P R O P R I E T A R :

SOC. A N . „ U N I V E R S U L " B U C U R E Ş T I , B R E Z O I A N U 23

DIRECTOR ŞI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCÜ înscrisă "ub No. 163 Trib. Ilfov

A B O N A M E N T E : L e l ™ \ " ° , „ 120 pe 6 luni

Autorităţi si instituţii Lei 500

REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA

BUCUREŞTI I Str, Brezoianu 23-25

T E L E F O N 3.30.10

APARE S Ă P T Ă M Â N A L

P R E Ţ U L 5 L E I

A N U L X L V I I I • Nr. 31 SÂMBĂTA 5 August 1939

Redactor r e s p o n s a b i l : M I H A l N I C U L E S C u

A r t a în a r t i s t H de NICHIFOR CRAINIC

Deosebit prin excepţionala putere vizionară şi prin pute­rea de a o plasticiza în strălucitoarele forme concrete ale o-pereL geniul creator ne reaminteşte loricât de îndepărtat pro­cesul creării lumii. De fapt, dintre toate lucrurile de pe pă­mânt nimic n u pare mai apropiat de această idee. In proce­sul zidirii lumii distingem două momente deosebite, după modul nostru de înţelegere. Unul e ideea cosmosului exis­tând din eternitate ca arhetip ideal în înţelepciunea divină, iar al doilea e concretizarea acestei idei prin creaţia lumii în afara esenţei divine, în timp şi spaţiu. Sfântul Grigoie de Nazianz, răspunzând curiosităţîi noastre naiv omeneşti de a şti ce făcea Dumnezeu înnainte de crearea lumii, scrie c ă Dumnezeu contempla în propria-i înţelepciune paradigmele sau ideile lucrurilor, pe care a v e a s ă le zidească. Artistul, precum am văzut, îşi contemplă d e a s e m e n e a opera în for­ma ideală din propria-i fantazie, înnainte de a o concretiza obiectiv în materie. Dumnezeu însă a luat numai din sine ideea lumii, iar materia ei a creat-o din nimic. Artistul nu e Dumnezeu. Forma vizionară, care e arhetipul ideal al operei luL e combinată din elemente date de experienţa vieţii na­turale, iar materia în care o modelează e luată deasemenea din natură. Numai sensul ce fulgeră din operă are direcţia unei alte ordini de existenţa decât cea vremelnică. Cât des­pre transpunerea în concret a viziunii, dacă lucrul acesta în creaţia divină nu implică niciun efort, — căci Dumnezeu gândeşte în fapte — geniului îi cere o încordare dramatică, o luptă titanică cu materia pentru a o birui, pentru a o „in­forma", adică pentru a o modela, silind-o să îmbrace lumi­noasa formă a viziunii. Lupta cu rezistenţa materiei şi truda legată de ea , sunt mărturisite aproape de toţi creatorii de frumuseţe, care văd marea distanţă dintre sublimitatea vi­ziunii şi insuficienţa mijloacelor de expresie. Din acest punct de vedere ei s e a s e a m ă n ă cu scriitorii mistici, cari s e plâng de sărăcia cuvintelor când vor să descrie lumina inefabilă a contemplaţiei supranaturale. Frumuseţea operei realizate stă în conformitatea ei cât mai intimă c u viziunea geniului. Din afară cunoaştem măreţia acestei viziuni. Artisiul termi­nând-o şi contemplându-i conformitatea, iar putea spune, ca Dumnezeu, că e bună foarte. De fapt, aproape niciunul nu e perfect mulţumit de realizare, chiar când pentru noi, ama­torii, opera pare desăvârşită în „splendoarea formei peste părţile proporţionate a le materiei". Dacă Dumnezeu gânde­şte direct în fapte şi faptele răspund perfect formelor esen­ţiale s a u arhetipurilor divine, arastul gândeşte în imagini şi mimai după a c e e a intervine m â n a măiastră s a u tehnica pentru a le da contur sensibil.

Să observăm că abia în momentul când, dupăce teh­nica şi-a îndeplinit munca titanică, artistul îşi contemplă sen­sibil opera, numai atunci contemplaţia noastră s e a s e a m ă n ă cu a lui, fără s ă fie în mod necesar identiaă. Căci dacă opera desăvârşită nouă ne procură delectarea sau bucuria este­tică, artistul adevărat rămâne mai totdeauna nemulţumit de realizarea ei.

Fie c ă privim opera lui Dumnezeu, adică frumuseţea cosmică, fie c ă privim opera geniului, contemplaţia noastră e de aceeaş i natură sensibilă. Această constatare ne face s ă ne întoarcem încăodată la ipoteza genialităţii latente. Contemplând sensibil opera de artă, devenim sau dovedim că suntem, după această ipoteză, congeniali cu artistul. Dar atunci, contemplând în ace laş med frumuseţea cosmică, ope­ra lui Dumnezeu, n'ar urma că suntem deopotrivă cu Dum­nezeu, precum pretinde esteticianul că suntem deopotrivă cu geniul ? Iată cum această ipoteză nu s e ţine în picioare, deşi trebuie s ă adăugăm, oarecum în favoarea ei, că între noi şi Dumnezeu e o deosebire de natură, iar între noi şi geniu nu e această deosebire. Indiferent de această deosebire în­să, în faţa naturii şi artei noi avem acelaş mijloc de a gusta frumuseţea : contemplaţia sensibilă.

Suntem conaturali cu omul de geniu, dar nu suntem con­geniali cu ei.

Cum s e poate lămuri această diferenţă dintre noi şi el ? Din punct de vedere teologic, arta e un dar natural al

lui Dumnezeu. Oa făpturi, deşi de aceeaş i natură omeneas­că, noi suntem înzestraţi cu aceeaş i capacitate.

(Urmare în pag. 7-a)

Saß S u n t obosită, foarte obosi tă D e m a r e a sărbătoare care m i - a fos t v iaţa . O, fac î n m i n e mi i l e de oboseli Ale tu turor oameni lor care a u fos t regi Reg i sumbri , l enţ i , a t o t c u n o s c ă t o r i Intr 'o m a r e tablă de ş a h c u jocuri nes igure .

Toate înţe lepc iuni le l e - a m cunoscut , D o a m n e , Toate , zadarnice , s'au făcut n e v ă z u t e Mi-a r ă m a s u n a s ingură , u l t i m a în ţe lepc iune , Aceea care doreşte l in i ş tea — l in i ş tea lucruri lor n e n ă s c u t e .

N i m e n i n u m'a înf rînt, dar d inco lo de lupte Se 'nt inde oboseala t u t u r o r drumuri lor Spre t o a t e apele, spre t o a t e stelele. N i m e n i n u m'a înfrânt , dar aripi le m e l e s u n t a t â t de largi Viaţa le însângera , ca pe vul tur i zăbrelele .

S p u n e - i morţi i , D o a m n e , s ă - m i dea n e a g r a h e r m i n ă Pe care o dărueş t e t u t u r o r înv ingător i lor — Nic iodată pr inţ m a i g ingaş , c u f a ţ a m a i sen ină , N u va a l u n e c a apoi, î n primăveri , pe d r u m u l norilor.

ANIŞOARA ODEANU

Valoarea diminutivelor în Mioriţa

de C. N. NEGOIŢA

Regăs i s em o l u m e ca re n u p o a t e fi p i e r d u t ă . M e r g e a m că t r e obârş ia poeziei p o p u l a r e , i zvor î t ă fie d in l i r a n e c u ­noscu tu lu i c â n t ă r e ţ a l g e n i u l u i p o p u l a r , fie d in s t r u n e l e l e g e n d a r e a le poe ţ i lo r d in E v u l - M e d i u , î nvă lu i ţ i p r i n v i a ­ţa şi des t inu l lor, î n acelaş a n o n i m a t ca şi c r ea ţ iun i l e obşte i .

In P r o v e n ţ a , în m i n u n a t a r e g i u n e m e d i t e r a n e a n ă din sudu l F r a n ţ e i , în c o m p u n e r i l e l i r ice a le r ă t ăc i t o r i l o r trou-vers, a junş i p â n ă la cu r ţ i l e p r i n c i a r e d in I ta l ia , î n poezia d ia lec ta lă d in ţ i n u t u r i l e i tal ice, î n poezia n o a s t r ă p a s t o ­rală , u r m ă r e a m aceleaş i m o t i v e . U r m ă r e a m f loarea c u r a t ă a insp i ra ţ i e i g e n u i n e şi a f lam astfel , în r i t m u l n e a l t e r a t , neş lefu i t de s t r ă d a n i a poeziei cu l t e de m a i t â rz iu , p a r f u ­m u l c r u d al pădu r i l o r , jocur i l e de l u m i n ă r e s f r ân t e de ape şi m u r m u r u l n e î n t r e r u p t a l izvoare lor , to t a t â t e a e-couri ca re s t r ă b a t p o e m e l e ce p a r fă ră sfârşit , ca şi o r â n ­du i r i l e veşn ice a le firii.

Cum l-am cunoscut pe Emil Gârleanu

C o m e m o r a r e a lui Emil Gâr leanu , întâm­pla tă s ăp tămân i l e trecute în cadrul simplu şi cu a t â t a mai solemn al unei pomenir i re­ligioase, mi-a a d u s din a d â n c , din ani i co­pilăriei mele craiovene, imag ina primului scriitor p e care mina fost da t să-'l cunosc .

Eram un copil c iudat ; palid, neliniştit, ars, de pe-atunci, d e o c iuda tă febră interioară, deschis spre imagina ţ ie şi vis. Din jocurile copilăriei, sufletul m e u cu legea n u m a i p e a c e l e a care-i a p r i n d e a u ha luc ina ţ ia trans­punerii în personagi i fantastice, p e tărâmuri ireale. S ta rea a c e a s t a d e visătorie şi volup-t u o 3 miragiu mi-o p regă t eau , mai a les , lec­turile p a s i o n a n t e a l e m a m e i mele, din ba la ­

de le ge rman ice a le unor Bürger, Müller, Uh-land, Lenau, Goethe , Schiller, Iulius Sturm, s au din Chamisso şi Cervantes .

La aces te lecturi se a d ă o g a u spectacole le teatrale îngădui te d e tatăl meu , Coco Deme-trescu, actor al Teatrului Naţ ional din Craio-va .

Cu un a n înainte de-a intra în şcoa la pri­mară , tatăl meu mi-a făcut m a r e a favoare de a m ă lua la desch ide rea stagiunii dra­matice din t o a m n a lui 1911. întâiul a n al di­recţiei lui Emil Gâr l eanu . M a m a m e a —• e a însăşi m a r e artistă în muzică şi fanatică iu­bitoare d e literatură — m ă pregăt ise , cu câ­teva zile înainte, ca pentru o m a r e ceremo­nie sufletească la c a r e a v e a m să iau par te .

,,Vin scriitorii din Bucureşti", mi se spuse­se şi lucrul aces ta c ă p ă t a s e în mintea m e a proporţii ur iaşe . Scriitorii... d e ei l egam toa­te basme le , legendele şi b a l a d e l e despr inse din lecturile m a m e i mele, frânturi din Niebe-

lungii şi Eílkönig, din Don Quichotte s au din ciudatele povestiri a le lui Müller.

Scriitorii... a m să-i văd , a ş a dar , şi eu p e domnii ace ia cari pun umbre le să fugăreas­că, prin păduri , g o a n a că la re a taţilor ce

de RADU GYR

s t râng în b ra ţe copii arşi de friguri, ori arun­c ă punţi de flăcări spre castele b les temate .

Trăesc şi azi, surprinzător d e intens şi de amănunţi t , toată amint i rea acele i seri de teatru ca r e mi-a obseda t copilăria. Simt şi acurn, l impede, emoţia vec ină cu febra, văr­sa tă în sânge , în cl ipa c â n d a m intrat în lo­is, subt lumina fascinantă a sălii d e teatru găti tă de m a r e sărbătoare . . . Cu puţin înain­te d e r idicarea cortinei, ap l auze puternice a u însoţit in t rarea într'o loje de l â n g ă scenă a unui grup d e domni gravi şi îmbrăcaţ i în negru.

— Sunt scriitorii, mi-a şoptit m a m a . A m r ă m a s cu ochii aţintiţi a s u p r a lojei de

l â n g ă scenă , nepu tând s ă m ă dumiresc curo scriitorii sunt oamen i „ a ş a c a noi" şi cum nu-i văd , cel puţin, îmbrăcaţ i în zale ori în catifea şi mă ta se , o a p e strălucitorii cavaler i din b a l a d e l e citite !

— Şi vezi, a d a o g ă m a m a , domnul ace la s lab şi frumos, iau fruntea <atât de la rgă şi cu mustăţi subţiri, este Emil Gâr leanu , directo­rul teatrukii „nostru" unde ioacă tăticu.

Emil Gârleanu. . . Numele lui mi-a r ă m a s a d â n c săpa t în inimă şi ochii mei l-au ur­mărit toată s e a r a .

Spectacolul, desfăşurat p e scenă , n ' a pu­tut să^mi cuce rească atenţia, concentrată numai a s u p r a lojei „domnilor scriitori 1 '.

Mult ma i târziu, răsfoind colecţia de afişe teatrale a tatălui meai, a m văzut că specta­colul acelui început de s tagiune — toamna lui 1911 — prezentase publicului c ra iovean trei p iese originale şi a n u m e : „Rapsozii" de V. Eftimiu, „Când ochii p l â n g " d e A. de Herz şi „Văduve le lui Daniel" d e Carmen-Sylva . In ace l a ş timp, afişul preciza şi par t ic iparea la desch iderea stagiunii a unui numeros

(Urmare în pagina 7-a) •

Amor de terra lonhdana per vos totz lo cors mi doi...

Aşa cân t a u n p r inc ipe al poeziei p r o v e n ţ a l e , J a u f r e s R u d e l s : . .Dragoste de ţ a r a î n d e p ă r t a t ă , — p e n t r u t ine i n i m a mi se f rânge" . . . E ţ a r a necunoscu tă , fie că acolo a r t r ă i i ub i t a d e s p r e ca re n u m a i a auzi t , fie că acolo l -a r m â n a do ru r i l e vi jel ioase, ca şi suf le tu l m e r e u t â n ă r , m e ­r e u în c ă u t a r e a u n u i l i m a n al împăcăr i i , al fericir i i pe ca re o b ă n u e ş t e abia .

D o r u l ne împ l in i t , n ă z u i n ţ a v a g ă p e n t r u u n p ă m â n t n e ­cunoscut , p e n t r u o zână isca tă d in b a s m e şi î nch ipu i r e , p e n t r u o v ia ţ ă nouă , es te acelaş la toa te popoare le . Şi sub fo rme difer i te , în l e g e n d e şi poezie, el se r egăseş te tot astfel .

Noi a m înch i s î n t r ' o s i n g u r ă n o ţ i u n e aces te s e n t i m e n t e ca re în s i m ţ i r e a a l to r n e a m u r i , deşi p a r e că a r î m b r ă c a fo rme va r i a t e , î ncea rcă to tuş i să def inească u n ace laş s e n ­t imen t , e t e r n ca şi suf le tu l omenesc , e t e r n ca şi aspec te le deosebi te , d a r un ice , a le celor î n c o n j u r ă t o a r e .

Unitatea în varietate n u a fost n i c ioda tă m a i l ă m u r i t s u r p r i n s ă î n t r ' o aceiaş l i m p e d e şi a t o t c u p r i n z ă t o a r e n o ­ţ iune . Doru l , a t â t d e d ive r s în man i f e s t ă r i l e - i ex t e r i oa r e , ca şi în b o g ă ţ i a de s e n t i m e n t e ce înch ide , es te v e s t m â n t u l d o m n e s c a l g r a iu lu i şi s imţ i r i i r o m â n e ş t i : d o r u l d u p ă i u ­b i rea p i e r d u t ă , d u p ă o fer ic i re care n u poa t e s ta în loc, d u p ă v i a ţ a d e c â m p sau de m u n t e , d u p ă p r i m ă v a r a care ^ î ncepe a fi b ă n u i t ă s u b soa re le care r i s ipeş te z ă p a d a de i p e cu lmi şi c h i a m ă ape le voioase a le re înv ie r i i , d u p ă t u r ­m e l e ce t r e sa l t ă la l u m i n a p r e v e s t i t o a r e de îno i re î n in imi ca şi în n a t u r ă . De aici î ncepe şi aici se s t r â n g , ca în s â m ­b u r e l e u n e i cosmogoni i mi racu loase , t oa te fe lu r i t e le m a ­n i fes tă r i a le poeziei n o a s t r e p o p u l a r e : cân tecu l şi iub i rea , î n f r ă ţ i r ea n e c u n o s c u t ă la a l t e n e a m u r i , cu codrul , cu v i e ­ţu i toa re l e , cu s te le le , cu lucefer i i şi cu însăşi m o a r t e a .

Ast fe l a j u n g e m la m i n u n a t u l p o e m al Mioriţei, î n ca re p r i n t r ' u n p r o c e d e u de o desăvâ r ş i t ă ab i l i t a t e es te t ică , î n ­t ovă ră ş i r ea cu m o a r t e a dev ine senină , ca în s t r ăvech i l e c r ed in ţ e a le Geţi lor . . . O m u l se cufundă în m a r e a nef i in ţă b u c u r o s , ca la p r e v e s t i r e a u n e i fer ic i te să rbă to r i , î n t r ' o n u n t ă m ă r e a ţ ă ce nu-ş i a r e s e a m ă n pe l u m e :

Soarele şi luna Mi-au ţinut cununa. Brazi şi păltinaşi I-am avut nuntaşi; Preoţi munţii mari, Păsări, lăutari, Păsărele mii, Şi stele •făclii!

Aceas tă î n f r ă ţ i r e cu m o a r t e a es te deosebi tă în to tu i de l in iş tea a n a h o r e t i c ă în p r a g u l celor veşnice , pe ca re c r e ­ş t in i smul a adus -o . N u mi se p a r e a p r o p i a t ă decâ t de s e ­n i n ă t a t e a pe ca re S f â n t u l F r a n c i s e d in Assisi o înfă ţ i şează

(Urmare în pag. 5-a)

Din mărturisirile unui resemnat Aş vrea să fiu crezut că nici

una din propoziţiile acestor mărturisiri nu-mi aparţine. Şi dacă totuşi le trimit acum, în-tr'un plic închis, amicului Făn-tâneru, o fac numai pentrucă sunt într'o stare de penibilă indelicateţă faţă de tânărul Zenon. Aşa e cunoscut, şi nu­mai cu acest nume, autorul real al mărturisirilor de faţă.

Cum l-am cunoscut şi unde, s'o mai spun, ar însemna să leg povestirea de un punct din biografia mea spirituală şi n'ar fi deloc interesant. Dar totuşi, fiindcă niciodată nu pu­tem renunţa la ecuaţia noastră personală, nici chiar atunci când facem calcule de meca­nică cerească, să mi se ierte începutul stupid şi poate chiar impertinenţa.

îmi adiLC bine aminte. L-am cunoscut pe Zenon într'una din nopţile încă nervoase ale

tinereţii mele, când luptam să-mi refac existenţa izbită prea nemilos de vântul unei mis­tuitoare iubiri şi când străbă­team drumul celei mai aspre experienţe umane. N'au trecut prea mulţi ani de-atunci şi to­tuşi, acum observ, amănuntul în întregimea lui în scapă. Ştiu atât: că rătăceam singur, că nu mai aveam nici o relaţie sensibilă sau chiar imaginară cu universul, că nu mai aveam nici o relaţie propriu zisă cu mine, că eram un confiscat al tulburătoarei blonde şi că m'am trezit deodată cu un tâ­năr în faţă. Şi iarăşi amănun­tul îmi scapă. Dar reţin totuşi esenţialul : că tânărul acesta avea aerul celei mai triste e-xistenţe. A început direct şi fără prea multe forme.

Te salut tinere Jerusalem din Wetzlar, şi să-mi fie ier­tată intervenţia şi mai ales

de AXEJVTE SEVER POPOVICI

maniera. Numele meu este Ze­non! Am fost în căutarea li­niştii mele sufleteşti şi acum vin dintr'o lungă călătorie. Dar ce straniu! am venit fără adre­să, şi totuşi, vezi, oraşul acesta, cartierul acesta şi casa aceea cu grădină îmi sunt locurile mele scumpe din univers. Aici m'am născut eu, şi nu ştiu cum, dar îmi vine să cred că dacă n'ar fi ele, tot sistemul nostru solar ar fi desorganizat. Sunt câţiva ani de când n'am mai fost aci şi de atunci nu ştiu cât am îmbătrânit. Calen­darul e o mare prostie. Timpul nu se poate prinde decât pe locul unde ţi-ai început viaţa. Eu vin aci, din când în când, şi niciodată nu pierd din ve­dere să-mi constat îmbătrâni­rea. In alte părţi nu pot. Şi tot aci îmi regăsesc forma mea primă, îmi reiau continuitatea şi senzaţia identificării. Dar

scumpul meu, nu-ţi ştiu nu­mele, asta te rog să nu te su­pere, şi nici nu-ţi văd pricina durerii. Cer iertare, am spus o mare prostie ! Pricina unei dureri n'are nici o importanţă. Toate sunt scrise şi efortul no­stru este inutil. Acţiunea ta n'are loc, căci universul e un sistem închis, ieşit întreg din-tr'un principiu unic şi care se desvoltă după legile sale pro­prii. Mai exact: aş putea spune că e un trup imens pătruns de un suflet. Aci stă esenţialul. Şi din sufletul acesta au eşit, prin degradaţii succesive, toate fiinţele pe care le vedem! Dar absolut toate, şi oricât de in­fime ar fi, ele conţin ceva din materia esenţială care este su­fletul lumii. Iar acesta lucrea­ză în ele după legile lui pro­prii. Totul vine din el şi totul se reîntoarce acolo. Logosul, căci acesta ar fi până la sfâr­şit spiritul universului, se im­pune tot mai mult până ce uscă totul şi până ce conver-

(Urmare în pag. 6-a) Ştefan Dimitrescu Pe prispă (Curte turcească)

2 UNIVERSUL LITERAR 5 August 1939

S C R I I T O R I C Â R T I C R O N I C A L I T E R A R A

Santecm s u b co t rop i toa rea zo­d ie a me ta fo re i . S'a r u i n a t t e h ­n ica r i t m u l u i şi a r ime i , a i n v e n ­ţ ie i m e t r i c e şi a a r m o n i e i . Dacă însă m e t r u l , r i m a şi sono r i t a t ea a r m o n i o a s ă e r a u n i ş t e r egu l i s p r e a se p u t e a t r a n s m i t e ca î n -t r ' u n r i t ua l , u n t r u p in i ţ ia t ic , nici t e h n i c a me ta fo re i n u d e ­c u r g e d i n a l t ă concepţ ie d e s p r e ob iec tu l poeziei . D i m p o t r i v ă , m e ­ta fo r i smul d o m i n a n t exa l t ă , d u p ă câ t se p a r e , în ch ip deo ­sebit , v i z iunea m a g i c ă a cosmo­su lu i d in poez ia m o d e r n ă .

P e n t r u c ă s t ă r u i n ţ a f igura t ivă d e s v ă l u e r a p o r t u r i l e o b s e d a n t e d i n t r e u n e l e c u v i n t e şi dă c o n ­v inge rea că a l ă t u r a r e a lor p r o ­d u c e efec te deosebi te , că d e s l ă n -ţ u e u n f a rmec , d e s t u p ă o g u r ă mis t e r ioasă a l i r i smulu i . Ca şi când poezia n u s ' a r p r o n u n ţ a decâ t p r i n u n e l e c u v i n t e î m b i ­n a t e în a n u m e fel.

A m a r ă t a t î n a r t i co lu l p r e c e ­d e n t c u m s t ă r u e s c în spec ia l c u ­v in t e ca „ l in i ş te" , „gând" , „ snop" , „ f runză" , „c reangă" . . . Cu aces te vocabu le . s e a lcă tuesc i ngen ioa ­se combina ţ i i me ta fo r i ce , ace leaş însă a p r o a p e la toţ i poeţ i i . D-l Aurel Chirescu me t a fo r i zează : „ f runze le z i le lor" ; la fel şi d. George Todoran: „ f runza an i lo r" , i a r d. Iulian Vesper conc re t i zea ­ză: „ f runze le e legi i lor" , ca şi d. Vasile Culică: „ f runz i şu l an i l o r " . P e s u p o r t u l conc re t al s u b s t a n ­t ivu lu i „ c r e a n g ă " se b r o d e a z ă î^i -ăr i i i m a g i s t e şi m a i d ive r se : „ c r e a n g a v i su lu i (d. Teodor Al. Munteanu), „ c reng i de z â m b e t " (d. Gh. Antonovici); „c reng i le a-m a r u l u i " (d. Teofil Lianu) ; „ c r e a n g ă d e s e n i n " (d. Iulian Vesper); „ c r eng i d e v i s " (d. Con­stantin Salcia). Dacă n e - a m a-v e n t u r a să s t ab i l im imag in i l e i-den t i c e la ca re d u c e p r o c e d e u l me ta fo r i c î n a spec tu l s ău a b u ­ziv d e n u n ţ a t d e noi, a m d a pes t e l u c r u r i a m u z a n t e ca „ v â r t e l n i ţ a t r e c u t u l u i " , î n t â l n i t ă la d -n i i : Mihai Beniuc şi George Todo­ran, î n ace laş t i m p , s a u „ c a s t a n a i n i m e i " (d. Vasile Culică) şi „ ca ­s t a n a v ă z d u h u l u i " , (d. Petre E-covescu). R e n u n ţ ă m în să d e a a-r ă t a c u m imag in i l e u n u i poe t se a s e a m ă n ă cu a l e a l tu ia , f i indu- i uşor c i t i to ru lu i să cons t a t e f a p ­t u l fie d in m a t e r i a l u l pub l i ca te l e

noi , fie d i n ap l i ca rea d i r ec tă a p rocedeu lu i . F i i ndcă d i scu ţ ia n u es te aici p r o p r i u zis d e s p r e v a ­loa rea în s ine a me ta fo re i , cât d e s p r e u n p r o c e d e u me ta fo r i c abuziv , a j u n s la cl işeu şi ca r i ca ­tu r ă . Să f im şi m a i l ă m u r i t o r i ! A m spus că m e t a f o r i s m u l es te as tăz i t ehn i ca d o m i n a n t ă în c a p ­t a r e a ob iec tu lu i poeziei , c u m a l tă d a t ă e r a u m e t r u l , rima, r i t ­m u l , a rmon ia . Excesu l r i m e i şi al

r i t m u l u i e r a însă r o m a n ţ a , v e r ­sificaţia z o r n ă i t o a r e şi facilă. Me toda me ta fo r i că c o r e s p u n d e une i v iz iuni m a g i c e a lumi i , se încea rcă c u p r i n d e r e a a m p l i t u d i ­ni i cosmice p r i n l u x u r i a n ţ a i m a -gis tă . V e g e t a l e şi c r i s ta le , a n i ­m a l e şi s t ih i i s e î m b i n ă şi se a-dună , se c h e a m ă mi s t e r i o s d u p ă r a p o r t u r i b izare , ca s p r e a topi în s t rofe co rpu l ana log ic al cos­mosu lu i .

Ast fe l în m e t a f o r i s m u l d e s -l ă n ţ u i t : „ g â n d u l " a r e „p ic ioa re" (d. George A. Petre); „ d i m i n e a ­ţ a " a r e „ b r a ţ e " , „ s e a r a " a r e „ p a l m e ' n f l o r a t e " (d. Iulian Ves­per); „ n o a p t e a " posedă „ m â i n i " , (d. Ernest Bernea); „ p ă m â n t u l " a r e „obraz" , (d. Vlaicu Bârna), etc. , e tc . N u se iscă p a r c ă l u m i i u n nou c h i p de m i ş c a r e şi s e m ­ne , de î n ţ e l e su r i şi î m b r ă ţ i ş ă r i , tocmai p r i n aces t t r a n s f e r o m e ­nesc de a t r i b u ţ i i sp i r i tua le , că­t r e e l e m e n t e l e cosmice?

S t ih i i l e s u n t î n r â u r i t e p r i n vo in ţa n o a s t r ă de a i m p u n e v i a ­ţ a p r e t u t i n d e n i şi la r â n d u l lor noi p r i m i m in f luen ţa lor, p l e -c â n d u - n e tă r i i lo r . As t fe l s e ivesc s e m n e l e t eo re t i ce şi a b s t r a c t e a le poeziei d e sub d o m i n a ţ i a m e t a ­forei. I a r excesu l se man i f e s t ă în d e g r a d a r e a t ehn ice i la î n d e ­m â n a r e m a n i e r i s t ă , în t r a n s f o r ­m a r e a d in „ i n s t r u m e n t " î n , ,o-b iec t " . Meta fo ra în poezie es te i n s t r u m e n t , i a r n u „obiec t" . O-b iec tu l poeziei se r eve l ează doar , cu a j u t o r u l me ta fo re i ; poezia î n ­săşi, în a l c ă t u i r e a ei lex ica lă şi m a t e r i a l ă a r e o func ţ ie m e t a f o r i ­că. Ea t r e b u e să comun ice m i s t e ­ru l , ca re se a s c u n d e dincolo de z id i rea ei sonoră , o r e a l i t a t e vie ,

n e t e m p o r a l ă . I m a g i n e a es te o u-n e a l t ă p e n t r u un i f ica rea r e a l u ­lui, ea evocă concret şi intuitiv, ci n u cons t i tue u n scop în s ine . C â n d i m a g i n e a c o n s t i t u e scop în sine, se p ă c ă t u e ş t e î m p o t r i v a o-b iec tu lu i poeziei . Ea î ncea rcă să u z u r p e t r o n u l aces tu ia şi să dev ie însăş i „obiec t" . O lege a s p r ă o-p r e ş t e aceas tă insurec ţ i e . T ru f i a m e t a f o r i s m u l u i a b u z i v c a d e în p ă c a t u l imi ta ţ ie i , a l t r a n s p u n e r i i d in „ n a t u r ă " în „vo rb i r e " , f ă ră i n t e r m e d i u l g â n d i r e i şi al e m o ­ţiei o rgan i za toa re . Se p ă t r u n d e v inova t î n t ă r â m u l s te r i l al „con­c e p t u a l u l u i " , a l celor „ t r ă i t e şi os i f ica te" în t i p a r e l e eo t i d i ane ale l imba ju lu i ! Să a r ă t ă m m o s t r e d in p roduc ţ i i l e copleş i te de m e ­ta fo r i smul u z u r p a t o r , e x t r ă g â n d d in poe tu l cunoscu t , d. George Lesnea:

Peste păpuriş de soare bate din aripi [privirea,

Când din candelă apusul varsă'n ape [untdelemn

Cu urechile ciulite ascultând nemăr­ginirea

Cercetări asupra poeziei noui

Obiectul poeziei şi imaginea Stă pe deal, în două labe, moara —

[iepure de lemn

Liniştea deschide poarta de la hruba [cu ecouri,

Turmele băură ziua c'a rămas puţin [din ea

Plopii mătură cu vârful galbenul talaş [de nouri,

Cu tulpan albastru iese la fereastră ['ntâia stea.

Scârţâe prelung amurgul din păduri [suit în care,

Plini de funigei pe boturi, boii [câmpu-l duc la pas.

( A R G I N T , „ C a r t e a R o m â n e a s c ă " , 1939)

Dacă d. George Lesnea, a că re i r e p u t a ţ i e p r e s u p u n e o conş t i in ţă a r t i s t i că a v a n s a t ă , c o m p u n e r o ­b i t a t â t de e v i d e n t m a n i e r i s m u ­lui , ce v a face u n d e b u t a n t d i n t r e cei m a i febri l i? Ia tă-1 p e d. Emil Zegreanu, cu v o l u m a ş u l „ C ă t r e ţ a r a ochi lor m e i " , a p ă r u t la C l u j , 1939. F i r e ş t e , m a i m i c în m e ş t e ­şug, d-sa dovedeş t e to tuş i i scu­s in ţă î n d e s t u l ă t o a r e :

F â n t â n a bea din inima pământului. Şi vântul tuşeşte prin pădure. Valea îşi priveşte în palme florile, Greerii obosiţi de foame adorm pe

[chitară, Isvorul se ascunde sub valuri şi tace Şi plopii îşi numără frunza rară.

(op. c i t . p a g . 14)

Luna ca un păianjen suge din inima [fântânii

Arde obrazul macilor, stelele pămân­tului,

Coapsa pădurii se s b o t e în mâinile [vântului

Şi calea laptelui ţâşneşte din ţarcul [stânii,

Luceafărul zumzăe ca o albină în [coşul zării,

Câmpia adoarme ca o fată cuminte [în poala dealului,

Râul alunecă leneş pe buzele malului Şi lanuri de grâu ard pe marginea

[cărării.

op. c i t . 24)

S'ar p ă r e a că a m cu les v e r s u r i la î n t â m p l a r e d i n a l t e pagin i , şi l e - a m a l ă t u r a t î n t r ' a d i n s . N u ! e s t e însăş i compozi ţ ia poe tu lu i mozaica lă , d e s t r ă m a t ă , n e i s b u -t i nd să o rgan izese u n con ţ inu t me ta fo r i c compact , s t r ă b ă t u t de inefab i lu l l i r ic .

