evistă de culturăONICACR

Valeriu STANCU

SERIE NOUĂ ANUL XLVI 1600 32 PAGINI 3 IPREŢ LE

Nr. 8 august 2011

„Doamne, ocroteşte-i peromâni...” (I)

Nu-mi amintesc exact momentul în care am auzitpentru întîia oară cîntecul de la care am împrumutattitlul acestui articol de fond, dar parcă-l ştiu de cîndlumea. Oricum, astăzi nu e zi lăsată de la Dumnezeuîn care să nu-l aud, fie pe un post de radio, fie pe uncanal de televiziune. Norocul meu că nu am veciniprea apropiaţi (teritorial vorbind!), căci l-aş fi auzitprobabil fredonat prin băi sau prin foişoareleîmburgheziţilor, ascunse de razele soarelui şi depriviri indiscrete!

De cînd am făcut ochi în lume m-am lovit mereude românism. Părinţii mei, patrioţi pînă în vîrfulunghiilor şi admiratori ai valorilor românismului, mătot învăţau că trebuie să iubesc necondiţionat acestevalori. Pe mine cuvîntul „necondiţionat” m-a revoltatîncă din copilărie, deoarece exclude orice posibilitatede reflecţie, orice împotrivire, orice revoltă. Evident,dragii mei părinţi disociau, în mod firesc, valorileromânismului de cele ale comunismului pe careîncercau cu asiduitate să ni le impună securitatea şipropaganda roşie! Învăţătorul meu, Iancu Bostan, omce purtase pe umeri povara ambelor războaiemondiale, ne tot vorbea despre dacii şi romanii dincare se născuseră românii, ne tot amintea de străbuni,de voievozi, de bătălii... Iar dacă puterea proletară(altfel spus, „calicimea aflată la putere”) îi interziceasă ne vorbească şi despre regii României, îşi lua şi elrevanşa cum putea, ferindu-se să ne laude victoriile şiîmplinirile socialismului. Dar ne umplea sufletul cuversuri de tipul : „Viitor de aur ţara noastră are / Şiprevăd prin secoli a ei înălţare”; „Astfel e românul şiromân sunt eu / Şi sub jugul barbar nu plec capulmeu.”; „Astăzi lumea ne cunoaşte : român zice, viteazzice.” Ca să nu mai amintesc vibranta poemă „Ce-ţidoresc eu ţie, dulce Românie”, pe care o ştiau pe derost pînă şi repetenţii! Şi în fiece clipă şi oriunde „Teslăvim, Românie, pămînt părintesc / Mîndre plaiuri

sub cerul tău paşnic rodesc / E zdrobit al trecutuluijug blestemat / Nu zadarnic străbunii eroi au luptat”,şi azi „românul e născut poet”, şi mîine „românul nupiere”, şi poimîine „românul are şapte vieţi în pieptu-i de aramă”, şi lunea „Românaşului îi place sus lamunte, sus la munte la izvor”, şi marţea „apăraţi-vănumele cel dulce şi strălucit de români şi limba ceadulce.”, şi miercurea „Să fim români cu sufletul, nucu vorba.”, şi joia „Români, pe-o mare-ntinsă plutiţispre-o lume nouă”, şi vinerea „C-aşa-i românul cîndse veseleşte / Ca şi stejarul cînd înmugureşte” şisîmbăta „Eroi au fost, eroi sunt încă / Şi-or fi cîtneamul românesc”, şi duminica „În lume nu-s maimulte Românii, / Ci una doar şi-aceea ne e vatră”, şitoamna „Cît vor călca duşmanii în ţara de români, /Ei robi vor fi în ţară, dar vecinic nu stăpîni!”, şi iarna„Brav este românul cînd el s-o lupta / Pentrulibertate şi patria sa.”, şi primăvara „Astfel e românulşi-n a lui cădere, / Cine îl răneşte, după dînsul piere!”şi în vacanţă „Toţi dorobanţi, toţi căciulari, / Românide viţă veche”, încît atunci cînd am ieşit din şcoală, înciuda convingerii că românul „e ca stînca în valurilemării”, că „totdeauna românul, cînd a venit înîmprejurări grele, a ştiut să fie cu adevărat român”,mi se aplecase de atîta românism şi-mi venea săexclam asemenea Poetului : „Vai de biet român,săracul, / Înapoi tot dă ca racul.”! În plus, duminica,dus de ai mei la biserică, aveam parte şi de supliment: „şi-ncă ne rugăm pentru conducătorii ţării acesteiaşi pentru toţi românii aflaţi pe mare, pe uscat sau înaer!” (în aer, ce-i drept, ne aflam toţi românii, dar cineputea să o spună?!). Educaţia patriotică mi-odesăvîrşea mama, care găsise o metodă inedită de amă face să-mi iubesc neamul şi ţara : una-două îmicînta. Cum mă prindea pe lîngă fusta ei, cum îşiîncepea opera de îndoctrinare muzical-românească afiului. Mai trebuie să spun despre ce-mi cînta mama?Despre români, bineînţeles! Cîntece interzise pevremea aceea, cîntece pentru care unii compatrioţi aufost duşi în lagăre de muncă forţată, în puşcăriipolitice, la canal sau chiar la moarte. Atunci, învremea copilăriei pe care mi-au furat-o comuniştii,mi-am format şi mi-am îmbogăţit repertoriul, datorită

Acest numar este ilustrat cu lucr r ale pictorului Traian Mocanuă i

poem de augustSfîrşit de vară

Se îndoiesc castanii de greutatea luniişi ochii florilor în fruct se-nchid.Veneau cu ploi de-amiezi lăstunii;prea repede e noapte şi-n suflet e mult vid.

Cunosc copaci ce au rămas în floarepentru că păsările i-au învăţat să cînte.Şi s-a pierdut lumina în culoare,dar lacrima solară cine va şti s-o zvînte?

Şi-mi spun : veni-va timpul singurătăţii iarcu mult belşug afară şi-n casă vin amar,cu mult alb în fereastră şi în odaie noapte.Se îndoiesc castanii, cad stelele prea coapte,

prea grele stelele şi prea strălucitoare.Dar nici-o bucurie nu ştie să rodească.Înainte de-a muri se umileşte, doare.O, nici o bucurie nu va şti să iubească.

Şi-mi spun : veni-vor orele săracecu secundarele însîngerate-n timp.Şi eu iubesc sălbatecu-anotimpcare rîzînd plînge şi tace.

Pentru că pleci şi iei cu tine-naltulşi ce nu poate mie să-mi rămînă.Dar sufletu-ţi pe cerul meu s-amînăşi iar e lungă calea de la un braţ la altul.

Ana MÂŞLEA

asiduităţii şi calităţilor muzicale ale mamei. Şi iată ce-mi sugera mama să reţin : „Treceţi, batalioaneromâne, Carpaţii, / La arme cu frunze şi flori...!”(acest cîntec – acceptat mult mai tîrziu de dictaturaroşie, abia atunci cînd ideologia comunistă şiprofitorii ei au înţeles că, dacă vor să se menţină laputere, e necesar să apese cu abnegaţie şi perversitatepe pedala patriotismului – a reintrat în repertoriulfarsei naţional-patriotice pe uşa din spate, adică prinacea oficină comunist-scorniceşteană care a fostcenaclul „Flacăra” condus de bardul ceauşist AdrianPăunescu), „Vrem Ardealul, vrem Ardealul, vremArdealul nostru românesc, acel românesc!” şi „Azi-noapte la Prut, Războiul a-nceput : Românii trecgraniţa iară, Să ia înapoi prin arme şi scut Moşiapierdută-astă-vară!” (exemplele de mai sus, deşi puseîntre semnele citării, sunt reproduse din memorie,astfel încît le prezint scuze cititorilor mai scrupuloşidecît mine sau cu o memorie mai bună decît a mea,pentru eventualele inexactităţi sau inadvertenţe aletextelor!).

Aşadar, de-a lungul timpului, cu mijloacele carele-au stat la îndemînă, cei care ne-au format, cei carene-au condus, cei care ne-au asuprit, ba chiar şi bieţiiscriitori au încercat mereu să ne convingă de faptul căpoporul român e cel mai tare din parcare. Aşa să fieoare? Ce are poporul român altfel decît poporulfrancez? Decît cel spaniol sau italian (căroraromânaşii le culeg căpşunele şi le violează fiicele relede muscă), decît poporul maghiar sau ceh sau rus?Are bărbăţia mai bărbată sau bijuteriile de familiemai bogate, mai prolifice? Nu, evident! ( )va urma

2 CRONICA

fragmentarium istoric

Conceptul de “gender” sau “gen” a fost utilizatpentru prima dată de către Robert Stoller, un psihologbritanic. Ulterior a fost preluat de teoreticienii dinmişcarea feministă care l-au utilizat pentru definireadiferenţelor dintre masculinitate şi feminitate. Astfel, s-a făcut delimitarea de termenul tradiţional „sex”, caredesemnează starea biologică a persoanei (starea de a fibărbat sau femeie şi comportamentul erotic), în timp cegenul se referă la o stare psihologică, rezultând dintr-unanumit raport al masculinităţii şi feminităţii. Conceptulde „sex” implică cromozomii, organele sexuale interneşi externe, hormonii, caracterele secundare, creierul.Genul este utilizat pentru a vorbi despre identitatea şirolurile sociale asociate biologicului. Aşadar, „gender”este expresia comportamentului învăţat, care seschimbă dea-lungul timpului. Ceea ce este biologic,înnăscut, constant şi universal ţine de caracteristicilesexului.

Sexul biologic al unei persoane stabileşte anumitestandarde şi expectaţii sociale, deşi nu întotdeaunaacesta corespunde identităţii sexuale asumate. A fibărbat sau femeie prin naştere nu presupune neapăratun comportament stereotip masculin sau feminin. Aiciintervine conceptul cultural de „gen”. Acesta se referăla comportamentele şi responsabilităţile promovate desocietate atribuite celor două sexe. Este un conceptdinamic pentru că sensul său se schimbă dea-lungultimpului, fiind influenţat de o serie de indicatori socialicum ar fi: rasa, etnia, vârsta, clasa socială.

Identitatea de gen este un element la nivel cognitiv,în timp ce rolul de gen este aspectul comportamental alidentităţii de gen. Identitatea de gen reprezintăconştientizarea Eu-lui determinată de diferenţeleculturale în privinţa concepţiei despre masculinitate şifeminitate, prin interiorizarea calităţii preponderentmasculine sau feminine. Este rezultatul procesului deinteracţiune a Eu-lui cu alţii. Este expresia structurii debază a identităţii sociale, caracterizând apartenenţafiinţei umane la grupul de sex.

este o componentă structurală, atâta Eului corporal, cât şi a Eului psihologic, făcând partedin conştiinţa de sine şi având o determinare socialăimportantă. Cele două forme de manifestare (corporalăşi psihosocială) sunt diferenţiate în multeaspecte, care le conferă amprenta de masculin şifeminin. Se vorbeşte nu doar de bărbaţi şi femei (însensul apartenenţei la un sex), ci şi de personalităţimasculine şi feminine, sensibilităţi, atitudini, concepţii,mentalităţi şi comportamente masculine ori feminine(de genul lor).

Identitatea sexuală a fiecărui individ nu este oproblemă de opţiune proprie. După maximum 14 zilede la naştere, în conformitate cu apariţia şi conformaţiaorganelor genitale se declară sexul legal(masculin/feminin), înscris în certificatul de naştere.Societatea, prin microgrupul familial, îl recunoaşte peindivid ca aparţinând unuia dintre cele două sexe,contribuind la exercitarea presiunilor legate deasumarea rolului de gen. Sexul legal şi sexul social(genul/gender-ul) sunt impuse de societate, pe bazaaspectului exterior, aparent normal, al organelorgenitale.

Identitatea de gen şi conştiinţa ei se formeazătreptat, ca o imagine de sine, cu trăiri şi comportamentecorelative, sub influenţa mediului, a anturajului, anumelui, ca şi prin rolurile şi experienţele pe carefiecare le integrează în contextul cultural şi educaţionalspecific. Toate acestea oferă copilului un modelcomportamental de dezvoltare, identificare, orientare şiapartenenţă psihosexuală.

Din perspectiva teoriilor feministe, identitatea degen rezultă din sistemul de relaţii şi instituţii socialecare duc la asimilarea de către individ a normelor,valorilor culturale a unui ansamblu de roluri socialecare îi orientează conduitele. Este un model al relaţiilorsociale dintre femei şi bărbaţi care caracterizeazăcomunicarea şi raporturile în familie şi determinăinteracţiunile la nivel de comunitate. Identitatea de geneste o activitate de organizare a comportamentuluisitua ional în conformitate cu cerinţele normative aleatitudinilor şi acţiunilor corespunzătoare apartenenţeisexuale.

Unelestudii au ajuns la concluzia că fetele provenind dinfamilii cu părinţi divorţaţi îşi găsesc mai rapididentitatea feminină, deşi se expun de timpuriu fie

Identitatea sexuală

sexualizate,

Cercetătorii au observat că identitatea feminină sedezvoltă mai repede decât identitatea masculină.

+

maternităţii ne-acceptate social, fie prostituţiei. Uniiautori de orientare psihanalitică, de pildă

consideră că dobândirea feminităţii este oproblemă conflictuală, bazată pe raporturile dintre„narcisism, pasivitate şi masochism”. Problemacuceririi identităţii, ca integrare a identificărilorinfantile cu noile identificări împrumutate din modelelesocioculturale, se impune în mod dramaticadolescenţilor, în special fetelor. Freud atrăgea atenţiaasupra schimbărilor survenite la pubertate, destinate săofere vieţii sexuale infantile o formă finală, normală,după parcurgerea stadiului oral, anal, falic şi celui allatenţei. Adolescenţa marchează subordonareacomponentelor pregenitale celor genitale, şi detaşareade părinţi şi de reprezentările proprii primelor„obiecte" ale iubirii pierdute, ceea ce permite orientareaşi găsirea de noi „obiecte” ale iubirii cum ar fi relaţii denatură heterosexuală.

se construieşte pe baza integrărilorsuccesive şi simultane a şapte componente:(determinat obiectiv prin aspectul cromatinei dinnucleii celulari ai pielii sau mucoaselor),(atestat de evidenţierea celulelor reproducătoare înglandele genitale), (conferit de aspectulorganelor genitale), (declarat pe bazaaspectului sexului fenotipic), (atestat dehormonii androgeni, pentru bărbaţi şi de cei ovarieni,pentru femei), (conferit şirecunoscut de microgrupurile sociale) şisau conştiinţa identităţii sexuale, bazată pe integrareaconştiinţei Eului corporal şi a Eului psihologic,exprimate în sex-rol masculin şi sex-rol feminin.

Rezultatele cercetărilor susţin ideea conform căreiabărbaţii şi femeile au în comun doar faptul că aparţinaceleiaşi specii. Diferenţele dintre sexe se înregistreazăde la cele mai elementare procese senzoriale până laabilităţi intelectual-cognitive şi configuraţii de naturăbio-neurologică, arată . Diferenţelebiologice dintre bărbaţi şi femei contribuie ladezvoltarea diferenţelor comportamentale dintreaceştia. Baza corpului uman şi a creierului este denatură feminină, motiv pentru care bărbaţii posedă şitrăsături fizice feminine – glandele mamare. Între 80 şi85% dintre bărbaţi au un creier predominant masculin,în timp ce între 15 şi 20% au un creier efeminat. Înschimb, 90% dintre femei au creierul organizat pentruun comportament preponderent feminin şi doar 10% auun creier dotat cu capacităţi tipic masculine.

include câtevacomponente principale: sexul bilogic şi particularităţilepsihologice, fiziologice şi anatomo-morfologicedeterminate de apartenenţa sexuală, interiorizareanormelor şi rolurilor de gen, stereotipul cognitiv şicomportamental de gen. Potrivit orientării psiho-dinamice contemporane, se evidenţiază trei etape înconstituirea identităţii de gen. La vârsta de doi anicopilul începe să conştientizeze existenţa a două sexe.Înregistrează diferenţele dintre acestea şi manifestăinteres faţă de organele genitale. În jurul vârstei depatru ani copilul poate stabili sexul altor persoane.După cinci ani se formează, prin imitare, modele decomportament de gen. Orientarea psihanalitică susţinecă persoana îşi determină calea spre identitatea de genprin rezolvarea conflictului generat de complexulOedip sau Electra.

Behavioriştii au utilizat teoria învăţării sociale( ) şi teoria imitaţiei ( ). Iniţial seconsidera că rolul impus de mediul social este acceptatpasiv, prin imitaţie şi modelare. Cercetările ulterioareau demonstrat prezenţa unui comportament activ înasimilarea rolului de gen. Alegerea modelului pentruimitare nu se face neapărat în conformitate cu propriaapartenenţă socială. E. Goffman a introdus termenul de„dislay” (demonstraţei de gen), care implică anumiteaşteptări în comunicare, legate de prototipuri cognitivecu referinţă la masculinitate sau feminitate. Prinurmare, conturarea identităţii şi asimilarea rolului degen au loc prin identificare (imitarea comportamentuluipărinţilor), tipizare (organizarea conduitelor înconformitate cu regimul sancţiunilor, recompenselor),autocategorizare (introducerea într-o anumită categoriede gen şi adoptarea unui comportament în conformitatecu prescripţiile acesteia).

Teoria ( ) vine sărăstoarne ideea conform căreia formarea unei identităţide gen sănătoase ar presupune adoptareacomportamentelor şi atitudinilor acceptate socialpentru sexul respectiv. Vechile stereotipuri psiho-sexuale au jucat un rol important în configurarea ideilortradiţionaliste. Acestea aveau un caracter dihotomic,întărind convingerile potrivit cărora bărbatul esteputernic, independent, agresiv, activ, raţional, în timpce femeia, dimpotrivă, este dependentă, emotivă,pasivă, supusă şi slabă. Totuşi, rezultatele cercetărilorau confirmat ideea că

, ci sunt valori individuale independente.

Deutsch şiKlein,

Identitatea sexualăsexul genetic

sexul gonadic

sexul fenotipicsexul legal

sexul hormonal

sexul social sau genulsex psihologic

Maccoby şi Jacklin

Structura identităţii de gen

Miller şi, Dollard. Bandura

androginiei psihice Bem, 1974; 1979

masculinitatea şi feminitatea nu suntpoluri opuse

Funcţionarea psiho-socială optimă în societateacontemporană este asigurată de înglobarea de cătreindividul uman a ambelor tipuri de trăsăturipsihologice. Bem afirmă că este de-a dreptul tragicpentru o societate să inhibe membrilor săi dezvoltareaplenară a trăsăturilor psihologice şi că supra-cramponarea individului pe trăsăturile stereotipicmasculine sau feminine ar putea fi periclitantă pentruindividul însuşi şi pentru societate. Definireapersonalităţii androgine a fost operată pe bazainventarului rolurilor sexuale. Bem defineşteandroginia prin prisma posibilităţii pe care le areindividul în manifestarea calităţilor şi trăsăturilorinstrumentale şi expresive, în funcţie de situaţie.

Bem a postulat şi teoria în consens cuteoria învăţării sociale şi factorii culturali. Această teorievine să explice cum ajung indivizii umani să utilizezegenul drept categorie de organizare a tuturor aspectelorde viaţă şi în ce mod dezvoltă aceştia stereotipurile

schemei gen

Cătălin TURLIUC

Reconstrucţia statutuluifemeii.Abordări ale identităţii de gentradiţionale şi contemporane

August 2011

(continuare în pagina 8)

La un moment dat aţi vorbit despre podgoria Cotnari.Cu mulţi ani în urmă am citit, nu-mi mai amintesc unde, orelatare despre Eudoxiu Hurmuzachi care, cunoscândfoarte bine vinul de Cotnari, dar şi pe cel de Tokay, a luatcâteva sticle de Grasă de Cotnari şi le-a dus la Viena, la unconcurs internaţional de vinuri, prin anii 1880. Se zice căjuriul a apreciat foarte bine vinul de Cotnari,considerându-l ca fiind de acelaşi nivel calitativ cu vinulde Tokay, botezându-l . Se spune căasemănarea dintre cele două vinuri este dată de condiţiilepedologice şi climaterice care sunt aproape identice în celedouă vestite podgorii.

Tot ce este posibil, deoarece Ştefan cel Mare a avut unmedic veneţian, pe Mateo di Murano. Dacă tot am ajuns cudepănarea firului la istorie medievală, aş dori să schimbămpuţin registrul discuţiei noastre şi să vorbim desprehrubele Kogălniceanu-Adamachi din Iaşi.

Cum? Aceştia au săpat atâta amar de vreme fără utilajeminiere, doar cu braţele? De necrezut…

Rază de soare

Aveţi perfectă dreptate. Este adevărat că ansamblulcondiţiilor naturale joacă un rol determinant în calitateavinului. Tehnologia influenţează şi ea foarte mult procesulobţinerii unor bune rezultate dar şi pe măsura existenţeiunor condiţii naturale favorabile. Eu, când am citit primadată o carte a lui I. C. Teodorescu, care a fost profesor deviticultură la Bucureşti, înaintea lui GherasimConstantinescu şi a lui Teodor Martin – aceştia sunt elevii lui– am aflat că şi el aprecia că vinul de Cotnari poate fiasemuit cu vinul de Tokay sub raportul calităţilor, şi cuvinul Sauternes, din Franţa. Pe urmă, călătorind, vizitândtoate ţările cu o viticultură bine pusă la punct, mi-am datseama că într-adevăr Cotnariul este o perlă a vinurilorromâneşti şi nu numai, că se situează la acelaşi nivel calitativcu marile vinuri ale lumii: Sauternes, Tokay, Lacrima Christi,Vino Santo, Recito, Santorini, Samos etc.

Când am fost odată la Veneţia, prin anii 1980, am vizitatun atelier unde se modela sticlă, în insula Murano şi,discutând cu meşterul sticlar, acesta m-a întrebat de undesunt. Când a auzit că sunt din România, mi-a spus cubucurie: „Ah, România – Cotnari” şi, spre surpriza mea, darşi marea mea satisfacţie, a scos să bem un pahar de vin deCotnari. Sticlarul se mândrea cu faptul că provine dinfamilia medicului curant a lui Ştefan cel Mare şi de atunciurmaşii acelui doctor, deci şi el, din generaţie în generaţie,beau vin de Cotnari.

Mihail Kogălniceanu şi Vasile Adamachi au fostcontemporani. De o parte şi de alta a şoselei care leagădealul Copoului şi oraşul Iaşi cu satele Breazu şi Rediu eraudouă pivniţe mari: pivniţa lui Kogălniceanu, situată pedreapta cum mergi spre pădurea Breazu, la 12 m adâncime;pe partea stângă era pivniţa lui Vasile Adamachi.

Fac o paranteză. Vasile Adamachi şi MihailKogălniceanu, contemporani dar şi cu proprietăţile

că se ştiau. De Kogălniceanu nu mai vorbim, fiindcă efoarte cunoscut ca politician, istoric, literat. DespreAdamachi parcă aş spune două cuvinte. Înainte de toate, căprovenea dintr-o familie destul de înstărită, iar în viaţa lui aacumulat o avere formidabilă. Avere care, spre cinstea lui, alăsat-o Academiei Române. De altfel el a lăsat AcademieiRomâne şi o sumă importantă de bani; din câte îmiamintesc, 2 milioane de galbeni. O pereche de boi erau 2-3galbeni. Vă imaginaţi dumneavoastră ce avere a lăsat.Academia Română recunoscătoare, a ridicat lui VasileAdamachi drept omagiu, la cimitirul Eternitatea unmonument. Vasile Adamachi a înfiinţat, a pus bazele uneireviste care se intitula „Revista Vasile Adamachi”, unde sepublicau articole şi comunicări. În acelaşi timp a creat obursă „Vasile Adamachi”, de care au beneficiat şi mulţioameni de ştiinţă (Dumitru Pompei, Traian Lalescu, PetreBogdan, Mihai Costăchescu, Paul Bujor sunt numai câţiva).Am avut şi de la noi, cei de la Agronomie, mulţi specialiştitrimişi în străinătate cu această bursă: Haralambie Vasiliu,Constantin Oescu, Agricola Cardaş, Pavel Babalean... şimulţi, mulţi alţii. Astăzi, în Iaşi, există un colegiu agricol„Vasile Adamachi”, iar Universitatea Agronomică are ofermă didactică „Vasile Adamachi” pe vechea luiproprietate.

În 1950, când Sadoveanu a plecat la Bucureşti şi-a lăsatproprietatea (cunoscută sub numele de Casa şi pivniţaKogălniceanu) Universităţii noastre. Nu cunosc clauzelecontractuale. Ştiu însă că el s-a mutat în casa lui PamfilŞeicaru de la Ciorogârla. Ajunse în proprietatea noastră,oficalităţile s-au gândit ca pivniţa să fie înainte de toateamenajată, deoarece în timpul războiului ea servise şi cadepozit de muniţie. Sigur că s-a făcut o curăţenie cu multăprecauţie, dar s-a şi sărit calul: pentru dezinfecţie, pivniţeiKogălniceanu i s-a dat foc, lucru de loc prielnic pentru noienologii deoarece, pe lângă alte microorganisme, s-a distrusşi o ciupercă care se cheamă , ce se dezvoltăpe pereţi pivniţei sub forma unei catifele negre, care regleazăfoarte bine umiditatea şi în general condiţiile pentru o bunămaturare a vinurilor. Ulterior ne-am pus problema să unimcele două pivniţe printr-un tunel, tot pivniţă, pe sub şosea. Şiasta am făcut în perioada 1970-1974. A fost o muncăextraordinară pentru că nu aveam bani, ceea ce a făcut ca şilaboranţii noştri să contribuie cu efortul lor efectiv.

vis-à-vis,sigur

Racodium celari

CRONICA 3

ezitam. Rectorul cu eleganţa-i cunoscută, a insistat şi i-ampus şi lui ca şi la ceilalti cam jumătate de pahar, deşi paharulera mai mare decât celelalte; el a dat vinul pe gât dintr-odată şi n-a spus nimic. Toţi eram evident surprinşi. Rectorul,rupe tăcerea si-l întreabă: „Tovarăşe, da' mata nu ai nimic despus?” El, nici mai mult nici mai puţin, a luat poziţia dedrepţi şi a spus oarecum solemn: „Suportabil, tovarăşerector”. Vă imaginaţi ce amuzament a produs!

O altă împrejurare pe care aş considera-o plăcută în felulei, şi care mi-a confirmat că există şi oameni inteligenţi ce potgusta anumite glume, a fost aceea în care se degustau niştevinuri produse în ferma Vasile Adamachi. Nu erau mulţiparticipanţi, era Ion Gheorghe Maurer, prim ministru al ţării,Miu Dobrescu, prim secretar, rectorul Mihai Răvăruţ şi maiera secretarul Consiliului de Ministri, inginerul Gică Drăgan,doctor în ştiinţe. Acolo îmi revenise mie rolul de paharnic şiturnam. Am început cu Răvăruţ adică cu rectorul. A douaoară, Miu Dobrescu îmi face semn apropo de rânduialaturnatului. Eu însă tot cu Răvăruţ începeam. Deloc încântatprimul secretar vrând să repare gestul meu mă atenţionezăvocal: „Tovarăşe Cotea, trebuie să începi cu musafirul, căavem un înalt musafir, e vorba de tovarăşul prim ministruIon Gheorghe Maurer”. Venindu-mi mingea aşteptată amrăspuns dezinvolt „Tovarăşe prim secretar Dobrescu,dumneavoastră aveţi dreptate, acordaţi-mi însă şi mie puţinăînţelegere, tovarăşul Maurer pleacă, iar eu rămân cu maurulmeu”. Maurer a râs cu poftă plăcându-i probabil gluma.

Am amintit mai înainte de ministrul Maliţa; încă de tânărera o personalitate. Venind la Iaşi prin 1974, a ţinut oconferinţă la Universitate despre necesitatea introduceriicalculatoarelor de toate categoriile, nu le mai enunţ că ştielumea: de la cele de mână până la cele mai complexe. Când aplecat, l-am condus împreună cu regretatul profesor MarţianCotrău. Trecând prin piaţă, el a rămas plăcut impresionat decalitatea mărfurilor şi abundenţa lor spunând: „Domnilor, euaş vrea să cumpăr ceva, căci plec de aici direct la Bucureşti”,şi într-adevăr a cumpărat câte ceva.; întreba cât costă, puneapreţul pe calculator şi aduna, pentru a şti cât are de plătit. Euam scăpat ceva pe jos şi m-am aplecat să ridic obiectul cupricina, iar el împreună cu Cotrău plecase puţin înainteamea; când m-am ridicat, am auzit cum ţăranca ce-i vânduselegume domnului Maliţa spunea vecinei de tarabă: „Bunăsărăcia ceia, că mi-a dat cu patru lei în plus”...

Sunt foarte multe episoade dintr-astea, dar cred căajunge pentru discuţia noastră.

Fără doar şi poate, calificarea de „cartea mea desuflet” o dau volumului . După ce amscris , mai mulţi consăteni de ai mei,printre care şi colegi, profesori, oameni din sat, chiar un finde al meu, m-au rugat: „scrie şi despre satul nostru ceva”;atât m-a impresionat, încât m-am decis să încerc. Pentru arealiza o monografie trebuie evident să-i ştii „cerinţele”, să fiiom de specialitate. Nu ştiu în ce măsură cartea mearăspunde exigenţelor, dar este parte din mine, mai ales că nus-a scris nimic despre Vidra-Poarta Vrancei. Vrancea este odepresiune sub aspect geografic, în care nu se poate intradecât prin Vidra. De asta i se şi spune Vidra-Poarta Vrancei,de acolo începe Vrancea. Sunt foarte multe aspecte. Aş vreasă spun că grea şi încercată a fost istoria oamenilor care aulocuit aici, a vrâncenilor. Sigur că s-au făcut unele studii,începând cu sociologul Dimitrie Gusti, cu echipele salestudenţeşti pentru cunoaşterea Vrancei, totul a rămas însă lanivel de studiu. Cât priveşte cartea mea, aceasta are maimulte capitole şi este destul de greu să vorbeşti despre eaîntr-un singur interviu, cuprinzând întregul. Am sămenţionez doar câteva capitole: ,

, , ,,

etc. Cu referire la acest ultim capitol, îl evoc pe AlexandruHusar. El a scris pentru prima dată, din câte cunosc eu,despre .

Am scris şi despre iarmaroacele din Vrancea, apoi despretoate aspectele vieţii sociale şi culturale a satului. Sunt multeaspecte. Am lucrat mult. Am investit mult timp, şi am pusmult suflet.

Când am terminat cartea, m-am întâlnit în Bucureşti cu odoamnă. Ce faci, Valeriu? „Doamnă, nu vă cunosc”. SuntNuşa Matei! Un văl s-a ridicat , am imbrăţişat-o, am sărutat-o. Era fiica învăţătorului meu, Domnu'. Din vorbă în vorbă,i-am spus că am venit şi am dat o carte la Editura

Pe lângă cărţile de specialitate, unele dintre eleveritabile fundamente ale ştiinţei oenologice, aţi publicatcâteva volume de altă factură. Despreaţi amintit. Un altul, , este un frumosmonument închinat celor care, aici la Iaşi, s-au învrednicitsă ridice ştiinţele agricole la nivel european şi să punăbazele unei recunoscute şcoli agronomice. Cel de-l treilea,

, cuprinde portrete, multe dintre eleomagiale, închinate unor mari personalităţi ale ştiinţei, maiales agronomice, pe care le-aţi cunoscut într-un fel saualtul. Ultimul, , este o foarteinteresantă monografie dedicată satului natal. Dacă ar fi săstabiliţi una dintre aceste lucrări ca fiind „cartea de suflet”,la care v-aţi opri?

Ştiu acest lucru, deoarece şi eu am publicat trei lucrăridespre zona mea de obârşie, Suha bucovineană. Când v-amîntrebat care este cartea dumneavoastră de suflet, eramsigur că acesta va fi răspunsul. Astfel de lucrări,monografiile locale, de regulă, nu pot fi realizate decât deoameni cu o mare pasiune şi o mare dragoste pentrulocurile de baştină.

Fragmente de viaţăOmagiu înaintaşilor

Profiluri în timp

Vidra – Poarta Vrancei

Vidra, Poarta VranceiFragmente de viaţă

Numele Vrancea ŢaraVrancei Vrancea geografică Vrancea ”Ţara cutremurelor” Dinviaţa spirituală a Vrancei Pagini din istoria Vrancei pentruapărarea integrităţii pământului lor strămoşesc, Procesul cel mare

Procesul cel mare

Într-adevăr, este de necrezut. Au săpat timp îndelungat,dar au fost nişte oameni dăruiţi. Tocmai când săpam, eu amfost reclamat – că doar aşa-i la români, când faci ceva trebuiesă ai întotdeauna reclamaţii – că aş fi adus piatră din oraş.

Îmi amintesc cum săpam acolo cu băieţii şi cum scoteampământul la suprafaţă cu un butoi tras de cal. Şi cum săpamaşa, m-am pomenit cu doi domni, doi tovarăşi. Cine erau?Era Ion Iliescu, secretar al Uniunii Tineretului Comunist şiprofesorul Mircea Maliţa, ministrul învăţământului atunci.„Bună ziua”, şi m-au întrebat direct: „Ce faceţi aici, tovarăşeCotea?” „Cu cine am onoarea?” am întrebat, la rândul meu.S-au prezentat. Îi mai ştiam de la televizor. Şi zic: „TovarăşeIliescu, tovarăşe ministru, ce să fac? sap nişte pământ”. Nuam să uit niciodată expresia domnului Iliescu: „Sapaţidumneavoastră aici, că alţii vă sapă la Bucureşti”.

Într-adevăr, foarte simpatic. Şi m-a atenţionat că suntreclamat că s-a furat piatră. În perioada aceea se construiaConsiliul Popular Judeţean…

Aşa îi zice acum. Şi sub „Casa Pătrată” erau pivniţe şi s-ascos de acolo piatră foarte multă. Am încercat eu să găsesc ocale legală să o iau, dar nu s-a găsit. În schimb, am întâlnitun om de suflet şi i-am spus ce vreau să fac, inginerulNicolae Boţi, astăzi profesor la Politehnică, care eraresponsabil din partea primăriei cu lucrarea şi îi spun:„Tovarăşe inginer, am nevoie de piatră”. M-a întrebat câtă.„Păi am nevoie de câteva zeci de camioane de piatră”. Şi-mispune: „Tovarăşe Cotea, luaţi că eu nu ştiu şi nici nu văreclam”. Şi totuşi... după câtva timp, după ce am cărat vreo60-70 de camioane de piatră, am fost chemat la MiuDobrescu, care era prim secretar al Judeţenei de partid. Nuam să uit niciodată eleganţa cu care m-a primit: „Vă rog sămă scuzaţi că v-am deranjat – eu eram doar un şef de lucrărila Agronomie – dar trebuie să stabilim nişte lucruri.Dumneavoastră vi se aduc nişte acuzaţii, spuse el, în care eunu cred, dar ca să am convingerea că este adevărat ceea cefaceţi dumneavoastră acolo şi nu ceea ce spun „binevoitorii”,verificaţi ca nici o piatră luată de aici să nu meargă la vreunparticular”. Îi mulţumesc şi astăzi. El e acolo undeva sus şipoate că ne aude.

Cam asta e. Pivniţa Adamachi trecea cam pe la 18 madâncime. Cealaltă, a lui Kogălniceanu şi Sadoveanu, căci şi

Sadoveanu făcuse acolo o mică despărţitură, era la 12 m.Trebuia deci „împăcată capra cu varza”, pe acei 6 metri,străpungând oblic. Şi, în momentul când s-a străpuns, astaera noaptea, pe la orele 3-4, primesc un telefon: „Am reuşit!”„Formidabil!”

De bucurie au băut cu toţii un pahar de vin, dar nu preamergea că erau flămânzi, a a că au prins şi au tăiat un cucoşal şefului contabil care locuia acolo în fermă. A fost oadevărată sărbătoare la care am fost invitat şi eu,împărtăşind împreună bucuria. Celor patru, e vorba deConstantin Olaru, Gheorghe Olaru, Petru Cazacu şi IonCiucă...; le-am înscris numele acolo, deşi rectorii ar fi vrut săle scriu pe ale lor, ceea ce nu era drept.

Aşa este. Se vor fi supărat alţii, dar nu am auzit să seplângă vreunul.

Pivniţa, toate galeriile la un loc, însumeaza circa 300 demetri şi are mai multe compartimente (secţii): păstrarea şimaturarea vinurilor stricto sensu (vinuri de masă, vinuri deorigine controlată), producerea vinurilor speciale – licoroase,aromatizate, efervescente. E foarte interesantă şi cred că estecea mai frumoasă pivniţă din Moldova.

Episoade sunt, nu ştiu în ce măsură pot fi ele gustate. Deexemplu, prin 1960, când nu-mi aduc precis aminte, la unconcurs internaţional de vinuri de la Montpellier, un vin dinRomânia ,Grasă de Cotnari, a luat marele premiu. Inginerulşef de atunci de la Cotnari, Livius Jianu, care mai târziu afost şi profesor la noi, ne-a trimis câteva butelii de vin dinproba care a luat marele premiu cu felicitările juriului,deoarece profesorul Emil Roşu, rector în acea perioadă, adorit să-i constatăm şi noi calităţile. Eram toţi interesaţi săcunoaştem un asemenea vin. S-a pus la fiecare cam jumătatede pahar de vin. Nu erau oameni de specialitate, dar ce-ibun şi ce-i frumos place oricui. Era o întrecere în aprecieri:„este un vin formidabil, un vin care conţine în el toatăfrumuseţea Cotnarului, un vin care cuprinde în el o rază desoare şi priceperea oamenilor” şi tot aşa... un vin formidabil,admirabil etc. La un moment dat, rectorul îmi face semn să-idau şi portarului să guste. Ştiind că stric orzul pe gâşte,

A fost mai mult decât simpatic!

„Casa Pătrată”…

I-aţi trecut doar pe cei care au muncit efectiv.

În amintirile dumneavoastră, cred, se regăsesc i uneleepisoade cu tentă umoristică legate de vinuri, de meseriadumneavoastră în general.

ș

ș

August 2011

dialoguri neprotocolareConvorbiri cu AcademicianulValeriu D. Cotea (III)

Vasile DIACON

(continuare în pagina 25)

CRONICA4

270. POPE, ALEXANDRE.Traduites de l'anglois par J. Fr. Resnel.

Paris, Briasson, 1737. VII + LXI + 250 p.Legătură în piele.

271. POPE, ALEXANDRE.Nouvelle édition. Vol. 1-8. Paris,

Duchesne, 1799. 8 vol. Vol. 1 – CIV + 290 p. + 4 .grav.; Vol.2 – VI + 471 p. + 5 f.grav.; Vol. 3 – 464 p. + 5 f.grav.; Vol. 4 –468 p.; Vol. 5 – 456 p. + 3 f.grav.; Vol. 6 – 479 p.; Vol. 7 –472 p.; Vol. 8 – 523 p.Toate volumele legate în piele.Graesse, V, p. 411.

272. PREVOST D'EXILES, ANTOINE – FRANÇOIS.

Vol. 1, Paris,Didot, 1746. XXXII + 574 p. + 10 f.h. + 16 f.grav.Pe copertă o însemnare: „Ex libris bibliothecae Scarlatiana”.Pe foaia de titlu o ştampilă rotundă: „ Le Sage”.Graesse, V, p. 410.

273. PREVOST D'EXILES, ANTOINE – FRANÇOIS.

Vol. 1-4, Liege, Compagnie, 1775. 4 vol.Vol. 1 – VIII + 172 p.; Vol. 2 – 144 p.; Vol. 3 – 160 p.; Vol. 4 –144 p.Legate împreună în piele.

274. PRIDEAUX, (HUMPREY).Vol. 1-6. amsterdam et Leipzig. Atkstée et

Merkus, 1755. 6 vol. Vol. 1 – CVIII + 362 p. + 7 f.grav.; Vol.2 – 424 p. + 3 f.h.; Vol. 3 – 368 p. + 1 f.h.; Vol. 4 – 408 p. + 1f.grav.; Vol. 5 – 404 p. + 1 f.grav. + 1 f.h.; Vol. 6 – 256 p. + 1f.grav. + CXCII p.

275. PRITANIO, LAMIDO.Vol. 1-2. Venezia,

Niccolo Pezzana, 1766. 2 vol. Vol. 1 – 276 p.; Vol. 2 – 308 p.Legate împreună.

276. Les pseaumes de David mis en vers françois, revus etapprouvez par les Pasteurs et les professeurs de l'Eglise et del'Academie de Geneve. Amsterdam, J. Wetstein et G. Smith,1700. 394 p. cu n. muz.Pe foaia de gardă semnătura „Gedéon Coteau mp. 1752”. Peultima foaie aceeaşi semnătură şi însemnarea „M.B. Le 8septembre 1809”.Legătură în piele.

277.Amsterdam, f. G. Onder de Linden, 1706. 336 p. cu n.muz.Legată împreună cu o altă lucrare.

278. PUFFENDORF, SAMUEL.Editio

nova a mendis diligentissimae expurgata. Francofurti adMoenum. Friderich Knoch et filii, 1716. XII + 1296 p. + 12 p.index (pe 2 col.).Pe coperta 1 o semnătură ilizibilă datată 1742.Legătură în pergament.Heinsius, III, col. 267.

278. PUFFENDORF, SAMUEL. De officio hominis et civissecundum legem naturalem libri duo. Everardus Otto Ictus etAntecessor in usum auditorum recensuit et adnotationibusillustravit (...). Accedunt C.I. Tititii ad eosdem observationes.Trajecti ad Rhenum apud Johannem Broedelet, 1728. XXXIV+ 480 p. + p. indice.Legătură în pergament.Heinsius, III, col. 268.

280. PUFFENDORF, SAMUEL.Frankfurt

a M, Friderich Knoch et filii, 1716. V + 398 p. + 6 p. indice.Pe coperta 1 o semnătură ilizibilă datată 1742.Legată împreună cu lucrarea nr. 279.

281. QUINTILIANUS, MARCUS FABIUS.Paris, Gregoire

Dupuis, 1718. XXXVIII + 860 p + indice.Legat în piele cu blazon.Graesse, V, col. 531.

282. RAYNAL, GUILLAUME THOMAS. (Atlas de toutes

Le principes de la morale et dugout en deux poemes.

Oeuvres complettes d'AlexandrePope traduites en français.

Histoire générale des voyages ou nouvelle collection de toutesles rélations de voyages par mer et par terre.

Histoire du chevalier des Grieux et de Manon Lescaut.Édition augmentée.

Histoire de juifs et despeuples voisins.

Della riffesioni sopra il buongusto nelle scienze e nell'arti de (...).

Les pseaumes de David mis en vers françois.

De jure naturae et gentiumlibri octoicum annotationis Joannis Nicolai Hertii.

Eris Scandica qua adversuslibros de jure naturrali et gentium objecta diluuntur.

De l'institutionde l'orateur, traduit par l'abbe Gedoyn.

II – 2373

II –3250

III – 2513

I – 2157

I – 2225

I – 3507

I – 2338

I – 2216

II – 3285

II – 3307

II – 3285

IV – 392

Bibliothèque

les parties connues du globe terrestrre, dressée pour l'Histoirephilosophique et politique (...). (Geneve, Pallet, 1780). 14 p +49 f.h. + 18 f.tab.Brunet, IV, col. 1126.

283. REGNIER, (MATHURIN).. Vol. 1-2. Geneve, f.e.,

1777. 2 vol. Vol. 1 – XII + 178 p + 1 f.grav.; Vol. 2 – 172 p.De la p. 116 a vol. 2 – poezii de alţi poeţi contemporani cuRegnier.Legătură în piele.Quérard, VII, 503.

284. REID, THOMAS.Traduit de

l'anglois. Vol. 1-2. Amsterdam, Jean Meyer, 1768. 2 vol. Vol.1 – XII + 314 p.; Vol. 2 – 320 p.Pe foaia de titlu o ştampilă rotundă mică: „I.P.”.Quérard, VII, 309.

285. REISZNER DE REISZENFELS. Commentario succintaad jus statuaricum seu Municipale saxonum in Transylvania.Opus posthumum (...) cura filii sui Johannis Georgii Reisznerde Reiszenfels. Lipsiae, f.e., 1744. XXX + 730 p. + indice +110 p.Pe foaia de gardă, cugetări în latină. Pe foaia de titlusemnătura „Friedrich Phteps”. Pe foaia de gardă posterioarăînsemnări în latină din anii: 1772, 1784. Se pot descifra şiînsemnări în limba germană.Legătură în piele.Petrik, III, p. 199.

286. Le rem de contre l'amour, po me en quatre chants dédiéaux dames aimables. F.l., f.e., 1762. 28 p.Legată împreună cu alte lucrări.

287. RESTAUT, PIERRE.

IV – 205

I – 2064

I – 2105

III – 2711, III – 4933

II – 3443

Oeuvres de Regnier, nouvelleédition, considerablément augmentée

Recherches sur l'entendement humain(...) d' les principes du sens commun.

Principes generaux et raisonnés

après

è è

patrimoniu naţional

Cătălin BORDEIANU

Carte-tezaur, cinstecui te-a p strat!ă (XVI )II

CĂR I RARE DIN SECOLUL AL XVIII-LEAŢ

Către mijlocul anilor '70 ai secolului trecut, într-unpeisaj editorial relativ anost, cel puţin în domeniulfilosofiei, una dintre colecţiile care se impunea ca un reperde neocolit, evitînd prin tematica adopatată stavileleideologice, era , iniţial a vechii EdituriŞtiinţifice, apoi a Editurii Ştiinţifice şi Enciclopedice.Printre autorii care publicau constant despre „orientaliamirabilis” se număra Constantin Daniel, autor alvolumelor ,

şi , dar şi al studiilor introductivela volumele: ,

sau , undetraducerea îi aparţinea lui Athanase Negoiţă. Acestor cărţişi studii aveau să li se alăture cîteva volume consacrateculturilor şi civilizaţiilor orientale: ,

, ,, , toate

apărute la Editura Sport-Turism.Constantin Daniel revine în atenţia

cititorilor cu o nouă carte:, Bucureşti, Editura Herald, colecţia

„Lumi dispărute”, notă introductivă şiîngrijire ediţie: Ovidiu-Cristian Nedu, 2011,400 p. Deşi lucrarea fusese redactată încă din1985, venind în continuarea cercetărilor salereferitoare la religiile Orientului Apropiat şiale bazinului mediteranean, a rămasnepublicată. Greu se poate afirma că uneleconstrîngeri ideologice ar fi împiedicatapariţia cărţii, de vreme ce, aşa cum afirmăOvidiu-Cristian Nedu, în nota introductivă,autorul făcuse suficiente concesii: exploatasela maxim orice dovadă în favoareaspiritualităţii tracilor, explicarea într-omanieră naturalistă a unor practici şifenomene religioase, poziţii marxiste înexplicarea unor fenomene economice. De la bun început,Constantin Daniel afirmă că misteriile elenice erau deorigine tracică, impregnate de spiritualitate tracă, dar şi că„originea filozofiei în Ellada trebuie pusă în relaţie cumisterele traco-elenice”. Primele capitole ale cărţii luiConstantin Daniel sînt despre Troia, cetate tracică, desprehiperboreeni, mitul blajinilor, despre enigmaticii agatârşi,teme care conturează un cadru geografic şi istoric , dar şipremisele abordărilor despre practicile religioase, desprespiritualitatea tracilor. Antichitatea a cunoscut o amplăafirmare a cultelor tainice, a misteriilor, despre care ErwinRodhe spunea că derivă direct din cultul morţilor; sîntmărturii despre misteriile din Egiptul antic, din Sumer saudin vechea Eladă. „Naşterea filozofiei greceşti, scrie

Bibliotheca orientalis

Gîndirea egipteană antică în texte Orientaliamirabilia Scripta aramaica

Gîndirea asiro-babiloniană în texte Gîndireafeniciană în texte Gîndirea hitită în texte

Civilizaţia fenicianăCivilizaţia sumeriană Civilizaţia asiro-babiloniană Culturaspirituală a Egiptului antic Civilizaţia Egiptului antic

Misteriile luiZalmoxis

philos phia perenniso

Bogdan Mihai MANDACHE

August 2011

Misteriile lui Zalmoxis Constantin Daniel, nu poate fi separată de cultele demistere care elaborau o serie de teze despre moarte, suflet,înviere şi despre un destin postum luminos al celordrepţi”. Întemeindu-şi argumentările pe surseistoriografice antice, Constantin Daniel scrie despreinterferenţe spirituale traco-elene, despre influenţe traceasupra religiei grecilor, despre cărturari de origine tracăcare au scris în greceşte, dar şi despre originea tracă amisteriilor elenice: „Tracii nu au dat vechilor greci numaimari gînditori, scriilori sau poeţi, ci tot de la ei au preluatgrecii şi cultele lor de misterii. (...) Ideile şi credinţelepromovate în misterii se regăsesc, în forme prelucrate, îngândirea unor mari filozofi greci, cum au fost Pitagora,Empedocle, Platon, Plotin, Iamblichos şi Porfir. Însămiturile şi credinţele, riturile şi alegoriile din misteriilegreceşti erau de origine tracă.” Autorul insistă pe cultulzeului trac Orfeu, pe misteriile orfice care i-ar fi influenţatla mare distanţă în timp pe Platon şi Plotin, misterii orficecare pot fi regăsite şi în misteriile pitagoreice. ConstantinDaniel continuă seria analogiilor şi interferenţeloranalizînd claustrarea şi deprivarea senzorială în misteriilepitagoreice şi în cele ale lui Zalmoxis; Herodot este cel

care vorbeşte primul despre o filiaţiespirituală între misteriile lui Zalmoxis şi celeale lui Pitagora, istoricul grec fiind convinscă Zalmoxis a trăit înaintea filosofului elen.Constantin Daniel susţine că misteriile luiZalmoxis au jucat un rol însemnat înstructura singulară a spiritualităţii geto-dacilor care credeau că moartea este un prag,că puteau deveni nemuritori prin iniţierea înmisterii. Nu era o simplă credinţă, era oconvingere fermă „dobândită în urma uneiexperienţe directe pe care au avut-o ceiiniţiaţi în misteriile lui Zalmoxis”. Pe întregparcursul cărţii autorul pledează pentruprioritatea temporală a misteriilor luiZalmoxis asupra celor greceşti, avansîndideea că Zalmoxis a fost un personaj real,deşi rareori se arăta în ritualul misteriilor,care a trăit în mileniul al II-lea î. C. Discutînd

despre misteriile lui Zalmoxis, autorul fac dese referiri lamisteriile orfice, la cele eleusiene şi la cele pitagoreice;dincolo de unele diferenţe de desfăşurare ritualică, rareorini se spune că sursele istoriografice despre cele greceştisînt infinit mai bogate decît în cazul celor patronate dezeitatea tracă.

Astăzi este relativ dificil să imaginăm ce impact ar fiavut publicarea acestei cărţi la mijlocul deceniului al IX-lea al secolului trecut; ar fi venit la scurt timp dupăapariţia traducerilor în română a cărţilor lui Mircea Eliadeîn care Zalmoxis este deseori menţionat.

, îmbinînd mitul şi adevărul istoric, deschide operspectivă către o lume ale cărei profunzimi încă îşiaşteaptă căutătorii.

Misteriile luiZalmoxis

françoise, avec des observations...

Mémoires du Cardinal de Retz.

Mémoires du Cardinal de Retz.

Discours prononces l'AcadémieRoyale de peinture de Londres par (...).

La science universelle de la choireou dictionnaire moral

II-e éd. Paris, Lottin, 1774.XLVIII + 646 p. + 1 f.Quérard, v. 7, p. 543.

288. RETZ, JEAN FRANÇOIS PAUL DE CONDI,CARDINAL DE. Vol. 1-5.Amsterdam, f.e., 1718. 5 vol. Vol. 1 – IV + 235 p.; Vol. 2 –293 p.; Vol. 3 – 237 p.; Vol. 4 – 307 p.; Vol. 5 – 214 p.Legătură în piele.Graesse, VI, t.l., p. 94.

289. RETZ, JEAN FRANÇOIS PAUL DE CONDI,CARDINAL DE. Nouvelleédition. Vol. 1-3. Geneve, Fabry et Barillot, 1751. 3 vol. Vol. 1– XXIII + 534 p.; Vol. 2 – 493 p.; Vol. 3 – 432 p.Pe foaia de titlu semnătura „Munier”. Pe copertă o etichetă:„Abonnement de lecture – Leudet libraire. ... Au grandeCorneille”.Legătură în piele.

290. REYNOLD, IOSSUE.Le tout traduit de

l'anglais. Vol. 1-2. Paris, Moutard, 1787, 2 vol. Vol. 1 – XII +406 p.; Vol. 2 – 398 p.Legătură în piele.Graesse, VI, p. 1, p. 100.

291. RICHARD, (JEAN).. Vol. 3, Paris, f.e., 1711. IV + 464 p. +

indice.

292. (RICHARDSON, S.). Histoire de Sir grandison contenuedans une suite de lettres, publiées sur les originaux parl'éditeur de Pamella et de Clarisse. Ouvrage traduit del'anglais. Vol. 1-6. Leide, Elie Luzac fils, 1764. 6 vol. Vol. 1 –XIV + 352 p. + 1 f.portr.; Vol. 2 – 398 p.; Vol. 3 – 424 p.; Vol.4 – 326 p.; Vol. 5 – 334 p.; Vol. 6 – 428 p.; 2-e éd.Legate cîte 2 volume împreună.Quérard, VIII, p. 30 (descrie altă ediţie).

II – 2573

I – 2253

I – 2139

II – 3243

I – 2162

I – 2358, I – 3194

à

Regretatul Ion Strataneste de părere că formaţiade pictor a lui Filip Köllönu răzbate în poezia sa.După părerea mea,fotografiile tablourilor careilustrează volumul deversuri PLASA DEPLATINĂ /1/ dovedescfaptul că cele două domeniiartistice, în care semanifestă artistul, provindin aceeaşi pânză freatică.Tehnicile prin care serosteşte artistul, liric sauplastic, sunt similare. „Înloc să pictez, scriu...”mărturiseşte autorul identificând demersul artelorsale.

Punctul de plecare al poeziilor este fără-ndoialăludic, încadrându-se în tipul de joc al silabelor şialiteraţiilor, în terminologia soţilor, filologi şi poeţi,Mircea şi Ana Petean /2/. Filip Köllö descoperăasociaţii inedite de cuvinte, din domenii extrem dediferite, care rezonează prin aliteraţii care conferă noisemnificaţii ansamblului astfel constituit: „Rafale deriduri mă vor / în avans răvăşi...”; „fire de nisip fărăclepsidre” ;„o sărăntoacă ipocrită sărăcie de rând”;„sonore ultrasunete” etc.

În aceste asociaţii aliterante, un termen este concretiar celălalt îl dematerializează, astfel încât sintagmatrece intr-o nouă dimensiune, aceea a imaginarului. Eo tehnică asemănătoare cu aceea a petelor de culoarelăsate să cadă din pensulă pe pânză, tehnicăinaugurată de pictorul american Jackson Pollok. Întreaceste centre de greutate platică/lirică pictorul/poetulconstruieşte punţi de legătură, sau o reţea/ texturăcare să le înglobeze.

În cazul poetului Filip Köllö, sintagmele centralevin din subconştient, iar ţesătura care le îmbracă esteconştientă, îndelung elaborată. Tema centrală oconstituie precaritatea vieţii, dezamăgirile care creeazăun fond existenţial gri, insignifiant: „Cel puţin orevenire eşuată / şi încă una, şi încă una... / N-aşsavura avid această amiază / de n-ar fi atât de gri, /atât de gri...”

Imaginarul poetului este de cele mai multe orisuprarealist, sau postmodernism dar în registrulsobru, grav, uneori fracturist: „gazonul înţesat decorali / ţesuturile sângerosului sânge / amabile,amabile... până când / e o picătură lângă un bicibiciuit / e o uitare între cele două marionete / maro,ce nu mai ţâşnesc pe scenă / în muzica adecvatăactului doi / în râsul copiilor / ce nu mai vor să vină.”( )

„Biciul biciuit”, ca o întoarcere/răzvrătire afuncţiei către unealta însăşi care provoacă dureroasasângerare a sângelui, atinge plafonul grav, paroxistical trăirii care în plan real devine o trăire de rangsecund.

Poeziile nu au teme comune încât să poată figrupate în cicluri şi astfel volumul se constituie dintexte care alcătuiesc un joc de puzzle. Poeziile parmonadice şi atunci volumul pare o pictură pointilistă.Filip Köllö descrie pictural, în imagini devastate denelinişti, peisaje sufleteşti: „Mai pot scrie cu braţele /psihiatrice amputate, cu mina / decapitată, cu spiritulîndelung / mutilat şi ţigara leneşă / abia trăgându-şisufletul.” ( ).

