Cuba este un stat centralizat ,sisitem condus de guvernul comunist .

Pentru mai multe decenii, Cuba a primit un ajutor (subvenție) masiv din partea URSS, în schimbul zahărului cubanez, sovieticii livrând petrol. O parte din cantitatea aceasta de petrol era consumată în Cuba, iar restul era vândut pe piața mondială pentru un profit de câteva miliarde de dolari. În schimbul acestei subvenții sovietice, Cuba sprijinea mișcărle comuniste din toatăAmerica Latină (printre altele: Nicaragua, El Salvador, Guatemala, Columbia și Chile) și din Africa (Angola, Mozambic și Etiopia). Numai în Angola existau peste 50.000 de militari cubanezi.Colapsul Uniunii Sovietice din 1991 i-a dat o lovitură economică grea Cubei, iar când sovieticii au încetat acordarea ajutorului anual de 6 miliarde de dolari , guvernul comunist a chemat populația la "perioadă specială" de refacere.

Economia Cubaneză a fost greu lovită de colapsul Uniunii Sovietice și al CAER-ului, cu statele căruia făcea comerț în principal. Printre problemele mai recente se numără prețul ridicat al țițeiului, recesiunea piețelor principalelor sale produse de export,zahărul și nichelul, distrugerile provocate de uragane, (uraganul Charley a făcut pagube de aproximativ 1 miliard de dolari), recesiunea în turism și condițiile nesigure din economia mondială. La sfârșitul lui 2003 și începutul lui 2004, atât turismul cât și prețul nichelului au avut creșteri. În 2008/09 a suferit Cuba o criză de lichiditate cauzată de o combinație de ulei de costul ridicat și importurile de alimente, un colaps în venituri din exporturi cheie (în special nichel) și impactul devastator a trei uragane majore - care a costat tara 10 miliarde de dolari. Acest lucru a dus la valorile implicite pe scară largă în plățile către creditorii străini și furnizorii, cu prioritate la importurile esențiale (cum ar fi produse alimentare). Conturile companiilor străine din interiorul băncii Cuba au fost înghețate și au fost necesare pentru a obține omologarea Băncii Centrale de a transfera bani din țară. Ca răspuns la criza, guvernul a redus drastic importurile, care a scăzut cu cel puțin 30%.

Un factor important al restabilirii economiei cubaneze sunt banii expediați de americanii de origine

cubaneză (care reprezintă aproximativ 3% din economia tării, după unele estimări). Cuba face comerț cu

aproape toate țările lumii, inclusiv cu SUA. Totuși, Cuba datorează miliarde de dolari țărilor Clubului de la

Paris precum Franța, Japonia și Germania.

Sectorul agricol (reprezentând mai puțin de 5% din PIB), este deosebit de ineficient, și, ca rezultat de până la 80% din produsele alimentare este importat. Odată ce un exportator de zahăr majoră, nivelurile de producție au scazut pentru a reduce mult de un secol în urmă. Dependența Cubei de pe produse alimentare importate și petrol lasă vulnerabilă la creșterea prețurilor la nivel mondial, fluctuațiile prețurilor materiilor prime (în special nichel) și efectele colaterale ale recesiunii economice asupra turismului. Acest lucru este atenuat de un sprijin financiar din Venezuela, dar dependența de grele, pe de o țară (ca pe URSS și SUA în trecut) lasă Cuba vulnerabile la evoluțiile politice și economice din Venezuela și viitoare a guvernului Chavez. Cuba este remarcată pentru inițiativa națională de practicare a agriculturii organice pentru a hrăni populația amenințată de foamete. După prăbușirea Uniunii Sovietice, Cuba a pierdut peste 70% din importurile chimicalelor necesare agriculturii, peste 50% dintre importurile alimentare și cea mai mare parte a importurilor de petrol. Sectorul agricol, bazat pe un model puternic mecanizat și chimizat a fost imediat distrus. Prin restructurarea industriilor agricole, prin eforturi științifice pentru găsirea de soluții organice, Cuba a reușit rapid să convertească cu succes toată agricultura la producția organică. În ziua de azi, numai agricultura organică este permisă de lege.

În anul 2012, salariul mediu lunar era de 455 de pesos neconvertibili, adică 19 dolari (aproximativ 13,7

euro).[9]

Standardul cubanez medie de viață rămâne la un nivel mai mic decât în anii 1980, înainte de prăbușirea Uniunii Sovietice infirm economiei cubaneze, cu pierderea de comerț preferențial (ulei pentru zahăr) și ajutorul substanțial. Mulți cubanezi se bazează pe fișe de stat, remitențele de peste hotare și activități pe piața neagră (care comercializează bunuri furate de la stat).