A l t e exempl i f i că r i d e r i goa re se po t găsi cu u ş u r i n ţ ă î n v o l u ­m e l e t i n e r i l o r d e c a r e se ocupă s t ud iu l nos t ru . S u b t i r a n i a p a r a ­z i t a ră a m e t a f o r i s m u l u i se v e d e c u m poezia m o a r e sufocată , sau m a i b ine n u i s b u t e ş t e să se n a s ­că. Ea es te u n s u r o g a t deabia ,

u n vag m i m e t i s m , o a g l o m e r a ţ i e s in tact ică , c e n u depăşeş t e n u ­m ă r ă t o a r e a bana lă , „ c o n c e p t u a ­lă" . S p r e a fi câ t m a i d e m o n s t r a ­tivi şi s p r e a dovedi că u r m ă r i m să t ă m ă d u i m poezia de pa raz i ţ i i me ta for ic i şi sa - i d e s c h i d e m d r u ­m u l sp re ob iec tu l ei d e t o t d e a ­una , a t r a g e m a t e n ţ i a că m e t a f o ­ra în s ine, s t r u c t u r a t ă d u p ă c h i ­p u l ana l i za t de noi , a fost to tuş i î n m a r e c ins te , o r icând , la poe ţ i ca şi la a u t o r i de estet ic i . A r i s t o -te l o n u m e ş t e m e t a f o r a „ana log i ­că" şi o ana l i zează : „es te ace laş i r a p o r t " î n t r e b ă t r â n e ţ e şi v i a ţ ă ca î n t r e s e a r ă şi zi; „poe tu l va s p u n e d e s p r e seară , ca E m p e d o -cle, că es te „ b ă t r â n e ţ e a zi lei" , i a r d e s p r e b ă t r â n e ţ e că es te „ s e a r a v i e ţ i i " sau „ a m u r g u l v ie ţ i i " . ( P o ­etica, B u d e , 62). Me ta fo ra a n a l o ­gică p r e s u p u n e deci g â n d i r e a r a p o r t u r i l o r , con fo rm acele i e x i ­g e n ţ e d u p ă ca r e „ a p a r ţ i n e g â n ­di re i to t ce t r e b u e să fie s tab i l i t p r i n c u v â n t " . ("Ecm Sè xaaà TYJV

Siávoiav taQxa, őaa \mb тоО Xófou

Set TO3cpa<7X£'jaaÖf)vai),

(op. cit. pag . 57)

R e f e r i n d u - s e la sub t i l i t a t ea a-ces tor ana logi i Ar i s to t s p u n e a-poi : „ceeace e s t e cu m u l t m a i i m p o r t a n t , es te ca l i t a tea m e t a f o ­rei . Me ta fo ra e s t e s i n g u r u l l uc ru pe care nu-1 po ţ i l u a de là a l tu l şi ea e s t e u n s e m n al d a r u l u i n a ­t u r a l ; căci a face m e t a f o r e b u n e î n s e m n e a z ă a v e d e a b i n e a s e m ă ­nă r i l e " , (op. cit . p a g . 65) (...тсоли Sè [ла-^атоѵ xô |летафо pixöv sfvai. Móvov láp тоОто oute nap ' &XXou ë'axt Àaffeîv еофікас xe arjjietóv eaxr xö 7«p eu |jtexacfápscv xô őjiotov г>еи)реГѵ laxiv).

I a r aces te „ r a p o r t u r i " , aces te a s e m ă n ă r i , ana logi i şi co r e spon ­den ţe , în a c ă r o r s t ab i l i r e t r e b u e să exce leze p o e t u l n u s u n t din d o m e n i u l i m e d i a t u l u i şi a i s to r i -ci tăţ i i , p e n t r u c ă „poezia es te m a i

filozofică şi m a i p r o f u n d ă decâ t i s t o r i a " . (à ià хаі фіАостофшхероѵ xai aTOuőatóxepov Troirjacc Eaxopiaç icni),

Poe t i ca lu i Ar i s to t e l a fost u n s i s t em es te t ic c a r e a u r m a t d u p ă m a r i l e c rea ţ i i a l e gen iu lu i grec . Eschi l şi P i n d a r ofer i seră m a t e ­r i a lu l i n d u c t i v necesa r s i s t e m a ­t izăr i i . Ni se va p ă r e a , fă ră î n d o ­ială, s u r p r i n z ă t o a r e c o n s t a t a r e a că m e t a f o r a z i le lor n o a s t r e s'a r ă s fă ţa t şi la s t r ă v e c h i u l a u t o r al lui „ P r o m e t h e u î n l ă n ţ u i t " . P a r ­că d u p ă ace laş t i p a r al zi lelor

n o a s t r e d iv inu l Eschi l a scr is : „ ru ş inea cu ochii t im iz i " (fteue-рштаѵ а£8й), sau „ p e r s u a s i u n e a cu vo rge d e m i e r e " ([іеХічХоузаох; •KEiboùç) s au „ m a m a v i t r egă a co­răb i i lo r " (ит^триса veöv), s au î n sfârşi t , d eco ra t i v şi m o d e r n , z ă ­p a d a cu ar ip i a lbe" . (Хеихотгхерф

ôà ѵсфаоі).

L ă s ă m lec to ru lu i să f ixeze s t r u c ­t u r a ana log ică a aces to r m e t a f o ­re , — l i m p e d e d e a l t m i n t e r i , î n s u b s t a n ţ a lor a fec t ivă s au r e f l e ­x ivă . N u m a i p u ţ i n c l a ră e s t e ca l i t a tea ana logică a m e t a f o r e l o r şi la P i n d a r , la ca re i svo ru l a -t r a g e r e p e d e „ p ă d u r e a îna l t ă a case lor nec l i n t i t e " (axaSíwv &aXá-[лшѵ xaj(éwç Оф^шоѵ aÀaoç) u n e rou es te „ochiul a r m a t e i " (axçauàç ócpOaXjióv), O l impica V,

poe tu l t r e b u e să desch idă „ p o r ­ţ i le i m n u l u i " , (nóXaz öjavwv). Ol impica VI, a l t e r o u es te „du lce cupă de c â n t ă r i r ă s u n ă t o a r e xùç xpaxrjp GqacpOáfxxwv àocoàv), Ol impica VI) ; şi face să c rească „f loarea r ă p i t o a r e a i m n u r i l o r " . (â[uov Sc Cijivcov £Ùx£p7ièç ăvOoc),

T r e c u t u l m e t a f o r e i î na l ţ ă cu lmi fer ic i te şi m a i a p r o a p e de noi, î n evu l m e d i u c reş t in , c â n d D a n t e , cunoscând mi la , c re iază a n a l o ­gii n u n u m a i p r i n a d â n c i m e a gând i r i i , şi ci p r i n f lu idu l c u t r e ­m u r ă t o r al î n d u r ă r i i şi su fe r in ­ţei . Ia tă-1 a s e m u i n d suf le te le ce t r e b u e să t r eacă f luviu l mor ţ i i , în in fe rn :

Come d'autunmo si levan le foglie L'una appresso deli 'altra, infin che

[il ramo Vede alla terra tutte le sue spoglie;

Simïlemente il mal seme d'Adamo: Gittansi di quel lito ad una ad una Per cenni, come augel per suo

[richiamo Cosi sen vanno su per l'onda bruna;

(Aşa cum, r â n d u r i - r â n d u r i , cad f runze le s p r e t o a m n ă , p â n ă ce c reanga-ş i v e d e p o d o a b a la p ă ­m â n t , to t astfel se î n t â m p l ă a-colo cu s ă m â n ţ a cea r e a a lu i A -d a m : la s emn , p e r â n d se a r u n c ă în l u n t r e d e p e m a l u r i , ca p a s ă ­rea când e m o m i t ă , p e sus, de v â n ă t o r . Aşa se duc pe ape l e scă l -d a t e ' n e g u r i . T r a d . A l e x a n d r u Marcu , In f e rnu l , cân t . IV).

D a r S h a k e s p e a r e ? G â n d i r e a lui va descoper i , f i reş te , a r m o n i i de m a r e p r o f u n z i m e şi de o e x a c ­t i t u d i n e u i m i t o a r e . C u m îşi va e x p r i m a Ofelia d u r e r e a ei la g â n d u l că p r i n ţ u l e s t e c u p r i n s de n e b u n i e ? To t p r i n c l a r e şi con ­v i n g ă t o a r e analogi i :

Nădejdea, floarea mândră-a ţării [noastre

Oglinda Curţii, litera frumosului Şi bucuria ochilor, — pierdută ! Iar eu sărmana, cea mai oropsită Din fete..., ameţită de aroma Şi cântecul atâtor jurăminte, Să văd acum înţelepciunea-i rară Çum sună biata, ca un clopot spart, Cum sună de hodorogit şi-anapoda

( H a m l e t , act . I I I , t rad . d e D r a -g o ş P r o t o p o p e s c u )

S p u n e „og l inda Cur ţ i i " , f i ind­că l u m e a de la c u r t e t r e b u i a să

de CONSTANTIN FANTANERD

asemuiască c o n d u i t a sa c u a p r i n ţ u l u i şi să ş i -o î n d r u m e z e d u p ă ea; m a i e r a H a m l e t „ l i t e r a f r umosu lu i " , f i indcă f r u m o s u l es te p r o d u s a b s t r a c t al m i n ţ i i o-m e n e ş t i ca şi b ine l e şi a d e v ă r u l , — el es te v a l o a r e teore t ică , es te literă. î n v ă ţ a t u l p r i n ţ d ă d e a deci şi o m ă s u r ă a i n t e l igen ţ i i î m p o ­dobi te p r i n cu l t u r ă , p r i n d i a l ec ­t ica va lor i lo r a u t o n o m e . I a r O -felia fusese a m e ţ i t ă d e „ c â n t e c u l a t â t o r j u r ă m i n t e " , p e n t r u că j u ­r ă m i n t e l e s u n t l e g ă m i n t e făcu te cu p u t e r e a v ră j i t o r ea scă a cu ­v â n t u l u i , cu o for ţă de „ î n c â n t a ­r e " e t c . .

Şi m a i a p r o a p e de noi es te Ri lke , pe ca re d e a s e m e n i îl s t ă ­p â n e ş t e ev lav ia „ a s e m ă n ă r i l o r " :

Und meine Seele ist ein Weib vor dir. Und ist wie der Naëmi Schnur, wie

[Ruth Sie geht bei Tag um deiner Garben

[Häuf wie eine Magd, die tiefe Dienste tut. Aber am Abend steigt isi.e in. d ie F.ut und badet sich und kleidet sich sehr

[gut und Kommt zu dir, wenn alles um

[dich ruht, und Kommt und deckt zu deinen

[Füssen auf

( D a s S t u n d e n — B u c h ) p a g . 58.

A cre ia m e t a f o r e î n s e m n e a z ă deci a ş t i să „ a s e m u e ş t i " . D a r d e s ­toinic ia a s e m ă n ă r i l o r p r e s u p u n e o l a r g ă d e s v o l t a r e a f acu l t ă ţ i lo r suf le teş t i , în ca re e s t e deopo t r i vă de v iu şi „ob i ec tu l " emoţ ie i , al c o n t e m p l a ţ i e i i n t e r i o a r e s au a l g â n d i r e i poe t ice , — ca şi l uc ru l cu ca re se p o a t e a s e m u i aces t „ o -biec t" , adică acea s u b s t a n ţ ă m e ­tafor ică în c a r e el se p o a t e r e v e ­la şi c reş te conc re t . A s e m ă n a r e a es te in tu i ţ i e , ana logie , co re spon­den ţă . C â n d R i lka s p u n e : „Ş i s u ­f le tu l m e u es te o f eme ie î n a i n ­t e a t a" , n e d e s v ă l u e în ana log ia „ su f l e t - f emee" , o p r o f u n d ă i n t u i ­ţ ie a u n o r c u p r i n s u r i p u r e , p r i ­m o r d i a l e . N u în z a d a r se d e s -vol tă apoi m e t a f o r a î n t r ' u n ca ­d r u bibl ic , cu snopi i şi î n c h i n ă ­c iuni le p a t r i a r h a l e .

A m r e z e r v a t u l t i m u l e x e m p l u d- lu i Lucian Blaga, p o e t u l c ă u ­t ă t o r a l a s e m u i r i l o r magice , d e ­ţ i n ă t o a r e a l e m i s t e r u l u i cosmic :

In chip de rune, de veacuri uitate, poart'o semnătură făpturile toate. Slăvitele păsări subt aripi o poartă în liturgice sboruri prelungi ca viaţa. In slujba luminii, urnă fără toartă, luna şi-o ţine ascunsă pe faţa vrăjită să nu se întoarcă.

Rune, pretutindeni rune, cine vă'nseamnă, cine vă pune? Făpturile toate, ştiute şi neştiute, poart'o semnătură—cine s'o 'nfrunte? Crinii muntelui, — suhtlurmri — şi-o duc neajunsă pe creştet. Subt ceruri numele-o poartă pe frunte.

(La c u m p ă r a A p e l o r , p a g . 54)

In loc de or ice c o m e n t a r i u , a-m i n t i m că d. Lucian Blaga e s t e filozoful ca re îşi a l i m e n t e a z ă g â n d i r e a d i n ana log i i l e inconş t i ­e n t u l u i şi fundează t eo r i a m e t a ­forică a cu l tu r i i pe m a t c a s t i ­l ist ică.

(Va urma)

Cronica ideilor

Despre cunoaşterea psihică N e r v o z i t a t e a p a t e t i c ă a o m u l u i

m o d e r n s e r e c u n o a ş t e ca a t e r e n u n u m a i î n m e t a f i z i c ă , d a r şi î n p s i h o l o g i e .

P s i h o l o g i a , ca ş t i i n ţ ă a u t o ­n o m ă , e s t e d e d a t ă d e s t u l d e r e ­c e n t ă , î n s ă î n f l o r i r e a p e c a r e a c u n o s c u t - o , î n uűitiimii c i n c i z e c i d e an i , a a ş e z a t - o î n f r u n t e a d i s ­

c i p l i n e l o r f i l ozo f i ce . N o i c r e d e m î n s ă că p s i h o l o g i a n u d o a r că n u p o a t e e m i t e p r e t e n ţ i u n i d e s u p r e ­m a ţ i e a s u p r a m e t a f i z i c e i , î n s ă , d i m p o t r i v ă , î ş i d a t o r e a z ă apar i ­ţ ia ş i e x i s t e n ţ a u n e i a n u m i t e p r e ­d i s p o z i ţ i i p a t o l o g i c e a v e a c u l u i t r e c u t , ómé i a n u m i t e m e t a f i z i c i b o l n a v e .

I n c r o n i c a p r e c e d e n t ă f ă c e a m e l i i z i u n e la d e z n ă d e j d e a c a r e a c u p r i n s s u f l e t u l m o d e r n u l u i . K a r l J a s p e r s î n t r e b u i n ţ e a z ă î n -

tr'o l u c r a r e d e v a l o a r e *) t e r m e ­n u l d e „ r ă u t a t e ( e g o i s m ) fon­d a r ă " , d e a c u p r i n d e şi d e a c u ­

n o a ş t e „totul", i n d i f e r e n t , d a c ă a c e a s t ă c u r i o z i t a t e e s t e s a u n u p e m ă s u r a v o c a ţ i e i lu i o n t o l o g i c e . O o b s e r v a ţ i u n e e l e m e n t a r ă e s t e u r m ă t o a r e a : p e n t r u c ă „ to tu l" a r e f u z a t s ă i s e r e l e v e , o m u l m o ­d e r n , d u p ă c e i - a t ă g ă d u i t e x i ­s t e n ţ a , a î n c e r c a t s ă - i d e g r a d e z e c u p r i n s u l t r a n s c e n d e n t , a f i r m â n d a s e s u b s t i t u i a c e s t u i a . K a r l J a s ­

p e r s c r e d e că a c e a s t ă t e n d i n ţ a a n o r m a l ă a o r o u l u i d e „a fi î n l u m e " or i d e a s e c o n f u n d a c u a c e a s t a , i d e n t i f i c â n d u - s e , g r o s i e r , ou î n s u ş i principiui l e s e n ţ i a l a l c o s m o s u l u i — e s t e u n „ f e n o m e n p s i h o p a t o l o g i c " 2 ) . Că d e c i î n m o d g e n e r a l , n u s e p o a t e a tr ibu i i n d i ­

v i z i l o r o m o l o g a r e a e u l u i c u n o n ­eul , i n d i v i d u l „ c o n ş t i e n t " p ă s ­trând , doc i l , d i s t i n e ţ i u n e a d in tre

c e l e d o u ă p l a n u r i f u n d a m e n t a l e .

E s t e cazu l , a c u m , să a r ă t ă m d e c e p s i h o l o g i a îşi d a t o r e a z ă e x i ­s t e n ţ a „ r e v o l t e i " m e t a f i z i c e d i n

v e a c u l t r e c u t . R e f u z u l d e a s e m a i o c u p a c u c e r c e t a r e a „ l u c r u ­lu i î n s ine" , u r m a t d e p r e o c u p a ­r e a p e n t r u f e n o m e n , a l e c ă r u i or ig in i t e o r e t i c e l e - a m a m i n t i t î n c r o n i c e l e p r e c e d e n t e , s'a c o n c r e ­t i za t „ s i m p t o m a t i c , — şd p o a t e d a ­tor i tă a c e l u i „ e g o i s m f o n c i a r " d e c a r e v o r b e ş t e J a s p e r s — într 'un

î n d e m n d e a c u n o a ş t e lumea a-ceasta, p r i m a ş i u l t i m a „real i ­ta te" . I n s ă , cine s ă o c u n o a s c ă ? Omuil. C e să c u n o a s c ă ? C a r e e s t e o b i e c t u l „ v a l a b i l " ş i c o n c r e t a l c u n o ş t i n ţ e i ? R e a l i t a t e a a c e a s t a , p e n t r u c ă o a l ta n u m a i e x i s t ă , î n d a t ă s'a p e t r e c t s u b s t i t u i r e a fac tor i l or . O m u l a f o s t şi a r ă ­m a s um „ a n i m a l m e t a f i z i c " , c u m îl c a l i f i c a s e S c h o p e n h a u e r . A r e ­n u n ţ a t să c a u t e „ l u c r u l î n s i n e " î n a l t ă p a r t e , u n d e v a u n d e a v e a i n t r a r e a o p r i t ă , î n s ă n u a p u t u t c o n s i m ţ i l a i n e x i s e t n ţ a sa , o r i ­u n d e . O r g o l i u l s c i e n t i f i s t , a f o s t o p e r a n t . D a c ă n u e s t e „dincolo",, a t u n c i r e a l i t a t e a a s c u n s ă , f a p t u l or ig inar , t r e b u e să f i e .„aici". Ş i a i c i c a r e ar p u t e a să f ie ? Cine

e s t e s u b i e c t u l c u n o a ş t e r e : ? O m u l , s p i r i t u l o m u l u i . D u p ă d e t e r m i n a ­r e a t e o r e t i c ă a „ n u m e n u l u i " .

o m u l m o d e r n s'a î n c o r o n a t p e s ine , î n s c a u n u l t r a n s c e n d e n ţ e i . P s i o h l o g i a î ş i r e c u n o a ş t e n a ş t e r e a î n a c e a s t ă l a i c ă i s p r a v ă a „ m e ­ta f i z i ce i" p o s t - k a n t i e n e . E a e s t e

ş t i i n ţ a care , î n c e r c â n d a l u a l o ­c u l m e t a f i z i c e i , a v e a s ă s e o c u p e c u „ n o u a d i v i n i t a t e " c u s t u d i e r e a i e n o m e n u l u i o m , î n v i n g ă t o r u l d e d a t ă r e c e n t ă a l p r i n c i p i i l o r lumi i . . . I n d i v i d u l a d e v e n i t „ l u c r u l î n s i n e " ş i c u m m e t a f i z i c a s e o c u p a c u c e r c e t a r e a a c e s t u i a , o n o u ă ş t i i n ţ ă , p e p o t r i v a a c t u a l e i in­s t a u r ă r i ia ordinea î n u n i v e r s , ş i - a f ă c u t a p a r i ţ i a : a fos t p s i h o l o g i a . Ş i t o t u ş i a c e s t e i d i s c i p l i n e n u i s'ar p u t e a c o n t e s t a u t i l i t a t e a , d a c ă n u ş i - a r a f i r m a d o m e n i u l d i n c o l o d e m a r g i n e l e f i reş t i , a -d ică , d i n c o l o d e s t u d i u l l i m i t a t ( o m u l ) a s u p r a u n u i o b i e c t l i m i ­talt: o m u l . P e d e a l tă p a r t e , „ p ă ­c a t e l e " d e c a r e s e f ă c u s e v i n o v a t „ o m u i m e t a f i z i c " a l l u m i i a n ­t i c e şi al e v u l u i m e d i u — a u fos t m o ş t e n i t e , p r i n t r ' o c u r i o a s ă e r e ­d i t a t e sp i r i tua lă , d e „ o m u l p s i h o ­l o g i c " a l v e a c u l u i m o d e r n .

Acela c e r c e t â n d a b s o l u t u l , i - a î m p r u m u t a t c a r a c t e r e l e ş i , î n o r ­d i n e m e t o d o l o g i c ă , a c r e z u t că

p o a t e c u n o a ş t e „tot" şi „ p e r f e c t " f i e p r i n raţiune, , f i e p r i n i n t u i ţ i e . A c e s t a , c e r c e t â n d l u m e a f e n o m e ­n a l ă , a a f i r m a t o c u n o a ş t e r e to t „abso lu tă" . C a u z a l i t a t e a l u m i i b io f i z i ce , d u p ă c e a f a l i m e n t a t î n d o m e n i u l ş t i i n ţ e l o r n a t u r a l e , a f o s t i n t r o d u s ă , s u b o f o r m ă s a u a l ta , şi î n l u m e a p s i h i c ă , a d i c ă î n s t u d i u l s u f l e t u l u i o m e n e s c . D u p ă c e a m c u n o s c u t d i v e r s e l e „ leg i a b s o l u t e " d i n d o m e n i u l ş t i i n ţ e l o r n a t u r a l e , p s i h o l o g i a , la r â n d u 4 , — p o a t e p e n t r u a s e p u t e a n u m i ş t i in ţă , — a p r e t i n s a e l a b o r a „ leg i" c u c a r a c t e r d e p e r i o d i c i ­ta te , d e a b s o l u t .

D e d u c t i v i s m u l l o g i c i s t ş i i n d u c -t i v i s m u l e m p i r i s t ş i - a u g ă s i t co­r e s p o n d e n ţ i ş i e x p o n e n ţ i f i d e l i in p s i h o l o g i e . M j y n e r t şi î n s p e c i a l W e r n i c k e s u n t r e p r e z e n t a n ţ i i „ M i t o l o g i e i c e r e b r a l e " î n p s i h o ­log ie . J a s p e r s are d r e p t a t e c â n d

d e n u n ţ ă a c e a s t ă „ t e n d i n ţ ă d e a g ă s i m o t i v e c o n ş t i e n t e şi' r a ţ i o n a -bide t u t u r o r a c ţ i u n i l o r o m e n e ş t i 3 ) " . P s i h o l o g i a i n t e l e c t u a l i s t ă , a c t u a ­l i z â n d în tr 'o m ă s u r ă e r o a r e a l o ­g i c i e n i l o r r a ţ i o n a l i ş t i a i v e a c u l u i t r e c u t (F i ch te , H e g e l , S c h e l l i n g )

î n c ă n u s'a c o n v i n s că „ r a p o r t u ­

r i l e r a ţ i o n a l e j o a c ă u n r o l f o a r t e s l a b î n v i a ţ a p s i h i c ă o m e n e a s c ă 4 ) " . P r o b l e m a i n c o n ş t i e n t u l u i , i n t r o ­d u s ă d e p s i h o l o g i a m a i n o u ă ş i a l c ă r e i e x p o n e n t a f i r m a t e s t e iFreud, a d e s c h i s s e c t o a r e n e l i m i ­t a t e p e n t r u s t u d i u . F r e u d a c ă ­z u t î n s ă , la r â n d u - i , î n „ p ă c a t u l "

a u t o r i l o r „ p s i h o l o g i e i c o n ş t i e n t e " . P â n ă la u r m ă a p r e t i n s ca şi a -ce ia , s ă c u n o a s c ă „ to t" şi „abso ­l u t " — a t r i b u i n d u n c a r a c t e r d e igenera l i ta te f e n o m e n u l u i e r o t i c . I n t e l e c t u a l i ş t i i , — v i e ţ u i n d s u b s e m n u l a c e l u i „ a b s o l u t " p e c a r e îl t ă g ă d u i s e r ă î n m e t a f i z i c a p u r ă , p e n t r u c a să-1 a f i r m e aici a u a j u n s s ă e l a b o r e z e „ d i a g n o -s t i cur i" c u t e n d i n ţ ă d e „ leg i" — a s u p r a v i e ţ i i s u f l e t u l u i , F r e u d ,

s t u d i i n d i n c o n ş t i e n t u l , a î n c e r c a t s ă e l a b o r e z e cr i t er i i a b s o l u t e p e n t r u c u n o a ş t e r e a s u f l e t u l u i , g e n e r a l i z â n d e r o t i s m u l , c e i a c e ni ье p a r e f o a r t e r i s ca t .

„ V r e m s ă î n ţ e l e g e m t o t u i ş i s e m e r g e p e s t e c e i a c e p o a t e f i î n ­ţ e l e s p s i h o l o g i c e ş t e " , o b s e r v ă J a s p e r s în lucrarea sa 5 ) . N u p u ­t e m f a c e o c l a s i f i c a r e t e o r e t i c ă a f e n o m e n e l o r s u f l e t e ş t i — ci d o a r u n a m e t o d o l o g i c ă . S e a d e v e r e ş t e

în să , ş i î n p s i h o l o g i e , a c e l p r i n ­c i p i u a l c o m o d i t ă ţ i i , p e o a r e H e n r i Poinicaré î l r e g ă s e a la b a z a ş t i i n ţ e l o r n a t u r a l e . D u p ă c u m sa­v a n t u l „ p o t r i v e ş t e " a s t ă z i r e a l i ­

t a t e a p e c a r e o s t u d i a z ă , a l e g â n d a c e l e f e n o m e n e c a r e r ă s p u n d şi c o r e s p u n d leg i i ş t i i n ţ i f i c e p e c a r e u r m ă r e ş t e a o v e r i f i c a (dec i i g ­n o r â n d v o l u t a r r e a l i t a t e a în ­t r e a g ă , realitatea însăşi) — tot a s t f e l p s i h o l o g u l intelecitual ist» e s t e t e n t a t să a c o r d e o v a l o a r e e h s o l u t ă „ i m a g i n i l o r s p a ţ i a l e " î n c a r e n e e x p r i m ă m a t u n c i c â n d v o r b i m d e f e n o m e n e l e p s i h i c e . J a s p e r s o b s e r v ă c o n c l u d e n t : „Cu

c â t i m a g i n i l e s u n t m a i înţeiLigi-b i le , c u a t â t l i s e a c o r d ă o v a ­l o a r e î n s i n e , c u a t â t e l e s e i m ­p u n ")".

1) Vd. „Psychopatho log i e g é n é ­rale", trad. A. K a s ü e r e t I. M e n -dousse, Alean. Cartea a apărut în 1913.

2) Op. cit. pag. 3) Op. cit. pag. 21. 4) Op. cit. p. 21. 5) P a g . 20. 6) ilbid. paig. 21.

MIRCEA M A T E E S C U

S C E N A R I O de CiAMIL ARMANU

In odă i ţa lor de là m a n s a r d ă , M i r a şi Lizi se p r ivesc z â m b i n d , f ă ră să se vadă . . . In î n c ă p e r e m a i s u n ă încă g l a su l m e l o ­dios al Mire i , c a r e - a s fârş i t u n p o e m de Rilke. Un p o e m de iub i re , s u a v şi t u l ­burător. . .

Visează a m â n d o u ă , cu c h i p u r i l e i l u m i ­nate, cu vo rbe l e p o e m u l u i r ă v ă ş i t e p r i n ­tre imag in i şi g â n d u r i .

I n t r ' u n t â rz iu , Mi ra î n t r e a b ă : — Ai ci­tit sc r i soarea Lucie i? E a t â t d e fer ici tă! Nici n ' a s fâ rş i t facul ta tea . . . O a ş t e a p t ă zile frumoase.. .

Mira îşi e c u t u r ă v a l u r i l e însor i t e ale păru lu i r e v ă r s a t p â n ă p e s t e g u l e r a ş u l b l u ­zei. Şop teş te , ca 'n vis :

—• Coas ta da lmată . . . Apoi , F l o r e n ţ a , Veneţia , Napol i . . . Capri . . . A r e să-1 v iz i ­teze n e a p ă r a t — şi p e A x e i Munthe! . . .

— Da, neapăra t ! . . . r e p e t ă Lizi . Şi ochii ei negr i şi m a r i se a scund d u p ă p l eoape — ca să evoce o imag ine . .

— Of, Doamne . . . Să fie pe l u m e a t â t e a minun i — şi să t r e b u i a s c ă să s tud iez i rea­lizările poeziei moderne... s au î n t r e b u i n ­ţarea lui â d in a, or i ? d in i... P lec i , Lizi'?

— Da, a m oră de labora tor . . . De là cinci la şase!...

— Da! F i r e ş t e ! F a n e r o g a m e şi c r i p to -game.. .

Triticum sativum... s au Adyanthus ca-pillus veneris... A l t ceva n ' a i p u t u t să te apuci să s tudiezi? . . . J i g ă n i i şi i e rbur i ?

— A m doved i t ap t i tud in i . . . — Ia t ă u n a r g u m e n t h o t ă r î t o r ! — Ai

dovedit aptitudini. — N u - ţ i pui basca azi? — i-a a m i n t i t Mi ra , c u p r i n z â n d - o pe Lizi cu p r i v i r ea och i lo r ei, ve rz i — ca mătasa broaştei, c u m se i ronizează , ades .

— Nu. îm i iau m a i b ine pălăr ioara! . . . — O, s e m n e c iuda te , Lizi! Mi ra r â d e cu o s c â n t e e r e fuga ră în ochi.

Lizi n u r ă s p u n d e , p r e o c u p a t ă de u n a m ă ­nunt o a r e c a r e al pă l ă r ioa re i ei de f eu t re .

Cu glas s ch imba t , cu n u a n ţ e .pe ca re le despr inde a r cuşu l pe o violă, M i r a — a-cum a l ă t u r i de Lizi : — Lizi , te rog eu mult . Ia, a s t ă sea ră , fou la rdu l meu. . . Vre i?

— T o c m a i v o i a m să te rog, Mira. . . — Şi m ă n u ş i l e , n u ? — F ă r ă veste , M i ­

ra v o r b e ş t e r e p e d e . M i m i c a feţei , a m â i ­nilor — a r e u n r i t m p rec ip i t a t , febri l . O cupr inde p e d u p ă u m e r i : — Vino l ângă mine, să- ţ i dau cu rouge... Tii, pe şap te mii de v e r s u r i d in Seneis! A m o su rp r i ză pen t ru t ine , Lizi! S ta i — pe divan. . . î n ­chide ochi i! •—• Ce s p u n eu? D o u ă s u r p r i ­ze! I nch ipueş t e - ţ i ! Din m a n d a t u l t a tae i , am izbut i t s ă - m i adaog la zes t re , o p e r e ­che nouă —• de c iorapi ! F in i , p â n z ă d e p a -ing!... Şi f laconul ăs ta cu apă de Colonia! Lizi! Po ţ i desch ide ochii! — Lizi! — N u m'auzi? Hai , repede! . . . P u n e - i t u , în t â i ! • — Eu te p i e p t ă n ! Nu t r e b u e să ' n tâ rz i i !—Ce negru ţ i -e p ă r u l , Lizi.. . E a t â t de negru. . . şi greu. . .

M â i n e - m i v â n d cursu l de Estetică şi... — A b ă t u t c ineva! — O fi Sanda. . . Intră! . . . Nu e ra S a n d a . A deschis , con t r a r i a t ă ,

Mira. In p rag , u n t â n ă r al că ru i c h i p i-a p r i n s

— pe da t ă — pr iv i r i l e . Nu-ş i p u t e a lua o-chii de p e faţa ceea î n c h i p u i t ă d u p ă un desen fin, pa rcă , pe ca r e ea îl a d m i r a s e — c â n d v a — î n t r ' u n a lbum. . . Ochi i o î n -vă lu iau în b u c u r i a ce se des luş ia în ei. Surise , când îl auzi vorbind. . . U n d u i r i l e glasului v e n e a u ca u n cân tec p e violoncel :

— B u n ă ziua, dudue . . . î m i p a r e r ă u că, nu aici po t să capă t in formaţ i i , p e n t r u o cameră l ibe ră !

— î n t o c m a i ! Nu aici p u t e ţ i căpă ta ace ­ste i n f o r m a ţ i u n i !

— A r fi t r e b u i t s ă - m i înch ipu i ! — Ches t i e de i m a g i n a ţ i e ! — Repl icase

numa i ca să- i oprească în loc pasu l . — O, d u d u e , s u n t e ţ i de-o ironie. . . — I n c o m e n s u r a b i l ă ! —• A m v r u t să s p u n : p ă t r u n z ă t o a r e ! — P u n c t de v e d e r e ! Dar , à propos, i n -

fo rmaţ iun i l e d e s p r e o c a m e r ă l ibe ră — le pu te ţ i afla, jos , la por ta r . . .

— - M u l ţ u m e s c ! L - a m cerce ta t , în p r i m u l rind. El m ' a î n d e m n a t să î n t r e b sus.