Ce alcătuiesc ele în ansamblu? O viziune subiectivăasupra lumii şi anamorfozantă/puternic deformantăde eul auctorial care striveşte ca un tanc fiinţa umană.Tristeţi incurabile, nelinişti inexplicabile, coşmaruriînsângerate sfâşie fiinţa umană. Lipsa speranţei vinedin prea multă luciditate. „Tot aşa şi eu – stupidpustnic / pogor fruntea spre / viitoarele riduri de fum/ deja încastrate prevesytitor / sub plasa de platină /ce-mi protejează intestinele: / palide.” ( )

Lumea lui Filip Köllö se pregăteşte de doliu. Înviziunea sa originală, apocalipsa e lentă.

Speranţe carmin

Din iniţiativa subconştientului

Plasa de platină

Filip Köllö – PLASA DE PLATINĂ (poeme) (Ed. Ploieşti –Mileniul III, 2010)

5CRONICA

miscellanea

Reflecavând

drept autor pe Marin Mincu

-se în 2005 la Polirom.iese din titlu

, pe plan existena mor ii, care parcurge

re i timp culminând cu olini , care se cucere te cu desprindereasufletului de trup.

ii. Nimeni nu-mi vacunoa

ie i satisfacte orice sens din cele

precedente are drept consecinii în exil, deci

i-idistruge speran ele. Apare în aceste circumsta

iei incite o dorin

n care nu- i mai dore ti nimic?Gândindu-ne la felul în care a formulat problemaMartin Heidegger vom în elege prin experien

Pentru Ovidiu din romanul lui Marin Mincu,cauza metamorfozei nesperate se dovede

te cultura ge ilor, a limbii lor, aconcep iilor despre lume i a credin

a Aiei e garan

trimiteri directe i clare larolul i prezen Ei îi datorezactuala mea evolu

a unei mor i anonime, la omargine icondi ia de posibilitate ire a zbuciumuluiexisten ial, de a învinge precedenta personalitate i acuceri lini tea unei noi forme de existen

Privind exilul prin pespectiva metamorfozei, carese realizeaz

ii devine esen

ie problema vie iica fenomen

at, în sfâr it ie a vie

Exemplul experien ei existen iale a lui Ovidiu, înfelul în care este prezentat de Marin Mincu, poate fiprivit i ca un îndemn la o reconsiderare a propriilorvalori, credin e i, în general, a vie

invoca un fragment deja de la sfâr itulromanului: „T

tit. A

ţia ce urmează a luat contur pe marginearomanului

, care apărut pentruprima dată în 1997 în Italia, iar versiunea româneascăconcretizându

După cum re , respectivul roman-jurnal sau „biografie transformată în mit”, cum aveasă fie numit de Umberto Eco, prezintă un Ovidiu într-o ipostază nouă, necunoscută şi zbuciumată.Acţiunea se desfăşoară ţial, de la odisperare acută în faţ ţ şi punestăpânire pe întreaga fiinţă a lui Ovidiu încă dinprimele zile ale exilului la Tomis, la o metamorfozăuimitoa şi radicală, în acelaş

şte atemporală şNe convingem de acest lucru cu

primele cuvinte ale romanului: „Sunt pe moarte.Acum sunt sigur de asta. Mor aici, departe, părăsit deprieteni, în golul singurătăţ

şte vreodată mormântul. Întocmai cum seîntâmplă cu un necunoscut”. Trecerea de la un modde viaţă plin de glorie, bogăţ ş ţieinstinctuală, la unul în care lipseş

ţă sentimentulsingurătăţii, părăsirii, a morţ şi a uitării.Ideea unei morţii anonime îi macină sufletul ş

ţ ţeîntrebarea: Mai poate exista vreo cauză sau codiţcare să-ţ ţă de schimbare, de revizuire asensului în momentul î ţ ş

ţ ţăexistenţială o modalitate de a depăşi starea deangoasă.

şte a fi Aia,o preoteasă dacă a zeului Zamolxis. Datorită eiOvidiu cunoaş ţ

ţ ş ţelor religioasecărora i se va oferi în totalitate. Conform spuselor luiLuciano Morandini, într-o referire critică la adresaromanului lui Marin Mincu, „prezenţ ţiarevelării de sine a lui Ovidiu”. În multe rânduri aleromanului identificăm ş

ş ţa indispensabilă a Aiei: „ţie, fără Aia n-aş avea putearea să

găsesc argumente suficiente pentru a continua. Ca săexist, am nevoie de Aia”.

În acest mod, exilul, care instituie într-o primăfază disperare şi frică în faţ ţ

de lume în deplină singurătate, oferă şţ de depăş

ţ şş ţă.

ă în pesoana lui Ovidiu din romanulautorului român, resemnificarea vieţii în câmpulspiritualităţ ţială pentru fiinţa umană.Romanul lui Marin Mincu nu prezintă doar un cadruistoric îndepărtat, ci pune în discuţ ţ

de transformare spirituală, subiect deincontestabilă actualitate.

Într-o altă referire critică, Dario Fertilio surprindechestiunea în felul următor: „Ovidiu în exil ar fiînvăţ ş , adevărata semnificaţ ţii: să seanihileze în natură, să regăsească rădăcinile fiinţei,până şi să descopere iubirea”.

ţ ţ

şţ ş ţii însăşi. Sub acest

aspect, exilul ar trebui să facă parte din viaţa fiecăruiom, nu ca eveniment fizic, istoric, ci, ca o trăireinterioară şi depăşire spirituală. În confirmarea celorspuse aş ş

răiesc deja în viitor. Gesturile,cuvintele, acţiunile mele nu mai au nici un sens. Cândîmi va veni ceasul, simt că voi fi liniş ş vrea ca

Moartea la Tomis: jurnalul lui Ovidiu

moartea să mă cuprindă într-un moment deseninătate şi să mă găsească în pace cu mine însumi”.

Datorită unui stţ şi plin de

sensibilitate profundă, romanul lui Marin Mincupăstrează aceeaşi tehnică precum ş

şalătura cuvintelor

aceluiaşi Umberto Eco: „chiar daca Ovidiu nu ar fiexistat niciodată, această carte a lui Mincu m-ar fifermecat în aceeaşi măsură”. Iar întru încheiere,privind exilul drept experienţă existenţială ne putemaminti gândul lui Wilhelm vo

şi acceptă destinul este mai importantdecât destinul său”.

il narativ cuceritor prinsinceritatea reflec iilor personajului

i în cel precedentîntitulat Jurnalul lui Dracula. În sfâr it, pentru aîncerca o apreciere ne vom

n Humboldt: „Modul încare un om î

Destul de în etate, să tot fi avut vreo optzeci deani, Jănică Dascălu nu avea o şcoală anume. Cânta penas în strana bisericii vechi, de lemn, care luase focnu se ştie cum prin patruş-trei (pare-se bombardatăde ruşi). Îl puteai vedea, apoi, duminică de duminică,şi în cea nouă, de piatră. Aceasta fusese ridicată maiîncoace cu banii adunaţi, bătând ţara, de Majuru – întinereţe plutonier de jandarmi pe la Bucureşti - care aşi devenit, după aceea, epitrop (aşa îi scrie astăzi pecrucea de la căpătâi lui Nicu Pintilie).

Pe atunci, să strângi bani pentru Biserică erapoveste grea. Odată a fost chiar prădat, într-o gară(Braşov, mi se pare), de hârtiile albastre, îngrămădite-n geanta-i de piele cu două catarame mari, alămite,petrecută pe mijloc cu o cingătoare ca un cordon decapot strâns peste o burtă de femeie gravidă. Era şiMoroşanu cu el, dar bandiţii tot bandiţi – i-auînghesuit într-un colţ şi le-au înşfăcat câteva mii bune

de lei. Au strigat ei hoţii, dar nimeni nu s-a băgat.Jănicuţă, că aşa îi spuneau ai lui, citea prin ochelari“fund de borcan”, legaţi după ceafă cu un gumilasticjegos, dintr-o carte maronită pe care cred că o ştia pedinafară. Noi, “copchilăraia” din Giurgeşti, care laslujbe stăteam întotdeauna în apropierea micului corbisericesc (cântau alături de el şi Neculai Iuga, frate-su, şi încă vreo doi-trei de prin Costeşti, pe care numai ştiu cum îi chema… ba da, stai, unuia îi spuneamMoş Bandur şi, lucru clar, nu era unul şi acelaşi cuBandur Beţivul, cel „de Din Jos”, cu mulţi copii,bărbatul Aniţăi, iar altul era unul Stoica), neminunam văzându-l cât de bine stăpâneşte rânduielicare ne închipuiam că presupun o grămadă de ştiinţăde carte. Fire iute, până hăt-încoace îl puteai vedeamergând, tot la două-trei zile, ori la vreo soră a lui cestătea în Ruginoasa, ori la Târg (mai ales joia, cândera iarmaroc). Oricum, aşa, ca la 10–15 kilometri. Oţinea mereu într-o fugă, chiar şi după ce se băgaseautobuz. Şi asta, o-ho, din tinereţe... Dar n-a maiputut fi poreclit Epuroi, pentru că altul fusese“botezat” astfel. Şi nu că ar fi fost mai meşter laalergat decât Jănicuţă, ci pentru că Tache al lui Loluţăavea dinţii din faţă întocmai ca la iepuri. De aceea,Hupţ al Bârliboaiei, care găsea întotdeauna poreclapotrivită pentru fiecare, i-a zis simplu: JănicuţăMotoraş.

Ionel BOSTAN

August 2011

Biserica din satul Giurgeşti (Tg. Frumos),cu hramul ”Tăierea capului Sf. Ioan”

Jănicuţă Motoraş

Exilul drept experienţăexistenţială

Ion VRABIE

Filip Köllö - Apocalipsalentă

Lucian GRUIA

6 CRONICA

ut pictura poesis

În faţa câmpului alb de hârtie (nu orice fel dehârtie) a cărei dermă pare că respiră absorbind luminaprin rugozitatea fină într-un ritm lent şi uman dat decalitatea acelui alb, privitorul se simte atras în mrejelemisterioase ale ţesăturilor liniare. Orientate în sensuridirecţionale inedite, surprinzătoare liniile şi petelesuprapun cu delicateţe insinuantă configurând imaginipoetice şi expresive. Câmpul plăsmuit prin albulcatifelat al hârtiei aparţine categoriei de materiale custirpe nobilă. Această calitate devine tot mai preţioasăpe măsură ce părţi ale acelui câmp sunt cucerite deliniile cu grosimi şi tonalităţi coloristice diferite,suprapuse şi intersectate, mai dens sau mai rar,ridicându-se în straturi către ochii privitorului,sugerând adâncimi spaţiale şi întinderi abiaperceptibile între suprafaţa hârtiei şi privireacontemplatorului.

În faţa unor gravuri spectatorul se situează într-ocircumstanţă ce se defineşte prin meditaţie, concentrareşi meticuloasă analiză aducătoare de bucurieinterioară, egocentrică.

Cu o istorie îndelungată, gravura şi variatelecombinaţii ce derivă din trunchiul bazic al metodelorde transpunere şi multiplicare a unui desen,compoziţie, portret sau peisaj, a cucerit teritoriilecomunicării prin imagini depăşind graniţele propriului

domeniu prin comparaţie cu alte genuri ale artelorplastice. Ea, gravura derivă din pictură şi se aliazăsculpturii

piatră sau metalpentru a le inciza. Gravura este o artă specială care asecundat cu fidelitate şi onestitate arta picturiidealungul secolelor. S-a situat în postura de„ambasador” al mesajelor imagistice fiind domeniul celmai receptiv şi deschis noutăţilor tehnice apărute într-un ritm foarte dinamic în ultimele două secole.

Rembrandt era îndrăgostit de bogăţia expresivă aliniei pe care o manevra cu măestrie pentru a orchestradisputa dintre lumină şi întuneric. Dürer codificamesaje filozofico-e e alaborând compoziţiil

n vremurile de apogeu ale Renaşteriieuropene. Goya a fost un alt mare maestru al gravurii,moralist şi înverşunat critic al cruzimii şi cinismuluioamenilor prin ciclurile sale de gravuri.

Prin asimilările rapide ale invenţiilor şidescoperirilor tehnice s-au născut metodele litografiei,fotografia dar au apărut şi primele afişe concepute depictori, în a doua parte a secolului al XIX-lea. Domeniulgraficii s-a îmbogăţit în secolul XX în aşa măsură încâtnu ne mai putem magina că ar putea exista odelimitare a ariei specifice în raport cu celelalte genuriale artei. Interferenţa dintre pictură şi grafică sau arteledecorative este totală care determină naşterea unornoi criterii şi reguli de evaluare şi apreciere din punctde vedere estetic şi al limbajului.

Astfel de gânduri s-au născut aflându-mă în spaţiulgaleriei de artă a d-lui Mihai Pascal de pe stradaLăpuşneanu, unde pe simeze sunt etalate lucrările degrafică a Do

ravurăAutoarea lucrărilor expuse este profesor universitar

doctor şi decan al Facultăţii de Artă Plastică, decorativăşi design cadrul Universităţii de Arte „GeorgeEnescu” din Iaşi. În această calitatedăruită cu har pedagogic este inegalabil fiind primulprofesor grafician prin formaţia sa profesională cu

atunci când pentru multiplicare în serie,recurge la suportul dur din lemn,

zoteric emetodic, î

i

fapt

amnei Atena-Elena Simionescu subgenericul „G – Amprente”.

dinmeritele artistei

studiile de bază în domeniul respectiv.90 contribuţia sa a fost esenţială pentru înfiinţarea

în instituţia de învăţământ ieşeană amintită, a secţiei degrafică, concepţia structural didactică şi de organizare

Efectele acestor intense preocupări astăzi suntvizibile prin prezenţa unor generaţii de tineri graficieniprofesionişti cu adevărat, care lucrează şi expun

constant pe simezele galeriilor de artă din ţară şi dinlume.

O privire fugară asupra C .V.- lui dezvăluieprezenţa creaţiilor sale n prestigioase manifestăriexpoziţionale internaţionale din locuri îndepărtatecontinentului European. Amintim cele icipări2002; 2004; 2007; 2010 la trienala de xilogravură Kiwa,Kyoto – din Japonia; bienalele din 2005; 2007 aleConcursului internaţional de Ex libris de

şi Puerto Cabellodin Venezuela; bienala „Kisgrafica” de la Budapesta în2004; 2006; 2008; Salonul Internaţinal al ilustraţiilor decarte de la Paris şi multe alte prezenţe internaţionale.La acelaşi nivel amintim expoziţiile personale la galeria„Braulio Salazar” din Valencia, Venezuela – 2006 şiGaleriile „Leopold la Madriz” – 1993. Nu lipsesc dinbogata listă a participărilor internaţionale a artisteinumele altor ţări ca:China, S. U. A sau Canada dar şiRomânia ca organizatoare a unor mari expoziţiiinternaţionale. Acestor prestigioase prezenţe se alăturăcele de la expoziţiile naţionale de gravură „Iosif Iser”;„Gabriel Popescu” sau „Saloanele Moldovei”.

Zăbovind în faţa lucrărilor graficienei Atena ElenaSimionescu, revin la metafora de la începutul acestorconsemnări, pentru a sublinia că popasul făcutînseamnă o invitaţie tacită la decodificarea universuluipoetic al operelor sale marcate prin sensibilitate, talentşi proba unui profesionalism autentic.

Libertatea cu care manevrează mijloacele specificegraficii este uimitoare şi cuceritoare totodată. Rigoareatehnicităţii în gravura pe metal interpretată prinmetoda „pointe s

„ litografia”, „linogravura” şi„xilogravura”, ajul” şi intervenţiile libere cupensula se întrepătrund pe suprafeţele albe ale hârtiei.Suprapunându-se şi preluând expresiv dintr-o formulătehnică la alta, aduc privirii o altă sugestie vizuală.Rezultatul final este cuceritor iar spectatorul îl priveştefără a-şi da seamă, ca pe un dialog muzical într-o mareorchestrată. Este o imagine coerentă care de la o etapăla alta creşte în ritmul tacit al respiraţiei venind înîntâpinarea privitorului. Din câmpul alb al hârtieirăzbat forme simple rezultate din suprapuneri şiintersecţii liniare fixate prin petele de culoare ale unorforme în a căror origine descoperim bogăţia naturiivegetale. Tonuri transparente şi pastelate aducansamblului muzicalitate şi vibraţie paşnică.

Urmărind titlurile unor lucrări ca spre exemplu„Poarta grădinii” apreciez că este o configurare floralvegetală cu dominantă cromatică de verde; dezvăluiemisterioase planuri în profunzimea

ţă. Lucrarea îndeamnă laparcurgerea cu privirea a suprafeţei şi căutarea unorascunzişuri mis

de atmosfera unor picturi de RousseauVameşul dar şi de fragmente ale unor tapiseriiflamande cu tonurile estompate de vreme.

„Ritmuri vegetale”, aminteşte de o secvenţăaleatorie extrasă dintr-o zonă unde se întâlnesc formelevagi ale unor pete de ocru care sugerează prezenţeleceramice ale unor vase rătăcite printre frunze; panaunei păsări adusă poate de vânt; tulpina firavă uneiflori de câmp, împreună aceste elemente repertoriale,se întretaie şi se suprapun printr-un joc liniar vioi.Colorate în verde stins, ocru galben ca lutul, roz pal şicâmpul alb ce le înconjoară, banalele forme extrase dinrealitatea imediată au fost înobilate prin vibraţii

Începând cuanii '

fiind rezultatul eforturilor sale.

uî

patru part

la Katowice înPolonia sau Takanabe Show de asemenea în JaponiaSaloanele „Covergencias” la Valencia

.

èche”, sau „aquaforte”; apoi„monotipia”,

„col

câmpului plasticcaligrafiate cu elegan

terioase. Într-un anume fel, mi-aamintit

a

poetico-plastice asemănător unui sonet prin met

Lumea vegetală tălmăcită prin limbajul graficii, esteo prezenţă poetico-muzicală prin mai multe lucrări înexpoziţia amintită, fără ca acestea să reprezinte pasajesingularizate sub formă secvenţială în ansamblul ei.Dimpotrivă componentele repertoriului imagistic suntprezente asemeni unor personaje expuse travestirii dela o clipă la alta. Desfăşurarea amplă a tripticului„Evoluţie” este un exemplu care arată acest fenomen altravestirii aceluiaşi „personaj”, „creanga înmugurită”,pentru a exprima ideea evoluţiei vieţii în regnulvegetal inducând privitorului un puternic sentiment deoptimism şi încredere; bucurie şi speranţă

Artista a delimitat repertoriul cu care îşi exprimăideile la o categorie de semne plastice, pe care legrupează şi le integrează în structuri compoziţionale.În cazul lucrărilor sale acestea nu presupun geometriisavante delimitate de marginile cadrelor. Compoziţiilesale înseamnă includerea în structura ansamblului acâmpului alb al hârtiei care protejează, exaltă sauexpune conglomeratele expresive şi dinamice alcătuitedin semnele care definesc limbajul plastic propriu.

lucrări care relevăcomplexitatea operaţiunii de manevrare a propriuluirepertoriu pentru a codifica mesajul cu mij eletehnice ale colajului combinat cu celelalte care amintescde „amprentare” şi alte tehnici. Semnele se grupeazărisipindu-se pe suprafaţa hârtiei alături de negativulimaginii unei mâini pentru ca apoi să fie pliate, într-oformă generală care aminteşte de cea a unui buchetfloral pentru a fi introduse într-o altă formă, deasemenea construită prin plieri şi colaje care sugereazăplicul. În expoziţie sunt mai multe lucrări cu acest titludar nu au caracterul unor variante la tema amintită.Dimpotrivă, ideile artistei sunt de cu totul altă facturăexpresiv estetică şi plastică prin care le materializează.

Artista este un fin observator al naturii. Privindu-icu răbdare lucrările ne putem imagina că naturavegetală şi florală reprezintă pentru ea oaza de linişte şiîmpăcare cu sine. Structură uman-morală dominată deo exemplară modestie şi bun simţ în relaţiile cusemenii, doamna Atena-Elena Simionescu se remarcăprin profesionalism şi sensibilitate, când vorbim desprecreaţie. Ideile care stau la baza operelor sale sunttransfigurate cu luciditate şi discernământ sub aurasensibilităţii prin coordonarea limbajului artelor graficeşi adecvarea tehnicilor pentru a le da formă şiconsistenţă expresivă.

Privind expoziţia doar în aparenţă vizitatorul poatefi tentat să creadă că misterul şi încifrările ideilor dupăcoduri sofisticate cum, în general, pretind graficienii,nu există. Codurile cheie şi încifrările semantice suntînsăşi lucrările dar care, este bine, să fie privite curăbdare şi urmărite pe simeze, pas cu pas. Ele conţinsubtile mesaje invitând privitorul la un periplu vizualfără idei preconcepute şi să-şi deschidă sufletul pentrua primi farmecul poetic al ţesăturilor liniare suprapuse,îngemănate şi şoptite, ce inundă albul hârtiei ca într-osimfonie a primăverii.

aforelesale.

.

„Scrisoare” este titlul unei

loac

Liviu SUHAR

August 2011

O simfonie a primăveriiAmprente - gravură

CRONICA 7

de decizii luate liber, necondiţionat, prin care aveauposibilitatea de a-şi răzbuna alienarea şi dependenţa detradiţia estetică impusă de către societate. Astfel,creativitatea a devenit o formă de auto-apărare.

Existenţialismul oferea o bază teoretică pentru aceastăatitudine mult un curent de opinie, decât ofilosofie coerentă. Scrierile lui Jean-Paul Sartrereprezentau textele sacre, iar artiştii abstracţi din Americaşi Europa erau de acord cu teoria acestuia, conform căreiaomul şi numai omul nsuşi este răspunzător pentrupropria-i soartă, pe care trebuie să o construiască şi să oreconstruiască singur. Conştiinţa omului este subiectivă şipoate deveni conştientă de sine însăşi la modul obiectivnumai prin raportarea la Ceilalţi. Dacă ceilalţi oamenifuncţionează ca şi ogl tăteorie poate fi aplicată şi î operelor de artă. Sartrenu a îmbrăţişat pentru mult timp conceptul de „mântuireprin artă” însă acesta din urmă a avut un impactinteresant asupra multora dintre artiştii care s-au găsit însituaţia de a fi marginalizaţi. Acest impact i-a ajutat săobţină un sentiment de auto-mulţumire prin munca lor,iar teoria existenţialistă conform căreia

În legătură cu toată această tradiţie a „acţiunii de apicta”, trebuie făcuta o distincţie radicală între şcoalaPariziană şi cea New-Yorkeză. Pictorii frabandonat niciodată de conţinut, aşa cumeste ea definită în mod curent, şi anume: un mesaj sau unsemn - iar în operele lor se regăsesc până şi cele maitradiţionaliste principii ale compoziţiei. Pictorii New-Yorkezi pe de altă parte, şi-au dat toată silinţa să sămeargă mai departe, să depăşească toate aceste principii.Ei şi-au asumat toate implicaţiile descoperirii adevăruluiconform căruia „ceea ce trebuia pus pe pânză nu era ofotografie ci un eveniment”.

întotdeauna un singuratic,unul dintre primii sortiţi să sufere de pe urm recesiuniieconomice din anii '20-'30. Oameni cu bani erau puţini şichiar dacă îi cumpărau lucrările, îl tratau ca pe un valetplătit să le satisfacă gusturile. Publicul larg avea puţintimp să-i acorde, iar statutul său social avea să fie clarstabilit în timpul celui De-al Doilea Război Mondial, prinlistele cu cei care n-aveau dreptul să se înroleze:recepţionerii, curierii, hamalii din hoteluri, pajii, stilistii,croitorii, decoratorii de interioare şi artiştii.

În orice caz, trebuia făcut ceva pentru a-i susţine pepictorii şi sculptorii din timpul Recesiunii, pentru a nu-ilăsa să locuiască în stradă. Câţiva dintre ei auexperimentat, cu mai mult sau mai puţin succes, strategiide auto-ajutorare. Astfel, un grup de new-yorkezi aupreluat de la francezi ideea de a evita dealerii de artă,prin negocieri directe cu clienţii; lucrările aveau să fi

Rezolvarea acestei situaţii a venit, în mod cu totulneaşteptat, din partea Guvernului Federal. În decembrie1933, când a început noul mandat al lui Roosevelt, a fostaprobată finanţarea proiectului „ tă pentruinstituţiile statului” jumătate de an de existenţă, încadrul acestui proiect au fost angajaţi 3.749 de artişti, careau predat 15.633 lucrări pentru a fi expuse în instituţiipublice. Acest lucru era satisfăcător pentru artişti, însă nuera încă de ajuns. Mai ambiţiosul Proiect Federal PentruArtă, l-a depăşit în realizări pe precedentul. Astfel, într-un an de funcţionare, - aşa cum a fost denumitpe scurt, a angajat 5500 de artişti, profesori, meşteşugari,fotografi, designeri şi cercetători. Salariul era de 95lunar, pentru 95 de ore de muncă. Pictorii trebuiau săpredea periodic o dare de seamă cu privire la activitateazilnică în atelier.

Probabil că politicienii vremii sperau că vor găsi încultură un sprijin pentru implemen

,cântăreţilor ş : artiştilor pl

a lor piele ce înseamnă viaţa plină de privaţiuni, săducem muzică şi piese de toraşe şi galerii de artă în oraşele mici întreba Harry

, poate mai

î

inzi în care ne putem vedea, aceasn cazul

aconferit justificare din punct de vedere intelectual, unuidemers spre evidentiere a , în detrimentul

.

ancezi nu aufinitiv ideea de

Artistul american a fosta

edate la schimb cu „orice lucru rezonabil”.

Opere de ar. În

„Proiectul”

$

tarea noii ideologiisocial-democrate. „Am putea, prin intermediul actorilor

i al astici, care au cunoscut pepropri

eatru copiilor în parcurile din?”-

a fi=a face,

procesuluiprodusului

Şcoala New Yorkeză

Transformările politice şi sociale din perioada MariiRecesiuni Economice şi rupturile provocate de războiulîmpotriva lui Hitler, au avut un efect marcant asupratinerilor artişti din Europa şi America. Avansultehnologiilor nu părea a mai reprezenta o garanţie aprogresului economic şi social.

Promitătorul raţionalism al societăţii moderne fusesediscreditat. În ceea ce priveşte

aliste ale cubismului şi ale iş ăin urmă în perioada interbelică, îşi pierduseră

atracţia.Generaţia care a început a picta în anii '30 şi începutul

anilor '40 ajunsese la disperare. Pentru a se rezolva ceeace era văzut ca o criză de inspiraţie, se impunea urgent onouă abordare a

a: "Situaţiaera atât de critică, încât îmi aduc aminte că îmi permiteamsă încerc orice, indiferent cât de absurd mi se părea.Gottlieb, împreună cu mulţi dintre contemporanii săiîncercau să se îndrepte spre o estetică

şi permitea artistului să seexprime liber ş

punea :"Estenevoie de experienţă trăită: intensă, imediată, directă,subtilă. unificată, caldă, vie, ritmică".

Mulţi pictori au început să se concentreze pe însăşiacţiunea de a picta, neîngrădiţi de nimic în afara hotărâriide a picta. Raţiunea lor se baza pe un principiu binestabilit. Dacă îşi goleau minţile de ideile preconcepute ş

ontaneitate maximă, imalor mai ascunse nivele ale

fiinţei lor. Toţi erau de acord că acesta era un obiectivdemn de urmat psihologia abisală modernă, părea săevidenţieze faptul că mintea conştientă poate exercita oautoritate represivă asupra subconstientului şi că, atuncicând re

devenit o metodă deauto-cunoaş

Suprarealiştii le deschiseseră calea. Inspirâosite în psihanaliză, în special libera

asociere, ei au conformcăreia pictorul sau scriitorul creau, metaforic vorbind,legaţ

Pentru aceştia, era binevenit chiar şi lucrul făcut dingreşeală, maximum, cel făcut la întâmplare.De fapt, ei făceau tot ceea ce anestezia egoul. Încă maieste valabilă prima definiţie a supra-realismului, dată în1924 de către An

rin care se exprimă verbal sau î , (ulterior a lărgitsfera în aşa fel încât aceasta să includă şi artele vizuale)adevărata funcţie a gândirii”

În absenţa controlului total exercitat de către raţiune,dicta gândul şi asta fără preocupări de ordin estetic saumoral

u şi funcţionau şi alte influenţe.Mulţi artiş ui Paul Klee, care avea oatracţie post-freudiană spre exploatarea artistică a viselorşi care îmbina în creaţia sa o înţelepciune sofisticată cu ocandoare copilărească. artei create decătre copii şi era percepută de către mulţi cafiind la fel de instructivă ca şi cea creată de cătrepredecesorii lor în ale artei.

Un grup de artişti nord-europeniuros, pitoresc. Aşa-

zişii pictori materiali au născocit o nouă variantă de colaj:amestecând nisip, ghips şi alte materiale cu culori, auconferit pânzei plate ceva din soliditatea tridimensionalăa sculpturii.

radiţieioccidentale contemporane, care a contribuit la nouaaccentuare a gestului, sau a „acţiunii de a picta” Artiştiieuropeni au găsit multă inspiraţie în arta orientală, înspecial î aligrafie, care a făcut lumină în criza lor deinspiraţie

În caligrafia chinezească, trăsătura de penel areimportanţă primordială.

scrib anulează contrastul dintre subiect şi obiect şiprin concentrarea asupra procesului de desenare asemnelor, simte că participă î

infinite (prin comparareaproceselor cosmice de generare şi r Într-o frazărostită, comentatorul chinez nea Tchang-Ming adescoperit că ideo

Poate că merită a fi creionatăgrafitti-urile făcute în locuri publice şi caligrafie : şigrafitti-urile sunt gesturi congelate, iar ideea că acestegesturi reprezintă nu un simţ al armonizării cu tot ce neînconjoară, ca şi în arta orientală, ci o înstrăinare socială,

rândul oamenilor deziluzionaţi, pentrucare pictura reprezenta o afirmare eroică a identităţii lo

n manieră estică, ei voiau săşi-o dezvăluie. Creativitatea reprezenta, pentru ei, o serie

arta, premisele logice,ide m c rilor derivate dinacesta d

subiectelor.Pictorul american Adolph Gottlieb, declar

ce repudiahegemonia intelectului

i subiectiv.Un alt american, Robert Motherwell, s

iaplicau culoare cu sp ginile pecare le creau erau expresii ale ce

:0

presiunea se pierde, sentimentele vor începe aizvorî din nou. Atunci arta va fi

tere.ndu-se din

procedeele folinventat tehnica automatismului

i la ochi.

exploatat la

dre Breton: „Automatismul pur psihicp n scris

.

.De asemenea, exista

ti erau tributari l

De fapt, simplitateapsihotici

au atrasexpresionismul german într-un stil vig

Acest lucru nu a fost doar o re-evaluare a t

.

n c.

Pictorul

n mod activ la o serie deevenimente continue, probabil

egenerare).

gramele sunt „gesturi congelate”.o conexiune între

aavut succes în

r.Departe de a evada din sine î

Hopkins, căruia Roosevelt ncredinţaseresponsabilitatea pentru toate programele de socializareprin artă.

Însă această atitudine optimistă nu a reuşit sădiminueze împăm oporuluiamerican faţă de artă şi artişti. Concertele gratuite dinspitale şi şcoli alături de picturile murale din oficiilepoştale erau de mult folos atât prestatorului cât şi

stadeoarece marea realizare a „Proiectului” a fost aceea de afi pus în legătură artişti din toată ţ le astfelposibilitatea de a-şi urma interesele liber ş

ncepe să picteze cu normă întreagă, în urma încheieriiunui contract cu „Proiectul”

La acea vreme, scena artistică americană erafragmentată ,răspunzând chemării patriei, sub îndrumarea generală aReg lui, au organizat o sărbătoare în cinsteatrecutului agrarian al Americii - probabil o compensarepentru colapsul industriei. Odată cu apariţia fascismului,multe dintre tale eocupate desocialismul internaţional. La New York, PartidulComunist a atras artişti de diferite convingeri estetic ,incluzând chiar şi un grup devotat Realismului Social.

e, tratează subiectecum ar fi întemniţarea liderului unui sindicat alcomercianţilor, sau afacerile Sacco şi Venzetti. Un realismdinamic, tributar pictorilor revoluţionari mexicani JoseClemente Orozco, David Alfaro Siqeiros şi Diego Riviera.

ştii cât şi social-realiştii au întors spateleabstracţiei şi invenţiilor avant-gardei europene. Cu toateacestea, odată cu epocala Expoziţie de Blazoane din 1913,s-a născut o firavă tradiţie abstracţionistă. Î

asociaţie a pictorilor numită Asociaţiapictorilor abstracţi din America . Aceasta organizaexpoziţii, seminarii şi publica cărţi de specialitate.Membrii săi respingeau cu fermitate impresionismul,expresionismul şi

l, geometric. Însă pictoriitineri s-au săturat repede de formulele derivate aleAsociaţiei. Inventatorii expresionismului abstract seţ n grupurile lormai restrânse şi mai puţin protocolare.

Regionalismul şi realismul social ieşiseră şi ele dinmodă; ambele stiluri erau prea restrictive pentru apermite vreo schimbare sau vreun experiment. Artiştii audescoperit faptul că politica de stânga consumă mult timpşi că dacă întreceau măsura cu atitudinea lor, li se dădeapeste mână. Pictorul Stuart Davis, activist nflăcărat, arupt prietenia cu Arshile Gorky, pentru următorul motiv:„Eu am luat afacerea î ios cât impuneasituaţia gravă în care ne aflăm şi mi-am dedicat cea maimare parte din timp muncii de zare. Gorky aabordat problema într-un mod mai puţin intens şi încăvoia să se joace.”

de pictor era maimult decât o „joacă”, au căzut din schemă. Alţii au fostzguduiţi de către pactu i şisovietici, şi de refuzul acordării ajutorului cătrecomuniştii americani.

ăzboi Mondial a dus la sosirea îcheie ale artei secolului douăzeci,

exilaţi din ţările lor de origine - Breton, Chagall, Ernst,şi

alişti ca Masson şi Matta, care ofereau pânzesemi-abstracte, spontane, pline de forme pictate dinadâncurile subconştientului, ce erau de-acum prezenţedirecte, nu exemple abstracte. În caz de război, New-York-ul şi-ar fi găsit scut de apărare în Paris. Pentruprima dată î storie, americanii s-au simţit în centrulatenţiei, nu în jungla culturală, aşa cum fuseseră pânăatunci.

În 1943, Federaţia pictorilor şi moderni, aţinut să evidenţieze paralela dintre noul rol politicinternaţional şi influenţa din ce î are odeţinea pe plan mondial, î artei: "Ca şinaţiune, suntem în prezent nevoiţi să depăşim izolareapolitică. Acum când Americ recunoscută ca şi uncentru unde se întâlnesc arta şi artiştii lumii, este timpulsă acceptăm valorile culturale la un nivel realmenteglobal”.

Dacă ar fi să identificăm o singură calitate care facediferenţa dintre expresioniştii abstracţi americani şicontemporanii lor din alte părţi ale lumii, intensitateavoinţei le-a permis să eludeze convenţia stilistică şi ceeace Clement Greenberg numea "c

Greenberg susţinea că viziunea pictorilor americaniera caracterizată de o suprafaţă „mai verde, mai deschisă,mai ofensatoare la adresa gustului majorităţii EIcompara această calitate cu „o cunoaştere mai intimă şimai naturală a izolării”, care era, în opinia sa, „condiţia cucare se experimentează adevărata ca

îi î

Nu era oare fericirea oamenilor muncii dezideratulsuprem al democratiei?

ântenita suspiciune a p

consumatorului de asemenea servicii publice. A

ara, dându-i cu minimum

de efort financiar.Astfel, Willem De Kooning a avut posibilitatea de a

î.

. Pictorii cei mai valorosi ai „Proiectului”

ionalismu

ntele tinere au devenit pr

e

Pânzele lor sunt radicale, polemic

Atât regionali

n 1937, JosefAlbers a fondat o „

”

cel mai tare supra-realismul, optândpentru un post-cubism structura

ineau deoparte, preferând a se întâlni î

î

ntr-atât de ser

organi

Desigur, cei pentru care meseria

l de non-agresiune dintre nazist

AI Doilea R n StateleUnite a multor figuri

Leger, Lipchitz, Masson, Matta Mondrian - fiind doarunii dintre ei.

Supra-re

n i

sculptorilor

n ce mai mare pe cn domeniul

a este

alitatea picturii".

”.

itate a vârstei”.

ut pictura poesis

Traian MOCANU

August 2011

Expresionismul abstract (I)

„The Irascibles” („Irascibilii”), 1950.Rândul din spate: Willem de Kooning, Adolph Gottlieb, Ad Reinhardt, Hedda Sterne.Rândul din mijloc: Richard Pousette-Dart, William Baziotes, Jackson Pollock,

Clyfford Still, Robert Motherwell, Bradley Walker Tomlin.

, Jimmy Ernst, Barnett Newman, James Brooks,Mark Rothko.

Rândul din faţă: Theodoros Stamos

Fotografie de Nina Leen

8 CRONICA

cu un imperialism, el insuflă teama distrugeriiidentităţii comunităţilor mici, precum şi a identităţiiindividuale. Modelul de viaţă american, a căruiimpunere e tot mai clară, este îmbrăţişat de unii, altorale repugnă. Acest nou Leviathan, bazat pe economie,nu pe transcendenţă, e costumat, machiat postmodernşi menit să seducă. Ce oferă în momentul de faţăamericanii? Ne răspunde, prea grăbit, europeanulPascal Bruckner, care ne dă şi ecuaţia americană:„fericirea pentru toţi plus optimismul istoric”.

Pe de altă parte, postmodernismul îşi arogă dreptulde a arunca în aer elitismul artei şi de a coborî încotidian, în experienţa umană ordinară, oferind lumiide azi o maximă estetizare, impusă cu agresivitate decele mai multe ori (pentru optimizarea impactului)prin : spectacolul videoclipului de reclamă,estetica industriei ambalajului, urbanistica, ornamentulvitrinal. Toate acestea, modificând percepţia, audevenit atribute ale lumii postmoderne.

Prin urmare, odată cu apariţia societăţilorpostindustriale, se instituie (şi constituie) ceea ceneobosiţii teoreticieni ai fenomenului numesc

. Este arta cu o maximă valoare populară, careestetizează viaţa cotidiană. Întrebarea pe care culegitimitate o punem e aceea dacă această „artăcotidiană” epidermică va înlocui total arta cu adevăratînaltă, eliminând şi ignorând marele patrimoniucultural al omenirii creat în perioada antică, în EvulMediu, Renaştere şi în modernitate. Ce ar fi înţelept săse întâmple cu valorile patrimoniale adunate în muzee(mai numeroase azi ca în orice epocă a istoriei),instituţii ce dau seamă de memoria culturală a lumii dela primele desene şi înscrisuri în peşteri şi până dupămomentul în care a fost declarată moartea artei? întimp ce lumea postmodernităţii preferă mai mult oGiocondă de afiş de pe sacoşa unei fabrici de pişcoturi,muzeele şi bibliotecile lumii gem de valori. Pe lângăacestea, multe alte centre de profunzime sunt obligateprin mass-media la uniformizarea modului de viaţă(modă, sărbători, ceremonii, gusturi muzicale,gastronomie etc.).

Dar satul planetar (visat, dar altfel, şi de Napoleonşi de Hitler), format prin forţă sau prin putere deseducţie ca o singură mare lume, e o utopie să credemcă va avea puterea de a regla crizele şi intemperiilesociale planetare şi, ca în cazul oricărui imperiu istoric,îi prevedem fragmentarea şi anarhia. Pentru aceastădevenire ne pregăteşte, de fapt, teoria propagandisticăpostmodernă, cu larga-i paletă bibliografică. Relaţiadintre şi e la felde infailibilă ca aceea dintre lumina solară şi tot ceaparţine vieţii pe pământ. Ea, tehnologiainformaţională, a transformat lumea industrială într-osocietate postindustrială, care a reuşit să impună noulliberalism. Să nu uităm că sloganul globalizării, dar şial postmodemismului este:

În acest moment, se poate vorbi de o culturăpostmodernă supusă unor neîntrerupte „efecte desimulare şi seducţie” (Baydrillard), cât şi despre odemocraţie postmodernă bazată pe „lipsa reperelor decertitudine” (Lefort). După cum ne-o prezintăglobaliştii, lumea postmodernă este, fără îndoială, unaa confortului, a iluziei întreţinută artificial, a lipsei deatitudine metafizică, în care adevărurile absolute nu-şiau locul. Astfel, comoditatea gândirii, absenţa oricăreiviziuni profunde asupra lumii poate fi o atitudinepostmodernă şi un al omuluipostmodern, care preferă să ia totul de-a gata.

Articolul de faţă ne obligă să facem o distincţie clarăîntre POSTMODERNITATE, care ţine de condiţiaumană, de condiţia individului în societate şiPOSTMODERNISM, care este un curent cultural.

Chiar scrierea acestor cuvinte are o istorie. Laînceput, a fost scris cu cratimă, apoi cursiv.Cel care a instituit scrierea cu litere mari şi cratimă,adică şi a fostteoreticianul postmodemismului în dans, Sally Banes.Lui Steven Connor însă, cratima i se pare sugerareaunei evoluţii întrerupte şi o scriere „stângaci-infatuată”, în timp ce scrierea cursivă pe care oimpune, şi ar sugera „osinteză, simultaneitate şi coerenţă”. Societateapostmodernă e una a comunicării generalizate, careoferă individului n viaţa de fiecare zi,aducând ceea ce Alvin Toffler numea Lumeareală pare a se dizolva sub forţa fluxului informaţional,a se dezagrega, devine anarhică, îşi pierde autoritateaîntregului, iar locuieşte simultan maimulte lumi virtuale. Apar destule probleme de ordinmoral sau dileme religioase, individuale sau de grup,greu de rezolvat într-o lume care, aşa cum spuneam,nu mai admite fundamentarea metafizică.

Postmodernismul îşi arogă dreptul de a arunca înaer elitismul artei şi de a coborî în cotidian, în

multimedia

artacotidiană

tehnologia informaţională postmodernitate

transparenţă şi comuniune.

modus vivendi

postmodern

Post-Modern Post-Modernitate,

postmodernism postmodernitate

instabilitate îtranzienţă.

omul postmodern

În România anilor '80-'90, ca în toată Europa de Est,noţiuni ca

ofereau sentimentul unei prodigioase şiutopice libertăţi. Social se simţea presiunea unuiînceput al sfârşitului, care s-a declanşat, pentru toateţările de după cor-tina de fier, prin(ferestruica spre libertate) şi a continuat prin cădereazidului Berlinului, care a însemnat, simbolic şi real,prăbuşirea ordinii şi ideologiei totalitare. A urmatsincronismul, adică occidentalizarea unui spaţiu lipsitde postmodernitate.

Una dintre utopiile magnetice care au înfierbântatestul în anii '90 şi după, a fost cea a globalizării şiformării satului planetar. Astăzi toată lumea vorbeştede globalizare (mondializare) ca despre un fenomennormal, chiar dacă termenul a fost golit de semnificaţii.Pe scurt, globalizarea s-ar caracteriza prininternaţionalizarea schimburilor şi a producţiei, prinlibera circulaţie a capitalurilor şi dominaţia firmelormultinaţionale, naşterea societăţii civile globale şi, nuîn ultimul rând, circulaţia liberă a informaţiilor şipersoanelor. Să amintim că proiectul globalizării a fostprezentat pentru prima oară de teoreticianul şipoliticianul Zbigniew Brzezinski, în lucrarea

,apărută la New York în 1970, lucrare ce sintetiza ideile

din carefăceau parte personalităţi foarte influente ale vieţiieconomice şi politice. Aceste grupuri oculte şi altecâteva de acest fel, care pun pe primul plan zonele deinfluenţă economică la nivel mondial, domină întreagaviaţă socială a planetei. Oricine poate vedea în asta oformă de expansionism totalitar, în care politicul e doarun instrument al economicului, deşi teoreticieniipostmodernismului şi ai postmodernităţii susţincontrariul.

Intenţia noastră e de a observa, între ideile şi teoriilefenomenului, ce loc ocupă omul, în noua lui stare, deaservit al fluxurilor informaţionale, dezrădăcinat şitrăitor în afara transcendenţei. De asemenea, nepropunem să răspundem la câteva întrebări privindstatutul individului, a „omului recent” şi al culturilormici în cadrul globalizării care-şi arogă drept principiitransparenţa şi comuniunea. „Fiecare civilizaţie sedefineşte prin ceea ce acceptă să sacrifice”, spuneaMalraux pe la jumătatea secolului douăzeci. Una dinideile pe care postmodernismul o sacrifică cu multsânge rece e . Estereexaminarea pe care postmodernitatea o aplicăgândirii Luminilor prin respingerea experienţeidialectic-teoretizante. Pluralismul şi respectuldiferenţei din doctrina neoliberală se reduce ladistrugerea structurilor colective, fondând cultulindividului singur şi liber. „Discursurile delegitimitate”, cum le numeşte Lyotard, dispar, înprincipal discursul religios şi cel politic. Bombardat defluxurile informaţionale, omul e copleşit, risipit încotidian, fără timp de meditaţie şi introspecţie,rămânând unitatea trăitoare a unei pseudorealităţiiluzorii, machiate de arta cotidiană impusă depostmodernitate. Chiar instituţia statului esteameninţată în condiţiile globalizării. Statul este tot maigolit de substanţă de către Noua ordine se bazează pevirtuţile pieţii, suveranitatea statală fiind ştirbită, chiarcompromisă de entităţi supranaţionale. Dar individul?Cât de liber poate fi el? Într-un timp în care noiletehnologii, imposibil de ocolit, violentează intimitateaşi viaţa privată, nu se poate vorbi decât de o libertatecondiţionată. În procesul globalizării, popoarelesuportă pierderea treptată a tradiţiilor sacre şi aautorităţii, pierdere „compensată” cu primirea de noiidoli. Pe de altă parte, teoreticienii globalizării, JamesGleick între ei, previzionează că, într-o societate în careimaginarul este unul comercial, vom asista la otransformare a lui nDedicat în întregime lui însuşi, omul se lasă copleşit devoluptăţi materiale până la alienare.

Dar să părăsim tonul şi obsesiile apocaliptice şi săne gândim la globalizare ca la o schimbare epocală devaloare pozitivă, pornită, cum ar spune Wiliam Pfaf,dintr-o „ultimă iluzie a iluminismului”, ca la unmoment absolut istoric, în care pământul devineconştient de limitele sale. Sigur că un proiect de oasemenea amploare (fie că a fost conceput la forumulsecret de la Davos sau la „internaţionalaindignaţilor” de la Porto Alegre) dă naştere la conflictedin cele mai neaşteptate, pentru că, de obicei comparat

metanaţiune, cultură planetară, globalizare,transculturile, cultura fără frontiere, satul planetar,pluralism

perestroika

„BetweenTwo Ages. America's Role în the Technetronic Era”

Clubului Bilderberg şi al Comisiei Trilaterale

ideea unui scop unitar al istoriei

Homo Sapiens î Homo Consumans.

overclass

experienţa u-mană, oferind lumii de azi o maximăestetizare, impusă cu agresivitate de cele mai multe(pentru opimizarea impactului) prinspectacolul videoclipului de reclamă, estetica industrieiambalajului, urbanistica, ornamentul vitrinal. Toateacestea au modificat percepţia, au devenit atribute alelumii postmoderne.

Prin urmare, odată cu apariţia societăţilorpostindustriale, se instituie (şi constituie) ceea ceneobosiţii teoreticieni ai fenomenului numesc

ste arta cu o maximă valoarepopulară, care estetizează viaţa cotidiană. întrebareape care cu legitimitate o punem e aceea dacă această„artă cotidiană" epidermică va înlocui total arta cuadevărat înaltă, eliminând şi ignorând marelepatrimoniu cultural al omenirii creat în perioadaantică, în Evul Mediu, Renaştere şi în lunga perioadă amodernităţii. Ce ar fi înţelept să se întâmple cu valorilepatrimoniale adunate în muzee (mai numeroase azi caîn orice epocă a istoriei), instituţii ce dau seamă dememoria culturală a lumii de la primele desene şiînscrisuri în peşteri şi până după momentul în care afost declarată moartea artei? în timp ce lumeapostmodernităţii preferă mai mult o Giocondă de afişde pe sacoşa unei fabrici de pişcoturi, muzeele şibibliotecile lumii gem de valori. Pe lângă acestea, multealte centre de profunzime sunt obligate prin mass-media la uniformizarea modului de viaţă (modă,sărbători, ceremonii, gusturi muzicale, gastronomieetc.). În „Postmodernismul românesc” (1999), luând îndiscuţie omul şi lumea postmodernă, MirceaCărtărescu afirmă, cu dreptate, pornindu-şidemonstraţia de la Vattimo: „Dacă omul modernist eraprin excelenţă tragic, strivit, ca personajeleexistenţialiste, de confruntarea cu neantul, vehiculândo mistică a suferinţei şi o paranoia intelectuală centratăpe omniprezenţa (sau omniabsenţa)postmodernul, în schimb, pare să-şi fi găsit cel maiconfortabil adăpost chiar în inima neantului”.

Arta cotidiană este, de fapt, o traducere infidelă aelementelor/ motivelor artei profunde, elitiste, înlimbajul acceptat de societatea postindustrială, delumea postmodernă, caracterizată prin comoditateapercepţiei la nivelul artistic. O discuţie mai extinsădespre ca rezultantă a convertirii, ar puteaacoperi cu uşurinţă un spaţiu cel puţin egal cu aleseului de faţă. Prin urmare, lumea postmodernă este,în viziunea celor mai ascultaţi teoreticieni, unaepidermică, flexibilă şi plină de artificii, superficială.

multimedia:

artacotidiană. Ei susţin că e

sensului,

kitsch

August 2011

Postmodernismul, satul planetarşi arta cotidiană

accente

Daniel CORBU

jurnal cu scriitori

despre sex-roluri. Se admite că rolurile de gen suntînvăţate, dar copiii nu doar primesc pasiv informaţiadespre rolurile de gen, ci o şi folosesc pentru a-şiorganiza lumea şi a o înţelege. Copiii învaţă prininteracţiunea cu elementele culturale. Iniţial, copilulînvaţă să măsoare atributele celor două sexe în moddiferit. Copilul vede dimensiunea respectivă caaparţinând în totalitate unui sex şi nu celuilalt, aceastafiind complet ştearsă din schema aplicată celuilalt sex.De asemenea, copilul învaţă să-ţi evalueze adecvarea capersoană în termenii schemei de gen şi să-şi ajustezepreferinţele, atitudinile, conduitele şi atributelepersonale conform prototipurilor internalizate.Persoanele considerate sex-tipice sunt numite, conformteoriei schemei de gen, persoane schematice din punctde vedere gender, iar androginii şi nediferenţiaţiipersoane aschematice.

Studiile au demonstrat că bărbaţii androgini nu suntdeloc mai puţin adaptaţi decât cei sex-tipici. Aceştiaposedă o mai mare flexibilitate şi un şir de abilităţisociale. Femeile masculine şi cele androgine auînregistrat scoruri mai ridicate la stima de sine şi la alţiindici compatibili cu adaptarea. Într-un studiu realizatde Baucom şi Aiken (1984), s-a constatat că, printrecuplurile clinice, androginia a fost cea mai puţinfrecventă identitate de gen, atât pentru soţi cât şi pentrusoţii. Conform rezultatelor obţinute, se vehiculeazăideea importanţei echilibrului dintre masculinitate şifeminitate al persoanei în succesul căsniciilor.

Judith Laws afirmă că „androginitatea (psihologică)este o stare în care elementele masculine şi femininesunt prezente, acceptate şi accesibile în interiorulindividului”. Heilbrun consideră androginitatea ca „ostare de reconciliere între sexe şi între o întreagă gamăde experienţe accesibile indivizilor, care pot fi tandri cabărbaţi şi agresivi ca femei”. În fine, G. Ammondefineşte androginia drept „o integrare multiplă aemotivităţii şi fanteziei feminine cu activitatea şiraţionamentul masculine”. Aşadar, androginia nu estelupta pentru egalitatea femeilor cu bărbaţii în lumeamasculină ci o emancipare multiplă a ambelor sexe.

fragmentarium istoric(urmare din pagina 2)

Se spune, şi pe drept cuvânt este adevărat, cum că:. Aş poate

spune fiecare bucovinean despre Centrul Univesului şicu siguranţă că nu greşeste , că se află în Bucovina.

Poate că în una dintre plimbările sale; să fi fost iarnacând zăpezile erau cât un stat de om, primăvara cândtoate florile pă blândă asoarelui, vara sau toamna când roadele câmpului,răscoleau priviri şi pofte, Dumnezeu însoţit de SfântulPetru, sau poate de un alt sfânt, poate unul chiar de peaceste plaiuri, când a ajuns pe tărâmul Bucovinei, s-agândit ca aici să se ctitorească cele mai frumoasemănăstiri ce vor dăinui peste veacuri şi cele maimulte de pe plaiurile româneşti, iar printre obciniledrapate cu brazi şi păltinaşi să fie raiul de pe pămînt. Şia dat Dumnezeu acestor locuri oameni harnici şi mândri,înzestrându-i cu har divin în care a turnat suflet sfinţit,care cu pasiune dar şi cu temeinicie în ceea ce le-a fosthărăzit să îndeplinească au înalţat mândreţe de lăcaşuri,fie de cult fie laice cu care să se poată arăta în faţasemenilor ce le trec pragul. În inima Bucovinei, laCâmpulung Moldovenesc, fiecare palmă de pământpoartă amprenta divinităţii şi ecoul hărniciei

trebuie să porneşti, dar să te şi întorcipe aceste meleaguri, în această localitate de munte, aiciunde ai posibilitatea de a călători cu inima şi imaginaţiaprin secole dar şi pe

oimpresionantă bogăţie de culori se perindă prin faţaochilor, culori care înnobilează cu măiestrie, cele peste3.000 de exponate adunate din Bucovina dar şi din alte

„Buricul pământului este acolo unde locuiesc eu”

muzeul ouălorsatului

bucovinean, Colecţia etnografică

a

mântului râdeau în lumina

, dar

,,

meridianele lumii vizitând, fie:( muzeu unic în Europa), fie

(cu tot ce a putut construi din lemn omul), fie( muzeu

privat al profesoarei , fie( tot un

muzeu particulat).În localitatea Vama, înainte de a intra în Câmpulung

ai posibilitatea de a vizita muzeul oului unde,

,

. Lapas...prin Bucovina

muzelui lingurilor muzeullemnului

încondeiate, pictate sau innobilatemuzeulLetiţia Orşivschi)

Ioan Grămadă

9CRONICA

peste 75 de ţări ale lumii în cei 12 ani de cînd LetiţiaOrşivschi se preocupă să sfinţească prin pasiunea eiaceste locuri mirifice. Forme şi motive ancestrale, laice şireligioase, se pot regăsi pe acele exponate, în toatăsplendoarea lor. Pasiunea cu care îţivorbeste te face să intri într-o lume de basm.Ouă degăină, în principal, de raţă, de gâscă, de curcă, de păun,de barză, stau alături de cele de emu, nandu, tinamu,broască ţestoasă, crocodil sau flamengo. Spectaculoasesunt şi ouăle de potârniche, de vrabie porumbel, fazan,şi de alte multe vieţuitoare ale căror ouă au reprezentatşansa omului de a se manifesta artistic, ritualic, totemicşi estetic cu ocazia unor sărbători religioasesau laice, a unor ritualuri, păgâne sau şamanice.Deasemenea Letiţia Orşivschi, cu multă pasiune aratămodul practic de a se incondeia ouăle în Bucovina, exactaşa cum fac ţărăncile nte dePaşte. A un mare punct de aracţie pentruvizitator. Cu siguranţă că acest muzeu, ca şi celelalte dinzonă nu trebuie ocolit.

Un alt loc sacru, devenit muzeu, şi acesta totparticular asionatului colecţionat,prozator şi poet, om dăruit marilor sacrificii, mai alesmateriale, Ioan Grămadă. Pe strada Vornic GrigoreS a numărul 19, cel ce străbate

Aproape 9.000 de de obiectede artă ţărănească, de lucru , de sărbătoare, de săvârşirea unor îndeletniciri religioase sau laice sunt expuse încele 12 săli, la care ar trebui sî de mai adaoge încă peatâtea pentru se se putea etala totate expon

rimoniu. „Oricine răsfoieşte cartea de impresii ,aflatăla intrare, îşi dă seama de valoarea de nepreţuit a acesteiuriaşe colecţii, unică în ţară „ spune în cuvântulintroductiv la cartea „Întâmplări din viaţa unuicolecţionar” semnată de Ioan Grămadă, profesorulValeriu Maricari. Aveam a mă convinge de cele afirmateşi încă de multe altele, păşind

oată isprava, cu o anume sfială.Urma să mă reîntâlnesc aici cu vea

t mare muzeu, cu umbra mâinilorţăranilor de la munte care mângâiaseră prin timpşi peste timp uneltele docile şi prietenoase, fie că era

„stăpâna

„Colecţiaetnografică Ioan Grămadă”.

