8/18/2019 Cum a fost scufundată cea mai puternică navă din cel
de-al Doilea Război Mondial _ Historia.pdf
1/2
Cum a fost scufundată cea mai puternică navă din celde-al Doilea
Război Mondial
În 1939, în condiţii de maxim secret, Germania lansează la
apă cuirasatul “Bismarck”, o
adevărată provocare pentru marina engleză care nu a precupeţit
niciun efort pentru ascufunda cel mai puternic crucişător al celui
de -al Doilea Război Mondial.Odată cu accederea
lui Hitler la conducerea Germaniei şi reînarmarea celui de-al
Treilea Reich, marina germană a
conceput un amplu plan pentru ca până în 1947, flota germană să
o egaleze ca putere de luptă pe
cea britanică. În 1936, amiralul Erich Raeder, conducătorul
marinei germane (Kriegsmarine ) îi
prezintă Fuhrerului “Planul Z” prin care Kriegsmarine trebuia să
îşi asigure supremaţia navală prin
construcţia unor puternice şi rapide nave de luptă. După trei
ani de muncă asiduă, în februarie 1939,
în condiţii de maxim secret, Germania lansează la apă
cuirasatul “Bismarck”, cu şapte luni înainte de
a începe cel de-al Doilea Război Mondial.Cuirasatul avea un
deplasament de 50.153 de tone, iar armamentul pe care-l purta
era redutabil: 8 tunuri de 38 cm., 12 tunuri de 15 cm, şi câte 16
mitraliere
antiaeriene de 105 si 37 mm. Armura de protecţie a vasului, din
oţel special, era groasă de 320 mm.;
aceasta îl făcea aproape de neatins într-un atac cu torpile din
partea unor nave de război, singura
preocupare reală pentru germani fiind un atac masiv cu bombe
lansate de avioane inamice. În ciuda
proporţiilor sale, vasul era capabil de o viteză maximă
impresionantă: aproape 30 de noduri pe
oră.Căpitanul vasului, Ernst Lindemann, era unul dintre cei mai
capabili ofiţeri ai marinei germane,
celebru pentru calmul, priceperea şi talentul de a stabili cu
echipajul relaţii de stimă reciprocă.La 18
mai 1941, Bismark însoţit de crucişătorul Prinz Eugen a pornit
în Atlantic în lupta împotrivaconvoaielor aliate realizînd un ocol
mare în jurul părţii superioare a Islandei.Marina Regală a
primit
informaţii despre ieşirea în larg a celor două vase germane şi a
format un grup de luptă pentru a le
intercepta.Pe 24 mai, Bismark a fost reperat de către puternicul
vas de luptă al marinei britanice,
crucişatorul HMS Hood. A urmat un scurt schimb de focuri între
cele doua vase. Tunurile puternice ale
lui Bismark au lovit în plin nava engleză care s-a scufundat în
mai puţin de cinci minute. În aceeaşi
confruntare, Bismark a avariat grav şi crucişătorul Prince of
Wales.Înfuriat la auzul acestei veşti,
premierul britanic Winston Churchill a ordonat “scufundarea” lui
Bismarck, pentru a răzbuna
distrugerea navei amiral a Regatului Unit. Întreaga flotă
britanică pleacă în căutarea lui Bismark careeste localizat de
aviaţia britanică. Royal Air Force reuşeste să atace il atace pe
Bismark şi să îl
avarieze uşor.Totuşi, confruntarea afectase si structura de
suprafaţă a cuirasatului german.
Crezându-se încă la adăpost, comandantul Lindemann a luat
decizia întoarcerii în portul francez
Brest, pentru reparaţii.În cursul zilei de 26 mai, un atac cu
torpile lansat asupra sa de către
portavionul britanic HMS Ark Royal i-a crăpat în mod superficial
armura. Avioanele torpiloare îl lovesc
din nou pe Bismarck în tot cursul nopţii de 26 spre 27 mai,
avariându-i cârma.Atacul decisiv a urmat
în dimineaţa lui 27 mai 1941. Mai multe vase britanice,
printre care cuirasatele HMS King George V,
HMS Norfolk, HMS Rodney , l-au urmărit îndeaproape, torpilându-l
şi bombardându–l. În acestecondiţii, fără cârmă şi cu viteza mult
micşorată, cuirasatul Bismarck a primit lovitura de graţie din
partea distrugătorul britanic HMS Dorsetshire. Din echipajul de
2 321 de oameni ai lui Bismarck au
fost salvaţi numai 115.La auzul veştii că Bismarck a fost
scufundat, Churchill a exclamat: “mă întreb ce