— Ioşka n u ş t ie , n ic ioda tă , nimic. . . — Atunci . . . O, d u d u e , u i t a m să vă s p u n

un a m ă n u n t . . . V ' a m cunoscu t , undeva. . . . [Zâmbea şi fa ţa îi p ă r e a m a i l u m i n a t ă ] , îmi p a r e , la u n ceai dansant . . . ori c a m aşa ceva. A m dansa t , î m p r e u n ă , u n t ango . Imi a m i n t e s c ch ia r foar te b ine , a c u m . A s ­tă toamnă . . .

— Ş t iu eu? P o a t e să fie ş i -aşa! — Atunc i , n u ne -a p r e z e n t a t n i m e n i u -

nul a l tu ia . Mi -a ţ i ieşit în cale şi n u m i - a ţ i refuzat dansu l .

— I a r cân tecu l n ' a ţ i n u t m u l t ă v reme . . . N u m a i cât a m încon ju ra t , oda tă , sa lonu l !

Mira r â d e , p e n t r u c ă rep l ica ei n u cu ­p r i n d e nici pic de a d e v ă r . A i m a g i n a t - o , după plac , căci începe să fie p r in să de î m p r e j u r a r e .

— î n t o c m a i ! î n t o c m a i ! E p r e a m u l t ! Mi ra r â d e din nou, ma i a-

muza tă . îş i a m i n t e ş t e s i g u r că, as tă t o a m ­nă n 'a fost la nici un ceai d a n s a n t . Jocu l îi p lace :

— O, da r i a r t ă - m ă , domnule . . . — Marc!. . . M a r c Manol iu ! — I n t r ă pu ţ in , la noi , d o m n u l e Manol iu !

Ai să cobor i m a i pe u r m ă , la po r t a r ! — Daca n u vă s u p ă r ! — B u n ă ziua, d u ­

due! — Mira face p r e z e n t ă r i l e : — E tova ră şa m e a de cameră . . . D o m n i ­

şoara Lizi Danu. . . s t u d e n t ă la ş t i i n ţ e l e -na tu r a l e .

— L u a ţ i loc! — P e scaun , m a i b ine ! Noi s tăm pe d ivan!

O p a u z ă m a i l ungă . — C ă u t a ţ i c a m e r ă ? — v r e a să ş t ie Mira ,

— Da... G lasu l lui M a r c se p rec ip i t ă . A găsi t p r i l e ju l : — C a r t i e r u l îmi convine . E m a i a p r o a p e d e facu l t a te . S â n t la P o l i t e h ­nică.

— N u m ă p r e a p r i cep ! M a t e m a t i c i şi fizică: terra ignota! — A s t a e l a t inească!

— P a r c ă m i - a ş a m i n t i ! Ca d i n t r ' o a l tă ex i s t en ţ ă !

— Lizi şi eu n e î m p ă c ă m , c â n d e vo rba de g r a i u l lui Cicero. Ne împăcăm— e u n fel de -a vorbi . . . L a t i n e a s c a noas t r ă con ­s t i t ue o t e r ib i lă a r m ă de luptă . . . Războ iu l e pi toresc . . . Ceva m a i t a r e ca „Bel lo G a l -l ico"!

— F a z e i n t e r e s a n t e ? — L u p t a se po rneş t e , de obicei, cu a r h i ­

c u n o s c u t u l pasa j d in „ C a t i l i n a r e " : „ Q u o u s q u e t a n d e m a b u t e r e , Cat i l ina ,

nos t r a p a t i e n t i a ? " — P r o c l a m a ţ i a r ă s b o -iu lu i sfârşi tă , m i t r a l i e r a h e x a m e t r i l o r in ­t r ă în joc... „Hic ego qu i jaceo , t e n e r o r u m , luxor . a m o r u m . . . " î n ţ e l eg i ceva?

— N u m a i : „ a m o r u m " ! — Nota : t re i , t i n e r e ! T re i cu m i n u s ! — Şi Cat i l ina? — Lizi? î m i r ă spunde . . . — Tot î n l a t ineş te? — Tot! E l imba oficială! Ca la catolici! — In h e x a m e t r i ? — Nu! F a u n a şi F lo ra . P r i v e ş t e , t r a t a ­

tele s t au pacin ice , pe masă . T r a t a t u l de bo tan ică genera lă . . .

— Mira ! — şopteş te , zâmbind , Lizi. — Ce-i , Lizi? — Ui ţ i că s î n t e m în a rmis t i ţ i u? Râd toţ i t re i . Lizi s'a r id ica t . I-e f ăp ­

t u r a a lungă . In m e r s , u n d u e ş t e uşor . — Pleci , Lizi? — A c u m , p l eca rea L i -

ziei o a m ă r a , pu ţ in . — Da, n u m a i a m decâ t un sfert de oră,

p â n ă la cinci. —• U i t a s e m ! Ai d r e p t a t e . M a r c se r id icase : — A m să plec şi eu! M e r g e ţ i sp r e cen ­

t ru , n u - i aşa? Vă 'nsoţesc . S ă r u t mâ in i l e , d u d u e * . Mă b u c u r nespus . . .

— B u c u r i a o î m p a r t , pe din două, cu Lizi... Şi... ch ia r dacă n u s u n t e ţ i în c ă u t a ­rea unei c a m e r e de înch i r ia t , m a i t r ece ţ i pe la noi. P e r s p e c t i v e de d i s t rac ţ ie , foa r t e p u ţ i n e . Or icum. . .

—- M u l ţ u m e s c , dudue . . . — Mi ra l ena . A b r e v i a t : Mira! — Un n u m e d i n t r ' o poves te . — Concedo! Ad ică : n ' a m n imic î m p o ­

t r ivă ! L a r e v e d e r e , d o m n u l e Manol iu! Pa , Lizi! Şi n u u i ta pe Sanda. . .

— Nu, Mi ra ! U r c şi pe la Litere! —• încă oda tă , la r e v e d e r e ! D a t a v i i ­

toare , socot c 'am să pot , e v e n t u a l , ţ ine p iep t une i t i r a d e la t ineşt i . . .

— Da? Ş i - a n u m e , cum? Ai să m e m o ­rezi d in Vi rg i l sau Ovid iu?

— Nic idecum, v in î n a r m a t cu... t ab la de loga r i tmi !

Lizi cobora scara cu paş i mici . M a r c se lasă în t u r n a n t a t r ep te lo r , cu ez i tăr i . R â ­de oda t ă cu Mi ra şi-i s t ă p â n e ş t e p r iv i r i i e cu ochii . Se o p r e ş t e d u p ă câ teva t r e p t e :

— D u d u e Mira. . . M i - a m amint i t . . . de d a n s u l nos t ru , d e - a t u n c i . Nu e ra un tan­go... e r a u n fox-trott.

— Şi m i e - m i p a r e că e ra u n fox! — Domni şoa ră , te rog, n u m a i t re i s e ­

cunde! — Şi M a r c u r că — din două s ă r i ­tu r i — p â n ă în c a p ă t u l scări i .

— Ai u i t a t ceva? — s p u n e Mira . — Cred că: da! A v e a m cu m i n e u n n u ­

m ă r din , ,Revista m a t e m a t i c ă " . — Po ţ i ven i ! A s e m e n e a in t ru ş i n u ac ­

cept în a p a r t a m e n t e l e me le . — D o a m n e , ce ep i t e t e ! Paş i i Liziei n u se m a i des luşesc . C lopo­

ţe lu l de là i n t r a r e a de jos, sună . Mira r e ­v ine , în p r a g :

— Nu- i nici o rev is tă , în odae! — F o a r t e p robab i l ! — F r u m o a s ă l ov i t u r ă de t e a t r u ! — Ai

î n t r e b u i n ţ a t şi... logar i tmi i? •— O, nu! — D a r e nos t im! — Nos t im? Umor i s t i c , poa te ! Eu, î n ­

t r ' u n fel, m o r de r â s ! De ce t e -a i în tors? — De ce m ' a m în tors? — m a i m u l t n u

poa t e să s p u n ă şi su r îde . I se l u m i n e a z ă ch ipu l .

Apoi , i zbucneş te , s cu r t : — Ascul tă , dudue . . . D u d u e Mira. . . Ţ i -a

m a i spus c ineva — că eşt i adorab i l ă? Nu r ă s p u n d e ! Nu! — R ă m â i cu b ine ! Apoi , se r e p e d e în e v a n t a i u l scăr i lor ,

c h e m â n d : — D o m n i ş o a r ă Lizi! D o m n i ş o a ­ră Lizi!

Mi ra îi u r m ă r e ş t e t r o p o t u l paşi lor , p â ­nă jos. A u d e c lopoţe lu l de là uşa din c u r t e . U l t i m e l e c l inche te se irosesc, r epede . M i ­ra c a u t ă s v o n u r i s t inse : g lasu l lui Marc . Marc , a tâ t . U n d e i-e ch ipul? C h i p u l lui Marc ! M a r c ! Şop t e ş t e : M a r c ! T r e s a r e , de jos u rcă , urcă. . . E Marc .

— Tot eu sunt , Mira. . .

— Lizi a plecat , s ingură . Cred c'a l ua t a u t o b u z u l şi... m ' a m întors . . . Dece-a i r ă ­m a s , aici pe scară , Mi ra?

— Te-a i în tors? (A p u s în g las o u n d ă de duioşie . Brusc , i r o n i c ă ) : — E ac tu l doi al piesei, nu? C a m prec ip i t a t , — şi p e de - a sup ra , nesocoteş te toa te legi le d r a m a ­turg ie i .

— Crezi , Mi ra? — Să r e v e d e m , to tu l , delà capă t . — Delà prolog. . . — î n t o c m a i ! E u c i t eam ve r su r i de Ri lke . — In or ig inal? — Nu, t ă lmăc i t e ! — F ă r ă î n t r e r u p e r i !

Aşa da r : Ri lke! D u m n e a t a ba ţ i la uşă şi, d u p ă t re i repl ici , in t r i în odaie. . .

—- Altfe l , nesoco team u n i t a t e a d e loc! — Să t r e c e m ! — Eroina , adică : eu... o-

m i t e să afle cine es te e rou l . — Adică eu! D a r m ' a m p r e z e n t a t ! — C u m să t e c red?

— A m leg i t ima ţ i e : c a r t e a d e s t u d e n t ! — N u - ţ i cunosc b iograf ia! — E banală . . . P o t s'o spun , pe loc... — P r e t e x t u l r ev i s te i u i t a t e , m ă face

n e î n c r e z ă t o a r e . Şi -apoi , poves t ea cu cea­iul d a n s a n t !

— D a r ţ i - a i a m i n t i t ch i a r mata . . . — Să t r ecem, m a i b ine , la a l tceva! De

pildă. . . Ui te , v o r b e ş t e - m i d e s p r e d u m ­nea t a ! î ncepe , de p e când avea i do i spre ­zece ani !

Vre i? — L a doisprezece ani , e r a m p e m a r e .

T a t ă l m e u , s ecund p e u n v a s de comer ţ , m ă lua se cu el... î n t â i a m e a călă tor ie . . .

O f u r t u n ă îngroz i toa re , pe M a r e a N e a ­gră . De -ab i a a m af lat d r u m u l sp re M e d i -t e r a n ă .

— Ai v ă z u t şi I ta l ia? — în t r ebă , r â ­zând, Mira .

— E r a în i t ine ra r iu . . . Aş p u t e a să - ţ i vorbesc s ă p t ă m â n i î n t r e g i d e s p r e că l ă to ­ri i le me le . Ce d e p r ime jd i i . A m fost şi pe A t l a n t i c !

— Ca A l a i n G e r b a u l t L . — Mi se p a r e că n u m ă crezi! — Nici o cl ipă! — Dacă v re i să ştii ceva

d e s p r e m i n e , află că s u n t n ă s c u t ă în in­su la Şerp i lo r . L a cinci ani , a m î n o t a t p â -n ă ' n de l t ă , u n d e m ' a u găs i t n i ş te pescar i l ipoveni !

— Ca Ulysse! — S imp lă local izare . Nu m a i p o v e ­

steşt i? — Fie! — N u v re i să i n t r ă m ? — Ba, da!... S u n t n u m a i u r ech i ! — S u n t bă i a t sărac. . . De mic , a m r ă ­

m a s or fan de tată!. . . — Bie tu l bă ia t ! Ca Dav id Copperf ie ld! — A m m u n c i t să ţ in casă, s ă - m i a ju t

m a m a şi pe fraţ i i m a i mic i , î n t r ' u n colţ de p rov inc ie mize ră ! N u lăcr imezi?

— A t re ia ve r s iune? — Tertium non daturi — C u m ? La t inească , la m a t a ? E g r o ­

zav... D a t a v i i toare , n 'o să p u t e m rezis ta nici cu t o m u r i l e noas t r e de H o r a ţ i u şi Vir -gil iu.

—• Totuş i , a t r e ia vers iune . . . — C u m p l i t ă imaginaţ ie ! . . Vorbeşte . . . .

S u n t u n microfon! — Mira , a s c u l t ă - m ă ! T e ş t iu de as tă

i a rnă , de là facul ta te . . . V e n i s e m să cau t pe u n amic . T e - a m zăr i t , c â t eva bănc i m a i depar te . . . P u r t a i u n p u l l o v e r ca re te î m ­b r ă c a minuna t . . .

— Aşa dar , ceaiul dansant . . . şi t a n g o u ! în t r e rup t . . .

—- Mira , lasă.. . T e - a m cău ta t , cu o p e r ­severen ţă . . .

— Diabol ică! — Nu? Pe r seve ra re ! . . . — T e - a m u r m ă r i t ! A m c ă u t a t să aflu

cât m a i m u l t e a m ă n u n t e d e s p r e t ine. . . V o ­i a m să f im î m p r e u n ă , să te cunosc. . . Să - ţ i vorbesc. . . Colegele t a l e m i - a u is tor is i t a-t â t ea d e s p r e t ine. . . I ţ i ş t iu o răşe lu l de m u n t e , c a r e a d u c e cu u n b u r g g e r m a n , in aşezarea caselor . Cunosc t oa t e anecdo te l e de şcoală, delà ex te rna t . . . şi cele a d e v ă ­r a t e — şi cele înch ipu i t e , n u m a i . L e - a m cerce ta t d e s p r e f irea ta . F i eca r e t e -a lă ­m u r i t î n t r ' u n fel or i în a l tu l . Aopi , t r e ­bu ia să te cunosc .

— Şi-a i ales. . . „ c ă u t a r e a une i c a m e r e mobi la te" . . .?

— O m i e de a m ă n u n t e . . . C u c e r i r e a por ­ta ru lu i . . . C u n o a ş t e r e a clădir i lor . . . Am descoper i t că s ta ţ i la mansa rdă . . . Cele două fe res t r e a le m a n s a r d e i , m i - a u da t m u l t d e l uc ru ! C â t e emoţ i i , p r i v i n d jocul umbrelor! . . . Tu... Lizi.. . tu... to t tu... apoi , Lizi.. . şi i a răş , t u !

— Bie tu l M a r c ! M e r e u , acelaş f i lm! — Dece spui aşa? Şi dece n u m a i a t â t ?

C r e d e a m că spovedan i a mea a r e să te convingă. . . Vezi, dacă s u n t s incer! Aşa pă ţ e sc de f iecare da tă ! S ince r i t a t e a mea , h o t ă r î t l uc ru , e un m a r e cusur !

— î n c e a r c ă să t e de sba r i ! — Mira ! — Bine in tona t ! Vre i să m a i repe ţ i? — Mira!! — F r u m o s ! I ncă -oda t ă ! — Vorbeş t e d e s p r e t ine. . . — C u m ? N u eşti d e p l i n d o c u m e n t a t ?

Ca re v e r s i u n e î ţ i convine? Mai a m u n a n la Li tere . . . d a r n ' a m nici o pe r spec t ivă . Visez... Mai ales, cu ochii deschişi . . . A-c u m , la sfârş i t de p r i m ă v a r ă , visez la fe ­r e a s t r a mansa rde i . . .

— T e - a m văzu t , adeseor i , Mi ra . P r ive l i ş t ea e b a n a l ă : c a r t i e r l iniş t i t .

In f iecare zi, f i lmul c u p r i n d e aceleaşi p e r ­sonagi i : v a r d i s t u l d i n post , o l t e a n u l cu co­şur i le , câ ţ iva t recător i . . . adesea , f l a şne­t a r u l cu şoricei i a lbi , în loc de papagal . . . F i l m bana l , de p rov inc i e mize ră .

— Eşt i f rumoasă , Mira . — N u - ţ i a m i n t e s c o fa tă p e c a r e ai i u ­

b i t -o , c ândva? Or i o e ro ină din că r ţ i l e cu î n t â m p l ă r i î nch ipu i t e?

U n vals s t r ăvech i , r e v ă r s a t pe p â l n i a u n u i g ramofon , u r c ă l eş ina t şi g u t u r a l , d i n t r ' o odaie delà e t a ju l de jos.

— U n d e cân tă? — Jos , n u ş t iu b ine . E conce r tu l obiş ­

nui t , la o ra şase. Ace laş disc. . . u n vals . O cucoană în dec l inu l vâ r s t e i , v i sează c u o-chii p e discul hâ r â i t . E to t ce ştiu.. . Mai a v e m în d r e a p t a , u n profesor de v io ­loncel. . .

— Vă s u p ă r ă ? — Nu! — îl a u z i m ra r . Nu p r e a a r e şco­

lar i . Or i cum, s lavă D o m n u l u i , că n u - i d a s ­căl de t r o m b o n ori t r o m p e t ă !

S o a r t a a fost, de as tă da tă , de pa r t ea noas t r ă !

—- In s t ânga? — I n s tânga , e p r o p r i e t ă r e a s a . E o

d o a m n ă , d in a r i s toc ra ţ i a veche . S i n g u r u l de t a l i u m o d e r n e te lefonul . Şi ba ia! A c ­cesul lor ne face să n u m a i p l e c ă m din m a n s a r d a noas t r ă .

— Ţi -aş p u t e a vo rb i la te lefon? — N u m a i în t i m p u l zilei! C ineva b a t e în p e r e t e l e d in s t ânga . — Auzi , m ă c h i a m ă la telefon.. . Pleci ,

n u - i aşa?

— Da, da... Ce n u m ă r a r e te le fonul ? — 5.1-1.20. L a r e v e d e r e ! — Şi m â i n e ,

c o n t i n u ă m lecţ ia de spir i t ism. . . A propos , ştii, ai u i t a t u n a m ă n u n t p re ţ ios , Marc ! N u m i - a i m ă r t u r i s i t că m ă iubeş t i !

— Ai d r e p t a t e ! Mai t r e b u e s'o spun? — A c u m , n u ! — Vezi, ăs ta e cel m a i m a r e c u s u r al

m e u : n u vorbesc dep l in ! — Auzi, m ă ch iamă , i a r ! L a r e v e d e r e ,

Marc ! Şi mi -a p ă r u t bine. . . A, încă u n a-m ă n u n t . . .

— Care? — N u - s , de fel, pe-aic i , c a m e r e de în­

chi r ia t ! I n f o r m a ţ i e precisă! Te rog, să m ă crezi! Ave , M a r c u s M a t e m a t i c u s A l g e -b rens i s !

— Cu b ine , Mira! — D a r paşi i pe scară se opresc, iar . •—• Mira !

— Ce s'a ' n t â m p l a t , i a r? Ai ma i u i t a t ceva?

— Nu! D a r află că ş t i am! — Ce ştiai? — Că n u - s c a m e r e de înch i r ia t ! Mi-a

spus Ioşka, p o r t a r u l ! —• Eşt i diabol ic , ca o ecua ţ ie cu t re i n e ­

cunoscu te ! D a r paşi i lui Marc , ropot i ţ i ca u n t r a p

de cal. se p ie rd în cobor îşu l scări i . S ' aude şi c lopoţe lu l . Mi ra b a t e la uşă, ca să vo r ­bească la te lefon.

• M a r c n 'a a p u c a t să iasă în cu r t ea p i e ­

t r u i t ă în ca re a păşi t , de c u m a sfârş i t de cobor î t scăr i le . F l u e r ă gavo t t a din „ M a ­nón". . .

Profitons bien de la jeunesse Des jours qu'ammène le Printemps! Chantons, aimons, rions sans cesse, Nous n'aurons pas toujours vingt ans!

Se opreş te . P e p o a r t a m a r e t rece , uşor a b ă t u t ă , d o m n i ş o a r a Lizi. F a t a b r u n a , de sus...

— B u n ă seara , domni şoa ră D a n u ! — D u m n e a t a era i? — Mi ra e sus? — A p leca t a l ă tu r i , la telefon. — Şti i .

a m r ă m a s î m p r e u n ă , p â n ă acum.. . M ' am în tors , f i indcă n u t e - a m ma i zăr i t în s ta ţ ie .

— Mă grăb iam. . . — Te-a i î n to r s aşa de c u r â n d ! — Da. Aces t „ d a " e a p r o a p e şopti t , ca

u n foşnet uşor de f runză uscată . M a r c ar voi s'o î n t r e b e ceva. D a r se r u ­

pe din loc: — B u n ă seara , d o m n i ş o a r ă Danu . — B u n ă seara . In s t radă , M a r c m a i a u d e c lopoţelul delà

uşa scăr i lor . O u r m ă r e ş t e pe Lizi în r o t i ­rea scări lor. . . P o r n e ş t e şi el, în î n s e r a r e şi f lueră. . .

P ro f i tons ЫенГсТё~1а jeunesse . . . Г " *

Lizi u rcă , abă tu t ă , t r e a p t ă cu t r e a p t ă . Nici n u ş t ie când se găseş te în faţa uşii... A u r m ă r i t - o în p e n u m b r a s e rpen t i nu lu i de t r ep t e , va l su l d e m o d a t — pe care-1 ştie.. . Mi ra e în odaie , pe d ivan . Lizi a des luş i t -o în f u m u r i u l încăper i i . Cu t r e ­s ă r i r e în glas , î n t r e a b ă :

— Lizi, t e - a i în tors? Aşa de c u r â n d ?

— Lizi... P l â n g i ? — N 'a veni t . . . N ' a m p u t u t l uc r a nimic. . .

S'a g h e m u i t pe d ivan şi p l ânge , încet işor . Mira îşi cu fundă dege te le în p ă r u l Liziei — şi-i d e s m i a r d ă zulufi i gre i , de m ă t a s e s cumpă . R ă m â n c u p r iv i r i l e a ţ i n t i t e în î n tune r i c , în pă in jen i şu l gândur i l o r .

In p ă r e t e , r ă s u n ă lov i tu r i c o n v e n ţ i o ­nale. . .

— Telefonul , Mira. . . — Da, da... Mă duc . Mira p r i n d e r ecep to ru l şi şop teş te :

Allo.... Din pâ ln ie , i sbucneş t e o voce ţ i pa t ă : — Allo, t u eşti , Mi ra? — Eu. — Aici, Marc. . . S 'aude? — Fireş te . . . N u t r e b u e să s t r igi ca un

năuc. . . — Eu n u t e - a u d p r e a bine. . . — De ce m ' a i c h e m a t ? — Voiam să- ţ i a u d glasul . . . — Ce v re i să rostesc? Al fabe tu l? P r e ­

pozi ţ i i le cu acuzat ivul . . . Or i u n p o e m de M a l l a r m é ?

— V r e a u să- ţ i s p u n că te iubesc , Mira! T e iubesc. . . Te iubesc, Mira. . .

— S u n t la u n telefon publ ic , Mira.. . A m la m i n e o c a r t e cu poeme. . . Cea d i n ­tâ i ca re m i - a căzu t î n m â n ă , la l ibrăr ie . . . V r e a u să- ţ i citesc...

— N u sunt , c u m v a , cân tece de s tea? Ori r o m a n ţ e şi t ango-u r i ?

— Taci ş i-ascultă . . . M a r c citeşte. . . Ci teş te din Baude la i r e ,

d in Ver la ine . . . Mi ra ascul tă , u n t imp. . . G â n d u r i l e ei u r că sp re Lizi, oda tă cu fi­ru l cân tu lu i , la violoncel , — din odaia b ă ­t r â n u l u i muzic ian . . .

— „ I n t r ' o seară sfântă , roză şi a l b a s ­t ră" . . .

Apoi , î nch ide uşor te lefonul şi iese din odaie .

• Păşesc a l ă t u r i u n u l de a l tu l , î n t r ' u n

ca r t i e r al m a r e l u i oraş . E seară . — Mira , spune-mi . . . — Da... — Ce a n u m e ? — Şt iu eu? î n t r e a b ă - m ă , Marc . —- Ţi -a spus c ineva că eşt i m i n u n a t ă ? — O, da! — Cine- i? — Te-a i r ă s b u n a c r u n t ? — A m a r n i c . — Tu. — O, Mira . .

Şi să v o r b i m g â n d să faci?

— Nu ş t iu ce să- ţ i spun , Marc. . . Vor b i m a l t ăda t ă .

— U n d e pr iveş t i?

(Urmare în pag. 6-a)

Să ne 'n toarcem. . . Vre i? desp re vacan ţ e . Ce-a i de

4 UNIVERSUL LITERAR 5 August 1939

Subiectivismul în cercetarea literara

II. Subiectivismul în istoria literară de G. C. NICOLESCU

» N u se p o a t e con tes ta că ci. G. Că l inescu es te u n om de

t a l en t şi c u o rea lă bogăţ ie de in fo rma ţ i e . D a r n u este m a i p u ţ i n a d e v ă r a t că d-sa este u n nega t iv i s t , u n om care , ca şi dadaiş t i i d e ca re se ocupă în Curs de poezie, n 'a a v u t r ă b d a r e şi a dor i t să p ă t r u n d ă „ p r i n v io len ţă în is tor ia l i t e ra tu r i i " . F ă r ă îndoia lă , a r fi p ă t r u n s şi a l t t e l , de s igur m a i înce t şi s u b al t aspect , d a r a r fi p ă t r u n s cu s i g u r a n ţ ă . D-sa însă a dor i t o i n t r a r e r ă s u n ă t o a r e şi când a a p ă r u t a î ncepu t să r ă s t o a r n e to tu l . S'a o c u p a t de E m i n e s c u — şi n u n u m a i că a găs i t c r i t ica e m i n e s c i a n ă rug in i t ă „ i n t r ' o r u t i n ă ora lă şi şco la ră" , dar , în ana l iza poeziei , „ u n e l e j u d e c ă ţ i [ale d- lu i G. Căl inescu] pot cons t i tu i p e n t r u uni i u n a d e v ă r a t s canda l " , (cum s'a şi î n t â m p l a t ) , p e n t r u c ă d e ­t r o n a u p e poe t d in locul ce p ă r e a def in i t iv f ixat . P e n t r u u n m o m e n t , l uc ru l a făcut impres ie , d a r E m i n e s c u a r ă ­m a s acolo u n d e fusese şi p â n ă a tunc i . A p r o c l a m a t că , ,E-s te t ica î n în ţe l e su l de s t u d i u obiect iv a l capodopere i n u va ex i s ta n i c ioda t ă " — şi a fost î ncad ra t , îmi p a r e , la ca ­t e d r a de es te t ică şi cr i t ică l i t e r a r ă . A c u m , m a i în u r m ă , s'a r id ica t î m p o t r i v a is tor ie i l i t e ra re , s u b une l e d in as ­pec t e l e ei. A s u p r a aceste i m a n i f e s t ă r i m ă voi opr i aici. D u p ă t r a d i ţ i a fo rma tă , se poa t e d e d u c e d i n a i n t e însă a t i ­t u d i n e a d-sale . De as tă da t ă t r ad i ţ i a a fost a t â t de p u t e r ­nică, încâ t d. Că l inescu n u n u m a i că î ncea rcă să r ă s t o a r ­n e o î n t r e a g ă d i rec ţ ie de ce rce tă r i , d a r îşi r ă s t o a r n ă p r o ­p r i a sa ac t iv i t a t e p rac t i că i s to r i c - l i t e ra ră .

In a r t i co lu l Tehnica criticei şi a istoriei literare, a u t o r u l caută , în p r i m u l r â n d , să d e m o n s t r e z e că „ ros tu l is tor iei l i t e r a r e n u e de a ce rce ta obiec t iv p r o b l e m e i m p u s e d in afara sp i r i tu lu i n o s t r u ci de a c rea p' .mcte de v e d e r e din ca re să iasă s t r u c t u r i a ccep tab i l e " (op. cit. p . 114).

P e n t r u a a j u n g e la aceas tă concluzie , se a m i n t e ş t e aşa n u m i t a Ges t a l t t eo r i e ( teoria formei , a s t ruc tu re l ) , din ps i ­hologie . A c e a s t ă teor ie p o r n e ş t e delà concepţ ia că f iecare obiec t a r e o s t r u c t u r ă , u n complex cu o u n i t a t e şi o i nd i ­v i d u a l i t a t e a lui , d e s ine s t ă t ă t o a r e şi d i fer i tă de a e le ­m e n t e l o r c o m p o n e n t e . U n acelaşi obiect es te ceva î n t r ' u n c o m p l e x şi es te a l t ceva în a l t complex , p e n t r u c ă s e m n i ­ficaţia ob iec tu lu i n u es te u n a şi aceeaşi t o t d e a u n a , ci iz­vo ră ş t e d in pozi ţ ia şi ro lu l pe care îl a r e în to t a l i t a t ea la ca r e pa r t i c ipă . D u p ă teor i i le aceste i şcoli, în f iecare obiect s u p u s une i ce rce tă r i ex is tă a n u m i t e aspec te fă ră p ă t r u n ­de rea c ă r o r a t r ă s ă t u r i e sen ţ i a le r ă m â n ascunse . D a r ace ­s te a spec te e x p r e s i v e n u pot fi s u r p r i n s e p r i n anal iză , p r i n d isocierea e l e m e n t e l o r şi e x a m i n a r e a f iecăruia în p a r t e , p e n t r u c ă tocmai u n i t a t e a aces tu i în t r eg , s t r u c t u r a acea­s ta a ob iec tu lu i cons t i tue expres ia . De aici, neces i t a tea une i v iz iuni g loba le p e n t r u a sesiza expres i a . „ C e s t l ' ex ­press ion qu i d i spa ra î t q u a n d nous isolons les p a r t i e s les unes des a u t r e s , p a r e x e m p l e en m a s q u a n t l ' en semble d 'un p o r t r a i t p o u r cons idé re r s é p a r é m e n t les pa r t i e s . C'est l ' ex ­press ion qu i est modif iée , souven t d e m a n i è r e p rofonde , p a r u n e a l t é r a t i o n locale e t m i n u s c u l e d ' un t ra i t , qui r e ­t e n t i t s u r la p h y s i o n o m i e de l ' ensemble . C'est l ' express ion qu i r e s t e dans la m é m o i r e e t p e r m e t la r econna i s sance , c 'est enco re el le qu i s u g g è r e des ass imi la t ion parfois d é ­conce r t an t e s , s o u v e n t c l a i r v o y a n t e s e t p é n é t r a n t e s . . . " (Pau l G u i l l a u m e , La psychologie de la forme, Pa r i s , 1937, pag . 191).

Şi to tuş i , d. G. Căl inescu , deşi dec l a ră că idei le d-sa le d e s p r e i s to r ie l i t e r a r ă desc ind d i n Ges t a l t t eo r i e sau s e î n ­r u d e s c cu ea, în s tud i i l e p u b l i c a t e tocmai aceas tă viz iune g loba lă o î n l ă t u r ă . „Dacă n e u i t ă m cu len t i l a" , — scrie d-sa, analizând t ehn i ca lui Eminescu , sau, în acelaşi ca­pi to l : „A s tud ia a m ă n u n ţ i t s i n t a x a lui E m i n e s c u a r în ­s e m n a să i n t r ă m pe n e s i m ţ i t e în c â m p u l anal ize i poe t i ce" şi n u face aceas ta . A v e m , adică, t ocma i c o m p a r t i m e n t a r e , s t u d i e r e a e l e m e n t e l o r disociate une l e de a l te le şi i m p o ­s ib i l i ta te de a s u r p r i n d e expresia s t r u c t u r a l ă .

Dacă a m i n t e s c l u c r u r i l e aces tea aici, n u o fac d in spir i t de ş icană, nici p e n t r u c ă aş a v e a i n t e n ţ i a să examinez , p r i n p r i s m a p ropr i i lo r d-sa le v e d e r i teore t ice , t o a t ă opera i s to r i c - l i t e ra ră a d- lui G. Căl inescu . O fac însă p e n t r u c ă m a i t â r z iu voi r e v e n i să a r ă t de ce în m o m e n t u l ac tua l , gene ra l i z a r ea concepţ ie i s t r u c t u r a l e în is tor ia n o a s t r ă l i­t e r a r ă es te p r e m a t u r ă şi ca a r g u m e n t voi aduce f ap tu l că nici i n i ţ i a to ru l ei la noi n ' a p u t u t - o u r m a în p rac t i ca sa. D a r o ma i fac şi p e n t r u a l t mo t iv . Se dovedeş te astfel că aceas tă Ges ta l t t eo r i e n u este u n e l e m e n t d o m i n a n t în s t r u c t u r a d - lu i G. Căl inescu . N i m e n i n u este cu to tu l o r i ­g ina l . Toţ i î m p r u m u t ă m idei şi le p r e f a c e m d u p ă nevoi le şi înc l ină r i l e n o a s t r e i n t e r n e , d a r n u î m p r u m u t ă m decâ t ceea ce es te î n r u d i t sp i r i tua l i t ă ţ i i noas t r e . Sp i r i tua l i t ă ţ i i i s tor icu lu i l i t e r a r în d iscuţ ie n u - i es te î n r u d i t ă aceas tă concepţ ie a s t ruc tu r i i . A m ales două m o m e n t e , d a r în fie­ca re p a g i n ă din opera d-sa le se află n e g a ţ i u n e a p rac t i că a aceste i d i rec ţ i i de ce rce ta re . Ceea ce 1-a a t r a s în acea ­s tă t eor ie a fost a l tceva . A fost m e t o d a .