, de ce nu,

, ,

locului, în joia mare de dinaicesta este

, este acela al p

abie, la” va avea bucuria de a descoperi

atele dinpat

în curtea acestui gospodarde t

curile adunare încele 12 muzee din aces

pe ele,

locului”

„la pas...prinBucovin

jurnal cu scriitori

RĂSFRÂNGERI

Erai în rochia imaculatăfrumoasă ca un nufăr fără umbră -aprinde rugul înălţarea sumbră:prin care ceruri răsăreai o dată?

Credinţa ţine candela-n penumbrăşi Îngerul din milă îmi aratădoar urme de cenuşă spulberatăşi pe meninge îngheţata tundră.

Streine mâini zăpada îţi dezbracăşi frigul alb al trupului respirăsubt bolţi de sâni la cumpăna polară.

Retras demult în peştera opacăla alta-mira într-o altă mirădesprinsul voal mormântul înfăşoară.

Manuscrisulde la Înviere

Horia ZILIERU

vorba de bardă, ţapină, stative, ştiubeie, străchini şilinguri, furcă de tor astână sau pr la bucătărie, haine de lucrusau de sărbătoare, cu care se însoţeau oamenii locului întreburile de la munte sau de prin bătărura casei, labiserică sau la horă, la vânătoare sau la pescuit, într-uncuvânt tot şi toate. Toate acestea îşi aşteptau parcăstăpânii să le asigure iar dreptul la viaţă. Dar ele, aceleunelte şi ustensile stau aliniate, frumos pregătite pentrua fi admirate şi mângâiate de ochiul curios alvizitatorului.

Timpul a trecut şi peste ele, cu bune şi cu rele. IoanGrămadă, stăpânul de sufl privat,aşteaptă, în poartă, cu bucurie, vizitatorii care să seîncarce aici de emoţie. Şi mai aşteaptă acolo în poartăinimosul colecţionar ca măcar odată, într-un mandat,primarul localităţi ovenesc să-i calcep să viziteze măcar, acest muzeu, dacă nu vrea,sau nu poate să de-a şi o mână de ajutor, un sprijin câtde mic pentru conservarea în bune condiţii a acesteiimpresionante bogăţii. Dar este o vorbă: mandatele deprimar vin şi trec dar muzeul lui Ioan Grămadă, ca şiexponatele de aici sunt eterne.

Şi totuşi poate că va veni şi vremea când omul dinfruntea obştei va învăţa de la colecţionar durata în timpşi să ştie să...sfinţească astfel acel loc.

oasociaţie non-profit, din Iaşi, condusă cu multă dăruirede ec. Rodica Rodean itatea să descopărlocuri magige pe care nu aş fi avut altfel ocazia de a lecunoaşte, sau dacă le-am cunoscut cândva începuseră

să se acopere în uitare. Dorul de Bucovina se poatesimţi la cabana cu acelaşi nume, cu dăruire de

dit a fi o adevărată gazdăcare să cinstească aceste plaiuri.

Dacă ar fi ca la Vama să fie doar

şi încă nu ar fi deloc prea puţin. Şi totuşi nestematele,naturale sau realizate de mâna omului, aşezate cumultă măiestri , sunt infinit mai multe şi merită a fidescoperite, cu răbdare atunci când vom merge...

s lâna, ustensilele trebuitoare lin jurul casei,

,

et al acestui muzeu

i Câmpulung Moldragul,

La pas...prin Bucovina, cu „Universul prieteniei”,

, am avut posibil

deja

ce s-a doveprimitoare,

iarla Câmpulung numai

celee

.

grijită

„Colecţia etnografică Ioan Grămadă”

Gabriela Macsim

„Muzeul oului”

Lapas...prin Bucovina

viaţa pentru ca aceasta să ajungă a fi victorioasă.Confruntarea violentă şi victime omeneşti şieroi martir care nu şi-au precupeţit viaţa pentru a seîmpotrivi forţelor militare rămase fidele credinţei înfostul regim politic. Ceea ce se întâmplă şi astăzi, înmod constant de 21 de ani, reacţiile de contestare venitedin partea „perdeliştilor”, a celor care, în loc să iasă înstradă, în mijlocul participanţilor la revoluţie, aupreferat să se ascundă după perdele, prin dulapuri, pesubpaturi, demonstrează cât de primitivă a rămassocietatea românească şi ntează spiritul„caprei vecinului” în acest spaţiul al invidiei şinerecunoştinţei. După reacţiile defăimătoare ale lui EmilBoc, prim-ministrul României, clasa politică româneascănu a ezitat să se regăsească în şansa fiecăruia de a-şimotiva absenţa şi mai ales neimplicarea în acelemomente adevărului, prin atacareamârşavă a revoluţionarilor care le-au oferit şi lor astăzişansa să poată vorbi liber, fără ca să le bată lageam cu noaptea în cap, după 21 de ani de democraţie,este adevărat, aflată în plină dezvoltare.

Cei care au căzut în patima lui Emil Boc nu au făcutaltceva decât să se facă singuri de râs, să-şi dea singuricu şutul în părţile moi ale zonelor lor gânditoare, cu atâtmai mult mulţi in ei au fost direct beneficiariieforturilor celor care nu s-au ascuns prin beciuri sauprin păduri, ci au făcut posibilă victoria Revoluţiei de la1989. Trebuie să nu pierdem din vedere un alt adevăr,din ce în ce mai terfelit şi dus în derizoriu.

. Revoluţia a fost câştigatăde revoluţionarii care au rămas în viaţă şi care astăzisunt din ce în ce mai huliţi. Martirii merită recunoştinţaîntregului nostru popor. Amintirea lor va trebuipăstrată vie într-o veşnică pomenire de generaţiaaceasta şi cele viitoare. Dar, în acelaşi timp, ar trebuisă ferim de batjocură pe acei români care au mers maideparte, care au oferit ţării şansa de a ieşi din comunismşi de a intra în capitalism, de a ieşi din totalitarism şi dea beneficia de democraţiei. Aceştia suntrevoluţionarii rămaşi în viaţă. Este incredibilăescaladarea în zilele noastre a urii faţă de cei care auînceput să-i incomodeze pe cei agăţaţi de putere, dar şipe cei care niciodată nu s-au împăcat cu gândul că înacele zile fierbinţi de decembrie 1989 s-au dovedit a filaşi, lipsiţi de caracter, fără demnitate, viermi care toatăviaţa lor s-au visat a fi cel puţin şerpi de casă, târâtori şiinofensivi.

chiar dacă elemi-au fost inspirate de un personaj „ciufulit ca unmelc , cum încerca el să-şi adune sensibilităţile salelirice într-un jalnic volum de poezii

a produs

cât de mult co

, prin denaturarea,

cineva

, cu cât d

de

valorile

,,

Aceste gânduri nu sunt conjuncturale,

”, ,

Revoluţia nu afost câştigată de martirii acesteia

Melcul ciufulit

Între

te te

, personalitatea individ

, deexemplu,

elele

a fost un moment decisiv în alegerea drumuluibun, un moment fun

,,

era reprezentat,, de

,

t

schimbaregimul totalitar comunist cu unul democratic. Astfel,România, ,

pretenţie recunoştinţăşi este reclamatăintervenţia bunului simţ, cel puţin, motivată de remarcalui Seneca „acolo unde nu opreşte legea, opreştebunul simţ”. Invocarea acestei cenzuri necesaretemperării exceselor este valabilă în orice domeniu alvieţii de zi cu zi, de la discursul politic la cel particular,al omului supus realităţii, fie într-o poziţie conflictuală,fie într-una cooperantă.

După decembrie 1989 ului acunoscut şansa împlinirilor în conformitate cuaspiraţiile sale şi, mai ales, cu potenţialul de care a datdovadă că dispune. Nici o piedică ideologică

nu-l mai condiţiona, nu-i mai crea obstacolede netrecut, mai ales atunci când demnitatea sa nucorespundea pretenţiilor clasei conducătoare. Trebuie sărecunoaştem cât se poate de detaşaţi, ieşiţi din zonpatimilor şi a vanităţilor devastatoare, că Revoluţia dela 1989

damental fiind asimilat cu fundaţiape care s-a construit democraţia viabilă în România.

Nu ne mai putem permite astăzi să falsăm pe aceastătemă, mizând în continuare pe genul de efectespectaculoase, dar superficiale. România a trecut de lacomunism la capitalism printr-o revoluţie şi nu printr-oschimbare de conducători pe care ţi-o oferă, într-adevăr o lovitură de stat. Mai mult, trebuie să neînvăţăm lecţia bine şi să ne obişnuim să ţinem minte căaceastă Revoluţie de la 1989 a început la Iaşi, pe 14decembrie a anului care ne-a rupt definitiv de un regimpolitic dictatorial, în care drepturile omului erau de faptdrepturile clasei conducătoare, privilegiate de a o ducebine, în semn de reprezentativitate, atâta timp câtînainte de 1989 poporul Român în ceeace priveşte şi nivelul de trai conducătorii săi.

Dacă în 1989 a fost revoluţie, fără doar şi poate auexistat şi revoluţionari cei care au făcut posibilă aceastăschimbare de regim politic. Revoluţia din Româniaaceluiaşi an, ce a însemnat şi pentru ţările vecineeliberarea din „lagărul socialis ”, a produs şi victimenevinovate şi jertfe de vieţi omeneşti, ceea ce nu s-a maiîntâmplat în nici o altă ţară fostă comunistă care şi-aasumat destinul de a trece la capitalism, de a

pe lângă participanţi la revoluţie a adunat şicâteva mii de luptători în revoluţie, cei care şi-au riscat

Editura Junimea, 2009. Acest Tiberiu Br

„”

criitorilor din România. Mai mult,

un fel de anti-maxime desorgintea panseurilor de râsul curcilor) – ,Editura Junimea, 2011- n

Dar, prea multe nu voi spune în „luna lui gustar”,rez rulpropice de „a judeca la rece”

la purtare!

ăilean va fipersonajul principal al „braţelor mele încrucişate” dinseptembrie, când voi încerca să deconspir, fără răutate,eşecurile literare ale celui care se simte nedreptăţit că nua ajuns „scriitor profesionist” din cauză de şpagănedată celor care astăzi diriguiesc destinele UniuniiS revoltatul, în lipsaunui port maritim sau cel puţin bahluian, se întoarceîmpotriva celor care nu au considerat că melcii săiciufuliţi sau „minimile” sale (

u i-au asigurat statutul descriitor care să fie luat în seamă, cel puţin la nivelulcărţii sale de vizită.

ervându-mi răcoarea toamnei să-mi fie cadperoraţiile brăileanului

tiberizat şi el un produs mistic al Revoluţiei române dela 1989, nerecunoscător şi obraznic, cât să obţină prinforţe proprii, nota patru

Minime

braţe încrucişate (8)

Adi CRISTI

Revoluţia şi nota patru la purtare

jurnal cu scriitori

August 2011

La pas...prin BucovinaEmilian MARCU

CRONICA10

poesis

CUMPĂNĂ

TSUNAMI

ELAN

DUPLEX

Ne-am iubitsub căldura palmelor moi

(palmelor care tiu să i bată –cînd aspre le prime ti

sau le dai),dezbăra i de însemnele temutului NOIandrogini

fermeca i de-o fărîmă deRai...

Mama era departe,flori de ghea ă pe geam;iarna venise

cu daruri de nuntă –cu hlamide festivede mireasă i mire

cu ampanii de vifordeturnate-n ne tire

la u ă.

Dar noialunga ii din propria via ă

trezi i aburos,în carcase-cenu ă,

de la nimeninimic nu doream;

lîncezi i fără de rosttînguiam începuturi,

tînguiam doar pierdu ii –pe-aceia ce-am fost...

i-ndelung ne priveamîn filtrata-de-ghea ă luminăcu ochi specio i

(de recru i separa ila redută)

i ne-apăsa cu pînda-ghilotinătăcerea noastră

dintr-o dată mută...

Doamne, demult Te întrebînfrigurat

i a tept:cum ai ales,

la marea Ta Facere,să ne-ară iîn oglindă,

plămădi i din separatei totu i

inseparabil sudate jumătă i?...

i apoi,de-a dreapta Tatălui,cum ai decis să fie

deplinătatea-n sine-a ve nicieiiar laturii opuse să-i zvîrli

un cheza ;inima noastră, pururi vinovatăîn locul Tău

să poartetot greul uria

atît cît o furnică încă poate –

semnificînd egalul pas spre moarte...

Cum furtunile varadupă secete lungi

i fierbin ine mutăm, întări i, încercareacătre toamna

pămîntului bruncople it

peste marginide rod

i poverisus inut

din adîncde sub iri rădăcini

a teptîndu- i hrănirea,

cumin i...

Îngrop împlinita sămîn ămai departe

ea singură tie

ş şş

ţ

ţ

ţ

şş

şş

ţ ţţ

ş

ş

ţ

ţş

ţ ţ

ş

ţ

ţş

ţ

ş

ş

ş

ţţ

ş

ţ

ţş ş

ţ

ţ

ş

Ş

ş

ş

ş

Ş

ş

ş

drumul prin beznadin lut.

Scapăr i-aprind lumînarea –mai departe

ea singură tieritualul cu rugilepînă la atingere.

Gestul meu e numai atît: un impuls(inspirat de suflarea celestă

a Celui de Sus).

Gestul lor,doar al lor: osteneala –caruselul mul imii de jos

menite să-ndure, să ardă,pînă la capătul capăt.

Fără folos...

Suflet blajindeslu it

coloană brâncu ianăfără sfîr it,

te recunosc –

după albultău luminos

întrupare-ntr-un duha răvă irilor vasteîn apte măiastre

curcubeie-culori

după zborulporumbului alb

virtuosfără ghes

tăind noridupă nori

după buclaîntoarcerii

albeîn grabă

cu dor de eresîntr-un fulg

de zăpadă...

Am văzut un taler –nu din tinicheaci din putere;

uns pe o parte cu veninpe o parte cu miere...

L-am văzut în mîngîiereamamei

venind ca din lunăi în mustrarea-i ciudată;i m-am sim it vinovată

că mi l-a jucat în fa ăca o pova ăi-nvă ătură

pentru drumul prin via ăi prin natură,

că mama a prins, cea dintîi,să mă-ndrume

spre binele i spre răul din lumesă-mi arate fe ele toate

visul i-abisul...

Pe toateastfel le-am deprins u or –de-aceea n-am mai plînsi n-am mai încercat să mori nu m-a mai durut ca la-nceput

cînd din nou a sclipitîn totemul iubit

cînd de pe el adesea am mîncati l-am cru at

i nu l-am sfărîmat...

Ce bine că avemcu noi

o cu căpe care n-o mai are

nici o navăpe care sfin ii

(depă i i ei în i i),

ş

ş

ţ

şş

ş

şş

ţţ

ţţ

ţ

şţ

ş

ş

ţ

ş

ţş ţ ş ş

EFUZIUNE

TALERUL

BUCURIE

ş

ş

ş

ş

ş

ş

ş

ş

o denumescspă i i: Cutia Neagră...

i ce minune, Gîndul:fără zgomotcălătorind

pe volatile ine,sondînd fertil

aglomerări sterile,prezent-peren

la mlădierea lumiiîntre orori i limpezitul bine –

împrospătînd pămîntul pentru to iprin tine...

Rîdemprivind la oasecu din ii scăfîrliei

cînddin pierdute cerurimi se-aruncă pe umeri

pentr-o clipită: forma –precum o pelerină

plecîndca să revină

cu altă re-ncarnarecu altă fluturarea mîinilor –

de-adio,pe-ntemeieri

de calcar i de nisip –cu brio...

Ne despărţim,vers îţi scriuo lacrimă în plic îţi pun lângă sicriu.

de geruri şi de chinv-am fost discipol doamnă

t un stăin.Sunt programaţi magiştrii

S-a rupt ceva în mine, e negură,

zac amintiri în vatră, la foc nu

Rapoarte de uscat, de apă şi de gheaţăamestecă atomiifăcând din humă – viaţăcoboară ofu-n mine şi-n lacrimile sale,haotic mă învârt,magiştrii văd în cale.Ne despărţim,vers îţi scriu,o lacrimă în plic îţi pun lângă sicriu.

călăul nu mai doarme,mi-ai luat-o şi pe ea,ai grijă ce faci, Doamne!Ne despărţim, , ce lacrimăamarăai răscolit în mine, dreptate, luptă,ţară,ce daltă şi cuţite şi cum m-ai încrustat

am rămas aici, sunt totîntemniţat.Un fulger mă brăzdează din ochi de mort

ş ţ

ş

ş

ţ

ţ

ş

Motto: Eşti liberă acum, te întorci în veşnicieîntemniţat în lut eu încă mai rămân

în clipa dintre vieţi

Ş

ARHEOLOGIE

NE DESPĂRŢIM, MAGISTRE

renasc în poezie.

magistre, un ultim,

Mustit, falsificat,

acum sun, au obosit,

li-i greu,îi scriem în pomelnic la bunulDumnezeu.

n-am paceam

ce-i face.

magistre, un ultim

Universul e-n genunchi,

magistre

chiar de-

August 2011

trezit,magistre

aud din universîndemnul, lupta, visul.

eDreptatea va-nvia în prispa casei tale

magistreîn stare

un ultim

..

magistre,

poeme

magistre,

apoi.

magistre,

îngenunchez la tine sub palidul

magistre,

strângi în stele,

magistre,durerea-n somn o strângicu visul efemer,

n-am linişte, , eşti foc şi jarşi mit,de nu mai pot să scriuşi mă îneacă plânsul,

De vor continua cu jaf, dureri şi jal

şi am să scriu, , cât am să fiu

tot ce mă învăţai cand erai în picioare.Ne despărţim, magistre,vers îţi scriu,o lacrimă în plic îţi pun lângă sicriu.

Cu câte frământări tu m-ai ursit,

câte speranţe fără de temei,câte-ai dorit să schimbpe astă lume

am citit în ochii tăi.Cu câte frământări tu m-ai ursit,

le-aş deconta în viaţă după noi,prin stăvilarelede foc să mă purificşi mi-aş spăla cenuşa minţii

Cu câte frământări tu m-ai ursit,

şi m-ai stropit cu rouadin mândrul tău desişpahar eşti de aghiazmă, cu suferinţirăzleţe,

frunziş.Cu câte frământări tu m-ai ursit,

iubire-nsângerată cu lacrimi

vârtejurile-n inimi ce tună cu durere,cu câtă suferinţăşi Doamne, câte rele!Cu câte frământări tu m-ai ursit,

paharul de otravă îl beau lângă icoanetăcere e în minetăcere-i şi în cer.

Poem dedicat Mihaelei Cojocaru, c

Poem dedicat Prof.-Dr. Mihaela Cojocaru, latrecerea în eternitate.

ând încămai respira.

CU CÂTE FRĂMÂNTĂRI

Motto: Ille dolet vere, qui sine teste dolet

Martial

George Lixandru

Adela Popescu

11CRONICA

Motto: „ sunt liber/de nicăieri pot zburaoricînd/spre niciunde” (Sorin Roşca)

Z., 24 iulie 2011Dragă prietene,Gîndesc că n-ar fi rău să-ţi povestesc despre

duminic de aici; e de fapt a treia şi ultimarimul episod al vacanţei

peste aproximativ o lună. Cu siguranţă va fi aşa, dacăva depinde doar de mine. Îmi închipui că acesta emomentul în care ai rosti ca o fereastră care sezbuciumă în ritmul valurilor u mai multăumbră decît soare Credcă mi s-a năzărit ş pentru că îmi propusesem finalde an şcolar ă petrec şi la mare cîteva zile din aceastăvacanţă şfichiui şi eu

şi făcuseră de cap în toate amiezile şi-n toatenopţile mele; puteam să le zvîrl de pe stînci, să le înecşi, mai rău, înconjurată de cei dragi, să le las să roiască

mă şi să nu se poată apropia de mine.

să mă topesc , să mă las uitată,să şterg din memoria celor care mă ştiu

existenţa mea. Ştiu că nu pot schimba chiar totul,însă la întoarcere ceva trebuie să fie altfel. Nu amcăutat să înţe dacă e o dorinţă a multora sau doar acelor în viaţa cărora unele căi s-au împotmolit. Îmi vineîn minte o comparaţie răscolitoare, cu atît mai mult cucît am cunoscut în ultimul an persoane care s-au stinsdupă ce şi-au înfruntat boala cu multă ate ş

părţi ale trupului nu se maiaflă în armonie cu altele, întregul va funcţiona, cît vafuncţiona, sub semnul dezechilibrului, vînat de spaime,dureri, dezagregare. Aşa văd şi existenţa, iar cînd întremine şi ea se iscă scînte de aici (pentru că, să nu ne amăgim, şi locurile acestea colcăiede patimi, iar cei care le vînăm doar lumina nu neprăbuşim în prăpăstii fiindcă nu ni le putem închipuidecît ca alte năzbîtii ale unei naturi peste măsură degeneroase cu sufletele noastre secătuite ) cautrăspunsuri, ţes renunţări, descopăr a facedoar ce mă împlineşte plăpîndă şi plec cer

ult uneori, fiindcă, înmomentul în care mă încumet să redeschid răni,întîmplă ca să fie la fel de intensă, măvulnerabilă şi atunci îmi spun că m-am înşelat, cătrebuia să mai fi rămas pentru cîteva secunde urzescplanuri nebuneşti ăror împlinire mi-ar aduce tihnadupă care tînjesc.

ste rînduri cu doar cîteva ceasuri înainte deplecare, supravegheată atent de privirea pe cît decaldă, pe atît de severă a tatălui meu, din fotografiilemari aşezate deasupra fotoliilor.

s-a stins. Toţi cei care levăd remarcă asemănarea noastră; eu observ mai alescuta dintre sprîncene (nu cred că e semn de răutatecum mă amăram cu ani în urmă, mai degrabăadunat acolo frămîntarea, tristeţea de a nu-ţi urma consecvent o calemăcar drumul tău nu depinde numai de tine)

Să ştii că am stat mai mult ca altădată (vreo 17zile) şi nu am mai alergat eu după liniştea rîvnită, ci amaşteptat, am sperat că va veni ea spre mine; într-o bunămăsură am avut dreptate:cînd, în treacăt, mi-am cerutnişte răspunsuri, au venit cu e, dar şi cuun avertisment, şi anume că timpul petrecut aici a fostsuficient pentru a-mi dărui nişte răspunsuri, dar nu de-ajuns şi pentru a-mi construi curajul de a le transformaîn realitate. Va trebui să-l dobîndesc pe alte căi, acolounde mă voi afla.

Plouă şi mă bate gîndul să amîn plecarea. Sunetulploii pe acoperişul casei încă nu şi-a găsit egalmaiestuozitatea naturii: viaţă, moarte, bucurie, trecere,plîns, pace, răscolire, împăcare... Fiecare strop ematerializarea fiecărei clipe care înseamnă din noutoate acestea ă (vicleană?)

stîrneşte, )cîntăMama, neobosită, s-a aşezat jeneală

pe un fotoliu în camera mea, să-mi povestească.încăperea se umple de

iubire. Îmi trece prin minte fulgerător gîndul că am fost(şi mai sunt încă) un copil iubit. Nu răsfaţat, dar iubit.

a mea dinp . Voi reveni în aceste locuri

„da, da”,într-o zi c

, cum e cea care abia a început.a a, la

s; astfel, puteam gîndurile care luni

de zile î

în preaj Probabilse va întîmpla pe la început de septembrie de-acum.

Îmi convine uneori „ ”, pentru un

timp,

leg

demnit ideterminare: cînd unele

ile vrajbei, în pacea

,

re puterea de.Vin aici înd

mai mult de la mine; prea mse

durerea surprind

;a c

Scriu ace

Are în aceste pozevîrsta la care (prea devreme)

sunte , frustrarea

; din nefericire, adesea nici.

acum

promptitudin

;

, dar ea trece discret prin noi,în timp ce ploaia (în .

cu oarecare stînSunt

momente unice, ca un balsam;

mea

Îmi înoată acesta este izvorul răbdăriişi puterii mele! Între timp s-a mai potolit ploaia, mamaa fost chemată de prietena ei de-o viaţă, Maria, să ia ogăletuşă cu lapte Vine îndată, dispare şi apare cu opoală plină cu pere parfumate; parfumul copilărieimele...

O dimineaţă strălucitoare şi răcoroasă.superficială, de vacanţă

, pe care îl recitescdupă o zi de 25 iulie, însă această zinu este menţionată ea mai apropiată dată

: Anglia recunoaşte situaţia defapt în China, aşa cum a recunoscut-o în Etiopia, înCehoslovacia, în Albania, etc., etc., etc. Şi ploaiacade...”.

am citit întîia oară cartea mi-au permis, cred,o apropiere de figura autoarei datorităcaracterizării n prefaţa realizată de CristianPopişteanu şi Nicolae Minei

şi î ă am rămas impresionatăde limbă g ă

Rainer Maria Rilke, cel care, după ce a citit volumulMarthei Bibescu, îi mărturisea

român Ion Pillat: „Cum să nu iubeştiRomânia după ce ai A fost lectura meapreferată de-a lungul unui an întreg şi cu siguranţă căo voi relua totdeauna cu aceeaşi încîntare şi duioşie”.Personalitate marcantă a vremii,(autoare a circa treizeci de volume semnate, dar şi a

altor cîteva apărute sub pseudonimul Lucile Decaux)se impune prin forţa spiritului său, chiar dacăbeneficiază

upă căsătoria cu prinţuldobîndeşte două verişoare de acelaşi calibru, formîndcu acestea o tripletă inedită în cultura noastră şi în ceauniversală: Ana Brîncoveanu – Martha Bibescu – ElenaVăcărescu. hotărîrea,

realizat de prefaţatorii deja amintiţi aiediţiei din 1979: „Deprinsă să vorbească în şoaptădespre bucurii şi într-un murmur abia auzit despreamărăciuni, deprinsă să plîngă fără glas, să rîdă fărăhohote şi să fredoneze în surdină melosul vieţii şi almorţii, vocea Marthei Bibescu căpăta vigoarea dearamă, timbrul grav şi rezonanţele în cascadă aledangătului de clopot atunci cînd chema la vigilenţăîmpotriva celui mai primejdios duşman al omenirii şial patriei sale – moParcurg alte pagini şi, fără a ignora contextul istoric,mă amuz totuşi amar de avertismentul lui Bismarck:„Spuneţi adevărul şi nimeni nu vă va crede” emareşalul Go îl numeşte „un conducător care nugîndeşte deloc”, aducînd drept argument chiar spuseleacestuia: „De cum aud pronunţîndu-se cuvîntul(spirit) îmi vine să scot revolverul”.

Ştiu că Martha Bibescu şi-a dorit ca jurnalul să-iapară în timpul vieţii; iată ce îi spunea în 1973, cuumor, lui Cristian Popişteanu: „Aştept cu nespusă

ochii în lacrimi:

.

Caut, dintr-ocuriozitate , în jurnalul MartheiBibescu (

vreo trei decenii,. C este 24

iulie; „

Cei paisprezece- cincisprezece ani la care,chipurile,

în specialdi

.Vreo trei ani mai tîrziu amreluat-o mi amintesc c deasocierea ei cu numele poetului erman

confrateluicitit

Martha Bibescu

de un impresionant arbore genealogic.D George – Valentin Bibescu,

Demnitatea, profunzimea,sensibilitatea, patriotismul sunt caracteristici ale unuiportret complex

rbul devastator al nazismului”.

; pering

Z., 25 iulie 2011

Jurnal politic, 1939 – 1941)

Orne, 24 iulie 1939

Izvor?

Geist

Izvor, ţara sălciilor,

jurnal cu scriitoriPagini de jurnal

Ştefania HĂNESCU

ne

. Se referea, desigur, la scrierea

Am amînat ple

putea spori

frasini orisalcîmi .

,

„blinda”...

)

direct ,scriitoarea

sufletulcelui ce îi parcurge rîndurile: „

sau„ Trecem deasupraArdealului, pe un timp minunat.

(

.

Am sentimentul

(

Kazantzakis: „- Lumea asta-i închisoare pevia ,(...) da, închisoare pe via , lua-o-ar dracii.”

răbdare să putem colabora la o ediţie cît maiconcludentă a însemnărilor mele din acei ani atît detrişti. După cum, desigur, ştiţi, îl ador dintotdeauna peChateaubriand, dar prefer ca, sub raportul apariţiei,

meu să nu fie un fel de

care a fost publicată după moartealui Chateaubriand; din nefericire, a avutacelaşi destin.

carea cu o zi în care am înghesuitmulte, vrînd parcă să nu-mi scape nimic din ceea ce ar

bucuria acestor zile: am cules fructe, amavut parte de mîncărurile preferate, am făcut prăjituri,m-am acoperit de amintiri, m-am plimbat prin grădinacu meri, cireşi, nuci, vişini, pruni, dar şi

, am rîs, n-am mai numărat ceasurile...

Ziua plecării. Îmi simt sufletul liniştit împăcat. Amfăcut fotografii şi în dimineaţa aceasta. Mulţimea dearbori, vegetaţia abundentă fac să se vadă în imaginicolţuri de pădure parcă. Numai privindu-le, simţi cărespiri mai uşor, că ţi se despovărează sufletul. Măsperie gîndul de a mă cu atîtea imagini, nuam făcut-o niciodată. Să nu fiu, totuşi, superstiţioasă.

Nu abandonez lectura jurnalului; deşi adeptă astilului , concis, abrupt, fără eufemisme

îşi dezvăluie în mai multe rîndurisensibilitatea şi talentul în construcţii măiestrite ţîşnitedintr-o profundă iubire faţă de ţinutul descris,sentiment ale cărui vibraţii se prelungesc în

Luna străluceşte în salcia cea mare. Colinele, de unalbastru lichid, sunt aidoma talazurilor unei măripreistorice, stăvilite, la marginea orizontului, de mareleflux al începutului de lume. Colinele Breazăi”

(...) Mă uit sprepămînt prin elicea care se învîrteşte. De la acea înălţimenu se mai desluşeşte nici un peisaj, nu se mai vededecît o tapiserie. Cu atît mai bine. Numai glia şi cerul,cununaţi”.

În toiul unei ploi nărăvaşe, la 5,45, cînd s-a desprinsde-a binelea ziua de întuneric, îi spun în gînd(deocamdată) mamei

că mă aflu pe un drum înfundat;încă din vis mă urmăreşte. Nici nu mai ştiu dacă visulmi-a construit starea sau dacă starea mi-a clădit visul

Peste vreosăptămînă sper să fiu în locuri pe care îmi doresc demultă vreme să le străbat; parcă a rămas ceva acolo şimă întorc să iau acel ceva de care acum am marenevoie.

Dragă prietene, caut din zori căi de evadare; amascultat o noapte ploaia şi-aş vrea s-o iau cu mine, măuit la coroanele stufoase ale arborilor şi nu de ele vreausă fug, gîndesc la colina pe care vreau să urc sîmbătă şiîmi vine să zîmbesc... Totuşi, din zori mă întreb undesă mă ascund vreo două săptămîni; de mine, de lume?Mă întorc la

ţă ţă

Jurnalul Memoires d'outre-tombe” Amintiri dedincolo de mormînt,

Jurnalul politic

Posada, 2 septembrie 1939:

ie 1939:

undevaîn întunericul firav al unei clavicules-a împiedicat timpul

in sînge durereagrea

/ ce întunericaici,/ în valea/ / ce lacom/ ochiul sticlos alispitei,/ // / /

/ / în podul/ palmelor tale,/)

Cade visul meu din somn/ mi /// precum un animal curios/

/ / ...).

Z., 26 iulie 2011

27 iulie 2011

Motto: „Asta-i libertatea, gîndeam eu. S ai opasiune, s aduni gr mad monedele de aur, i, deodat ,s - i învingi pasiunea i s - i azvîrli comoara în celepatru vînturi. S te eliberezi de-o pasiune pentru a tesupune alteia, mai nobil . Dar nu cumva e i asta oform de sclavie?” (

ăă ă ă ş ă

ă ţ ş ă ţă

ă ş

ă Nikos Kazantzakis

Iaşi,

Iaşi, 1 august 2011

Iaşi, 11 august 2011

Mogoşoaia-Paris, 1 iul

miros a amiază înnămolităse plimbă pr

ca o ancorăIaşi, 10 august 2011

La mulţi ani! Mamă,dintre noapte şi zi,

ochiul de humă al îndoielii... Mamă, pisc mă visezşi mă prăvălesc piatră cu piatră

nod şi lacrimă...

se-aşază pe vertebre mă

adulmecă eu îl zgîrii cu unghiaalbă cu unghia cea mai lungă pînă la os

August 2011

12 CRONICA

jurnal cu scriitori

În cele trei volumede versuri pe care le-apublicat până acum

(Editura Cronica, Iaşi,1999),(Editura Vinea,Bucureşti, 2001) şi

Editura Vinea,Bucureşti, 2004) – DanBogdan Hanu a reuşitsă configureze unuldintre cele mai

substanţiale şi mai e imaginare poetice deastăzi. Aluviale, magmatice, palimpsestice, poemelesale deconcertează în special prin lipsa de transparenţă

cu mult maimult decât pacienţa interpretativă şi ascuţirea simţului

obişnuit . Aceasta, deşi poetul însuşi (dublat deun talentat critic al actualităţii noastre poetice, care şi-aexercitat dreptul de opinie diferenţiată într-orubrică ţinută timp de câţiva ani în „Convorbiriliterare”) pare a se revendica de la o poetică distinctăde cea promovată de ultimele valuri generaţioniste:„Poetul de ultimă generaţie – prototipul există şi numă refer aici la vârsta biologică – este structural unantimonologal. Monologul reprezintă marca vieţ

e tip viol şi dezvrăjirii, esenţ îneconomia noilor ideologii (şi literare). Monologul esteo formă de verticalitate şi verticalizare ilicită. Încât, măîntreb dacă mai su

iană pendulare între „a fi în lume”fără a părăsi sorbul vieţii interioare ş

ritate care să sublimeze în spaţiulpoetic, fără ca asta să implice invazia operatoril

De bună seamă, Dan Bogdan Hanu este, elînsuşi care ţine să îşi

matricea unei sensibilităţi po(i)etice aproapeuitate, de care nu este străină aspiraţia spre re-vrăjirealumii şi nici tentaţia rostirii sacerdotale de sine:Continui să cred că poezia atinge pragul autenticită ii

abia atunci când sublimează într-o ontologie poetică(…) Altfel spus, autenticitatea este posibilă maidegrabă în prezenţa unor resurse existenţiale limitate,atunci nu trebui nimic pus în scenă, nu este nevoie săte joci sau să zappezi prin poeme, oricât de ingenios aiface-o. Nu-ţi rămâne decât alternativa de a transcrieviaţa şi visele, a acelei pieţe imense şi ostile şi a acelorînvăluitoare şi imateriale prezenţe care te ajută s-otraversezi. Se vorbeşte pe ici pe colo, se te pe lacolţuri – ca într-o mare catedrală părăsită,dezmorţindu-se uşor la zvonul investirii unuisacrament distinct de tot ce l-a precedat – despre zoriiunui nou romantism. Cum secolul abia mijit nu pare săia în seamă de a fi cât de cât permeabil lavalorile spirituale, trăim, măcar o mică parte dintrenoi, o (sau poate mă înşel şi între timpvom fi atins majoratul!), acest vis ce altora li se parecurată blasfemie. Ar fi o reacţie salutară ladeconstrucţia informa(ţiona)lă a sensului”

din articolul „Polarităţi ale poeziei (deazi?) (II)”, publicat

Scriitorul se consideră, prin urmare, reprezentantulunei minorităţi poetice structural neoromantice, atentela palpitul vieţii interioare, dornice oricând să transcriefantasmele – învăluitoare şi

nte în străfundurile abisale ale fiinţei.Î adevăr, deşi interfaţa textelor pare a fi uneoriasigurată de faţa vizibilă a unei cotidianităţi atopice,dar imediat recognoscibile, adâncimile poematice suntatrase de Până să ajungă, însă,la acestea, cititorul se vede silit să înainteze cu greu

–

(

incomod

a discursului, decriptarea acestuia cerând

critic e

inteligent

iiintime, private, a abisului neoficial, iar asta contravineretoricii dezvelirii d iale

nt posibile un autotelism allimbajului, o novalis

i a monologa înprelungirea arhetipurilor individuale, otransdisciplina

ortehnici”.

, un monologal racordeze din noulirica la

„.

e

opte

(citatelesunt selectate

de Dan Bogdan Hanu în„Convorbiri literare”, iunie 2007).

, natural, imateriale, daratât de persistentr-

spectacularul ontologic.

Vindecarea de simetrie

Cartea invaziilor

Portret în cuţit

!

ș ș

invitaţia

minoritate poetică

într-un hăţiş luxurianţă neobişnuită, alcărui analogon simbolic este chiar labirintul, unuldintre motivele cele mai frecvente în ,căci în definitiv „locul geometric al ruinelor şi viseloreste labirintul./ primele înghit urmele sub criptasemnificatului/ celelalte le atrag şi le dizolvă înschelăria semnificantului”. n freatica majorităţiizdrobitoare a poemelor palpită

, prin a căror acumularecreşte, barocă, această

ractic, fiecare secvenţă textualăsuferinţa şi apocatastaza, ispitirea şi

mântuirea, tentativa sómei de a depăşi stadiul semei,maturizarea şi moartea, însingurarea şi alienarea,

ea, dar şi ineficienţa visului,dialectica relaţiei vânat – vânător transpusă

în legătur paradigmatică poeziei,a literaturii şi, prin extensie, aOricât de greu digerabile ar părea, la o primă ved

lutinează aceste nuclee poetice, ele merităparcurse în întregime, căci parcurgerea lor secvenţialănu dă seama de dificultatea mizei mari pe care joacăautorul.

oemele ascultă de un proiect încare infrarealul este adus în rezonanţă cu releele unuiimaginar supus . Mijlocul cel maieficient de care uzează poetul este un fel de anamnezăce se eliberează pe măsură ce vocea lirică se lasă î

ţii pline de pathos, paradoxal febrileşi pline de luciditate. Orice pretext îi serveşte, dinaceastă perspectivă, căci devine catalizatorul uneicăderi în spirala imaginaţiei (

notează undeva poetul). Desigur, avemde-a face fantezie bine strunită de o conştiinţăhiperlucidă şi autoironică, care l-a făcut pe Al.Cistelecan, prefaţatorul celei de-a treia cărţi atalentatului autor ieşean, să remarce că „un mic artizanisteţ îl însoţeşte mereu pe Bogdan Hanu, ca bufonul perege. Din loc în loc, mai degrabă hodoronc-tronc decâtcu efecte de decomprimare, acesta îşi face auzit glasulîn plină ritualitate gravă, de regulă propunând odifracţie a sensului” artificii demetaconstrucţie („sunt locuri unde se

), cişi apelul la figuri

(„(aici ar fi locul să se recunoască – după uncăscat mai logic decât o propoziţie de Wittgenstein – căşi poemul acesta e slab,/ că iarăşi se vorbeşte desprelucruri care nu există,/ despre boli ruşinoase de carenu se mai moare demult./ aaa, nici nu v-aţi dat seamacă e poem?” – ) fac dovada faptului căautorul care îşi

calculează şi efectele, şi riscurilÎn treacăt fie spus, filosoful austriac Ludwig

Wittgenstein, al cărui lucrări (, 1921 şi , au

influenţat covârşitor analiza posibilităţilor şi esenţeilimbajului şi gândirii în descrierea ştiinţifică a lumii,este citat în mai multe rânduri de Dan Bogdan Hanu.

ân este adeptul teoriei desprefuncţia esenţială a relaţiei limbaj – lume, căci notează,la rândul lui, propoziţii aproape wittgensteinienedespre eficienţa stilului lacunar, dar concis (ocunoscută frază a filosofului

este transcrisăttgenstein a spus:

propoziţii scurte şi clare”

doar în măsura în care potNu puţine dintre

textual de o

Îlui Dan Bogdan Hanu

energii dintre cele mai diverse.

P pare a tematizanuclee lirice grele:

necesitat raportul Centru –margine,

a poet – poezie, crizaimaginarului etc. etc.

ere,textele ce ag

În fond, p

vizionare

nvoia unei imagina

„singurul salt eînchipuirea”,

cu o

. Nu numai frecventelepoate muri

dec(ad)ent”, „m-am EVAporat din coasta lui Adam”,„maya(m) acest dor”,

retorice precum epitropa sauprolepsa

este un

e procedurale.

e, 1953)

Neîndoielnic, poetul rom

, „ceea ce poate fi spus, sepoate spune pe scurt”, într-una dintre

astfel „Wi) ori despre utilitatea

cuvintelor poetice (pe care autorulle considera valoroase servidrept mijloace de comunicare).

Portret în cuţit

Cărţii invaziilor

schelărie a

(ins)urgenţei

F(r)icţiune în Re(gistru) minor

Cercetări filosofice

Cercetărilor

semnificantului

mediumnic

Ambuteiajhomo artifex

Tractatus Logico-Philosophicus

filele de spovedanie

filosofice

Iaşul poetic de azi

Emanuela ILIE

poemele incluse în şi aproapetoate şi cele

lui Mircea Ivănescude sine, aşadar mijloace eficiente

de instituire şi de comunicare a unui sine vulnerat, căcimarcat de iminenţa evanescenţei – în acord cu acestcorolar tematic este şi definiţia-tip a poemului:„mulajul propriei mele dispariţii”. În

est mulaj al dispariţiei fiinţei poetice estemult îngroşat, ca pentru a deriva atenţia cititoruluidinspre drama emiţătorului de text înspre corpusul pecare el l-a fabricat cu ingeniozitate şi pacienţă.Imaginarul poetic se ramifică din ce în ce mai mult,probabil şi pentru că abilul său constructor începe săaibă tot mai des conştiinţa propriei captivităţi în poem:„(poemul mi-a luat-o înainte. mărturiseşte totul./mătură . e un câine devotat./ unbun avangardist. ecoul paşilor se aude nestingherit./voi fi declarat singurul locuitor./ al acestei vieţi. Iarpoemul ultimul ei supravieţuitor.)// …// şi totuşi.lumea. oglinda din care nu privesc. vina de a sta închis

în poem./ când sunt atâtea de făcut./ poemul nu estetimp despre care scriu. ci timp în care scriu./ de carenu mai apuc să mă ocup./pe care nu-l mai apuc. sunt oboabă în păstaia poemului./ dacă cineva o deschide.boaba cade./ se rostogoleşte. nimeni n-o va culege. numai apucă să cadă, se va usca” etc. (

). Şi totuşi, oricât ar textualiza,oricât ar fi tentat de re-construcţia lumii exterioare prinresorturile poematizării oricărui element din afaraeului („oraşul balaur. cu sute de străzi. una estedecapitată. trecutul ţâşneşte./ merg pe strada aceea./eu. adică viaţa care o părăseşte. câte străzi atâteafraze./ una singură nu se mai termină.// oraşulalunecă printre poeme. bulă de aer prin tuburile cuperfuzie” (

dicţiriguroasă, deşi întârziată de subterfugii descriptive oriautoironice, rămâne finalitatea de fond a poeziei luiDan Bogdan Hanu. Miezul vastului poem intitulat

fiinţei poetice, marcatăatât de limitele proprii, cât şi de cele ale universului pecare încearcă, inutil, să îl cuprindă în text – este, dinaceastă perspectivă, cât se poate de edificator:„Capitalul (sau Capătul) (0),/ (în care mă trezesc cufaţa la peretele pe care se desenează/ şi joacă umbreleunei ,/ pe timp de noapte, înlocurile unde erau ascunse provizii/ ilegale de visecare poluau şi făceau pagube mai importante/ decâtmarile ploi căzute peste cartierele ce,/ mai apoi,trebuiau renovate din temelii şi care,/ devenind denerecunoscut, îşi pierdeau treptat locuitorii,/ aceştia,rătăciţi, ajungând mereu/ să iasă din oraş şi să nu semai întoarcă niciodată)// anul fusese un câmp întins,o capcană a somnului,/ doar cele câteva poemearuncau lumini slabe/ pe zăpada ca obrazul unuicopil,/ printre ele umbra se subţia, ajunsese cât umbraunui creion,/ patinând peste procesul verbal alsecolului,/ cine ar crede că a devorat munţii de timp,/că a trăit improvizând mereu după un maestrunecunoscut,/ dar acum nu ştiu încotro să-mi îndrept

,/ pentru ca să lase nişte urme pe caresă le văd” (subl. mea, E.I.). Chiar şi în condiţiile în carenu îşi poate dovedi esenţa , din cauza invazieinecruţătoare a , poemul pe careîl scrie Dan Bogdan Hanu rămâne o spectaculoasădesfăşurare de forţe prin ca se instituie pesine, dar se şi raportează la Celălalt.

Vindecarea de simetriePortret

Carteainvaziilor

ele (chiar ce par descinsedirect din retorica sunt, în fond,

, ac

totul din calea mea

, unea de sine, confesiunea

epos nostalgic al

poemul/

re autorul

în cuţit)

arheologii ale imaginii

ii infiltrate abuziv

Lecţie deschisă

despre oraşul deschis

Feluri de a suporta dispariţia unui capăt destradă (file de spovedanie)

Oevacuare de ultimă generaţie (Poemul care nu poate fiîntrerupt) –

realităţi infiltrate abuziv

pentru a-l vedea pe Celălalt,/ pentru ca să fievăzut de Celălalt

autotelică

realităţ

August 2011

Dan Bogdan Hanu, sub semnulvizionare(ins)urgenţei(ins)urgenţei

13CRONICA

părinţilor mei Eugenia şi Ioan care mi-au datsuflet

Această (titlu pe care l-amfolosit deja în volumele de versuri) nu se vrea (dareste!) o mărturie cutremurătoare despre vremurile cîndcomunismul împărăţea peste plaiurile româneşti şipeste vieţile oamenilor, statornicindu-le matcă nouăprin care să curgă. N-am scris această carte pentru caprin ea să-mi iau o binemeritată revanşă asupracomunismului care mi-a distrus familia, deşi cred că,prin ceea ce am publicat pînă în prezent, mi-am luat-odeja.

N-am scris această carte , căcinimeni nu se poate detaşa de trăiri ce i-au zbuciumatsufletul decenii la rînd.

Consider că de la înălţimea şi seninătatea pe care artrebui să mi le confere cei 60 de ani împliniţi aş puteasă nu mai privesc înapoi cu mînie, să mă lepăd măcaracum de un trecut ce mi-a pecetluit întreaga existenţă şisă iert vremurile şi oamenii care mi-au sîngeratsufletul.

ăriei, cauzate de grinda din stejarde care s-a atîrnat bunicul, obsesiile cauzate dedescinderile miliţiei şi ale securităţii, de umilinţeleîndurate de părinţii mei, de familia mea, de o întreagăsocietate ostilă comunizării, obsesiile dureroase legatede arestarea mamei şi cele născute din foamea ce mi-a„întovărăşit” copilăria şi adolescenţa, mai statornicădecît propria umbră, mă însoţesc şi acum şi măîndeamnă, ca pe Darie, dar în sens opus, să nu uit. Cuîncrîncenare nu uit! Cu vinovăţie! Cu durere nu uit! Cuură!

Şi, din păcate, cu înverşunare scriu aceste rînduri.Cu ura de care nu pot să mă desprind, care-micuprinde, ca un mîl, sufletul. Pentru că ceea ce mi-aurăpit comuniştii nici măcar Iisus din ceruri nu-mi poateda înapoi : lumina copilăriei. Inefabilul acelei vremi cear fi trebuit să-mi învăluie fiinţa s-a spulberat înaintede vreme.

Mama mea a fost o femeie frumoasă.Tatăl meu a fost un bărbat prezentabil.

Tatăl meu s-a iubit mult pe sine.

Tatăl meu a avut nenumărate

Uneori, cînd ne adunam mai mulţi copii (deşistrada avea doar cîteva sute de metri lungime şi doarvreo treizeci de familii îşi duceau traiul sub numele ei,aproape la fiecare casă dăduse Dumnezeu doi-treibăieţi; eram generaţia de după război, care îmbogăţeştepopulaţia cu viitoarea carne de tun!) şi nu maiîncăpeam în curtea noastră – probabil cea maispaţioasă şi mai primitoare de pe stradă! –, ieşeam „pemaidan”, ca să ne putem desfăşura. Maidanul era defapt chiar strada Berăria Veche, stradă mică, liniştită,cu oameni simpli şi gospodării modeste, cu garduriîntr-o rînă sau chiar fără garduri – ce să furi, sărăciaoamenilor? O aveai acasă, nu era nevoie să umbli prinvecini după ea – cu „ciuşmele” prin curţi, cişmele pecare năvăleam ca tăunii, ca nălucii, să ne astîmpărămsetea atunci cînd miuţa, nouă cărămizi, porcarii, ţurca,prinsa, de-a v-aţi ascunselea ne mai dădeau cîte unrăgaz. Şi totuşi, pe acea stradă ce adunase în tihna eiparcă o singură familie, erau cîteva garduri înalte,făţoase, duşmănoase, ce delimitau gospodăriile cîtorvaticăloşi pe care obştea, mahalaua, chiar şi copiii îisimţeau ca fiind străini. Moş Untu, Mănescu şiCobzaru erau printre cei cu garduri cît casa. Oamenirăi, certaţi mereu cu toată lumea şi care, lucru extremde rar în cartier, nu iubeau copiii. De aceea, îşi croiseră

respiraţie a umbrei

părinţi

O familie „aglomerată”

sine ira et studio

compunere de clasa a III-a

Dar obsesiile copil

( )

Mama mea l-a iubit mult pe tata.

Mama mea a crescut patru copii.iubite.

Mama le-a cunoscut pe multe dintre ele.

Gînduri pentru

garduri înalte, inaccesibile, de închisoare. Pentru caplozii să nu le pătrundă în curţi. Aceştia încercau să nebată şi să ne împrăştie, chiar şi atunci cînd eram pestradă, că le tulburam, chipurile, liniştea, dar cine eraprins în curtea lor, apoi era vai de steaua lui, căci nuieşea teafăr din mîinile căpcăunilor. Iar noi, copiii, dacădădeam mingile în grădinile lor, ce puteam face?Trebuia să sărim după ele, nu? Atît de rar aveambucuria de a primi în dar o minge de la părinţi, încît opăzeam ca pe ochii din cap. Cine avea minge făceaechipa. Printre băieţii cartierului, era şi Gabi Zaiţ.Locuia pe Mohănescu, chiar la capătul Aurorei, învecinătatea părintelui Mănucă, într-o bujdă, din curtealui Moş Costache Ciungul. De fapt, ciungă era nevastă-sa, da' nu ştiu de ce noi îl meterisisem cu porecla. Gabiera făcut din flori, de o mătuşă, cum spuneam noi, n-avea tată şi suferea cumplit din cauza asta. Lui, nimeninu-i lua niciodată apărarea, el nu se putea lăuda, ca noiceilalţi, cu vitejiile tatălui, cu puterea şi neînfricarea lui.Mamă-sa, generoasă, veselă, iute ca prîsnelul şi camaprinsă de dorul bărbaţilor (oricum, pe atunci eu nuînţelegeam expresia „rea de muscă”, expresie care, îngura cumetrelor, se lipea ca un timbru de numele ei),îşi iubea copilul ca pe ochii din cap, dar n-avea nici oclipă pentru el. Era taxatoare pe tramvaiul doi caremergea de la fabrica de oglinzi, pînă în piaţa SfîntulSpiridon. Şi retur! Noi eram mîndri că oprea şi la şcoalanoastră. Săream pe el şi ne plimbam ore întregi. Fără săcumpărăm bilet, bineînţeles. Ori de cîte ori vreotaxatoare sau vreun controlor ne făcea scandal,spuneam că suntem ai mamei Zaiţ. Meserie bună, ceade taxatoare, şi care-i plăcea la nebunie frumoaseifemei, căci putea cunoaşte multă lume. Mai alesbărbaţi. Bătea cu cleştele perforator în tejgheaua cuştiişi striga : „urmează staţia Berăria Veche! Cei care n-aucumpărat bilet sunt invitaţi să coboare! Băieţi, jos cuvoi şi tundeţi-o acasă, că mă încarc de bucluc cu aivoştri! Hai, valea!”. Nu coboram niciodată la invitaţiaei, oricît de vehementă ar fi fost. Cum sărmana lucra zi-lumină, Gabi era mereu de capul lui. Se aduna numainoaptea tîrziu de pe drumuri. Cînd miezulîntunericului ne găsea încă strînşi ciopor la poveşti, lajoacă, la giumbuşlucuri (cum se înnopta, mai dădeamiama prin livezile şi viile vecinilor ori porneam lavînătoare de lilieci, de rădaşte sau, ascunşi prin curţi,puneam sperietori trase cu aţă, de sărea inima dinbietele femei care treceau prin locurile pe care lestăpîneam, cînd vedeau că li se mişcă pe la picioarenişte şopîrle negre şi hidoase), după ceilalţi copii maiveneau părinţii să-i ia acasă, dar după Gabi nu veneaniciodată nimeni. N-avea cine. Din cînd în cînd, dedouă ori pe an aproximativ, mama Zaiţ nu venea doarcherchelită acasă, ci îi aducea şi lui Gabi un cadou :

- Mamă, cine-i nenea, întreba Gabi după două-treizile de la primirea cadoului.

tăl tău. Să-lasculţi, să-i porţi respect şi să-i spui tată!

Docil, Gabi se executa, nota încă un tată în agendalui sufletească şi venea să se joace cu ceilalţi copii dincartier, durîndu-l într-un loc de noul părinte. Din cauzăcă de cele mai multe ori eram prinşi cînd săream îngrădinile celor trei ticăloşi ai străzii, Mănescu (poreclitde noi „ofticosu'”, că tuşea tot timpul; de altfel, dincîte-am auzit, avea să moară tebecist, neplîns denimeni, neînsoţit pe ultimul drum nici măcar defamilie), Cobzaru („cîinele cel roş”) şi Moş Untu(„Chirai Clonc” – poreclă pe care o împărţea din cîndîn cînd cu tatăl lui Costică Lupaşcu, deoarece fiecaredin ei avea nasul coroiat – „Turnătorul”, „Fărăbuci”),am instituit o regulă pe care o respectam cu stricteţe :cine dădea mingea prin grădini se ducea după ea. Clar!Nu încăpeau discuţii.

Pe mine, greu mă prindeau la fotbal. Nu-mi plăceaşi nu mă pricepeam. Nu eram îndemînatec la jonglat„băşica”, fiind fotbalist la mîna a doua. Expresia„second hand” încă nu pătrunsese pe atunci învocabularul activ al românilor. Eu, cînd zarzării dincurte îşi încheiau menirea de a-mi vitaminiza creşterea,dădeam iama prin grădinile vecinilor, îmi umpleam unsîn cu gorgoase, confiscam de prin camerele fraţilormei cîte o pătură, ca patul meu să rămînă neatins, şifugeam în camera mea („camera din fund”, aşa cum onumeam, fără ruşine, pentru că era în spatele casei),unde mă ascundeam sub pat şi mă puneam pe citit. Dece sub pat? Pentru că acolo nu mă căuta niciodată

- Cum „nenea”?! se mira taxatoarea. E ta

nimeni. „Iar a fugit băiatul ăsta pe coclauri!”, exclamabunica, atunci cînd epuiza toate posibilele ascunzătoridin casă, din curte şi din mintea ei. „O să sufere dedromomanie!” Bunica avea mereu să-mi dea ceva defăcut : să tai coji de harbuz sau cozi de ceapă pentruraţe, să fac crupe la pui, să am grijă de surioara maimică cu opt ani decît mine, să crap lemne, să curăţzarzavatul pentru ciorbă, să aduc apă de la cişmea. Num-a iubit niciodată bătrîna boieroaică şi toate belelelecasei în capul meu se spărgeau cu largul ei concurs. Deaceea, mă amestecam uneori printre fotbalişti, ca sămai scap de supravegherea şi de gura ei, de corvezi şide disciplină.

