraţii el părăsi, olăfinândiii-se, sala de şedinţă. Câte­va minute se scurseră, apoi un sunet de clopot. E curtea. Juriul găsi pe Lavardin culpabil dar îi acordă cir­cumstanţe atenuante. Preşedintele era foarte neliniştit . De o paliditate cadaverică, ochi i strălucindu-I de lu­mini ciudate, cu mişcările brusee. ne­cugetate, nimic majestos şi demn în atitudinea lui, nimic decât nelinişte şi tristeţe. ,

Câte odată, duce la frunte mâna-I lungă, fină şi albă ; el caută să-şî re-culeagă ideile. Cu o voce foarte în­ceată, bolboroseşte :

— Curtea : Având în vedere ron-clusiunile d-luî procuror general, considerând că în favoarea acuzatu­lui sunt circumstanţe atenuante. . . .

Vocea'I s lăbea din ce în re mal mult.

Şi abia fu auzit când pronunţă : — In consecinţă, condamnă pe

André Lavandin la 2 ani închisoare şi la cheltuell !

III Preşedintele părea bo lnav! vor­

beau avocaţii stagiari la eşi re a lor din Palat .

D. de Chaverny se reîntoarse aca­să , în s t i ^ a Amsterdam. El nu r ă s ­punse nimic la mângacrfle soliei nici l a sărutările fiicei isale, se trónt' în pat fiind cuprins de friguri.

î ş î făcuse datoria, dar ocnniî a-ceastă datorie îl omora.

Cu toate acestea, a doua zi dimi­neaţa, era în picioare.

El eşi, se prezentă la Elyseu şi avu cu preşedintele republice!, o întreve­dere, care dură. o oră. Plecând de a-colo, d. de Chaverny avea ochiî roşii, ca şi cum ar fi plâns. A doua zi a-păru în ,,Monitorul Oficial" graţie­rea lui Lavardin.

In noaptea aceea, magistratul se îmbolnăvi de congestie. El se sbătea în pat, la al cărui capăt se afla în­treaga-! familie, care plângea. ln -tr'unul din rarele momente de luci­ditate pe care le avu, se întoarse că­tre fiul său—întocmai cum odinioa­ră, făcuse tatăl său—şi-î zise :

— Conştiinţa. . . . Aceasta fu ult ima lui vorbă.

Trad. de Al. Pre tor ián

CUGETÀRI D I N A L E D - L U I G. A. T A C I D

Neîndoios că dacă natura in a tot puternicia eî s'ar fi l ipsit de iscusita creaţiune a omului, fără greş că în­treaga el operă ar fi fost desăvârşit periclitată.

Din nepărtittire.a "cu care se judecă resultatele obţinute se descoper inevi­tabilele defectuozităţî.

Pe când omul de seamă îşî vede mai mult defectele decât calităţile, imbeci­lul nu'şî dă seama nici de celelalte.

Pe când bărbatul "doreşte a se face iubit, femeea rămâne veşnic obsedată de grija dacă este iubită.

In clipa celei maî de seamă nemul­ţumiri, aduceţi-vâ aminte că sunt alţii cari suportă cu mult mal mult amă­răciunea lor.

Cu cât s'ar crede că brutalitatea ar-melor hotărăşte de soarta luptelor, cu atât se va uita că iscusinţa cuvântu­lui este şi rămâne covârşitoare lor.

Limï, 21 Noembrie 1911. UNIVERSUL LITERAR No. 47. — i.

CEI DOI F R A Ţ I N u v e l ă d e T O L S T O f

Doï fraţi cä läewiau impreona . Că­tre amiază, se aşezară, sab. s i ş t e eo* paci, în pădluE*) si» se hodinească-

Când se detjieptarä, xărira n a de­parte de eî o piatră eo purta o in­scripţie.

O descifrară şi cetiră, după cum urmează:

, ,Acela ce va găs i această piatră, să s e îndrepte cătro pădurea d inspre răsărit . In drum v a da d*-un râu, pe oaro îl va trece; pe ee ia l t maJ va dai de o ursoaică cu puii; să ia p-uiiiî' şi sä fugă pe munte, fără isă priv iască m-Uărăt. Acolo v a vedea o casă, şi în acoa casă va găsi fericirea!".

Atunci, cel maî mic spuse celui mal ii are:

— S ă mergem amândoi. . Poaite-am putea trece râul, să l u ă m ursişoriî , să'î ducem în acea casă şi să g ă s i m fericirea!