In cea m a i subs t an ţ i a l ă p r e z e n t a r e a aceste i G e s t a l t ­teor ie , p e ca re a m c i ta t -o , a lu i G u i l l a u m e , scr ie : ,,Ce ne s e r a i e n t p a s les dé ta i l s p r i s en e u x - m ê m e s qu i c a r a c t é r i ­s e ra i en t l ' i nd iv idua l i t é , m a i s des p r o p r i é t é s de s t r u c t u r e qu i se t r a d u i r a i e n t d a n s la p e r c e p t i o n p a r des impress ions g loba les de n a t u r e affect ive ou quas i affect ive. Le m é ­t h o d e doit donc ê t r e impressioniste. L e juge doit s ' aban ­d o n n e r à son i m p r e s s i o n i m m é d i a t e " , (p. 195).

D- lu i G. Căl inescu îi t r e b u i a u n supo r t p e n t r u i n t r o ­d u c e r e a i m p r e s i o n i s m u l u i în is tor ia l i t e r a r ă şi a socoti t că 1-a găs i t î n Ges t a l t t eo r i e . D a r d-sa n ' a ţ i n u t s eama de două luc ru r i . Mai în tâ i , aceas tă d i rec ţ ie a p a r e în G e r ­m a n i a ca o r e a c ţ i u n e î n c o n t r a excesu lu i de ana l i sm. In al doi lea r ând , n ' a ţ i n u t s eama că tocmai aceas tă t eor ie a expresiei s t r u c t u r a l e , g loba le es te „ p a r t e a cea m a i ipo ­te t i că d in G e s t a l t t e o r i e " şi că în ea, deocamda tă , a v e m , ,mai de g r a b ă p romis iun i decâ t r e z u l t a t e " . (Pau l G u i l ­l a u m e , op. cit p . . 199, 228).

Dar , p e n t r u c ă G e r m a n i a es te p a t r i a metodei şi a tehni­cii, e r a b i n e să p a r ă că tocmai de aici v ine r e su rec ţ i a con­t r a m e t o d e i şi a t ehn ice i obiec t ive în ce rce t a r ea l i t e r a r ă c u m şi i n t r o d u c e r e a une i m e t o d e impres ion i s t e . „ M e t o d a es te aşa da r — scr ie d. G. Căl inescu, în s t r â n s ă l e g ă t u r ă cu n o ţ i u n e a de va loa r e şi cu u n g h i u l de v e d e r e p rop r iu . N u n u m a i a t â t . P l a n u l de l u c r u ap l ica t la u n u l n u se p o ­t r i ve ş t e la a l tu l . Ca să în ţe leg i p e Creangă , pe E m i n e s c u şi p e Carag ia le t r e b u e să descoper i la f iecare o s t r u c t u r ă p rop r i e . Insă a descoper i es te to t u n a cu a inven ta , f i ind­că dacă ea a r fi e v i d e n t ă or icui n ' a r m a i fi nevoie de nicio s fo r ţ a re metodolog ică . . . .Istoria es te i n t e r p r e t a r e a însăşi , p u n c t u l de v e d e r e , n u g r u p u l de fap te şi aceas tă i n t e r p r e ­t a r e p r e s u p u n e u n ochiu f o r m a t o r " (op. cit. p . 111, 109). P e n t r u a s e m e n e a a f i rmaţ i i , n u e ra nevo ie însă d e G e s t a l t ­t eor ie . E le se află de m u l t ă v r e m e la Croce, p e ca r e d. Că­l inescu îl cunoaş t e a t â t de b i n e : „ U n is tor ic , ca re n u e u n s implu co lec ţ ionar de fap te d i spa ra t e , u n s imp lu ce rce t ă ­tor s au u n s imp lu cronicar , n u poa t e să c o m p u n ă cea m a i mică poves t i r e a î n t â m p l ă r i l o r u m a n e dacă n ' a r e u n punct de vedere determinat, ad ică o idee a lui d e s p r e ch ipu l

C a r t e a s t ră ina

Charles Morgan: The flashing stream ) Cunoscut chiar şi d e lectorii români în imposi­

bilitate d e a întreprinde citirea în l imba originală s a u al te t raduceri s trăine, Char les Morgan, a fă­cut desigur o impresie covârş i toare a s u p r a tutu­ror celor car i a u gand.it m ă c a r o cl ipă d u p ă lectura unora din operele lui.

Nu de mult distinsul intelectual şi scriitor englez, a scos la ivea lă o p iesă d e teatru a cărei premie­ră a avut loc la teatrul Lyric din Londra.

P iesa a c e a s t a a lui, es te pr ima, poa t e şi ultima, deoa rece d a c ă ocupaţ ia s a este d e a ii critic dra­matic la Times, covârşitorul ilux a l talentului îl în­d reap tă înspre roman, u n d e îşi poa te găs i spaţiul de expr imare cu mult ma i mult avân t .

Dealtfel, însăşi dec la ra ţ ia lui din prefaţă c ă eco­nomia aceste i p iese s 'ar p u t e a mai b ine si tua în­tr 'un roman, del imitează oa recum singular i ta tea piesei The ilashing stream.

Lucrarea , c a r e este oa recum o d r a m ă , a fost scrisă într 'un timp scurt, în mijlocul unei pauze .

Adusesem manuscrisul neterminat al unui ro­man ce căutam să încheg, dar observai că atin­sesem o i ază a povestirei, după care devenea im-periosă nevoia de a lăsa ideile să se irământe nestingherite şi imaginaţia să se limpezească.

Oprindu-se din scr ierea romanului , pentru a nu vegeta , Char les Morgan, construeşte cu e lemente din ace l roman, p i e sa despre ca re amintim, decer-nându-i c a subiect o în tâmplare închipuită p e b a z a unor experienţe nu d e mult încercate în Anglia, de mijloace d e luptă an t iae r iană , şi p recedând-o de un studiu plin de interes, a s u p r a unei a ş a nu­mite unităţi spirituale, c a r e v a forma fundamentul piesei, probabi l fiind isvorîtă din romanul aban ­donat o clipă.

Studiul aces ta , mai interesant chiar decât p iesa , este o condensa re , o raţ ionalizare într 'un spaţ iu res t râns a concepţiei noui d e via ţă , introdusă de Morgan prin operele sale , un studiu a s u p r a inten­sităţii d e vibraţ ie sufletească, intensitate ca re d u p ă felul cum isbuteşte s ă dev ină o p reocupare unică, absolută , perfect concentra tă a spiritului, astfel îndreptează v ia ţa indivizilor p e un p l an d e înal tă trăire, în eternitate, şi tot o a a t ă în p r e g n a n t ă leali tate.

Căci, — s p u n e el în conluzie — unitatea spiri­tuală ca orice obiectiv ridicat, nu este un sfârşii, ci un început. E o stare de receptiviiate, opusă du­rităţii sufleteşti, matricea raţiunei. Un ţăran o po­sedă când în pragul gârboviei, iară speranţă, îngenunche spre a planta o sămânţa în pământ.

Pornind de l à a c e a s t ă premiză, mai bine zis con­cepţie, c a r e lămureş te în fond în t r eaga ope ră a lui Char les Morgan, The flashing s t ream „reali­zează" o viaţă, o pas iune , prin uni ta tea spiri tuală.

Este scrisă într 'un dia log rapid, ant renant , a ş a cum o p iesă de teatru cere, şi mai cu s e a m ă , a ş a cum o deslănţuire d e pas iune , necesi tă .

Eroii, într 'un cad ru d e sobrietate şi de stric­teţe, izolaţi d e lume, într'o fortăreaţă re t rasă şi p ierdută în O cean u l Atlantic, sunt ofiţeri d e mari­nă , matematic ieni eminenţi , în c ă u t a r e a unei so-. Iuţii c a r e să permită rea l izarea pract ică a a p a r a ­tului numit Scorpion, ideal d e luptă împotriva a-vioanelor.

Faptul aces ta , cu toate că real , n u importă p r e a mult, fiindcă interesul nu poar t ă a s u p r a părţilor tehnice, ci a s u p r a reacţiunilor sufleteşti a le oame­nilor, concentraţ i în jurul invenţiei, apropiaţ i a ş a d a r d e o unitate spiri tuală.

Iar conflictul i sbucneşte cu apar i ţ ia a d o u ă fe­mei, s ingurele admise în sanc tuaru l ştiinţei ce este fortăreaţa.

Dar nu un conflict din a c e l e a b a n a l e , cum s 'a obişnuit şi obişnueşte de a t â t e a şi a t â t ea ori în li­teratura de toate zilele.

Nu o s implă ciocnire d e pasiuni , c a r e să des­t rame prietenii s a u s ă d e s v ă l u e a s c ă secrete.

Nu, dimpotrivă, — şi aici r ecunoaş tem tuşa d e genial i tate a d ramei lui Morgan, — conflictul se produce din interferenţa d e carac te re dintre co­m a n d a n t u l Ferrers, conducătorul experienţelor, prin ca re pu tem întrevede silueta nobi lă a lordu­lui Sparkembrocke şi cele d o u ă femei Karen şi Lady Helston; pr ima, s u p e r b ă real izare a unităţii spirituale femenine, iar c e a de a doua , ogl indă d e meschinăr ie , senzual ism teluric, feminitate r ă u înţe leasă .

Karen este o figură unică, pu tem spune , d e rea­lizare d ramat ică . Este o femee în primul rând , ca re nu prege tă în a recunoaş te c ă v ia ţa ei se cu­pr inde în t r ' aceea a unui om, că a r e nevoe de un om, că-şi t răeşte clipele pentru a apar ţ ine unui om.

Actul material , a s c u n s şi înjosit de mulţi, p e ne­drept, fiindcă subs tan ţa lui e material izată şi nu mater ia lă , deci pas ib i lă d e spiritualizare, nu în­s e a m n ă pentru Karen o dobând i re a c e e a c e dato­ria îi incumbă, ci o s u p r e m ă fericire, trăită cu toată intensitatea.

Karen este o i emee a d e v ă r a t ă , n u o ficţiune d e marionete, spre a a t r age sufragiile publicului.

Din pas iunea , din intensi tatea ei de a se dărui , porneşte năva ln ic dorul muncii , dorul ajutorului

ce-1 v a d a lui Ferrers, cu toate puterile sale , spre a-şi isbîndi opera .

Ide ia ca re o conduce , uni ta tea d e spirit, con­centrată , intensă, absolută , puternică, o insuflă lui Ferrers, ca re la rându-i se cupr inde d e e a şi

de VICTOR POPESCU

amândo i , unificaţi, reuniţi printr 'un ţel comun, pornesc la lucru, — să obse rvăm spir i tual izarea o-perei lui Morgan — spre dobândirea acelor apa-late, formând din uni ta tea sufetească, d u p ă cum spune şi eseul explicativ : nu un sfârşit, ci un în­ceput.

Contopirea sufletelor este desăvâr ş i t ă . Actul materializat, p e ca r e Karen îl doreşte, v a veni şi el, d a r numa i c â n d vor fi dobândi t invenţia, fiind­c ă fără e a uni ta tea nu poa t e ţine, iar uni ta tea su­fletească este b a z a oricărui raport dintre om şi fe­mee, n u n u m a i în a c e a s t ă p iesă , da r şi în întrea­g a ope ră de romancier a lui Char les Morgan.

*) P i e s a € S t e t r a d u s ă î n f r a n ţ u z e ş t e s u b t i t l u l Le fleuve étincellent.

Muzica la R e p r e z e n t a r e a E lve ţ ie i sub

toa te fe ţe le ei, expoz i ţ i a n a ­ţ iona lă d in Z ü r i c h n ' a fost l i p ­s i tă de p a r t i c i p a r e a muzice i , căre ia i s'a p ă s t r a t locul i m ­p o r t a n t cuveni t , în m ă s u r a a-d e v ă r a t ă a ro lu lu i p e ca re îl î ndep l ineş t e aceas tă a r t ă în v ia ţa poporu lu i e lve ţ i an . So l i ­da ră cu î n t r eaga expozi ţ ie , secţ ia ei muz ica lă a p u t u t da aceeaş i m p r e s i e de o rd ine , s e ­r iozi ta te , hă rn ic i e , modes t i e în m u n c ă şi în p r e z e n t a r e a r o a ­de lor ei d e p re ţ .

Organ iza ţ i a muz ica l ă a E l ­veţ ie i n u es te făcu tă sp r e a a-vea p r i n exce l en ţ ă r e p e r c u ­s iun i în afară . Aces tea se p r o ­duc necău t a t , a t u n c i când r a ­za de e x p a n s i u n e a ac t iv i tă ţ i i v r e u n u i muz ic i an sau v r e u n e i ins t i tu ţ i i , depăşeş te , delà s ine, p e a ţă r i i .

U n compozi tor ca A r t h u r Honegger , o p e r s o n a l i t a t e ca acea a lui J a q u e s Dalcroze , ca­pac i t ă ţ i p ian is t ice s au d i r i jo ­r a l e ca acelea a le lu i F r e y sau A u s e r m e t , s u n t făcu te p e n t r u o r i zon tu l l a rg al muz ice i de p r e t u t i n d e n i .

Ceeace se u r m ă r e ş t e însă p r i n m i ş c a r e a muz ica lă e lve ­ţ iană , es te u n câ t ma i s u b s t a n ­ţ ia l şi m a i po t r iv i t r ă s p u n s ce ­r i n ţ e lo r a r t i s t i ce i n t e r n e , n e c e ­s i tă ţ i lo r c u l t u r a l e d i rec te , p r o ­pri i .

F ă r ă m u l t sgomot , î n s t r â n ­să l e g ă t u r ă cu rea l i t ă ţ i l e lor p a r t i c u l a r e , E lve ţ i en i i au r e u ­şit să a t i ngă u n n ive l g e n e r a l n u n u m a i în educa ţ i a m u z i c a ­lă, în aspec te le muz ica le vii , d a r m a i ales î n î n tocmi rea t o ­ta lă a r o s t u r i l o r muz ica le , r e ­m a r c a b i l de r id ica te . F ă r ă e m ­fază, f ă ră a l t ă p r e o c u p a r e de câ t de a d o c u m e n t a fidel şi cât m a i s i s t emat i c pe or ic ine c e r ­ce tează aceas tă l ă t u r e a e x p o ­ziţiei , s'a p u t u t i sbut i , în ca­d r u l pav i l ionu lu i muzica l , să se i lus t reze t o tu l cu o m e t o d ă , o m u l t i l a t e r a l i t a t e şi adesea o ingenioz i ta te , ce m e r i t ă a fi cu­noscu te .

S'a i m a g i n a t astfel f ixarea , î n t r ' o h a r t ă muzica lă , a p r i n ­c ipal i lor compozi tor i şi e x e c u ­t a n ţ i d in î n t r e a g a Elve ţ ie .

In aceeaş sală, m o n u m e n t a l e v o l u m e a lcă tu i t e d in m a n u ­scrise, fotografi i şi d a t e g e n e ­ra le , au fost r â n d u i t e , la î n d e ­m â n a t u t u r o r v iz i ta tor i lor , sp re

expoziţia a le î n g ă d u i să se in fo rmeze i-med ia t , m a i a m ă n u n ţ i t , a s u p r a o r i că ru ia din ei. A l t e v o l u m e , compuse din luc ră r i ed i t a t e şi g r u p a t e p e r a m u r i i n s t r u m e n ­tale, adaogă o a l tă ca tegor ie de m a t e r i a l , î n t r ' o m ă s u r ă î n t r ' a -d e v ă r a b u n d e n t ă .

D a r aceeaş sală, r e ze rvă şi a l t e pos ib i l i tă ţ i de in i ţ i e re în cup r in su l muzice i e lve ţ i ene . O orgă, de fabr ica ţ i e e lve ţ i ană şi câ teva p iane , de aceeaş f ab r i ­caţ ie , sun t zilnic c â n t a t e de alţ i a r t i ş t i , ca re e x e c u t ă m u z i ­că e lve ţ iană , uneo r i şi a l t e compozi ţ i i , când i n t e r p r e t u l d e ­ţ ine p l a n u l p r inc ipa l al i n t e r e ­sului , p e r i n d â n d astfel concer ­te p u b l i c u l u i ce rce t ă to r , ca re găseş te de s igur î n aceas tă s u r ­să p rac t i că d e cunoaş t e r e a muz ice i sau muz ic ien i lo r e lve ­ţ ieni , u n e l e m e n t î n s e m n a t şi a t r ac t iv .

O a l tă sală, e r e z e r v a t ă fac-tu re i i n s t r u m e n t a l e . Toa te g r u ­pe le o rches t re i , p r e c u m şi d i ­ve r se i n s t r u m e n t e de muz ică p o p u l a r ă , p r i n t r e ca re co rnu l Alpi lor , a s e m ă n ă t o r t u ln i cu lu i r o m â n e s c din r eg iunea m u n ţ i ­lor Apusen i , sau a l t e i n s t r u ­m e n t e fie p e n t r u uzul o r c h e s ­t r e lo r de „ jazz" , fie al f an fa re ­lor şcolare sau tu r i s t i ce , au fa­b r i can ţ i î n Elve ţ ia . D e m o n s t r a ­ţ ia lung i lo r v i t r i ne , n u m i t e s u ­ges t iv „ sche le te de o r c h e s t r e " , es te cât se poa t e de conc lu­den tă .

Aceas ta , în m a t e r i e de fac­t u r ă indus t r i a l ă . In ce p r i ve ş t e pe cea p u r m a n u a l ă , a r t i s t ică , Elve ţ ien i i , deşi cu u n foa r te m o d e s t t r e c u t în cons t ruc ţ i a de viori sau violoncele , au as tăz i o (serie \de l u t h i e r i d e m n i de toa tă s t ima şi a le că ro r luc ră r i s u n t b ine cons ide ra t e de că t r e cunoscă tor i . U n a te l i e r de l u -th ie r i e , în sala f ac tu re i i n s t r u ­m e n t a l e , p r e z i n t ă în văzu l p u ­bl iculu i , d in sec re te l e p r a c t i ­cări i m e ş t e ş u g u l u i aces ta inf i ­n i t de del ica t şi de complex , în î n t r e a g a pe r ioadă a expoz i ­ţ iei l u c r â n d acolo, câ t e zece z i ­le, f iecare din pr inc ipa l i i l u ­th ie r i e lve ţ ien i , cu tot d ich isu l respec t iv .

Ide ie d e a s e m e n i o r ig ina lă şi cu foar te i n s t ruc t i ve conse ­c in ţe .

To t în aceas tă sală se pot v e ­dea şi d i fer i te sec ţ iun i î n p i ane , a r m o n i u m , viori , p e n t r u a se

Cronica muzicală

din Zürich áe ROMEO ALEXANDRESCÜ

face în ţe lese p rocedee l e de cons t ruc ţ i e şi func ţ ionare .

In sfârşi t , o a t r e i a sală es te î n c h i n a t ă muz ice i popu la r e , e-xempl i f i ca t ă p r i n fe lu r i t e e x ­p u n e r i de cu leger i p o p u l a r e , fotografi i de asociaţ i i muz i ca ­le r u r a l e , da t e şi î n s e m n ă r i c o m p l i m e n t a r e şi p r e s e n t a r e de i n s t r u m e n t e muz ica l e p o p u l a r e .

A m t recu t , f i reşte, pe s t e a s ­pec te le ob ic inu i te or icăre i e x ­poziţi i , rad io , muz ică mecanică , mici i n v e n ü u n i , ed i tu ră , to tu l foar te îngr i j i t p r ezen t a t , i a r u l t i m a r e p r e z e n t â n d u n efort cons iderab i l .

A m i n t i m însă că, î n ţ e l e g e ­rea celor a r ă t a t e de pav i l ionu l muz ica l es te cu folos şi î n d e ­m â n a r e a ju t a t ă de un film al muzice i e lve ţ iene , şi aces ta concepu t cu p r i c e p e r e şi f ru ­mos sp i r i t de s in teză .

F i l m u l es te p roec t a t de m a i m u l t e or i pe zi, în pav i l ionu l muzica l . In el se pot vedea sce ­ne de p i to reş t i s e rbă r i m u z i ­cale p o p u l a r e , a ş e z ă m i n t e de î n v ă ţ ă m â n t muz ica l în p l ină func ţ ionare , o o r c h e s t r ă s i m ­fonică sau o asocia ţ ie cora lă e-x e c u t â n d i n t e g r a l o operă m u ­zicală, în t i m p ce, de o p a r t e şi de a l ta a ec r anu lu i , sun t p r o -ec ta t e u n e l e exp l i că r i necesa ­re şi în p e r m a n e n ţ ă t i t lu l şi a u t o r u l l uc ră re i a s cu l t a t e în film.

T o a t e aces tea fac c ins te E l ­ve ţ ie i muz ica l e şi o r g a n i z a t o r i ­lor expozi ţ ie i , p r i n ch ipu l şi va loa rea demons t r a ţ i i l o r , p r i n e loc in ţa lor !şi p r i n e x c e l e n ţ a fondulu i de c u l t u r ă şi r e s u r s e ­lor m u z i c a l e pe care le d o v e ­desc. D a r n u t r e b u e să s u r ­p r i n d ă din p a r t e a une i ţ ă r i ca ­re , deşi d i n t r e ce le ma i mic i d in Eu ropa , n u m ă r ă zece con­s e r v a t o a r e oficiale, ş a p t e m a r i o r ches t r e s imfonice şi n e n u m ă ­r a t e asociaţ i i p e r m a n e n t e de muz ică de c a m e r ă şi co ra l ă şi de i n s t i t u ţ i u n i p a r t i c u l a r e de î n v ă ţ ă m â n t muz ica l .

Aces t e x e m p l a r de c o n c e n ­t r a t ă şi de s u s ţ i n u t ă m i ş c a r e muz ica lă m e r i t ă să fie b i n e c u ­noscut , pe d e a s u p r a p e n u m ­bre i a r u n c a t ă a s u p r a - i de acea d iscre ţ ie ce a p a r ţ i n e m u n c i i s t ă r u i t o a r e şi convinse .

Expoz i ţ i a din Z ü r i c h i-a fost u n ferici t p r i l e j de e v a l u a r e j u s t ă şi a d u c ă t o a r e de cinste.

d u p ă care t r e b u i a să se rezo lve p r o b l e m a u m a n ă c ă r u i a el îi scr ie is tor ia . Din haosu l f ap te lo r b r u t e , el n u se r id ică p â n ă la ope ra d e a r t ă i s tor ică decâ t p r i n a j u t o r u l aces te i ape rcep ţ i i ca re îi face posibi l să a leagă d in haos o r e p r e ­zen ta ţ i e a n u m i t ă " . (Esthétique, P a r i s , 1904, p . 129).'

De o r i u n d e ar ven i aces te idei , să n e o p r i m to tuş i să le e x a m i n ă m m a i d e a p r o a p e .

In p r i m u l r â n d , d. Căl inescu se r id ică î n c o n t r a c o n ­cepţ ie i m a t e r i a l i s t e , l an son i ene a i s tor ie i l i t e r a re , p r e c i ­zând că ob iec tu l aces te ia nu-1 fac fap te le b r u t e , ci ideea p e ca r e şi-o face c e r c e t ă t o r u l d e s p r e ele. Din aceas tă p r i ­cină, me toda , a t â t câ t o to le rează i m p r e s i o n i s m u l , es te s u b o r d o n a t ă aces tu i p u n c t d e v e d e r e . Lanson , c a r e a c r e -iat o i s tor ie l i t e r a r ă foa r t e m a t e r i a l i s t ă î n concep ţ i a ei teore t ică , a fost u n om de foa r te m a r e s imţ al n u a n ţ e l o r şi, p o a t e inconş t i en t , p o a t e d â n d u - ş i s e a m a de desvo l t a r ea p e ca re p u t e a să o ia discipl ina î n t e m e i a t ă de el în sens m o d e r n , a l ăsa t foar te m u l t loc t u t u r o r d i rec ţ i i lor de ce r ­ce t a r e *). S u n t as tăz i foa r t e m u l t e concepţ i i d e i s tor ie l i ­t e r a r ă , u n e l e foar te î n d e p ă r t a t e de a lui L a n s o n . N u es te însă n i c iuna ca re să cont raz ică p r inc ip i i l e lu i ; s 'ar p u t e a s p u n e ch ia r că n u es te n i c iuna ca re să p o a t ă face a b s t r a c ­ţ ie de ele, p e n t r u c ă toa te acolo îşi a u t eme l i a . I s tor icu l l i t e r a r f rancez însă a p r e v ă z u t şi cr i t ic i le ce i s 'a r p u t e a aduce . De aceea scria, încă d in 1909: „ U n ce r t a in n o m b r e de c r i t i ques l i t t é r a i r e s r e d o u t e n t q u e la m é t h o d e n 'é touf fe le génie , et s ' échauf fen t l à -des sus c o m m e s'ils y a v a i e n t u n i n t é r ê t pe r sonne l . I ls d é n o n c e n t le l a b e u r m é c a n i q u e des fiches, l ' é rud i t ion s té r i le . I ls v e u l e n t les idées . Qu ' i l s se r a s su ren t . L ' é r u d i t i o n n ' e s t p a r u n b u t : c 'est u n m o ­yen.. . Nous vou lons nous aussi les idées . Mais nous les vou lons vraies . . . C r é e r des i dée s n ' e s t p l u s t ou t : il f au t

(Urmare în pag. 6-a)

Sn saîul copilăriei pierdute A m u r g u l săruta, aplecat , pleoapele serii

Şi curgea d in bradul suf le tu lu i răş ina durerii. . . Poieni le ş i - a d u n a u copii i de prin zări Şi erau p l ine de priv ighetori a le -amint ir i i cărări.... Cădelniţa l inişt i i 'nălţa tămâie i livezilor d u h u l

Şi era p l in de rugăc iun i l e tă lăng i lor văzduhul . D i n pridvor de luceferi ascu l ta D u m n e z e u R u g ă c i u n e a m e a şi c â n t e c u l m e u ; Iar d i n măl in i i gândur i lor a lbe rupea z â m b i n d Şi a u z e a m frunze le cl ipelor s u b paşi i îngeri lor foşnind.

Şi-mi s i m ţ e a m obrajii inimei, veştezi şi reci, I n p a l m e l e heruvimi lor pe-a le iubirii poteci . La m a r g i n e a s a t u l u i copilăriei p ierdute Se î n c h i n a u , l â n g ă garduri , îna l te le p l u t e Şi d r u m u l cobora pe l â n g ă râu, ju l i t de cară, D u c â n d doinele codrilor î n ţară Iar t renu l urca gâfâ ind , sărac de veşti , Şi p l in de c a t a n e vese le la fereşti; D a r gara era goa lă şi n u m a i e u ş i acarul L 'aş teptam între castani , c u fe l inarul . Trandafiri i stelelor se s c u t u r a u de b r u m ă pes te sa t Pe-aco lo , într'o vară, c'o d o m n i ţ ă de l u n ă m ' a m pl imbat .

E.MANOIL COBZALAU

5 August 1939 UNIVERSUL LITERAR

L - a u trezi t , m a i de v r e m e ca d e - o -biiceiu, r a z e l e soare lu i , iar el, d u p ă ce a c ă s c a t p l i c t i s i t d e v r e o d o u ă ori, a r ă m a s c o n v i n s că n u l - a u m a i l ă s a t g â n d u r i l e n e g r e s ă d o a r m ă .

Ş i , d u p ă ce ,şi-a p l i m b a t o c h i i s o m ­noroş i p r i n c a m e r a cu a c e l e a ş i t a ­blouri p e pere ţ i , , lăsându-i» la u r m ă să s e o d i h n e a s c ă p e c a d r a n u l c e a s u ­lui d e ş t e p t ă t o r , n u ş i - a p u t u t opri o e x c l a m a ţ i e d e o m s u p ă r a t :

— „ A f u r i s i t ă v i a ţ ă " .

N u p u t e a V l a d să î n ţ e l e a g ă d e c e t o c m a i în tr 'o zi d e s ă r b ă t o a r e , c â n d g l a s u l p l i c t i s i t al s e r v i t o a r e i n u m a i a m e n i n ţ ă c u „ s e u l a t u l d in p a t la ora 7 f ix", s'a trez i t m a i d e v r e m e ca d e - o b i c e i u .

F e r e a s t r a îi s u r â d e ş t i rb pr in c e l e c â t e v a c r ă p ă t u r i a l e t r a n s p e r a n t u l u i t ras doar p a r ţ i a l în jos d e către s e r ­v i t o a r e .

I a r e soare , i a r e s e n i n a fară . Şi ea, m a i m u l t ca s igur , iar a r e să s e (plimbe la Ş o s e a , a g ă ţ a t ă de b r a ţ u l Hui D i n u . ' D i n u e b ă i a t f r u m o s — n'are n i m i c de s p u s V i a d în p r i v i n ţ a as ia .

Ş i p e d e a s u p r a , n i m e n i n u e mai g l u m e ţ ca D i n u în toată c lasa .

Ş t i e î n t o t d e a u n a să v o r b e a s c ă f r u ­m o s ş i să se l a u d e fără ca to tuş i să pară î n c r e z u t . S ă şti i că i - a p o v e s t i t S o r a n e i i s p r a v a de là ş c o a l ă c â n d ş i - a scos p a n t o f i i î n faţa p r o f e s o r u l u i d e f izică, p e m o t i v că îl s t r â n g . Şi d a c ă i - a m a i p o v e s t i t şi s c a n d a l u l p e care 1-a p r o v o c a t într 'o o r ă d e m a t e m a t i c i , 'mai m u l t ca s i g u r că a c u c e r i t - o .

L a u r m a u r m e i S o r a n a a r e d r e p t u l să i u b e a s c ă p e c ine v r e a .

D e g e a b a râdea dec i C ă l ţ u n e a n u E u ­g e n c u o g u r ă p â n ă la urech i , c â n d i - a a d u s la c u n o ş t i n ţ ă a c e a s t ă u l t i ­m ă descoperire.

D i n u şi c u S o r a n a , p l i m b â n d u - s e la braţ , p e o a l e e dosn ică , la şo sea .

Eil şi ?... V l a d a r u p t în d o u ă b u c a t a de h â r ­

tie p e care o ţ inea , d i s trat , în m â n ă . D e c e - a r u p t - o ? D e ce ? U i t e - a ş â ! A c u m p r i v e ş t e tab lou l care r e p r e ­

z i n t ă doi ţ ă r a n i s t â n d de v o r b ă î n ­tr'o c â r c i u m ă şi nici n u m a i r e m a r c ă m ă r i m e a n e n a t u r a l ă a p a h a r u l u i d e pe m a s ă .

N i c i n u m a i h o t ă r ă ş t e , ca d e o b i -ceiu, să o r o a g e p e m a m a lu i s ă - i s coată „ o r o a r e a " as ta d in c a m e r ă .

N u se m a i g â n d e ş t e la n imic . . . L a nimic . . . B a n u !

D e ce n'a s p u s n i m i c S o r a n a a c u m 3 s ă p t ă m â n i , c â n d a s ă r u t a t - o ? N u i-a p l ă c u t ?

D i m p o t r i v ă , e s i g u r că a a u z i t - o ş o p t i n d : „ V l a d drag . . . V l a d drag. . ."

U n g â n d g h i d u ş ş i - a b ă t u t j o c d e V l a d :

— „ V l a d D r a c u l , ta tă l l u i V l a d Ţ e -p e ş , a d o m n i t î n t r e ani i . ." .

F u r i o s , V l a d sare la f e r e a s t r ă şi o d e s c h i d e larg .

Aşa !... S ă intre aer, cât m a i m u l t aer .

C u m se p o a t e să aitoe a s o c i e r i d e i d e i a t â t de s tup ide , a tâ t d e l i p s i t e d e n o i m ă ? P o a t e s p u n e că u n a n î n t r e g S o r a n a s'a ţ i n u t d e e i . L a î n c e p u t n i c i n'o i u b e a .

Da„ da, la î n c e p u t n i c i n'o i u b e a p e S o r a n a ! L u c r u l i se p a r e a c u m d e nei înţeles . Ş i t o tuş i e a d e v ă r a t . P e a t u n c i o i u b e a p e Miro la , fa ta c u ochi f r u m o ş i c a r e tăcea m e r e u . i n t â i u c r e ­dea c ă t a c e f i i n d c ă e n e î n ţ e l e a s ă . Mai târz iu ş i - a da t s e a m a că tace f i i n d c ă e p r o a s t ă . S o r a n a , î n s c h i m b , v o r b e a p o a t e m a i m u l t d e c â t t r e b u e . N u era u n l u c r u p e care să nu-1 fi ş t iu t .

N i c i n u - ş i dă s e a m a c â n d a î n c e ­p u t s'o i u b e a s c ă .

P r i e t e n i i lui , c â n d îl v e d e a u m e r e u î m p r e u n ă -cu S o r a n a , c r e d e a u că e u n s i m p l u c a p r i c i u , u n f a p t trecător . C h i a r şi D i n u i - a s p u s , bruta l , aşa c u m e f e i u l lui :

— „ B ă , n'o să te ţ ină m u l t !" D a r n u î n ţ e l e g e a n i m e n i c ă d e as tă

da tă se p e t r e c u s e c e v a c i u d a t cu el . I u b e a cu a d e v ă r a t !

C â n d a s ă r u t a t - o , e r a c o n v i n s că a r e u n drept a s u p r a ei, că şi ea îl i u b e ş t e .