Şi într-o zi, ca în fiecare zi, jucam de zor fotbal pestradă, strînşi între cele două garduri înalte ale luiMănescu şi Cobzaru. Aceştia locuiau aproape faţă înfaţă. De fapt, începuserăm jocul în dreptul casei mele,dar cum după-amiaza nu ne permiteam să facemgălăgie în faţa porţii noastre – căci vizavi de noi locuiacea mai importantă personalitate a străzii,comp

, om pe care pînă şinoi, puştimea, îl respectam, aşa încît fugeam mai lavale, strînşi între Scylla Ofticosului şi CharybdaCîinelui cel Roş –, ajunseserăm cu disputa chiar îndreptul celor mai nesuferiţi oameni din berăria veche.„Partida” era în toi. Gabi stătea în poartă şi la un şutnăprasnic al lui Culai, respinge mingea direct înstraturile de roşii ale lui Cobzaru. Jucam de mult şi nuobservaserăm nici o mişcare prin grădina vecinului. Deunde aveam noi să ştim cîtă răbdare are Cîinele cel Roşsă stea ascuns după gard?! Cum lui Gabi nu-i rezista depe atunci nici un obstacol (avea să ajungă unul dintrecei mai temuţi spărgători de case din România),imediat a ţîşnit peste gard, să aducă mingea. În spatelegardului, ascuns de trunchiul unui nuc, îl aşteptaCobzaru, ticălosul dracului!, înarmat cu un par. Gabi aapucat să arunce mingea înapoi în stradă, dar cînd săsară şi el spre libertate, o năucitoare lovitură de par pespinare aproape l-a paralizat. Buimăcit de lovitură,Gabi, care era totuşi cel mai mare dintre tovarăşii meide joacă, nici măcar nu putea să strige, darmite să seapere! Noi, prietenii săi, încercam să-l salvăm, ţipînd cadin gură de şarpe, înjurîndu-l pe agresor, încurajîndvictima şi aruncînd cu pietre şi bolovani în capulvecinului (torenţii năvalnici ai unei grozave ploi devară, coborîţi vijelioşi de pe Aurora, ne „îmbogăţiseră”strada, cu vreo două zile în urmă, cu mormane depietriş, nisip, lemne, gunoaie, aşa că aveam din belşugproiectile pentru spontana cruciadă a copiilor ce-l aveaţintă pe Cîinele cel Roş). Cobzaru însă îşi vedeanetulburat de treabă şi-l măciucea pe Gabi cu multăosîrdie. A bătut la el ca la hoţii de cai : cu parul, cupumnii, cu picioarele. După care, l-a azvîrlit în stradă.Ca pe-o zdreanţă. Gabi nu era un plîngăcios, dar dedata asta nu s-a putut abţine; îi curgeau lacrimile fluviupe faţă, şi cu un glas care nu era al lui, a început să-lînjure şi să-l ameninţe :

- Lasă, lasă, Cîine Roş, cînd te-or prinde cei doişpetaţi ai mei, ai să vezi tu ce-ai să păţeşti, în pizda mă-tiide castrat!

ozitorul Vasile Popovici, cel care a pus pe notepoemul eminescian Sara pe deal

N-a mai fost nevoie să îşi adune taţii ca să-l ajute să serăzbune. Gabi a început să-l pîndească şi, peste vreo doi ani,l-a prins singur într-o noapte. Era şi el înarmat cu un par.L-a stîlcit în bătaie. I-a dihocat plămînii, i-a rupt mîinile şipicioarele, i-a spart timpanele, i-a scos un ochi. Cîinele celroş nu şi-a mai revenit niciodată. A zăcut la pat vreo doi ani,îngrijit de baba Riţa, nevastă-sa, după care a luat-o direct pecalea neînturnată a întunecatei împărăţii, unde a ajuns,probabil, pînă la talpa iadului. Poate nici măcar nu era atîtde rău pe cît îl vedeam noi, copiii, iar atunci cînd l-a stîlcitpe Gabi îi pătrunsese pînă la os cuţitul năzdrăvăniilornoastre.

Zaiţ a ajuns la şcoala de corecţie, dar pentru alte motive.Trocarii, în ciuda anchetelor îndelungate (Cobzaru era omullor şi bănuiau că era la mijloc mîna unuia dintre cei cefuseseră la frînă din cauza turnătoriilor lui), n-au aflatnimic. Nimeni din cartier n-a ciripit. Iar sticleţilor nici nule-a trecut prin cap (că minte oricum n-aveau!) că un băiatabia intrat în adolescenţă a putut să le nenorocească în aşahal „sursa”. Gabi a alternat perioadele de libertate cu cele defrînă şi, cu trecerea timpului, libertatea era tot mai scurtă,iar detenţia tot mai lungă. A murit în închisoare, neştiut denimeni. Pe maică-sa au băgat-o în pămînt alcoolul, sifilisulşi „universităţile” lui Gabi.

sertarul cu manuscrise

Valeriu STANCU

August 2011

Respiraţia umbrei(amintiri fără copilărie - )fragmentefragmente

14 CRONICA

fondul principal al culturii române

Ne ducem viaţa cu cuvinte puţine. E mai comod.Uneo o frază, pe care ocredem sinteză de înţelepciune şi mergem repetând-omereu, fără a ne da seama că nu reprezintă decât oeroare admisă din nebăgare de seamă sau din indolenţă.

Una dintre frazele pe care o repetăm până laexasperare, — în toate părţile, la conferinţe interna-ţionale şi între noi, în birouri, în cafenele, chiar şi încercetări ce presupun gândire, — este că România neapare ca o ţară bogată, cu mari bogăţii neexploatate; aiciurmează o frază despre micimea vremurilor pe cari letrăim, despre incapacitatea oamenilor şi vorbitorulurmează cu soluţii cari dovedesc că dacă nu este cudesăvârşire prost, e sigur de rea credinţă.

România, ţară bogată... Să ne înţelegem asupratermenilor: războaie au pornit dela noţiuni greşi

eamnă ca o ţară să fie bogată? Înseamnăsă aibă bogăţii virtuale, sau averi neexploatate? Nu.Înseamnă ţară cu abundenţă de bani, iar cum mai trăimîncă în economie capitalistă, amnă abundenţă decapitaluri. Faptul este aproape evident, dacă ne gândimpuţin: bogat este cel ce are bani, sau cel ce are avere pu-tând fi imediat transformabilă în bani; un proprietar depăduri nestrăbătute sau un proprietar de zone undemetalul se ascunde atât de adânc, încât exploatarea nu

este remuneratorie, nu sunt bogaţi. Au numai bogăţiivirtuale. De altfel, nici ei nu se pretind bogaţi; sunt bieţioameni cari toată viaţa umblă după capitalul care să ledea posibilitatea să înceapă exploatarea, şi nu-1 găsescniciodată, căci riscul e prea mare

Acelaşi lucru se petrece cu o ţară întreagă, caRomânia. Avem bogăţii virtuale, mai cu seamă

). De aceia nimeni nu moare de foame lanoi; suntem săraci, dar nu se moare de foame. Bogăţiilenoastre au însă o valoare mult mai mică într-o economiecapitalistă, unde importanţa mărfii nu este legată devaloarea ei de subzistenţă, ci de valoarea ei de schimb.

pentru că producemmaterii prime, cari au preţ

Nu suntem singurii în această categorie; aşa sunttoate ţările extra-europene, colonii sau nu. Sunt ţări cumari bogăţii naturale, alimentare sau minerale: sunttotuşi ţări sărace, pentru că nu-şi industrializează pe locprodusele, ci le exportă, sub formă de materii prime, înEuropa, Europa occidentală, care are fabrici, transformămateriile prime importate în fabricate, exportându-le cupreţ mare. Şi iată cum Europa occidentală, săracă înbogăţii naturale (ceţurile Angliei sau nisipurileGermaniei, nu sunt bogăţii naturale), este bogată în

Suntem de fapt săraci. Când pretindem că suntembogaţi, ne ameţim cu vorbe. Freud a explicat foarte binefenomenul: la un om, sentimentul de inferioritate, peni-bil şi dureros, se transformă în delir de grandoare. Omulnu vrea să-şi admită bicisnicia şi visează că este erou. Lafel cu noi: ne simţim sărăcia şi visăm că suntem bogaţi.

u trebue să tragem însă pentru o ţară concluziipesimiste, dacă poporul ei trăeşte pe un pământ ingrat.Anglia şi Germania trebue să ne fie exemplu.

Noi trebue să înţelegem că suntem şivom fi săraci atât timp cât nu vom iniţia o politică deefort continuu. Până acu am căutat să ne sporimvenitul naţional. Evoluţia noastră are din timp în timp,

ri strângem câteva cuvinte într-

tdefinite. Ce îns

înse

.

(produse alimentare;cereale, vite, etc.

mic.

fapt,în bani, în capitaluri.

N

m n-

Sărăcia astrăno

Nu suntem singuri…

Nevoia unei politici de efort continuu

avembogăţii naturale, a căror importanţă este mare într-o economienaturală sau într-o economie autarhică

omia capitalistă, suntem săraci,

Dar unpământ ingrat presupune din partea naţiunii care-l locueşte,un efort continuu.

Înecon

puncte de oprire. Şi atunci pro dăm la repartiţiavenitului existent (exproprierile succesive) ca într-ocomunitate egalitară. Avem aerul a crede că un efort desporire este o greşală şi tocmai aici rezidă eroarea, căciproblema la noi este o

Voi da câteva cifre, spre a arăta cât de săraci suntemşi în ce constă sărăcia noastră

ntem săraci atât în întregul economiei, cât şi caindivizi.

Pentru totalul economiei, două coloane să stea fată înfaţă; o coloană arată cât ne costă o tonă de marfă pe careo importăm, cealaltă coloană cât costă tona de marfă pecare o exportăm:

Ce cumpărăm este de 13-15 ori mai scump decât ce

vindem. Mărfurile noastare preţ. Ce cumpărăm, mărfurile de car

Dece oare? Ce cumpărăm şi ce vindem?Vindem materii prime şi cumpărăm fabricate.După clasificarea adoptată la conferinţa din Bruxelles

(1913), importul nostru se repartizează astfel:

Mărfurile noastre de schimb sunt ieftin pentru căexportăm materii prime, semifabricate (lemn, petrol) şicâteva produse alimentare (cereale). Mărfurile ceimportăm sunt scumpe, pentru că sunt fabricate.

Dar nu numai economia noastră este săracă, ci şifiecare dintre noi, c vid, este sărac.

Venitul naţional, pe cap de locuitor, este de câtevamii de lei

Acest venit apare încă mai micate a populaţiei are un venit şi mai scăzut. Numai

o mică minoritate este avantajată. Într-adevăr,comparând datele venitului naţional, pe categorii, cunumărul populaţiei pe profesii (după datelerecensământului din 1930), obţinem rezultatul că în 1930(an favorabil) venitul pe cap de i

027 oameni, unde intră lucrătoriiindustriali, meseriaşi , servitorii, cu un standard de viaţăaproape tot atât de scăzut ca al ţăranilor, venitul pe cap

ce

.Su

re sunt ieftine. Ce producem n-i avem nevoie,

sunt scumpe.

Exportul se împarte altfel:

e,

a indi

anual («Memorandum sur la situationeconomique de la Roumanie et sa capacité de paiement1934», page 51).

, deoarece mareamajorit

ndivid la 12.899.869oameni ce se ocupau cu agricultura, era de lei 6.108, pecând restul de 5.153.

i

problemă de producţie, şi nu derepartiţie.

Economie săracă, producătoare de materii prime.

de locuitor se ridică laSă comparăm cu alte ţări?Acelaşi memorandum, ne dă câteva date (pag.

Dar suntem mai săraci, nu numai decât Anglia,Franţa sau Germania, ci chiar şi decât ţările vecine nouă,cu civilizaţie şi standard de viaţă apropiat.

Ce rele sunt cifrele, şi cum gonesc iluziile!

România, ţară bogată! udecăţivizuite, pentru a fi puse în concordanţă cu realitatea.

Posibilităţile de viitor să fie mai bune?

alist. Spre a şti dacă vom fi avantajaţimergând şi de acum înainte pe acelaş drum, să aruncămo privire în trecut, să vedem cum s-a soldat experienţacapitalistă de până acum. Nu voi face însă eroarea de amă ocupa de avantag uneiminorităţi, ci, de marea maj te a populaţiei, formatăde ţărani şi cari sunt astăzi, de naţionalism, şimai interesanţi, căci formează elementul pur etnicromânesc

u mai uitat şi experienţa lor s-auitat şi ea. (C. Stere, Social-democratism saupoporanism, în «Viaţa românească» din Ianuarie 1908).

Între 1876 şi 1905, cantitatea de porumb consumatăanual a scăzut dela 99.000 vag la 82.000, dar populaţiacrescând, cantitatea consumată pe cap de locuitor scadedela 2,10 kg acelaş timp exportul creşteadela 60.000 vag. anua la 250.000 vagoane. Preţurilecerealelor au fost în continuă scădere, preţurile munciloragricole au scăzut cu 40%, în timp ce preţurile celorlalteproduse, cumpărate de ţărani, sporesc mereu: preţulîmbră ăminţii unui ţăran creşte dela 55 lei (1866) la 228lei (1906) Puterea de cumpărare scade continuu.

Dar de atunci, poate că lucrurile spublicate de d. Ernest Ene («Sărăcia

agricultorului în cifre»,u preţul a 10 kg porumb, un ţăran putea

cumpăra într-un oraş de provincie, una din următoarelecantităţi de mărfuri: 6 kg. pâine calitatea a II

vacă, kg. peşte sărat, 2 kg. orez,1 kg. ţuică sau 1 kg. ahăr. Astăzi

nu mai poate cumpăra decât: 4 kg. pâine cal. a III-a, 2 kg.carne de vacă, kg. peşte sărat, 1 kg. orez, 5 kg, petrol,10 cutii de chibrituri, kg. ţuică, ahăr. Afară decarne şi petrol, scăderea este între 25% până la 60%.

Dar sărăcia nu este mare numai la sate, ci şi la oraşe.Populaţia cea mai numeroasă a oraşelor noastreconstitue funcţionarii. A încercat cineva o comparaţieîntre salariile funcţionarilor f nia şiFranţa (Paul Sterian în «Tribuna financiară», 10 Aprilie1935). Directorul român primeşte cât un impiegatprincipal în Franţa ( fr.), secretarul general malpuţin decât subşeful de birou francez c .),şeful d un om de serviciu în Franţa(9.000 fr.). Administratorii şi controlorii noştri financiariau salarii mai mici decât un aprod francez.

Media salariului la noi, la funcţionarii de stat, este de3.900 lei lunar, pe când în Franţa est

ndard de viaţă, atât descăzut? Să fie cauze organice, o incapacitate economicăîn a ne îmbogăţi, sau cauze istorice, deci hazarduri, caria ea însuşirilor noastre latente

12.829

172).

(1829,

Date mai vechi

Nici o schimbare...

o

Un sentiment de inferioritate

lei.

J le noastre trebuere

Mergem de un veac tratatul dela Adrianopol)pe drumul capit

iile aduse în acest timporitaîn vremuri

.

Datele pe cari le amintesc au fost celebre când s-aupublicat. De atunci s-a

.

. la 130 kg. Înl

c

-au schimbat. Nedesmint datele

în «Prezentul», 6 Februarie 1935).În 1913, c

-a, 1 kg.carne de 1 5 kg. petrol,24 cutii de chibrituri, Z

¼½ ¾ kg. Z

inanciari din Româ

30.000l. III (32.000 fr

e birou cl. I român cât

e de 10.700 lei lunar(N. Ghiulea, Organizarea statului, pag. 75).

Cari sunt cauzele acestui sta

u împiedecat desvoltar ?

Să ne revizuim judecăţile

Sărăcia la oraşe

1/2

1/4

Cătălin BORDEIANU

De peste 20 de ani statisticile sociologice informeazăcu acribie cât de săraca e România şi cât de săraci suntromânii, tratând această realitate crudă şi devastatoaredrept un fenomen social, politic şi economic, pentru carear trebui aplicate urgent programe... antisărăcie. Numaică, tot de atâta vreme, principala explicaţie, şi anumeincompetenţa guvernării, incompetenţa celor aleşi sărezolve această problemă, rămâne unica şi aproape primacauză. Fenomenul nu este nou, nu este nici vechi, este

C. Enescu

Sărăcie – „haine grele”

August 2011

România, ţară săracă*

permanent. El ţine de structura fiinţei umane, afirmatăprin traiul în comunitate.

Revenim la o explicaţie interbelică, menită, dupăpărerea noastră, să dovedească interesul faţă de aceastăproblemă şi să propună fapte. Situaţiile sunt, uneori,similare, fapt ce ne face să ne întrebăm de ce aici şi acum,în România democrată de astăzi, neputinţa guvernăriieste o virtute şi principala explicaţie a acestei neputinţeconstă în răbdarea insurmontabilă a poporului român dea fi în continuare sărac şi de a nu face nimic pânăcând...?!

(extras din „Prezentul“, 3 februarie 1936)

15CRONICA

Trăim cu un straniu sentiment de inferioritate, că nune pricepem în activitatea economică. Părerea estegreşită. Poate că să fim cămătari, să fimintermediari, să fim pricepem însăagricultură şi, de când a venit industria, am dovedit că

pricepem şi în industrie. Nnactivităţile de cari sunt esenţiale capitalismului.Dar şi alte popoare ajunse totuşi mari, de ace-leaşi a desvoltat unantisemitism atât de violent, tocmai din cauză că do-meniul schimbului de bunuri a fost ocupat

puţinedecat mărirea unei naţiu ul roman a fost

creaţi popor de agricultori, militari şifuncţionari.

Aşa dar,sunt organice, ci istorice. Şi anume, ex-

ploatarea pe care exercitat-o Turcii şi agenţii lor,Fanarioţii. Am uitat astăzi de exploatarea turcească,pentru că pe ea s- usească; dar Tur-cii au fost cei ce ne-au lăsat în 1829 într-o mizeriecumplită, cu o fiscalitate excesivă şi o structură socialănenorocită.

durează până la 1829emancipează economiceşte.

Cerealele noastre încep să fie căutate în apus şi începemun export crescând. Totuşi veacul al XIX-lea este un veacîn care mizeria marei noastre masse creşte. (Datele le-amdat Răspunderea este politică: sporirea popu-laţiei şi nevoia sporirii venitului naţional impuneauindustrializarea ţă

ecât după criza din 1899,când n-am mai putut plăti cuponul extern dupărăscoalele ţărăneşti din 1907.

Din

această cauză, capitalurile învestite la oi, încă de a douazi, se reîntorceau peste graniţă, menţinând un curent desens contrar curentului sosirii de capitaluri, şi avânddeci ca urmare menţinerea economiei noastre, la unnivel scăzut.

Dar poate că, deşi suntem întârziaţi, timpul nu estepierdut. Problema care se pune astăzi, este iriivenitului naţional şi în acelaş timp necesitatea treceriidela producţia de materii prime, la pro ţia defabricate, nu în sensul de a forţa apariţia oricărui fel deindustrie, ci apariţia şi întărirea de industrii cari sărepre ntrebarea crucialădevine: este posibilă o asemenea politică cu metodacapitalis ă de până acum, sau trebue o altă metodă

osibilă o industrializare integrală?Suntem ţară producătoare de materii prime, dar nu

avem produsele cari au dat naştere marilor industriimetalurgice şi textile: n- destul fier; bumbacul nucreşte de c tovei. Ce avem,sunt combustibile, (petrol, cărbuni). Nu avem cucare să se poată întemeia industria — cheie a mijloacelorde producţie. Acestea sunt deficienţele economieinoastre. 64 la sută din totalul im a mers la

metalurgie şi textile. Şi anume:tă soluţie de îmbogăţire în capitalism este

posibilă?Sunt câteva ţări, în cari sporirea de venit naţional, s-

i prin simpla acumularede capitaluri. Aceste ţări au fost fie ţări banchereşti,unde s-a desvoltat de timpuriu un capitalism financiar(Olanda), fie ţări de tranzit. Părerea d-lui FlorinCodres ă România este o ţară de tranzit («Analeleeconomice şi statistice») ne apare ca o greşeală.Adevărul este că sunt

nu ne pricepemnegustori; ne în

ne ne pricepem înschimb,

se plângdefecte; în poporul german s-

de evrei. Niciîn trecut a pricepere în ale schimbului n-aîmpi ni: imperi

unea unui

nu suntem incapabili în cele economice.Cauzele nu

au

a suprapus presiunea r

Exploatarea Turcilor . Tratatuldela Adrianopol ne

mai sus).

rii. Dar

nu s-auresemnat la industrializare d

Am pierdut momentul veacului XIX-lea.

n

spor

duc

zinte întreprinderi organice. Î

t ?Este p

avemât cu mare greutate în valea Ba

fierul

portului (1934)

O al

arealizat nu prin industrializare, c

cu c

em în afara liniilor de tranzit. Cel

Cauze istorice

pâniefectivi ai

nu Ei

i

Când amvru

mai era capitalul indu

e împrumuse

marii proprietari, stăţării, au împiedecat industrializarea, de

teama să piardă Puterea politică.

ş

t să ne industrializăm, capitalul străin la care amapelat, nu strial care rămâneînvestit în ţara în care emigrează, ci capitalul financiar,capital ce s tă pe termen scurt şi care prin do-bânzi şi dividende reîntoarce în ţara de origină.

Soluţii de viitor

al

a

mult, putem lega pe uscat,

ar -lea, cândlegam Austria cu Turcia. Unul dintre motivele s

c

ri c

pita

aceasta nu o putem face,

dividendelor capitalurilor înv

-

,

piat. Petrolul, care este realmente unprodus de mare export, co

Su rea târziu; în altreilea rând: mai putem face capitalism într-

ece printr-

so

in

2)

Singurul drum ce ne r

1) e

2)

mic. Acum trebu

Planul economic ce se va elabora va fi în primul rândun inventar al nevoilor noastre. Î

cepând cu unpr drumuri, silozuri,porturi, etc.

.

Rusia, de Europa Centrală(dar drumul pe uscat este concurat de cel pe mare). Amfost noi odată ţ ă de tranzit, în veacul al XVIII

ărăcieinoastre în veacul al XIX-lea a fost tocmai faptul că amîncetat de a mai fi ţară de tranzit şi de atunci n-am mairedevenit.

Nici ţară ban herească nu putem deveni, căci pe noiistoria ne-a desvăţat de a economisi şi de a acumula. Pevremuri, veneau Turcii.

După război, inflaţia a descurajat pe cei ceacumulaseră capitalu u intenţia de a-i investi înîntreprinderi. Mai târziu conversiunea a desfiinţatcreditorul în numerar. Cine a economisit a fost prost,căci şi-a văzut averea dispărută, fără a fi profitat.

Cum să sporim venitul naţional? Rămânând încapitalism, ne rămâne o singură soluţie: capitalul străin.Criza a redus disponibilităţile de ca l ale apusuluicapitalist. Dar în examinarea chestiunii un alt argumentprimează:

Şipentru că astăzi am ajuns că nu putem asigura nicitransferul estite pânăacum. De câţiva ani, România abia reuşeşte să-şiechilibreze balanţa plăţilor, împiedecând transferulacestor sume şi prelevându le pentru circulaţia internă.

Forţarea exportului, soluţie încercată ultima oară în1935? Ţările apusului cu excepţia Angliei, nu mai aunevoie de grâu. Lemnul, cu mare greutate, ajunge numaiîn Orientul apro

nstitue o republică inde-pendentă,

Soluţiile de export ne sunt închise.

Nu posedăm condiţiile structurale pentru a deveni oţară capitalistă. ntem apoi veniţi p

o clipă cândţările capitaliste însăşi îşi revizuise capitalismul? Căci, înoccident, capitalismul tr o criză de structură, ceva fi urmată de schimbări adânci. După capitalismulcomercial al începuturilor, după capitalismul industrialal pionerilor şi după capitalismul financiar al imperialis-

mului, urmează capitalismul de stat autarhic şireagrarizator, o a patra fază în istoria capitalismului.

Suntem o naţiune proletară. Mus lini a văzut justcând a transpus conflictul capital-muncă pe plan in-ternaţional, afirmând că există naţiuni burghezo-capitaliste şi naţiuni proletare. Pentru naţiunile prole-tare, chestiunea socială nu mai este o problemă derepartiţie, ci o problemă de producţie.

Nu mai putem trăi în sărăcie. Este firesc. Dar opolitică limpede de sporire a venitului naţional trebue săţ ă seamă de:

Soluţiile capitaliste ne sunt închise. Atâtindustrializarea cu capital autohton sau străin; atâtacumularea de bogăţii prin comerţul de export sau detranzit.

ămâne deschis este acel al uneieconomii de plan. Două motive principale:

Autarhia agresivă a celorlalţi n impune oautarhie răspuns.

Şi până acum statul a făcut toate la noi,dar le-a făcut dezordonat şi haotic. N-am cunoscut ofază de liberalism econo e să trecem delastatul intervenient haotic şi întâmplător, la un statorganizator. Acest stat va elabora planul economic cetrebue să pue în valoare bogăţiile noastre virtuale.

n enumerarea acestornevoi nu vor intra numai nevoile economice, ci şinecesităţile de a ridica standardul de cultură, sănătate,şcoală.

Alături de un program de investiţii neproductive, unprogram de investiţii productive, în

ogram de lucrări publice (de ex.). Un plan de investiţii agricole (sămânţă,

unelte, maşini), cu atenţie deosebită dată producţieianimale şi producţiei de plante industriale, precum şi unplan de investiţii industriale trebue să urmeze

capitalul străin nu va mai veni decât dacă-i asigu-răm plata sigură a dividendelor.

ământ şi cusalahorii, iar capitalurile marilor trusturi mondiale (cu agenţiila noi), cu câştigul.

Ce este de făcut?

crescândă a occidentului.necesitatea pentru economia noastră de a trece dela

producţia de materii prime la producţia de fabricate

în care noi contribuim, cu p ul

autarhizarea

.

Suntem n une

Singurul nostru drum

1)

aţi proletară

Inventarul nevoilor cere scrutarea posibilităţilor.Iniţiativa producătorilor nu va mai fi determinată deestimarea independentă a voinţelor consumatorilor şi acondiţiunilor concurenţei, ci trebue să fie subordonatăunui or gearu: Economia dirijată).

se va realiza în măsuramijloacelor de finanţare şi a repartiţiei lor. Aceastărepartiţie nu mai poate fi lăsată băncilor partic

ştigului, c

ăci inventarul nevoilor şi planul posibilităţilor definanţare sunt, în ultimă analiză, lucruri uşoare, operăde tehnicieni. Partea cea grea, partea politică esterepartiţia mijloacelor de finanţare, repartiţia creditelor.

Iar reglementarea creditelor va avea caurmare firească, logică şi imediată, reglementareapreţurilor, care va fi o operaţie posibilă, din moment cese va cunoaşte preţul de

eglementarea creditelor va necesita constituireaunui organism de credit industrial, care să aibă în vederecu precădere industria ce utilizează materia primăinternă, — precum şi întemeerea unui credit agricolpentru proprietatea mică şi mijlo

decât prin sistemul cooperaţiei.

Dar programul expus şi care este singurul ce poateconveni României e astăzi presupune o revizuire acredinţelor. Individualismul, nepotrivit nici cu fireaRomânului, nici cu greutăţile de astăzi, când fiecare vreasă simtă cotul celuilalt, trebue să dispară.

Satul trebue să formeze o asociaţie cooperativăcompletă, iar industria oraşelor trebue să colaborezepentru o producţie mai bună şi mai ieftină, nu să sec n comunitatea ro-mânească trebue să domnească un alt spirit.

itul de cazarmă alcomunismului,exasperant biurocratică — al corporatismului.Comunismul îşi are raţiunea în spaţii imense, cu pământşi oameni nu prea diferenţiaţi. Iar pentru corporatism nuavem nici tradiţia breslelor prof sionale, nici echilibrulnumeric între categorii sociale, care să asigure

colaborarea între compartimentecum fiecare bucată de pământ îşi are legile ei

credinţă şi ideologie potrivită pământului deaici, ce va urmări pe plan material realizarea uneieconomii de plan.

gan central (V. MadDar planul economic

ulare, cusingurul obiectiv al câ i organului central alEconomiei dirijate.

C

cost.R

cie, care nu se va puteareali

d

arteleze spre a produce scump. Î

Acest spirit nu poate fi spirnici spiritul — în fond de o reglementare

e

.Ci, -

- se vaconstitui o

Reglementarea repartiţiei creditelor va fi punctul central al pla-nului economic.

zaO revizuire

vérité en deça des Pyrénées, erreur au dela,

a credinţelor

fondul principal al culturii române

România ţară săracă

August 2011

*România, ţară săracă. Extras din „Prezentul“, 3 februarie1936, C. Enescu, nstitutul de Arte Grafice„EMINESCU“ S.A. 1936

Bucureşti: I,

salonul literar

S-a nascut la: Institutul de Arte „N. Grigorescu” 1977;

– 1990;

;

Helena”,Lisabona;

:“La marginea nimicului”, Ed. Junimea, I

1995 - Premiul Revistei „Cronica”; 1995

Premiul “IlieGravorul”

.

26 august 1954, Iaşi;

: director Şcoala de Arte Iaşi;

:1973 - Laureat al Festivalului Artei Studenţeşti, Cluj,secţia pictură; 1976 - Casa Studenţilor Gr. PreoteasaBucureşti; 1978 - Municipala de pictură, sculptură,grafică la Sala Dalles, Bucureşti; 1979 - Expoziţiarepublicană a Tineretului, Sala Dalles, Bucureşti; 1981- Anuala de pictură, sculptură, grafică, arte decortive,Sala Victoria, Iaşi; 1981 - Expozţia de grup „Timpul”,Galeria Cupola Iaşi; 1981 - Expoziţia de grup „Sens şisemnificaţie”, Galeria Cupola, Iaşi; 1982 - Anuala depictură, grafică, sculptură, Sala Victoria, Iaşi; 1982 -Expoziţia de grup „Sens şi semnificaţie”,Suceava;1982 - Expoziţia de grup „Atelier 35”,Galeria Cupola, Iaşi;1984 - Expoziţia republicană depictură, grafică, sculptură, Sala Dalles, Bucureşti;1984- Expoziţia „Copacul”, Galeria Cupola, Iaşi;1984 -Expoziţia „Atelier 35” Sala Cupola Iaşi; 1985 - Anualade pictură, sculptură, grafică, Sala Cupola, Iaşi, SalaTrianon, Iaşi; 1985 - „Peisajul în arta românescăcontemporană, Muzeul de Artă, Iaşi; 1985 - „Ţăranulîn arta plastică românescă”, Muzeul de Artă Iaşi;1985 - Expoziţia de pictură „Omagiul femeii”,Muzeul de Artă, Iaşi; 1985 - Expoziţia de pictură,grafică, sculptură, artă decorativă „Arta ieşeanăcontemporană”, Sala Daller, Bucureşti; 1986 - Anualaieşeană de pictură, grafică, sculptură, Sala VictoriaIaşi; 1986 - Expoziţia personală de grafică, SalaCronica, Iaşi 1986 - Expoziţia „Atelier 35”, SalaTrianon, Iaşi; 1986 - Expoziţia profesorilor de desendin Iaşi, Focşani; 1986 - Expoziţia republicană depictură, grafică, sculptură, Sala Dalles, Bucureşti;1986 - Expoziţia de pictură „Semnul plastic”, Atelier35 Sala Cupola, Iaşi; 1986 - Expoziţia permanentă„Atelier 35”, Sala Trianon, Iaşi etc.;

1976 - „Gr. Preoteasa”, Bucureşti; 1977 - Casa deCultură Fr. Schiller, Bucureşti; 1979 - „Hanu cu tei”,Bucureşti; 1985 - „Cupola” Iaşi; 1986-1987 - „Cronica”Iaşi, Galeriile „Ştefan Dumitrescu” Iaşi pictură; 1988 -„Trianon” Iaşi; 1989 - „Cupola” Iaşi; 1990 -„Interarta” Chişinău; 1991 - „Cupola” Iaşi; 1992 -Augsburg, Germania; 1994 - „Casa Pogor” Iaşi; 1995 -Centrul Cultural Român, Paris; 1997 - SchelfteiaGallery, Suedia; 1998 - Centrul Cultural Român NewYork, Casa Americii Latine New York, Soho GalleryNew York, SUA; 1999 - Inard Gallerz Toronto,Canada; 2000 - „Cupola” Iaşi, 2002 - Centrul CulturalRomân Budapesta şi Viena, 2003 - Halle, Magdeburg,2004- Galeria “Cupola” Iaşi, 2007- Galeria “Cupola”Iaşi; 2008- Galeria “Ateneu” Iaşi; 2009- Galeria“Dana” Iaşi, 2010- Galeria “Colorida Sf.

Franţa, Grecia, SUA, Canada, Israel, Italia, Mexic,Anglia, Turcia, Suedia. Participă la peste 60 deexpoziţii colective în ţară şi străinătate.

aşi, 1997(premiu pentru debut al Asociaţiei Scriitorilor Iaşi),“Iluzia ontică”, Ed. Gramma, Iaşi, 2002, “Atelierul-mocanorfoze I”, Ed. T, Iaşi, 2007, “Atelierul –mocanorfoze II”, Ed. Cronica, Iaşi, 2011;

- Premiul„Vasile Pogor”, 2002 - Premiul UAP – pictură; 2003 -Premiul de excelenţă UAP – pictură; 2009- Premiul“Teiul de Aur”, Botoşani, 2010-

la Salonului Internaţional de Carte, ediţiaa 19-a, Chişinău

StudiiProfesiaMembru UAP din România

Volume de versuri

Premii:

Expoziţii

Expoziţii personale:

Lucrări în colecţii particulare:

16 CRONICA

********

în dimensiunile de necuprins ale marii gândiri.

mai tinere,braconierii imaginarului

resturi calcinate de timp, cimitirul epavelor,al reveriilor, iluziilor, nu chiar,

m

********

fierb pensule în cranii de lutsînt atent la bolboroseala de sidefuri

sînt atent la timbrul de pe unghia ta

în cranii de lutla malurile lumii un zvonîmparte pîini pocale de inimi

cu alice de fluturi...fierb pensule în cranii de lut

de haitele spurcate de lupi...

Apa rece a orbului cu

gîlgîitul apeipe jgheab

deschis în adîncapa rece a orbului

atîrnat la oblînc

de nisipul umbrelor-plîngînd,bea prietene, din apa rece a orbului,

departe cît vezi cu ochii, totul nu e decîto iluzie ontaproape un pustiu la prima vedere,

un fel de cal troian plin de nisip albastru,

În răsărit nu există răsărit.Marele schelet al Marei Geneze străbate spaţiile şi timpurilepentru a pătrunde

Din giulgiurile vieţii se primesc daruri,jaful este îngăduit.Artistul constată rezistenţa materiei. Surprindecivilizaţiile fără de păcat,precum zăpada,prăbuşite în somn,vănători cu stagiualături de novici şi calfe

după ce termină stagiul militar al logiciiapar ca meşteşugari pasnlci, e totul de cumpărat,

spirit arabil ai la piept, insigna de profesor universitar, adicăceeace numim de fapt, apusul, fluviul magic în care freamătă istoriarecentă si masca modernă a lui Confucius - Mociulski, din care săs ulgem, să ne smulgem catapeteasma, dincolo de ea negura,dincolo de ea, strigătul: Eli, Eli, lamma sabactani ...

ce curge printre dinţimai dezleg o bardacă de vin

pipăi plicul violet mirosind alevănţică şi fel de fel de date spăimoasese scufundă în propria lor moartepăsări şi nestemate fierb

se zbat în catifele şi oase de zambilă-paşii noştri ard în somnprin noi înşine, îmblînziţi de sîngepe celălalt în noi îl găsim, împuşcat

sînt atent şi astept cu urechea lipităde cuibul tău, neliniştea albăstrită

pieliţă albă tresareîn găleata roşie cu lanţ,

şi globurile ochilorde culoarea măceşelor plutindla vale, o spaimă mare inundă totul,în fîntînă tobele acoperăţipătul peştelui mare, ochi

cu părul blond

mătură odaia

fă-te piatră şi lustruieştepieliţa albă a apei ce-o bei.

Nu mai ieşi din umbracrucificată,

ică,

un peşte mare care înghite totul,

Apa rece a orbului

Iiluzia ontică

nu mai ieşi la marginea ochiului său,închide fereastra după tine, ochiul se-nnegreşte,steaua rămâne singură, rîde, apoi se stinge.

există şi salvare,într-un suplu dar nedesminţit

o derivare la nivelul conştiinţei,a impulsului de dezvăluire,o anamneză a formelor interne.

impulsului tehnic şi forma însăşi

Istoria, în fiecare aceeaşi,este suspendată în termenii conflictului,de semnul integrării.

lîngă coloanele de marmoră,peştele argintiu, gol ca Adam,rupe-n declin paradisul plecării.

uitarea de sine tăcută.O, peşte, peştele!Cînd se iveşte,apa sălbaticăîl cuibăreşte.

o sfîntă noapte umflă

Visuri, peşti, raze,

înălţări.

mîhnirilor îngheaţă,alb amestec, c-un mesteacăn!Copacii mîrîie în cramă,artiştii, vai, artiştii încearcă

în broască,

Toţi am plecat pe marginea tablouluipînza roasă de şobolani rubensieniroz şi multe cuie ruginite, cu floarea capetelor noastre cît opălăriecît o conservă expirată de patru mii

descoperită în talpa unei piramideieşene

cu vin şi resturi de pîine -o firimitură oarbă de carne şi vis

respiră greu, culoarea crapă albcerul şi pămîntul ţipă înnăduşittrăsnete de soare -eu sînt dihania voastrălegată cu un lanţ de gîtde capătul lumiiţăruş aurit înfipt în ochiul meualbastru, ars la un capătsa nu putrezească în lacrimiîn malul de forme şi imaginice depăşeşte culoarea uimirilor voastre

olandez cu barba ţepoasă

********Unde-i primejdie

echilibru dialectic.Asta ar fi, prin urmare,

Arta este un exorcism al

a mînturii spiritualului.

********

În Atelier,

Coada-i sparge luminaprin trestiicînd aer trece.Trestie, stuf, asanarecînd trece, se-aprinde cu ea,

Deasupra Atelierului,

iarna din spate.

rostiri,

O noapte care ne petrece sufletul

cheilecheile uscate.

********

de ani

pe marginea tabloului, amestecat

pictorulîmpinge pînza cu mîinile

********sînt un Van Gogh

Traian MOCANU

August 2011

salonul literar

CRONICA 17

ţinîndu-mă de lianeîmpletite în formă de cunună,mă avînt spre un cer albastruprin care trec detunătortorpilă -

umerii - foaie groase de oţelprin măduvă fiorul cald.Aşteptam aplauze.

totul tremură de parcăs-ar desface lanţuri de molecule

lămîia din urechea devenit albă străvezieo dungă fină, cenuşie

zac pe stradăle trecătorilor

muşcă din lobul stîng

de nasuri de insula Paştelui

În taină se vorbeştede o contrarevoluţie naţională, despre o mişcarede coborâre intenţionată

tural - rebarbarizarea, o altă ceremonietotalitară a popoarelor

cele mai respingătoare. Se tânjeştedupă iubitul haos, o dragosteprin care se simte tentaţia dominării politice alumiişi pentru care ei se înarmează cu toate puterile.

ereditate existenţială,insulă pe continent,

o bomboană pe-o colivă, un cartuş pelimbă,o apă clocotităşi culturală, postmodernistă, ce mai,un model într-un model, o îngăduinţăasemenea creaţiei însăşi, dispusă nostalgiilorretroactive; de ce s-a plictisit Cioran? Răsuflareadin ceafă,

saţietatea vieţii,

împotrivaveşniciei. Substanţa este timpul, untimp ruinat,găunos, suspendat renunţarea la absolut-un poporintră în decadenţăcând începe să se plictisească (Cioran).

Ceasul gării plînge

o jucărie timp, de-un băţnafură, creierul timp,un cocktail imemorial băut

netezeşte iarba fiarelor blînde.Mirosul blănii strivită în palmă

iese din ea cu neputinţă.Eu nu mă aflu pe mine însumi.Eu nu mă dau măr şi nici rotund,

Pe buze nimicul spus, o potcoavă,crapă în bucăţi, între da şi nu,

îmi cresc nituri

Din cînd în cînd

în alese straturi unduitoare,

pe-un glob strivit de vulturi,

insulte

al urechii, loc de cercel

********

a nivelului cul

de departe

********DADA, Neo DADA etc., etc. totul nu-i decât unvid castrant, necesar,oo

model istoric,

urâtul,totul este un argument

********

ghemuindu-se între vagoane,

pe peronul întunecat, o rapsodieîntr-o noapte cu vînt, cuvînt de necuvînt.Rugina s-a-ntins, sfîrîie,

de apropierea femeilor, mireasma cimbrului,

mai bun decît altul nu e nici un cuvînt.

aceste cuvinte.

Chipul tău e un mulaj de hîrtieigienică, ridicol şi sentimental.Cunoaşte preţul începând de azi,deschide cîte o uşă şi o închide.Şi totuşi îl iubesc puţin.(confesiunea aparţine Rosinei).Iaşul e un oraş de mai binede un milion jumate de morţi

ă ultimele statistici)În acest cavou mă adun de

(aşa începe epistola argintarului Radu),

sufletul să-mi fie atîrnat de

n Bolţile reci, pe unde dă Dumnezeu,

care stă să vorbească

(şi asta se petrecea între acei oamenivrednici, care învaţau rusa, chineza, legileşi… între altele flămînzesc).

ă şi oameni jupuiţi de oase,exact aşa, ca plopii fără soţ

obositori în fond, deprinşi cu studiiumaniste, şi de curaj.Le răspund cîteodată: tinereţea voastrăduioasă a lăsat orele să treacă prin paturi

muşcîndu-vă mîinile, buzele de tot

Tristă rasă fără sfîrşit,o singură liturghie ar fi fost deajuns.

Logica eretică,pictura abstractă,

Natura e mai bătrînă

cel din Răsărit ori Apuscare, presimţind, se odihneşte.Natura nimănui, prăbuşităîn Diligenţa formelor

Şi mai ştiu că aicise află limitade care are grijă oricecultură bună, orice limbă…

mînturirii prin aparenţă.Natura nu-şi cunoaşte creatorul,mijlocitorul împărţit în patru,naşte şi piere în ritmulanimalităţii spaţiului continuu.Există un lucru imensşi greu de gîndit, topos-upentru că un lucru esteceea ce este, dacă în lume,şi ca lume,se lasă văzut, atins,mărginit.

Pe cît voi putea să definesc, voi glăsui,

tot aşa de bine să descriuun papagal sau o bicicletă.Să imităm ritmurile, să spunempentru totdeauna cuvîntul şi nuceea ce acest cuvînt exprimă.Sensul nu reprezintă obiectulCuvîntul nu-l creează, el rămîne,mişcare.

(dup

50 de ani urlînd ca un cîine,

implorîndu-l pe Dumnezeu ca

clopotul spiridoniei

********îîntr-un etcetera pardosit cu ciment

celor mai umile, scufundate ploi.

Desigur exist

de nezaharian, oameni aspri, eretici chiar,

plîngînd, aproape plîngînd,

întunericul lumii!

********

sculptura materie,toate se tem…

decît marele Atelier,

creatoare, infinit creatoare.

Oglindiri repetate.Oglindiri repetate ale

l,

Ce poate fi mai dezolantdecît un Atelier nelocuit ?

********

forma, o voi face

Totul se isprăveşte.Muzele neinspiratoare cu ţeastadespicată vin de nicăieri.Se vorbeşte, să fie vorbit.

Fii liniştit, dacă existăare să vină aici!Pentru că lumea e acolo şi nuexistă alta în faţa ochilor.

Şi dintr-odată: pentru

Sunt de fiecare dată ars combinatoria,

pojghiţei de prafici-colo întreruptă.Un pătrat –masa frunţii,un cerc cu zece centimetri băloşi,brun roşcaţi,u două frunzuliţe laterale dedesupt.

Un triunghi lat, ascuţit la un capăt,cu două braţe ascuţite în jos

totul în griuri şterse într-o cîrpă.

Picătură, picătură

puţin opresc o dîră d

un drum crapă pe-un deget

rugineşte în cîrciuma luminii

unde exişti, soarele îşi pune o crucepe piept, un abis pe gură

umeri o pleoapă

ale făţărnicieiîn care te afunzi mărit,unde te simt miracol - femeie, o apăĨmi era de-o noapte căscată pesteo jumătate de lunăCearşaful înecatului l-am uitatagăţat de-un oraşunde au rămas doar trotua

Mă retrag în spatele lumii

mă retrag, nu visez

plină de colţi, tihnit

într-o noapte fără voci,

ruginită,spînzurată de un nor

mă retrag în spatele lumiidupă o perdea, un duhun cal galben de sticlă nechează

îşi scoate limba cu vîsle cu totivind sfidător - spaţiul

cînd şi cîndstele albe, fără aripi, conjuraţiimă retrag, nu visezcerul ca o lespede de ceaţăîn palme mă strîngeinelul nopţii

Da, eu sunt!

Avea ceva de spus despre lume.ce dinamismele

acestea desuete?

regimul absolut al mimesisului;Un manechin tulburat de continuitatea

c

********

pictez, picturae vin

palma - o linie, un chin

o cruce din Isus alegecuiul amorsat de inimi

********

peAmîndoi sorbim din golitele cupe

rele.

********

un perete în propria-mi pielede lut neînceput

Suflarea fiarei o presimt

cînd vom fieu departe voi fi

cuvintela o margine de cruce

cu care ne face semneciudate -

bate cu picioarele în trupurile moarte

pr

la tîmple îmi bate

August 2011

sînt un Van Gogh / olandez cu barba ţepoasă

născocitorul de gânduri

18 CRONICA

Se înserează şi Eubeea străluceşte în bătaia apusului... Trăim în abandonul tăcerii, poate ne adumbreşte unstrop de meditaţie, cînd Dionis e aici, printre noi, friabil,nevăzut, dar viu şi prezent, amplificînd ecouldincolo de orizonturile clipelor astrale... În noaptea astasigur ne vom petrece visul pe cîmpia de la Marathon, casă fim alături de Pheidippides, eroul, pentru a strigaîmpreună, la capătul alergării: ... După aceeavom putea muri liniştiţi...

Imaginaţia mea a creat Zeul!... Şi Zeul e aici, lîngămine, pentru că e creaţia gîndului meu limpezit... Elparticipă la viaţa mea, mă ajută să-mi sap grădina, să-micioplesc piatra, să arunc piatra, să-mi ucid duşmanul, să-mi ocrotesc femeia. La greci, zeii nu trăiau izolaţi, mi seaprinde gîndul, nu doar acolo, sus, în Olimp, ci seamestecau în viaţa de zi cu zi a oamenilor, aducîndu-lefericire şi nenorocire. Fenomenele sociale erau înlegătură cu zeii şi cu oamenii: Ares domina fiinţarăzboiului, Hera proteja femilia şi căsnicia, Hermes îiocrotea pe negustori, pe hoţi, dar el era şi mesagerulzeilor din Olimp. Să-l privim un pic, pe acest înmultele omeneşti ale anticilor... Nu e oare acela carecălăuzeşte sufletele muriţilor către Hades, nu e HermesPsyhopompos? Desigur. Nu e oare Hermes Arcadianulcare păzeşte şi ocroteşte cirezile şi turmele? ... Ba, chiarel,este! Îl ştim, îmi suflă Anaforeea, ca fiind oratorularhetipal, descoperitorul eleocvenţei, dar şi călătorul,atletul, patronul jocurilor şi exerciţiilor gimnastice,protector al şcolilor, şi paznic al drumurilor de acces,posibil vameş, inventatorul lirei, pe care a confecţionat-odintr-o carapace de broască ţestoasă, îmi amintesc cum aînfipt în ea şapte tulpini de trestie... Ce minunăţiemuzicală, Anaforeea! Cu adevărat, creator desimboluri!... Şi lucruri!... Că a ajuns patron al hoţilor, cădirija spre oameni visele premonitorii emanate de însuşiZeus, iarăşi e adevărat, că se ocupa de comerţ, şi-icălătorea pe oameni, după voinţă, iarăşi e adevărat. Intrăşi iese din mit, legenda îl urmăreşte, se reprezintă pesine ca zeu, prin calităţile sale divine... O, dar şi peoameni, adică prin cunoaştere şi nevoie de cunoaştere,inteligenţă, dibăcie, imaginaţie, măiestrie, el se joacă cuideile, precum Hephaistos cu mîinile...

Frumos zeu, plin cu de toate, dăruit să vieţuiascăprintre oameni, să le stea în coastă... S-o fi născut într-ogrotă din muntele Cilemne, va fi fost fiul lui Zeus şi alnimfei Maia, va fi învăţat să fie hoţ încă din scutece,pentru că s-a desfăcut din strînsoare, a fugit şi a furatturmele fratelui său Apollo. Acest fapt i-o fiplăcut lui Zeus, care imediat l-a introdus în panteonulsău, convins de pledoaria amunzantă în propria-iapărare, în faţa stăpînului lumii. Oamenii l-au consideratintermediarul dintre ei şi Olimp, dintre ei şi Hades. Unalt daimon, Anaforeea. Hm, e mai presus de daimoni,Hermes mesagerul, acest zeu al cuvintelor. Cuvintelecurg nu doar ca mijloc de comunicare, expresie agalanteriei şi a iubirii omeneşti, cuvintele sunt mesageriai cunoaşterii, dar şi ai minciunii care mascheazăadevărul, ele îi zăpăcesc pe îndrăgostiţi şi discrediteazăbunele impresii. Incă din leagăn, Hermes nu doar furăturmele fratelui său, dar inventează lira, pe care i-odăruieşte lui Apollo. Sentiment de vinovăţie, gîndpsihanalitic, şi nu se opreşte doar la confecţionarea lirei,ci dă naştere flautului, şi poate fi în gîndul lui Pan,progenitura sa, atunci cînd crează naiul...

Zeul este mîndru de fiul său, şi-l proclamă mesagerîntre el, Infern – Hades, şi Persephona.... Dar cine ar ficrezut că va fi străbunicul lui Ulise. Alt adevăr inventatde greci, în care trebuie să credem. Iată cum povestireadevine mit, care nu este nicidecum logosul. O chestieteoretică: la începuturi nu se opune acestuia, adică laceea ce va fi ordinea, raţiunea... Şi nici nu era nevoie. Eplăcut să dăinui cu mintea în starea primară, cîndspiritul se indentifică cu nevoia de sine. Cu întemeierea.Cu lucrurile cele dintîi. Mythos-ul va fi descalificat dinpunctul de vedere al veridicităţii , cu începere dinsecolul al V-lea, îmi şopteşte Anaforeea, cînd va căpăta onuanţă peiorativă, (vai, mie!) ajungînd să desemneze oafirmaţie neintemeiată, fără credibilitate. E contrastuldintre acesta şi logos. Mitul desemnează realităţimultiple şi diverse. Poveşti, povestiri, genealogii, basme,istorii moralizatoare, dar şi teogonii şi cosmologii. Mitulse decantează într-o formă de gîndire specifică, este ceeace numeşte Platon , zvonul. Lumea există pentruanticul grec, în începuturi, prin metamorfoza zeilororiginari. De ştiut: la naşterea întregului univers trebuiesă se producă un sacrificiu originar al zeilor primordiali.Iar ca prim produs al miturilor este , carăspuns prim la creaţie, adică la naşterea lumii.

Deloc izolat acest Hermes, e pretutindeni în viaţă şiîn lucruri, niciodată singur, şi mereu singur, creator şi

corului,

Nenikikamen

implicat

infracţional,

Pheme

cosmogonia

dinamizator, el subzistă ca temei al conlucrării cuoamenii. Miturile au fost create într-un timp alumanizării naturii,îmi şopteşte Anaforeea, fiinddepozitarul metaforic al imaginaţiei colective, peparcursul unor generaţii... În Beoţia, puterea atribuită luiEros era închipuită de o piatră necioplită. De la lucruneînsufleţit, la fetiş, şi de acolo, ideea. Emoţia. Nici zeuliubirii nu e lipsit de multiple funcţionalităţi. Trăieşteprintre oameni, isuflă devastator iubirea, dorinţa... Uniispun că este fiul lui Hermes şi al Afroditei, dar începemsă ne îndoim, pentru că apare, în teorie, , opozantferoce al mitului... Şi, totuşi... Eros apare pe pămînt,evident, în mintea oamenilor, ca forţă fundamentală aapropierii, fiind responsabil de coeziunea lumii şi decontinuitatea vieţii. Adevărat, ce-are fost omenirea fărădragoste? O sfîşietoare schizofrenie. Zeu promordial,contemporan haosului, înante de toţi şi de toate...

A ieşit din ou, despicîndu-se, a format pămîntul şiacoperişul său, cerul, a contribuit esenţial la apropiereadintre Geea şi Uranus, adică aceea dintre pămînt şi cer,din împreunarea cărăra vor veni pe lume Ocean, Tethys,Ceos şi Cronos. O, dar acestea nu vor vedea luminalumii pînă ce Cronos, răzbunător, şi fixat la mamă, nuva reteza cu o secreră sexul tatălui său. Ce mare pasiunepe Uranus, pentru sex, procreere, iubire. Dar din

său se nasc Furiile şi Gingnţii. Eros nu doartrage cu săgeata, el ucide tulburînd raţiunea celor vizaţi,

logosul

Înaintede timp şi de zei, erosul.

sacrificiul

Vasile POPA HOMICEANU

Am creat Zeul

remember

Anul acesta, la 28 august, se împlineTot în acest

an, d ar fi plecat a a repede dinorit aniversarea a 88 de ani

de via . D

esponden acelor doi, par Privitor la maniera în care eraperceput

te într-undialog

i Mondial, existau în Ia

iile sale, sepuneau mari speran .

i un asemenea demers ar fi, tiind cât de pu ine informa

O parte dincoresponden a poetului, precum i alte documente inedite

ionale din Iaele aspecte

extrem de interesante privitoare la via a i operaUn astfel de document este

autobiografiaoment când suferind

serioase lipsuri materiale,

caracterizat , cât maiales de adâncimea cu care starea sa.

uica

dintreu fos , acesta

fiind mereu acuzat pentru articolele publicate în .

fiindt din ial de la Liceul

Na ional din Ia i la Liceul „August Treboniu Laurian” dinBoto ani, iar mai apoi la Coarnele Caprei).

fiind

ian Raicu sau Alexandru Piru, care vorscrie post-mortem despre Poet

Tot a

vol. I,, Bucure ti, Editura Eminescu, pp. 488-491).

i pe care i-a influen at sunt mult maisubiectul articolului de fa

ş

ş

ţş

ţ ţţ

ş

ş

ţţ

şş ţ ţ

ţ şţ ş

ţ ş

ţ ţţ ş

ş

ş

ş ţţ

te jumătate deveac de la moartea poetului George Mărgărit.

acă nu „ţara vieţii” (a muritla numai 38 de ani), ar fi sărbăt

ă estinul său literar a fost cu totul altfel decâtpreconizau unii contemporani ai poetului, dintre care aaminti doar pe George Călinescu, cu care a fost, de altfel, înrela ii apropiate (se păstrează o parte din cor

ial publicată).de contemporani George Mărgărit se cuvine

amintită opinia lui Mircea Rusu, care mărturisepublicat recent, că în perioada imediat următoare

ultimului Războ i întruniri aleintelectualilor în case private, cum ar fi cea a profesoruluiGheorghe Tudoranu. Casa acestuia, aflată pe strada LascărCatargiu, era frecventată de George Lesnea, Otilia Cazimir,Al. Dima, Th. Simenschy sau George Mărgărit, acesta dinurmă „tânăr pe atunci, (care) sclipea cu interven

e în viitorul său literar”Nu voi încerca să realizez o trecere în revistă a

biografiei acestui poet, de cuadevărat util ii (unele dintreele eronate) se găsesc despre George Mărgărit în sintezelede istorie a literaturii române. În unele astfel de lucrări, mairecente, numele său nici măcar nu figurează.

se păstrează la Arhivele Na i. Publicarea loreste mai mult decât necesară, dezvăluind

acestuiscriitor uitat astăzi.

lui George Mărgărit, redactată într-unm ajuns într-o stare avansată a bolii,

speră într-o remediere a situaţiei.Pentru aceasta scrie o impresionantă scrisoare adresată luiLeonte Răutu, ă nu doar de sinceritate

este conştientizată Estestrigătul un om deznădăjduit, al Poetului perfectconştient de valoarea sa, re rămâne, însă, fără ecou. Dealtfel, relaţiile autorităţile comuniste şi tânărulGeorge Mărgărit nu a t niciodată prea bune

El însuşi va afirma că i-a fost refuzată colaborarea la unelepublicaţii literare din această cauză, totodatăîndepărta învă ământ (transferat ini

Trebuie subliniat rolul pe care George Mărgărit l-a avutîn formarea unor importanţi scriitori postbelici. Dintreaceştia un loc central îl ocupă Nicolae Labiş, cei doiîntr-o permanentă prietenie. Întânirea dintre Labiş şiMărgărit, petrecută la Iaşi, va influenţa mult destinul literaral poetului din Mălini. De asemenea, Mărgărit a fostapropiat de Luc

. Primul dintre ei, LucianRaicu, va omagia personalitatea lui Mărgărit în monografiadedicată lui Nicolae Labiş. colo se găsesc preţioaseinformaţii cu privire la relaţia dintre Labiş şi Mărgărit.Alexandru Piru va evoca figura lui Mărgărit între paginileunui volum publicat în 1972 (

Bineînţeles, scriitorii cu care a intrat în contact GeorgeMărgărit mulţi, însăenumerarea acestora nu face ă.