Cuba este o economie predominant de servicii.

Veniturile sale principale de export provin din :

turism (cu 2,7 milioane de turiști în 2011 va crește la 3 milioane în 2012), nichel (Cuba are cele mai mari rezerve patrulea la nivel mondial), biotehnologie și farmaceutice (exportate în peste 25 de țări).

Exportul de servicii profesionale, în special medicale, a crescut în mod semnificativ în importanță.

Începând cu anul 2000, în apropiere Cuba politic aliat Venezuela a fost furnizarea de ulei în condiții extrem de concesiune. În 2010, Cuba și Venezuela au semnat un acord de încă 10 ani în care Venezuela va livra în jurul valorii de barili de petrol 115000 pe zi. În schimb, Cuba a trimis mii de cadrele medicale, profesori și consilieri pentru a lucra în Venezuela.

Cuba parteneri importanti economici sunt Venezuela (ale cărei exporturi către Cuba sunt mai mari decât cele ale întregii UE), China, Spania și Canada.

În ciuda embargoului SUA, o scutire pentru exporturile de produse alimentare și a unor produse farmaceutice face Cubei SUA partener comercial ca mărime cincea.

Deoarece Administrația Obama a ridicat restricțiile privind călătoriile spre insula de către americanii cubanezi, a existat o creștere rapidă a numărului (în valoare

totală de peste 300.000) - Marea Britanie fiind pe locul 3 ca o sursă de vizitatori. Cuba este singura țară care a înregistrat o creștere a remitențelor de familie din SUA (estimate la 1 miliard de dolari SUA pe an de către CEPAL), într-o perioadă de recesiune economică, în general, atunci când remitențele au scăzut. Schimbul de dolari SUA în Cuba atrage un impozit de 10% - de a genera câștiguri de schimb valutar. Dar dezechilibrul comercial al țării (- $ 6.6bn in 2010) cauzată de rezultatele obținute la export slabă contribuie la lipsa continuă de schimb valutar.

În 2008/09 a suferit Cuba o criză de lichiditate cauzată de o combinație de ulei de costul ridicat și importurile de alimente, un colaps în venituri din exporturi cheie (în special nichel) și impactul devastator a trei uragane majore - care a costat tara 10 miliarde de dolari. Acest lucru a dus la valorile implicite pe scară largă în plățile către creditorii străini și furnizorii, cu prioritate la importurile esențiale (cum ar fi produse alimentare). Conturile companiilor străine din interiorul băncii Cuba au fost înghețate și au fost necesare pentru a obține omologarea Băncii Centrale de a transfera bani din țară. Ca răspuns la criza, guvernul a redus drastic importurile, care a scăzut cu cel puțin 30%.

Pe plan internațional, Cuba este un membru influent al ONU, G77, Mișcarea de Nealiniere și Alba (o alianță care include Venezuela, Cuba, Bolivia, Ecuador, Nicaragua, Antigua & Barbuda, Dominica, Grenada, Saint Vincent și Grenadine). Cuba a diversificat și consolidat relațiile sale externe cu țările BRICS, alte piețe emergente și în țările în curs de dezvoltare din întreaga lume.

RELATIILE CU MB

Marea Britanie a menținut relații diplomatice neîntrerupte cu Cuba de la proclamarea independenței sale și în iulie 2011 a semnat o Declarație pentru Marea Britanie / Cuba de cooperare bilaterală. Printre domeniile prioritare convenite pentru o cooperare mai strânsă sunt comerțul și investițiile, biotehnologie, schimbările climatice, dezvoltarea emisii scăzute de carbon, combaterea traficului de droguri și a criminalității organizate, drepturile omului și pregătire și răspuns în caz de catastrofe.

Exporturile din Marea Britanie spre Cuba în 2011 a înregistrat o creștere de 64% în volum la 2010. Dar statisticile oficiale din Regatul Unit nu ia în considerare comerțul prin intermediari din țările treia (de exemplu, Spania). Importurile din Marea Britanie din Cuba (în principal lubrifianti, trabucuri, rom, zahăr brut, miere) au totalizat doar peste £ 53 m. Marea Britanie comerțul cu Cuba este devansat de Spania, Italia, Germania și Țările de Jos. Dezvoltarea planificată de noi piețe de gros pentru a furniza sectorului

de expansiune mic de afaceri privat ar trebui să creeze noi oportunități pentru exportatorii. Raționalizarea promis de companii de stat care importă s-ar putea reduce costurile de tranzacție pentru exportatorii - care s-ar ocupa în viitor cu un cuplu, mai degrabă decât de sute de cumparatori de stat.