Cel m a i m a ie- î n s ă răspunse: — Eu nu m ă duc să caut ursişoriî

şi te s fătuesc şi pe tine să nu faci asta! Mai întâî de toate, nu este si­gur dacă această inscripţiune este a-devărată; s a u poafe-î făcută n u m a i cu scop' 1 ! de a necăji pe- trecute»!; sau , se prea poate ca noi să fi cetit rău, şi apoî chiar admiţând că ar fi adevărat, vom petrece noaptea prin pădure, nu vom da de râu şi ne vom rătăci. Sau chiar de-om găsi râul, şi crezi că l-om putea trece uşor? Рю-ate o fi larg şi repede, şi chiar de l-om. trece, o fi oare aşa de uşor să luăm ursişoriî? Ursoaica, poate să ne su­grume ş i în loc de fericire ne-om g ă s i moartea!

Şi-apol chiar dc-ajungem să l u ă m ursişoriî, va fi cu neputinţă să fugim până pe munte, fără să ne hodinim. Şi în cele din urmă, nicî nu ştim ce fericire ne aşteaptă în acea casă! Poate o fi o fericire, cu care nici n u vom şti ce să facem.

Fratele col m a l mic î n s ă răspunde: — Fu nu's d e un gând cu tine. Toate

acestea n'au fost scrise numai da florile mărulu i pe piatra asta, şi-apoî sensul inscripţiunil este clar şi precis. Innaintc do toate, pericolul co n e ameninţă , nu e aşa de mare. Dc n'om merge noi, ar putea s& d a s -sopere un altul aceas tă piatră şi să găsească el fericirea în locul nostru. Nimic în a fară de trudă nu te poate mulţumi pe lume. Şi nici nu vreau bă fiu socotit drept laş, de ceilalţi ;

'Jel m a l mare însă răspunse: — Ştii bine proverbul: Cine vrea

prea mult , n u capătă nicî cât vârful sub unghie . Sau încă: Mal bine o vrabie în m â n ă de cât un porumbel de pe gard.

Ce.l m a l mic răspunse:

— Şi eu a m auz i t zicândiu-se t Cine se teme de o frunză, nu se duce 'n tufiş 1 sau m a l bine : Sub piatra nemişcată , apa. n u curge. . . Hai , că-I t impul de p l ecars l

Cel m a l mic set 'ndepărtă, iau- cel m a l mare r a m a s e localuL

Puţin, m a i deparbav cel m a l mic dădu tn pădtara de u » râu, ff privi, şi pe malu l celait zări ursoaica care dormia; fură ursişoriî , s e puse pe fugă fără să privească îndărăt şi a-junse la munte .

Abia ajunse în vârful muntelui , când o Ішпе întreaga II aţi în cala, «jji'l duse într'un oraş , unde'l făcn tar.

Domini eine! ani; îa, a l şeaselea, un ţar m a l puternic de>cât el, îî de­clară războiîi, cuceri oraşu l şi îl a-lungă. Atunci, fratele maî mic , înce­pu iar să rătăcească, până ce dădu de cel m a l mare.

Acesta iducea o viaţă liniştită, Ia ţară, nici în bogăţie, nici In sărăciei

Amândoi fraţii fură foarte ferieiţl că se 'ntâilmfră iarăşi în viaţă.

-— Vezi bine—zise cel m a l m a r e ­ea avem dreptate; eu am trăit fără să m ă neliniştesc, pe când tu gân­deşti la v iaţa sbuciumată ce-aï avut-o pe când erai ţar. Col mal mic răs­punse :

— Nu'mî p lâng aventura din pă­dure. Acum, e drept, sunt detronat ; dar am o inimă pl ină cu amintiri cu cari îmî voiü încorona bătrâneţea,— pe când tu. . . nu al nimic.

Trad. de J \ i eo lwe Michai l

DIN HAZUL ALTORA Chest ie d e g e n e a l o g i e

D-na Ciurciuveanu. — Auzi d-ta, s i mă facă pe mine ţ igaaeă 1 Ce neruşi­nare !

D-l Arsanacheseu.— Vai, d-nâ, cine a îndrăznit să spnnă o asemenea enor­mitate la adresa d-voastră ? Sunt si­gur că e un neadevăr.. .