Liberalul

Varia, Preciziuni icontroverse

ş

George MărgăritIulian Marcel CIUBOTARU

August 2011

În ceea ce priI s-a publicat un

singur volum de poezii, post-mortem, care a cunoscut oreeditare în 2005,

volumul din 1970 (este vorba despre,

Poeme (recent, amdescoperit în poemul

traduceri, eseuri, reportaje,tipuri de scrieri

1943, când are loc debutul scriitorului,la ,

În ton cu vremurile în care a scris, multe din poeziile

Fapîn anii posteriori ii dictaturii

smulmarxist. N trebuiebagat ope g rit,întocmai ca în cazul unui

,Este motivul pentru

care o culegere în volum a textelor apar inând acestuiscriitor (fie i par , se cere .Astfel, opera de nu este doar ca odatorie

întregi genera ii.Scepticii, adep i ai revizuirii criticiste,

,

aizec În mod firesc,crea iile literare ale p ti

i istorice, literarei mai ieri erau de actualitate. În fond,

nci de raportare

i apreciere al evolu iilor. Este ceea ce uneori se define tedrept „dinamismul istoriei”. Totu i, a

. A fost unpoet de mare originalitate, apreciat la justa sa valoare deunii contemporani, „ucenic

l dan sau N. D. Cocea.

Colaborator al mai tuturorpublica iilor literare din perioada 1943-1961, autor a peste1000 de studii i articole,

maiLa împlinirea a de la moartea scriitoruluiG. , n i organizate înmemoria sa. Cel mai probabil, ele nici nu vor avea loc.

M a de pu in cunoscut, încompara ie cu al i scriitori contemporani lui (cum ar MihailCodreanu, Otilia Cazimir sau Nicolae Labi ),nu doar operei acestora, ci i conjuncturilor de

opera luipoezii precum

„ ”, „Profeticul vis” saucâ tigându- i astfel statutul de capodopere ale literaturiinoastre postbelice, cea mai mareparte a produc iilor lirice slujeau unor interesepropagandistice i meschine.

veşte opera lui George Mărgărit, aceastaeste în mare parte necunoscută astăzi.

având însă titlul şi dispunerea poemelordiferită fa ă de

îngrijit de Lucian Dumbravă i HoriaZilieru, Iaşi, Editura Junimea).

, care are nu mai puţin de 79 de strofe),proză, critică literară şi alte

aşteaptă să fie redescoperite în publicaţiileliterare apărute între

şi 1961, momentul morţii sale.lui

George Mărgărit au o vădită temă socialistă, în care esteslăvit Partidul sau conducătorul acestuia. tul nu trebuiesă mire, tiind că instaurăr defactură stalinistă, formele de expresie (literare, istorice,artele frumoase) au fost puternic marcate de ideologi

u cred că pentru astfel de scrierielizată ra de ansamblu a lui George Măr ă

Sadoveanu sau Labiş. La aceastase adaugă şi faptul că spre deosebire de ceilalţi opera luiMărgărit este aproape necunoscută.

ială) cât mai degrabă înfăptuităpercepută

morală fa ă de George Mărgărit, ci proclamătrăsăturile estetice ale unei

se pot întreba(poate nu fără justificare), care sunt cauzele pentru careopera lui Mărgărit poate prezenta interes astăzi cândposmodernismul se ghidează după alte canoane literaredecât cele din epoca postbelică sau istă.

oetului născut la Tome nu pot fiseparate de vremurile (deloc limpezi) în care a trăit.Scrierile sale ilustrează realită imentalită care până

u intervalul temporar este cel care ne desparte de vremearespectivă, schimbarea petrecută la nivelul

a cum credea Al.Andriescu, Mărgărit rămâne „figura cea mai importantă aboemei literare ie ene din anii de după război”

i discipol” (folosind propria-imărturie) a lui G. Călinescu, Iorgu IorFin cunoscător al literaturii franceze, a tradus din PaulValéry sau Charles Baudelaire.

opera lui George Mărgărit trebuieîntâi cunoscută, iar apoi încadrată ori clasificată.

jumătate de veacMărgărit u cunosc programate activită

Faptul că astăzi ărgărit este a

se datoreazăfactură

istorică sau literară. De aceea, cred că GeorgeMărgărit trebuie repusă în circuitul literar,Rugăciune „Colocviile pădurii”

scrise într-o epocă când

ţş

ş

ţş ţ

ţţ

ţ

şţ ş

ţ şţ

ş ţ şş ş

ş

ş

ţş

ţ

ş ţţ ţ

şş

ş ş

ţş

Vulturii amiezii

restitutio

Iaşul nou Te iubesc Grădinar alRepublicii mele

Revista Fundaţiilor Regale

inspiră capricii amoroase, înnoadă şi deznoadă intrigi,Eros reprezintă dorinţa, forţa instinctului, violenţasexuală... Şi, totuşi, Eros se îndrăgosteşte... De cine? O,de gingăşa ... Povestea spune că era atît defrumoasă fata încît îi înspăimînta pe toţi tinerii, şi nuputea avea un soţ... Oracolul o trimite pe o stîncă deunde un monstru o va lua a de soţie. Şi-a acceptat soartaşi a fost dusă într-un palat unde trăia alături de soţulsău, dar nu avea voie să-l vadă. Curioasă, ea ascunde olampă, îşi vede soţul, şi va avea surpriza ca acesta să fieEros. Săgetătorul în ale amorului dispare, iar Psiheeatrece prin chinuri cumplite... Dar Eros nu o uită, seîntoarce, şi o duce pe Psiheea în Olimp, unde, cei doi,primesc binecuvîntarea lui Zeus pentru căsătorie... Cesubtilă fiinţă acest zeu nebunatic, dă de înţeles Platon:

,

Mai complex decît propriul tată, dacă acesta va fiexitat, ca părinte, adică Hermes, e Eros. Dar cum sămai pricepi ce se petrece cu zeii, tare-s întorşi cătrenimicul uman, şi sunt atît de umani că par oameni.

Spre seară ne-am despărţit de Meteore, şi am camuitat de demoni şi de jocurile infantile ale călugărilor, ceiprinşi de mirajul banului, şi ne dăm cu Hermes, desprecare n-am epuizat discursul... Pentru că şi el e prins de-un mic mare demon, care ne incită: comerţul cu sufletelenoastre....

Psiheea

caută mereu frumosul şi plăcutul, este brav, hotărît, pasionat,excelent vînător, născocitor de noi şiretlicuri ingenios, filosof,vrăjitor abil şi sofist.

19CRONICA

Realităţile mai noi ne spun fără de tăgadă că ţarafăgăduinţei, promisă aleşilor-negustorilor, e ţaraalegerilor şi schimburilor negustoresc-democratice, eînsăşi - ţară a tuturor ţărilor, aleasă,promisiune a tuturor promisiunilor, menire şideopotrivă minune -, care a produs şi produceglobalizarea.

Pentru ţara lor negustorii au dat şi dau la schimb unsingur lucru (ca lucrare a tuturor lucrurilor şi lucrărilor),însuşi schimbul: schimbul de piaţă, „nimicul careexistă”, de piaţă, adesea el luând ipostasul „noului”, pecare negustorii câştigă fără de măsură. Pe piaţă, cei carefac, care produc sunt cei care aduc produsele, bunurile,iar negustorii aduc schimbul, „nimicul care există” şiproduce, aici şi acum, câştigul, ei, afaceriştii, fiind cei cede fapt de pe piaţă iau, cei care dau „a lua”. Marcaontologică a schimbului de piaţă - a globalizării - ecâştigul. Afaceriştii acestui mileniu nu locuiesc globul, ciglobalizarea; ei pur şi simplu schimbă, dau cu câştigglobul pe globalizare.

Atrage atenţia faptul că e promisiunea - capredestinare domestică cu clauză de suspendare gata deactivat, ca ispită cu rol de cauză ce se numeşte-formulează şi se produce în timp -, e tocmai acest nimicintermediar, prin care, de exemplu, două produsediferite trec unul în altul; explicit, predestinarea nu ealtceva decât o piaţă de schimb înainte de „la început”,înaintea pieţei de schimb propriu-zise, cântar de felulnimicului stabilind, stihinic-numinos, cine pierde şi cinecâştigă. Ordinea pe care negustorii vor să o instaureze înlume e ordinea câştigului: a „fără-măsurii” (formei,proporţiei), a cantităţii, sumei dezabuzat-suverane ce nuse circumscrie unui număr, precum muntele cu propriecreastă pe care, în echilibru - lăuntric sprijin, de felulzborului, de felul asumării sublime -, spre vârf, să urcideja în cer, o trecere a ta, prin tine parcă (fără deîntrecere, ci ca petrecere, cum ai merge cu Duhul pedeasupra apelor) „dincolo”.

Părăsirea de către cel ales, de către fiu-negustor-politician, a ţării sale are valoarea drumului cătreînceput, a plasării lui în început. Ceea ce vrea el e maidegrabă o grăbire a schimbului pentru câştig, acerbaîntrecere a mergerii în timp - în timp succesiv, de succes-, ca plasare strategică pe piaţa de schimb pe care oidentifică cu însuşi începutul, unde predestinarea şicâştigul garantat devin pentru el una.

Pe cel care neagă doar pentru a negocia, pentru acâştiga (a poseda fără saţ, fără de bun gust şi fără desine, ca orice posedat de a poseda, punând totul într-unsac fără fund), pe cel care nu neagă pentru a gândi, a ficu sine şi cu întregul spre a afla adevărul, ceea ce efrumos, ce e bine, pe unul ca acela prea puţin îlinteresează mergerea în spaţiu, ca a merge şi deopotrivăa sta, ca fiind şi în timp reflexiv; pentru el piaţa deschimb e locul fără de loc, fără nimic în sine, careînstantaneu produce schimbarea a ceva în altceva, pur şisimplu schimbul-câştigul.

De fapt, negustorul mimează mersul ca atare înspaţiu, unde se află ceea ce s-a creat-făcut-produs, elmimează credinţa-loialitatea-mulţumirea, orice

de bun simţ, fair-play. Negustorul nu merge,el schimbă. E cel ce de fapt se de(s)-plasesă -despaţializează - în timp eminamente succesiv (şi nu întimp reflexiv, cu loc lăuntric, propriu începutului-genezei), şi cu teribilă viteză, ca să poată - cu forţa şicomplicitatea predestinării - schimba aici şi acum, pepiaţă, destinatarul bunurilor. Câştigând timp,negustorul domină (de sus, precum o pasăre de pradă)spaţiul aflat la dispoziţia lui ca o listă de inventar. Iar acâştiga timp înseamnă a câştiga bani, adică a câştigatotul, a domina globalizator, a te înstăpâni peste oexplozie.

Pentru afacerist, pentru cel care „aface”, deprindereade sine - înfăşurare intim-cosmică - se dovedeşte odesprindere de sine, desprindere de ai săi, care devin„ceilalţi”, „de schimb”. Pentru cel ce neagă negustoreşte(spre a cumpăra pe un preţ tot mai mic sau spre a vindepe un preţ tot mai mare), zeul suprem nu e cel carecreează, face, ci acela care prezidează schimbărilelucrurilor-bunurilor, care aface. Pur şi simplu, pentruafacerişti Facerea, începutul lumii, e tocmai schimbul depiaţă din care ei câştigă.

Uzurpator pentru om nu se dovedeşte spaţiul, citimpul, nu e atât necunoaşterea, cât neîncrederea,renegarea: negare pe pământ, dar şi negare în cer. Nimicmai greu de reclădit între oameni decât încrederea -formă a formelor, de felul „chipului” - călcată înpicioare, sfărâmată, decât starea de bună rezonanţădintre pământ şi cer pusă însă, cu teribilă înverşunare,drept distanţă, depărtare şi îndepărtare, alungare, semnal lui Cain, fără de sens, aici pe pământ între om şi om,

piaţa de schimb

schimbul

competiţie

între semen şi semen. Şi totuşi, într-un loc „devastat”,pustiit până şi în propriul lui nume, cum poate pentruom o „veste”, bună veste, s-ajungă a fi prindere-deprindere de sine: noua „investire” şi trezita menirepentru el, subiectul anume, ca din nou să facă, să se facă,să se nască. Doar cei ce deprind forma lăuntrică a apeipot merge, pluti cu propriu prezent şi orizont pe mare,se caută-găsesc pe ei înşişi în proaspăta, transparentaoglindă - transparenţă reflexivă - ce-mbie consistent spre„dincolo”.

Cu oarece experienţă de viaţă, orice om e savant înistorie, în ştiinţa care spune fără să arate, în ştiinţaîncrederilor dărâmate, a sângelui şi deopotrivă atimpului nevinovat scurs, precum cerul, în pământ. Ceice domină în regimul cantităţii - al democraţiei electoral-negustoreşti - lumea, unii ca aceştia ţin cu vârful, cutonul muntelui (marcat de surprinzătoare surpare, şi pecare stau cocoţaţi), continuu ei ţin să producă noi semne,un nou discurs aşezării şi ascultării - spunerea urmărindsupunerea -, înlocuind certitudinea şi speranţa prinpromisiunile compromisului şi promiscuităţii; preaadesea însă ei nu fac decât, profesionist, să înţepescoicile care dureros să producă pentru ei negrăitelemărgăritare (asemenea regalului crin, asemeneamisteriosului lotus), cât mai multe.

Pe noi ne bucură enorm că arheologii, şi nu numai,căutând la groapa cu gunoi a omenirii - unde a fostaruncat şi judecat dreptul şi bunul Iov -, ajung lastraturile al fiinţei umane, pe care nicimoartea nu îl poate nega, care nu poate fi consideratpăcat: acea înrobitoare plăcere (păcăleală, ca în regia cumarca neutrală a unor sărbători, vezi saturnaliile maivechi sau mai noi, când sensurile, valorile lumii datesunt inversate, pur şi simplu nepios schimbate: copios şitotodată complicitar, minciuna ia locul adevărului,urâtul ia locul frumosului, ideologia ia locul conştiinţei,tehnologia ia locul ştiinţei, virtualitatea ia locul realităţii,religia ia locul credinţei…); şi-i drept, pentru asemeneaplăcere trebuie să plăteşti, în mod conştient deci, cusuferinţa, cu desfiinţarea, cu moartea chiar.

Dar, la nivelul profund al bunului simţ, negaţia nupoate lucra, nu poate replica negustoreşte, ca într-o piesăde teatru, ca pe piaţă de schimb. Iată că Iov (după ce afost prădat de avere, după ce i-au fost omorâţi copiii,după ce e atins de lepră, cu pielea, carnea putrede,zdrenţuite pe el, aruncat fiind pe groapa cu gunoi, hulit,batjocorit de toţi cei cărora le-a făcut fără excepţiedreptatea şi binele), el, Iov, nu acceptă că toate acestesuferinţe, dezastre sunt urmarea păcatelor lui faţă deAtotputernicul, căci el se vede curat în faţa Lui, căci atrăit cu certitudine în faţa Lui, în prezenţa şi în prezentulLui. Iov se vede curat, deci nu acceptă toate aceasta nicidoar pentru că - nu-i aşa - Atotputernicul e Atotputernic,iar omul e om, adică păcătos, pentru că aşa e scrisă piesade teatru, pentru că asta e „conştiinţa comună”, cea care- fără înaltă menire - pentru om şi omenire a băltit şibălteşte, s-a făcut şi se face (complice în a se complace)stare de dezastre, groapă de gunoi, dizgraţie…

De fapt şi de drept, Iov e încredinţat că nu trăieştecu-adevărat , cea mai cumplită stare: cadespărţire definitivă de sine şi de Atotputernicul. Câtîncă mai poate să ceară faţa Lui, cât încă mai poate să-Lcaute chiar pe groapa de gunoi, înseamnă divină şansă:

, şi deci el însuşi - căutătorul - există.El, Iov, fie în faţa semenilor, fie în faţa

Atotputernicului, a fost om drept până la milă, cu. Şi e un asemenea curaj ca să faci să comunice,

să rezoneze ceea ce e considerat sub bunul simţ cu ceeace se consideră a fi desupra bunului simţ, şi ca astfelomul să vorbească limba bunului simţ, care ea însăşigândeşte, deci este-creează, şi care pentru om nu poatedeveni limbă moartă. Într-un fel, ca limbă a încă abunului simţ, orice limbă moartă e considerată,percepută de limbile „vii” drept limbă sacră, vie într-unprezent divin-clasic, continuu. Pentru om - fiinţăcircumscrisă domeniului consistent al libertăţii -,identificăm aici un lucru de extremă importanţă: numailimba vorbită - prezent viu - poate gândi prezentul,prezenta prezentul, poate accede (ca într-o plutire peape, cu Duhul, ca într-o divină contemplare) la prezentulveşnic.

Însă acum, în spectru religios, când Atotputerniculnu-şi mai arată faţa (fiind prins în jocul piesei de teatru,pe piaţa de schimb a negaţiei profitoare, negustoare,unde se schimbă replicile, sensurile), acum, cu curajulsmereniei, el, Iov, dă să se arate în faţa Sa: deplin spre a-L vedea cu ochii bunului simţ, cu curajul smereniei, decifără teamă de moarte. Tânjind să-L vadă în faţa sa peAtotputernicul, el se vede pe el însuşi în faţaAtotputernicului; ca niciodată nici o fiinţă, el se închegăreflexiv în transparenţa - spaţiu şi deopotrivă timp -suprafireştii, divinei oglinzi-ferestre-feţe. Or, dacă el,Iov, se vede pe el, Iov, deplin, cu bun simţ nemuritor,înseamnă că Atotputernicul nu şi-a întors faţa de la el.Când în templu se aduce foc străin, trebuie să mai fie, şinumai mocnind în altar, un sâmbure din focul propriu,

bunului simţ

nenorocirea

Atotputernicul este

curajulsmereniei

care va să ardă, în cenuşi şi spuză să spulbere straniulspectacol al unei strălucitoare şi seducătoare, fără deodihnă, lepre.

Şi orice suferinţă, dezastru se face nenorocire doaratunci când omul însuşi e la dezastrul, lasuferinţa lui. În propria nenorocire te vezi: eşti complicela rău; pe de o parte, eşti de partea celui rău, intri, eştiîntreg de partea părţii tale rele, fără atom de bun simţ.Pe de altă parte, întregul care eşti iese întreg din parteata, în care tocmai a intrat, şi - fără parte tu fiind, ca întregneîntrupat - simţi pustiirea, ai acut sentimentultimpului:

, şi totuşi, sentimental, aştepţi onouă-bună veste, să te investeşti ca într-o naştere dinnou - un nou început, un nou timp. fiind, omulîşi este co-întreg, co-unu, în stare să perceapă clipareflexivă dintre două clipe strict succesive, articulând-vorbind limba care ea însăşi gândeşte, numeşte şideopotrivă meneşte creator şi pentru memorie, identitar.

Insul nu doar neagă, el „se” neagă, în acest cazrenegarea - ca atentat la forma constitutivă - sedovedeşte la diateza reflexivă: omul fiind cel ce „se”reneagă; în negare (suferinţă, dezastru) insul se implică,în re-negare (nenorocire), insul se co-implică,complotează, el neagă semenul cum s-ar nega pe sine,întreaga specie; ca „eu” (faţă de sinea proprie), clipăsuccesivă în mulţime, între părţi fiind, negi, iar ca „tu”(faţă de sinele propriu), clipă reflexivă a întregului,renegi. Complicitatea la propria nenorocire ne spunecum clipa reflexivă, prezentul conştient, instantaneu sedesparte în două clipe succesive: trecut şi viitor. În fond,renegarea e reflexivitatea negativă, care nu duce, iarăşi,la singular, ci desparte singularul: îl face complice lanenorocirea lui, îl face deci să se co-implice, săcomploteze sinucigaş la propria negare sub formă derenegare; singularul reflexiv negativ nu devinesuccesivitate, ci, instantaneu, se face plural, pur şisimplu explozie-despărţire de sine. Dar dacă conştiinţanu ar fi singularul care îşi pierde pluralul, omul - fiinţăconştientă (ca singular) şi muritoare (ca plural), ar maicrea, ar mai fi singularitate creatoare ?...

Renegat, insul (singularul) nu mai accede la starea de, stare de singularitate propriu-creatoare. Pe de o

parte, pluralul nu-l cauţi, pentru subiect el e cel multcăutarea singularului. Pe de altă parte, pluralul nu efacerea-crearea-naşterea unui chip, „eu” cu propriu sine,ci e afacerea unei închipuiri, cum ai identifica chipul cuo multitudine-explozie de aceleaşi chipuri. Desigur, într-o explozie nu cauţi „ceva” cu sentimentul - stare atimpului reflexiv - că l-ai şi găsit, mai exact: că nu l-aiputea căuta dacă deja nu l-ai fi găsit.

Aici tocmai referim despre , desprepluralul complicităţii: al hibrisului, monstruosuluiamestec cu sine al asemănării, de felul diferenţeiexplozive a asemănării (a fi cu mii de asemănătoarecapete), cum ai face din asemănare neasemănarea, cumai face din infinită succesivitate unimea casimultaneitate, evident explozivă. Argumentele dinagora globalizării, de pe piaţa de schimb, susţin clar cumcă explozia e însuşi chipul, chipul chipurilor; însănimeni nu crede în chipul care pur şi simplu explodează,care nu are propriu sens - nu e entitate cuagulantă întransparenţă reflexivă -, nimeni nu se face umbra unuichip care nu poate fi urmat, care nu e umblare şitotodată drum propriu, pe care, ca subiect, să te poţi cutoată fiinţa şi nefiinţa baza.

Cu spoială, spuză călduţă aşa-zis civilizatorie,complicitatea noastră la propria-ne negare (ca renegare)promite capacitatea, enorma energie, dinamitantă, de aproduce, a aduce avalanşă de lucruri peste lucruri, cumai pava abisul, haosul.

Însă, fără de rezonanţa, fără de speranţacomplementarităţii facerii-creaţiei (ca a fi din părinţi,„un om din doi oameni”), iată cum complicitatea -complementaritate proprie afacerii (ca a fi din vânzătorşi cumpărător, a fi câştig) - promite a face, din limită, dincontur, din fundătură, din semn, ceea ce numim a fisensul, dar un sens fără de cheagul şi orizontul propriuajunării, un sens exploziv, fără de sine, o crasă disperare.

Conform regiei şi strategiei sale, cultura pragmatică(a avea cât mai multe, fără de saţ, lucruri) pune sămânţaexploziei - pură, sintetică reflexivitate de felul renegării -, din care se propagă succesivitatea cu aura,instantaneitatea, succesului, câştigului. Străină desinceritate, de fireasca mărturie până la martiraj,complicitatea se dovedeşte mecanică-automată, acerbă şiferoce - definitorie stare şi deopotrivă şansăpentru lumea disperată în care trăim încă. Competiţia ede fapt piaţa globalizatoare, în care totul (inclusivsubiectul, în competiţie-complicitate cu el devenind ins)se face ceva de schimb, marfă, cu un anume preţ devânzare-cumpărare.

complice

rămâi un loc devastat, uzurpat în sine, pustiit pânăşi în propriul tău nume…

Aldoilea

ajunare

cumpliţenie

competiţie

Marinică POPESCU

la vreme şi la nevreme2 . COMPLICITATEA COMPETIŢIEICUMPLITE

8

August 2011

20 CRONICA

ut pictura poesis

„”

(The Economist)

Liddell Hart nu se prezintă nici ca profet,nici critic, ci ca un istoric de mare rang

Apărută în 1970, lucrareacu titlul de maisus vede, însfârşit, luminatiparului înRomânia,destul detârziu, fapt cene determinăsă medităm lalentoarea unortraduceri, deşiîntre timp s-aupublicatnumeroase altelucrăriconsacrate celui de alDoilea Război Mondial. Liddell Hart (1895 – 1970) senăscuse în acelaşi an cu un alt mare scriitor, militar şiparticipant la ambele conflagraţii ce au însângeratsecolul al XX-lea: Ernst Jünger. După Primul RăzboiMondial, Liddell Hart este trecut în rezervă, apoi, sededică studiilor de tactică militară, a susţinutdezvoltarea forţelor aeriene şi blindate în armataengleză, a fost pentru scurt timp consilier al ministruluide Război, în fine, corespondent militar al unor ziareengleze. A ţinut prelegeri de tactică militară, esteautorul a peste 30 de cărţi „

”, sau cum scrieSUNDAY TELEGRAPH „ ”.Cele două volume, ce însumează un număr deaproximativ o mie de pagini, sunt segmentate în nouăpărţi şi 40 de capitole. Ambele tomuri dispun de hărţiale unor bătălii celebre, fotografii de epocă şi index.Pentru început ne vom ocupa de volumul întâi împărţitîn cinci părţi ( ,

, , ,) şi 24 de capitole. Am început, aşadar, lectura sub

impresia unor gânduri mai vechi culese din diferitecărţi consacrate marii conflagraţii, însă, o istorieexhaustivă nu întâlnisem. Combatant în Primul RăzboiMondial, decorat pentru acte de bravură, Hitler devinecancelar (ianuarie 1933), nutrind gândul unui războirevanşard, care să asigure Germaniei mult doritulspaţiu vital ( ), deşi poporul german şi elitamilitară se temea de o nouă conflagraţie care ar fi dus ladistrugerea ţării. Regretabil e faptul că, Hitler nu a ştiutsă-şi aleagă aliaţii – adversar înverşunat alcomunismului şi al Uniunii Sovietice, încălcând, astfel,un sfat testamentar al lui Bismarck, ca Germania să nuatace niciodată Rusia, având cu Franţa mai vechidispute teritoriale, iar cu Anglia, Hitler a crezut într-oposibilă înţelegere, fiind un admirator fervent alcivilizaţiei şi al culturii engleze, încât îşi uimiseanturajul prin pledoaria în favoarea consensului cuAnglia –, Führerul s-a aliat cu Italia (un statnecompetitiv din punct de vedere militar, cum s-adovedit deseori în cursul războiului), şi cu Japonia,care, neinteresată de politica europeană voia să-şiimpună supremaţia în zona Pacificului şi a Asiei de Sud– Est, în dauna Statelor Unite. Ce s-ar fi întâmplat dacăJaponia ataca Rusia în Extremul Orient rămâne încă însuspensie, războiul, evident, ar fi luat o altă întorsăturăşi, probabil cu un alt deznodământ. Însă, japonezii nu i-au subestimat pe ruşi, cunoscându-le bine tenacitateadin unele ciocniri din 1939, la graniţa manciuriană. Sepoate constata din lectura părţii întâi ( ), că în1939 niciunul dintre statele beligerante nu era pregătitsatisfăcător din punct de vedere militar şi economic,deşi spectrul unei noi conflagraţii era vizibil în Europade câţiva ani, însă Hitler îl prevedea cam prin 1944 (p.30). Consecvent acestui ţel, Hitler a trecut la ocupareaAustriei (Führerul năzuia ca toate statele europene deobârşie germană să fie reunite într-o confederaţiecondusă de Germania sau miza pe neutralitatea ţărilorscandinave, nedorind iniţial să le ocupe), şi aCehoslovaciei, iar agresiunea contra Poloniei şi

dintre carereprezintă o operă cu o valoare

neegalată de nici o altă lucrare din domeniupuţin probabil să fie întrecută

Istoria celui de alDoilea Război Mondial

Preludiul Declanşarea războiului 1939 –1940 Răbufnirea 1940 Expansiunea 1941 Cotitura1942

lebensraum

Preludiul

lucru neconfirmat: „

” (p. 210). Înaintarea furtunoasă aarmatelor germane pe cele trei direcţii: Nord (Leeb),Centru (Bock) şi Sud (Rundstedt) a contribuit laînfrângerea rezistenţei ruseşti, pe 16 iulie 1941 estecucerit Smolenskul, nemţii aflându-se la 320 de km deMoscova. Pe 9 noiembrie 1941, Hitler remarcase că:„

” (p. 226), soluţie ratată de Hitler în iunie1943, la Kirovograd, unde Molotov s-a întâlnit cuRibbentrop şi au discutat despre încheierea războiului,şi numai pretenţiile exagerate ale Germaniei au făcut carăzboiul să continue (a se vedea în acest sens, volumulal doilea la pagina 131). Deosebirea de opinii înpriorităţile războiului, amestecul lui Hitler în luareadeciziilor, lentoarea unor atacuri, în fine, după eforturipe 2 decembrie 1941 se reia ofensiva reuşindu-sepătrunderea în suburbiile Moscovei (p. 226), deşi învolumul al doilea, la pagina 436, Liddell Hart scrie că laMoscova, nemţii „ ”. Contraofensivalui Jukov reuşeşte să îndepărteze pericolul: „

” (p. 227). În afaranumărului excesiv de soldaţi, Rusia nu era înzestrată cucăi moderne de comunicaţie, ce ar fi facilitat ocuparearapidă. În acest moment crucial, războiul se extinde înNordul Africii (locul unor bătălii crâncene), undenemţii i-au ajutat pe italieni, apoi, în Extremul Orient,unde Japonia a atacat America (7 decembrie 1941, PearlHarbor), apoi agresiunea japoneză este extinsă spreFilipine, Hong Kong, Malaysia, Singapore, Birmania,Ceylon, Japonia înregistrând câteva eşecuri umilitoareîn faţa flotei americane. Divergenţele Hitler – Halder l-au determinat pe ultimul să se retragă în favoarea luiKurt Zeitler, nemţii împotmolindu-se la Stalingrad,unde din cauza condiţiilor şi a neglijenţei (a se vedea înacest sens, Antony Beevor „ ”, Editura RAO,2005) sunt încercuiţi şi nevoiţi să capituleze: „

” (pp. 344 – 345).Acest eşec marchează degringolada armatei germane,chiar dacă în Africa de Nord, Rommel opunea o dârzărezistenţă englezilor, la 21 iunie 1942 captureazăTobrukul („

”, pp. 355– 56), însă la întâlnirea cu Hitler de la Rastenburg,Rommel i-a spus „

” (p. 401), Führerul este apucatde obişnuitele sale furii, nevrând să accepte realitatea.În fine, după Stalingrad, pentru un echilibru îndistrugerea maşinii de război naziste, ruşii doreau un aldoilea front în Europa. Churchill, aflat în vizită laMoscova, este întrebat de Stalin: „

” (p. 409). A urmat o debarcare anglo-americană înAfrica de Nord, iar SUA întreprinde un raid aerianasupra oraşelor Tokyo, Nagoya, Kobe la data de 18aprilie 1942. Au urmat câteva bătălii navale întreAmerica şi Japonia – Marea Coralilor, Midway („

”, p. 461),Guadalcanal. În fine, volumul întâi se încheie curelatarea Bătăliei din Atlantic ajunsă la apogeu în anii1942 – 1943.

După trecerea frontierei, generalii augăsit prea puţine semne despre aşa-zisele pregătiri deofensivă ale ruşilor, fapt ce le-a confirmat că Hitler îiindusese în eroare

Recunoaşterea faptului că niciuna dintre forţe nu este înstare să o anihileze pe cealaltă va duce la o pace decompromis

n-au ajuns niciodatăO cauză

esenţială a eşecului invaziei a reprezentat-o aprecierea greşităa rezervelor pe care Stalin le poate mobiliza. Statul – MajorGeneral şi Serviciul lui de informaţii s-au înşelat ca şi Hitler.Eroarea fatală este rezumată în jurnalul lui Halder, lamijlocul lui august: ‹Am subestimat Rusia: estimasem 200de divizii, dar am identificat deja 360›

Îndesfăşurarea contra- ofensivei ruseşti s-a remarcat abilitateacu care generalul Jukov şi-a ales punctele de pătrundere –atât din punct de vedere psihologic, cât şi topografic. El alovit acolo unde moralul inamicului era vulnerabil. Deasemenea, a demonstrat capacitatea de a realiza o ameninţarealternativă atunci când forţele lui şi-au pierdut elanul şişansa de a determina o prăbuşire generală. Pe măsură ceatacul concentrat nu mai afecta prea mult rezistenţa apărării,generalul Jukov a reînnoit efectul iniţial, declanşând o seriede atacuri în puncte diverse, cu scopul de a spori solicitareaşi încordarea inamicului. Această soluţie reprezintă unmijloc strategic mai eficient şi mai puţin istovitor, înmomentul în care o contraofensivă se transforma în ofensivăşi nu mai beneficiază de elanul iniţial

A fost cel mai cumplit dezastru suferit debritanici în război, exceptând căderea Singaporelui

că măsura cea mai înţeleaptă ar fievacuarea Africii de Nord

Chiar aveţi de gând săne lăsaţi să facem singuri toată treaba, în timp ce voi staţi şicăscaţi gura? Chiar n-aveţi de gând să începeţi să luptaţi?După ce o să începeţi o să constataţi că nu-i chiar atât derău!

Înconcluzie, se poate afirma că Midway a reprezentat punctulde cotitură care a dus la înfrângerea Japoniei

Stalingrad

*, vol. I. Traducere de

IRINA NEGREA, EDITURA ORIZONTURI,Bucureşti, 2006, 538 p.

B.H. LIDDELL HART – ISTORIA CELUIDE AL DOILEA MONDIAL

împărţirea ei, cu viitorul adversar, a constituit motivuldeclarării războiului pe 3 septembrie 1939, întâi deAnglia, urmată la câteva ore de Franţa. În acestecondiţii, drumul spre Vest pentru îngenunchereaFranţei era deschis. Data ofensivei suferise modificări,iar Erich von Manstein face observaţia că planulinvadării Franţei în 1940 îl repetă identic pe cel din 1914al lui Schlieffen, propunând o invazie prin Ardeni,soluţie împărtăşită de Hitler (chiar dacă Brauchitsch şiHalder nu-l apreciau, ocazie de a ieşi în evidenţădiferenţa dintre cele două şcoli de război germane,veche şi nouă, evident, diferenţa dintre şcoala germanăşi franceză), care o acceptă şi şi-o însuşeşte ca fiind alui: „

” (pp.60 – 61). Invazia Franţei – „

”, p. 107 –, fuseseprecedată de războiul ruso – finlandez, început la 30noiembrie 1939 (prin invazia rusă în Finlanda, blocatăde rezistenţa finlandeză, încât Churchill declarase pe 20ianuarie 1940, că „

”, p. 68, apreciereeronată, împărtăşită şi de Hitler), ce determină Finlandasă accepte condiţiile Uniunii Sovietice (23 martie 1940),şi ocuparea Norvegiei şi Danemarcei de trupelehitleriste (9 aprilie 1940). Schimbările din conducereaFranţei, Paul Reynaud devine prim-ministru în locul luiDaladier, apoi, înlocuirea lui Gamelin cu Weygand, nuau îmbunătăţit situaţia militară, încât încetinireaofensivei de către Hitler a făcut ca eşecul francez să nuia proporţii – „

”, p. 109 –,în final, ajungându-se la armistiţiu, condiţiile lui Hitlercomunicate pe 20 iunie „

”, p. 125. Învingând Franţa,neaşteptat de uşor, Hitler a ordonat conceperea unuiplan ( ), în vederea invadăriiAngliei. În treacăt fie zis, singura invazie reuşită asupraAngliei datează din anul 1066 a lui William ICuceritorul. Surprinde, bunăoară, că Liddell Hart nuaminteşte nimic despre fuga lui Rudolf Hess în Scoţia.În paralel, cu invazia Angliei, Hitler le vorbeşte luiHalder şi Jodl de războiul cu Rusia. Ostilităţile cuAnglia s-au soldat cu atacuri aviatice pustiitoare asupraLondrei şi a altor localităţi engleze, distrugerea oraşuluiConventry şi replici engleze asupra Berlinului. Însfârşit, războiul se extinde în Africa de Nord, Germaniaeste nevoită să-şi amâne compania din Răsărit pentru apedepsi Grecia şi Iugoslavia, în fine, deşi ostilităţile cuAnglia nu erau încheiate, Hitler după succesiveamânări atacă Rusia pe 22 iunie 1941 (târziu, ţinândcont de clima aspră a Rusiei, repetând într-un felgreşeala strategică a lui Napoleon): „

” (pp. 195 – 196). Cucerirea Rusiei erarealizabilă prin (ordin emis la18 decembrie 1940): „

” (p.201). La o examinare atentă surprinde iresponsabilitatealui Hitler în aprecierea forţelor ruseşti ce s-au doveditinepuizabile, mai ales, după ce Richard Sorge (desprecare Liddell Hart nu aminteşte nimic) i-a informat peruşi despre data precisă a atacului şi că Japonia nu vaataca în Extremul Orient, armata rusă masată acolo vafi adusă în Europa (a se vedea în acest sens revista

, nr. 108, decembrie 2010, pp. 62 – 65): „

” (pp. 203 – 204).Pregătindu-şi campania din Rusia, Hitler era convins căşi ruşii se gândeau la o invazie a Europei occidentale,

Dintre toţi generalii cu care am discutat despre noulplan în vest, Manstein a fost singurul care m-a înţeles

Prin adoptarea strategiei depătrundere în adâncime, realizată de forţe ce acţionauindependent, prin convingerea sa fermă în posibilitatea de apune în practică şi prin originalitatea cu care a interpretatdispoziţiile primite, Guderian a răsturnat calculele ÎnaltuluiComandament francez, într-o proporţie de o anvergurăinimaginabilă pentru Înaltul Comandament german. Estelimpede că Guderian şi tanchiştii lui au antrenat după eiîntreaga armată germană, adjudecându-şi astfel cea maiimpetuoasă victorie din istoria modernă

Finlanda demonstrase lumii întregiincapacitatea militară a Armatei Roşii

Pe scurt, conducătorii Aliaţilor au acţionatcu întârziere sau eronat, iar în cele din urmă nu auîntreprins nimic eficient pentru a evita dezastrul

în acelaşi vagon de cale ferată, înpădure ăarmistiţiul din 1918

Operaţiunea Leul de Mare

Hitler i-a înţeles peenglezi mai bine decât –Napoleon, şi făcuse eforturineobişnuite pentru a nu le răni mândria. Se bazase însă pesimţul lor practic şi constata acum că nu sesizau situaţiadisperată în care se aflau şi că nu luau în considerare ofertalui de pace deosebit de avantajoasă, ţinând seama deîmprejurările concrete. Aceasta l-a făcut să evite şi, în final,neştiind cum să procedeze, s-a întors, ca şi Napoleon, încucerirea Rusiei etapă preliminară a unei reglementări finalecu Anglia

Forţele armate germane trebuie să fiepregătite să zdrobească Rusia sovietică, printr-o campaniefulger, înainte de sfârşitul războiului împotriva Angliei

Valoareaacestor efective nu s-a precizat atunci pentru a potolineliniştea generalilor. Cifrele ar fi arătat că nemţii se angajauîntr-o mare ofensivă fără sorţi de izbândă, inferiori chiar lacapitolul decisiv al forţelor blindate. Planul miza puternic pesuperioritatea calitativă a forţelor militare

a Compiègne, în care trimişii germani semnaser

Operaţiunea Barbarossa

Historia

restituiriIstoria celui de al doilearăzboi mondial

Ionel SAVITESCU

August 2011

21CRONICA

arheologia spiritului

Pentru mulţi cititori,lui Goethe va

rămîne doar o lecturăplăcută, un text frumosscris, în care miraculosuleste parte firească aconstrucţiei, căci fărămiraculos nu poate ficonceput un basm. Aiciminunea este relatată ca şicum s-ar înţelege de la sine,realul şi irealul seîntrepătrund şi alterneazăcu uşurinţă. Vor fi însă şicititori care vor căuta dincolo de litera cărţii, care dupăce vor închide cartea vor păstra vii imaginile cizelate deautor, vor căuta să dea un sens întîmplărilor povestite.Ei nu vor vedea în basmul lui Goethe un roman cucheie, o şaradă sau o colecţie de alegorii, ci o povestirecu o pluralitate de sensuri şi nivele de interpretare, ooperă literară cu caracter simbolic ale cărei înţelesurinu se dezvăluie la prima lectură.

Pluralitatea interpretărilor ascunde însă şi multecapcane; una dintre ele este proiectarea propriiloridealuri ale cititorilor, a propriilor lecturi asupra

, care de altfel este un bun teren pentruextrapolarea unor gînduri, de cele mai multe ori alteledecît cele ale lui Goethe. De aici pînă la a crea oconfuzie fără sfîrşit nu mai este decît un pas; un pascare de altfel a şi fost făcut! Într-o scrisoare adresată luiHumboldt, în mai 1796, Goethe recunoştea căeste o operă cu caracter simbolic şi că lui însuşi îi estegreu să o explice, după ce îi răspunsese lui Schiller laîntrebarea care este sensul că secretulacestuia se află în însăşi scrierea sa! Simbolul, înmăsura în care este o formă şi o imagine, lasă să seîntrevadă o multitudine de semnificaţii, dar finalmenterămîne...indicibil! Rămîne „revelaţie, vie şi imediată, ainexplorabilului”.

Respectînd regulile construcţiei basmului, Goetheevită să precizeze timpul, locul sau alte circumstanţe încare se desfăşoară acţiunea basmului său; singurul„indiciu”, pronunţat în trei rînduri ţine de timpulritului: „sosit-a timpul”; este un gen al timpului înafara timpului istoric, al cadrului temporal bine definit;este un timp arhetipal, un timp al originilor cînd forţelecreatoare lasă loc luminii. Să ne amintim momentulcînd cei trei regi sînt luminaţi atunci cînd şarpele verdeintră pentru prima dată în templul subpămînteanluminat la rîndu-i de bătrînul cu lampa care înainta„prin stînca ce se deschise în faţa lui”. Analogia cuaprinderea celor trei lumînări pe cele trei coloane caresusţin simbolic templul este evidentă! Lumina esteomniprezentă în basm, ca şi în templu, esenţa Luminiirevelîndu-se sub un triplu aspect al Înţelepciunii,Aparenţei/Frumuseţii şi Forţei; lor li se alătură o apatra forţă, cea care domneşte asupra întregii lumi:Iubirea, cea care va crea un adevărat lanţ de unire întrepersonajele basmului şi va duce la împlinirea profeţiei.

Aminteam că traducătorii francezi au optat ca titlulsă fie pentru că şarpele are un

rol capital în povestirea lui Goethe; Pierre Deghaye îşiimaginează alte titluri, cum ar fi Podul sau ProfeţiaPodului, povestirea punînd în scenă construcţia unuipod peste un fluviu, un pod care este o emanaţie aapei, o împlinire a profeţiei, fără a uita însă că primulpod, cel luminos, nu era altceva decît corpul şarpeluicare unea cele două maluri. În opinia autorului amintit,povestea şarpelui verde devine istoria podului. Ceea cese vede la suprafaţa apei, deasupra fluviului, estemanifestarea a ceea ce se împlineşte în apă. În timp cepodul se înalţă prin sacrificiul şarpelui, apa fluviului setransformă: din tenebroasă devine luminoasă, sursă debucurie. „Astfel noi trebuie să considerăm ansamblulapa fluviului, podul care va fi apoteoza, şi şarpele carese sacrifică pentru ca aceasta să fie posibil”, scrie PierreDeghaye. Apa, fie a lacului, fie a fluviului este sensibilăla muzică, receptivă la lumina lămpii, se schimbăurmînd evoluţia spirituală a oamenilor şi aelementelor: „Apariţia podului este triumful luminiicare este iradierea spiritului. Apa fluviului devineluminoasă, apa lacului poartă lumina datorită căreia seva produce apoteoza finală. Omul cu lampa deţineaceastă lumină care va face să ţîşnească lumina.Întreaga acţiune a se desfăşoară ca un ritualal cărui secret îl deţine şi pe care îl prezidează”,notează filosoful francez.

În tradiţia hermetică, fluviul larg este fluviul mitic,cel al originilor, este apa mercurială, fluidul vital, sursă

Basmul

Basmului

Basmul

Basmului

Basmului

Basmului

Şarpele verde

a naşterii, mutaţiilor şi transformărilor; a uni cele douămaluri este unul din scopurile majore ale căutăriiiniţiatice. Luntraşul şi fluviul formează o unitate:„Fluviul şi luntraşul sînt aici simboluri alchimice,elemente sau semne ale unei materii imperfecte caretrebuie transmutată, plasată sub semnul vieţii, alresurecţiei şi nu al morţii. Ele reprezintă legătura întreviaţă şi moarte (considerîndu-le pe acestea ca o perechea opuşilor) şi indicînd integrarea lor într-o realitatesuperioară”, sugerează Yvette Centeno, într-o încercarede interpretare a basmului goethean. Aminteam derecenta traducere în franceză a basmului lui Goethedatorată lui Jean-Patrick Dubrun, traducere însoţită deample comentarii; Dubrun avansează ideea că fluviul şiluntraşul depăşesc specificităţile unei mitologiiparticulare pentru a îmbrăţişa universalul: „Luntraşuleste alchimistul. El primeşte aurul vulgar, altfel spusmateria primă, pe care cele două luminiţe rătăcitoare l-au scuturat în barcă, îl duce pe ţărm într-un loc stîncosunde apa nu-l va atinge niciodată. Este începutuloperaţiei alchimice. Găsind materia primă, alchimistulo duce către adîncurile pămîntului, adevărat athanorunde se va desfăşura transmutaţia.” În acelaşi registrualchimic, luntraşul întrupează trecerea de la fix lavolatil, de la terestru la ceresc, de la lumea temporală laeternitate, în vreme ce luminiţele rătăcitoare întrupeazămateria dublă, agenţii operei care asigură

, disoluţia şi coagularea materiei prime:„Luminiţe rătăcitoare, spuse respectuos bătrînul, acumo să vă arăt drumul şi o să vă deschid galeria; dar nesînteţi de mare ajutor dacă desferecaţi poartasanctuarului, prin care trebuie să trecem de dataaceasta. Căci în afară de voi, nimeni n-o poate face!”

Majoritatea bestiariilor simbolice reprezintă şarpeleca un animal nefast, periculos, legat de forţele răului. Înconturarea acestei reprezentări Biblia a avut un rolcapital, şarpele fiind pedepsit pentru că a îndemnatfemeia să guste din fructul pomului vieţii. Şarpele esteun animal cu un simbolism extrem de variat şi adeseoricontradictoriu; este un simbol protector, să ne amintimde Asclepios/Esculap al cărui atribut era un toiag pecare erau încolăciţi doi şerpi, dar şi simbol aldiavolului, al morţii. Şarpele verde din basmul luiGoethe uneşte cele două maluri ale fluviului, conduceîntreg cortegiul către adîncurile pămîntului (

–VITRIOL), acolo unde se află rădăcina focului, aluminii, are vocaţia de a înfăptui munca de purificare,de interiorizare şi de reconstrucţie necesară căutării.Jean-Patrick Dubrun vede şarpele ca o expresie aathanorului, a vasului în interiorul căruia se desfăşoarăfazele operei: „Astfel, şarpele verde dormind pe fundulunei prăpastii adînci ar fi în realitate corpul învieriiaşteptînd, pe fundul mormîntului său, să trăiascăprocesul transmutării care îl va face să treacă de lamoarte la viaţă. Acest corp afundat în profunzimilepămîntului este creuzetul în care se desfăşoară operaalchimică a regenerării din clipa în care intră în contactcu spiritul luminii care, pentru el, capătă forma uneiploi cu monede de aur.” Şarpele verde rupe cerculmagic, aluzie la uroboros - „şarpele descrise din nou

un cerc în jurul lui” - , doarcînd bătrînul cu lampaproclamă că venise ceasulferice; pentru el era timpulsacrificiului, aldescompunerii într-omultitudine de pietrepreţioase care vor devenipiloni ai noului pod pestefluviu.

Tema metalelor esterecurentă în alchimie; estecunoscută viziuneaalchimistului Zosim, dinsecolul al III-lea, carerecomanda unui prieten săconstruiască un templu

dintr-o singură piatră. Îi spune că pentru a găsi ceea cecaută va intra într-un templu a cărui intrare este păzităde un dragon pe care îl va ucide; în interior va întîlniun om de bronz care va deveni un om de argint, iar înscurt timp un om de aur. Şi în basmul lui Goethe, întemplul subteran sînt trei regi de aur, argint şi bronz,doar că şarpele nu este omorît , ci se sacrifică. Şarpeleeste cel care descoperă sanctuarul subpămîntean,şarpele este cel care răspunde venerabilei statui căLumina este mai minunată decît aurul, şarpele este celcare îi comunică bătrînului cu lampa cel de-al patruleasecret: În templu cei prezenţi se unesc cuforţele creatoare şi trăiesc misterul creaţiei, încercîndastfel să răspîndească în lume lumina binefăcătoare aOrientului. „Sigur, notează Dubrun, regatul

solve etcoagula

VisitaInteriora Terrae Rectificando Invenies Occultum Lapidem

Sosit-a timpul!

strămoşilor este stabil şi glorios, şi totuşi este necesar a-l reînnoi realizînd o operă care va duce mai departepiatra originilor. Pentru a ajunge aici trebuie ca un nourege să fie intronizat, şi să primească atributele funcţieisale din însăşi mîinile strămoşilor, Fiecare dintre eiîntrupează un aspect al puterii regale.” Cînd bătrînulrosteşte cine sînt mai marii pămîntului ( înţelepciunea,aparenţa şi forţa), cel de-al patrulea rege, cel din aliaj,se preface într-o grămadă amorfă; pentru stabilitateatemplului erau suficiente cele trei coloane!

Lumina este un element care apare în basmul luiGoethe de la primele rînduri, mai întîi prin cele două„luminiţe rătăcitoare”, apoi prin lumina pe care odegajă aurul din care sînt monedele, lumina pe care orăspîndeşte şarpele care înghite monedele şi devinelumina care îi dezvăluie profunzimile muntelui, pînăatunci percepute doar tactil, este apoi lumina care vastrăluci peste apa fluviului cînd şarpele „în luminaorbitoare a soarelui” va deveni „arcul majestuos alpodului ce se întindea de la un mal la celălalt”. Estemomentul în care focul şi apa se reconciliază, foculschimbîndu-şi natura, este focul pietrelor preţioase dincare pare alcătuit corpulşarpelui. Lumina nouă esteo simfonie de culori, podulpărînd a fi „clădit dinsmarald, crisopras şicrisolit îmbinate cuneasemuită măiestrie”.Peste toate însă este luminalămpii purtată de omulcare aluneca peste lac ca şicum ar fi patinat; întrebatde Floare-de-Crin cine l-acălăuzit bătrînul răspunse:„Duhul lămpii mele m-aîndemnat să vin, iar uliulm-a călăuzit încoace. Cînd cineva are nevoie de mine,lampa scoate scîntei şi eu privesc doar în zare să vădvreun semn, o zburătoare sau un meteor care să-miarate încotro să mă îndrept”. Lumina lămpii crează oatmosferă de pace, linişte şi armonie: „atît şarpele, cît şilampa bărbatului începură să răspîndească lumină înfelul lor; ba chiar vălul Florii-de-Crin prefira ostrălucire blîndă, care colora nespus de fermecător. (...)Toţi cei de faţă erau cuprinşi de o linişte senină”.

Lumina lămpii bătrînului era lumina înţelepciunii,ea se identifica cu spiritul şi de aceea avea virtuţinemaipomenite: „Toate cărăruile subterane, toategaleriile prin care grăbea bătrînul se umpleau deîndatăîn urma lui cu aur, căci lampa sa avea însuşireaminunată de a preface pietrele în aur, lemnul în oricefel de argint, animalele moarte în pietre preţioase şi dea descompune orice metal; pentru a înfăptui acestmiracol trebuia ca singură ea să îndepărtezeîntunericul. Dacă în apropierea ei se afla altă sursă delumină, strălucea doar frumos şi blînd, însufleţind totceea ce vieţuia”. Alchimiştii vorbeau de stări diferiteale luminii, ale aurului, ceea ce pare astăzi de neînţeles;monedele cu care luminiţele rătăcitoare au vrut să-lplătească pe bătrînul luntraş, şi care au fost înghiţite deşarpe, sînt din aur vulgar, dar el este cel care trezeştedorinţa, fiind comparabil cu materia neînsemnată dincare se va produce aurul înţelepţilor. Cel pornit încăutarea luminii înţelepciunii urcă o scară a valorilorcare pleacă de la natura inferioară reprezentată deluminile personificate de cele două luminiţe rătăcitoareşi urcă spre claritate, spre spiritualizarea care semanifestă deplin cînd se împlineşte profeţia podului şicînd se înalţă templul pe malul estic al fluviului.

Cunoaşterea fiind graduală, iar spiritualizareaprogresivă fac ca profeţia podului şi înălţareatemplului să se facă treptat; cînd a văzut podul făcutdin corpul şarpelui, soţia bătrînului cu lampa credea căs-a împlinit profeţia podului. Se înşela: nici poduladevărat nu se construise, nici templul nu se înălţasepe malul estic. Deşi mergea alături de soţul ei,percepţiile şi înţelegerea pe care o aveau despre ceea cese întîmpla în jurul lor erau diferite! Sanctuarul eraconstruit, dar era sub pămînt; bătrînul cu lampa, ca şişarpele, ştiau acest lucru: „Profeţia privind podul s-aîmplinit! Ceea ce era pînă acum doar jasp sau cvarţverde, opac, străbătut cel mult către margini de lumină,s-a prefăcut în nestemată străvezie. Nici măcar beriliulnu-i atît de limpede, nici smaraldul n-are o culoare atîtde frumoasă.(...) - Oricum, spuse şarpele continuîndfirul întrerupt al vorbirii, templul a fost clădit. – Dar nupe malul fluviului, zise frumoasa. – Se află încă înadîncurile pămîntului, o lămuri şarpele”. (va urma)

Un Basm cu şapte peceţi (I )IBogdan Mihai MANDACHE

August 2011

22 CRONICA

Ion Popescu – Sireteanu, Doina Cobe , ConstantinPopescu, Maria Tudose, Valentin urlan, ValentinSofroni, Mariana Flai er, Lumini

eanu David, Valentina Zgraon,Drago Mocanu, Elena Drago , tefan Giosu, IoanLobiuc, Richard Walter, Traian Diaconescu, HoriaBârleanu i al ii, ori o serie de istorici literari i folclori tiprecum Alexandru Husar,

i I. H.Ciubotaru, Ion i Viorica Constantinescu, VasileAd ei, Petru Ursache, Ioan Sâ

roaie, , Adela Hagiu,

mher, MihaiBordeianu i al ii.

A avut ca studen i, - i trebuie men iona i aici -oameni de litere ca Ion Istrati, Horia Zilieru, IoanidRomanescu, Grigore Ilisei, Ion Chiriac, Vasile Andru,Vasile Filip, Sergiu Adam, Catinca Agachi, Ion Cozmei,Ion Andi Andrie , Mihai Ursachi, MarinSorescu, Val Gheorghiu, Nicolae Turtureanu, Corneliu

tefanache , Const. Liviu Rusu, Olga Rusu,Valeriu Stancu, Gheorghe Antoce

Când a descins, în toamna anului 1933, launiversitatea ie ,

corifeii colii, contribuind în mod

fundamental la valorificarea acestei mo teniri culturale.

buc, Octavian Goga, Lucian Blaga, Liviu Rebreanu,Ion Agîrbice

;Gavril Istrate a iubit cu ardoare tot ce a fost important

, ,a lui Dosoftei, lui Antim Ivireanu, dar i

despre operele lui Ion Neculce, I. Budai Deleanu,

Nicu Gane, M. Eminescu, Ion Crean , Panait Istrati,Calistrat Hoga , Gala Galaction, fra ii Teodoreanu, IonAlexandru, Ana Blandiana i mul i al ii, dovedind uncult deosebit pentru crea ia lui M. Sadoveanu, pe care l-a cunoscut foarte bine, fiind posesorul unuiimpresionant fi ier lingvistic al scrierilor romancierului,con inând peste 40.000

ie la alta a respectivelor scrieri.

iat primele anchetedialectale sistematice asupra graiurilor moldovene ti cuechipe de studen i, precum i anchete folclorice. Deremarcat este

i, în toamna anului1951, drumul Vitoriei Lipan, din lui Sadovean

A intensificat, prin studen i, studiul limbii literareîncât, la un moment dat, a putut dona 120 de teze delicen tuden

Opera s 0 de studiii articole, volumele (1970 i 2010),

(1981),(1987), (1999),

(2001),(2007) i ase tomuri, între2001 i 2010. A fost recenzat favorabil, de mul

Concluziile operei sale cu privire la apari ia iconsolidarea limbii române literare, fenomene pe carele-a sudiat cu pasiune suntraportate la teoriile care s-au conturat în literatura despecialitate, i anume:

a) influen limbii române literare,care

i în Maramure pe baza graiului nord-ardelean-maramure ean, sus i

;

ţŢ

ş ţţ

ş ş Ş

ş ţ ş ş

şş

ţ

ş ţţ ş ţ ţ

Ţ ş

Şş

şŞ

ţş

şş

ş

ş

ş ţş ţ ţ

ţ

şţ

ţ

ş ţş

ţ şş

ţ

ţ

ţ ţ

ş ş

ş şş ţ

ţ ş

ş

şţ

ş şş ţ ş ş

a Fassel, DoinaHreapcă, Doina Gafi

Leonida Maniu, LiviuLeonte, Elvira Sorohan, Mihai Drăgan, Silvia

ăscăli rbu, Dan Mănucă,Ion Apet Remus Zăstroiu AntonetaMacovei, Constantin Călin, Mircea Prahase, MariaPlaton, Noemi Bo Aurica Brădean,

ăranu,

, Dan Hăulicăi multe alte nume

sonore în lumea literară, începând cu anii 60 ai veaculuitrecut.

eană tânărul Gavril Istrate purta însuflet pe Ardelene, despre a căror opere ascris studii de referin ă

Gena ardelenească l-a legat organic de operele lui G.Co

anu, Aurel Rău, Mihai Beniuc i ale altormari creatori de sorginte transilvană. Dar nu numai atât

ivaloros în cultura românească, dovadă stând studiiledespre

Dimitre Cantemir, Mihail Kogălniceanu,Constantin Negruzzi, B. P. Hasdeu, Vasile Alecsandri,

gă

de termeni, pe care i-a urmăritde la o edi

Interesat constant de raporturile dintre limbapopulară i cea literară, a ini

i faptul că a fost primul care a reconstituitîmpreună cu un grup de studen

u,pentru „a pătrunde mai bine acest mister al durateipoporului român, reflectat în limbă”, după cum afirmaprofesorul Al. Andriescu.