P e s t e trei z i le , c â n d a î n t â l n i t - o la S a n d a a c a s ă , încerca , parcă , să -1 o -e o le a s că.

A î n t r e b a t - o : — „ S o r a n a , ce- i c u t i n e ?" —• „ N i m i c ! M ' a m pl ic t i s i t !" Cât s e p o a t e d e s i m p l u ! Aşa î n ţ e l e s e s e S o r a n a să p u n ă p u n c t

d r a g o s t e i lui .

I a r e l , c u c â t v a t i m p î n n a i n t e , î i s p u s e s e lu i Ş t e f a n , ce l m a i b u n p r i e ­t e n al lu i , c ă ar fi î n s tare să f a c ă o r i c e p e n t r u S o r a n a . Or ice , ch iar să s e şi o m o a r e .

Iar i s'a c u i b ă r i t în su f l e t g â n d u l ă s t a .

Z i ln ic îi c i o c ă n e ş t e u n d e g e t n e v ă ­z u t t â m p l e l e :

— „ P o t să intru , pros tu l e , n ă t ă -r ă u l e ?..."

Aşa îi s p u n e a şi C ă l ţ u n e a n u E u g e n :

— „Eş t i u n n ă t ă r ă u că -1 laşi pe D i n u să ţ i - o suf le . . ."

Z i l n i c a g o n i t g â n d u l ă s t a n ă s d r ă -v a n :

— „Fug i , m ă . E u s u n t ser ios . N ' a m s ă m ă o m o r p e n t r u o fată".

Ş i d e c e n u ? I - a spu's-o doar şi lu i Ş t e f a n : — „ S u n t î n s tare s ă f a c p e n t r u ea

or ice". O r i c e ! Ş i a c u m i se p a r e că e ce l m a i b u n

l u c r u p e care p o a t e să-1 facă .

O v i a ţ ă î n t r e a g ă — 18 ani î n s e a m ­n ă , d o a r , o v i a ţ ă — n'a f ă c u t n i m i c d e fo los . A trăi t , a m â n c a t , a d o r m i t , a t â t a tot. Adică , - n u . A ş i i u b i t . Ş i la c e i - a f o l o s ' t f a p t u l că a iub i t , că i u b e ş t e î n c ă ? A fost în jos i t , î n jo s i t ca o s l u g ă , ca u n a n i m a l .

— „ M ' a m pl i c t i s i t" : a t â t i - a s p u s S o r a n a . D a r ea v a su fer i d i n p r i c i n a aces tor c â t e v a c u v i n t e .

C ât d e g r e u p o a t e să a p e s e un m o r t , c o n ş t i i n ţ a cu iva ?

S o r a n a o să -1 v i s e z e , cu o c h i i eş i ţ i d i n orb i t e , c u u n r e v o l v e r î n m â n ă . . .

N u , n u cu u n r e v o l v e r . T r e b u e s ă g ă s e a s c ă u n a l t s i s t e m d e s i n u c i d e r e .

Mori , î n t r ' a d e v ă r , i m e d i a t d a c ă n e -m e r e ş t e g l o n ţ u l i n i m a . D a r d a c ă g r e ­şeş t i ţ in ta ? N u i -ar p l a c e s ă s e oh i -n u e p r e a m u l t î n n a i n t e de a m u r i . Ş i apoi n i c i n 'are la î n d e m â n ă u n r e ­v o l v e r . Ş i e l v r e a s ă se o m o a r e c h i a r a s l ă z i , să t e r m i n e m a i i u t e c u p o v e s ­tea asta .

P r i v e ş t e d i n n o u tab loul care-1 i n ­d i s p u n e în f i ecare zi, p r i v e ş t e cuiul d e care e a t â r n a t !

D a ! E a tâ t d e s i m p l u ! Ş i n ic i n'are n e v o e de o f r â n g h i e . U n cordon a -jumge. S e s p u n e î n s ă că o a m e n i i s p â n ­zuraţ i s u n t groazn ic i . L e a t â r n ă l i m b a d e u n cot şi c o r p u l le o s c i l e a z ă ca un p e n d u l .

D a r , c e - o să- i p e s e lui de toa te a s tea , d u p ă ce o s ă f ie m o r t ? O s ă - 1 v a d ă p o a t e S o r a n a , cu l i m b a s c o a s ă şi v e r d e ia f a ţ ă ca o f runză d e s p a ­n a c . I n fond , p o a t e e m a i b i n e . O să ailbe c o ş m a r u r i şi m a i g r o a s n i c e . I d e e a î n c e p e s ă - i s u r â d ă c â n d s e g â n d e ş t e la ce le c e - a u să s p u n ă co l eg i i lu i d e t . p r e e l :

— „Cât o iubea , V l a d ! Ş i ce bă ia t c u r a j o s !"

Ce l m a i m u l t o să s e m i n u n e z e G h e o r g h i u H a r a l a m b , c o l e g u l lu i care î n f i e c a r e zi s p u n e că o să s e s i n u c i d ă .

G h e o r g h i u H a r a l a m b e u n b ă i a t f o a r t e c iudat . D e v r e o l u n ă v r e a să se s i n u c i d ă şi n u ţ i n e d e l o c s e c r e t l u ­

c r u l ă s t a . II s p u n e î n g u r a m a r e , la t o a t ă l u m e a .

Ş i d a c ă m ă c a r a r a v e a un m o t i v s e ­r ios d e s i n u c i d e r e !

D a c ă a r v r e a s ă s e o m o a r e , c u m o s 'o f a c ă el , pentru o fată, tot l - a r m a i î n ţ e l e g e .

D a r G h e o r g h i u H a r a l a m b v r e a s ă se o m o a r e d o a r f i i n d c ă e c o r i g e n t la i s tor i e .

E c o r i g e n t şi n'o să p o a t ă d a a c u m b a c a l a u r e a t u l .

G ă s e ş t e c ă e ce l m a i s t u p i d m o t i v d e s i n u c i d e r e . S ă t e o m o r i f i indcă n u p o ţ i da b a c a l a u r e a t u l în v a r ă !

P a r c ă n u e şi e l a m e n i n ţ a t să r ă ­m â n ă c o r i g e n t la g e o g r a f i e ?

A r e no ta 4 p e a m â n d o u ă t r i m e s t r e ­l e şi n u m a i are n i c io s p e r a n ţ ă p e n ­tru ce l d e al t re i l ea .

A şi f o s t o b r ä s n i c cu p r o f e s o r u l , u s c a t c a o p r u n ă şi cu b u z e l e s u b ­ţiri ş i v i n e ţ i .

Ei , ş i c e - i ? P a r c ă , ă s t a - i u n m o t i v de s i n u c i ­

d e r e ? T o t u ş , c â n d s e g â n d e ş t e la f ă p ­

tura d e c a d a v r u a p r o f e s o r u l u i , la m â n a lui de ş o p â r l ă şi la r â s u l d e d e s -creera t , i s e f a c e , p a r c ă , greaţă .

A r t r e b u i p e d e p s i t ă în t r 'un fel f ă p ­tura a s t a n e s u f e r i t ă !

D a r c u m ?.. D e - o d a t ă V l a d î n c e p e să râdă cu

hohote . . . î n c e a r c ă să şi-1 î n c h i p u i e pe p r o f e s o r u l d e g e o g r a f i e , c h i n u i t de r e m u ş c ă r i ş i n u p o a t e să r ă m â n ă s e ­r ios , cu t o a t ă g r a v i t a t e a m o m e n t u l u i .

A b i a a c u m îş i dă s e a m a că S o r a n a n u t r e b u e să a f l e că s'a s i n u c i s p e n ­t r u ea .

A r f i în s tare să se l a u d e la p r i e ­t e n e l e e i , să se creadă „ f e m e e fa ta lă" . N u , aşa c e v a n u t r e b u e să se î n t â m p l e .

D i n contră , m o a r t e a lu i t r e b u e să î n s e m n e c e a m a i e x t r a o r d i n a r ă f a r s ă p e c a r e a f ă c u t - o v r e o d a t ă .

N u m a i p o a t e s ta locu lu i . V r e a să s c r i e cât m a i i u t e s c r i s o a ­

rea p r i n c a r e să -1 f a c ă p e p r o f e s o r u l d e g e o g r a f i e r ă s p u n z ă t o r d e m o a r t e a lui .

Ce farsă , D u m n e z e u l e , ce farsă ! S o r a n a n'o să af le n i c iodată care

a fost a d e v ă r a t u l m o t i v a l s i n u c i d e ­rii lu i . O s ă f ie m a i b i n e , şi p e n t r u ea , ş i p e n t r u e l .

S e r e p e d e la u n c a e t şi rupe d i n m i j l o c d o u ă foi . î n c e p e să scr ie : „ D o m n u l e profesor . . ."

N u - i p l a c e h â r t i a p e care scr ie . P r e a e „ ş c o l ă r e a s c ă " foa ia a s ta cu

d u n g i a l b a s t r e şi para l e l e . S i n u c i d e r e a lui o să f a c ă v â l v ă şi

n u v r e a să se af le că n 'are la e l h â r ­t i e d e scr i sor i . U n b ă i a t d e v â r s t a lui a r e î n t o t d e a u n a aşa c e v a la e l .

M a i s c r i e o s c r i s o a r e d e d r a g o s t e , m a i r ă s p u n d e la a l t a p r i m i t ă !

L a u r m a u r m e i , p o a t e s ă - ş i a m â n e s i n u c i d e r e a cu c inc i m i n u t e şi să s e d u c ă p â n ă la p r i m u l ch ioşc , să c u m ­p e r e u n p l ic .

A b i a a c u m îşi d ă s e a m a V l a d că n u s'a î m b r ă c a t şi e a p r o a p e ora 11.

A i lui n 'au v e n i t î n c ă Ia e l , c r e ­z â n d că m a i d o a r m e . E, doar , s ă r b ă ­toare as tăz i . V l a d î n c e a r c ă să s u r â d ă dar î ş i dă s e a m a că e trist : se s i n u ­c ide într 'o zi d e sărbătoare . . .

S p ă l a t u l şi î m b r ă c a t u l n'au ţ inut prea m u l t .

N u t r e b u e să fie prea spă la t şi e l e ­g a n t c â n d o t rece d incolo .

V l a d n u prea ş t i e c e - o să g ă s e a s c ă d inco lo . V a afla oât m a i c u r â n d .

A c u m a d e s c h i s uşa şi a porn i t p e s c a r ă î n jos .

A r e b a n i p e n t r u u n pl ic? Are. . . In ha l i o zărit o m a t a h a l ă

m a r e d e o m şi a p r i c e p u t : a ven i t „ u n ­chiu l" î n v i z i t ă la ei .

— „ B u n ă d i m ' n e a ţ a , b o e r u l e ! F ă ­c u r ă m ochi . ha i ?"

— „ F ă c u r ă m !" î ş i dă s e a m a că r ă s p u n s u l lui e s t u ­

p i d dar n u v e d e c e - a r fi p u t u t s p u n e , a l t c e v a .

— „ H o !... H o !.. H o !.." U n c h i u l râde des , gros şi fără m o ­

t iv . V i a d s u r â d e s t i n g h e r i t : — „ U n c h i u l e , a c u m t r e b u e să p l ec

până. . .". — Ia m a i s ta i p u ţ i n , f r u m o s u l e , că

n u t e - a m m a i v ă z u t de m u l t . . H o !... H o !... H o !..*'

„ Iar râde" g â n d e ş t e V l a d . D a r u n ­chiu l n u - 1 l a să să m a i s p u n ă c e v a :

— l a m a i s p u n e - m i , m ă , c u m o m a i dulci cu s ă n ă t a t e a ?..."

— „B'ne , m u l ţ u m e s c , u n c h i u l e ! " C e d i s c u ţ i e f ă r ă rost ! — „Daar. . ." C h i p u l u n c h i u l u i se r o ­

t u n j e ş t e a râs şi u n o e h i u s e î n c h i d e s e m n i f i c a t i v .

„ S ă n u m ă î n t r e b e a c u m c u m o d u c c u d r a g o s t e a " , g â n d e ş t e V l a d , „că s u n t î n s tare s ă - i r ă s p u n d o m o ­j ic ie" .

D a r p e u n c h i u n u - i i n t e r e s e a z ă d r a ­g o s t e l e n e p o t u l u i .

— „Dar cu şcoa la cu o d u c e m ?... Tot p r e m i a n t ?..."

„Se a ş t e a p t ă " c u g e t ă iar V l a d , , . să- i r ă s p u n d to t a f i r m a t i v . Ei b i n e , a m s ă - 1 d e s a m ă g e s c . A m s ă - i s p u n a d e ­v ă r u l . Ce m ă m a i c o s t ă ?"

Valoarea diminutivelor in Mioriţa (Urmare din pag. I)

când v o r b e ş t e de S o r a Moarte, l n to t a t â t de s e n i n u l Cân­tec al Soarelui, c ân t ec al f ăp tu r i l o r c u v â n t ă t o a r e şi n e c u ­v â n t ă t o a r e (Cantico délie créature, a t r i b u i t Sf. F r anc i s e d in Assisi) . U m b r a v e r d e şi s fântă , c u m i se s p u n e ţ i n u ­tu lu i u n d e a t r ă i t acest e x t r a o r d i n a r e x e m p l a r a l c reş t i ­n i s m u l u i med ieva l , a zămis l i t , poa t e , din aceeaş sevă a p ă m â n t u l u i şi a d a r u r i l o r sale, o mis t i că a s e m ă n ă t o a r e . '

D a r p â n ă se a j u n g e la o as t fe l de c u f u n d a r e în n e m ă r ­g in i re , la ca re pa r t i c i pă vege ta ţ i a , păsă r i l e , soare le , l una şi^ s te le le de p e f i r m a m e n t , î n t r ' u n c a d r u p a r a d i s i a c ş t im că se des făşoară o d r a m ă imensă . O d r a m ă ale că re i p r i ­cini m a t e r i a l e se topesc şi d i spa r apoi, în fa ţa p r e o c u p ă ­r i lo r suf le teş t i a le e rou lu i . Dragos t ea de t u r m ă a c ioba­nu lu i , p r e f e r i n ţ e l e - i g ingaşe p e n t r u a leasa î n t r u toa te mioa ră , p e n t r u câini i t ova răş i nedespă r ţ i ţ i , p e n t r u f lue ru l de fag, de os s a u de soc, p e n t r u s t â n a u n d e se a d u n ă a-ces te f i in ţe iub i te , covârşesc ce le la l te î n d e m n u r i a l e m a ­ter ie i , a le u n e i p r o p r i e t ă ţ i pe cale d e a fi r ă p i t ă de h r ă -p ă r e a ţ a asoc ie re a d u ş m a n i l o r săi.

In p r e a j m a m o r ţ i i n u e s t e î n s p ă i m â n t a t de d i spar i ţ i a f i inţei sa le p ă m â n t e ş t i , a h u m e i ca re d in ţ ă r â n ă p o r n i t ă , în ţ ă r â n ă se î n toa rce . N e m u r i r e a ş t ie că- i a p a r ţ i n e . V r e a însă ca p l e c a r e a să n u fie o d e s p ă r ţ i r e f ioroasă d e locu­r i le şi de ceeace i-a fost t o t d e a u n a d rag .

Şi d r ag i îi s u n t toa te , căci le n u m e ş t e cu n u m e l e lor mic, când pe buze îi v ine cân t ecu l sfâş ie tor al despă r ţ i r i i .

De là î n c e p u t u l aces tu i d iv in poem, d i m i n u t i v u l a p a r e d u p ă o m ă e a s t r ă r i tmică , a că re i a şeza re s'a săvâ r ş i t t o ­tuş i de i sbucn i r i l e s ince re a le in imi i , ci n u d u p ă o s avan t ă a l că tu i r e , u r m ă r i n d a n u m i t e efecte p e n t r u cei car i vor a scu l t a m a i t â r z i u t rag ica epopee a pă s to r i t u lu i , a p e r e ­g r ină r i l o r şi a su fe r in ţ e lo r r o m â n e ş t i .

Es te cunoscu t ă î n t r e b u i n ţ a r e a , e x a g e r a t ă în deobş te , a d i m i n u t i v e l o r d i n poez ia p o p u l a r ă d e p r e t u t i n d e n i . D i m i ­n u t i v u l c u p r i n d e însă u n accen t de f ami l i a r i t a t e , de c ă u ­t a r e a u n u i efect c a r e de m u l t e or i a j u n g e să fie su ­pă ră to r .

D r a g o s t e a m a m e i p e n t r u copil , duioşi i le i ub i t u lu i sau ale iub i te i , aduce r i l e a m i n t e d e s p r e s cu r t e l e cl ipe a le fe-r ic i re i p i e r d u t e , s u n t e x p r i m a t e p r i n c u v i n t e m â n g â i o a s e . Ob iec tu l iub i t es te a p r o p i a t de suf le t p r i n t r ' o r o tu n j i r e sau m i c ş o r a r e a lu i ; i a r ro s t i r ea mângâiată a l uc ru r i l o r (sub acest n u m e e cunoscu t d i m i n u t i v u l în g ra iu l n o s t r u popu la r ) es te u n a din fo rme le p r imi t i ve , p r i n ca re s e n t i ­m e n t e l e g ingaşe c a u t ă să fie î m p ă r t ă ş i t e .

A l t eo r i p a r e a fi r e v ă r s a r e a a m p l ă a une i s imţ i r i c a r e co t rop ind in ima , î m b r a c ă h a i n a cea m a i po t r iv i t ă , î n f ru ­m u s e ţ a r e a ca re es te şi m a i la î n d e m â n ă . S i m p l u l d i m i ­n u t i v ţ i n e aşa d a r locul celei m a i p r e t e n ţ i o a s e imag in i .

Deal t fe l însuş i t i t lu l ba lade i , — Mioriţa", — n e asocia­ză a s e m e n e a s e n t i m e n t e g ingaşe , s e n t i m e n t e p e c a r e p ă s ­

to ru l le a r e fa ţă de f i inţa cea m a i a p r o p i a t ă de el, în ca­d r u l acela de s e n i n ă t a t e a n a t u r i i p e de o p a r t e şi d e d u ş ­m ă n i e a o a m e n i l o r p e de a l ta .

Ce le la l te a t r i b u t e ca re se r e f e ră la Mior i ţa cea însuf le ­ţ i tă de d a r u l p r ev i z iune i şi a l v o r b i r e i s u n t to t a t â t de d r ă ­găs toase şi e x p r i m ă aceeaş duioş ie a p ă s t o r u l u i poe t :

Mioriţă lae, Lae, bucălae...

P a r e că r ă s u n ă u n c â n t e c de iub i r e , cel m a i c u r a t o m a ­giu ca re se p o a t e a d u c e iubi te i , r e a m i n t i n d p o e m e l e D u l ­celui st i l d in E v u l - M e d i u i t a l i an . L e g ă t u r a t e m e i n i c ă cu aceas tă f i inţă, î n ţ e l eg e r ea şi g r i j a ce şi-o a r a t ă deopo t r ivă u n u l fa ţă de a l tu l se t r a d u c p r i n aceleaşi d i m i n u t i v e , ad ­j e c t i v e p l ine de t a n d r e ţ e :

Ori eşti bonăv ioa ră , D r ă g u ţ ă mioară?

R ă s p u n s u l n u es te m a i p u ţ i n d e duios . S u f e r i n ţ a Mioa­rei î n c e p e d in cl ipa când p r e s i m t e soa r t a s t ă p â n u l u i . V e -s t i n d u - i m o a r t e a , i se ad re sează cu a s e m e n e a c u v i n t e :

D r ă g u ţ u l e bace, Dă-ţi oile încoace La negru zăvoi, Că-i iarbă de noi, Şi umbră de voi.

I n fa ţa i n e x o r a b i l u l u i des t in n u p o a t e să l u p t e n i m e n i . P ă s t o r u l se r e s e m n e a z ă şi se î ng r i j e ş t e d o a r l in iş t i t de î n g r o p ă c i u n e . A r v r e a ca l ăcaşu l veşnic ie i s ă fie în p r e a j ­m a s tâne i , a p r o a p e de câini şi de oi. N a r a ţ i u n e a es te p r e a cunoscu tă ca să o m a i r e a m i n t i m . D a r se a f i r m ă aici încă oda t ă p red i l ec ţ i a p e n t r u poezie şi cân tec . Mag icu l i n s t r u ­m e n t de u n d e po rnesc to t astfel şi do ina şi şăga ln ice le t r i l u r i a le c ân t ece lo r de vesel ie , a r dor i să- i s t r ă ju i a scă m e r e u la căpă tâ iu . Şi p r e c u m h a r f a a t â r n a t ă î n copac î n ­cepea că v ib reze la t r e m u r u l eo l ian a l v ă z d u h u l u i , f lue ru l va p s a l m o d i a doina de j a l e :

F l u e r a ş de fag, Mult zice cu drag! F l u e r a ş de soc, Mult zice cu foc!

Astfe l se p r e g ă t e ş t e c u f u n d a r e a în n e a n t , n u n t a cu mândra Crăiasă, î n f r ă ţ i r ea cu moar tea . . . Dacă în v e r s u r i l e u r m ă t o a r e , neces i t a t ea une i r i m e a d u c e u n d i m i n u t i v în a l că tu i r ea ba l ade i :

Brazi şi pă l t inaş i , l-am avut nuntaşi...

c u v â n t u l păsărele n u a r e aceiaş func ţ iune . D u p ă ce p ă s ­t o r u l ves t e ş t e p a r t i c i p a r e a la n u n t ă a b r az i l o r şi a p ă l t i -

naş i lor , a m u n ţ i l o r d r e p t p r e o ţ i şi a " p ă s ă r i l o r " ca „ l ă u ­t a r i " la c ins t i ta s ă r b ă t o a r e , „păsă re l e m i i " ne conduc că­t r e s lava făcli i lor ap r in se de s te le :

P ă s ă r e l e mii Şi stele făclii.

N u s u n t p ă s ă r i ca re se po t n u m ă r a , ci mi i de pâ să r e î e . s u g e r â n d u - n e m u l t i t u d i n e a , va r i e t a t ea , p r e c u m şi g i n ­gaşa lor c o n t r i b u ţ i e la c r ea rea une i s u a v e a tmos fe re de poezie.

Că r ima , cu a le ei ce r in ţe , n u c h i a m ă s ingu ră d i m i n u ­t ivu l , ne î n c r e d i n ţ ă m d i n v e r s u r i l e ce î n c h e e Mior i ţa . Măi­cuţa, c ă r eea n u t r e b u e să i se s p u n ă d e s p r e m o a r t e a fizică a c iobanu lu i m o l d o v e a n ; feţişoara aces tu ia a s e m u i t ă cu da lba „ s p u m ă a l a p t e l u i " ; mustăcioara, ca „spicul g r â u ­lu i " ; perişorul, a s e m e n e a cu „ p a n a c o r b u l u i " ; ochi tor i i , ca „ m u r a c â m p u l u i " , — toa t ă î n ş i ru i r ea aceas ta de cu ­v in t e m â n g â i o a s e dovedesc sensu l poet ic de aici al d i m i ­n u t i v u l u i . Negreş i t că oda t ă î n f ă p t u i n d a tmos fe ra de poe ­zie, u n acelaş cuvân t , - în s t a r ea de d iminu t iv , va sluji şi ca o r i m ă n i m e r i t ă :

Iar la cea m ă i c u ţ ă , Să nu spui d răgu ţă . . .

Din cele douăzec i şi u n u de s u b s t a n t i v e şi ad jec t ive î n ­fă ţ i şa te astfel , n u m a i de şase or i p rozod ia r e c l a m ă u n d i ­m i n u t i v : ciobănei — miei, bolnăvioară — mioară, pălti­naşi — nuntaşi, ciobănel — inel, măicuţă — drăguţă, nun­taşi — pă l t inaş i . I n t oa t e ce le la l t e cazur i , funcţ ia es te t ică r ă m â n e s i ngu ra jus t i f i ca re a d i m i n u t i v u l u i . Aces ta r ă s a r e t o c m a i c â n d duioş ia t r e b u e să fie văd i t ă sau când , î n lo ­cu ind de m i n u n e imag inea , î n t r u c h i p e a z ă expres i a poet ică ce d ă u n f a r m e c şi m a i m a r e ba l ade i .

Ce t a b l o u m a i complec t şi m a i idea l iza t se p u t e a face, p e n t r u a fi evoca t ch ipu l c iobanulu i nos t ru , decât acela cup r in s în v e r s u r i l e :

Mândru c iobănel ; Spuma laptelui; Tras printr'un inel; Fe ţ i şoa ra lui, M u s t ă c i o a r a lui, Spicul grâului; P e r i ş o r u l lui, Pana corbului; Ochişor i i lui, Mura câmpului.

N u n t a cu m â n d r a Cră iasă (moar tea) se s ăvâ r şeş t e cu u n to t a t â t de m â n d r u c iobănel , a le căru i a t r i b u t e desă ­vâ r şesc c a n d o a r e a acestei un iun i , ce se pe t r ece în ra iu l p ă m â n t e s c u n d e a r â n d u i t - o m a r e l e c â n t ă r e ţ p o p u l a r . D i ­m i n u t i v u l î m p r u m u t ă a r ip i î nch ipu i r e i şi r edă a u r a m i s ­t ică, poezia şi a r m o n i a celei ma i f rumoase b a l a d e r o ­m â n e ş t i .

C. N. NEGOIŢA

— „ U n c h i u l e , o d u c tare pros t . R ă ­m â n s i g u r c o r i g e n t la g e o g r a f i e şi n ' a m s ă p o t dă b a c a l a u r e a t u l a c u m .

V l a d î n c e a r c ă s ă - ş i î n c h i p u e s c e n a care o să se p e t r e a c ă p e s t e o j u m ă ­ta te d e c e a s : S e r v i t o a r e a , d i spera tă , o să a p a r ă în capu l seăre i : „Săr i ţ i că s'a s p â n z u r a t d o m n i ş o r u l " . U n c h i u l o s ă - ş i ş t e a r g ă n ă d u ş e a l a d e p e f r u n t e , o să s p u n ă : „Fiţi , v ă rog, c a l m i !" şi o să f ie c e l m a i a g i t a t d i n t r e toţi . O s ă u r c e t repte l e , d o u ă câ te d o u ă — u n c h i u l t r e b u e să f ie a m u z a n t a l er ­g â n d p e scări , aşa gras c u m e — o să d e s c h i d ă uşa — s'a g â n d i t la î n c e p u t să o î n c h i d ă c u oheea, dar a r e n u n ­ţat d e o a r e c e spar tu l uşe i o să î n s e m ­ne, p e n t r u păr inţ i , o c h e l t u i a l ă în p l u s ; şi o să a i b e d e s t u l şi aşa s ă r a ­cii, c u î n m o r m â n t a r e a — şi, c â n d o să g ă s e a s c ă scr i soarea , o să s p u n ă : „Vezi , săracu l bă ia t ! M i - a s p u s el că e a m ă r î t din cauza p r o f e s o r u l u i de g e o g r a f i e " . C a m asta o să fie tot.

A c u m însă , u n c h i u l o u s'a m i r a t p r e a m u l t , a stat p u ţ i n pe gândur i şi a î n t r e b a t :

— „Dar p e c ine a v e ţ i la geogra f i e , f r u m o s u l e ?"

L u i V l a d îi e s i lă să şi p r o n u n ţ e n u m e l e p r o f e s o r u l u i :

— „ P e Eleftereiscu !" — „ P e c i n e e e ?.. Ochi i u n c h i u l u i s'au u m f l a t , ga ta

s ă - i ias"ă d in orb i te . V l a d crede că u n c h i u l n'a î n ţ e l e s şi p r o n u n ţ ă n u m e l e , m a i rar :

— „ P e unul , E l e f t e r e s e u , u n c h i u l e " . — „ P e c ine ? P e L u c a E l e f t e r e s e u ? — „Da, u n c h i u l e ! A ş a - 1 c h e a m ă !" — „ A s t a - i bună! . . . H o ! H o ! H o ! H o ! V l a d s e î n t r e a b ă ce g ă s e ş t e u n c h i u l

a t â t de a m u z a n t c ă îl au p e p r o f e s o ­rul L u c a E l e f t e r e s e u la g e o g r a f i e . Şi p a r c ă r â d e m a i tare şi mai m u l t ca d e o b i c e i u .

— „Pă i ş t i i tu , ce serv ic i i i - a m f ă ­c u t e u lui Luca? . . .

V l a d , b i n e î n ţ e l e s , n u şt ie . . . Şi u n ­c h i u l i s b u c n e ş t e , î n c â n t a i :

— „ E u l - a m a d u s la B u c u r e ş t i , m ă bă ia tu le . . . E u l - a m v â r î t în î n v ă ţ ă ­m â n t . . . Că a m fost co leg cu e l şi e r a u n dob i toc . î m i aduc a m i n t e că i - a m f ă c u t o d a t ă o teză d e s p r e I t a l i a , pe c ins te . . . „Ho!. . . Ho! . . . Ho! . . ."

V l a d n u m a i ş t i e ce să s p u n ă . D e a l t f e l u n c h i u l n ic i n u - 1 prea lasă să v o r b e a s c ă :

— „ M i - a i s p u s că eşti grăbi t . P l e a ­că, m ă i b ă i a t u l e . Ş i să n'ai n i c io gr i j e cu geogra f ia . . . C ă - ţ i p u n e u o v o r b ă b u n ă şi te poţ i cu lca p e o u r e ­che . S o c o t e ş t e - t e ca şi trecut! . . ."

A j u n s a fară , V l a d n u p u t u să râdă la i d e e a că u n c h i u l i -a f ă c u t , c â n d v a , lui E l e f t e r e s e u o teză î n t r e a g ă la g e o ­graf i e .

T r e b u i î n s ă să r e c u n o a s c ă V l a d că, pe c â t era de o b i c e i u , d e p l i c t i cos , u n ­ch iu l , d e a s tă d a t ă s'a p u r t a t cât s e p o a t e d e d r ă g u ţ .

A c u m , odată ce n u m a i a r e n i c i o g r i j e în p r i v i n ţ a geogra f i e i , a r trebui să î n v e ţ e m a i s e r i o s p e n t r u b a c a l a u ­reat. . . L a R o m â n ă e b i n e pregăt i t . . . F r a n c e z ă , ş t ie de acasă . . . D a r la m a ­temat ic i . . .

D e o d a t ă g â n d u l lui V l a d s'a oprit b r u s c , ca u n t r e n între staţi i . . .

Ce rost a u p l a n u r i l e a s t e a ? El, doar , e h o t ă r î t s ă se o m o a r e . . . .Să se o m o a r e p e n t r u Sorana . . . T o ţ i pr i e t en i i lui se p r e g ă t e s c p e n ­

tru b a c a l a u r e a t , a c u m . El era u n u l d i n t r e a c e i a rămaşi pentru la toamnă.

D a r a c u m ? S o r a n a ? O i u b e ş t e , dar. . . S ă m o r i p e n t r u o fată? . . . D u p ă b a c a l a u r e a t u r m e a z ă u n i v e r ­

s i ta tea . . . V i a ţ ă n o u ă , b u c u r i i noui , tristeţ i . . .

P e n t r u S o r a n a a v r u t e l să se o m o a r e ?

O a r e G h e o r g h i u H a r a l a m b n 'avea drepta te?

î n t r e b ă r i l e cad, una d u p ă alta, ca p i e t r e l e a r u n c a t e în tr 'un l a c d e o m â n ă j u c ă u ş e .

Ş i V l a d n u p o a t e , nu vrea să r ă s ­p u n d ă . A t r e c u t de o t u t u n g e r i e ! N u e n i m i o ! U i t e a l ta! C e - a r fi s ă treacă şi d e as ta? V r e a să m e a r g ă m a i r e ­pede , tot m a i repede . . .

F u g i , g â n d u l e , fugi . . .

— „Ce fac i , V l a d e ? " — „Ce să fac? B i n e ! " î n t â l n i s e u n co leg . Ş i f i indcă e r a u în f a ţ a u n e i bodeg i ,

a u intrat a c o l o . A u c o m a n d a t doi ţapi , pe cari i - a

s e r v i t u n c h e l n e r m u r d a r cu tre i c o ­şuri m a r i p e f runte .

— „ S ă t r ă i m ! " Şi V l a d a s u r â s spre g â n d u l î n v i n s ,

când, c i o c n i n d p a h a r u l lui cu al p r i e ­t e n u l u i , a r ă s p u n s :

— „Păi , să t ră im! . . . D e ce să n u tră im?. . ."

6 UNIVERSUL LITERAR 5 August 1939

— S p r e m a n s a r d a noas t r ă ! Lizi e aca ­să... L a r e v e d e r e , M a r c .

— L a r e v e d e r e , Mi ra . U i t a m , m e r g e ţ i m â i n e la c inema? E u n f i lm cu George Raft .

— Poate . . . T rec i p e la noi . M i r a îl u r m ă r e ş t e cu p r iv i r ea . M a r c

flueră. . . F l u e r ă G a v o t t a d in „ M a n o n " . M i r a se r ă s u c e ş t e p e călcâie şi-1 ch i amă :

— M a r c ! Marc . . . A l e a r g ă p â n ă la el, t u l b u r a t ă . G a v o t t a

aceas ta , f l u e r a t ă aşa... U n sac de aduce r i amin te . . .

— Gavo t t a d in „ M a n o n " , n u - i aşa? — Da... — Tu.. . o f lue ra i ş i -a tunci . . . Şedea i u n ­

deva , în c a r t i e r u l acela bogat. . . s p r e Ş o ­sea? Or i cum, e ra i p r i n p r e a j m a noast ră . . . E u şi cu Lizi t e auz iam, mereu . . .