D-na Ciurciuveanu.—Darfhreşfce, dra­gă d-le, fireşte că P un neadevăr. Mama a fost moldoveancă, tata oltean şi eu su-ntfranţu-zoaică, după profesorul ma­mi de piano !

Casă de "Sănătate SPECIALA PENTRU

В О А Ь Б c L e F E M E I SUB DIRECŢIA

Doctorului I. КІШЛС Chirurg primar; şeful serv. de gynécologie

al spitalelor Eforiei SECŢIE SEPARATA p e n l m B A R B A Ţ I

(hemoroide. hernii, tumori, «alcute ѵеяееГе. stricturi uretrale, etc.

Strada Sf Ionica 8, în dosul Teatrului National — TELEFON 2/90 -

BOMBOANE ««•Lr* * ORIENTAU іРтЧ Parfumează ad-

" ' miraibil gara şi distruge ori-ce miros urât al gu-rei. Cutia 50 bani la droguerii şi farmacii. A ee observa marca : "Semiluna cu stea».

î n a i n t a ţ i ,

m l

рпд mandat sau măre! po-tale L.CÏ

j - 1 . 9 0 şi veţi primi prompt, discret, franco şi recoman; dat cea mal utilă, mal interesantă şi mal nouă carte ce s'a publicat în în limba română despre Buna cu­viinţă, Etichetă, Purtările frumoa­se, Manierele elegante. Arta de o se face cineva ptăeut în societate; Scrisovi de amor ji cereri în căsă­torie, Limbajul'florilor, Felicitări pentru zilele onomastice. Poezii pentru declamai In societăţi, Ver­suri şi Toaste, etc., cea mal nouă ediţie. Orî-ce comandă se face musai prin poştă şi se adresează împreună cu banii exact astfel : Agenţiei de mblicilate literară PRESA, că­suţa poştală 133, oficiul central, BÙcureslï. Păstraţi arest anunţ.

G R A T I S şt franco trimit la cerere catalogul

de

Filme p s e t r i c i n e i a t o p f ( C a t a l o g - гиотл.

I N D E P O Z I T U L M E U

SE GĂSESC FILME CHIAR № 8 В Л М M E T R U

D A U F I L M E Ş l C U CHIRIE

t. fi. pucher Bulevardul Elisabeta, Xo. 15

f! NEMAIAUZIT!! 1 1 0 p i e s e n u m a i c n l e i

Un ceas de precisiune aurit, cu­noscuta marcă «Cikiop», mergând e-xact, cu garanţie de 3 an!, bucăţi batisle veritabile de olandă, 1 superb ine-! bărbătesc cu imitaţie de rubin. 1 colier d'e perle orientale, 1 superb? broşă de damă fnoutate parisiană', 1 elegant portmoneu de piele. 1 pe­reche cercel, cu alârnătoare de argint veritabil şi pietre de briliant de si­nul, Í prea frumoasă toaletă do bu­zunar cu oglindă şi pieptene. 1 pe reche de buton! de manşete din cei maî moderni doublé, 1 notes. 72 pe­niţe engleze, 20 obiecte pentru cores­pondentă şi încă 500 obiecte utile în oiice casă, se dau gratis. Totui îm­preună cu ceasul care numai singur valorează suma de maî sus, cosii franci 4.50 Expediţia contra ramburs sau prin expedierea sumei prin an­ticipaţie prin

Wiener Zeniral-Versandthauir, P. Lust. Krakau, No- 14

NB.—La comanda de 3 pachete se va mal adăoga în mod gratuit, pe lungă obiectele de maî sus, şi un lanţ dublu de ceas, doublé, de prima eleganţă. Pentru lucrurile ce nu con­vin se va returna banii.

Oilee risc exclus.

I n l o c d e L e i 2 8 N U M A I L E I Ö .