ă ale s ilor referitoare la limba operelor luiSadoveanu, care toate se găsesc acuma la Casamemorială Sadoveanu din Copou.

a cuprinde pe lângă cele peste 80

apărute îni dintre

colaboratorii săi.

i dăruire exemplară,

a husită asupraa apărut odată cu textele rotacizante în nordul

Transilvanieiinută de Iorga coala

lingvistică de la Cluj

Psaltirea Cazania lui Varlaam Psaltirea înversuri Didahiile

Baltagul

Originea limbii române literare Studii eminescieneTransilvania în opera lui Sadoveanu George

Co buc în ultimii 50 de aniStudii i porterete

Ş

şş

cheiană

Limba română literară

Crăciunul de altă dată

Într-o minunată i târzieseară a verii lui 2009, înumbra răcoroasă a zidurilorMănăstirii SihăstriaNeam

, lacei 95 de ani ai săi, desprelumea filologilor ie

a douăcontribu când a făcut oremarcă, cu o u oară notă de regretadmirabilă solidnăsăudenii, suntem solidari, dar parcă voi, bucovinenii,ne î

ă notă regret m-am tot gândit,până când, într-o zi nbiblioteca din apartamentul său, ascultându-iinteresantele relatări despre trecerea

ene care i-au fost contemporane,privirea mi s-a oprit pe volumul său

i atunci mi-a venit gândul că a ă alungnota de regret din afirma ia făcută cu ceva timp înurmă, la Sihăstrie, l-am întrebat dacă nu ardori să reediteze lucrarea respectivă într-o formărevizuită gmentată. Brusc a întinerit. O freneziedebordantă l-a acaparat: ce texte trebuie adăugate, careva fi ordinea lor, ce îndreptări făcutDespre toate aveam să discutăm în zilele care urmau.

După o muncă asiduă, mai ales în timpul libercăci obliga

it, după vreo cinciluni să finalizez lucrarea. Bucuria mea a fost mare cândam văzut satisfac ia sinceră a profesorului meu înmomentul în care a avut în mână tirajul.

fiind cuceritde personalitatea culturală a lui Garabet Ibrăileanu

-mergător un alt mare ardelean

ea culturală a Moldovei, doar după un an destudii, avea să-l cucerească pe profesorul său, pe IorguIordan, care îi prorocea în 1934 că va fi „unul dintre ceimai buni studen i de la Filologia Română”.

Ceva mai târziu, în 1942, Iorgu Iordan împreună cuOctav Botez, alt profesor al său, îl recomandau înurmătorii termeni: „

i mai pasionat pentru aceastădisciplină. S-a remarcat, din capul locului, printr-o rarăseriozitate

ilor se lăsau târăi să atribuim această

superioritate de ordin moral, cel puNăsăudului teptările

noastre profesori s-au dovedit acorespunde pe deplin realită ii. Cu fiece an, constatămun progres sim ia sasufletească”.

După o scurtă perioadă de profesorat la LiceulNa

Facultăeană, iar din 1949 a fost numit decan al

acestei facultă inut-o până în 1968.O lungă perioadă (

românăde lingvistică de la

Filiala Iaifice

ale Universităifică i didactică,

având ca fundament opera lui A. Philippide, GarabetIbrăileanu i pe G.Călinescu), i-a pus o puternică amprentă asupraformării unor speciali

între care se numărălingvi

âra, Stelian Dumistrăcel, Dumitru Irimia,Petru Z

ă,Drago

ş

ţ

şţ

şş

ţ şş

Ş

ţ Ş ş

ş

şş

ş şţ

ş

ş

şţ ţ

ş

ţ

ş ş ţ

şş

ş

ţ

ţş

ş ţţ ţ ţ

ţţ

ş şş ţ

ţţ ţ

ţş ţ

şţ ţ ţ

ş

şţ ş ţ

ţ şş ţ ş

ş şş

ş

şţ

Ţţ ţ

ţş

ului, vorbeam cuprofesorul Gavril Istrate

eni,când discu ia a „alunecat”la volumul omagial închinatprofesorului Ilie Dan,

, pe carel-am coordonat i în careavea i Domnia S

ii, iîn glas: „Este

aritatea dintre voi, bucovinenii. i noi,

ntrece i”. ( i eu, i profesorul Ilie Dan suntembucovineni!). La aceast de

din toamna aceluia i an, î

i petrecereaelitelor culturii ie

, putea s

i, pe loc,

i au ,

ar fi necesar de ?

imulte nop i albe, iile mele profesionale, cajurist, nu-mi permiteau altfel, am reu

,

Ardelean prin na tere i moldovean prin adop ie,profesorul Gavril Istrate a ales pentru studiiuniversitare, în 1933, ,

iavând înainte i pisc alfilologiei române ti, pe Ovid Densusianu.

În cetat

De mul i ani nu am mai avut unelev mai bun, mai studios

i cumin enie, într-o vreme când majoritateastuden i în sterile agita ii extra-universitare. Suntem înclina

in în parte, originiisale ardelene ti (regiunea ). A

i a celorlal i

itor pe toate raporturile în evolu

ional, a intrat, în 1945, ca asistent la Catedra deLimbi i literaturi romanice a ii de Litere de laUniversitatea ie

i, func ie pe care a deoct. 1949 – oct.1968) a fost eful

Catedrei de Limba , iar între anii 1950-1964 afost responsabilul Colectivului

i a Academiei. Timp de 13 ani a fostresponsabilul sec iunii lingvistice a „Analelor tiin

ii «Al. I. Cuza» din Ia i”.În îndelungata sa activitate tiin

i Iorgu Iordan (l-a avut profesor

ti în domeniul filologiei, marcândadesea destine universitare,

tii N. A. Ursu, Despina Ursu, EcaterinaTeodorescu, Ecaterina Alexandrescu, Adrian Turcule ,Vasile Arvinte, Ilie Dan, Alexandru Andriescu, VioricaFlorea, Vasile

ugun, Virgil Cu itaru, Lumini a Busuioceanu,Ariton Vraciu, Carmen Gabriela Pamfil (cu careprofesorul a reeditat operele lui Cipariu), Ion Nu

Moldovanu, Zamfira Mihail, Corneliu Dimitriu,

Lingvistică i cultură

Limba românăliterară

ş

Alma Mater Iassiensis

b) lim s-a format ca urmare ainfluen ei lutherane, sus

ti, reprez i OvidDensusianu; ia graiurilormuntene ti

esi, localizate în spa iul Târgovi te – Bra ov;c) l î i are originea în limba

literaturii populare orale, fiind mai veche decât textelenoastre scrise, sus i I. Coteanu.

din discu ie înurma interven iei lui G. Istrate i J. Byck.

Spre deosebire de colile din Cluj i Bucure ti,

i are originea în toategraiurile dialectului daco

(Ia i,1894) :

ectele

i

Dar lu

ie a lui

literare

ene, dar nu i pentru cele coresiene, care s-audezvoltat sub influen

ti dinBra ov. Dar i în cazul acestei influen

iune:

te, sim indnevoia de a fi în ele i administra

e: re inema fost sus

i în spaii. Clujenii pot fi acuza

inuthusitismul din cauza fapt

uit i activat husi ii.O observa i asupra

colii lingvistice din Bucure ti.a t ca

influeniat de cel în care

activau Ion Bianu i Ovid Densusianu.În ceea ce prive

A. Philippide, privitoare larolul colii Ardelene i al curentului latinist în procesulde formare a limbii noastre literare, cum se poate vedea,mai mult decâ

907 în lucrarea(Ia i, 1907, p. 61): „Pe vremea aceia era un om, Timoteiu

ba română literarăinută de coala lingvistică de la

Bucure entată de Ion Bianuare la bază contribu

manifestată odată cu apari ia tipăriturilor luiCor

imba română literară

inută de către Al. GraurAceastă teorie a fost repede înlăturată

coalafilologică din Ia i, întemeiată de A. Philippide, asus inut că limba română literară î

-român din nordul Dunării.Multă vreme această teorie a fost oarecummarginalizată din cauză că Philippide nu i-a dat odezvoltare prea mare. El s-a mărginit să afirme într-unsingur aliniat, în volumul

, după cum se poate observa, următoareleromânească a început să se fixeze cu cele dintâi

tipărituri şi mai ales cu cele din sec. al XVII-lea. Fiindcătipăriturile cele dintâi şi cele mai multe au fost dinTransilvania şi Muntenia, apoi dial transilvăneanşi muntean au tins de la început spre preponderanţă.Influ nţii transilvano-muntene, bazată pe mulţimea şiîntâietatea tipăriturilor, s-a opus valoarea scriitorilormoldoveni, ceea ce a făcut că până la 1859 n-a pututexista o singură limbă comună pentru toată românimea,căci în fiecare din provinciile Daciei era plină deprovincialisme. Când la 1859 s-au unit PrincipateleMoldova şi Muntenia şi Bucureştii au devenit capitalaRomâniei (1861), influinţa munteană a căutat să selăţească pe calea cancelariei şi, mai ales, a cazărmii, afost însă iarăşi cumpănită de valoarea scriitorilormoldoveni, şi

crul nu e sfârşit şi olimbă comună românească, precum este cea franceză,ori italiană, ori germană, este departe de a exista înRomânia”.

Pe această afirma Philippide, avea să- iclădescă profesorul Gavril Istrate teoria sa asupraoriginii limbii , teorie care , astăzi, este acceptatăde către toată lumea.

Cele două teorii, husită i lutherană, pot ficonsiderate valabile doar pe jumătate. Teoria husităpoate fi acceptată pentru textele rotancizantemaramure

a lutherană, cum se vede dintipărirea căr ilor respective în editurile săse

e trebuie săformulăm o obiec lutheranismul nu mai poate fiinvocat după textele coresiene, el nu mai poate fivalabil, căci atunci s-au ivit noi teorii, una a imbolduluina ional, românii au început să scrie române

i în biserică ie. Oultimă observa ie în legătură cu aceste influencă influen a husită inută, în primul rând declujeni, care erau cei mai apropia iu de loculunde au trăit husi i de oarecaresubiectivism în aprecierea lor, în sensul că ei au sus

ului că fosta capitală aArdealului era, sub aspect geografic cea mai apropiatăde locul unde au vie

ie asemănătoare se poate face

Se pare că i învă ii din capitală ar fi doria care s-a exercitat asupra formării limbii literare

să se fi produs într-un loc cât mai aprop

te teoria lui Philippide nu lasănicidecum posibilitatea de a plasa activitatea respectivăîn apropierea Ia ului, unde lucra Philippide, cum sepoate vedea din citatul său, reprodus mai sus. Laaceastă constatare nu putem să nu semnalăm părerea deasemenea singulară a lui

t clar, din următoarea afirma ie a luiPhilippide făcută în 1

Cipariu, şi omul cela şi zi şi noapte era numai cu carteaîn mână, şi când dormea, dormea pe scaunul de la masade lucru. Ştia multe limbi, atâtea câte toţi specialiştiiromâni de astăzi la un loc luaţi nu ştiu, şi cetise toţiscriitorii români din sec. XVI şi XVII din scoarţă înscoarţă, şi un mic rezumat din această muncă de erou apublicat într-o capodopera:

. Dar degeaba, n-avea forma, şicul, moda,maniera, sistema, metoda - goale, căci nu voise să şi leprocure, căci dacă ar fi voit, un om ca el ar fi devenitperfect specialist român într-o noapte. Dar alergareadupă forma goală, după modă, şic, manieră, era atunciîn toi la Iaşi, şi unul din metoadele ştiinţii moderne este

ţ ţ şş ş

ţş ţ

ţ ş şş

ţ şţ

ţ şş ş ş ş

şţ ş

ş

ţ ş

ş

ş şţ

ţ şş ş ţ

ţ

ţ ş ţţ ş ş ţ

ţ ţ ţţ ţ

ţ ţţ ţ

ţ

ţ ş ţţ ş

ş şş ţ ţ

ţ

şş

ş

Ş ş

ţ

ş

Principii de istorie a limbii

Specialistul român

„Limbacomună

astfel a început tocmai în zilele noastre, să sefixeze ca limbă comună un compromis între dialectelediferitelor provincii româneşti.

Principii de limbă şi descriptură

August 2011

profil de colaboratorGavril Istrate,o conştiinţă a epocii sale

Vasile DIACON

23CRONICA

compromis Academia

Limba Bibliei luiSamuil Micu (Biblia de la Blaj Fundamentarea ei pegraiurile populare din Transilvania

i Marea Unire

(1996), recomandând înaltului fortiin

a se va putea ajunge la „unitatea scrierii în limbana ”.

conferen iind despre, 1795).

. A fost din nou cuceritor,a când a însufle it,ca nimeni altul, conferen iind despre

tiinde 97 de ani

ş ţ ş

şţ

ţ

ţ

ş ţţ

ş ţ

ific abandonarea sistemului Drăgănescu iîntoarcerea la ortografia adevărată, considerând că doara

ionalăAcum când profesorul Gavril Istrate a împlinit 97 de ani(s-a născut la 23 februarie 1914, în Nepos, vechiul inutgrăniceresc năsăudean), l-am ascultat în ziua de 21februarie 2011

a cum a dovedit-o nu cu mult în urmă,o sală arhiplină,

, demonstrând încă o dată cămarile spirite ale lumii ifice nu se „pensionează” nicila venerabila vârstă abia împlinită.

Poezia ardeleană ş

.

şi acela al tendinţii de a fi în curent cu ştiinţa pănă încele mai recente manifestări ale sale, voiu să zic pănă lacele mai recente scrieri asupra chestiei: învăţatul deastăzi citeşte toate noutăţile. Cipariu nu voia să ştie deaceasta. Şi pe vremea aceia era în vogă o lucrare (astăzicomplect răsuflată şi care chiar de la capul locului n-aavut cea mare valoare) a lui Max Müller,

. Şi leader-ul formei goale îl acuza peCipariu că nu e în curent cu ştiinţa şi că n-a cetit pe MaxMüller. răspuns Cipariu, şinici nu vreau să ştiu cine-i». Halal să-ţi fie, Cipariu, D-zeu să-ţi hodinească sufletul cu drepţii! Ai fost un mareom! Ei, astăzi leader-ul poate să fie mulţămit. De oricepoţi acuza pe specialistul român, dar de aceia că n-ar fiîn curent cu ştiinţa, ferit-o D-zeu. Ba el e n aşa marecurent cu ştiinţa, că şi-a hotărât chiar ca principiu că totce e nou e bun şi tot ce e vechi e rău”.

a considerat că limba română literarăs-a constituit

i nu într-un momentanume, având la bază contribu

dunărene, adică la baza limbii literare stădialectul dacoromân, traducerile noastre religioase

Astăzi, punctul de vedere al

ine, pe bază de argumentesolide că Transilva

i Oră

afirmă cu modestie

i potspune, cu deplinăsatisfac ie, că Ia ul a avut unrol dintre cele maiimportante în lămurireaproblemelor ref

i la graiurilecare îi stau la bază.

i timp, voispune că am ini iatcercetările dialectale in Moldova, domeniu în care s-arealizat o serie de lucrări de cea mai mare importan ă,cum s-au realizat i în domeniul limbii românecontemporane – în care se pare că Ia

ă, primul loc pe ară”.În sufletul său i în amintirile sale se regăse te o

parte însemnată a istoriei ineveacului trecut. S-a bucurat de a-i fi cunoscut, iar maitârziu i-a evocat, pe G. Ibrăileanu, N. Drăgan, C.Bogdan Duică, N. Iorga, I. Breazu, Ion Petrovici, SextilPu

r Vianu, G. Călinescu, Sever Pop, Gheorghe Ivănescu, Dumitru

Gafi

Om al Cetă ă exemp ar dăruităînvă ământului universitar, lingvisticii

Regional pentru Cultură iArtă

N. A. Ursu, iar într-o epocătulburesă salveze mul

ie deosebită a avut în restabilirea

inău, Băl

ă întreagă, publicând, în ă,călduroase evocări ale unor anticari de altădată. Înbiblioteca sa se află multe edi

ă răbătus-a ridicat ferm în apărarea ortografiei

încetă enită până în 1990,

oargumentată sus

Lectures on thescince of language

Scrisoareedintele

Academiei Româneî sînt

â sunt Ortografia a

«Habar n-am cine-i acela, a

î

Gavril Istratei consolidat în cursul unei perioade

îndelungate, de câteva secoleia tuturor graiurilor

nord -

vechi fiind, în cea mai mare parte, opere colective.profesorului Istrate, al

ie enilor este cel pe care i l-au însu it to i lingvi tiiromâni.

Pentru perioada de început a evolu iei limbii româneliterare, Gavril Istrate sus

nia este „vatra limbii noastreliterare”, localizând traducerile vechi, nu atât întreTârgovi te i Bra ov, cum au sus inut, mai înaintebucure tenii, cât între Bra ov tie.

A polemizat, cu succes, cu Ion Ghe ie i al i marilingvi ti.

Referitor la activitatea sa de lingvist, Gavril Istrate: „Am

stat în slujba limbiina ionale exact trei sferturide veac (1934 – 2009)

eritoare laoriginea i dezvoltarealimbii noastre literare, lateritoriul pe care s-a formatea, precum

În acela

ul de ine, înmomentul de fa

noastre culturale ce apar

cariu, Theofil Simenschy, Lucian Blaga, tefan Pa ca,Tudo , Iorgu Iordan, Al. Rosetti,Emil Petrovici

eanu, Mario Ruffini, tefan Cuciureanu, Al. Husari al ii.

ii, cu o via li culturii

române ti, s-a implicat direct în ridicarea prestigiuluiinstitu iilor pe care le-a condus (a fost, pentru o vreme,i pre edintele Comitetului

), a îndrumat 33 de doctori în filologie, cel maicunoscut, poate, fiind

i grea a reu it, asumându- i adesea riscuri mari,i oameni de valoare.

O contribu iconsolidarea unor pun i spirituale între Ia i iimportante centre culturale ale Basarabiei prinsus inerea unor remarcabile i indimenticabileconferin e despre mari creatori ai neamului nostru laChi i, Orhei, Cahul, Soroca, Criuleni.

Bibliofilia a fost una dintre pasiunile care l-au înso ito via semn de recuno tin

ii princeps rare, toateedi iile operelor lui Eminescu i ale lui M. Sadoveanu.

Con tiin a epocii pe care a st t-o, profesorulGavril Istrate

publicând o

(1993) i revenind ulteriorinere a lui i , în locul reforma ilor

i , în articolul cu titlul sugestiv

şş

ţ

ş ş ş ţ ş

ţţ

ş ş ş ţş ş ş ş

ţ ş ţş

ţş

ţ ş

ş

ş

şţ

ţş

ş ţţ ţ

ş şţ

ş Ş ş

ţ Şş ţ

ţ ţţ ş

şţ

ş ş ş

ş ş şţţ ş

ţ ş ş

ţ şţ

ş ţţ

ţ ş ţ

ţţ ş

ş ţ

ţ

şţ ş ţ

ş

deschisăadresată domnului Mihail Drăgănescu, preş

August 2011

profil de colaborator

Semnificaţii mitice în nuvela„Mistreţii erau blînzi” de ŞtefanBănulescu

Simion BOGDĂNESCU

Critica şi istoria noastră literară l-au încadrat,definitiv,pe Ştefan Bănulescu,prin trăsăturile salenarative magico-ritualice şi prin cîmpurile stilisticeconsubstanţiale,în categoria marilor scriitori români,careau ilustrat substraturile mitice autohtone dar şiuniversale,zona arhetipală,ancenstrală,înscriindu-se însfera inefabilă a realismului magic.L-ausituat,astfel,alături de Mihail Sadoveanu( „HanuAncuţei”-1928, „Baltagul”-1930, „Creanga de aur”-1933,„Ochi de urs”-1938),Gala Galaction ( „Moara lui Călifar”,„Copca Rădvanului”, „În pădurea Cotoşmanei”, „De lanoi la Cladova”),Vasile Voiculescu( „Lostriţa”, „PescarulAmin”, „În mijlocul lupilor”, „Ultimul Berevoi”, „Sezonmort”),Panait Istrati,Fănuş Neagu...Mai ales,EugenSimion în volumul I al fundamentalei cărţi „Scriitoriromâni de azi”la capitolul VI- „Realismulartistic.Romanul mitic”îl aşează alături de Fănuş Neaguşi D.R.Popescu şi-i subliniază, îndreptăţit, „epicahieratică şi mitică”,precum şi „arta înceată,frazaceremonioasă” din volumul „Iarna bărbaţilor”(1965).

Într-adevăr,chiar în celebra nuvelă „Mistreţii eraublînzi”,ce deschide seria capodoperelor din aceastăcarte(„Dropia”, „Satul de lut”, „Vară şiviscol”)materialitatea imaginilor şi frazarea grea impunun discurs narativ lent ,dificil.Se petrece aici un procesde literarizare şi ,totodată,de semantizare în direcţiamitică,întrucît,aşa cum s-a mai observat, „obiectele nusunt numai date ale cadrului,ci purtători de mesaj,epici efectivi.”

Ca într-un fel de oglindă rotitoare să pătrundem înstructura intimă şi să încercăm să dezvăluim acel

generator de taină exitenţială şi, implicit,artistică.Titlul „Mistreţii blînzi”nu include sensulcreştin al acestui animal sacru ,ci un zoototemdacic,probabil un cult funerar,contaminat cu viziuniceltice şi antice elene.Semnificaţia religioasă ,creştină esteaceea a unui demon al forţei brutale!

După cum se cunoaşte ,nuvela cuprinde două părţiechilibrate şi ambele debutează cu mitul arborelui sacru,„ ” ,stejarul: „Condrat stă în picioare,propteştevîsla de trunchiurile groase ale şi împinge barcaprin pădure.”(I). „Ieşiseră de tot din pădurea de şise apropiaseră de sat,dar nu mergeau într-acolo, ciînapoia lui,spre dunele de nisip.” După „Dicţionarul desimboluri” alcătuit de Jean Chevalier şi AlainGheerbrant, , în limba latină, se numescprin acelaşi cuvînt: Înseamnă că bărbatul seîncăpăţînează să ducă la bun sfîrşit o datină(înmormîntarea copilului său mort),chiar dacă natura îieste ostilă(potop şi furtună,pămînt de negăsit).Imagineamitică a revine cu insistenţă.Condrat„mînuieşte vîsla şi ocoleşte un bătrîn şiuscat,prăbuşit în apă cu rădăcinile smulse şicăscate.”Părintele pîntecos Ichim blagosloveşte cuvorbele sale „urlate”: „Bine că s-a rupt ăstabătrîn!”Nu este exclus ca acest arbore sacru săsimbolizeze pierderea axei lumii şi intrarea în apocalipsă:„Uite-l acum ce gol e,poţi privi prin trunchiul lui ca prinochean,ca să vezi mai bine sfîrşitul!”

De emblema imaginară a copacului ţine direct mitul.Dar în corpusul nuvelei, nu-şi pierd

funcţia ritualică ,magică,deşi sînt „crengi rupte,amestecate cu plavie”,sînt şi patul copilului mort,pentrucă bărbatul Condrat îi cere soţiei sale,Fenia,toporul şidoboară cîteva cu ramuri dese şi le aruncăîn barcă...”Şi cînd sapă groapa în duna de nisip,cei doi sefolosesc de aceste ,însă nu vor avea sorţi de

agenţi

indexmitic

erau

axis mundistejarilor

stejari

stejarul şi forţarobur!

stejaruluistejar

stejarul

crengii de aur crengile

crengi de stejar

crengi

izbîndă,totul se va prăbuşi,efortul fiind,în ultimăaccepţiune,sisific : „Fenia nu se mai vedea din groapă.Stătea chincită şi prindea de-a lungulpereţilor.”

O pondere sensuală mitică o deţine imaginea.Este simbolul călătoriei,dar şi luntrea ce transportă

sufletele morţilor în lumea subpămînteană.Poate căaici,în nuvela bănulesciană,se potriveşte interpretareadată de Gaston Bachelard: ar simboliza

(matricea,sînul iniţial). „Întîiaeste,poate,sicriul.”Dar cei trei (Condrat,Fenia şi diaconulIchim) nu duc în ea un sicriu? După Gaston Bachelard,„moartea a fost cel dintîi navigator (...)sicriul,potrivitacestei ipoteze mitologice,nu ar fi cea din urmă ,ciprima.Moartea nu ar fi ultima călătorie.Ea ar fi ceadintîi.”

În sfera idealităţii mitologice,Ştefan Bănulescuvalorizează negativ toate reprezentările miticesimbolice.Căci,chiar din incipitul nuvelei,pînă şi (careeste preexistentă creaţiei)capătă valenţe malefice.Totuşi,credem că nu se fac trimiteri neapărat la potopulbiblic(idee subliniată de Eugen Simion).Învolburată defurtună,prezentă şi sub formă îngheţată, ar puteareprezenta tensiunea psihică maximă ,dereglarea uneicomunităţi aflate în primejdie sau poate chiar înrîurirealimbajului ce nu mai are puterea de a comunica .Nuîntîmplător, diaconul Ichim îşi răcneşte,îşi urlă cătreCondrat cuvintele,dar acesta nu le aude ,nu reacţioneazăniciodată la ele: „Poate n-ar trebui să maivorbesc,Condrate.Nu mai am ce măsura cu vorbele.”Sau:”Izolat cum eram , începusem să vorbesc noaptea în vis.”Soţia se trezea şi-l asculta:”Ai spus despre o pasărealbă , care stătea într-un picior în Deltă printre trestii şibea din stele lapte.”

Aşadar , direct relaţionat cu simbolistica apei moarte ,este şi mitul (care se poartă pe deasupra apelor,dar nu mai creează ,se împrăştie în silabe aiurea:„Vorbele grasului se risipesc , îşi amestecă silabele întreele , se desfac şi zboară care-ncotro.” Imposibilitateacomunicării persistă.Fenia , soţia lui Condrat , pitită înbarcă , prinde în memorie doar propoziţia ultimă a luiIchim: „Tu ce zici, femeie ?” Dar în loc să intre în dialog ,începe să vorbească singură şi rememorează discuţia cuVlase ,cumnatul.Prozatorul insistă , în mod evident,pentru a crea o atmosferă bizară , asupra simbolisticiicuvîntului: „ Vorbele ei nu le aude nimeni. De fapt niciea nu vorbeşte cu gîndul s-o audă cineva.” Fiecarepersonaj vorbeşte singur şi nu este ascultat , nu se poateintra , prin decodare , în mesaj. Sînt emiţători în vînt!Într-o lume stranie în care Andrei Mortu , „tata alhoţilor”, moare „a cincea oară” (în magicele „Cîntece decîmpie” moare „a patra oară!”) , ceea ce poate amintimitul unei ciudate palingenezii. Este o lume în care„iepşotina asta de Vica” (fiica lui Andrei Mortu sau nu)păcătuieşte ilegal , şerpoaica , tot cu bărbaţi însuraţi, seascunde prin stufăriş,”umbla înfăşurată pe mijloc şi pepiept cu frunze de papură , ca paparudele , şi se hrăneaprinzînd peştele de sub apă cu botul , ca vidrele.” Estecazul să recunoaştem aici o inedită, memorabilă ipostazăa mitului

Precum Iona al lui Marin Sorescu , Fenia îşi pierdeidentitatea , conturul realităţii i se răstoarnă în creier şipiere : „Se strigă pe sine . Nu se mai vedea nimic , numai era nimic – şi poate de aceea strigătul ei nu ajunsepînă la ea. Nu mai era nici ea.”

Mitul ţese întreaga reţea a naraţiunii dinpartea I a nuvelei „Mistreţii erau blînzi.” Cuvintele luiCondrat adresate Feniei („-Dă-mi toporul!”) se chinuiesc, încercînd să mai existe.Însă , notează prozatorul ,„cuvintele alergau , se auzeau tot mai slab , sedepărtau , rătăcind singure.” (cel al fiinţei)a devenit (cel al divinităţii).

Organizarea semnificaţiilor mitice după aceleaşiimagini obsesive se evidenţiază şi în partea a II- a anuvelei.Discursul narativ , dar şi acela descriptiv devinmai fluente , uneori se îmbină subtil cu dialogul.Deremarcat că dezlănţuirea Dunării( un fior şi o viziuneapocaliptice, nu o „împărăţie a apelor” sadoveniene),duce la dezlegarea cuvintelor , dar Condrat care sapăgroapa în nisip tace şi tace şi abia la vederea turmei demistreţi începe să vorbească : „- Uite-l , mă, pe Vasile!Mistreţul ăla bătrîn şi chior pe care l-am întîlnit acumzece ani la plaurul de la ghiolul Matiţa.”Începe să rîdă şitoţi ceilalţi oameni încep să hohotească.

În această a doua parte imaginea dunei de nisipdomină sfera imaginarului .Toate emblemele miticeconduc , efectiv , la viziunea morţii ca poartă a vieţii( ).Aşa am explica astrucarea copiluluimort în clădirea şcolii şi starea dacică de ilaritategenerală cînd apar mistreţii.Simbolismul nisipului cealunecă mereu duce la o semnificaţie sisifică , decontinuă căutare a sensului vieţii şi al morţii din Univers.

Nuvela „Mistreţii erau blînzi” de Ştefan Bănulescu,prin densitatea obsesivă a simbolurilor miticesemnificante , autohtone , hiperborene şi universale seînscrie în rîndul operelor de excepţie din literaturaromână, create în perioada comunistă.

crengile de stejar

bărcii

barca leagănulredescoperit barcă

barcă

apa

logosului

erotic.

logosului

dincoloCuvîntul umed

Cuvîntul uscat

mors ianua vitae

jurnal cu scriitori

24 CRONICA

meu, veghind cu răbdare şi sperând că acele cuvintepe care le spun nu vor fi ultimele.

În fiecare noapte caut adresele acestorapartamente, descifrând semnele străzilor, semneascunse într-o reclamă, într-un poster, întrebând pelocalnici în limbajul lor de semne şi simboluri. Este unOraş creat de mine, totuşi sunt un străin în el; iautramvaie şi taxiuri, în fiecare noapte-zi, de fiecare datăcătre cartiere noi şi necunoscute ale Oraşului; într-onoapte mă pierd printre străzile cu şiruri de conacevechi, în alta printre fabricile şi canalele dinspre port.Rămas fără bani, merg pe jos zile întregi, dorm pe subpoduri, cerşesc o jumătate de coroană ca să pot luatrenul către alt sector, şi este exact ca acum mulţi ani,când eram mic, atunci când m-am urcat în alt tren îndrum spre casă, şi m-am pierdut şi-am căutat drumul,şi din acea zi, am tot căutat drumul spre casa pe caream avut-o cândva, chiar dacă este aşa departe, aşa dedemult că nu-mi amintesc cum arăta, nici pe ce stradăera, la ce număr, şi la ce etaj era camera mea preferată.

Acoperişul clădirii din faţa mea este acoperişulşcolii în care am învăţat cândva; sub el sunt stivuitebalcoane şi ferestrele de la diverse apartamente în caream locuit. În curtea din spatele şcolii sunt corturilemilitare din tabăra vânătorilor de munte, şi cazarma,şi mai într-o parte clopotniţa bisericii unde m-amcununat cândva, ale cărei porţi din fier sunt alespitalului în care parcă am fost internat câţiva ani.Oriunde mă duc, văd clădiri din trecut, străzi aşa cumnu mai sunt, aşa cum erau când aveam cinci ani.

Arhitectura îmi vorbeşte prin semne, îmi spune căam ajuns în momentul acela din viaţă când totul esteamintire şi totul se reclădeşte din memorie. Când numai există viitor, nu mai există evenimente posibilecare să fie transformate în amintiri, pentru a umpleOraşul acesta înghesuit şi încremenit. Nu mai existănici o îndoială, strada din faţa mea, care duce sprecâmpul cu pământ răscolit de plug, gol, este ultimulAltundeva. Cerul e înnorat la orizont, bate vântul darnu îl simt, în mijlocul orizontului se întinde un pâlcîntunecat de pădure, la capătul drumului careşerpuieşte de-a lungul câmpului. Marginea Oraşuluidin spatele meu promite nenumărate combinaţii deturnuri, poduri, canale şi arce. Câmpul din faţa meapromite Necunoscutul, şi îmi amintesc cu siguranţă deel deşi nu l-am văzut niciodată.

În timp, am ajuns să iubesc acest Oraş fabricat dinamintiri. Pare să fie Oraşul Infinit, căci nimic nu-ltrădează cum că ar avea vreo limită. Mergând la valede-a lungul unui bulevard din Solaria, în acelaşi timpcutreier un chei din Miriada, cu sute de foişoareaplecându-se de la colţurile palatelor bizantine şimaure. La colţ, dau peste clădirea Apotheker cuvitrinele pline de condimente cu nume picante, pelângă mine trece o maşină Volkswagen Beetle deculoarea măslinelor verzi, apoi trece o cămilă încărcatăcu astrolaburi, sextante, lunete telescopice, ceasuri cupendul de torsiune în clopote de sticlă, şi altecuriozităţi adunate de negustorul dravidian.

Turnul cu ceas din capătul pieţei începe ca turnulde la Palatul Culturii din Jassy, dar se termină mai suscu minaretul marelui Pharos care călăuzeşte corăbiilecătre ţărmurile Oraşelor Mitice, dincolo de Marea ceaMare. În vârf e Big Ben, care tocmai bate miezulnopţii, şi eu intru într-o tavernă, aproape goală înmomentul acesta aldimineţii, ca înclipa următoare sămă regăsesc într-osaună din Parvati,plină cu planteexotice atârnate deboltă, şi prin arcadese vede îndepărtare un cratervulcanic.

Ies înapoi înstradă şi sunt pepodul Carol dinPraga; în faţa meaeste ceaţă şi se vădturnul şi bisericile,în spatele meupodul se continuăcu o lungă puntedin piatrăsuspendată întredouă pante terasateale unor ziduriacoperite cu iederădin Babylon. Audţipetele femeilor şicopiilor care se

literaturile imaginaruluiPrimus inter pares

Blestem

Oraşele himerice

Maestrul Costică, îmbrăcat în costum gri... cravatăşi pantofi de la campionul naţional scrimăIrimiciuc

„Omul de fier”, scriitor, nuvelist, poematic înarticolele sale de jurnal serios preocupat decele de acasă, din Galata

Jacques Chirac sau Anthony Quinn în filmoteca„Oraşul de la Hollywood” de vreo 15 aniînapoi

Iubitorul de mâncare bună, sarmale, plăcintă şimămăligă amorezată de mujdei...

Şi venit-a vremea precum că în Pantheonul, înGaleria Personalităţilor din cetatea ieşeanăsă apară şi un coţuşcan

Şi pe deal, şi pe câmpie, şi pe Holm până la SfântulGheorghe acelaşi păzitor de oi ca şi mine,Horia J. fără remanenţe

La Poienile Oancei, satul meu de odinioară (de la1484 citire), întemeiat de Oancea, răzeşul laporunca Marelui Ştefan

Noi doi, eu şi tu, H & C, păzit-am la o margine dedeal oi pătate, berbeci scapeţi şi muieritinere.

Ne uitam, ca dracu', pe sub fusta fetelor.

Primarul, ca şi preşedintele USD, însoţit de ai săiconsilieri, doamne, gagici, directori-mareşalide regii şi alte alişverişuri

Ascultau, se „tâmpeau”, izbăveau la timpul ce va fidupă audienţă: sic transit gloria mundi

Pe dracu' şi pe pustii; nici pe faţă, nici pe dos! Laaudienţă, lângă biroul excelenţei RenataPuşcaşu

Fără remanenţe, fără cuvinte.

fugi,fugi cât te ţin ochii, plămânii

şi nu te opri decât la capătul lumii

îngenunchează, ia o gură de iarbăşi treci dincolo cu ea

tu vei putrezi,dar iarba va rămâne acolo

să o pască îngerii

Horia JUNCU

Adrian JIGĂRANU

Când un Călător a vizitat mai multe Oraşe decâtpoate numi, imaginile lor încep să se amestece înmintea lui, creând noi arhitecturi, noi Oraşe făcute dinamintiri şi colţuri de stradă; Oraşe retrase înnebuloasa memoriei, Oraşe uitate de mult, Oraşe carenu au fost încă vizitate, Oraşe care nu există încă peacest pământ, sau au existat cândva dincolo deamintire. Cu timpul, aceste Oraşe ale Minţii încep să ledepăşească în număr şi în complexitate pe cele aleTrăitorilor în Realitate; se nasc continente întregi cuaşezări vaporoase clădite din vise, văzute de ladistanţă, către care mulţi oameni au încercat prinmijloace arcane să obţină un permis de trecere.

Într-un bloc cu multe turnuleţe pe acoperiş, cubalcoane care merg de jur împrejurul etajelor şi punţicătre alte blocuri, la etajul opt în Oraşul Himerelor,locuieşte o femeie pe care am cunoscut-o cândva,împreună cu trupul ei alb, înalt ca de ibis, cu părulnegru acoperindu-i jumătate din expresia pierdută pecare am văzut-o când se uita lung pe geamul unui trencare se îndepărta. Pe partea cealaltă a străzii, dacăpăşeşti de-a lungul sârmei cu rufe proaspăt spălatesuspendată între două terase, ajungi la apartamentulviitorilor mei copii, care se joacă cu bile de sticlă verzişi albastre, umplându-şi timpul până ce tatăl lor vaintra pe uşă, obosit după o zi de muncă. De peacoperişul clădirii, dacă priveşti cu atenţie, poţi vedeaîn zare casa unde copiii mei sunt deja adunaţiîmpreună cu copiii şi nepoţii lor, la picioarele patului

bălăcesc la poalele cascadei dintre cele două zigurate.M-am întors spre ele, caut cu privirea Turnul Babel, întimp ce merg cu atenţie pe puntea îngustă şiextraordinar de lungă, care continuă să urce printrezigurate, şi apoi coteşte spre o zonă mai aglomerată aOraşului în timpul Revoluţiei. Îmi strâng mai binehaina pe mine în timp ce las în urmă fumul şitancurile ruginite. În faţa mea, un tânăr cu capulbandajat, care mă provocase cândva la un duel pentruo femeie, se împiedică şi cade de pe acoperişulpropriei case. Ca de fiecare dată, după ce cade el măcuprinde frica.

Mă trezesc din nou în golf, exact când femeia cuplete roşii se roagă repetând frenetic, pierdută,

. Îşi strânge înbraţe cele două fetiţe, privind cum răsar din ceaţă optsute şi ceva de drakkare purtând spre continentarmata regelui

ă sunt câteva brutedesfigurate care se izbesc unii în alţii ca să intre în

. Coifurile conice le cad de pe cap şi începsă facă spume la gură, unul chior îşi smulge o şuviţădin barbă şi o agită către oamenii noştri, apoi suntasurzit de un topor care se înfige în scutul celui delângă mine. S-a auzit ca un tunet, şi într-adevăr începesă plouă torenţial. Se întunecă şi abia reuşesc să îmipăstrez simţul orientării, pentru că piraţii urlă cât îi ţinplămânii. Alerg spre femeie şi urlu că sunt prea mulţişi trebuie să fugă în munţi. Una dintre fetiţe seîmpiedică şi e prinsă de picior de o piele-de-urs, care omuşcă de umăr cu o gură imensă, înainte să apuc să îicrap spinarea.

Apoi îi văd pe cei rămaşi din grupul celorTreisprezece trăgând cu săgeţi aprinse în luntreafunerară unde fratele meu zace cu sabia pe piept.Durerea mă face să zbor. Ameţit, mă arunc în aer, cuviteza unui ţipăt, peste cartiere amestecate dinOraşele-State, Otranto din Calabria, Cyrene dinPyroboreea, Tanith din Cartagina, Kenopolis dinEgipt, Sodoma şi Petra din Navateea, Tygris dinAssyria, Eridos din ţara Edenului, Tarsus din Lydia,Gordium din Frigia, Nekropolis din Scythia, toate cuclădirile, templele, gropile, amintirile lor, cu oameniipe care i-am cunoscut, pe care i-am văzut murind, cufelinarul de la un colţ pustiu de străduţă, cu pivniţa devinuri cu pereţi mucegăiţi, şi înapoi la experienţele deieri, când am cântat la pian în cafenea şi în , cândm-am plimbat pe bulevardul Carol costumat învampir, când am băut un absint şi o bere, şi apoi amadormit cu uşa de la balcon deschisă şi acoperită cuperdeaua. Nu mai există nici o îndoială, strada dinfaţa mea, care duce spre câmpul cu pământ răscolit deplug, gol, este ultimul Altundeva. Cerul e înnorat laorizont, bate vântul dar nu îl simt, în mijloculorizontului se întinde un pâlc întunecat de pădure, lacapătul drumului care şerpuieşte de-a lungulcâmpului. Îmi amintesc cu siguranţă de el deşi nu l-am văzut niciodată. Să înaintez?... Mai bine mă întorcîn Oraş.

Godedeliver us from the fury of the Northmen

berserkergang

pub

Cnut Vallgård, câte cinci sute deoameni fiecare. Primii care sar în ap

Alex MARINESCU

August 2011

Pagină realizată de George CEAUŞU

25CRONICA

Eliot a rămas fidel principiilor privitoare la actul criticenunţate în numărul anterior, după cum o demonstreazăun articol scris cu 30 de ani mai târziu şi anume

, în care autorul îşi mărturiseşte propria surprinderepentru succesul avut de ideile sale, pe care le reia într-omanieră mai dezvoltată. Se accentuează, astfel, din nourolul criticii de a contribui la clarificarea semnificaţiilorunei opere şi de a corecta gustul. Este o manieră criticăsubsumată sferei clasice prin dorinţa de claritate şi prinasumarea unui rol educativ. De asemenea, articolul esteimportant prin respingerea tipului de critică în care datelebiografice joacă un rol esenţial. Cunoştinţele privitoare laepoca, situaţia socială, familia şi istoria personală saunaţională a poetului respectiv pot asigura doar o anumităpregătire în vederea receptării poemului, dar nu pot înlocuiinterpretarea propriu-zisă a textului. Critica nu trebuie săparticularizeze, să fixeze date concrete în timp şi spaţiu, citocmai să evidenţieze ceea ce ţine de atemporal şi aspaţial –„mi se pare că ceea ce contează mai mult când citeştibunăoară o odă de Sapho, nu este să-ţi închipui că eşti ungrec insular de acum două mii cinci sute de ani; ceea cecontează este acea trăire identică pentru toate făpturileomeneşti capabile să se bucure de poezie, din orice veac şide orice limbă ar fi, scânteia care mai poate încă licări dupăaceşti 2500 de ani.” Bucuria de a descoperi similarităţi pestetimp a fost surprinsă şi de T. E. Hulme - un alt neoclasic alînceputului de secol XX, fiind folosită drept argumentpentru demonstrarea constanţei umane – „Toate plăcerilepe care ni le oferă literatura veche se trag din straniasenzaţie de solidaritate cu strămoşii despre care citim căerau asemănători cu noi.” Căutarea generalului şi auniversalului sunt coordonate pe care le evidenţiază astfelambii scriitori, sugerând existenţa afinităţilor de tip clasic.

În acelaşi spirit clasic este scris şi articolul al luiEliot, articol al cărui incipit reia atitudinea de respingerefaţă de critica impresionistă, condamnând acel gen decritici „al căror spirit e din fire creator, dar care din pricinaunui cusur al puterii lor creatoare, în loc s-o exercite caatare, o exercită în domeniul criticii.” Astfel de critici îşiproiectează propria personalitate asupra obiectuluianalizat, transformându-l într-un fel de alter-ego. Acestaeste cazul şi cu anumite interpretări ale tragediei deShakespeare unde personajul ce dă titlul operei este practicreinventat sub semnul subiectivităţii criticului. Exempleledate de Eliot vizează doi mari scriitori romantici – Goetheşi Coleridge a căror critică este considerată cea maipericuloasă, deoarece substituirea adevăratului Hamlet cuo proiecţie a acestora este făcută într-o manieră extrem deplauzibilă datorită darului lor creator. Astfel, se observă căEliot nu contestă talentul lui Coleridge sau Goethe, cimaniera de a face critică literară a acestora.

Această reluare a ideilor privind impresionismul criticnu constituie decât un preambul, adevăratul scop altextului fiind impunerea unui nou concept legat de operaliterară şi anume „corelativul obiectiv”, care este definit deEliot drept „o serie de obiecte, o situaţie, o înşiruire deevenimente care trebuie să alcătuiască formula aceleiemoţii (subl. aut.); aşa încât, atunci când sunt datefaptele externe care trebuie să se finalizeze în experienţasenzorială, emoţia să fie imediat evocată.”

Cu alte cuvinte, „corelativul obiectiv” presupune osubstituire care are ca scop o anumită impersonalizare - înmăsura în care emoţia nu este exprimată direct -, dar şi oclarificare, o aprofundare – în măsura în care inefabilulsentimentelor capătă concreteţe. Echivalarea obiectivă aliniilor interioare este considerată necesară de către critic laun dublu nivel – al realităţii personajului şi al realităţiioperei. Din punct de vedere al personajului, obiectivarea arpresupune o purificare datorată unei mai bune percepţii asentimentelor – Hamlet nu reuşeşte să conştientizeze că silalui este cauzată de propria-i mamă, depăşind-o în acelaşitimp, iar această confuzie, imposibilitatea de înţelegere apropriului mecanism interior, îi otrăveşte existenţa. În ceeace priveşte opera propriu-zisă, obiectivarea ar fi eliminatdin echivocul care planează asupra acesteia, echivoc pecare Eliot îl consideră un defect major al piesei,concluzionând (în mod şocant poate) că nu este unadin reuşitele lui Shakespeare: „În cazul personajuluiHamlet avem de a face cu bufoneria unei emoţii care nu sepoate descărca în acţiune; la dramaturg este vorba debufoneria unei emoţii căreia nu-i poate da expresia artei.”

„Corelativul obiectiv” a fost unul din conceptele celemai populare ale lui Eliot, contribuind la impunereaautorului drept una din vocile critice de frunte alegeneraţiei sale. Acest procedeu prin care o încărcăturăemotivă se organizează într-o situaţie, succesiune deevenimente sau obiecte, furnizând poetului o eliberare, opurificare, va avea impact şi la nivelul conceperii lirismuluimodern în care emoţiile şi senzaţiile originare ajung să sedesubiectivizeze, căpătând o structură autonomă prinintermediul limbajului poetic. Este ceea ce susţinea şi T. E.Hulme prin îndemnul la constituirea unor imagini care să

Hotarelecriticii

Hamlet

Hamlet

anume

Hamlet

preia emoţia artistică şi este ceea ce căuta până la un punctsă realizeze Ezra Pound prin introducerea conceptului de

(măşti lirice). Depersonalizarea devine astfel unadin coordonatele liricii moderne, după cum sugera şi HugoFriedrich, producându-se o ruptură de eul empiric care„participă la obiectul imaginaţiei sale nu ca persoanăparticulară, ci ca inteligenţă poematică şi <<operator>> allimbajului.”

În aceeaşi ordine de idei, lirica modernă tinde spre orecuperare a dimensiunii raţionale şi spre o redefinire a sasub semnul unui proces care implică efort, prelucrare,meşteşug. O astfel de viziune care atribuie din noupoetului rolul de făuritor, nu doar de receptacul pasiv almanifestării inspiraţiei, o regăsim la Eliot care conferăpoeziei şi o funcţie socială înţeleasă drept mijloc de amenţine şi a îmbogăţi limba.

Pentru o aprofundare a acestor principii vom dezvoltape scurt câteva idei din – conferinţărostită iniţial de Eliot la Institutul Anglo-Norvegian în 1943pentru a fi reluată apoi în public la Paris în 1945. Ca şi încelelalte texte, autorul porneşte aici de la stabilirea unorpremise clare pe care se va construi ulterior argumentarea.De data aceasta, elaborarea scopului conferinţei esteînsoţită de o serie de clarificări privitoare la anumitechestiuni care nu vor fi tratate. Astfel, făcându-se distincţiaîntre cele două semnificaţii posibile ale noţiunii de –ceea ce ar trebui să îndeplinească un lucru şi ceea ce aîndeplinit sau îndeplineşte, Eliot o alege pe cea din urmă.Clarificând acest aspect, se distinge în continuare întrefuncţia generală şi funcţiile particulare ale poeziei.

Se accentuează, astfel, faptul că „poezia poate avea unscop social deliberat şi conştient”, aducându-se ca exempledescântecele cu scopuri magice sau imnurile religioase,precum şi tragedia greacă avându-şi originea înceremoniile publice oficiale legate de sărbătorile religioasetradiţionale. Se face, în acest sens, un scurt istoric alevoluţiei rolului pe care l-a avut poezia, vizându-se, maiales, finalitatea didactică a acesteia.

Discutând funcţia poeziei, Eliot are în vedere şi alteaspecte privind domeniul poetic. La fel precum clasiciifrancezi, autorul consideră că importanţa unei opere nu vafi dată de succesul de moment, ci de rezistenţa acesteia întimp – „poezia adevărată supravieţuieşte nu numaischimbărilor din mentalitatea obştească, ci şi completeidispariţii a interesului faţă de ideile dezbătute cu pasiunede poet.” Cu alte cuvinte, doar operele ce au un caracteruniversal, depăşind astfel graniţele localului potsupravieţui în timp. Poetul trebuie să aibă talentul de a-şidepăşi momentul istoric în care se află, chiar dacăvehiculează noţiuni contemporane lui, pe care, de altfel, nule poate înlătura cu totul. Se dă ca exemplu un poem allatinului Lucreţiu care rămâne valoros, în ciuda faptului cănoţiunile de fizică şi de astronomie prezente sunt eronate.

Ca urmare, un prim ţel al poeziei este cel de delectare.Însă plăcerea în sine nu poate deveni singura finalitate aactului poetic. Dincolo de aceasta, Eliot sugerează că poeziatrebuie să prezinte importanţă pentru întreaga societate,inclusiv pentru cei care nu gustă acest gen literar, aceastadatorându-se şi caracterului său aparte de a întrupa multmai puternic decât proza specificul naţional al unui loc.„Nici o artă nu este mai tenace naţională decât poezia”afirmă Eliot, vizând îndeosebi faptul că substanţa lirică ealcătuită din emoţii şi sentimente care au un caracterparticular.

În acest sens, Eliot vorbeşte de faţă delimba sa – de a o păstra, de a o îmbogăţi şi de a operfecţiona. Aceasta este, de fapt, funcţia socială a poeziei,aşa cum o înţelege autorul – direcţionarea actului creator înscopul influenţării vorbirii şi sensibilităţii întregii naţiuni.

Şi în acest text, se conturează obsesia continuităţii prinmenţinerea unei legături strânse cu trecutul pe care doarpoezia prezentului o poate face. O altă idee semnificativădezvoltată aici vizează importanţa existenţei unei elite areceptării, „o mică avangardă de cunoscători de poezie,spirite independente şi într-o anume măsură mai înaintatedecât epoca lor” având rolul de a contribui la evoluţiaculturală. Conceptul de receptare elitistă, este pe de altăparte, unul fundamental în ceea ce priveşte constituireaclasicismului francez. De aceea, şi în acest punct, T. S. Eliotpoate fi asociat viziunii clasice.

Nu este singurul element, desigur, observându-se şiregretul profund al acestuia pentru declinul sentimentuluireligios, căutarea dimensiunii morale şi a unei autorităţisupreme la nivel spiritual, toate acestea încadrându-se totîn sfera clasică: „Impasul epocii actuale nu e numaiincapacitatea de a avea despre Dumnezeu şi despre omcredinţele străbunilor noştri, ci incapacitatea de a avea faţăde Dumnezeu şi de om (subl. aut.) pe care leaveau ei.” Această viziune, care face din Eliot un

, a marcat nu doar biografia autorului, ci şiprincipiile sale în ceea ce priveşte receptarea şi crearealiteraturii. În afirma în mod clar: „Criticaliterară ar trebui completată de o critică realizată dintr-unpunct de vedere etic şi teologic.” Aspectul era dezvoltat înacelaşi text prin câteva precizări ce aduc nuanţăriimportante – măreţia unor opere nu poate fi judecată doarprin prismă literară, ci şi prin raportare la alţi factori, cumar fi cel moral sau religios. Pe de altă parte, literaturitateaunei opere ţine doar de criterii estetice. Cu alte cuvinte,Eliot nu confundă şi nu aspiră către echivalarea eticului cuesteticul, ci sugerează doar aplicarea unei grile morale caresă ajute în stabilirea judecăţilor de valoare.(va urma)

personae

Funcţia socială a poeziei

funcţie

datoria poetului

sentimentelehomo

religiosus

Religie şi literatură

interpretăriRevalorificarea tradiţiei -T.S. Eliot (III)

Monica BOŢOIU

August 2011

Academiei, despre satul nostru natal. Mi-a spus că are şi eaun manuscris de la tatăl ei despre satul Vidra. M-am dusacasă la ea şi mi-a dat două manuscrise: unul alînvăţătorului Simion Matei , şi unul al mamei,Păuna S. Matei, .

Faptul m-a răscolit. Mă întrebam acum ce să fac,deoarece cartea era scrisă şi depusă în editură. Am venit laIaşi şi m-am gândit să le fac un rezumat, şi când lucram larezumat a venit criticul Ion Holban la mine. Întrebându-măce fac, i-am povestit toată păţania cu manuscriseleînvăţătorilor Matei. El mi-a sugerat să le las aşa. Le-am lăsataşa şi le-am adăugat volumului: şi . Faptmult apreciat la apariţie şi îi mulţumesc lui Ion Holban şi peaceastă cale.

Mare adevăr spuneţi. Întorcându-mă la anii copilăriei,îmi amintesc că iarmarocul era aşteptat, aşa cum am maispus, aproape cu aceeaşi nerăbdare ca şi marile sărbători aleCrăciunului şi ale Paştelui. Dacă pentru vârstnici, în centrulpreocupărilor erau problemele economice (de schimb,cumpărare, vânzare etc.), pentru noi, copiii, atracţia oreprezentau variatele „bunătăţi”: limonada, alviţa,inimioarele de turtă dulce, braga, susanul, ciubucul şinelipsita „gogoaşă înfuriată”. Îmi stăruie şi astăzi în mintestrigătul tarabagiilor care-şi lăudau marfa cu nelipsitareclamă: „ia gogoaşa, neamule! azi cu bani, ieri fără bani”.Sunt de neuitat florile morişcă, micile mingi cu gumă,fluierele de lut, şi alte asemenea „atracţii”. Amintirile mele„se învârt” încă în scrânciobul cu lanţuri şi în carusel sau seleagănă în bărci. Rămaşi fără bani, mergeam şi căscam gurala „roata norocului”, la trasul la ţintă cu puşca, la încercareaputerii cu ciocanul, sau la „zidul morţii cu motocicleta”.Când eram mai mărişori, intram la teatrul de bâlci, cunoscutsub numele de „Vasilache şi Mărioara”, un amestec de joc depăpuşi la care participau măscărici, clovni, paiaţe,saltimbanci etc. Cu totul atrăgătoare era chemarea: „Lume,lume! ce-i afară nu-i în'untru, ce-i în'untru nu-i afară!”.Îmbietoare era şi invitaţia: „Cornuri calde un leu bucata /meseria lu' tata”. Alteori ne bucuram şi de numere de circ,cu dresuri de câini, capre, păsări (papagali, canari etc.).Nelipsit era flaşnetarul cu caterinca lui, în a cărei melodienesfârşită papagalul vorbitor scotea cu ciocul biletul ce-ţiprevestea destinul. Cu asemenea amăgiri, care ne uşurau detoţi bănuţii, iarmarocul era pentru noi copiii o lume de basm.