— C r e d că e r a m eu... A m a v u t o c ă m ă ­ru ţă , pe-acolo. . .

— Eşt i tu.. . acela.. . T u o f luer i cu a n u ­m e accentuăr i . . . N u p ierz i nici o notă . T u eşti!... D e - a i ş t i !

— Ce a n u m e ? — Marc , e r a m î n d r ă g o s t i t ă de t ine . Ş u -

e ru l v e n e a d e n u ş t iu u n d e . E r a m n e n o r o ­c i tă c â n d n u t e - a u z i a m . In p r i m u l an de facu l t a te . E r a o s t r a d ă asfa l ta tă , cu co­păce i t iner i . . .

— Cu u n v a r d i s t obez, n u - i aşa? — î n t o c m a i ! — Şi case f rumoase . . . I ţ i

m a i amin t e ş t i de casa ceea , î nve l i t ă cu to tu l de i edera?

De câ te ori n ' a m t r ecu t , pe-acolo! — C â n d te gândeş t i că a m fost a t â t de

aproape. . . ! — Nu t e - a m în tâ ln i t , oare , n ic ioda tă? Mi ra şi M a r c păşesc a l ă t u r i u n u l d e a l ­

tu l . Şi v o r b i n d de c a r t i e r u l î n d e p ă r t a t , d e a m ă n u n t e l e ex i s t en ţ i i lor, iubi r i i lor d e - a c u m i se adaogă o p e r s p e c t i v ă nouă , p l ină d e f a rmec .

A u r e n ă s c u t d in t r ' o i ub i r e veche , t a i ­nică — a le căre i p u ţ i n e î m p r e j u r ă r i le a-ţ â ţ ă imagina ţ ia . . .

• I n t r ' a l t ă zi, s u n t a m â n d o i — în odă i ţa

delà m a n s a r d ă . Lizi n u s'a î n to r s d in oraş .

— T e iubesc , Mi ra ! — spuse M a r c . Apoi : — N u spu i n imic ? — M a r c !... — I ţ i m u l ţ u m e s c p e n t r u su râ s , M i r a !

S a r e de p e d ivan şi se ap rop i e d e ogl indă, în fa ţa căre ia Mi ra îşi împ l ine ş t e c u n u n a a u r i e a p ă r u l u i .

— M a r c !... şi g lasu l p a r e o do jana . — Ai d r e p t a t e să m ă cer ţ i ! — Vezi, a-

c u m ş t iu : cel m a i m a r e c u s u r al m e u e că s u n t n e s p u s de s incer !

— Cât de b i n e t e cunoş t i ! — Să- ţ i fac o cafea ?

— Ce d a r u r i î m p ă r ă t e ş t i , D o a m n e ! P o t să a jut , c u m v a ? Or i e vo rba de u n ritual cu exc lus iv i t a t e ?

— Nu.. . S t a i l in iş t i t p e divan. . . Ui te , ai a l ă t u r i o ca r t e cu p o e m e . Ci teş te , Marc . . .

A citit — la î n t â m p l a r e — u n poem. Un p o e m d e d ragos te , u n m ă n u n c h i de v e r s u r i c a r e r ă s f r â n g e a u u n s b u c i u m a-dânc .

— N u - i aşa că- i f rumos? — a î n t r e b a t Mira , de l ângă masă .

M a r c f lue ră însă gavo t t a d in „ M a n o n " : Profitons bien de la jeunesse... Mira a r e o t r e s ă r i r e d in toa tă f ăp tu ra .

Ochii c a u t ă p r iv i r i l e lu i M a r c : — M a r c ! A m să- ţ i s p u n ceva. . . D a c ' a r

fi să m ă vez i u n d e v a , p e d rum. . . S ă f luer i gavot ta . . . A m să te ş t iu aproape . . . I ţ i î n ­ch ipu i scena ?

A doua zi — d u p ă amiază — Mira ieşea de là u n i v e r s i t a t e . Cobora s p r e Cercu l M i ­li tar. . . De u n d e v a , d in u r m ă , a s b u r a t ş u e -r u l gavo t t e i , ca u n col ibr i j u c ă u ş . S'a o-p r i t c ă u t â n d cu ochi i pe M a r c . D o a m n e , u n d e e ra? A ce rce ta t a m â n d o u ă t r o t u a ­rele . . . în sus, în jos.. . de d u p ă ş i ru l d e t a x i u r i a ţâşni t , la u r m ă , Marc , a v â n t a t sp r e ea.

S C E N A R I O (Urmare din pag. 3-a)

In a l t ă zi, g a v o t t a a s b u r a t p â n ă la f e reas t r a m a n s a r d e i , d i n s t r a d a l inişt i tă . . . Mi ra s'a cocoţa t p e s c a u n şi 1-a descoper i t pe Marc . . . i-a făcut s e m n să u r c e . In p r a g , s 'au î m b r ă ţ i ş a t . D e p e d ivan , p r i v i r e a L i -ziei îi cup r indea , cu u n z â m b e t l u m i n o s .

M a r c n ' a m a i v e n i t o s ă p t ă m â n ă , în m a n s a r d ă . M i r a n u 1-a af la t n icăer i . A ş ­t ep t a — d e u n d e v a — ş u e r u l gavo t t e i . N u venea. . . S t r ă b ă t e a s t r ăz i p e ca r e n u le cu­noş tea . Se ' n to r cea t â r z i u :

— N u l-ai v ă z u t p e Marc? N ' a ven i t ? M a i apoi , n ' a î n t r e b a t . L - a u î n d e p ă r t a t d i n convorb i r i . M i r a a î n c e p u t să ci tească, ia -răş ve r su r i . Descoper i se p e Baude la i re . . .

î n t r ' o d u p ă amiază , o d a t ă cu paş i i ca re u r c a u p e scară , a ţ â ş n i t m o t i v u l gavo t t e i :

P ro f i tons b i e n de la jeunesse . . . I l ş u e r ă Marc . . . E r a acolo, p e scară .

Mi ra 1-a î n t â m p i n a t : — In fo rma ţ i i d e s p r e c a m e r e l ibere , la

por tar . . . — B u n ă seara. . . Vă regăsesc cu m u l t ă

bucur i e . — V r e m să credem!. . . a spus Lizi . Ce-i cu t ine , Marc? Ai d i s p ă r u t fă ră

u rme . . . — Ca ' n t r ' u n r o m a n pol i ţ is t . — Nici o ves te d e p e u n d e - a i fost ! I a r

v reo a v e n t u r ă s t r an i e? A i î nce r ca t să t rec i c u m v a A t l an t i cu l , ca A la in G e r b a u l t ? Or i ai p l e c a t — ca P a u l M o r a n d — sp re T o m b u c t u ?

— D a r ce faci, Mi ra? Plec i? — A m u n d r u m p â n ă la f acu l t a te . Vă

las. — T e însoţesc , Mira . — N u ! Dece? — L a revedere . . . A ieşit , r e p e d e şi s'a p r e c i p i t a t p e scăr i .

Era s tup id ce spusese . N ' a v e a n ic iun ros t să m e a r g ă la f acu l t a te . D a r t r e b u i a să iasă, p e străzi . . .

— Lizi , Ce-a fost a s ta? Lizi !... S'a r epez i t şi el p e scăr i , în înserare . . . P ă ş i a u a m â n d o i , a l ă t u r i : Lizi şi M a r c .

O în t â ln i se î n t r ' u n a m f i t e a t r u şi o r u g a s e ins i s t en t să coboare — v r e a să- i vorbească . Desp re Mira , f i reşte , d e s p r e scena d e ier i .

— N u m a i î n ţ e l eg n imic , Lizi ! — spuse M a r c p e n t r u a n u ş t iu câ ta oa ră , deşi Lizi i-a l ă m u r i t l i m p e d e t o a t ă î n o d a r e a f ap ­te lor .

— N u în ţe leg i ? S 'au opr i t ş i s 'au r e z e m a t de b a r a g r i ­

la ju lui , l â n g ă a p a Dâmbov i ţ e i . — N u înţelegi! . . . O, M a r c ! Eu t r e b u e să

t e fac să înţe legi? . . . C u m poţ i s p u n e aşa ceva? Suf l e tu l t ă u n u ş i -a t u r b u r a t u n ­dele? N 'a i s imţ i t i u b i r e a Mire i? A t ă c u t u n t imp. . .

— Vezi, eu a m ros t c iudat . A m v e n i t cu t i n e — ca să t e ascul t . D a r v o i a m — m a i de m u l t — să- ţ i vorbesc . D ă i n u i s e încă î n d e m n u l .

Vezi tu , aş v r e a să fiu u n zăgaz în fa ţa a m a r u l u i c a r e va ven i pe s t e Mira .

Ai năvăl i t . . . Da, a şa a fost... N u zâmbi . . . Ai n ă v ă l i t în m a n s a r d a n o a s t r ă c h e m a t de Mira. . .

— M'a a d u s dragostea . . . — Şt iu , dacă n u to tu l d e s p r e t ine , d e s ­

t u l de m u l t . — Şti i , aşadar . . . — N u ş t iu dacă Mi ra a fost eau nu ,

p e n t r u t ine , o t ova ră şe d e joc . M i r a s'a p r i n s însă — şi e nefe r ic i t ă . Ea v a şt i că eşt i boga t , că te-a i j uca t . A l ega t de t i n e g â n d u r i m a i s t a to rn ice? N u - i cunosc toa te t a ine le . Vezi , eu n u p ledez . Nici n u m ă pr icep , c r e d e - m ă .

Ai să spu i : „Va u i t a !" — Crezi că e uşor ?

Ia tă , f e r ea s t r a m a n s a r d e i e deschisă! — M i r a e acasă , da ? — N u urc i , Marc? Ai să- i vo rbeş t i c u m

ai să vrei . . . D a r r ă m â i ho t ă r î t , î n t r ' u n fel, Marc . S p u n e - i s implu , t o tu l !

— Nu... Nu , Lizi . A c u m , n u pot . — Dece? E u r ă m â n jos. M ă ' n to rc în

oraş , la o p r i e t enă . Urcă , Marc . — N u ! Nu , Lizi ! Nu.. . B u n ă sea ra . A m

să vin. . . A m să v in eu. S a u a m să-i scr iu . B u n ă seara. . .

— Marc. . . — Nu . Nu... S'a ' n d e p ă r t a t , a p r o a p e în fugă. Lizi 1-a

u r m ă r i t cu ochii . In cel d i n u r m ă a u rca t , obos i tă de efort , t r e p t e l e s p r e m a n s a r d ă . S'a d u s na ib i i cu r su l de P h y t o p a t o l o g i e ! A deschis încet , uşa :

— B u n ă seara , Mira . Mira e ra p e d ivan , da r n u i-a r ă s p u n s . — M i r a ! Ce- i ? Ţ i -e r ă u ? Nici u n cuvân t . Din odaia cucoane i se

auzea u r l e t u l va l su lu i hâ r j â i t , d in t r o m b a — p e ca re Lizi şi-o î nch ipu i a ca p e - o p e -tuss ia u r iaşă .

— V 'a ţ i p r e u m b l a t , nu - i aşa? — s'a î n ă l ţ a t g lasu l Mire i .

— Da ! A v e a î n voce u n a m e s t e c d e m i ­r a r e şi d u r e r e .

Şi, f ă r ă ves te , r e v ă r s a r e a n e s t ă p â n i t ă d e v o r b e m u l t e :

— T e m i r i că ş t iu? Da, ş t iu. P e r e c h e r o ­mant ică , în a m u r g u l de ' n c e p u t de v a r ă . Aţ i m e r s u n u l l ângă a l tu l , p e s t răz i . In ca r t i e r , v ' a ţ i l ă sa t b r a ţ u l . E r a r i scan t ! De ce n ' a ţ i a ş t e p t a t şi s te le le ?

D o a m n e , u n d e m i - e r a m i n t e a ? Ochi i ? Câ tă p r e f ă c ă t o r i e ! S u p e r b s p e c i m e n d e far ise ism. S 'a r p u t e a clasa în biologie! Nu eşti de aceiaşi p ă r e r e , d o m n i ş o a r ă s a v a n t ă fă ră oche la r i ?

Lizia înch i se ochii.. . — D a r s'a sfârşit . . . E u l t i m u l capi tol .

Mă m u t . Da, să ştii. . . De-a lă tu r i , a b ă t u t c ineva în p e r e t e . — Telefonul !... I a r ! Auz i ? Te ch iamă .

N u a lergi? Dar , n u ! Eu m ă duc ! Eu . A m să- i s p u n tot ce gândesc , aces tu i ne sp i r i ­t u a l ch i r i a ş şi de t ec t iv p a r t i c u l a r , cu m u ­t r ă de cabot in p rov inc ia l !

L a apa ra t , a c h e m a t : — Allo . — T u eşti , Mi ra ? — Eu . — Mira , aici î ţ i v o r b e ş t e M a r c . — C a u ţ i c u m v a c a m e r ă ? In fo rma ţ i i la

p o r t a r . De-a l t fe l , dacă v re i , po ţ i să iei j u m ă t a t e a m e a d e c a m e r ă . Eu m ă m u t . D a r m a i b ine să n u vii . Să ştii . Lizi t e -a r p u t e a p r i m i — Eu, n u ! A m t e r m i n a t .

— M i r a !... Mi ra , aş v r e a să - ţ i spun. . . Mi ra a r ă m a s m u t ă a s c u l t â n d r e c e p t o ­

r u l — din ca r e g lasu l lui M a r c micşo ra t de d i s t a n ţ ă — p ă r e a că se sba te , s t r a n ­gu la t :

— Mi ra ! Mira ! R ă s p u n d e ! Eş t i acolo? — m ă ascul ţ i s au n u ? Mi ra ! Al lo! Al lo!

In cele d in u r m ă , a p r i n s r e c e p t o r u l în c o a r n e :

— A m fost t a r e !... ş i -a spus . A ieşi t şi a t r e c u t în c a m e r ă . Lizi e ra to t p e d ivan , nemişca t ă .

— Şi -acum, baga je l e . P u t e ţ i r ă m â n e s ingur i , ca doi p o r u m b e i . Să vă compara ţ i , pe r â n d , cu f loarea soare lu i , cu p o r u m b u l ori cu păpăd ia .

S'a p o m e n i t c â n t â n d va lsu l u r l a t de pa t e fonu l doamne i .

S'a î n t r e r u p t p e n t r u ca să î n t r e b e : — I ţ i p a r e b i n e că n e d e s p ă r ţ i m ? Or i

î ţ i p a r e r ă u ? Am fost, doară , p r i e t e n e , n u ? Ce epi log n e a ş t e p t a t ! — I n t r ă ! — e ra u n r ă s p u n s bă t ă i l o r

d in uşă . M a r c izbucni în odae . — Şi D o n - j u a n a a p ă r u t ! — cân tă pe

ar ia va l su lu i — Mira . — M i r a ! B u n ă seara. . . P e n t r u n u m e l e

Iui D u m n e z e u , ce s'a ' n t â m p l a t ? N ' a m în ­

ţe les n imic . Vo iam să - ţ i l ă m u r e s c u n lu­cru.. . să t e rog.. . şi t u ! Ce î n s e a m n ă as ta?

Lizi, r ă s p u n d e - m i tu . Lizi se r id ică şi se a p r o p i e de M a r c : — N ' a m înco t ro , M a r c . De î n ţ e l e s n ' a i

să po ţ i î n ţ e l ege p r e a m a r e lucru , p e n t r u c ă toa tă l u m e a d e fa ţă cu l t ivă mis ter iosul . . . Să v o r b i m în a l t ch ip — şi v o m l ă m u r i to tu l . T u s p u n e - i l i m p e d e şi c ins t i t Mire i , to t ce t e - a m r u g a t eu, azi, — to t ce t u n ' a i î n d r ă z n i t să-i spui . M ă r t u r i s e ş t e - i m a r e a t a iub i r e . Că v r e i s ă - ţ i legi v i a ţ a de a i ei, n u m a i de a ei. Că poţ i să faci acest l uc ru , p e n t r u c ă eşt i bogat . . . Mai s p u n e - i că, p r e u m b l a r e a n o a s t r ă de azi, Marc , n ' a î n s e m n a t u n de ta l iu s e n t i m e n ­ta l , ca re a r p u t e a s'o r u p ă de d ragos t ea ta.

I ţ i va r ă s p u n d e , la r â n d u l ei, Marc . . . A r e de s tu l e să-ţ i spună . Că t e i ubeş t e ca pe n i m e n i al tul . . . Că t e -a visat , d in t o t ­d e a u n a . Că a r e să fie fer ic i tă cu t ine .

Iar , la u rmă . . . Ha ide , mişca ţ i -vă , copii ! Ce-a ţ i î n c r e m e n i t aşa, ca două s ta lac t i t e?

— M i r a ! — M a r c ! Apo i : — Lizi, m ă ie r ţ i ? — Iar t -o , Lizi.. . — Drag i lo r drag i , d u c e ţ i - v ă să vă p l i m ­

baţi . E u aşez l u c r u r i l e pe-a ic i . Nu m ă î n ­t r e b a ţ i nimic. . . Ha ide ţ i , v ă a ş t e a p t ă n o a p ­tea cu l u n a şi calea lac tee . F i ţ i s e n t i m e n ­tal i şi r o m a n t i c i ca u n c r in şi-o roză...

Ha ide ţ i , la d r u m şi să ven i ţ i t â rz iu . A u ieşit z â m b i n d — în tovă ră ş i ţ i de Lizi . Ş i - au spus — toţ i t r e i — v o r b e cu d r a g — p â ­nă când Lizi n u i-a m a i des luş i t în r o ­t i r ea scăr i i .

— O să d u r ă m , acolo, în c l ina m u n t e ­lui, o casă de b â r n e . Şi i a rna , o să p r i m i m oaspe ţ i d e p ă r t a ţ i , p e sk iu r i . Va ra , o să p r i v i m pes te p iscur i , a s e m e n i vul tur i lor . . .

— M i r a — n e - a ş t e a p t ă p r ive l i ş t ea de pes te h o t a r e : coas ta d a l m a t ă . Apoi , F lo ­r en ţ a , Vene ţ i a , Napoli . . .

— Insu l a Capr i , Marc . Va t r e b u i să-1 v iz i tăm, n e a p ă r a t — şi p e A x e i M u n t h e .

— Da, n e a p ă r a t . — N e a p ă r a t ! — î n t ă r e ş t e Mira . Şi p r e u m b l a r e a con t inuă , pe ul i ţ i pe

ca re deab ia le cunosc . — Ne ' n toa r cem, Mi ra ? — N e - a ş t e a p t ă Lizi ! D o a m n e , a m u i t a t

că mi -e foame. Marc , îm i v i n e să s t r ig d e b u c u r i e . O, m â i n e când ai să t e 'ntorci . . . Da, cred

că m â i n e , o c r i m ă se v a în făp tu i .

A u u rca t , g răb i ţ i , p â n ă la m a n s a r d ă . L u m i n a e ra ap r in să .

— Lizi ! N u e n i m e n i ! — Să fi p leca t? Ui te , u n b i le ţe l .

„Mira , E u plec,. . . plec. . .

T e îmbră ţ i ş ează , L iz i "

— A t â t ? — A plecat , î n t r ' a d e v ă r ! Nici val iza ei n u e aici. N u în ţe leg , Marc. . .

A b ă t u t c ineva în p e r e t e . — Telefonul , Mi ra ! N u ? — Da... Mă duc. . . v ino şi tu, M a r c ! — Hai. . . — Allo ! Allo, c ine e ? — Eu, Mi ra ! — Lizi ! — Da, eu ! A s c u l t ă - m ă , p u ţ i n ! A m p l e ­

cat. P o a t e că e m a i b ine . I ţ i v r e a u fer i ­cire ! I ţ i vo rbesc d in al t ca r t ie r .

— D a r n u 'n ţe leg . Lizi , dece? P e n t r u D u m n e z e u , t r e b u e să t e ' n to rc i !

— N u e n imic d e 'n ţe les . . A m voit n u ­m a i să - ţ i a u d glasul . . . A s t a e tot.. .

— Lizi! S ta i ! E şi M a r c aci. Vorbeş te - i . — Da, Lizi! S u n t eu, Marc , m ă a u z i ?

Allo ! Al lo ! Lizi.. . M ă auzi , ori nu? Allo ! A înch i s !

— N u se p o a t e !... Lizi ! Lizi !... P e când i e şeau : — Suf le tu l ei a r ă m a s o t a i n a p e n t r u

mine. . . B u n a Lizi !... CAMIL ARMANU

Subiectivismul în cercetarea literara

(Urmare din pag. 4-a)

c rée r aussi d e s m é t h o d e s . I l n ' y a p a s de m é t h o d e s passe-partout. Q u e l q u e s p r inc ipes g é n é r a u x é t a n t donnés , c h a ­q u e p r o b l è m e spécia l n e se r é sou t b i en q u e p a r u n e m é ­t h o d e c o n s t r u i t e s p é c i a l e m e n t p o u r lui , a d a p t é e à la n a ­t u r e de ses d o n n é e s e t à celles de ses d i f f icul tés" . Şi, î h a l tă p a r t e , v o r b e ş t e d e s p r e : „la soumiss ion d e l ' espr i t à l 'obje t p o u r o r g a n i s e r les m o y e n s de c o n n a î t r e d ' ap rè s la n a t u r e de la chose à c o n n a î t r e " . (G. Lanson , Histoire litté­raire in vol . De la méthodes dans les sciences, I I , p . 258, 259, 234).

D. G. Căl inescu, cons ide rând , aşa c u m nici ch ia r Croce n u face (cf. op. cit . p . 130), p r e z e n ţ a u n u i p u n c t de v e d e r e în c e r c e t a r e ca i n t r o d u c e r e a def in i t ivă şi doved i t ă a s u ­b iec t iv i smulu i , cons ide ră că „or ice i n t e r p r e t a r e i s tor ică es te î n ch ip necesa r subiectivă" (op. cit . p . 108). N u p o a t e totuşi să facă abs t r ac ţ i e de r ea l i t a t ea ca r e o cons t i tu ie m a t e r i a l u l , căci p e aceas ta se ap l ică p u n c t u l de v e d e r e p r i n c a r e r ecunoş t i s t r u c t u r a 2 ) . Şi a tunc i , ca şi Croce, so ­co teş te i s tor ia l i t e r a r ă ca o a r t ă (nu ca o ş t i in ţă) şi a-j u n g e , to t d u p ă m o d e l u l c r i t i cu lu i i t a l i an (cp. G. Căl i ­nescu , op . cit . p . 108 şi B e n e d e t t o Croce, op. cit. p . 126— 127), la s c inda rea aces te i d isc ipl ine în două t r e p t e . U n a , in fer ioară , c a r e poa t e fi ob iec t ivă şi în c a r e se p o a t e u t i ­liza m e t o d a , es te s t r â n g e r e a m a t e r i a l u l u i , r e p r e z e n t a t ă de : edi ţ ia cr i t ică , b ibl iograf ia , cr i t ica de i zvoa re şi de a-t r i bu ţ i e , i s tor ia f e n o m e n e l o r cu l tu ra l e , etc., ope ra ţ i i p e ca re le p o a t e face, d u p ă a n u m i t e regul i , or ic ine , fă ră nicio v o c a ţ i e s ) . Cea la l t ă es te i n t e r p r e t a r e a m a t e r i a l u l u i , î n ca re to tu l es te subiec t iv , impres ion i s t şi c a r e n u poa t e fi e x e r c i t a t ă decâ t de cei cu t a l en t .

Aici es te p u n c t u l c en t r a l al aces te i concepţ i i de is tor ie l i t e r a r ă şi în j u r u l lui a m ins i s ta t m a i m u l t . N u a r e loc să m ă opresc , oda t ă ce a m p rec i za t că în ceea ce fac n u es te vo rba nici d e o recenz ie , n ic i de o po lemică , ci de o d i s ­cu ţ ie de p r inc ip iu , a s u p r a f iecărui a r g u m e n t de svo l t a t în a r t i co lu l amin t i t . Cele m a i m u l t e din e le n u se po t s u s ­ţ i n e p â n ă la capă t s au se pot sus ţ ine , d a r fă ră u n s u p o r t obiect iv . A r u n c â n d u - n e o p r i v i r e n u a s u p r a a m ă n u n t e l o r

deci , ci a s u p r a p r o b l e m e i f u n d a m e n t a l e puse , e locul să n e î n t r e b ă m : î n ce s tă inova ţ i a d- lu i G. Că l inescu ?

Că îşi î n c h i p u i e că or ic ine , d u p ă ce a î n v ă ţ a t „ a n u m i t e r egu l i " , p o a t e face l i t e r a t u r ă c o m p a r a t ă , de p i ldă , p e n t r u s imp lu l m o t i v că aceas ta es te s t r â n g e r e de m a t e r i a l , aşa da r t r e a p t ă in fe r ioa ră , e l e m e n t „ aux i l i a r " ? D a r se înşea lă . N u o r i c ine p o a t e face aceas ta . Câ t v a fi f i ind d e d e m o d a t Ta ine , t r e b u e să r e c u n o a ş t e m că î n f iecare ex i s tă o „fa-cu l té m a i t r e s s e " şi că, dacă n ' a r fi p u t u t să se d e s v o l t e în d i rec ţ ia ei, o r i ca re d in geni i le l umi i a r fi r ă m a s u n om ca re n ' a r fi depăş i t mij locia .

A tunc i , poa te inova ţ ia s tă în f ap tu l că a r fi dovedi t , a-r ă t â n d f l u c t an ţ a ob iec tu lu i , a l imi te lo r şi a me tode lo r , că i s tor ia l i t e r a r ă es te o c e r c e t a r e sub iec t ivă ? D a r îşi î n c h i -p u e c ineva că, dacă s 'ar i n t r a în a m ă n u n ţ i m i , de că t r e special iş t i , def ini ţ ia fizicei, ca re n u încape îndoia lă că e ş t i in ţă şi obiect ivă , l im i t e l e şi obiec tu l ei a r fi m a i u ş o r de p rec iza t ? S 'a r înşe la dacă a r c rede-o , d u p ă c u m s 'ar înşe la dacă ş i - a r î nch ipu i c ă sp r e h o t a r e l e f iecărei ş t i in ţe poz i t ive şi cu t r a d i ţ i e n u s u n t to tuş i domeni i î n ca re a-p r o x i m a ţ i a , sub iec t iv i smul şi s im ţu l n u a n ţ e l o r joacă un ro l tot a t â t de h o t ă r î t o r ca î n c e r c e t a r e a l i t e r a tu r i i . Dacă d-sa c rede în a l t sub iec t iv i sm n ' a r e d r e p t a t e . Dacă în a-cesta c rede , a u spus -o şi a l ţ i i m a i d e m u l t . Es te o n o u t a t e condi ţ ia pe ca re d-sa o p u n e t r e p t e i cele i î na l t e a is tor ie i l i t e r a r e de a h o t ă r î o sca ră de va lor i p r i n for ţa l uc ru r i l o r subiec t ivă? D. M. D r a g o m i r e s c u o sus ţ ine de m u l t ă v r e m e fără i zbândă .

Se dovedeş te , p r i n u r m a r e , că sub iec t iv i smul p e ca re d. G. Că l inescu v r e a să-1 i n t r o d u c ă î n i s tor ia n o a s t r ă l i t e ­r a r ă , sau e s t e î n d r e p t ă ţ i t — d a r a tunc i n u es te deloc o n o u t a t e , (şi l - a m v ă z u t şi pe L a n s o n sus ţ inându-1) sau es te o n o u t a t e , da r s u b aces t aspec t es te o e rez ie de p e u r m a căre ia vo r sufer i ş t i in ţa , ce rce tă to r i i şi pub l i cu l .

F a p t u l că însuş i d. Căl inescu, atunci^ când a fost p r a c ­t ic ian, ia r n u t eore t i c ian , a c o n t r a v e n i t concepţ ie i sale ges ta l t - i s t e , că n u n u m a i că n ' a p r iv i t t o t a l i t a t ea şi s t r u c ­tu r a , ci s'a u i t a t „cu l en t i l a" , da r că a făcut uz şi d e ceea ce d-sa a cons ide ra t de ca tegor ie in fe r ioa ră „aux i l i a r " , d e m n d e u n „or ic ine" , fă ră nicio vocaţ ie , c u m s u n t b ib l io ­grafia , cr i t ica de t ex t , ce rce t a rea d e i svoare , etc., d o v e ­deş te nu , c u m p o a t e s 'ar g r ă b i să conc ludă c ineva, o s i m ­p lă i nconsecven ţă . E ceva m u l t m a i m u l t . Es te o r e c u ­n o a ş t e r e a impos ib i l i tă ţ i i d e fapt d e a apl ica aces te m e t o d e la noi , în s t ad iu l în ca re se află i s tor ia n o a s t r ă l i t e r a r ă .

In G e r m a n i a , G e s t a l t t e o r i e a l u a t na ş t e r e , c u m a m spus , ca o r e a c ţ i u n e î m p o t r i v a anal izei , da r se baza pe î n ­

t r e a g a e x p e r i e n ţ ă şi, pe î n t r e g u l m a t e r i a l ce i-1 p u n e a la î n d e m â n ă aceas ta . S u n t e m noi, î n Român ia , în aceas tă s i ­tua ţ i e? Es te i s tor ia n o a s t r ă l i t e r a r ă s u p r a s a t u r a t ă de a-nal iză , epu i za t ă de a c e a s t a ? Ne p u t e m p e r m i t e l u x u l în m o m e n t u l când toa te faptele n u s u n t scoase la l u m i n ă şi l ă m u r i t e , să î n d r e p t ă m ce rce tă r i l e n o a s t r e p e a semenea d r u m u r i , c a r e n u s u n t b i n e ne tez i t e şi ca re cer imper ios , a l ă t u r i de o m a r e c u l t u r ă , u n e x t r a o r d i n a r s imţ al n u a n ­ţe lo r ?

N u este , în tot ce spun , n imic d in p r e j u d e c a t a u n u i î n ­c r e m e n i t în fo rmele d in t â i , ca re socoteş te că n u m a i es te n imic dincolo de m a t e r i a l i s m u l Iansonian . D in con t ra . D a r n u m a i p u ţ i n socotesc că, dacă p e n t r u oamen i i aleşi ai is tor iei n o a s t r e l i t e r a r e es te o da to r i e să e x p e r i m e n ­teze, în p rac t i ca lor, cele m a i noi d i rec ţ i i de ce r ce t a r e a le l i t e r a tu r i i , es te o p r o f u n d ă e roa re să se p r o c l a m e teore t i c că to t ce a fost es te inut i l , r ă u şi f a l imen ta r , a t â t a v r e m e cât , p e de o p a r t e , f ă ră ce a fost n u se poa te , i a r p e de al ta , ce va fi n u es te încă s igur .

G. C. NICOLESCU

1) «Se g ă s e ş t e u n c u s u r c o n c e p ţ i e i l a n s o n i e n e , e x p u s ă t eore t i c în o e l e 4 4 p a g i n i d i n De ia méthode dans les sciences ( I l - e ser i e ) , şi n u n u m a i d e c ă t r e d . iG. 'Căl inescu, în f a p t u l că n u a r a t ă care e s t e ţ in ta f ina lă a m e t o d e i r e c o m a n d a t e . S o c o t e s c că e s t e o e x a g e r a r e . L a n s o n e r a m a i p u ţ i n î n c h i s î n m a t e r i a l i s m u l i s tor ie i l i t erare d e c â t s e pare . D o v a d ă es te că , lîncă d . n a i n t e de a r e d a c t a cap i to lu l a m i n t i t m a i sus , s c r i s e s e L'art de la prose. D a c ă el n u i n d i c a n i m i c în l e g ă ­t u r ă c u c e e a c e c o n s t i t u i a i n t e r p r e t a r e a e s t e t i c ă a m a t e r i a l u l u i — a c e a s t a p o a t e f i l u a t ă tocmai î n s e n s u l că e l d ă d e a u n b r e v i a r (pe c a r e M o r i z e ş l R u d l e r l - a u d e s v o l t a t ) d e m e t o d e o b i e c t i v e p e n t r u a c u m u l a r e a î n t r e g u l u i m a t e r i a l , l ă s â n d i n t e n ţ i o n a t l iberă p o s i b i l i ­t a t e a or i căre i d ireoţ i i î n i n t e r p r e t a r e a u l t e r i o a r ă a' a c e s t u i a . N u se p u t e a c a u n o m c u f o r m a ţ i u n e a ş i e x p e r i e n ţ a lui L a n s o n s ă n u - ş i d e a s e a m a că disc.'(plina a c e a s t a n u s e v a opri la e l . D e aceea , s o ­cotesc, că l ipsa a c e s t o r d i r e c t i v e , c a r e n u p o t fi i n v e n t a r i a t e ca n i ş t e legi f i x e , n u e s t e n ic i î n t â m p l a r e , n ic i l a c u n ă .