Admirabil ceas pentru domnï Anker Remon­toir Ш 610ЯЕА cu 3 capace durabile, fin gravate şi capace săritoare 10 rubine ; mers regulat, garanţie scrisă 3 ani

N U M A I L E I 9 3 B U C Ă Ţ I L E I 2 4 5 0

Lanţ elegant potrivit la ceas leï 2 . Trimite prin ramburs. 5043

Ohren Export ARNOLD WEISS WIEM 6 3 , І*&&ТА.ШТ 9114

Recompensă de 5 0 0 0 Lei SPÂNILOR ŞI CHELILOR

Prin adevăratul «Mos-Balsam» danez se poate face eă crească părul şi barba n opt zile. Bătrâni şi tinerî, dame şi domnr pentru a avea păr, barbă şi sprineene se servesc numai de «Mos-Balsam», eăcî s'a constatat că « M o s - B a l s a m n l » e s t e s i n g u r u l l e a c a l ş t i i n ­ţ e i m o d e r n e , c a r e f a e e * c a fn o p t pAnft l a c i t t e f - s p r c - x e e e z i l e , prin in-fUieaţa asupra bulbului! capilar f a c e - e a p a r o l s& r e í n c e a p a a c r e ş t e i m e d i a t ; iată de ce ne simţim în stare a contracta obligaţiuni, pe care nicî o altă casă nu ar putea să le îndeplinească. Garantat ca nevătămător. Dae& e e i e c e a f i r m ă m m a l s u s , n u e p u r u l a i tevi ir v o m plafi

mm- 5 0 0 0 LEI NUMERAR ~l« Orî-căruî spân sau chel care se va fi servit de „MOS-BALSAM" şease

săptămâni fără nicî un rezuiéat Luaţi seama că suntem singura casă care oferim o adevărată garanţie. Recomandat şi

recunoscut ie mediei. Fenţi-vă de contrafaceri. Vă fac cunoscut că sunt foarte mulţumit de întrebuinţarea „Mos-Balsamulul Dkipă opt zila

părul a început să dea,—la început rar, dar firul puternic. După 15 zile părui s'a îndesit, a luat consistentă ; redobândind culoarea lui primitivă şi aceasta graţie numai balsamului Dv.

Mulţumindu-vă, vă »rezint salutările mele distinse.—ss. I. K. Dr. Tverg, Copenhaga. Pot să recoœaad fără teamă adevăratul „Mos-Balsam" danez ; ca un leac infailibil' pentru

creşterea din nou a părului. Sufeream de mult de pierderea părului în cât unele locuri aü rămas complect pleşuve. După 3 săptămâni numai de întrebuinţare a ,,Mos-Balsamulul" am redobândit părul pierdut, s'a Îndesit, şi acum am un păr lung, tare şi sănătos.

• ss. D-ra M. C. Andersen, Nyvestergarde 5, Copenhaga. Un pachet „MOS" 10 lei. Ambalaj discret. Se trimite prin plată anticipată sau contra ramburs poştal. A se scrie celui mal mare magazin special

din lume : b £ o i 3 - a * l a g , & s a j o . e t , , C o p e n l i a g a 4 8 5 , D a n e m a r c a . (Scrisorile se franchează cu 25 bani" cărţile poştale cu 10 bani).

t — ' "ÍN O. Noembrie, í f91

L a 2 7 Noembrie curent va avea Ioc tragerea următoarelor marï şi valo­roase premii oferite de ziarul «UNIVERSUL» abonaţilor s ă i :

0 NOUA VILA LA SINAIA «Vila Luigi», construită anume-pentru tragerea viitoare, pe strada I. C. Brătianu, în poziţia cea mal splendidă

• - din localitate

0 ELEGANTA GARNITURA DRPBILA P. SALONAŞ din trestie exotica şi malaca emaiTâjâ, c o m p u s a din :

O canapea , două foţoliuri, pa t ru scaune-ş i o masă , cumpăra t e de la cunoscutul magazin L i t tmann c*sţi\ L ipseanî , No. 3 .

" C T ' X ' i С З І О Г З Т І Ѣ Р Г D © " B R O N Z de mare valoare, cumpărat de la i n d u s t r i a m e i a l i e ă »Marcus, Bulevardul Elisăbela. 8.

UIT DORMITOR DE LEMN ТШ construit In m a r e a fabrică de mobile de lemn

Мдгіп V; Ganea, şoseaua Miha i -Bravul , . No . 37 şi strada ŞerbS.-nicâ. No. 1 0 . — Sucursa la calea. Victor ie i , No. 107.