La iarmaroc veneau toate satele. Specifice iarmaroacelorvrâncene de altădată erau horele ce se încingeau, de regulăpe sate ca o anticipare a concursurilor de port şi dansuri.Flăcăii de la Răiuţi veneau totdeauna împodobiţi cu flori lapălărie, cei de la Vizantea jucau cu umbrela pe braţ,poienarii se distingeau prin strigături. Începând de la oreledouă şi până seara târziu, parcă tot iarmarocul juca. Seîncingea şi câte o sârbă în jurul meselor la care se mânca şi sebea. Cei mai vârstnici îşi săltau pletele de sub căciulă jucândîn jurul băţului.

Şi aş mai menţiona un aspect, în iarmaroc era singurulloc în care femeile stăteau la masă cu bărbaţii. Ele nu intrauîn cârciumă niciodată. Aşa era...

Într-adevăr, şi eu, ca orice om, am avut şi astfel desentimente. Am urât întotdeauna, din tot sufletul, răutatea,minciuna, făţărnicia, înşelăciunea şi ticăloşiile de orice fel,încercând, pe cât mi-a fost cu putinţă, să mă ridic laînălţimea omului care poate trece cu fruntea sus prin oricefel de mulţime, pe uliţe, străzi sau bulevarde, zâmbind fărăreţinere tuturor cunoscuţilor şi necunoscuţilor, zicându-şi căpoate avea în fiecare un potenţial prieten, aşa cum părinţiimei, în vremea copilăriei mele, mergeau spre biserică făcândsă răsară Soarele din privirile lor şi toţi cunoscuţii şinecunoscuţii întâlniţi în cale să se apropie cu dragoste delumina acelor ochi... Cred că, dintr-un anumit punct devedere, aceasta este esenţa relaţiilor dintre oameni. Şi acestmare adevăr l-am învăţat de la părinţii mei. Lor lemulţumesc, în primul rând, că-mi pot întoarce acum capulfără nici o jenă, pentru a mă descoperi, în tot ce am avut bunşi rău, pe toate uliţele, străzile şi pe bulevardele vieţii...

Pe mulţi îi cunoaşteţi şi dumneavoastră. Cu doctorulConstantin Romanescu aţi luat legătura? E un boier alculturii ieşene. Este un reprezentant de seamă al Cetăţii.Păcat că s-a stins Dobreasca. Era o somitate. Spune-i şidoamnei doctor Ella Vâţă să nu se retragă din viaţa publică,pentru că este o somitate. Ce femeie!... Apoi profesorulGheorghe Buzatu, care, ştiu, vă este apropiat sufleteşte, esteun mare pasionat al meseriei sale şi un aprig susţinător aladevărului în această epocă a falsificărilor grosolane aistoriei noastre. Mai sunt şi alţii.

Şi pentru mine a fost o plăcere să stau de vorbă cudumneavoastră. Sper să reluăm discuţia cu altă ocazie.

Satul meuDin trecutul şcolii primare Vidra-Putna

Addenda 1 Addenda 2

În felul acesta, unele sate, comune şi târguri au reuşitsă-şi salveze o parte a memoriei. Este un lucru importantpe care îl semnala şi Nicolae Iorga. În zilele noastre lumeaeste într-o continuă evoluţie şi e greu de spus cât şi cum seva mai conserva din obiceiurile noastre. Timpul o vahotărî.

Ascultându-vă cuvintele, am ajuns la concluzia că înviaţa dumneavoastră, pentru toate faptele, aţi avut unnumitor comun: iubirea. Totuşi, fiecare om dispreţuieşteceva, dacă nu chiar urăşte. Ce aţi avut ca obiect de dispreţ?

Aţi amintit de relaţiile dintre oameni. Dacă ar fi să-mirecomandaţi pe cineva pentru o discuţie asemănătoare cu anoastră, la cine v-aţi gândi?

Domnule academician, vă mulţumesc pentruamabilitate, pentru timpul „irosit” cu mine şi pentrurecomandări.

dialoguri neprotocolare(urmare din pagina 3)

26 CRONICA

Academia PăstorelSfârşitul lunii mai intră în casele oamenilor cu ceva temperaturi de peste treizeci de grade, aşa

cum se întâmplă, de regulă, cam în fiecare an. Numai că, acum, nefiind perioadă de scandaluri, nicimăcar în guvern, este mare plictiseală...

Prin urmare, situaţia este exploatată corespunzător de televiziuni. Pseudo-meteorologii dinstudiouri îşi iau moacele de parastas şi predicţionează, pentru anul în curs, o secetă cumplită.Imediat, reporterii de teren, după cum ştim, cele mai inteligente fiinţe de pe suprafaţa planetei, îşiiau echipele şi pornesc o cruciadă a cunoaşterii. Unde? Evident în lumea satului cea binecunoscută şiea ca fiind una populată numai de înţelepţi. Aceştia, înţelepţii deci, sunt reperaţi imediat la bufetulsatului. Interviurile curg fluviu (of course!)…

Sătenii cei plini de informaţie de tip iniţiatic se uită în microfon, dau să-l înghită şi, până la urmă,recunosc:

Da! Aşa o secetă nu s-a mai pomenit nici pe vremea moşilor şi strămoşilor noştri.Da! Culturile sunt total compromise aşa că, mai stăm şi noi aici la o bere, că pe vipia asta...Şi da! Guvernul ar trebui să facă ceva pentru noi ţăranii, cei care suntem talpa ţării şi, precum

bine se ştie (tot din moşi-strămoşi), fără noi… Hăhăăă! Apar şi nişte babe care întreabă când se dăpământul înapoi, iar referitor la secetă spun şi ele, aşa, mai printre lacrimi, că da, uite cum ne bate ălde sus pentru păcatele noastre şi: „treci acasă măi, beţâvule, iar te-ai înhăitat cu toţi puturoşii!”

Sus-numitul beţâv, adică distinsul soţ, se ridică agale şi, total lipsit de motivaţie, pleacă. Pe drum,ca să se mai răcorească, îi dă nevestei nişte grijanii însoţite de discrete mustrări cu pumnul.

Următorii pe ecrane sunt domnii fermieri, formaţi de regulă mai mult din burţi şi fălci. Ei bine,aceştia ne atrag atenţia că dacă nici acum, în al doisprezecelea ceas, guvernul nu dă subvenţiilepromise în campania electorală, grâul va ajunge să coste cât aurul, iar pâinea se va distribui precumdrogurile, în biluţe şi va fi trasă pe nas, ori dată la venă. Desigur, nu chiar acestea sunt cuvintele lor,dar sensul este foarte clar: Huo, guvernul!

Apoi urmează oltenii, cătrăniţi din pricini genetice, dar şi din cauza deşertificării sudului patrieilor scumpe. Spun şi ei: Da, deci grâul şi porumbul sunt arse de secetă la fel ca în toţi anii din urmă,şiii, aici-i-aici, din nou, guvernul nu face nimic!

Programele de ştiri despre catastrofala secetă continuă în studiouri cu interviuri acordate despecialiştii din minister şi de nelipsiţii vizionari futurologi. Primii, la costum şi cravată, ne dauasigurări că nu este nimic adevărat, că producţia este una record şi că deja guvernul a luat cele maibune măsuri pentru a încuraja cultivarea smochinelor, a bananelor şi a boababilor în zonelesecetoase. În consecinţă, oltenii vor deveni exportatori de fructe exotice către celelalte regiuni ale ţăriişi, de ce nu, spre alte pieţe ale Europei. Se profilează, indubitabil, o fericire fără precedent, însă cu osingură condiţie. Guvernul să fie lăsat să lucreze, aşa cum ştie el, pe baze ştiinţifice.

Spre deosebire de aceşti băieţi simpatici şi optimişti, vizionarii futurologi afişează figuri triste şidau veşti proaste. Deci, aşa cum scrie în tratatele de alchimie ale anticilor, citite numai de ei, adicănumai de hermeneuţi, în scurt timp planeta se va usca, totul va fi un mare deşert, iar oamenii, însănumai cei cu posibilităţi şi puteri psi, se vor transforma în cămile sau, ca alternativă, vor muri.Spusele lor sunt imediat confirmate de realitate, deoarece nişte bătrânei octogenari, considerând, pebaza experienţei, că nu au puteri psi, mor împăcaţi. Sunt însă victime colaterale, deci completneinteresante.

Prin urmare, acum suntem bine informaţi asupra viitorului, şi putem pleca liniştiţi în vacanţedeoarece, pe litoral, vremea va fi numai bună de plajă. Prezentatoarele ne surâd ispititor de parcă arfi câştigat naţionala de fotbal.

Numai că, Dumnezeu, or că n-avea ochelarii de distanţă, or că-l ţineau, ca de obicei, ocupat ceidin Orientul Apropiat cu prostiile lor, sau poate, cine ştie, i s-o fi făcut milă de bieţii olteni, a luathotărârea să intervină. În consecinţă, se pornesc nişte ploi de mai mare dragul, planificate să ţină camtoată luna iunie. Prilej de mare bucurie în studiouri deoarece inundaţiile sunt la fel de profitabileprecum seceta. Pe uşile larg deschise ţâşnesc din nou reporterii de teren, la fel de inteligenţi ca şi înurmă cu două săptămâni. Camerele de vederi ne aduc în case puhoaie, ruperi de nori, râurirevărsate, inundaţii, poduri rupte, grindină cât oul de struţ şi, evident, babe cu basmaua-n gură, plusţărani sfătoşi. Cam aceeaşi de data trecută. Ei ne asigură că aşa ceva nu au mai văzut de la potopullui Noe, făcând astfel dovada unei memorii total ieşite din comun. Apoi, amărâţi, se întorc la halbelepărăsite pentru o clipă, nu înainte de a adresa amarnice reproşuri guvernului, care nici de data astanu a făcut nimic. Adică nu a curăţat gunoiul din albia pâraielor, nici şanţuri de scurgere nu a făcut şinici măcar nu a văruit gardurile. Nu că ar fi folosit la ceva, dar, oricum, măcar aşa, de formă, că uite,se mai şi filmează uneori!

Revin în studiouri specialiştii care recomandă trecerea de urgenţă la cultivarea orezului, dar şivizionarii care ne dau sfatul să consumăm alge şi să ne transformăm, treptat desigur, în rechini, celemai inteligente fiinţe acvatice, sau, alternativa... Aceeaşi! Se constată, destul de rapid, că alţioctogenari se declară inapţi de transformare, însă, ceva curios, unii oameni, numai dintre cei cuposibilităţi, sunt deja declaraţi rechini. În context însă, apare şi plevuşca, perfect adaptată, dar şifoarte tupeistă, zgomotoasă şi plină de importanţa ei în contextul echilibrului ecologic.

Dar, cum toate au un sfârşit, încetează şi ploile. Jale! Ştirile devin anemice, cu bază tot în gafelealeşilor neamului. Puţin, foarte puţin! Se elaborează o nouă strategie!

Pe micile ecrane apar din nou figurile îndoliate ale prezentatorilor rubricii meteo, care ne anunţăcă, deşi a plouat cu găleata o lună, seceta continuă să-şi arate colţii deoarece este o secetă deprofunzime, iar apa de ploaie nu a reuşit să refacă umiditatea din sol şi nici rezervele din pânzafreatică. În consecinţă... Ciclul se reia de unde fusese lăsat cu ceva vreme în urmă. Cotele de audienţăse menţin...

Atotputernicul îşi dă un pumn în cap şi-l convoacă pe unul din fii săi:- Lucică, dragul meu, mai ai tu planurile alea cu potopul? Alea care ne-au scăpat data trecută,

pentru câteva milenii, de mofturile şi incoerenţele rebuturilor ăstora care se cred făcuţi după chipulşi asemănarea Mea? Că, drept să-ţi spun, mă cam roade un gând...

Mihai BATOG-BUJENIŢĂ

Marea secetă periodică

Curios lucru: astăzi toţi mi-au dat dreptatecu toate ca nu sunt seful lor.

Ori intri in politica, ori ramai cine eşti.Ce e frumos şi lui Dumnezeu îi place. Si

adesea îl tine pentru El sau îl ia la El.Editorialul este un articol de fond de ten.Toate promisiunile sunt teoretice.Unde ai învăţat tot ce nu ştii?Pomul se cunoaşte după fructe, nu după

flori.Optimistul e un pesimist prost informat…Dragostea trece prin stomac…Nimeni nu

spune unde ajunge.Unii au uitat de unde au plecat. Alţii nu au

plecat si tot au uitat.

August 2011

UNUIA CARE BĂNUIA CĂ ŞTIUSĂ CÂNT LA CHITARĂ

RUGĂ

CONFESIUNE BAHICĂ

MOŞHE SE ÎNSOARĂ

PREFERINŢĂ UMORISTICĂ

NOTA REDACŢIEI CĂTRE UNCORESPONDENT

Amice eu te pun în gardăCă ce afirm nu e minciună;Am mai ciupit eu câte-o coardăDar fără ca să-i cânt în strună!

Cât îmi doresc să am

Gândul despre băutură

Nu beau mult, ci cu măsură…

Statuia cea din bronz,impunătoare,Îl reprezintă pe-un erou de frunte,

Pe-un umorist dorind el să-lînfrunte,

i noaptea chiar. Nu intru-namănunte.

La amândoi din strălucirea minSăreau scântei, dar cel învins,sărmanul,

Acum e-n Rai, alături de toar este împăcat, nu mai bravează,

Fiindcă-a teptcedează!

Moşhe se-nsoară,Vâlvă mare-i în cartier

După mutră, foarte tristOchii-n ceţuri, fruntea neagră

De ce, tataie, stai aşa întunecat?Nepotul se însoară, cu golănia

Am să spun, dar numai vouă,N-am să-l văz ca până acumZilnic, cu o mândră nouă

Suflatul, dar şi copierea,Mi-au partajat aprecierea:Ca utecist ateu - dur le-am respins,Dar ca elev creştin - grozav mi-auprins!

Etno-n faţa lui grafie,Pe popoare le descrie.La „botanice”,în faţă,Degradează-un om pe viaţă.

- Duduie,spune,eşti o amatoareSă guşti mereu şi bancuri şi-aforisme?- Eu? Nu! Sunt o profesionistă careDevoră doar subtilele truisme!

Când versuri ne trimiţi buluc,În care critici cu talent,

Eu nu vreau func ii i nici bani,Chiar de-oi avea mai mul idu mani,Ci vreau pu in, atâta cam…

i n-am!

Mi-l abat spre larga zare,

Dar cu una foarte mare!

Ce n-a murit pe un platou demunte,Ci a sfâr it - o-n lupte literare.

Având hârtie, pix i poante clare,S-a duelat cât ziua e de mare,

ii

A fost ,

i sfin ii.D

a-i: Cel mai de

Glume, snoave, vorbe-n vânt,Trec ca norii de pe cer

Doar bunicul este,

Taman ca la un fochist

a-ncheiat…

ţ şţ

şţ

ş

ş

ş

Ş

ţ

ţ ţ

ş ş

SONETUL EROULUI I ALBUNULUI SIM

DUPLICITATE

PREFIX BIVALENT

Ş

Ţ

Vasile Larco buceceanul,

Vasile Larco

Harry Ross

De la baroni la Parlament,-Cum să nu in

Rotunjiţi în burţi şi-n guşă,Puşi mereu pe îngrăşat,Nu încap pe nici o uşă,

i sigur sau rămâi tâmpit.De-ai şti ce mult m-am bucuratVăzând de moarte c-ai scăpat!...

Epigrama-i prăjitura„Dulce” ca un şfichi de bici,Căreia îi faci glazuraDin esenţă de urzici!

Sunt depresiv de bună seamăŞi nu-mi poCă am citit o epigramăDe la cenaclul „Păstorel”!

Băgând atâta vin în burtă,

Că-n timp ce vinul i-a umflat,ii că sunt ... turtă.

Când verbul nostru “ a trăi”,Îl mai conjugă cine poateS-ajungă până-a doua zi.

Urmeaz-o cu orişice riscuri,Trăi-vei din plin revelaţii:Chemarea te urcă pe piscuriAproape de cei cu relaţii.

Icnind, medalii să adun,

Eu mă băteam ca la Verdun.

Prin ţarine colectiviste

Icnind, medalii să adun,

În sat, fălos ca un păun,Între vădane pesimiste,

Zvârleam sămânţa ca din tun

Icnind, medalii să adun.

ă,

ă!

ugubă

Neîntrecut e la ospăCând e de treabă… o întinde!

Depistă la ascultare

tri în Booklook?

Doar pe cea de la Senat!

De boala care-ai suferit,Mor

t reveni defel,

Sunt paradox necontestat,

Sus in cu to

Suntem la vârste cam ciudate,

Visându-mi poza la reviste,Pe tezele socialiste

Hâiam turbat ca un taifun,

Visându-mi poza la reviste.

Mânat de zeluri uteciste,

De i-i „izvorul omenesc”i un simbol de referin

Prea mul i urma i o pomenescDoar când ajung în suferin

E-un om amabil,i analist, cam cât cuprinde,

,

Doctorul când m-a palpatLa rinichi, stomac, ficat,

Damf i clichet de pahare.

Mihai Stancu

Ene Veron

Ion Bolocan

Aurel Baican

Aurel Popescu

ALEŞILOR NOŞTRI

CONFESIUNE AMICALĂ

EPIGRAMĂ CULINARĂ

PARADOXUL BEŢIVILOR

A TRĂI PENTRU PENSIONARI

URMEAZĂ-ŢI CHEMAREA

RONDELUL SEMĂNĂTORULUI

DIAGNOSTIC

MAMA

ROMÂNUL

LA MEDIC

Dan Teodor Dănilă

Neculai Donţu

ţ ţ

şŞ ţ

ţ şţ

ş ţŞ

ţ

ş

Ideile preconcepute se autoîntreţin.Dreptatea e de partea acelora care gândesc

ca noi.Ce nu-i interzis e obligatoriu.In principiu, cel care condamnă trebuie să

aibă leafa mare.Uneori e cuvântul între doi oameni. Alteori

e omul între două cuvinte…Excepţia repetată prea des devine regulă.Nu toţi sunt uşa de biserică. Mai exista şi

ferestrele înguste.Consensul este scopul controverselor.Unele prăpastii se afla la mare înălţime.Sa privim cu optimism spre trecut!

Dorel Schor

EXERCITII DE UITARE

literatură u lăniversa

Despre tătari, despre Crimeea zilelornoastre

Destrămarea URSS a adus la cunoştinţa publicului, fieşi în parte, multe dintre ororile petrecute în spaţiul ex-sovietic, a vindecat cât de cât unele răni, a deschis altele.Prin modul în care Stalin mai ales, dar şi alţi conducătoriai „Marelui de la răsărit” au „împărţit” teritoriiledin ţări/ regiuni istorice, între republicile care apoi audevenit independente, au lăsat cu adevărat o „moştenirede neşters”.

Astăzi una dintre lozincile la modă în politică esteceva de genul „să lăsăm lucrurile aşa cum sunt şi săpornim de aici”. Este mai mereu un mod forţat de vedealucrurile şi chiar o desconsiderare a istoriei unor popoare.

Una dintre dramele la scară petrecute în fosta URSSeste aceea a poporului tătar, victima unui genocid rămascvasi-necunoscut în Occident până după 1990. Acumtătarii încearcă, în măsura în care vor putea, să îşi refacăcumva viitorul, să înnoade firul istoriei re-construind înCrimeea patria lor.

Güner Akmolla a publicat în 2004 o carte intitulată.

În fiecare an, de 18 mai, la Simferopol (Aqmescit,după numele din vechime) se adună tătari din toatălumea, cei care pot veni, şi comemorează victimelegenocidului. După o astfel de călătorie a scris autoareacartea, care are şi subtitlul „Eseu asupra genocidului tătardupă 60 de ani”.

În prefaţă, Güner Akmolla notează că a scris carteadupă o călătorie făcută în Crimeea împreună cu SuyumMehmet, fiica lui Negip Hagi Fazîl, care, ca şi tatălautoarei, Şaip Veli Abdula, a fost ucis fără să fi apucat săvadă patria tătarilor.

Capitolele (I. După 60 de ani, II. Mitingul, III.Universitatea înlănţuită, IV. Seiyt Bekirovii din Esky-saray, V. Insula Verde şi perla Crimeii, Ialta, VI. De laKarasubazar la Sudak, VII. Dr. Meriyem Ozenbaşli, VIII.Epilog) descriu această călătorie.

Nu este nicidecum o carte de călătorie, ci mai curândun volum compozit. Sunt amintiri din copilărie, desprespusele părinţilor, bunicilor, bătrânilor despre istoriatătarilor, despre Crimeea dinainte de ocupaţia sovietică,despre anii dinainte şi după 18 mai 1944, zi de tristăamintire pentru neamul tătar şi o altă pată neagră, caatâtea altele care înseamnă multă tristeţe pentruneamurile care au avut de a face cu marele „poporulsovietic comunist”.

Sunt poveşti de viaţă cutremurătoare despre familiiucise, destrămate, împrăştiate, despre fraţi care au reuşitsă scape o vreme, să fugă împreună pentru ca, apoi, unulsă fie prins şi ucis şi altul să scape ca prin miracol,ajungând pe cine ştie ce meleaguri îndepărtate. Uniidintre deportaţi au trăit şi alături de basarabeni în Siberia.Sunt poveşti ale tătarilor care vieţuiesc azi prin diversecolţuri ale lumii, inclusiv în România (privită cu simpatieşi gratitudine pentru felul în trăieşte minoritatea tătarădin Dobrogea, care este reprezentată şi în parlament, areactivitate culturală sprijinită de stat, are o zi proprie ş.a.).Despre durerea ruperii de meleagurile natale şi, acum, înce priveşte pe mulţi dintre ei, despre imposibilitateasmulgerii din nou a rădăcinilor familiilor pe care le au„acolo”, pentru a reveni acasă, în Crimeea.

Sunt redate şi fragmente din discuţii ale celor care s-au întâlnit în 2004 despre prezentul şi viitorul neamuluitătar, pe diverse teme. Una dintre acestea este pericolul calimba să se stingă, tinerii care merg la şcoli vorbind, ceimai mulţi, mai degrabă rusa. Cu toate acestea, fiecare cudiverse gânduri, tătari din diverse generaţiile se adună înfiecare an la Simferopol (în 2011 a

ţi, discută despre cum văd viitorul Crimeii,despre vieţile lor în lumea de azi, în contextul geopoliticactual.

Este o carte despre o lume interesantă, diversă, despreun popor cu o istorie veche, care a refuzat să moară deşi afost aruncat în ghearele morţii de comunişti, şi care azicaută să îşi reînnoade firul istoriei. Şi, nu în ultimul rând,scrisă cu inima.

prieten

Kîrîm – Crimeea în anul 2004

fost miting decomemorare şi la Bahcisaray, Bağçasaray, cum spunoamenii locului) şi îşi amintesc de cei ucişi sausurghiuni

Güner Akmolla, , Editura Tomis,2004, 96 p.

Kîrîm – Crimeea în anul 2004

Balcanica

prezentare şi versiunea în limba română:Marius CHELARU

27CRONICA

Orientalia

Acolo unde legendele mai augreutate

„…în această parte a lumii legendele au greutate”p. 370

„Habar nu ai ce soartă îi aşteaptă pe akha-i cândpărăsesc jungla. În -ul din Chiang Mai amvăzut nu ştiu câte femei akha la cerşit, moarte de foame,după ce îşi vânduseră totul, inclusiv bonetele de caretotuşi sunt obligate să nu se despartă niciodată… Multedintre ele au fost violate, ca să nu mai vorbim desperbătăile pe care le iau de la poliţie, care le arestează dinnimic. Asta când soldaţii nu sosesc în locurile pe unde îşifac tabere, deschizând focul fără somaţie. Fiind că le-amers vestea că sunt cultivatori de opiu, akha-ii suntconsideraţi consumatori de droguri puternice şi, fiindcămoravurile le sunt libere înainte de căsătorie, fetele suntconsiderate curve…[…] Sunt trataţi ca nişte sub-oameni.Pur şi simplu li se refuză dreptul la existenţă. […]Birmanii, ca şi thailandezii, ţin să îi asimileze cu forţapentru a le lua pământurile.

Cézar, secretar de redacţie la o măruntă revistăfeministă, plecat într-o vacanţă în Thailanda cu prietenasa, Hél ăscruce a viaţii. Ea îşi dorise „obaie de Asia şi de tinereţe totodată”, îşi dorise aventură şidăduse peste căldură, furnici, insecte şi peste sentimentulcă nu îl mai iubea pe el. El înţelege că trăise, că trăia o viaţăinsipidă, era un ins mărunt şi insignifiant, nicidecum detalia unui reporter, Blanchart, pe care îl invidia pentrucălătorii, pentru succesul la fete… pentru tot, decide săfacă o călătorie periculoasă dar care îl fascina, crezând că,astfel, totul va căpăta sens pentru el. Pleacă spreMyanmar să ia un interviu „Prinţului Morţii Albe”, KhunSa, unul dintre baronii opiului din „Triunghiul de Aur”,care, în viziunea sa, putea constitui un „subiect”.

Ajunge în Birmania (acum Myanmar), cunoaşte ofrumoasă franţuzoaică, Julie, câţiva prieteni ai ei, întrecare Eric (căsătorit cu o localnică), ajunge să afle maimulte despre „Doamna din Rangoon”, dizidenta şisimbolul ţării, Aung San Suu Kyi (pe care, evident,Blanchart o intervievase deja), dar şi despre faptul căaceasta era o stea în cădere în ce priveşte posibilitatea de aface ceva concret şi apăruse o alta pe firmament, Wei Wei,„femeia tigru”, care trebuia să fie cunoscută, pentru căreprezenta, îi spusese Julie, viitorul.

În fine, printr-un complex întortocheat de împrejurărireuşeşte să ajungă la Khun Sa (un etnic shan, pe numeleadevărat Chang Si Fu, care, pentru că, în acea zonădominată pe atunci de rămăşiţele armatei lui Chiang Kai-shek, înfrânt în China de Mao, „nume mare” însemnă„destin mare”, a devenit Khun Sa, „Prinţul Prosper”,apoi, în urma altor întâmplări, „Tigrul neîmblânzit”)acum un bătrân decrepit, să îi facă şi fotografii… estenevoit să fugă în urma asasinării unui intermediar (care îlajutase să ajungă aproape de Khun Lin), de care credea, înmod eronat, că ar putea fi acuzat. Fuge la Julie, care îlduce undeva în junglă, pe malul unui lac, la „intha”-i,locuitorii lacurilor din ţinutul shan, „o cetate lacustră. OVeneţie a Extremului Orient în care gondolele suntmotorizate, bisericile sunt pagode, iar spaţiile deschise auculoarea lutului roşu al potecilor.” Adică „o lumeperfectă”, o „grădină a deliciilor”. Vizitează „Casaspiritelor”, „Nat” , „o căsuţă de păpuşi cocoţată deasupraapelor, adăpostind o statuetă înfăşurată în benzi şi fire detoate culorile”.

Şi, de aici, de parcă nu era de ajuns pentru el, lucrurileiau o turnură şi mai complicată. Află pas cu pas că Julie nuera doar doctor, doar o franţuzoaică frumoasă cu carefăcuse dragoste şi care, din cine ştie ce motive, era cu el.Prea multe iţe misterioase se ţes. În plus, telefonândacasă, află de la Franca, „redactorul şef temut şi adorat”,care îl consultase, evident, pe Blanchart, că acest Khun Sanu era un „subiect”. Oricum, nu unul atât de actual ca…„Khadafi”, de la care se întorsese, evident, Blanchart.

Apoi, prin Julie şi prietenul ei, Eric, ajunge să pleceîntr-o călătorie fabuloasă, care îl dusese, iată, de laRangoon în junglă, iar de aici va merge la Mogok,„Cetatea Rubinelor”, apoi în „Triunghiul de Aur”, la WeiWei, „Femeia tigru”. I s-a spus că el (şi pentru că lucra laun ziar, şi pentru că avea o faţă perfectă, de „turist”),trebuia să facă un reportaj cu Wei Wei! Să o facăcunoscută în lume, dar şi să îi ducă din Mogok un rubinuriaş, „kukla” („un rubin de douăzeci şi cinci de karate,mare cât un ou de prepeliţă) , cu care aceasta să poatăcumpăra arme pentru lupta poporului ei.

Urmează o călătorie halucinantă, printr-o lume încare moartea merge la braţ cu exotismul şi legenda, încare toate sunt parcă mai simple şi mai complicate decâtpar, în acelaşi timp, află despre etnicii karen, lisu, shan,akha sau wa, care controlau districtul Mong La, despreîncercările disperate ale acestora de a nu dispărea cu

Night Bazar

p. 383-384

ène ajunge la o r

totul, despre lupte încrâncenate şi neştiut… şi desprefaptul că Julie era din ce în ce mai mult un mister. Ajungela Mogok, află despre rubine, despre rarităţi ca „sângelede porumbel”/ ko dwei, unul din cele mai rare şi maiscumpe astfel de pietre preţioase, şi, apoi, după un lanţ dealte întâmplări care s-au succedat cu repeziciune, ca maitoate în acea lume, ajunge fugar într-un sat akha. Acoloaflă că Julie (cea care, spune Cézar, dansa „pe firulexistenţei „lui, care dădea vieţii lui „greutate şi sens”) eraWei Wei, femeia-şaman, „femeia tigru”, speranţatriburilor akha.

Cézar, în timp ce face tot felul de fotografii, îndemnatde Julie, încearcă să înţeleagă lumea din care făcea partecea pe care o iubea, asistă la ucideri ale unor traficanţi,ritualuri, sfaturi de tot felul etc.

„Mitul Femeii-Tigru – îi explică Julie – merge până laizvoarele istoriei akha”. Aceşti oameni cred că se tragdintr-un strămoş unic, „un fel de Adam”, nevoit să îşicaute o Eva. A găsit-o, aceasta i-a făcut copii, apoi, într-ozi, s-a transformat în tigru şi l-a mâncat pe bărbat. Deatunci bărbaţii şi femeile akha dorm separat.

Cézar are însă puţin timp pentru Julie – Wei-Wei,fiindcă armata e pe urmele lor. Urmează o luptă în carelocalnicii, slab înarmaţi, sunt înfrânţi, Julie/ „Wei-Wei”cade rănită în faţa lui Cézar care o dezbracă de hainelerituale şi o îmbracă cu cămaşa lui, ca să o salveze. Setrezeşte în ambulanţă, apoi în închisoare, de unde esteeliberat de ambasador, după ce aflase că nu fusese găsitănici o fata, că doar fusese văzut… un tigru, pe care soldaţiinu l-au putut împuşca.

O carte cu firul între poveste şi realitate, între exotic şisălbatic. Dincolo de călătoria în sine, de exotismulacesteia, autorul vorbeşte şi despre superficialitatea cucare priveşte Occidentul „subiectele” din alte zone alelumii, felul în care „alege” să se „intereseze” fie şi cale deo pagină de ziar sau ştire de televiziune de oamenii caremor într-un colţ de lume sub gloanţele dictaturilor sau defoame sau în lupte din motive necunoscute „la noi”. Şidespre disperarea dar şi demnitatea cu care luptă pentrusupravieţuirea unei lumi în care „legendele au greutate”oamenii acelor locuri.

O carte (cu titlul original „Birmane”) pentru careChristophe Ono-Dit-Biot a primit premiul „Interallie”, pecare Stéphane Guibourgé, în „Le Figaro Magazine” din 8septembrie 2007, o consideră „o reuşită”, iar JacquesNerson o cataloga, în „Le Nouvel Observateur” din 13septembrie 2007, drept „un roman de aventuri”.

Stinge-mi seteacu mâinile tale…!Înghit toate nisipurile Arabiei,Dar întinderea ta e mareAl tău soare mă arde mocnit.Ţine-mi buzele departeDeparte de ghizdurile puţului.Apa ta îmi satisface fierberea,Şi mă ucide!Stinge-mi revolta…!Cămilele clanului s-au oprit şi-au îngenuncheatPrin mahalalele inimii mele, grămadăÎncă, nu-i nici un cort în mijlocul turmelor clanului,Nici un semn de focDar, stai o clipă,Am făcut o turtă de pâine,Am frământat-o cu sângele rănii meleHrana ospeţiei pentru cavaleri, verii mei. Aşa căgrăbeşte, ia-oEi mă iubesc,în iubirea lor neţărmurităîmi varsă sângelecu pumnalele lor.Să nu-mi spui mie că vatra focului s-a stins,Aceasta e inima mea.Ia.Tăciunii vetreiO stea să călăuzească.

Christophe Ono-Dit-Biot, , traducere dinfranceză: Doru Mareş, Editura Trei, Bucureşti, 2009, 415 p.

Aventuri birmane

Poezie arabă contemporană

Ilustra suferinţă

Faisl Abdul Waheb Haider (Irak)

August 2011

degustări cultural - literareDeznădăjduitele priviri levînătorilor de aer, care resimtlumina adîncurilor

a

1

Somelier de serviciu,Alexandru Dan CIOCHINĂ

1Selecţie din revistele primite la redacţie şi din celeaflate în colecţia autorului.

28 CRONICA

Apărut în excelente condi ii grafice (prezentareartistică Oana Mirabela Păcurar), numărul triplu 4-5-6(0243-245) al revistei ne răsfa ă cu cronici literare

an,Daniela Sitar-Tăut, Dumitru Huruba, Ion Nistor,Gheorghe Mocu

lipKölö, Clara Mărgineanu, Vlad Drăgoi). Eseuri decentesemnează

nsibilă ionantăprezenarea făcută de Aura Christi sculptorului VasileGorduz (

Lunarul de culturăjuns la numărul 100 i în al

nouălea an al existen ne oferă unsumar variat: de la

oară/ Trăieei faur./ La Cafeneaua literară, / Servesc poeme-n

ceă (

) comentează o serie de „docudramă”dedicată lui Nae Ionescu i discipolilor săi, difuzată deTVR Cultural:

i, ci pentru a se da o replică sintagmei doamneiMarta Petreu, ia luiNae Ionescu cu Mihail Sebastian). Să ne mirăm atunci căunul din cei mai buni speciali

tefănescu (

), alături de poeziile lui Pa cu Balaci, MirceaBîrsilă i Petru Covaci – adică toată revista – constituie olectură captivantă i agreabilă.

), Săluc Horvat (ă (

), alături de grupajul de poezie propus de HoriaBădescu

„Comod, cutabieturi, burtică i cafele repetate, fără zahăr, în căniuria i scriind versuri pentruIelele pădurii, ocolit de cuno ele cu treburiimportante ca un soi de persoană indezirabilă.

„Măînvă asem să gîndesc în fluturi/ să trăiesc în raze sub iride lumină.” În rest, un sumar bogat, ca de fiecare dată,din care e greu să faci o selec

ţ

ţş

ţş

Ş

şş ţ

şş

ţ ţ

ş

ş

Şş Ş ş ş

şţ

şş

ş ţţ

ţ

ş ş

ţ

ş

Ş

şş

şţ

ţş

ş ţş

ş

şş ş

ş ţŞ

şţ ţ

ţ ş

Poesis

Contemporanul

Timpul

Familia

Nord literar

(Lucian Alexiu, George Vulturescu, Viorel Mure

a, Radu Voinescu, Florina Juncu, Gh.Istrate) i poeme de calitate (Boris Marian, Mircea M.Pop, Andrei Zanca, Sterian Vicol, Florin Dochia, Fi

tefan Ion Ghilimescu ( ),Gheorghe Glodeanu ( ),Theodor Codreanu ( ) i Elvira Iliescu( ). Se i emo

).editat de Centrul Cultural Pite ti,

nr.5, aei sale (la mul i ani!),

asumate de AdrianDinu Rachieru, la – un autenticNicolae Breban (pe care l-am citit i în ),cu un intermezzo al lui Gheorghe Grigurcu (

), respectiv Adrian Dinu Rachieru( ) i un

Gheorghe Tomozei () semnat de Virgil Diaconu. Vorba lui tefan Al.-

Sa a: „ i sub coperta chiar u te-ascuns alslov

ti de aur.”În , nr. 5(147), Adrian Ni

„seria se nume te nupentru a analiza ideile i rela iile profunde dintre ceiimplica

(este vorba de rela

ti din acest domeniu, a acum este indiscutabil doamna Marta Petreu, nu a fostinvitat?” Am mai re inut cele semnate de OvidiuPecican ( ), Mihail Vaculovski (

), Mihaela Morariu( ), GabrielaGavril (

– partea a II-a), Valeriu Gherghel( ), Marcela Ciortea (

) i Cristina Florescu ().

În , nr. 5(546), Gheorghe Grigurcu (), Al. Cistelecan ( ), Alexandru

Vlad ( ), Alex), Sorin Bulzan (

), Cezar Boghici (), Florin Ardelean ( ),

Ioan Buduca ( ), Peter Nadas( ), Peter Demeny (

), Daniel Vighi (

Din , nr. 6(97), am re inut cele asumatede Gheorghe Glodeanu (

), Mircea Opri ), OlimpiuNu felean ( ), Delia Pop (

i selec ia din Rabindranath Tagore, înprezentarea i traducerea Olimpiei Iacob.

, nr. 6(244) ne prilejuie te o(re)întîlnire cu Emil Brumaru ( ) într-un dialog realizat de Constantin Arcu:

e, uneori invizibil, retrastin

” iacela i E. B. într-un sugestiv grupaj de poeme:

ie. Matei Vi niec (), Liviu Ioan Stoiciu (

), Al.Cistelecan ( ), Adrian AluiGheorghe ( ), Sabina Fînaru (

), Leo Butnaru (

NedreptăÎnsemnări din „deceniul satanic

ie – Nichita Stănescu

Urări

că dintr-un mărde lemn

Măsură Cum ararăta scriitorii fără colegii lor fotografEtica protestantă în viziunea lui Max Weber

Ipostaze ale citadinismului în proza lui Ion Călugăru,I. PeltzLimba neo-adamică

Imagine satelitară astărilor de spirit

„Între artăi sub-artă Mircea Mihăie

Cartea neagră a Revolu

Sîmbătă, Duminică, Luni…

Fănu

Karlenstein pe bicicletă

Exilul caaventură culturală Fost premiat alSocietă

a ca literatură

ţ

ţ

ş

ş

ş

Ş ş

ş

ş

ş

ş

ş

ş

ş ş

ş ş

ţ

ş

ş

ş

ţ

ş

ţ

ş

itul Eliade”

„Întocma – dogma”Fascina

Uria ul Gorduz

i fanteziiRu ine, d-le Manolescu!

Poezia luitefan Aug. DoinaCassian Maria Spiridon – un poet metafizic

Remember Ploaia mu

Nae Ionescudocudramatizat

Profesorul i discipolii

diavolul i ucenicul

i extazi?

i Ury BenadorOratori, retori i…

curriculumi suflete ti

”Burghiul Non idem est si duo

dicunt idem ieifranceze Scara de sare: poezia MarteiPetreu Identitatea, expresia i sensul

Soarele lumina domol Trupurile literareale lui Peter Nadas Comoara din cutiile depantofi

Neagu sau alchimiametaforei Eminescu în viziunea criticilorclujeni

Nu glumi cu fericirea mea Lecturii coduri

„Hobbitul sînt eu!”

ii Scriitorilor Români, considerat azi poet minorThibaudet i cele trei criticiVia Despre

Eminescu, antichitate i europenism Din

Cafeneaua literară,

Bucovina Literară

sens opus

aruncat în lume

Fragmente despre solidaritateMul

ionale

Sînt un singuratic cordial Nu preacred în vreun etos colectiv, în vreun sentiment na ional alfiin ei ia ie iriidin impas

Solidaritatea nu e un atribut al românilorrotonda

„Nimeni n-avea ceea ce el avea

Sfin i, vînturi

Prolegomene la Eliade, evreii iantisemitismul i,experimentalismul…

i zeu ascuns

Mircea Eliade

Al treilea jurnalDreptul de a fi subiectiv

E ecul imposibilotron berlinez

ii de Vest din Timi oaraMemoria – un liant între genera ii

Dosar EminescuEminescu i romanul Germinal

Publicistica lui Mihai Eminescu i Mitenire i furt ideologic

Dilema Eminescuen Simion

Cassian Maria Spiridon, între zodiaBerbecului i zodia nop iiDirijorul poietic Muzica

spre sau pierderea fondului în favoarea formeiLeibniz, Vico

i paranteze semioticeO istorie a literaturii române subiective

– partea aII-aCartea-obiect Emil Botta,

poetul melancoliei creatoare Eminescu iKant Pantera sus, pe clavecin

Pe urmele unui proiect umanist e uat Inmemoriam

) se citesc cu interes, alături de cronicile literareasumate de Ioan Holban, Liliana-Stela Balan, MirceaDoreanu, Constantin Blanaru

poezia de calitate oferită de VasileMacoviciuc, Ion Scoro

tipropusă de Mircea A. Diaconu, ilustrată cu versurile luiIon Pillat.

, nr. 5-6, cuprinde o anchetă ce î ipropune să sondeze emăexisten ială deloc nouă, dar care frămîntă excesiv, de obună bucată de vreme – cu rezultate notabile mai ales înideologia secolului XX – omul modern. Cum să- icontinue el destinul, după ce a fost

” Răspund, cu ar

, Mircea Cărtărescu

), Vintilă Mihăilescu (

alături de omagialăorganizată la Muzeul Na

i Marian Drăghici(

să-l evoce, cu dragoste

sabeta Lăsconi ( ), alături decronicile literare semnate de Gheorghe Grigurcu,Bogdan CreConstantin Pricop, Emanuela Ilie, Viorica Rădu ă,Cornel Ungureanu i Constantin Trandafir. Un numărcît o carte bună.

PaulBarbăneagră (

it să în eleg că a fiom înseamnă, înainte de orice, a-i respecta pe ăilal cu atît mai mult cu cît nu îmiseamănă mie. Ancheta numărului (

) este condimentată de interven

), Mircea Mihăie

), alături de VictorNeumann (

Revista băcăuană

că( ). Cronica literară, asumată de AdrianJucu (

), alături de Liviu Dănceanu(

, nr. 6(186) continuă

Mircea Horia Simionescu, Fănu

(IonDumbravă, Dumitru Spătaru), proz (Nicolae Breban,Ovidiu Dunăreanu) literare (CristianLivescu, Constantin Dram, Dan Mănucă, DanielaPetro completeazăun număr alcătuit cu

, Ionel Savitescu iConstantin Dram, i

bete, Ana-Maria Lupa cu; de locîn ultimul rînd remarc antologia poeziei române

„pe baza unui chestionar, o dil

,solidar sau solitar? gumente pertinenteAna Blandiana ( ), AuroraLiiceanu (

), Florin Andreescu (), Liviu Antonesei

( ) (

), Gabriel Iacob (

), Dan Perjovschi () i Silviu Sergiu

( ). Centenarulna terii lui Eugen Jebeleanu,

ional al Literaturii Române deTudor i Florica Jebeleanu, este pretextul pentru caDorin Tudoran ( )

) i respect, pe poetul „demanual comunist.” Am mai re inut paginile propuse deDumitru Radu Popa ( ), IonPop ( ), LiviuBorda ( Felix Culpa.

– partea aII-a), Octavian Soviany (), Ioan Buduca (

), Ion Bogdan Lefter ( ),Eli

u, Vitalie Ciobanu, Gra iela Benga,

În , nr. 6(1545), citim un interviu cu), realizat

de Dan Petroi: „Prin Eliade am reua respecta diferen ele i

i”

iile lui LiviusPetru Bercea, Ioana Bot, Ruxandra Cesereanu, OctavianDoclin, Cristian Ghinea, Dan Negrescu, O. Nimigean,Mircea Pora, Doina Ru ti i Gheorghe Schwartz. Celeasumate de Moshe Idel (

( ), RodicaBinder ( ), Cristina Chevere an( ), Alexandru Ruja ( ),Radu Ciobanu (

) i Smaranda Vultur( ) se citesc cu interes.

, nr. 6(502), ne propune undin care spicuim cele scrise de

Constantin Pangrati ( ),Nata a Maxim (

), Dan Petru

),Constantin Trandafir (

) i C. D. Zeletin () se citesc cu folos.

În eseurileasumate de Cassian Maria Spiridon ( ceva

nimic – parteaa II-a), Virgil Nemoianu (

– partea a III-a), MariaCarpov ( – partea a II-a) iConstantin Coroiu (

). Se citesc cu interes cele propuse de IrinaMavrodin ( ), Elvira Sorohan (

), George Popa (), Emanuela Ilie ( ), Radu

Voinescu ( ).Neagu, Ion

Zuba cu i Mircea Iorgulescu – pagini semnate de IoanHolban, Gellu Dorian i Constantin Coroiu. Poezia

ai cronicile

el, Vasile Spiridon, Antonio Patra )generozitate.

Din , nr. 26-27(1006-1007), 8

şş

şş

ş

ţ

ş

ş

şţ

şş

şţ

ş

ţ ţţ

ş

ş ţţ ş

ţ

ţ

ş ş

şş

ş

şş

ş

ş

şş ş

ş

ş

ş ş

Via

Orizont

Ateneu

Convorbiri literare

Lu

ţ

ţ

a Românească

ceafărul de diminea ă

ţ

ţ ţ

ţţ ţ ş

ţ

ţ ş

ş

ş

ş

ş

ş

Ş

ţ ş

ţ

ş

ş ş

ş ş

ş ţ

ş

ş

ş

ş

ş

i se întreabă cum a rezistat poporul românfără proiecte na Nepăsarea fa ă dece e dincolo de cămara plină cu merinde

Recursul la cultură e soluNu trebuie confundată

solidaritatea cu mila În 20 de ani,solidarită ile de breaslă au fost distruse

Căpitanul Ahab” – despre Hanibal, după 40

de ani

i alte întîmplăriÎntoarceri spre poezia lui Mircea Ivănescu

IarăNietzsche gîndea la

două capete Ionescu/Ionesco la modă!Om, pămînt

i darul uitării de sine

De ce se ceartăscriitorii?

Cabala în România – o posibilăintroducere

Ideologia junimistă

Laudatio în onoarea domnului prof. dr. MosheIdel cu ocazia acordării titlului de Doctor Honoris Causa alUniversită

carealegionară. Între mo

Un Creangă updatat. Versiunea Eug

inecuvîntătoarele

Căderea de la

icontemporaneitatea alternativă

Politică

iunie 2011, am re inut paginile propuse de NichitaDanilov ( ),Cornel Ungureanu ( ), GabrielaHurezean ( ), Florin Costinescu(

) i Iolanda Malamen (). Excelent grupajul de versuri propus de Ioana

Ieronim, Ileana Ursu2011, cu poezii semnate de Jacques

Fournier, Carmen Firan, Marlena Braester, NaimAraidy, Jan H. Mysjkin, Leo Butnaru, VeronicaDintinjana, Petru Cîrdu, Barbara Korun, Kiril Kovaldji,Riri Sylvia Manor, Adrian Sîngeorzan, Andrei Gritsman,Dagmar Dusil, Tadeusz Dabrowski, Haim Nagid,Martin Woodside, Ronny Someck, Monica Voudouri,George Szirtes, Miodrag Raicevici i Irina Nechit.Adrian Munteanu ne propune un dialog cu eternulAdam Puslojic ( ):„Emo ia i talentul sunt funda

ia, talentul pur”

irea colaboratorilor prestigio

riitor român contemporan, ajuns la 75 de aniie” – scrie Claudiu Turcus în

, nr. 5-6(482-483), în -ul amplului

Zanca,Paul Cornea ( ), IonSimu (

), Carmen Mu at( ), Leon Volovici (

), Doru Pop, Daniel Cristrea-Enache ( ),Gabriela Adame teanu (

), Susan H. Gillespie (Norman, TheListener), Marco Cugno, Joaquin Garrigos, Jiri Nasinec( ), VasileMorar, Brîndu

,Eran Sela, Devis Grebu, Carmen Firan (

), Floarea uMaria

Nadotti ( ), Nava Semel (), Chloe Aridjis, Ovidiu Pecican, Ovidiu

imonca, Cristina Timar (

), Ioana Zlotescu, Ioana Gruia (), Joseph

Cuomo ( euri), Dieter Schlesak, Ion Vianu,liviu Antonesei, Edward Kanterian (

), Ion Pop(

).În , nr. 6(348),

riile cerului...” Paginile propuse de

Dumitru Ungureanu ( ),Nicolae Oprea ( ), George Stanca( ), Marin Ioni

), Dumitru Augustin Doman (),

), Dumitru RaduPopescu ( ), Leonid Dragomir(

e proza lui Radu Mare ( ) i poeziileoferite de Mihai Merticaru, Mirela Lungu, BorisPasternak (în prezentarea i traducerea lui Leo Butnaru)

erban Foar de for

, nr.100- iunie 2011 (la multi ani!), nepropune un sumar variat

), George Late () i

Mitru Popoiu (). Am mai re

(de Petru Iamandi) i Jonathan Littell (înprezentarea i traducerea lui Vasile Savin).

ţ

ş

ş

ş

ţ ş

ţ şţ

ţ ş

ţ ş

şţ

ţş

ş

şş

Ţ ţ

Ş

Ş

ţ şţ

ţ

ş ş

şş

Ş ţ ţ

ş

şş

ţţ

ş

şş

Limuzinele amorului i un oaspete de la Jilava

Arta contrapunctului eroticVia

Sorin Ilfoveanu – Miracolulunei opere

Avem

Argument Dosar:Norman Manea, variante la un portret

Certificat de garan ie: Norman ManeaNorman Manea – secven e dintr-un portret. Un

scriitor evreu, român i americanAutoportret în oglinzi paralele Singurul

teritoriu IntrusulVizuina – refugiul exilatului între

coper ii

i

Elogiul blînde ii

În dialog cu Saul BellowScriitorul dialogic i tactica lui

August Prostul Ora ul,teritoriu cicatricial în opera lui Norman Manea

O pluralitate deNorman Manea i

Paul Celan – Dinspre co mar spre dialognsurile lui Norman Manea

Pretextele unui autor de texte

Ion Zuba cu din „podul ” Neagu,rebelul blînd Mircea HoriaSimionescu i peretele de fum

ia lui Tristan TzaraCalul de fum

Postmodernismul i memoria za ului tipografic reciclatGemenii

Nostalgia,

i Refugiul nostalgiei

ş

ţ

ş

ţ

ţ

ş

ţ ţ

ţ

ţ

ş

ş

ş

ş

ş ţ ş

ş

ţ

ş ţ

ţ

Un fel de a fi literatură

a literară interbelică în Cronica măruntă a revisteiGândirea

ansa să devenim nemuritori!

ile căr

Întoarcerea huliganului – conflict între identită

Portrt din parteacealaltă

Inima tristă aadevărului

RăspuNorman Manea. Note la o estetică

Satul fără Marin Predaării Fănu

Libertateaartistică în concep

Nostalgia… otravă? Nostalgia sau mărcilenoii modernită

Mitul reintegrării sau nostalgia originilor înscrierile sacre ale omenirii

i Luiza Săvescu, sub genericulMangalia/Neptun

mentul cuvintelor. Oprovocare, o invocare a cuvîntului, a sunetului, apicturii. Pentru că emo i simplu,înseamnă o via ă mai vie ca oricînd.

„Astăzi, cînd profilul autentic al lui Norman Maneaprinde contur, rămîn destule ipostaze pe care, încă dintinere e, scriitorul aspira sceptic să le deslu ească. Astfel,variantele sale inaugurale la un autoportret devin, [...]prin con-sim i ai revisteiVatra, veritabile variante ce retrasează portretul unuimare sc ijumătate de veac de crea

. Semnează: FlorinMugur, Mariana Marin, Andrei Savu, Andrei

a Nicolaescu, Angela Furtună, AliceBuzdugan, Nedeea Burcă, Georgeta Tan, Adina Kenere

uianu, Emil Chiribelea, CeciliaDascălu, Dora Pavel, Vasile Ernu, Silviu Lupescu,

), VirgilPodoabă, Cristina Balinte (

), Bogdan Suceavă, PaulCernat, Claudiu Turcu (

tefan Dumitru Afrimescu neasigură că „ce va urma va fi o nerostire a/ adevărului înfa a fricii de adevăr,/ pentru că din tăce i spaime/ aufost dăinute bol

ă (

Mircea Bîrsilă (

),alături d

i, de loc în ultimul rînd, Francis Jammes (în viziunearomânească a lui ă) constituie liniile ăale unui număr consistent.

i interesant. Tema numărului,este ilustrată cu aplomb de Constantin Frosin

(), Adina Fuică (

inut poeziilepropuse de Vali Crăciun, Alexandru Ovidiu Vintilă,Mihai Ganea, paginile de proză semnate de VictorCilincă i Constantin Tănase, alături de cronicile oferitede Corneliu Stoica, Valeriu Valegvi, Mircea Dinutz,Virginia Paraschiv, alături de traducerile din RaymondHumphrys

Vatra

Argeş

Dunărea de Jos

„Soarele: un măscărici cotidian care luminează totul, adicădescoperă totul cu impudoare. Magnifica lui indiscreţie.”

„Teii au fost odinioarăAtei,

Pînă s-a născut DomnulCa un Soare, în ei”

Gheorghe Grigurcu

Silvia Chiţimia

August 2011

29CRONICA

Esoterism şi iniţiereÎn cadrul Universităţii

Libere din Bruxelles există oconstantă preocupare pentrustudierea fenomenuluireligios. Începurile acestorpreocupări îi sînt datorate luiE ne Goblet d'Alviella,care în 1884 a fost primultitular al catedrei de IstoriaReligiilor la Facultatea deFilosofie şi Litere aUniversităţii Libere dinBruxelles. A fost un pionier alcercetărilor asupra religiei,aplicînd o metodă decercetare critică şi obiectivă.De-a lungul timpului,preocupările în domeniu s-audiversificat, aria tematică s-aextins, au apărut noi centrede cercetare. Unul dintreaceste noi centre este CIERL (Centre Interdisciplinaired'Etude des Religions et de la Laicité), care se adreseazăcelor interesaţi de ştiinţele religioase şi libera gîndire; esteun loc al cercetării fundamentale şi aplicate care privilegiazăstudiile academice şi nu apologetica fenomenului religios.În această manieră, CIERL integrează în în domeniulstudiului religiei diversele forme de gîndire liberă şifrancmasoneria. CIERL grupează ansamblul cercetărilor îndomeniul politeismelor antice, istoriei creştinismului,istoriei, gîndirii şi civilizaţiei iudaice, istoriei, gîndirii şicivilizaţiei islamice, laicităţii, raţionalităţii şifrancmasoneriei, totul într-o perspectivă transdisciplinară.În cadrul CIERL funcţionează şi Le Groupe de Recherches etd'Etudes sur les Mouvements Maçonniques et Esotériques(GREMME), grup de cercetare interdisciplinară consacratstudiului ştiinţific al curentelor masonice şi esotericemoderne şi contemporane. Asistăm la un avînt al istorieireligiilor şi al ştiinţelor religioase, care însoţesc evoluţiamulticulturală a societăţilor occidentale, dublat deaprofundarea filosofică a paradigmei hermeneutice care areadus interpretarea în inima procesului de înţelegere atextelor şi imaginilor. În acest cadru, practicile şidocumentele esoterice care domină perioade ale istoriei, dela neoplatonism pînă în zilele noastre, stimulează noicercetări epistemologice de prim-plan care caută să explicepracticile esoterice în funcţie de percepţia şi imaginaţiasimbolice ale epocii studiate. O recentă apariţie editorialăeste în măsură să dea seamă de amploarea cercetărilor, deconvergenţele şi perspectivele epistemologice pe care le punîn operă cele două instituţii amintite: E. Granjon, G.Balzano, B. Decharneux, F. Nobilio, O. Santamaria (éds) -

, 2 edition, Bruxelles-Fernelmont, E.M.E. &InterCommunications, coll. „Divin & Sacré”, 2011, 248 p.