2) P o a t e să s p u n ă d. C ă l i n e s c u că a d e s c o p e r i o s t r u c t u r ă e s t e tot u n a c u a i n v e n t a , d a r n'are drepta te . C e v a m a i m u l t . A s t a c o n t r a z i c e ch iar G e s t a l t t e o r i e , căc i d u p ă aceasta- f i ecare o b i e c t are o s t r u c t u r ă a ei, c a r e îi e s t e p r q p r i e ş i p e care c e r c e t ă t o r u l c a u t ă să o d i s c e a r n ă , n u să i - o d e a . N u e s t e v o r b a d e r e p r e z e n t a r e a s c h o p e n h a u e r i a n ă . C e r c e t ă t o r u l n u i n v e n t ă , p e n t r u c ă n u c r e e a z ă n i m i c , nici m ă c a r p u n c t u l d e v e d e r e . P u n c t u l d e v e d e r e e s t e s i n g u r u l d r u m , d i n t r e m a i m u l t e j între care s'ai f ă c u t s e l e a ţ i a c o n ş t i e n t s a u i n c o n ş t i e n t , p r i n care s'a p u t u t s t r ă b a t e p â n ă la s t r u c t u r a o b i e c t u l u i . D a r el e s t e o i luz ie , căci , p r i n p a r t i c i p a r e a s u b i e c t u l u i căru ia îi a p a r ţ i n e , n u a d a o g ă n i m i c o b i e c t u l u i .

3) A s t f e l , d. C ă l i n e s c u e s t e m a i p o z i t i v i s t ca L a n s o n , care s p u n e a : , ,on n e f a i t b i e n q u e c e q u ' o n fa i t a v e c g o û t e t p a r u n e v o c a t i o n n a ­t u r e l l e " (op. cit. p . 257) , p e n t r u c ă d - s a v e d e t o a t e a c e s t e e l e m e n t e a j u t ă t o a r e ca u n m a t e r i a l iner t , i n o r g a n i e , aisupra căru ia s e p o a t e aplica orice nechemat

Din mărturisirile unui resemnat

(Urmare din pag. I)

teste totul în substanţa sa. Când se va întâmpla asta, cor­pul lumii va fi pe dea 'ntre-gul consumat şi, singur, va mai supravieţui numai sufle­tul. Asta ar fi ceeace înţele­geau stoicii prin sfârşitul u-nei perioade cosmice şi înce­putul alteia. După acest „em-brassement" final, totul va re­veni la forma primitivă, pen­tru ca apoi, iarăşi, totul să re-înceapă din nou. Nu numai e-lementele se vor desface după aceleaşi legi, dar şi aceleaşi e. venimente se vor reproduce şi aceiaşi oameni vor renaşte. Poate pentru a începe aceeaşi viaţă, poate pentru a susţine aceeaşi luptă şi poate pentru a cădea de aceeaşi moarte. în­tr'o altă Atena se va naşte un alt Socrate, care se va însura cu o altă Xantipă, care va fi acuzat de un alt Anytos şi care, în admiraţia altor discipoli, va bea altă cucută. Aşa se va în­tâmpla cu toţi oamenii şi tot aşa se va întâmpla cu toţi sfin­ţii, afară de Dumnezeu, care este identic cu logosul şi supe­rior lui. Aşa se va întâmpla

desigur şi cu prietenul meu, tânărul Vintilă Horia, care se va naşte din nou, va iubi pe o altă suavă Ely şi va crede din nou că meridianul spiri­tual al universului trece pe la redacţia „Meşterului Manole".

Şi vai! în noul ciclu cosmic, prea iubitul şi neuitatul meu prieten Petre Cancicov îşi va trage, sub o altă umbră de trandafiri, într'o altă diminea­ţă de toamnă, un alt glonte în inimă, iar dumneata, turmen­tat de alte tenebre, tot atât de amare şi într'o noapte tot atât de tăcută, mă vei întâlni iarăşi pe mine. Şi ce va fi... lartă-mă, te rog, dar povestea prietenu­lui meu mă, parcurge ca un fior, şi trebue să ţi-o spun în parte. Nu te interesează cum era şi nici cum l-am cunoscut.

De ceeace.mi aduc aminte, si cu nespusă plăcere, sunt co­mentariile noastre lirice şi e-xerciţiile dialectice din n o p ţ i l e primilor noştri ani universi­tari. Petru era un vicios după absolut, iar eu un umil supus al experienţa. Şi nu ne potri­veam. E l p r i n d e a t o t u l prin sensibilitate iar eu mă foloseam numai de jaloanele logice şi a-flam peste tot numai contradic­ţii interne. Amândoi însă eram sinceri. Marea lui încercare a fost ca să scoată din mine un c r e ş t i n o r t o d o x practicant (şi n'a putut, căci aci totul e în funcţie de graţie) şi a mea, ca să-Z conving că noi oamenii suntem ca nişte câini legaţi îna­poia carului şi nu putem altce­va decât să ne urmăm umili drumul. Odată, nu cu mult îna­inte 'de sfârşitul lui, i-am re­citat şi frumoasa proză din imnul lui Cleante către Zeus. Nu ştiu întrucât atunci a fost convins, dar destul că după o călătorie, unde la Paris a avut ultimul lui succes la pian şi unde a văzut că toate femeile inclusiv aceea pentru care-mi pleda el atâta, poartă în ele mizeria şi fardul Evei, s'a re­întors învins de experienţă. Nu l-am văzut în ultimele zile. Dar mi-au spus prietenii că era prea abătut, că întreba mereu de mine ş i c ă , d u p ă o noapte de chin, sub umbra u-nui trandafir, şi-a tras un glonte în inimă. Am venit a-tunci iarăşi dintr'o călătorie lungă şi l-am văzut întins, în haină neagră, prima şi ultima dată când l-am văzut calm. Era o zi nervoasă de toamnă. Mi-am luat cel mai sfărşieor adio, nu delà el, pe el îl am încă cu mine, ci numai delà umbra lui. Dar am avut ime­diat impresia, şi o am încă, că Petre Cancicov s'a c o n v i n s c ă noi oamenii, şi în special el, suntem nişte câini legaţi îna­poia carului. Şi oare am avut şi eu vreo parte de vină? Nu cred; în faţa lui Dumnezeu stau cât se poate de uşurat. De vină a f o s t n u m a i a d e v ă ­r u l că a cucerit un spirit care n'a vrut să se resemneze şi

care şi-a dat o demisie teore­tic interzisă.

Astăzi e noaptea sfântului Petru. Oare să fie numai o în­tâmplare sau un fapt scris de sus că am vorbit atâta despre prietenul meu! Ori cum ar fi, eu te rog să primeşti ca acea­stă noapte să ne fie nu numai în amintirea memoriei lui, ci şi în amintirea măreţelor lui intenţii.

N o n s o l u m i n m e m ó r i á m s e d

i n i n i t e n t i o n e m P e t r i C a n c i -c o v i .

AXENTE SEVER POPOVICI

5 August 1939 UNIVERSUL LITERAR

CRONICA DRAMATICA TEATRUL COMEDIA: TINEREŢE; Comedie tn trei acte (5 tablouri) de Vladimir Skvarkin, in româ­

neşte de R. Donici

D . S i c ă A l e x a n d r e s c u e d i n ce în c e m a i a t e n t f a ţ ă d e puiblăjc. Ia tă -1 a c u m , m o n t â n d , In p l i n s ezon d e f a r s ă u n i n t e r e s a n t „ spec taco l d e artă", cu r e g i s o r u l rus

d. Mihail MuratoT î n r o l u l (principal .

S e p a r e că „Tinereţe" care s e j o a c ă la t e a t r u l C o m o e d i a n u e s t e

c h i a r c e a m a i a u t e n t i c ă v e r s i u n e a p i e s e i lu i V l a d i m i r S k v a r k i n , i i i n d a g r e m e n t a t ă p e a locur i , c u

s i tuaţ i i ş i r ep l i c i „ h o r s t e x t e " . I n p l u s , n e p u t e m î n t r e b a d a c ă a -c e s t e a a u f o s t , c lar , i n t e n ţ i i l e a u ­t o r u l u i d i n U . R. S. S. , şi d a c ă

tonalităiţ i le s u n t a b s o l u t j u s t e , d. M u r a t o v f i i n d u n r e g i s o r c u p e r ­s o n a l i t a t e .

(jNe m a i a m i n t i m c u e m o ţ i e , a d m i r a b i l u l s p e c t a c o l , p e c a r e a -

c e l a ş r e g i s o r 1-a m o n t a t a s t ă -i a r n ă la tea tru l „ R e g i n a M a r i a " : „Azilul de Noapte").

G r e ş e ş t e c i n e s e d u c e la a c e s t s p e c t a c o l s p r e a s e r e g a l a c u t r a ­d i ţ i o n a l e l e Conf l i c te , Ide i , P r o ­b l e m e , d i n t e a t r u l r u s e s c . E a -d e v ă r a t , c ă d e a l u n g u l c e l o r Sâicte a u t o r u l e t er ib i l d e p r e o c u p a t d e c â t e v a p r o b l e m e c a p i t a l e . D a r „ c o n f l i c t u l d i n t r e g e n e r a ţ i i " e

s o l u ţ i o n a t p r i n t r ' u n c o r t e g i u d e p l a t i t u d i n i . I a r î n re s t a f l ă m — n'o să m ă crede ţ i — că b ă r b a ţ i i s u n t g r o z a v d e m e s c h i n i .

A c e a s t a n u î n s e a m n ă î n s ă că „ T i n e r e ţ e " n u e s t e u n s p e c t a c o l

v i u , i n t e r e s a n t , şi a c e a s t a d a t o ­ri tă a t â t reg ie i , c â t şi i n t e r p r e ­

ţ i lor . Ş i , s ă f i m drepţi* î n p r i ­v i n ţ a c o n s t r u c ţ i e i ş i a c a r a c t e r e ­lor, p i e s a e cât s e p o a t e d e o -nes tă .

A c ţ i u n e a e d e c l a n ş a t ă de

(Piacent in i a f o s t o i n g e n u ă p l i n ă d e g r a ţ i e ş i m e r e u a m u z a n t ă .

I n j u r u l L e n e i e v o l u i a z ă toţ i a m o r e z i i d i n d i s t r i b u ţ i e . P r i m u l ipe c a r e î l s u r p r i n d e m e s t e d o m ­n u l

d e z e şi s ă u r c e p â n ă la m o m e n ­t u l c o m i c , s ă s m u l g ă u n efect ,

f a c d i n Marcal Angelesen n u u n „ t a l e n t p r o m i ţ ă t o r " — ca a l ­ţii d e v â r s t a şi e x p e r i e n ţ a lu i — ci, d e p e a c u m , u n actor d e rea lă v a l o a r e .

I n r o l u l ce lu i d e - a l t re i l ea a -m o r e z a l L e n e i — S e n e t s c h k a , a

smulis p r o m p t e a p l a u z e i a s c e n ă d e s c h i s ă .

In a c e s t q u a r t e t i n t e r v i n e a d e ­seor i d o m n u l

d-na Nora Piacentini

care , î n r o l u l a c t r i ţ e i L e n a - L e n o -ş c a H é l è n e , aipare g r o z a v d e n e ­n o r o c i t ă f i i n d c ă n 'a iub i t , f i i n d ­că n'a s u f e r i t , f i i n d c ă n'a f o s t a -l u n g a t ă p u ţ i n d e păr in ţ i , f i indcă , î n s fârş i t , n'a f o s t p r u d e n t ă s ă - ş i f a c ă m ă c a r u n cop i l d i n f lori : e x p e r i e n ţ e n e c e s a r e p e n t r u d e ­b u t u l î n „ m a r e l e rol". D - r a N o r a

Mircea Septilici,

care a j u c a t ro lu l b ă i a t u l u i c e l f r u m o s . C u m î n s ă i n g e n u a ş i j u ­n e l e p r i m s u n t d e a c o r d , o a tre ia

p e r s o a n ă t r e b u e s ă i n t e r v i e , î n n u m e l e c o n f l i c t u l u i d r a m a t i c . E d o m n u l

U r m e a z ă m a i m u l t e rep l i c i şi ancă u n act , la s f â r ş i t u l c ă r u i a

d. (Btterlé e p e d e p s i t , i a r M i r c e a S e p t i l i c i f er i c i t , f i ind d i s tr ibu i t î n r o l u l a m o r e z u l u i t r i u m f ă t o r .

T o a t e c e l e trei ac t e d e m a i s u s , s u n t a b i l a g r e m e n t a t e c u „ p r o ­f u n d e " c u g e t ă r i po l i t i ce , soc ia l e , etc. , e tc . , şi c h i a r v a g b o l ş e v i c e .

C e l e m a i r ă s u n ă t o a r e s e n ­t i n ţ e s u n t p r o f e r a t e d e d. Con­stantin Antoniu (de là T e a t r u l N a ­ţ ional ) care , î n ro lu l ta tă lu i L e ­nei , a c r e i a t î n c ă u n a d m i r a b i l b ă t r â n . D o m n i a s a a s u s ţ i n u t d e m u l t e ori î n t r e g s p e c t a c o l u l . ( R e ­p l i c a i - a fost s e r v i t ă d e d - n a R e ­n é e A n n i e ) .

I I n u l t i m e l e d o u ă ac te , a p a r e c u s e n s i b i l i t a t e d e l i c a t ă ş i m u l t ă c o n v i n g e r e d-ra Fiji Harand.

I n r e s t u l a n s a m b l u l u i , d. C o t t y H o c i u n g , N . A n t o n i u , T o m a z o g l u .

F r u m o a s ă v i l a lu i C a r a n l o v dator i tă d ' l u i S i e g f r i e d . I l p r e f e ­

r ă m î n s ă p e d e l i c a t u l p i c t o r s c e ­n o g r a f î n d e c o r u r i l e c u t u l l e şi g r a ţ i e d i n p i e s e l e m a i p u ţ i n s o ­v i e t i c e .

D u c e ţ i - v ă s ă v e d e ţ i a c e s t s p e c ­tacol . S ă p r o f i t ă m d e faptu l că f a r s a ş i - a luat o l u n ă d e b i n e c u ­v â n t a t c o n c e d i u , şi că p u t e m să d e s c o p e r i m u n s p e c t a c o l d e artă .

GEORGE VOINESCU

Cum l-am cunoscut pe Emil Gârleanu

(Urmare din pag. 1-a)

grup de scriitori „din Bucureşti", printre cari St. O. Iosif, D. Anghel , Cincinat Pavelescu , M. Sorbul, L. Rebreanu , Corneliu Moldovea-nu, D. Nanu.. .

A ş a dar , a c e s t a fusese magicul grup oa­re-mi răscolise copi lăr ia acele i seri de tulbu­

rare şi miracol, r ă m a s a încrusta tă în mine. Chiar la în toarcerea a c a s ă , d u p ă sfârşi­

tul s-pectacolului, a m rugat fierbinte p e tatăl meu să m ă ia cu el, fcrtr'o zi, la teatru, da r cât mai curând , c a să-1 pot v e d e a şi ma i de a p r o a p e p e Emil Gâ r l eanu . Iar p â n ă la so­sirea zilei făgăduite , a m ascultat , c a într'o rugăciune, şi a m subliniat cu lacrimile me­le, pag in i l e cu duioşii şi gâze lucrate la tra­foraj, citite d e m 'ama m e a — şi ma i duios şi mai melancol ic , p o a t e — din „Lumea celor cari n u cuvân tă ' 1 .

Şi mi-a fost da t să-1 v ă d şi mai de-aproa-pe pe autorul „Sărăcuţulu i" şi al „Căprioa­rei". Era în d u p ă a m i a z a unei repetiţii, c â n d tatăl m e u a consimţit să-şi poar te odras la pe coridoarele teatrului — o, .cât d e înalte, cât de severe îmi p ă r e a u , pe-atunci, ace le săr­mane c o r i d o a r e — p â n ă în „foyerul d e sus" , unde actorii r epe tau în p rezen ţa directoru-Jui lor. Intr 'una din ipauze, d u p ă ce vorbise puţin cu tatăl m e u şi-1 v ă z u s e m s u r â z â n d uşor, G â r l e a n u a venit drept spre mine . Stă­team, la o par te , p e un scaun , unde m ă a-şezase ta ta l a in t ra rea în foyerul d e repeti­ţii, şi a m înmărmuri t c â n d a m văzut că meş­terul cărăbuşi lor , p e cari a t â t îi p l â n g e a m şi-i i u b e a m în povestirile sale , se opreşte în faţa m e a .

M'a (mângâiat p e păr , cu o (mână catifela­tă şi ca ldă . Fruntea lui îna l tă m ' a luminat cu p a l o a r e a ei lunară , iar ochii rn 'au învă­luit într'o nesfârşi tă duioşie şi bunătate . . . Ochii ace ia , zâmbind pes te copi lăr ia mea , au păru t copilului de-atunci a tâ t d e ciudaţi şi d e triştii Ochi mar i , c u negre mă tă su r i şi cu o stranie în lăcr imare în ei, chiar c â n d z â m b e a u cuiva!

I-am auzit apoi glasul : — A m şi e u o fetiţă... O c h i a m ă Rodica...

O s ă te joci cu ea.. . N ' a m putut ar t icula un singur cuvânt .

Abia c â n d a m ieşit, cu tatăl meu, din s a l a de repetiţie, — jos, în g r ă d i n a teatrului, i-am şoptit, c u sfială:

— Vai, tată, ce mâini şi ce obraji d e co­c o a n ă are , domnul Gâr leanu! . . . Şi ochii lui pa rcă p lângi . . .

Mai târziu a m cunoscut-o p e Rodica. Era o fetiţă b rune tă şi firavă, destul d e sglobie, fa­ţă d e ca re m ă pur tam, la început, cu oare­care timiditate, d e o a r e c e e r a fetiţa ,,domnu­lui scriitor". A m devenit mult ma i prieteni în v a r a următoare , — v a c a n ţ a anulu i 1912 — în timpul filmării d r a m e i „Ceta tea Neam­ţului' ' . Emil Gâr l eanu , ajutat d e Livki Re­b reanu — secretar literar a l t e a t ru lu i - Na­ţional din Cra iova în v r e m e a directoratului celui d intâ i — şi a v â n d şi concursul lui Cor­neliu Moldoveanu , începuse tu rnarea unui film românesc , cu m o d e s t e mijloace mate­riale, d a r c u o a d m i r a b i l ă însufleţire şi o vie putere d e m u n c ă . Acest film, că ru ia i se pre­lucrase un scenar iu d u p ă d r a m a lui Alec-sandr i „Ceta tea Neamţului" , a v e a ca inter­preţi o serie d e actori craioveni — dintre cari îmi amintesc pe : Papa S tânescu (în ro­lul lui Şo iman Bătrânul), Pânde le Nicolau (în rolul lui Sobiesky), Mia Teodorescu (în Tudora), Al. N a n u (în rolul unui os taş pó­ton), Mişu Fotino (în Farcaş), Coco Defne-trescu (în rolul unui plăeş). . .

Regia o împă r ţ eau Gâr leanu , C. Moldo­v e a n u işi Rebreanu , iar exterioarele filmului — filmul e ra redus , p e câ t icu putinţă, la ex­terioare — s e filmau l a Bucovăţ, în preaj­m a Craiovei , pentru scenele săteşti şi câm­peneşti , — iar pent ru scenele organizării plăeşilor şi pent ru scenele asedier i i cetăţii d e că t re roastea leşească , în pa rcu l Bibescu, la Ce ta t ea d e l â n g ă lac, aminti toare, întru câtva, a ruinelor b ă t â n e i cetăţ i m o l d a v e a lui Ştefan-Vodă. Fi'lmail, d u s , c u u n minunat ëlan, p â n ă la capă t , s 'a bucura t , la ru l a rea lui, de un binemeri ta t succes şi cei c e l-au văzut tşi încă n u l-au uitat, îşi pot d a s e a m a , în dep l ină nepărt inire , .ca —• împotriva mij­loacelor rud imen ta re de -acum 27 d e an i — va fi fost singurul film românesc frumos is-butit...

Rodica Gârleanu şi eu jucam, în film,

d o u ă roluri d e copii de ţărani , încălţaţi cu opincuţe şi încinşi cu bete roşii peste cămă-şuţele a l b e .

Trebuia e ă sburdăm, împreună cu alţi co­pii, în p rea jma unei hore... moldoveneşt i şi să ne s p a r g e m jocul, d int r 'odată , fugind în­spă imânta ţ i la ves tea c ă sosesc leşii craiu­lui Sobiesky. Cred c ă ne-am achi tat b ine de ralurile noas t re , d e o a r e c e la sfârşitul turnării acelei scene Emil G â r l e a n u ne-a m â n g â i a t p e amândo i , iar d o a m n a G â r l e a n u ne-a dat bomboane i . . .

Păstrez şi a c u m o fotografie a Rodicăi, în straele ei de ţă răncuţă , p l ă p â n d ă c a un nu­făr, a ş a cum „filmase" în „Ceta tea Neam­ţului", şi a ş e z a t ă p e m a r g i n e a unei fântâni de... carton, — fân tâna secretă prin care , în film, pllăeşul Fa rcaş se strecura a fa ră din cetate.

In fotografia r ă m a s ă amint ire , c â n d pri­vesc şi astăzi ochii Rodicăi îmi p a r e că sur­prind în ei a d â n c i m e a în lăcr imată şi stra­n ia visătorie, oglindite, a l t ăda tă , şi'n ochii — a ş v r ea să-i n u m e s c melodici — ai tată­lui...

Şcolar în c lasa în tâ ia pr imară , l-am iubit p e Emil G â r l e a n u cu o dragos te a p r o a p e rel igioasă: cu t eamă , c u admira ţ i e sfioasă, l egănându J l , în mine, într 'un c e a r c ă n d e ui­mire ,şi pas iune , c a p e o fiinţă suprana tura­lă ca re e a a r fi creiat, pen t ru p r ima oară , cărăbuşi i , căpr ioare le şi în t reaga lume ne­cuvân tă toa re , pogorî tă p e p ă m â n t numai prin poveşti le sa le .

Adeseori , la p rânz s a u la cină, tatăl meu, întors de la o „repetiţie", ne vorbea, cu e-moţie şi respect, d e „admirabi lul director' ' şi „omul d e r a ră fineţe'' aducă to r a l unei ere de a d e v ă r a t ă strălucire pentru teatrul c ra iovean . A m revăzut, în n e n u m ă r a t e rân­duri, p e autorul lui „Muţunache" şi d e fie­care d a t ă m ă tulburau zâmbetu l trist şi ochii ciudaţi — ochii p e cari n u i-am putut uita niciodată.

într'o sea ră , foarte abătut , ta ta ne-a spus, m a m e i şi mie, c ă Emil G â r l e a n u n u ma i vi­ne, de c â t e v a zile, la teatru, şi c ă el se află ţintuit d e b o a l ă p e patul unui hotel u n d e lo­cuia. Am p l â n s . A m p lâns mult în s e a r a a-c e e a şi a m adormit târziu ,cu senzaţ ia unei dureri ascuţ i te în inimă...

A trecut timp, l-am m a i însoţit pe ta ta la „repetiţii", da r privirile m e l e a u căuta t za­darnic , în foyerul actorilor şi p e culoarele teatrului, p e scriitorul iubit. întrebărilor co­pilului, ta ta le d ă d e a un r ă s p u n s ocolit şi şovăitor:

— Domnul G â r l e a n u e la Bucureşti... Va veni mai târziu... peste o lună s a u două.. .

Un a jun d e Crăciun. C u o z ă p a d ă abun­dentă , m a i a l b ă tşi mai g ravă , pa rcă .

M a m a mea , subt c ea r cănu l aur iu a l lăp-pii d e gaz, îmi ci tea poves t ea sfâşietoare a unui prizonier turc, d in v remea războiului de là 1877. Un convoi d e prinşi îna in tând greoi p e drumuri troenite, sub ceruri de-o infinită tristeţe.

Un prizonier care cade . . . — M a m ă , de cine e poves t ea as ta? a m

întrebat cu g lasul a p r o a p e sufocat de p l âns . Cuvintele m a m e i mi-au suna t tremurate,

cu o u m b r ă a d â n c ă în ele. — E d e Emil Gârleanu. . . Prin borangicull subţire a l lacrimilor, chi­

pul sariitorului d r a g mi s 'a ivit p â l p â i n d pa­lid, ceţos, urcat din sipetul sufletului unde-1 ţ ineam închis.

— M a m ă , ce mai face domnul Gâr l eanu? a m şoptit cu nelinişte, cu ad i e r ea unei pre­simţiri du re roase .

Răspunsu l nu a venit. M a m a şi-a întors obrazul d e l à mine şi i-am văzut n u m a i frun­tea l ă sa t ă în pa lmă , subt c r izantema fluidă a lămpii din sufragerie. Nici eu n ' a m mai reînoit în t rebarea .

Afară n ingea c a l m şi solemn; în casă , li­niş tea m e r g e a vătuit, cu un dege t pus , uşor, p e buze...

In ultimii zece ani, a m reîntâlnit, a d e s e a , pe d o a m n a G â r l e a n u şi pe Rodica, dar , ui­te, n ic iodată n ' a m deschis , în faţa lor, a-ceste amintiri în oa re zâmbeşte , a tâ t d e lim­p e d e şi a tâ t d e trist, chipul întâiului .scriitor p e ca r e anii mei cei ma i curaţi l-au cunos­cut...

R A D U GYR

Chr. Etterlé

care a juca t cu c o n v i n g e r e ro lu l d o m n u l u i a n t i p a t i c .

P e n t r u M a r c e l A n g h e l e s c u , a m v r e a g r o z a v s ă s c r i m o cron ică s e p a r a t ă ; f i indcă s p e c t a c o l e l e în c a r e e d i s tr ibu i t , sunt , o a r e c u m ,

s p e c t a c o l e l e L U I . E, a c e s t d o m n , u n t a l e n t f e r m e c ă t o r . S t i l u l , m a ­n i e r a î n care î ş i d e s ă v â r ş e ş t e p e r ­s o n a g i u l , f e l u l c u m ş t ie să g r a -

Romeo Lăzarescu, în c a l i t a t e d e p r i e t e n a l câ torva ero i p r i n c i p a l i . D . L ă z a r e s c u a f o s t s u r p r i z ă t o r d e fer ic i t i n s p i ­rat ş i a a v u t o s er ioasă p o r ţ i e d i n s u c c e s u l ser i i .

Î n a i n t e î n s ă ca p r i m u l a c t să s e fi t e r m i n a t , a p a r e d - n a Bogo-slova — p l i n ă d e natura le ţă^ ş i h u m o r — şi s u g e r e a z ă , L e n e i , i n ­v o l u n t a r , o s t r a t a g e m ă : să s p u i e că v a a v e a u n copi l . A c e a s t a îi v a a j u t a s ă c u n o a s c ă u n a n u m i t m e d i u — şi, ce l p u ţ i n să - ş i c l a ­r i f ice a n u m i t e s i tuaţ i i .

A l d o i l e a t a b l o u se p e t i e c e î n „ate l i eru l" d o a m n e i V i r g i n i a T e o -

doru, moaşe. (Qu'on n 'en p a r l e p lus ) . V i z i t a L e n e i a ic i e a f l a t ă d e cei tre i î n d r ă g o s t i ţ i , care m a i r ă u ca n i ş t e b u r g h e z i , d o a m n e f e r e ş t e , b a t în re t ragere .

PENTRU ELEVII ŞI ELEVELE LICEELOR NOASTRE

R e v i s t a „Ausonia" a d u c e l a c u ­n o ş t i n ţ a c e l o r i n t e r e s a ţ i c ă t r a d u ­c e r i l e t e x t e l o r c l a s i c e , î n v e d e r e a c o n c u r s u l u i , p r e c u m ş i d e s l e g a r e a j o c u l u i , d e c u v i n t e î n c r u c i ş a t e l a ­t ineş t i , s e p r i m e s c p â n ă la 1 S e p ­t e m b r i e 1939, l a a d r e s a i n d i c a t ă .

IN COLECŢIA „DECALOGUL"

a a p ă r u t u n cae t i n t i t u l a t „ S i ­l u e t e creş t ine" . D e l à Iu l ia H a ş -d e u la F r a n c i s J a m m e s şi d e l à V. V o i c u l e s c u la A r m a n d G o d o y ,

u n şir d e p o e ţ i şi gând i tor i c r e ş ­tini, s u n t aduş i in p a g i n i d e c o n -d e e l e d - l o r L . B a r r a i , I o n P i l lâ t , A l i c e V o i n e s c u , C o r i o l a n G h e ţ i e etc . A m p o p o s i t cu m u l t ă b u c u ­rie p e m a r g i n e a aces te i căr ţu l i i care î n c e a r c ă (şi r e u ş e ş t e , u n e ­ori) să a d u c ă î n u m b r a zilei, d e azi, un fir d e c a l m ă l u m i n ă . D e ­là, o a r e c u m , r o m a n t i c a v i a ţ ă a lui

G o d o y , p â n ă la ero ica e x i s t e n ţ ă a lui Psicihari , m a r e l e d u h al c r e ş ­

t i n ă t ă ţ i i s t r ă b a t e p a g i n i l e ca o Î n n o i t o a r e adiere . ,Ni ,se p a r e că i n i ţ i a t o r u l ace s tu i f a p t e s t e C o ­r i o l a n G h e ţ i e ; î i t r i m i t e m f e l i c i ­tarea n o a s t r ă .

„CÂNTECE DIN MARAMUREŞ"

d e N i c o l a e S t e l i a n B e l d i e , a r e u n m o t t o p o p u l a r m i n u n a t :

„Cât î i Maramureşu „Nu-i -fecior ca eu şi tu „Nici oraş ca Sighetu".

In rest , a m c ă u t a t z a d a r n i c o a d i e r e d e p o é s i e a u t e n t i c ă . D - n u l B e l d i e îşi p l i m b ă i n f l u e n ţ e l e , de là A r g h e z i la Cotruş şi d e l à C a r i a -n o p o l la B a c o v i a , c u o rară d e -s i n v o l t u r ă . A m dori ca i n f l u e n ­

ţ e l e d e a z i să s u n e т а л п е — p o i ­m â i n e ca m e l o d i i proprii 1 şi f ă r ă m a e s t r u . D a r p e n t r u as ta e n e -v o e de s u f e r i n ţ ă şi d e g â n d . Ii u r ă m d- lu i B e l d i e ca la a l d o i ­

l ea v o l u m să f ie m a i rea l i za t şi m a i p e r s o n a l , p e n t r u c ă n u m a i asbfel p o e s i a îşi m e r i t ă b l a z c n u ! .

A R T A I N A R T I S T (Urmare

Darurile lui Dumnezeu sunt felurite şi diferă delà fiinţă la fiinţă, delà om l a om. Adevărul acesta de doctrina se ve­rifică în varietatea naturală, pe care o experimentam in ju­rul nostru. Sofianismul lumii create, adică sublimitatea înţe­lepciunii divine, nu s e poate înţelege numai din măreţia uni­tară a cosmosului, dar şi din infinita varietate a porţilor lui, care împreună alcătuiesc armonia .universală. Caci întocmai ca în opera de artă, varieîatea părţilor praporţionate intre ele d ă unitatea şi armonia întregului. Atât lumea în genere cât şi lumea umană în special ar fi de o monotonie ucigă­toare fără această varietate, ce rezultă din capacitatea di­ferită cu care sunt înzestrate făpturile. Aceste capac i tă ţ i l e lurite sunt darurile naturale ale hű Dumnezeu. In clipa când ne-ar face pe toţi genii, geniul avar mai a v e a niciun farmec deosebit. L-am purta cum n e purtăm mâinile şi picioarele. Potrivit înţelepciunii lui Dumnezeu însă. geniul e o raritate, o excepţie, un miracol natural, şi numai astfel poate să-şi exer­cite în lume faime cui superior a l creaţiilor sa le artistice. Ade­s e a geniul e o nefericire pentru ciine-1 poartă, dar nimeni nu trebuie s ă fie nefericit fiindcă nu-1 are. Fiecare suntem înzes­traţi cu o (Capacitate anumită, personală. Toată înţelepciunea creştină a vieţii stă în perfecţionarea maximă a darului na­tură! de care ne bucuram. Şi precum fiecare făptură din lu­me îşi lare arhetipul în atolştiinţa lui Dumnezeu, tot astfel, fie­care dar cu (Care suntem înzestraţi îşi are corespondentul de-săvârşitor în darurile spirituale a le Duhului Sfânt. Ceeace se numeşte asemănarea cu Dumnezeu e împlinirea în contem­plaţie şi în faptă a capacităţii noastre personale cu darul co­respunzător a l Duhului Sfânt.