O G A R N I T U R A D E T O A L E T A J A P O N E Z A «ompusă din un.armuar cu ogtmna, cuj. despărţ i tur i pent ru rure şi ha ine , îmbrăcat cu stofa j aponeză . Una'toaletă cu marmura ?)

oglindă din ? bambu ver i tabi l . U n a dormeză ' t ap i sa t ă cu stofă japoneză . Un scrin cu şeapte euţil.lustruite,ş£Irhliracato' cu stofă j a p o - • nezâ. ön piedestal de bambu cu vas j aponez . Una etajeră de péfcóte, de bambu, Îmbrăcata cu ştofă j a p o n e z ă ' ş i un scaun tapisat tot,V ;

cu stofă j aponeză . Toate "aceste obiecte'^sunţ lucrate şi executateJu mod 'artistic de- către r enumi t a fabricăvde mobile ie bauibu E. A.Ţ-' .' '' Pucher" e t 'Comp. , Bulevardul Eii?abèta, " 15, cu sucursala calea Victoriei, 148. •• ' ' "- - - : "• '•

GARNITURA Й 0 Ш M LEMN DEiSTfJÄR І Ш ШШ compusă din,:, Una canapea, ' .4 s c a u n e , ^ ' . m a r c h i z e , 2 taburete , una masă • cu geam de cristal.%Toáte IrMiraçale In pluş fin broşat ,

cumpăra te de la marele magazin delr io ls i íe ' i 'Comjiania'amcricánS»,"L str.- Cárol," 74 , vis-à-vis" '"de'piaţa cu flori, l ângă ' l io te i Dacia.

UNA SUFtó(5EBl€ WfQlDERNA- DIN LEMN MASiV : compusă dintr'un bufet "elegant, o masă patent de 18 persoane şi 6 scaune tapisate, cu

• ' dernă» de m o b i l e ' ü i l d e n e r Rose'ôthàl 'et Hi»scäl. : Bucureşt i , s trada u m p ă r a t e de la cunoscuta

Carol I, No. 64 . <ЕлрогЦіе Mo-

1 servicin dé ceaiu ^Н0.?. d^. аірасд r*. tabnäi imiiano argintul oxidat. - -, •

{ CöHSOffliC a e ^ a s 3 , c u 0 п £ и ™ oxidată, aşezat pe un postament aurit imitând bronzul.

( [K'ödüla ^ e perete T « s e cesi on cd" vi trp urî, avâ d d mersul ' 1 5 zile, cump"ărate de_ lâ marele, magazin de cea­

sornice şi bijuterii en-grps şi ,enrdejtâiLFraţii A . et 1. Roller,--Bucureşti/ sţradar.Smârdan, No.«,35/etajul bin. '„.:••-

Ö Шіі ІПа (Iß SCIiSi; (Encá», ultima perfecţiune," care scrie ' ' - vizibil In două ^culori, "cumpărată'de

la Uompania «Ideal». : Depozitul maşinelor de scris'din Bu-eurestl Palatul Eforiei,, représentant Lèonida Piokowskj. \ ' ' .

0 WWklí modernaIcUloa- С Й ^ А >enÈu'1" !>№ • ' rea nucului şi - , u • frumpşjiifihelat,•

cumpărate de UTeufibscutul. .magazin «Ceasornicăria Colţeî», •trăda CoIteî, 31. ь , s - ; 2 iH'lt'î ІПе d e РІЬаІ, calitatea I, por- # fj-np* Je voiàj;

1 tative pe ambele părţi şi piele de crocodil. , ' "''• ;' ' 2 íipíPtltC" (Î6 p3§ «Juvenia», cumpărate de la «Compania

-l'.. ' . - . generală», biurou de informaţiunl,, Bu­cureşti, strada Smârdan, Np. 29, etajul I-iu.

f t'iSaSiBfl'dC C U SII l P e Q t r u f a m i l i e » de mâna, c aii ta te su -perioară, cu capacul de nuc' .

1 ilb'iSlîîă dß CltSIît P i c * o r pentru familie, cu suveică rotundă, de calitatea cea maî eupe-

rioară ;. coase »i brodează cu cea maî mare perfecţiune. "Masa fi capaxul„de-,nuc. Cumpărate de la marele magazin de ma­şinii dei cusut «Compania anglp-ameiicana», Bucureşti, strada

• Carol No.' 50, .eu Sucursale în Piteşti şi CamtSina.' :

% ílÜTilOíJS© ІГЙСШГІ brOnz.ate, .cu sticle "colorate, cum-. '' -t < '- . j !. • parate de Ia cunoscutul magazin de

^ bijuterie' Th. Radivonr Bulevardul EÍísábeta, No: 8 bis'. - "