Olivier Santamaria face cîteva precizări metodologiceasupra studierii esoterismului, un termen care are încă unînţeles vag pentru cei mai puţin familiarizaţi cu acestdomeniu; etimologia nu este pe deplin lămuritoare,trimiţînd la un interior care trebuie căutat: „Esoterismul esteo hermeneutică: el se situează într-o stare intermediarăseparînd esenţa unui lucru de aparenţa sa. Aparenţa estedatul, totdeauna deja spusul. Esenţa este misterul,indicibilul. Între cele două, esoterismul este constrîns sărămînă tăcut: fără doctrină, fără dogme. Dar o practică:hermeneutica, poezia, expresia inexprimabilului”. Autorulexemplifică metodele de abordare a esoterismului prinreferiri la Pierre Riffard şi Antoine Faivre; pentru primul,esoterismul este o realitate universală; pentru celălalt,esoterismul este o formă de gîndire care poate fi identificatăprin cîteva componente intrinseci. Emilie Granjon scriedespre iniţiere din perspectivă semiotică întemeindu-şistudiul pe cercetările metodologice ale lui Riffard şi Faivre;autoarea constată lipsa de substanţă a termenului iniţierefolosit astăzi în contexte total inadecvate. Înţelege prininiţiere procesul care în mai multe etape ritmate de rituriiniţiatice duce la o transformare profundă, ceea ce au pus înevidenţă studiile lui Van Gennep şi Mircea Eliade: „omutaţie ontologică a regimului existenţial”. Autoarea aplicămetodele semioticii la structura arhetipală a iniţierii lanivelul imaginarului, ducînd astfel cercetarea către o altădisciplină esoterică - alchimia, care procedează prinpurificare, prin eliberare, prin modificare. În opinia sa, deşialchimia rezonează de multe ori cu iniţierea, nu toatealchimiile sînt motivate de un demers iniţiatic, ci doar celeîn care predomină dimensiunea spirituală a individului. Încel de-al doilea studiu publicat în volum, Emilie Granjonarată că alchimiştii au utilizat un sistem de expresii şicomunicare bazat pe un mod simbolic care a putut da cursliber unei imaginaţii fecunde. Analiza sa este centrată pe untratat alchimic singular – , scris în 1617 deMichael Maier; sînt subliniate particularităţile configuraţieitripartite, imagine, motto, epigramă. În acest studiuautoarea se concentrează asupra modalităţilor enunţiativeale imaginilor: „Particularitatea gravurilor din

este că aceste imagini nu conţin numai o iconicitatenormativă desenînd figurări mimetice, ci de asemenea oiconicitate atipică ilustrînd figurări insolite”.

Pornind de la simbolismul universal al culorilor carese bazează pe un nod de semnificaţii asociate anumitorculori, Valentina Tirloni caută să identifice fundamentele

ugè

Esotérisme et initiation. Etudes d'épistémologie et d'histoiredes religions

Atalanta fugiens

Atalantafugiens

unei abordări simbolice a raporturilor între liturghiacatolică şi culori. Papa Inocenţiu al III-lea a stabilit, către1210, primul cod al culorilor liturgice: alb, negru, roşu şiverde; Pius al V-lea a adăugat purpura, iar instrucţiuniledin 1969 au înlocuit negru cu violetul. Într-o viziunesecularizată, culorile pot fi simple semne; ochiul care nu apierdut contactul cu transcendenţa metafizică îi recunoaşteprezenţa într-un context cultural dat. Baudouin Decharneuxface o apropiere între povestirile evanghelistului Lucadespre iluminarea lui Pavel pe drumul Damascului,afirmînd că din punct de vedere naratologic acestea pot fiinterprette ca povestiri ţinînd de genul iniţiatic. Un studiuinteresant este cel semnat de Fabien Nobilio, care seîntreabă dacă Evanghelia lui Ioan este una esoterică.Paradoxal, întrebarea nu este deloc surprinzătoare, atît timpcît anumite aspecte ale evangheliei sau unele interpretări alesale corespund uneia sau alteia din dimensiunileesoterismului. Autorul abordează textul din unghiulesoterismului şi al iniţierii: în text – învăţătura ascunsă; de-alungul textului-o formă de iniţiere; dincolo de text-Bisericaascunsă. Manuela Lucianaz semnează un studiu despre

văzută ca o călătorie iniţiatică; Dante nu afost un mistic căruia Dumnezeu să-i fi revelat secrete, darceea ce a trăit poate fi descris ca o adevărată iniţiere, oiniţiere care urmărea înţelegerea misterelor lumii. Studiulpune în lumină natura iniţierii începute în vinerea sfîntă aanului 1300, efectele inţierii şi -ul iniţierii, momentulfavorabil cînd are loc schimbare pe care o cere iniţierea.Florence Meunier ne reaminteşte că secolul al XII-lea a fostpentru cultura Bizanţului unul înfloritor, printre genurilecultivate fiind şi romanul; era vorba despre romane dedragoste şi de aventură în care eroul întreprindea o călătorieiniţiatică; demersului iniţiatic individual bazat pe o uceniciedureroasă i se suprapune o formă de revoltă care pune îndiscuţie raportul cu lumea. Giuseppe Balzano scrie desprecel al cărui nume l-am amintit în d

ne Goblet d'Alviella. Istoricul religiilor a fostîntre 1900 şi 1925 Suveran Mare Comandor al SupremuluiConsiliu al Belgiei al Ritului Scoţian Antic şi Acceptat; a fostcel care a refondat ritualurile gradelor Areopagului, dar şicele ale gradelor 31 şi 32. În viziunea lui Goblet, iniţiereaeste un sistem de moralitate destinat să înalţe omul; iniţiatulva găsi o formă de libertate filosofică şi spirituală care îl vaface mai tolerant, dar care îl va duce şi în faţa unei întrebări.„Ajuns în vîrful piramidei iniţiatice, noi descoperim căultima întrebare care se pune omului în parcursul săuiniţiatic este cea a libertăţii şi a responsabilităţii pe care ozămisleşte libertatea”. Poate că trebuie să coboare pentru a-iînvăţa şi pe cei rămaşi în urma sa! Un volum remarcabilprin varietatea şi bogăţia reflecţiilor, prin legăturile pe carele stabileşte între gîndiri şi practici tradiţionale.

Deşi s-a născut la Berlin,Stéphane Mos s (1931-2007)îşi are locul în cadrul uneirubrici francofone, atît prinformaţia sa filosofică clădităla Ecole normale supérieureşi la Sorbona, cît şi prin operascrisă aproape în întregime înlimba franceză. Dintre cărţilelui S. Mos s amintim:

; ;

;

s a devenit cuadevărat cunoscut datoritămagistralei sale cărţi

, Seuil, 1982;lucrarea a fost tradusă în

limba română de Editura Hasefer, în 2003. Deşi dupăaceastă carte numele său a fost definiv asociat cu autorul

s a continuat să explorezemarile momente ale gîndirii iudaice: Mendelssohn,Benjamin, Scholem, Kafka, Levinas, Celan, Arendt. Decurînd, la editura pariziană Cerf a apărut o nouă carte a luiStéphane Mos s:

, coll. „Philosophie & Théologie”, 2011, 158 p. Sîntreunite în acest volum cele şase conferinţe pe care le-asusţinut, în 2006, în cadrul catedrei de metafizică EtienneGilson, de la Institutul Catolic din Paris. Examinînd tipurilede relaţie cu textele practicate

s teoretizează o distincţie care priveşte traiectoriagîndirii evreieşti moderne: modernitatea normativă (ceacare crede în unitatea sensului, în fecunditatea textului şi atradiţiei) şi modernitatea critică (cea care pune în scenă joculdispariţiei modernităţii normative). A doua şi a treiaconferinţă sînt despre contribuţia monumentală a lui FranzRosenzweig (1886-1929), gînditor evreu german, autor alremarcabilei lucrări

; prima lecţie este despre ontologia lui Rosenzweig,despre cele trei existenţe ireductibile: omul, lumea şiDumnezeu; a doua lecţie este despre relaţia între iudaism şicreştinism, care se înscrie într-o ordine de necesitate atîtfilosofică cît şi religioasă; tentativa lui Rosenzweig urmăreasă orienteze către un universal misterios cele două vocaţiidistincte, analoge condiţiei primordiale a individului:deopotrivă parte a lumii şi exterior lumii. În a patraconferinţă, Mos s privilegiază un reprezentant emblematic

Divina Comedie

kairos

L'Eroset la loi Temps bibliqueExegese d'une legende: lecturesde Kafka Paul Celan: Entretiendans la montagne

lation: La philosophie deFranz Rosenzweig

Stelei Izbăvirii

eschiderea acestorrînduri: Eugè

è

è

. DarStéphane Mosè

, Stéphane Mosè

è

è

Modernitate filosofică iudaică

Systèmeet révé

Figures philosophiques de la modernitéjuive

Der Stern der Erlosung/ SteauaIzbăvirii

de diverşi gînditori evrei,Mosè

al modernităţii critice: Walter Benjamin, unul din autoriievrei ai secolului al XX-lea care nu se reclamă direct sauindirect din tradiţia iudaică, deşi păstrează un interes strictpentru anumite forme literare caracteristice textelorevreieşti tradiţionale. În conferinţa sa, Mos s se opreşteasupra corespondenţei lui Benjamin cu Gershom Scholempe marginea operei lui Kafka, una din teme fiind cea astudentului („aceşti studenţi sînt discipoli care au pierdutscriitura”) în care Benjamin vede omul modernităţii,cufundat într-o lume în întregime secularizată, o lumepentru care tradiţia religioasă, reprezentată de scrierilesfinte a pierdut orice semnificaţie. Intrarea evreiloroccidentali în modernitate a coincis cu abandonareacredinţelor tradiţionale. A cincea lecţie este despre GershomScholem şi viitorul teologiei, pornind de la o conferinţă a luiScholem, din 1973. Scholem discuta în acea conferinţădespre situaţia iudaismului şi a tradiţiei sale într-o lumesecularizată şi tehnică; dacă în cazul creştinsmului estevorba de o confruntare între credinţă şi raţiune, în cazuliudaismului este o confruntare între daturile fundamentaleale tradiţiei iudaice şi lumea modernă, marcată desecularizare şi tehnică. În opinia lui Scholem, tradiţiamistică iudaică reinterpretează revelaţia ca un evenimentpermanent, ca o categorie care rămîne pertinentă în lumeanoastră secularizată. Ultima lecţie este consacrată luiEmmanuel Levinas, operei singulare hrănite defenomenologie, dar şi de Biblie şi de textele tradiţieievreieşti.

Mai toţi cititorii sîntconvinşi că ştiu ce se înţelegeprin artă şi departe de noigîndul de a dovedi contrariul!În societăţile în care sacrulavea un rol predominant,cuvîntul artă desemna şimeseria de artizan şiactivitatea artistică, dar şifilosofia, gramatica, geometriasau aritmetica, adică implica oadevărată cunoaştere, ocunoaştere legată de ştiinţeletradiţionale. Ne reaminteşteacest lucru profesorul JeanHani, într-o recentă carte:

, La Begude deMazenc, Editions Arma Artis, 2011, 108 p. Dintre cărţile saleamintim: ,1975; , 1990, tradusă înportugheză, spaniolă, engleză;

, 1981;, 1984; , 1995;

, 2001. Scriind despre redescoperireasacralităţii Artei, Jean Hani aduce un omagiu lui RénéGuénon, cel care ne-a reamintit că din perspectivătradiţională arta este regula de aur a tuturor activităţilorumane. Guénon avea o predilecţie pentru arhitectura sacră,ceea ce l-a apropiat de Hani de studierea templului creştin.„Artele, notează Jean Hani, ne transmit deci un mesaj careeste o invitaţie la a medita şi la a sesiza în manieră intuitivă,şi aceasta este specificitatea limbajului artistic în raport cudiscursul, un aspect al lumii sensibile în raport cu lumeainteligibilă”. Eseurile grupate în acest volum sînt consacratecîtorva subiecte religioase, cum ar fi: icoana NaşteriiDomnului, icoana sf. Gheorghe, misterul Buneivestiri,riturile şi simbolurile pascale, vieţa activă şi vieţacontemplativă. Una din erorile credincioşilor creştini,susţine Jean Hani, este divorţul între credinţa şi atitudinealor faţă de viaţă, ceea ce apasă asupra vieţii lor spirituale,atît cît a mai rămas omului modern. El atrage atenţia asupradogmei, în care se „crede”, dar care nu este trăită, nu estevăzută ca o realizare spirituală; un exemplu este Întruparea(„ Şi Cuvîntul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi”,1,14), o realitate misterios înscrisă în inima fiecăruia saucum spunea sf. Augustin, „Dumnezeu s-a făcut om pentruca omul să devină Dumnezeu”. Fiinţă relativă, omul poartăîn el reflectarea Absolutului; a descoperi şi a realiza misterulÎntrupării este „marea operă” a omului. Ansamblu decuvinte şi gesturi, folosind numeroase simboluri, ritualuleste destinat să realizeze în individ conţinutul misterului;ritualul pascal este unul de o extremă frumuseţe şi ţine desimbolismul folosit: „Acest simbolism este extrem de bogatprin implicaţiile sale cu straturile cele mai profunde alesufletului uman şi evidenţele prime ale lumii”, scrie JeanHani. Dar simbolismul religios, sau într-un sens şi mai larg,tradiţional, mai are relevanţă pentru omul modern, pentruomul care se revendică exclusiv din acţiune? Fără a luaseama la nuanţe, omul modern are tendinţa să supralicitezeacţiunea şi viaţa activă, şi din necunoaştere să denigrezeviaţa contemplativă. „Contemplarea, scrie Jean Hani, însensul cel mai larg, este starea fiinţei întoarsă cătreDumnezeu prin cunoaştere şi iubire, şi care rămîne înaceastă cunoaştere şi iubire”. Au loc împreună acţiunea şicontemplarea? Da, atunci cînd acţiunea nu înseamnăglorificarea egoistă a dorinţei şi pasiunii, ci cunoaştereasinelui şi a celuilalt.

è

Arta şi sacrul

Sacralité de l'art. Icones etliturgie. Vie active et viecontemplative

La religion égyptienne dans la pensée de PlutarqueLe symbolisme du Temple chrétien

La Divine liturgie, aperçus surla messe

tien La vierge noire et le my re mariall'envers

Ioan

La Royauté sacrée, du pharaon au roi trèschré stè LeMonde à

breviar filosofic francez

Pagină realizată deBogdan Mihai MANDACHE

August 2011

şi prost înţeles. Guevara însuşi va detalia rezultatulacţiunilor sale în scrisoarea de adio adresată lui Fidel şicitită de acesta în momentul formării ComitetuluiCentral al Partidului Comunist al Cubei*, pe 3octombrie 1965 : „Simt că mi-am îndeplinit partea dedatorie care mă lega de revoluţia cubaneză peteritoriul ei şi mă despart de tine, de camarazi, depoporul tău care este de-acum şi al meu. Renunţ,formal, la sarcinile mele în conducerea partidului, lapostul meu de ministru, la gradul de comandant, lacondiţia mea de cubanez. Legal, nimic nu mă maileagă de Cuba, doar legături de altă natură care nu potfi rupte asemenea actelor oficiale”. Ciudată scrisoaretestamentară, în parte redactată chiar de Guevara, înparte dictată de circumstanţe şi, cu siguranţă, de FidelCastro. Oficial, Che nu mai avea nici o putere în Cuba.Nici măcar nu mai era cetăţean cubanez. Dar,înţelegînd că dispariţia lui de pe scena publică varelansa speculaţiile în privinţa lui şi îl va face să aparăca o nouă victimă a unui regim din ce în ce maistalinist, Castro s-a hotărît să-l folosească în alt fel pecel care nu mai era de-acum decît un cadavru politic.Va face din el un instrument şi, mai mult, un erou.»

* „

”.M-am folosit de citatul desprins din lucrarea

a scriitorului şiprofesorului cubanez Jacobo Machover pentru că ellămureşte multe din problemele legate de rupturadintre cei doi lideri revoluţionari. Este clar că mareluicomandant argentinian i s-a dat a treia cizmă, dinmotivele arătate de mine în episodul trecut, dinmotivele înşiruite de Jacobo Machover în textul citat şidintr-un motiv pe care încă nu l-am subliniat pînăacum : la împărţirea bucatelor, comandantul fortăreţeiLa Caba ă el s-a ales cu praful de petobă, în timp ce mai toţi ceilalţi bărboşi începuseră dejasă prindă cheag. Pesemne Guevara i-a tot reproşat luiFidel că, în vreme ce el îşi ridică lumea-n cap,împuşcînd în fiecare zi opozanţi ai regimului însinistra fortăreaţă în care aproape fusese exilat, ceilalţiguerilleros din Sierra Maestra începuseră să adunebogăţiile Cubei în propriile buzunare. De altfel, aceastăfrustrare cauzată de rămînerea în sărăcie a sa şi acopiilor săi răbufneşte pînă şi în faimoasa scrisoare pecare am evocat-o puţin mai sus. Iată paragraful la caremă refer : „Nu-mi pare rău că nu las o situaţiematerială stabilă copiilor şi soţiei mele. Chiar mă bucurcă este aşa. Nu am cerut niciodată nimic pentru familiamea căci ştiu că statul le va asigura tot ceea ce aunevoie pentru a trăi şi a învăţa.” O dată cu trimitereaacelei scrisori, punţile s-au rupt definitiv. Nota deplată pe care Fidel şi poporul cubanez trebuia să oplătească pentru gafele, orgoliile, încăpăţînările,exigenţele, crimele unui venetic ajunsese mult preamare şi El Lider Maximo a hotărît că trebuie să-l scoatăpe Che Guevara de pe scena istoriei Cubei. I-aorganizat cu aplicaţie şi perfidie cursa în care avea săsfîrşească, trimiţîndu-l la moarte în jungla boliviană cel-a înghiţit pe 9 octombrie 1967.

Am amintit de cîteva ori pe parcursul acestornotaţii faptul că, în „opera” sa de distrugere a Cubei,Fidel Castro Ruz e secondat de o serie de privilegiaţi,iar printre aceşti complici de care s-a înconjurat senumără şi aşa-numiţii „los barbudos”, adică o partedin tovarăşii săi de arme şi de ticăloşii din SierraMaestra. Afirmaţia în general este exactă, dar trebuienuanţată în spiritul unui adevăr istoric ce poate fisusţinut cu irefutabile probe, cu documente autentice,de netăgăduit. E adevărat, dictatorul caraibean şi-apăstrat aproape pe cîţiva din foştii camarazi din Mexicşi din perioada gherilei (Ramiro Valdés, Juan Almeida,Sixto Batista Santana, Guillermo García Frías, VioletaCasal Díaz, Joel Iglesias Leyva, Crescensio Perez). Dar,în acelaşi timp, de mulţi dintre ei s-a debarasat,aruncîndu-i fără nici o remuşcare în gheareledizgraţiei, exilului, întemniţării şi chiar ale morţii. „Dece?”, vă veţi întreba, pe bună dreptate. „Loialitatea,vitejia, devoţiunea, priceperea nu se mairecompensează?” Ba da, dar cu condiţia ca propriilecalităţi, propria poziţie, iubirea şi recunoştinţa cu care

Partidul Comunist al Cubei, rezultat din fuziuneamişcării din 26 iulie, între Partidul Socialist Popular şiDirectoratul revoluţionar, succeda altor tentative de uniunea acestor mişcări, mai întîi în cadrul OrganizaţiilorRevoluţionare Integrate (ORI), apoi în cel al PartiduluiUnit al Revoluţiei Socialiste Cubaneze (PURSC). ComitetulCentral s-a înfiinţat în anul 1965, chiar înainte destructurile de bază ale partidului. Guevara nu figura printremembrii acestuia, ceea ce a dat loc la nenumărate speculaţiiasupra sorţii ce-i fusese rezervată. Primul congres al PCC s-a ţinut abia peste zece ani

CheGuevara sau mistificarea istoriei

ña a constatat c

30 CRONICA

În fond, aceşti doi ticăloşi au putut porni împreunăla drum, deoarece erau amîndoi ahtiaţi după putere.Dar, în vreme ce Fidel îşi dorea să obţină putereapolitică, aducătoare de legitimitate, de bogăţii, derelaţii, puterea politică ce i-ar fi conferit recunoaştereacalităţilor sale de conducător genial al unui popor, acalităţilor sale de strateg al făuririi socialismului şievidenţierea căii proprii de victorie a revoluţiei, Chenu-şi dorea decît autoritate militară, cea care conferăputere absolută asupra camarazilor, cea care ceredecizii imediate şi necomentate. Nevolnicul tînăr carefusese refuzat de armata lui Peron (afront pe care nuavea să-l uite niciodată) îşi dorea să aibă o armată a sacu care să cucerească lumea, o armată în care sădispună cum vrea de viaţa subordonaţilor, o armată încare aceştia să-l asculte şi să-l urmeze orbeşte.Astmaticul „luptător”, atît de nepriceput într-alearmelor, încît s-a rănit singur de două ori (o dată chiarîn cursul mult lăudatei bătălii de la Santa Clara), îşidorea să fie asemenea lui Alexandru Macedon, Cezar,Napoleon. Era clar că drumurile lor se vor împleti doarpentru o vreme şi că la primul semn de schimbare asituaţiei – eventual, de victorie – se vor despărţi fărănici un regret. Nici unul din ei nu ştia să fie tolerant cugreşelile celor din jur. Dar Fidel era mai maleabil, maidiplomat, mai viclean, reuşea să tragă foloase din oricesituaţie. Che credea că totul se poate rezolva

. El una-două : poc! Scotea pistolul şi îl împuşcape cel care în ochii lui se făcuse vinovat deinsubordonare, de abateri de la disciplină, de laşitatesau de trădare. Evident, recurgînd la soluţiile luidrastice, extreme, de cele mai multe ori a împuşcatoameni nevinovaţi. E cunoscut episodul din SierraMaestra, cînd a împuşcat un copil de 12 ani, pentru că,lihnit de foame, acesta furase o fărîmă de pîine. Şi-aîmpuşcat şi Fidel semenii, dar de cele mai multe oriordonîndu-le altora să o facă. În plus, el nu se oprea laplevuşcă, ci îşi înlătura doar potenţialii rivali, pe ceicare într-un fel sau altul, i-ar fi putut periclita poziţia,ţelurile.

Iată, în viziunea lui Jacobo Machover, cîteva dincircumstanţele ce au dus la căderea în dizgraţie, laexilul şi la mazilirea lui Che Guevara (am ales citatulrespectiv deoarece el face referire şi la faimoasascrisoare adresată de liderul de la Kremlin, NikitaSergheevici Hruşciov, lui Fidel Castro, scrisoare desprecare afirmam în finalul episodului trecut că i s-a opritca un os în gît liderului de la Havana : «Ruptura s-aînfăptuit cu prilejul discursului pronunţat în Alger, la27 februarie 1965. Pentru a critica fără menajamenteURSS-ul şi sateliţii acestuia, Guevara a ales Seminarulde solidaritate afro-asiatică, în care Cuba ocupa doarun loc de observator invitat : „Dezvoltarea ţărilor carese angajează pe calea eliberării trebuie plătită de ţărilesocialiste. Spunem asta fără nici o intenţie de şantaj saude efect spectaculos... Ţările socialiste au datoriamorală să încheie complicitatea lor tacită cu ţărileexploatatoare din Vest”. A avut precauţia să declare cănu era nicidecum vorba despre o presiune, darsovieticii nu au înţeles astfel intervenţia lui. Cîteva zilemai tîrziu, Fidel Castro primea o scrisoare de la NikitaHruşciov, ce i-a fost înmînată de ambasadorul sovieticla Havana, în care i se cerea insistent să pună capătdevierilor de limbaj ale camaradului său de arme.

Pe 14 martie 1965, Guevara s-a întors în Havana.Castro şi preşedintele republicii, Osvaldo Dorticós, l-au întîmpinat pe aeroport. A fost ultima oară cîndgherilerul argentinian a mai putut fi văzut public înCuba. După coborîrea din avion, în cursul uneireuniuni care a durat patruzeci şi două de ore şi la careau participat Fidel şi Raul Castro, înconjuraţi degărzile lor personale, comandanţii Ramiro Valdés şiJuan Almeida, Guevara a fost înştiinţat desprenecesitatea de a renunţa la toate responsabilităţile saleşi de a pleca din nou la luptă, oriunde în afara Cubei.Cea mai bună oportunitate ce se prezenta în acelmoment era Congo.

Guevara îşi depăşise atribuţiile cu bună ştiinţă şi seprevalase de puterea lui. Comisese erori prea grave :mai întîi, i-a înfruntat pe „vechii comunişti” rămaşi lafel de influenţi în cadrul conducerii revoluţionarecubaneze; apoi, a făcut în mod public apologiaexecuţiilor, la tribuna Naţiunilor Unite; după aceea, l-aîntîlnit în secret pe Mao Zedung; şi, în sfîrşit, a atacatfără prudenţă Uniunea Sovietică şi pe aliaţii acesteia,dintre care făcea parte şi Cuba, în numele unui„internaţionalism” solidar cu lumea treia, puţin eficace

manumilitari

masele îi înconjoară pe adjuncţi, pe compa eros, să nupună în umbră personalitatea liderului absolut, adictatorului, a părintelui poporului. Privind cu puţinăatenţie istoria castristă a Cubei, constatăm că dintrebărboşii ce i-au însoţit pe fraţii Castro în Sierra Maestrasau în luptele finale pentru căpătarea puterii dindecembrie 1958 şi ianuarie 1959, cei mai importanţi, ceimai carismatici, cei mai cunoscuţi şi mai apreciaţi (sauchiar iubiţi) lideri fidelişti au fost cu vremea închişi sauchiar ucişi. Cum spuneam, printre miile de victime alelui FCR se numără şi cîteva nume ilustre : CheGuevara, Camilo Cienfuegos, Huber Matos. Cred că asosit timpul să ne ocupăm de cel care era iubit ca unDumnezeu de cubanezi : Camilo CienfuegosGorriarán. Acesta a fost unul din liderii cu adevăratcarismatici ai bărboşilor, iubit şi respectat de cubanezi,un luptător pe care Fidel Castro Ruz l-a simţit mereusuflîndu-i în ceafă şi l-a receptat ca pe o potenţialăameninţare la adresa poziţiei sale dominante.S

ăgea şi de la faptul că el a fostprimul „bărbos” care a intrat în capitala Havana pe 2ianuarie 1959, pe cînd Fidel a intrat în oraş abia pe 8ianuarie, iar numele de război al lui Camilo îl deranjaîn mod vizibil pe orgoliosul avocat), CamiloCienfuegos Gorriarán a fost întîmpinat la intrarea înHavana aşa cum a fost întîmpinat Iisus Hristos laintrarea în Ierusalim. El a precedat cu o zi intrarea luiChe Guevara în capitala revoluţionarizată şi cu şapte,intrarea lui Fidel. Cu pletele în vînt, subţirel şi modest,cu zîmbetul lui serafic fermeca, subjuga mulţimile. Cuun sînge rece rar întîlnit, era corect, neînfricat, unconducător înnăscut. E primul pe care invidia şiorgoliile lui fecere l-au trimis pe lumea cealaltă. Poateşi pentru faptul că el a fost primul revoluţionar care aintrat în Havana după fuga sergentului FulgencioBatista şi a rămas în conştiinţa mulţimii ca adevăratullider al revoluţiei. Se ţinea întotdeauna cont de opiniilesale, atît în timpul celor doi ani de rebeliune, cît şidupă ce, cu ajutorul substanţial al americanilor, losbarbudos au ajuns la putere. Însuşi Fidel – în timp ce-şiaburea miile de „susţinători” aduşi cu forţa să-l asculteşi să-l aplaude, să-l ovaţioneze – se întorcea din cînd încînd spre firavul său camarad şi-l întreba, cerîndu-iparcă o confirmare care să-l îndrume, o aprobare caresă-l legitimeze : „

igine socială sănătoasă şi un dosar beton – se spunecă, asemenea lui Nicolae Ceauşescu, îşi începuseucenicia revoluţionară din fragedă pruncie, căci pe laopt ani făcea parte dintr-o organizaţie intitulată „LaAsociación del Ni creştereaunor copii orfani din Spania franchistă – faptul că aîncercat fără succes, în două rînduri, să-şi afle noroculîn imperialistele State Unite ale Americii îi punea beţe-n roatele ascensiunii în ierarhia revoluţionară şi-i baracalea spre funcţiile cu adevărat importante în dictaturalui Fidel. E adevărat, cei doi ani petrecuţi în SierraMaestra alături de cel ce fusese cîndva „el muchacholoco” şi de Che Guevara l-au mai spălat de păcateletinereţii. Prima încercare de revoltă împotriva moduluiîn care „s-o-mpărţît norocu'” a fost în 1954. Eşec total!A doua oară, nereuşind să-şi afle un rost, a plecat spreMexic, unde se găseau membri ai mişcării 26 iulie,conduşi de fraţii Castro. Se spune că a străbătut StateleUnite ale Americii cu „ia-mă, nene!”, cu autobuzul şichiar pe jos, de la Nord la Sud ca să ajungă în Mexic şisă se alăture grupului de insurgenţi exaltaţi carepregătea debarcarea în Cuba. Aşadar, dacă tînărulCamilo Cienfuegos Gorriarán ar fi căpătat un post deportar la un hotel, de paznic de noapte sau de pictor defirme (studiase un an la Şcoala Superioară de Artă dinHavana), America ar fi cîştigat un om al muncii, iarCuba ar fi pierdut un revoluţionar care chiar credea înmenirea sa şi în rolul ei. Ce-i drept, de pierdut l-apierdut oricum, căci şi-a sfîrşit zilele la doar cîteva lunide la preluarea puterii, într-un dubios accident deavion, pe cînd se întorcea de la o intervenţie împotrivalui Huber Matos care deja se transformase dinrevoluţionar în duşman al poporului fidelizat. Dindocumentele pe care le-am consultat, reiese că şi-ameritat cu prisosinţă rangul de Comandante (cel maiînalt în „ierarhia militară” a rebelilor). Nu e nici ocontradicţie în afirmaţiile mele : poziţia înaltă înierarhia militară nu atrăgea după sine putere, onorurişi bani, ci poate cel mult niscaiva glorie, cucerită cusînge. La funcţiile aducătoare de privilegii, Camilo nus-a aburcat. Nici nu a avut cînd. A sfîrşit-o chiar înanul venirii la putere, iar moartea sa a stîrnitcomentarii, neîncredere, murmure de revoltă. Iubitdeopotrivă de camarazi, de subordonaţi şi de mase,această iubire pe care toţi cei din jur i-o purtau avea să-l ducă pe Camilo la pierzanie. ( )

ñ

upranumit el Señor de la Vanguardia (acest apelativplin de respect se tr

ño Español”, ce se ocupa de

¿Voi bien, Camilo?”. Deşi aveaor

va urma

gîndul şi lumea

Cuba – „insula misterioasă” ( )35

Valeriu STANCU

Lepădarea de foştii tovarăşi (2)

August 2011

31CRONICA

În anii '80 ai secolului trecut, se ştie prea bine,Ceauşescu a decis să ctitorească un “gigantesque” Palat alPoporului, iar voinţa politică a comuniştilor a demolat înBucureşti un întreg cartier, a ras din temelii nu mai puţin de18 biserici şi mănăstiri, precum şi un ansamblu de clădiriînalte, în stil interbelic (“Micul Paris”!).

Am văzut acea Apocalipsă în vara anului 1986,înaintând pe înserat cu o “Dacie” condusă de un inginerconstructor din Capitală, apoi pe jos, cu picioarele îngropatepână la genunchi în aluviunile de praf şi moloz, cu batisteude la nas şi capul înfăşurat în prosoape (inginerul fuseseprevăzător), căutând o casă stingheră, încă întreagă, ca peun alt tărâm, căci strada respectivă dispăruse de mult.Aveam de transmis fără zăbavă nişte medicamente unuimuribund (toţi chiriaşii fuseseră evacuaţi, fostul proprietara rămas pedepsit ca să nu I se repartizeze o locuinţă), dinpartea unor prieteni ai săi catolici din Polonia. Întoarsă înţară la început de august (după o lună de detaşare prinMinisterul Învăţământului pentru examenul de licenţă alstudenţilor polonezi de la secţia română a UniversităţiiJagiellone din Cracovia, unde lucrasem în anii universitari1979-1981), înainte de a lua trenul de noapte spre Iaşi , mi-am asumat toate riscurile pentru îndeplinirea unei datoriide suflet şi respectarea cuvântului dat de ortodoxă unorcatolici. Cu siguranţă că acel moment al vieţii mele, ajunsăpe muchia cifrei 50, este consemnat in maleficul DOSAR;ştiam prea bine riscurile, din moment ce supravieţuireamea şi a familiei mele depindea de bunăvoinţa Puterii,ameninţare constantă într-un climat de incertitudini,suspiciuni, cupiditate şi ostilitate violentă între toţi cetăţeniiRomâniei. Am mizat însă pe faimoasa “terreur douce”, cumo numeşte Stéphane Courtois, principalul autor al carţii

(1979, reed.2000). N-aveamîncotro. .

Că în (cuvântul grecesc înseamnă revelaţie)se citeşte cel mai clar structura care dă sens monştrilor, m-am convins ulterior ascultând la “Europa liberă” că pe 15februarie 1988, la iniţiativa lui

ăţanizat, la Paris, o conferinţă de presă pentru a

denunţa “le vandalisme culturel” al lui Ceauşescu. După1990, în semn de omagiu, Radu Negru şi subsemnata ampublicat, în “ ” din , studiidedicate lui Eugen Ionescu (la secţiunile filozofie, respectivfilologie).

De “teroarea blândă” nu se poate uita. În 1980,Ceauşescu impusese “urbanizarea”, scoţând nişte săteni dinogrăzile lor şi instalându-i într-un soi de “blocuri” (RaduNegru le spunea “blocoteţe”), la “faţa” şoselelor, undedăinuie până azi. Pe când în China anului 2007 se impune“urbanizarea” (sedentarizarea?) a 700000 de păstori tibetanide pe platourile înalte, sub pretextul de a-i “civiliza”. După1966, din raţiuni “patriotice”, Ceauşescu pretinseseinterzicerea contracepţiei şi întreruperilor de sarcină, iarfemeile au fost puse sub controlginecologic forţat. Filmul lui Cristian Mungiu,

, a reluat curajos tema traumatismuluiprovocat prin avort illegal, reamintind cicatricelepersistente în societatea românească, după 20 de ani de laabolirea regimului ceauşist. Pe când în China, politica unui“copil unic” continuă să provoace reacţii violente faţă demetodele inchizitoriale (teroriste?) ale serviciilor de“planning familial” … ş.a.m.d.

Să ne ocupăm însă de oile noastre. Reiau formula luiEugen Ionescu, “vandalism cultural”, dacă tot în ultimii 20de ani am rămas refractară la înregimentare, dogmatism şila disciplina vreunui partid. S-ar putea însă ca din neutră sădevin neutralistă, de vreme ce am întins totdeauna mânacelui care se scufundă. Abordând tema vandalismului nuvreau să fiu moralizatoare, nici profesoral-educatoare, cipur şi simplu povestitoare de istorie … Să spunem,Şeherezada din (câte nopţi a trecut de la abolirea luiCeauşescu?) şi una României.

Aşadar – barbarii ? Adică “alţii”, “ceilalţi”, care trăiau înexteriorul şi de-a lungul graniţelor imperiului Roman.Grecii, în schimb, nu s-au îndoit că barbarii aveau uneletrăsături de civilizaţie. Cum altfel, că doar îşi datorau zeiiegiptenilor, scrierea fenicienilor, admirau înţelepciuneamagilor persani sau a “druizilor” din Galia. Grecul Isocratesustinea, în sec. IV î.Chr., că orice barbar poate deveni grec,cu condiţia să se împărtăşească din cultura grecească. Darse producea şi inversul fenomenului; grecii instalaţi maiîndelung în mijlocul barbarilor puteau reveni la o qvasi-barbarie, cum au constatat cu tristeţe Plutarh, în sec. I-II,macedonii în Siria şi Egipt, precum şi poetul Ovidiu încetăţile greceşti de pe malul Mării Negre. Fără să maivorbim de faptul că, în ochii grecilor, romanii înşişi eraunişte barbari, pe când romanii îi considerau barbari pe toţiceilalţi în afară de ei şi de greci. Abia în sec. I î.Chr., lasfârşitul Republicii Romane şi în timpul Imperiului au

Lelivre noir du communisme

Apocalipsă

4 luni, treisăptămâni şi 2 zile

Tertium non datur

Analele Universităţii Al. I. Cuza Iaşi

aflate la vârsta procreării

Eugène Ionesco, 15personalit ii de la Acadèmie française şi Collège de Franceau org

intervenit multe schimbări în cunoştinţele despre lumealocuită de oameni.

Istoria creşterii şi descreşterii Imperiului Roman seleagă de evenimente petrecute în Persia, căci noua dinastiea Sassanizilor, preluând puterea la 224 asupra unui imensteritoriu (Iran, Irak, parţial Siria), regele Shapur I (240-272) arepurtat trei victorii asupra armatelor romane. Conjuncturaa influenţat rolul Constantinopolului, fondat la 330 pemalul Bosforului, determinând transferul în est a uneiimportante părţi a armatei romane.

Numeroase triburi barbare erau prezente din sec. I lagraniţele europene ale Imperiului, din sec. III ele nu maisunt izolate, ci formează “confederaţiile” francilor, alanilor,alamanilor, geţilor, saxonilor, suevilor, cu toatelemultiplicand contactele cu Imperiul, paralel cu dezvoltareaagriculturii pentru o populaţie în extensiune, o industrie afierului (atestată pe teritoriul Poloniei actuale) şi o autenticăartă a războiului (depozite arheologice în Danemarca).Datorită unei politici sofisticate, care alterna manevremilitare cu acţiuni diplomatice, Roma a reuşit, în sec. III, sămenţină pacea la frontiere, făcând recrutări de “auxiliari” înarmata romană, încă din epoca lui Augustus; contacte,cadouri, privilegii comerciale, prinţi ai triburilor educaţi laRoma şi dorind să le semene romanilor ... – toate acesterelaţii să ni le imaginăm ambigue, iubirea durând pepercursul unei generaţii, după care ura declanşa noicampanii militare. Echilibrul creat de Aurelian pentru 2-3generaţii (zidul ridicat la 271, când alamanii a trecut Alpii,evacuarea Daciei pentru a lăsa cale liberă goţilor ş.a.) nu arezistat însă în faţa hunilor, care au împins barbarii să intreîn Imperiu, deja nu pentru raiduri mai scurte sau mai lungi,ci pentru autentice migraţii itinerante.

Asupra hunilor persistă un mare mister; erau eioriginari din China, cum s-a pretins în sec. al XIX-lea,vorbeau ei limba turcă, aşa cum a susţinut Otto Maenchen-Helfen? Este sigur, însă, că sub numele auameninţat China, dar au dispărut în jurul anului 170,pentru a apărea în analele europene la 370. Ceva straniu i-aîmpins, nomadismul nu explică totul. Poate un episodclimateric, vreo secetă în Asia Centrală? Poate o revoluţiepolitică în stepele îndepărtate? Către 420-430 aveau osingură dinastie, moştenită de neuitatul Attila (434-453), înjurul anului 400 erau deja în Panonia, dar după moartea luiAttila, Imperiul lor se destrămase. Hunii au înspăimântatprin raidurile din Galia şi Italia, dar abia instalarea oficială agoţilor în Imperiul Roman avea să declanşeze marile invaziibarbare.

Printre valurile successive de migratori- , alcăror nume este asociat până în zilele noastre cu cea maibrutală violenţă. O reprezentare plină de cruzime, ferocitateşi teroare a fixat în imaginarul creştin preotul Victor deVita; abatele Grégorie inventa, în 1794, termenul“vandalism”, pentru a defini barbaria prin excelenţă,mânată de ură contra civilizaţiei romane, violenţăînverşunată faţă de edificii şi opere de artă.

Cercetări mai noi de istorie, precum şi progresul (adeseaspectaculos) al arheologiei ne îndrumă însă spre o imaginemai nuanţată, care pare a reconfirma ideea avansată, în sec.al XIX-lea, de istoricul britanic Edward Gibon: la cădereaImperiului Roman a contribuit conversiunea la creştinism,înfăptuită de Constantin cel Mare, făcându-i pe romani să-şipiardă voinţa de a-şi apăra Imperiul.

Prefer totuşi o explicaţie mai interesantă: oamenii detalent şi de mari ambiţii întâlnesc Biserica şi o preferă înlocul participării la viaţa publică romană. Căci în capulBisericii se afla, în sec. IV, Împăratul, papalitatea nu existaca atare, deocamdată, iar creştinătatea nu era o corporaţieindependentă, ci perfect integrată. Lucrurile se vor schimbaîn sec. IX, datorită lui Charlemagne, dar până la acelmoment de vârf al francilor, regii barbari instalaţi pe ruineleRomei au moştenit prerogativele pe care le aveau înprivinţa Bisericii împăraţii romani. În majoritatea noilorregate europene, viaţa provincială romană, cu elitele,proprietarii de pământ, învăţarea latinei, purtarea togii,habitatul în vile etc. a continuat conform vechilor tradiţii. S-a schimbat însă organizarea militară: proprietarii depământ nu mai plătesc taxe pentru întreţinerea armatei, cifurnizează formaţii militare iar această militarizare a elitelora bulversat codul cultural prin schimbarea educaţiei noilorgeneraţii. Această bulversare s-a soldat cu o pierdereculturală reală; care va dura aproximativ 700 de ani,sedimentând conceptul „barbaricum". Cultura rămânândpe seama preoţilor şi călugărilor (călugăriţelor), doarmănăstirile vor mai salva o parte a culturii romane. Astfel s-au conturat cele două fundaţii ale lumii noi:(diferit tratată, căci, de pildă, regatul Bourgogne păstratradiţii legislative, pe când Merovingienii vor ignoraesenţialul legilor romane în construcţia statului) şi

. Lumea europeană actuală estemoştenitoarea acelor tradiţii romane pe care au vrut să lepăstreze barbarii, de aceea se modifică în timp şi noţiuneade barbarie. Dar aceea, mai particulară, de vandalism?

Instalarea vandalilor pe ţărmul african al Mediteranei(între 429-439), după 20 de ani de război în Galia şi Spania afost, cu siguranţă, rezultatul unei invazii brutale, cunumeroase violenţe şi prădăciuni, pe măsură ce rezistenţaromană devenea ineficace, iar căderea Cartaginei (439) areprezentat un scurt, dar real cataclism. Dorind să punăcapăt marşului forţat al poporului său, regele vandalGenseric a recurs la măsurile cele mai brutale, agravate şi

Xiongnu

vandalii

tradiţia romană

culturamilitară barbară

de politica religioasă a timpului: din anul 410, vandalii erauconvertiţi la creştinismul arian, în timp ce populaţiaafricană de pe coasta Mediteranei era catolică. Dacăpresupunem că obiectivul lui Genseric era unitateareligioasă (pentru a-şi garanta docilitatea şi fidelitateapopulaţiei ocupate), atunci violenţele împotriva catolicilor -confiscarea bunurilor bisericeşti, interzicerea ritualuluicultic, schimbarea episcopilor, exilarea prelaţilor „nesupuşi"- până la tentativa de convertire în masă la arianism (anul484) apar îndreptăţite din punct de vedere „politicalcorrect". Dar şi mai îndreptăţită apare rezistenţa catolică;ameninţată de misiunile ariene brutale, purtând memoriavie a martirilor din anul 484, ierarhia catolică n-a încetat să-idemaşte pe vandali. Toată literatura catolică dintre 439-533este expresia unui efort de propagandă care miza peasimilarea noţiunilor erezie-barbarie, pe evocareapersecuţiilor de pe pământul african, cât şi a raidurilorpiratereşti ale lui Genseric contra Romei.

Istoria contemporană a pus însă în evidenţă şi factoriideterminanţi de inevitabilă romanizare a vandalilor. Sărezumăm: moştenitori îndepărtaţi ai triburilor vandili(atestate în sec. I, în sudul Poloniei), în decursul îndelungiimigrări spre Europa Centrală (sec. II şi III), apoi pe Rin(sfârşitul sec. IV), vandalii au atras şi alte triburi de suevi,alani, goţi, precum şi romanii din

Spania; în plus, religia lor, în afara definirii Trinităţii,avea un rit cultic identic cu al catolicilor. Prin urmare,hoarda de 80.000 oameni, condusă de Genseric, eraeterogenă, cu puternică amprentă romană, dar cucerireanordului Africii a pus-o într-o situaţie de disproporţienumerică. Era vorba de emergenţa mai multor milioane delocuitori, romanizaţi de patru secole, era vorba de AfricaSfântului Augustin, cea mai prosperă regiune occidentală laînceputul sec. V, urbanizată, cu valoros patrimoniuuniversal.

Probabil că Genseric a înţeles superioritatea reală apopulaţiei ocupate, căci nu a schimbat organizareaeconomică şi socială. Dorind însă să stăvilească diluţiavandalilor în masa romană, a organizat o apărare identitară,edificată progresiv după resorbţia şocului cuceririi.

De aceea apare regatul dinastiei Hastings (i-a aparţinutGenseric şi cei 5 succesori ai săi) mai mult roman, decât„barbar": a avut o capitală unică, înaintea francilor şivizigoţilor, o curte regală, un personal de înalţi funcţionari,un comportament după modelul imperial (titulaturi,monede cu efigie latină, legi latine, vocabularul juridic şigradaţia pedepselor aplicate contravenţelor). În anul 1928 s-au descoperit, pe un fronton tunisian, „tabelele Albertini" -acte notariale din anul 490, care fac trimitere la „lexManciana" (promulgată n timpul dinastiei romane aFlavilor), ş.a.m.d..

La toate acestea se adaugă persistenţa moşteniriiurbanistice, cu forul roman (convertit în sector de locuinţeprivate sau zone artizanale) şi - paradoxal - noi cartiereridicate în jurul bazilicilor, păstrând arhitectura şiornamentica pur romană, (Mozaicurile din Cartagina şiHadrumete au copiat modele romane tardive). Cuprecădere, cuceritorii vandali au fost fascinanţi de termeleromane, restaurând Mains, Thuburdo, Bulla Regia,construind atele noi. compusă în AfricaHasdingilor atestă că marile terme de la Alinas(împrejurimile Cartaginei) sau Thrasamund erau locuri desociabilitate şi cultură, unde poetul Dracontius (africanromanizat) cânta moştenirea romană, iar poetul Luxoriusdedica epigrame vedetelor de pe hipodrom sau dinamfiteatrul Cartaginei.

În acest sens i-a dat posteritatea dreptate istoricului grecProcopius (participant la expediţia de recucerire a Africii,întreprinsă de bizantini în 533): „Căci dintre toate popoarelepe care le cunoaştem, vandalii au fost cei mai subtili". Lacare se rnai adaugă argumentul că în toată Africa de nordnu s-au găsit decât câteva morminte cu specific vandal.

Astfel, „barbarii" învinşi la 533 erau mai romani decâtmulţi dintre învingătorii lor bizantini.

Desigur, moştenirea barbară în Europa variază conformţărilor cucerite şi nu vom mai apela la argumente lingvistice(de ce a prevalat germana în nord şi de ce vorbeau franciilatina, chiar dacă nu era limba lui Cicero ş.a.), ci la faptul cănoţiunea de libertate (faţă de puterea imperialăcentralizatoare şi nivelatoare, mai târziu faţă de putereafeudală) a fost adusă în Galia romană de barbari. „Franc",„franchise" limitau deja o putere care nu mai esteatotstăpânitoare şi de aici înţelegem şi curentul Luminilorde mai târziu, care a încercat, la început paşnic, apoirevoluţionar să impună altă concepţie despre libertateaindividuală, bazată pe efort educaţional şi pe legi acceptateintegral,

Montesquieu privea sistemul feudal ca pe o capodoperăa spiritului uman (pe când pozitiviştii Auguste Comte şiEmile Littré i-au replicat că în feudalism era vorba de olibertate a tâlharilor); conceptul iacobin-republican avalorificat Antichitatea romană în privinţa unităţii bazatepe lege. Fondul galo-roman a asigurat transmiterealatinităţii şi pare natural ca în 1870 Foustel de Coulanges săafirme (în de la Tuilleries) că franceziisunt latini, pentru că Galia a fost cucerită de Iulius Cezarînaintea germanilor. Dar Coulanges, atunci când revendicaromanitatea pentru francezi, nu se referea, desigur, laImperiul roman, autoritar şi despotic din sec. III-IV, ci lalibertatea Romei universale.

Antologia latină

Leçons à impératrice

(va urma)

gîndul şi lumea

Fortăreaţa din Angers

August 2011

Creştinismul la orauniversalismuluiVandalismul (I)

Natalia CANTEMIR

A debutat în 1965 şi deatunci a publicat peste 30de volume şi s-a încărcatde premii ca un arbore deroade. Iată doar cîteva dinapariţiile ei editoriale :

(Montréal,NBJ/BQ, 1989),

ăculegere a primit chiar înanul apariţiei MarelePremiu de Poezie alFundaţiei Les Forges),

(Montréal, Editions Trois, 1991),(Montréal, Editions de l'Hexagone, 1992),

(1995),

(Montréal, Le Noroît/ Cadex, 1999). Dublu laureat al Premiului de Poezieal Guvernatorului-general, Nicole Brossard a primit,în 1991, pentru ansamblul operei sale, PremiulAthanase-David, cea mai înaltă distincţie literară dinQuébec. Tradusă în multe limbi, publicată în multeţări, Nicole Brossard a devenit în 1994 „membre del'Académie des Lettres du Québec.

Nu am citit decît cîteva din cărţile sale, căci multedin titlurile semnate de Nicole Brossard au apărutînainte de 2002, an cînd am cunoscut-o la FestivalulInternaţional de Poezie din Trois-Rivi . Mi-a dăruitatunci volumul „cu acelsimţămînt ce ne strînge frumosul din întîlniri

ă ani pentru a traduce acest clocotitorfior poetic ce ne trece prin „prezentul venelor”. Dealtfel, substantivul se poate traduce şi prin„inspiraţie poetică”. Sens pe care-l consider maiaproape de ideea cărţii, de ardenţa trăirilor acesteiinspirate creatoare din Québec. De altfel, ce estepoezia, dacă nu chiar ceea ce poetesa denumeşte „oderivă de intuiţii” sau chiar „înlănţuirea rapidă amorţii şi a vieţii”?! Poezia acestei fascinante scriitoare(Nicole Brossard a publicat şi vreo zece volume deproză, atît în ţara natală, cît şi în Franţa) e plină deforţă, e născută dintr-o realitate zbuciumată şiconstituie – cum ea însăşi afirmă – o frumoasăconstrîngere a visului să urmeze toate înfriguratelesecvenţe ale realului.

1.o derivă de intuiţiiînlănţuirea rapidăa morţii şi a vieţiifrumuseţea priveliştii

2.zadarnic mi-aş plasa viaţaîn cel mai nimerit loc al destăinuiriiaş respira cu dragoste în mijloculfrazelor simple şi al sărutărilor mîrşavee sigur că pentru a calma prezentulşi alte tensiuni privind duratacatastrofelor sau timpul ireversibile nevoie de o mare nesfîrşită şi de braţe întinse

3.să ne apropiem chipurileapa ce repară culorilesă rămîn lipită de frunzişul nopţiiîntre două cuvinte de trecere

Atout regard

Installations

Lanuit verte du parclabyrinthe LanguesobscuresBaroque d'aube Vertige de l'avan

Musée de l'os et de l'eau

Au présent des veines

(Trois-Rivières, Les Ecrits desForges, 1989 – aceast

(Trois-Rivières, Les Ecrits des Forges / Orange bleue,1997),

ères

t-scène

şi dinpoesie pentru a ni-l oferi în prezentul fabulos de laTrois-Rivières”. Era 6 octombrie 2002. Nu ştiu de ceam aşteptat nou

veine

PoeMondiasă aducem spre sinetoate formele figuraţieiîn care corpul nu ezităîn faţa zorilor îmbrăţişate de orice fiinţă

4.carte după carte îmi închipuică adevărul se schimbă în piatră invizibilăcă înalta Asie şi Canada de Jos suntdispărute pe veşnicie tresărindcu o limbă imaginară înfiptă în coasta lor

5.atunci cînd a respira face ca totul să fie întunecatcînd trebuie să înoţi în propria mîniefără să vezi niciodată cine înnegreşte în realitateatunci cînd comparaţiile ne strîng de gîtşi se vede osulce naiba face limba în faţanaturii greşelilor de limbă

6.să rămîi în mod inutil vlăguit aproape deviolenţă realitate sau adevărcu maxilarele pline de energiecred că trebuie cuvinte simplesă mergi în neştire noaptea să asculţisunetul apei ce persistăscurtătură ardentă în universal

7.mi-ar plăcea un eu colectiv savantnebun aţîţat detulburarea noastră şi fragilăumanitate pe ici pe coloîn cărţi şi în umbrele lorsau mîhnită în piepturile noastre cu cîntecemajoră de fiecare dată cînd prezentulîşi arată peisajul abisurilor sale şi norii euluica atîtea ferestreîn care trupului îi place să se sprijine

8.idei ale trupului înrobitpînă peste cap de febrăavem un corp pînă lasfîrşitul sfîrşitului şi vîntulsub pleoapemii de cuvinte săpate în carnescîntei fluvii şi înlănţuiri de umbretot ce ne aminteştecum se înveşnicesc ochii

9.într-o seară de vară unei alte femeii-am spus că a atinge nu suprimă distanţatotul este practic realaproape nimeni nu mai reuşeştesă meargă în absolutam zis a atinge sau a mîngîia fără ripostă

10.mîna întinsă aşa cum efără alt argument decît orizontulcîteva cuvinte pentru a-mi schimbaimpresia că ne este răuacolo unde nimic nu seamănă cu nimic

11.atunci am gîndit la cuvîntul distrugereşi la tot ce ar fi trebuit adunat(vară, jazz, corp la corp şi tango,imensitate, grădină, ţărmuri şi cîtevainsecte)pentru a evita să vădpropriul său trup în viteză nebunăcum recompune amestecînd certitudinilenoaptea apoi fiecare noapte mereu noaptea

12.aici lumea e tînără şi plinăde vulcani de care nimeni nu se îngrijoreazăde polei şi nimeni în picioareîn plin pătrar al nopţiialtundeva remarc luminapraf sau obraz tot ceea ce este materiemîini ofrande şi mîini cu pepite de Aur!

13.să răstorni puterea printr-o lovitură a deliruluipentru a evita melancolia rozătraficul de organe şi de femei voalateastăzi merg cu viteza ce răscoleştepasiunile arcuşul cortina

14.unde să plasez eul unde să plasez moartearitmul zgomotos al pofteiaceastă acceptare tulburătoarea luminii exterioareunde să plasez oglinda cumsă forţez limba să intre acolo să o răsfăţieşire fără fond ce perturbăînainte de amiază gravitatea îmbrăţişării

15.unde să plasez în viaţa meaprintre imaginile cuprinzătoareunde să depun această rochiede tînăr sînge proaspătîn plină după-amiază de şapte august '98rochie ireală de sînge realflagrant delict de ură fluidăatunci cînd în grădinălumina depune cu amabilitateîncă puţin sens într-o mîncare cu măsline

16.am vrut să revin pe urmele paşilor meipămîntul a cedat sub metafora de apănu chiar apă mereu mai puţină apănumai metafora şi fluiditateasensului cu viteză rară de torent facilacum cărţile plutesc ici şi coloîn lumină îmi ordonăsă nu înec prezentulpe măsură ce se succed priveliştile

17.să ai loc o viaţă întreagăîn limba maternăbucuria de a trăi să o ai acolounde-ţi petreci viaţarîu săpîndu-şi metaforafără agoniedoar povestea

prezentare şi traduceri - Valeriu STANCU

Redacţia ţia:

şi webdesign

şi administra

Tel./fax:

şi

Tehnoredactare computerizat

str. Gh. I. Brătianu nr. 22. Ia

Florin

S.C. PRINT MULTICOLORS.R.L

Str. Bucium nr. 34 Ia

şi0232 262140

e-mail: cronica iasi

I.S.S.N. : 2240-4560

ŞOVA

şi

_ @yahoo.comCont RO43RNCB3200000259200001

deschis la B.C. Ia

ă

Tiparul:

Revista

Biblioteca Jude acu sprijinul

Consiliului Jude

este editatţia Cultural

ţe n"Gh. Asachi" Ia

ţean Ia

ă de

Funda ă Cronica

ăşi

şi

şi

RedactorRedactor-şef adjunct:Secretar general de redacţie:Redactori coordonatori: ,

-şef:

Redactori pentru străinătate: (Belgia); (Canada);(Elveţia); (Franţa); ,

(Germania); (Mexic)

Valeriu STANCU

ĂNESCU

Pierre Yves SOUCY H l ne DORIONMaria Rosaria VALENTINI Denis EMORINE Emil CIRA Christian W.SCHENK Sanda RACOTTA

Bogdan Mihai MANDACHEMariana STANCU

Mihai BATOG BUJENIŢĂ Paula BĂLAN, Alexandru DanCIOCHINĂ, Valentin CIUCĂ, Daniel CORBU, Simion BOGD , CătălinTURLIUC

é è

G. MOSARI(Israel),

Casa de Presă şi Editură CRONICAhttp://revistacronica.wordpress.com

Nicole Brossard (Canada)

5 9 4 8 4 1 9 0 0 0 0 1 1 80