L& шшоіоо шагои- p e r f e c ' i o n a t ' r e m o n í a b i l ,> . 4 i w! - ' mer

mersulu!, cii diafragma de concert şi : . -в cântece naţionale. . i ѵЩ Vj.0*trä: naoäel . Stradivarius, completă, cu a rc i ! cu t i e

. -'' ' si-'accesorii.' - • " ' ., ' - " .' L'Dî ЦйТОКШІСд - d e m â n 5 ' foarte soboră, cu jtoniifr'de oţel,

• : " ' , u •' burduful dublu Impermeabil "şl c'drj'.mîc îm-bïbeauîj-n.metal,. .--._;',.."-,;.'•..., .' '.."''.,

de coaceri rentabilă,; italiană,, in lemn'dè-. . palisandru şi elegant ornată cu «jidef,;cïïm- ^

Xnt'VÎ/'iu Afr Іш/»1І1і'іп-«Sirius email», compus-din mal л и і І і І Н Uţx UHUUU II multe bucăţi, cimpuratede-iarna-.;

rele magazin Á". Rechenberg et fiu, líuctireíU, L i f . s ^ i n î , In. '. / ! СЛ?»АЧІ b ă rbateştî de zi, de zefir sau ц „«..a/»!»! Р ^ а * а ъ ' . W W ! H d * * a l b e , cu piepţî de olanda ; « pUPCm t o i i l _

(indispensabil!) ; ,

J » w r t l » ba iste dc, oiatsda -í ^ЙЧЧ»Н!А.І а г 1 і е г е d e I Р<ч-ч>Ь<> bresle idem, carî se 1 N | £ 1 4 I Ul m ă t a s e 1 \i\ 11 <flH v o r confecţiona după mă-

surt .«ftstigătorului de cunoscutul magazin, de lingerie «La; • üatru lezöane», Victorieîţpasagiul Maca, vis-à-vis dé poliţie. 9 fiKllim'ft ІІП -'Шш- (şaco),';după măsură şi alegerea, slo-. L UIMII HI Г Ш \li\m | e I ) carf g e v o r confecţiona'de cu-.

noscutk .croitorie Jaques Grimberg, strada Academiei, 25. l'lli ІШГЧІ ^ m e t " P * n z ä ^ e ÎDÎşor cu borangic, ţesătură JLIhl IlUUIIil r o r o â n e a s C a ; cumpărată de la' expoziţia Casei \ scoaielor. 9 i<<HKh'ii>ni/>u de aur pentru bărbat

\ ceasornir ú araiul nisrsr:pentra bărbat; é lirălarâ de anr.cu 3 diamante:

cu două tn inel £ с * с и rubin; вп inel Cu ™{ІГ. ш iaci bniante ( li safir la mijioc.

ІгЩйап^е яіИаГ юа/та iSiniia».- . 1 iioríloliís'aíii' de рогіеііфішіі^, Ш*Ш Dit piftce-iiei- j;^Je* una pen-che ochelari іпШ : 2 lorgiibane J benoclur)

tică «Ocularium», str. Doamneï, 27, unicul institut, pus sub direcţiunea ştiinţifică a d-rului Gheorghe D. Fischer,,oculist.

t !n ÍTlIfílflS P r e m ' u pentru grădină, «Şanticler», compus din

LH u , u » 3

u n cocoş, două găini şi'douispreze^e pujşorî. •• Гй І»іірв complk.de limba franceză ; idem udul- de steSiófra'.^ -ЬУ t u t a fi6) i d e m u n u i de . dactilograiie, cari se. vor «.proîla

. de cunoscutul profe/or Henry H. Duployèn,- strada" Edgapd ,. Ouir.ct. No'."5. . ' ".. " " • . 7 / ' . й * " - ' > ' : / " :

'pârâte de 1» cunoscú'íul magazín 'de "muzică-Jean Іччіе-г, e ä - j Ш СШІе 'conţinând 'fie-cûre cremă;' pudră* şi .săpun ;«Ptôray, .. ^W :JicţoA''5]i-. "... '"''.;"'.." . : - j , 77. ... făcute anume.nenţru. abpnaţiî, no|tn.^ ; . /:r* • : 7 r . v " Afară de aoesteâ, tofi "abonaţii m aï pHítiess în mod. gratuit «Universul Literar», t a r l a facérêlP 'äbo'namMltt**-

un voíum din interesanta scr iere: Meji iori i le Rcgo lu ï Carol I .

I , r: ? i

r. V

wm