Darurile naturale fac parte din existenţa raţională. Ele sunt în noi după chipul lui Dumnezeu. Existenţa raţională, creată în timp şi durând în veşnicie, zice Maxim Mărturisi­torul (1) e după chipul lui Dumnezeu. Virtutea şi înţelepciu­n e a ei se dobândesc prin asemănarea cu bunătatea şi înţe­lepciunea divină. Arta existând în inteligenţa genială şi con­siderată numai c a dar natural, e prin urmare după chipul lui Dumnezeu. Ace laş lucru îl spune şi Torna de Aguino în ur­mătoarea propoziţiune : „Precum intelectul divin e principiul naturii, spiritul omenesc , care e chipul celui divin, e princi­piul artei" (2). După distincţiile aristotanc-scolasfice, care îşi trimit ecoul p â n ă în estetica lui Kant, arta nu aparţine inteli­genţii speculative ca ştiinţa şi filozofia, şi inteligenţii practice ca morala. Dar inteligenţa practică ise bifurcă în acţiune mo­rală şi în creaţie artistica: agibi le şi factibile (3). Cu alte cu­vinte, darul natural al artei, lucrând în artist după chipul lui Dumnezeu, nu face parte propriu zis din darurile moralei. Ar­tistul ca artist, iar nu cia om, ţiu urmăreşte perfecţionarea sa proprie ci, fascinat d e viziunea frumuseţii ideale, vrea perfec­ţiunea operei sale , după legile ce-i sunt specificate şi care nu sunt ale moralei, ci a l e termicei artistice. Legile tehnice ale artei sunt atât de deosebite de ale moralei, încât artistul în-deplinindu-le întocmai, opera lui iese perfecta din punct de vedere estetic, indiferent de valoarea lui morală. In acest sens, Jacques Măritam numeşte pe artist, „ceva pe de-a'ntre-gul amora l " . Cuvântul e rostit d e un teolog şi nu trebuie să ne sperie. Arta ca tehnica sau c a iscusinţă a creaţiei este şi rămâne moralmente indiferentă, fie c ă .e practicată de un sfânt, fie de un criminal. Valoarea morală nu-1 priveşte pe artist, ci pe omul din el. Artistul ca artist poate să reprezinte frumos orice obiect, care îl obsedează, fie el chiar urît. Dra­cul e urît. „Dar imaginea dracului e frumoasă dacă e bine reprezentata", zice Bonaventura (4). Problema morală în artă nu priveşte, a ş a dar pe artistul din om, ci p e omul din ar­tist. Darul natural al artei. Care după chipul lui Dumnezeu, atârnă de om ca s ă creeze sau nu şi după asemănarea cu Dumnezeu. Dar aceas tă chestiune o vom discuta când vom vorbi despre moralitatea arteL Aici a m voit numai să scoa­tem în evidenţă particularitatea specifică arteL care-şi are legile ei proprii, deosebite de legile moralei. Şi ţinem s ă ac­centuăm că acesta e punctul de vedere teologic nu de acu­ma, ci de totdeauna. Estetica modernă face un coz extraor-' dinar de autonomia artei, p e (care o înţelege în oetle mai va­riate ş i uneori mai dezastruoase chipuri, dar totdeauna crede că afirmă această autonomie împotriva Bisericii şi a (rânduie­lilor ,ѳі de viaţă socială. Noi am afirmat ică nimeni n'a con­testat vreodată, în numele doctrinei creştine, autonomia ar­tei ; dimpotrivă, tocmai această doctrină n e învaţă cu o lim­pezime suverană în ce constă autonomia, conceptul acesta aiât de ,confuz şi de contradictoriu înţeles de esteticienii ac-tualL Arta desvoltându-se în sânul Biserică, am spus noL a fost totdeauna autonomă. Dacă n'ar fi fost astfel, ar fi înce­tat s ă mai fie artă.

Această autonomie artistică priveşte nu numai problema conexă a moralităţii în artă, dar in primul rând pe creatorul de frumos. Prin ea, geniul devine aproape robul propriei sale creaţiL o anexă a opereL care-i absoarbe toată energia.

din pag. I) , •-• El are conştiinţa superioară a nobilei şi singularei misiuni, pe care o ars de împlinit în luime. Şi d a c a noi vedem în tita-nica-i luptă de a făuri miracolele frumuseţii o amintire a dumnezeieştii creaţii cosmice, conştiinţa artei lui nu-1 apro­pie mai puţin de divinitate. Se poat'e vorbi fără exagerare de un profstism artistic, care constă în ft răpi în operă ceva din splendorile sublimelor viziuni penlru a le împărtăşi oamenilor. Intre primirea frumuseţii de sus şi dăruirea ei pentru a fi admirată de oameni, se mistuie viaţa de cele mai multe ori tragică a geniului.

Marele poet american Edgar A. Poe exprimă partea întâiu a misiunii acesteia în felul următor : „Suntem mistuiţi de o sete ce nu s s poale stinge... Această sete face parte din nemurirea omului. Ea este totdeodată o consecinţă şi un semn al existenţii lui fără sfârşit. Еа e doru'l fluturelui de noapte după stea. Ea nu e numai preţuirea Frumuseţilor ce ne cad sub ochL ci o strădanie pasionată de-a atinge Fru­museţea de sus. Inspiraţi printr'o preştiinţă oxtatică a glo­riilor de dincolo de mormânt, noi n e trudim încercând prin mii de combinaţii ale lucrurilor şi ale gândurilor din vre­melnicie să atingem o parte din această Frumuseţe, ale cărei adevărate elemente nu aparţin, poate, decât veşni­ciei. Atunci când Poesia sau Muzica, cea mai îmbătătoare dintre formele poetice, ne-a făcut s ă ne scăldăm în lacrămi, nu plângem, cum bănuieşte abatele Gravino, din exces de plăcere, ci din pricina unei mâhniri pozitive, impetuoase, neliniştite, pe aare o simţim din neputinţa noastră de a sesiza acum, din plin pe acest p ă m â n t odată pentru tot­deauna, aceste bucurii divine şi încântătoare, din care nu atingem prin poem sau prin muzică decât scurte şi vagi lumini. Această strădanie supremă de ,a prinde Frumuseţea supranaturală — strădanie venind din sufletele normal cons­tituite — a dat lumii tot c e e a c e e a a fost vreodată în stare să înţeleagă şi s ă simtă în materie de poésie" (•"•).

Dacă după Edgar A. Poe, profetismul artistic e trăit de geniu ca suferinţă de a nu putea cuprinde în operă toată inaccesibila frumuseţe a viziuniL el ,a trăit a doua oară, şi mai dureros, în dăruirea către oameni. Creaţia geniului e adesea de o noutate şi de o înnălţiime încât contimporanii n'o pot înţelege. Cazul e atât de frecvent, încât constituie aproape o lege , şi el pune încăodată în lumină falsitatea ideii c ă am fi congeniali c u artistul.

Suferinţa de a nu fi înţeles de contimporani o mărturiseşte Beethoven : „De cum deschid ochii încep s ă suspin, căci ceeace văd e împotriva reHgiunii mele , şi dispreţuiesc lumea care nu pricepe că muzica e o revelaţie mai sublimă decât orice înţelepciune, decât orice filosofie, c ă ea e vinul ce in­spiră noile creaţii. Eu sunt Bachus care varsă pentru oameni acest nectar delicios; eu le dau această beţie a spiritului şi când e a a încetat, iată-i c ă au pescuit o mulţime de lucruri pe care le aduc cu ei pe ţărm. Eu nu am prieteni, sunt sigur cu mine însumi; dar ştiu că Dumnezeu e mai aproape de mine, în arta mea, decât de alţii. Lucrez ca el în arta mea fără frică, fiindcă a m ştiut totdeauna să-1 recunosc şi sà-і. în­ţeleg. Nu am nicio teamă nici în ce priveşte muzica mea; e a nu poate s a aibă o soartă contrară; cel care o v a simţi din plin, va fi pentru totdeauna liberat de mizeriile, pe care ceilalţi le târăsc după ei"

Conştiinţa că geniul e mult mai aproape de divinitate decât de oameni, îl izolează în singurătatea şi în singula­ritatea, care îl fac şi fericit şi nefericit totdeodată. Arta e o suspensiune între pămârut şi cer, dar nu mai puţin creatorul ei. Această izolare ce decurge din conştiinţa mi­siunii lui de a revela frumuseţea divină şi de a o pune în slujba înnobilării lumii, îl apropie pe geniu de sfânt. Apro­pierea vine în chip firesc şi e a e frecventă chiar în trata­tele de estetică. Geniul c,a om poate să fie, din nenorocire, o viaţă cu totul contrară sfântului, dar geniul ca revelator de frumuseţe îndeplineşte faţă de lume o funcţie asemănă­toare cu sfinţenia, deşi nu identică.

Geniul ca om poate s ă însemneze o viaţă sub nivelul nostru al oamenilor mijlocii, dar ca artist el e de o suve­ranitate inaccesibilă nouă. Pe sfânt îl putem imita ; geniul în arta lui nu-1 putem imita. Pentru viaţa omeniriL el nu contează decât prin acest miracol al capodoperei, din care descifrăm puterea dăruită omului de a reproduce, eub timp, modul creaţiei divine.

NICHIFOR CRAINIC

1) M a x i m M ă r t u r i s i t o r u l : C e n t u r i a Ж , 26 . 2 ) T o r n a d e A q u i n o : I n P o l i t .

I. P r o l o g . 3) J a c q u e s M a r i t a i n : A r t e t S c o l a s t i q u e , p . 8. 4) M a g n u s K ü n z l e : E t h i K und 1 A e s t h e t i k , p . 5) E. A . P o e : D u p r i n c i p e p o é t i q u e , t r . f r . c i t a t î n A r t e t

s o o l a s t i q u e . 6 ) I n E. M a r g u e r y : L ' o e u v r e d ' a r t , p . 3 9 .

78.

8 = UNIVERSUL LITERAR 5 August 1939

T Â R G U L D E F E T E D E L A G A I N A - R e p o r t a j colorat eu Moţi şi S a b i n u ţ e -

In munţii Apuseni

T â r g u l de fete, de pe m u n t e l e Gă ina , a i sp i t i t p e to ţ i m â n u i t o r i i de condei . P o a t e uncie f a ima d e s p r e Moţ i a p ă ­t r u n s , d in g a r d i n ă în g a r d i n ă de ţ a r ă , s a u p o a t e u n d e sub iec tu l aces ta cu iz exot ic s a p r e t a t s au s'a l ăsa t e x p l o a t a t î n t oa t e d u n g i l e — d in l ipsă de d a t e şi i s tor ie — a d e v e n i t o a d e v ă r a t ă l e ­g e n d ă .

Aşa c u m se cunoaş te , Târgul de fete, în deobş te , e o s imp lă s c o r n i t u r ă a i m a ­g ina ţ ie i .

P l ă s m u i t d i n t r ' o n e c e s i t a t e e c o n o m i - ^ că, d i n t â r g u l p r i m i t i v , a l i m e n t a t dß , v e a c u r i şi oamen i , — cu m a i m u i t ă sau m a i p u ţ i n ă m â n c ă r i m e la l i m b ă s au la conde i — a d e v e n i t azi, o l egendă iară l egendă .

CUM SE SCRIU REPORTAJELE CU „ T A t u G U l r Dtí If'JSXIS"?

E x p l o a t a t d e r e p o r t e r i i dorn ic i de senza ţ iona l , Targui ae j e t é a ios t p o p u ­l a r i za t ue indiv iz i ca r i n ic i m ă c a r n u l - au văzu t . ç>i m aces t sens , m i - a ios t d a t sa i n u imesc i n z iare , r e p o r t a j e a m -pie , t a r u a c i t e cu l u x de a m ă n u n t e p e ca r e s e m n a t a r i i ie scorn i se ră , i a r a sa i i p ă r ă s i t comoda s ies ta , d inu : o s t a ţ i u n e b a m e a r ă t ocma i de p e m a i u i m a r i i . C u u n uege t p e n a r t a şi cu a i t u i îmx 'o co­lec ţ ie a ace iu iaş ziar , u r m ă r i n d u n vech i r e p o r t a j d e s p r e Targui ae jeie, — c ine ş t ie daca nu , concepu t î n ace ieaş i con-divn — c o n i r a t e i e nos t ru , c a r e n a v ă ­z u t n ic i m ă c a r m u n t e i e a e c a t în poze şi a t l a se , b i c iu inau- ş i i m a g i n a ţ i a şi p u -r e c a n d u - ş i i an tez ia , a scr is — des igu r n u se p u t e a a l t i e l — u n u l d in cele m a i senza ţ iona le , p o p a s u r i i n aces t colora t şi exot ic larg ae jeie.

ÎNTOARCERE IN LEGENDĂ

Cu o î n t r e b a r e f i rească, p r i e t en i i şi cunoscu ţ i i m ă î n t â m p i n a u o r ideca t eo r i v e n e a v o r b a d e s p r e Targui de jeie: „ S e v i n d e a u î n t r ' a d e v ă r Jeie, p e m u n t e l e Ga ina , s au c ă r u i i a p t se d a t o r e ş t e a-ceas ta d e n u m i r e cu a f in i tă ţ i m u s u l ­m a n e ? "

E v i d e n t că le r ă s p u n d e a m nega t i v . Şi p e n t r u aceas ta a v e a m obl iga ţ ia să m ă cobor în l egendă , să- i p l i m b în i s to ­r i a aces tu i coiţ de ţ a r ă , de cele m a i m u l t e or i s u r p r i n z ă t o r de inedi t , p e n ­t r u un i i .

Târgul de fete îşi a r e î n c e p u t u r i l e lu i p i to reş t i , încă de là g u r g u i u l i s tor ie i n o a s t r e . l Je pe a tunc i , de când n u e x i s ­t a u a l t e mi j loace de p e r m a n e n t i z a r e , decâ t g ra iu l , d in t a t ă în fiu. Uni i a u v r u t să-1 a t r i b u e as i ro -ca ldeen i lo r , d ă ­r u i t daci lor , a l ţ i i î l r e v e n d i c ă p e n t r u r o m a n i . C e r t e, că târgul e foa r t e vech i .

• Pe i s a ju l M u n ţ i l o r A p u s e n i e u n u l

d in cele m a i p i to reş t i , p r i n s ă l b ă t ă c i u -nea lui . Dacă azi, d u p ă ce s 'au r u m e g a t p ă d u r i l e şi i s 'au c iun t i t f r umuse ţ i l e şi t o tu ş îi s imţ i u r m e l e m ă r e ţ i e i la f ie­ca r e co t i tu ră , ce t r e b u e să fi fost a tunc i , când d u p ă s ă p t ă m â n i de d r u m ă r i t n u vedea i a l t ceva decâ t c iu te le p e s te ie de p i a t r ă şi câ te u n că luş de cer c â t că l ­câ iu l pa lme i? Şi î n t oa t ă aceas tă h ă l ă -c iugă de v e g e t a ţ i e a b u n d e n t ă , câ te o colibă, ici şi colo, s p â n z u r a t ă de t o a r t a ce ru lu i , ves tea în p u s t i e t a t e a aceas ta m ă r e a ţ ă p r e z e n ţ a une i c iosvâr te de om, aici. D r u m u l p e n t r u a p a r c u r g e delà o a şeza re la a l ta t r e b u i a să - ţ i pu i p i t ă şi s l ană în s t r a i ţ ă . P o a t e de aceea c o m u ­n ica rea î n t r e vec in i se făcea n u m a i cu tu ln icu l . Cu t u ln i cu l se s t r i g a u plozii acasă, se s e m n a l a u per ico le le şi se i n ­vocau d r ă g u ţ e l e şi d r ăgu ţ i i .

î m p r ă ş t i a ţ i p r i n i n i m a pădu r i l o r , r i ­s ipi ţ i p e buze le pad in i lo r , m e m b r i i a c e ­leaşi famil i i n u se v e d e a u cu s ă p t ă m â ­nile, cu luni le , cu anii , d in a n o t i m p în a n o t i m p .

N u m a i c ine e os d i n osul m o ţ u l u i , n u m a i c ine s'a c u m i n e c a t cu m u n t e l e şi s'a cu lca t cu u r e c h e a şi i n i m a l â n g ă v i a ţ a m u n t e a n u l u i , îşi poa t e da s eama cu câ tă f renezie se cau t ă un i i p e a l ţ i i , la p ra sn ice l e m a r i .

I a t ă de u n d e începe is tor ia t â r g u l u i . D i n t r u î n t â i u în cerc m a i r e s t r â n s , cu v r e m e a d in aceas tă necesa ră î n t â l n i r e ,

a deven i t obicei , l ă r g i n d u - ş i ga rd ine l e , c u p r i n z â n d m a i m u l t e famil i i , m a i m u l ţ i m u n ţ i , m a i m u l t e comi ta t e . Că s'a p l e ­cat de là u n r i t u a l famil ia l , dovada cea m a i ne îndoe ln i că n e - o înfă ţ i şează ch ia r i t i n e r a r i u l t â r g u l u i ac tua l . V iz i t a to ru l va fi i sbi t de ce rcur i l e , de t â r g u r i l e în t â rg , o r g a n i z a t e d u p ă sa te le p a r t i c i ­p a n t e , şi d u p ă cele p a t r u zăr i , c a r i v a r ­să şuvoa ie le de pa r t i c i pan ţ i . Astfel , de la u n p a s la a l tu l , f iecare c o m u n ă îşi a r e t â r g u l ei, v i a ţ a ei, cu ce te raş i i şi cu cos tume le or ig ina le , cu d a n s u l şi s t r i ­g ă t u r i l e speci i ice . N u vi se p a r e s e m n i ­f icat iv f ap tu l că târgul coincide cu se ­zonu l p lecăr i lo r , c â n d începe e x o d u l mo ţ i l o r d e c iubăre , s u b c h e r h a n e , î n i n i m a ţă r i i , d u p ă p i t ă şi mă la i ? Aşa că m a i "degrabă, t â r g u l a fost născoci t , poa te s p r e a-şi p u t e a l u a r ă m a s bun , m o ţ u l ca re p leacă , delà cel ca re r ă m â ­ne , f iul ca re n u ş i -a v ă z u t p ă r i n ţ i i şi f ra ţ i i — d u p ă ce ş i -a î n t e m e i a t e l î n ­suşi o a l t ă fami l ie şi î n a l t ă p a r t e a m u n ţ i l o r , — delà t a t ă . Cu v r e m e a s 'au l ega t tovărăş i i , s ' au făcu t s c h i m b u r i de vase , î n t r e cei ce p lecau , s 'au s e m n a t c o n t r a c t e ca re - ş i r ă z i m a u s c a d e n ţ a pe u m e r i i t â r g u l u i v i i tor , c â n d se l ich i ­d a u a n g a j a m e n t e şi se concepeau nou i obl igaţ i i .

CAND S'A VÂNDUT INTAIA FATA ŞI CINE A CUMPARAT-O?

L a începu t , târgul n u se oficia pe m u n t e l e Gă ina . Din m ă r t u r i i l e b ă t r â ­nilor , p â n ă să se fi î n d ă t i n a t aici, s'a ţ i ­n u t în a l t e t r e i vâ r fu r i de m u n t e . D e s ­coper i t m a i t â rz iu , vâ r fu l Gă ina , a ş e ­za t î n t r e cele p a t r u p u n c t e ca rd ina l e a le Ţă r i i Moţ i lor , la b u z e l e celor p a t r u comi t a t e s t r ăvech i , s u s ţ i n u t e de o e m o ­ţ i o n a n t ă p a n o r a m ă , a fost însuş i t cu e n t u s i a s m şi b o t e z a t p e n t r u veci , l o ­cu l de p razn ic , d in a n î n an, a l moţ i lo r .

Ch ia r dacă t â r g u l ş i -a l ă rg i t no ţ iunea , i n t ens i f i cându-se s ch imbur i l e , şi î m b o -g ă ţ i n d u - s e în a r t ico le p r e d e s t i n a t e co­m e r ţ u l u i , — la î n c e p u t a m b u l a n t , m a i apoi i m o b i l i z â n d u - s e în şe t re , — t â r g u l a r ă m a s u n s imp lu t â rg . De u n d e a t u n c i î m p ă r ă c h e r e a aceas ta de c u v i n t e — în fo rma ei a c t u a l ă — ca re îi l ă rgeş te fa r ­m e c u l şi s t â r n e ş t e a t â t a in t e re s?

Hol te i i , f lăcăii , c a r e îşi p e t r e c e a u v i a ţ a m a i m u l t în p ă d u r e , or i h o l o n g ă -r i n d în m i n e , s au p e r e g r i n â n d p e u l i ţ i le ţă r i i , a v e a u cea m a i n i m e r i t ă ocazie să î n t â lnea scă acum, tot ce m u n t e l e avea m a i d rag , fetele. Moa ţe l e s m e d e , b i h o -rence le oacheşe , a r i e şence le bă lae . S a b i -n u ţ e l e cu m â n i de o m ă t şi i eze re de cer în ochi . S a v e t e l e ca lde ca a u r u l şi dâ rze ca u n s te i . I n aces t s tog de poezie , de cosânzene v i sa te , ho l te i i p r ă s n u i a u . Dragos t e l e ţ â şneau , des t ine le se împ le ­t e a u d u p ă p lac şi t e m p e r a m e n t , d u p ă ochi şi in imă . O d a t ă i n imi l e ca re se c ă u ­tau , î n t â ln i t e , d ragos tea î n c h e i n d t â r ­gu l m a r e , t â r g u l vie ţ i i şi al v i su lu i , d u ­pă ca re a u f lămânzi t , p e r e c h e a cobo­r â t ă d in basm, s e înfă ţ i şa pă r in ţ i l o r . Mi re l e la cot cu consânzeana lui , agră ia p e t a t ă l fetei , c e r â n d u - i m â n a . Aces t a îl m ă s u r a d in c a p p â n ă la că lcâe şi î m -p ă r â n d u - i - s e de el, îl a r ă t a apoi m a m e i fetei , f ra ţ i lor şi c u m n a ţ i l o r lui . P r i m i t î n famil ie , n u m a i r ă m â n e a u m u l t p e g â n d u r i , ci p o r n e a u convoi î n c ă u t a r e a ce le i la l te famil i i , a socru lu i m a r e . D e s ­coperi t , d u p ă t r u d i t ă u m b l ă t u r ă , se î n ­fă ţoşau. Se făceau p r e z e n t ă r i l e şi se s lo-bozeau g â n d u r i l e .

A c u m v e n e a r â n d u l soc ru lu i m a r e , să p r i v e a s c ă mi r ea sa , să - ş i p r e u m b l e ochii de sus p â n ă jos pes te no ră . A c c e p ­t â n d - o se de scă tu şau bucur i i l e , se î n ­c leş tau p a l m e l e şi î m b i i n d u - s e un i i pe al ţ i i cu cancee le a r o m a t e de j ina r s , a r ­v u n a e r a p l ă t i t ă î n n a t u r ă . T ine r i i se fu r i şau în horă , i a r bă t r ân i i r ă m â n e a u să t â r g u i a s c ă zes t r ea şi să-ş i l a u d e m a r f a .

Aşa s'o fi c u m p ă r a t şi v â n d u t î n t â i a fa tă .

Şi de ce n ' a m î n c u v i i n ţ a să se fi î n ­t â m p l a t astfel? O a r e d u d u i l e de azi n u s u n t m â n a t e de ace laş t r e v e r s t i t t â rg , când iau p a r t e la t o a t e cea iur i l e şi b a ­lu r i l e d a n s a n t e ? Mai apoi târgurile s 'au î n m u l ţ i t , c e r e r i l e î n căsă tor ie s 'au î n ­

te ţ i t . F e t e l e a u î n c e p u t să-ş i ducă sus pe m u n t e t oa t ă zes t rea . Lăz i înf lor i te cu c iopl i tur i , î n c ă r c a t e cu f ruc tu l m u n ­cii a d o u ă mâ in i , cu ţ e s ă t u r i şi cusă ­tu r i , e r a u e x p u s e l a ţ u r i p e n t r u m i r i şi i n ime .

To t a c u m t r e b u e să-ş i fi făcut a p a r i ­ţ ia şi î n t â i u l p reo t , u n m a r e ş u g u b ă ţ . U r m ă r i n d pe rech i l e , mi j loc ind t â r g u e -li le şi ne t ez ind in ten ţ i i l e mi r i lo r , s t r i ­g â n d ca u n c r u p i e r la m a s a v e r d e : „ F a ­ceţ i t â r g u r i l e d- lor" . î n c o n j u r a t apoi de pe rech i l e emo ţ iona t e , u r c a în f r u n ­tea lor , p a d i n a p â n ă pe c u r c u b e t a m u n ­te lu i , u n d e cu c re ş t e tu l s ă r u t a t de cer , le d ă d e a u l t i m a b i n e c u v â n t a r e , c u m i -n e c â n d u - i î n t r u D o m n u l . S u b ce ru l l i ­b e r în loc de cor r ă s p u n d e a p ă d u r e a . Ce t ine le se însuf le ţeau . I a r c â n d r â n d u -ia la t ip icu lu i le i m p u n e a să d ă n ţ u i a s c ă şi să s ă r u t e icoanele , se p o r n e a î n t r e g t â r g u l , cu o cuce rn ică re l ig iozi ta te , î n ­c o n j u r â n d m u n t e l e c u „ Isa ia d ă n ţ u e -ş t e " , s ă r u t â n d în loc de icoane p a t r a f i ­ru l ce ru lu i sen in şi î n v o r a t de o spă ţu l de p e p ă m â n t . Soa re l e se o p r e a în loc u i m i t şi l u a p a r t e la cereasca des fă ta re . P l eca t â r z i u ca de la f iecare ospăţ , pe ş ap t e cără r i , î m b u r d â n d u - s e dincolo, în eslea m u n ţ i l o r .

Aşa au fost c â n d v a t â r g u r i l e de fete de p e Gă ina .

GROFI ŞI BARONITE, SAU CU MAURI-CIU IOKAY DE MANA PRIN TÂRGUL

DE FETE

Târgul de fete a a t r a s încă d in cele m a i vech i t i m p u r i , o s u m e d e n i e de v i ­z i t a to r i d in t oa t e co l ţur i le ţă r i i , ba ch ia r de p e s t e g r a n i ţ ă . Nici ch i a r s u b j u g u l s t ăpân i r i i m a g h i a r e n u s'a p u t u t c iun t i cu n imic din g r a n d o a r e a şi p a s i o n a n t a d ă r u i r e a aces tu i t â rg . Ves t ea lui t r e ­cuse de m u l t pes te m ă r i şi ţ ă r i , î n cât dornic i i de a v e n t u r ă şi inedi t , a u ţ i n u t să-1 cunoască . Aus t r i ec i i în special , se î ng r i j e au d in v r e m e , să t r e a c ă în A r ­deal , a c iu indu - se p e la grofii şi ba ron i i u n g u r i , p e care îi d e t e r m i n a u să ia şi ei p a r t e la acest r i t u a l a l moţ i lo r . Şi astfel n e t r ez im că t â r g u l de fete es te p o p u l a t d i n t r ' o d a t ă d e nob i l imea m a ­gh ia ră .

S u n t e locven te în acest sens, pag in i l e r o m a n u l u i „ F a ţ a n e a g r ă " de M a u r i c i u Iokay , m a r e l e r o m a n c i e r m a g h i a r , ca re a p r o p i a t de suf le tu l r o m â n u l u i , a d a t l i t e r a tu r i i u n i v e r s a l e i coana cea m a i p las t ică a Târgului de fete.

Flăcă i i m o ţ i s u n t p r e z e n t a ţ i d e I o k a y d r e p t f enomene , capab i l e să î m b u r d e u n b r a d cu p u m n u l şi să r ă p u n ă în l u p ­t ă d r e a p t ă u n u r s . (Regre t că m i - a u fost f u r a t e d in colecţ ia de ch ipur i , cele rnai r e p r e z e n t a t i v e fotografi i d i n a i n t e de răsboiu , î n ca re se p u t e a u foar te b ine obse rva grofii şi baroni i , î n mi j locu l moţ i lo r cu tu ln ice , i a r b a r o n i ţ e l e j u ­ca te de iobagu l moţ , s u b paza o f i ţ e ru­lu i de j a n d a r m i , cu p e n e de cocoş la chipiu) .

I o k a y n e desvă lue — şi aces t fapt semni f ica t iv n u t r e b u i a să scape d o m ­ni lor car i s 'au o c u p a t cu Târgul de fete — că n u o d a t ă t i ne r i i d e s c ă p ă t a t ă nob i l ime m a g h i a r ă , seduş i de f r u m u ­se ţea moa ţe lo r , le l u a u c u ei şi d u p ă ce le d ă d e a u o educa ţ i e , se că să to reau chiar , cu ele.

Cei m a i m u l ţ i însă d i n t r e ba ron i i şi grofi i u n g u r i ca re au t r e c u t p e aici, a u l u a t m o a ţ e l e ca fete în casă, p l ă t i n d u - l e s c u m p . De aici o a l t ă v e r s i u n e a t â r g u ­lu i de fete . Ci-că s 'ar fi n u m i t astfel p e n t r u fap tu l că ba ron i i îşi c u m p ë r a u s lu jn ice le d i n t r e m o a ţ e l e cele m a i f ru ­moase . D a r dacă nobi l i i n u u i t a u ca la î n t o a r c e r e să-ş i ducă cu ei, o fa tă şi ch ia r m a i m u l t e , n u m a i p u ţ i n a d e v ă ­r a t es te , c u m s p u n e Iokay , că şi b a r o -nese le m ă g u l i t e d e v igu roz i t a t ea şi s p r i n t e n e a l a mo ţ i l o r îşi c u m p ă r a u fe ­ciorii în casă, p l ă t i n d astfel p r i n ca­pr ic iu , capr ic iu l soţ i lor .

TÂRGUL DE AZI ŞI CEL DIN TOT­DEAUNA

M u n t e l e G ă i n a e u n m a s i v p ă d u r o s , ca re d o m i n ă p r i n s eme ţ i a lui t oa t e î m ­p r e j u r i m i l e , î n a l t p â n ă la 1600 m e t r i , de fo rmă conică, cu poa le le î m p ă d u r i t e de b raz i şi molizi , p â n ă a p r o a p e de c r e ­ştet , c â n d r ă m â n e d i n t r ' o d a t ă golaş şi

de V. COPILU-CHIATRA

v ă d u v de vege ta ţ i e . P a d i n i cu o i a r b ă mă tă soasă , colilie îi î nc inge vâr fu l . A-colo sus , pe buza vâ r fu lu i său, t e î n ­t r e b i ca re ş u g u b ă ţ 1-a bo t eza t a t â t de p las t ic? P e n t r u c ă aşa c u m d o m i n ă ză ­r i l e ; î ţ i face i m p r e s i a u n e i gă in i v e r i ­tab i le , m a r e câ t t oa t e înch ipu i r i l e , s cu lp t a t ă de u n m e ş t e r cu m â i n i de m i ­n u n e .

P o p o r u l n e poves t e ş t e î n f e lu r i t e i n ­t e r p r e t ă r i , poves t ea aces tu i m u n t e p r e ­d e s t i n a t să dev ină l egenda r . Ba că u r i e -şii, ce s t ă p â n e a u m u n ţ i i , a u î m p i e t r i t aici, pedeps i ţ i de cei de sus, p e n t r u c ă a u v r u t să se sue pe t o a r t a ce ru lu i , î n d u m n e z e i a s c a î m p ă r ă ţ i e , b a că a l ţ i u -r ieşi , c a r e a u cobor î t în i n i m a p ă m â n ­tu lu i , a u da t p e s t e zâna a u r u l u i , ca re înfr icoşată , fugind a l ua t c u ea tot m e ­t a lu l p re ţ ios . U r m ă r i t ă , s'a r u g a t M a i ­cii P r e c i s t e să o p re facă în gă ină ca să-ş i p o a t ă a s c u n d e bogă ţ ia . D a r ur ieş i i — p e n t r u c ă de aici p u t e a u s t r ă p u n g e cu p r i v i r e a m u n ţ i i , î n p a t r u zăr i — nu s 'au m a i cl int i t . Zâna , de t e a m ă să n u - ş i t r ă d e z e comoara , a s t a t nec l in t i t ă v e a ­cur i d e a r â n d u l , p â n ă când a împ ie t r i t .

DRUMURI ŞI CARARI

P a t r u j u d e ţ e îşi d a u m â n a f ră ţeş te , ţ u c â n d u - s e la poa le le m u n t e l u i G ă i n a : T u r d a , Alba , Cluj şi Bihor .

Viz i ta tor i i se s cu rg sp re Târgul de fete, d in cele t u s p a t r u p u n c t e c a r d i n a ­le . D a r ca lea cea m a i p i to rească şi m a i accesibi lă , p e n t r u to ţ i a m a t o r i i d in i n i ­m a ţăr i i , e fă ră îndoia lă , d r u m u l c a r e duce delà T u r d a , p r i n C â m p e n i , la V i ­d r a de sus .

G a r a T u r d a , o c l ăd i re veche şi u r î t ă , î m p r e s u r a t ă d e cazanele lui S a t a n , în ca re se p ră j e sc bo lovan i de v a r şi c i ­m e n t , îşi a r e to tuş i suf le tu l ei, î n d r ă ­gost i ţ i i ei, ce i es în î n t â m p i n a r e a t r e ­nur i lo r , — aşa de r a r e , — cu p i t ă şi sa re , p r i v i n d melanco l i c p e cei ce so ­sesc şi p leacă sp re ce t a t ea cu sme i a M u n ţ i l o r A p u s e n i .

I n t e rpe l a ţ i , d a u cu e n t u z i a s m l ă m u ­r i r i , v iz i t a to r i lo r n e l ă m u r i ţ i , d e s p r e Cheia Turz i i , ca re-ş i desch ide la o r i zon t g u r a de p r ă p a s t i e , ca î n t r ' o s t a m p ă v e ­che, — desp re Col ţu l T ră scău lu i , e tc .

D a r n u - i m u l t t i m p de gând i t , căci d incolo d e l inia îngus tă , u n t r e n l i l i ­p u t a n , „ M o c ă n i ţ a " c u m a u porec l i t -o ce tă ţen i i t â rgu lu i , — în care s'a r u p t ca ru l cu proş t i , — cu c o m p a r t i m e n t e ca n i ş te cut i i de conserve , pu făe c ă t r ă ­n i t ă de n e a s t â m p ă r .

U n ş u e r a t s cu r t şi o s m u c i t u r ă ca re - ţ i p u n e la g r ea î n c e r c a r e r ez i s t en ţ a şi sânge le rece , an t i c ipă o p l e c a r e h o d o ­rog i tă da r p l ină de poezie .

Astfel , î n t r e m o ţ i şi m u l ţ i , m u l ţ i saşi şi e levi de liceu, d r u m u l se s cu rge t i m p de cinci ore , de m â n ă cu Ar ieşu l , când p răpăs t ios , c â n d c ă ţ ă r â n d u - s e d u p ă s tânci . Câ t e u n b inevo i to r î ţ i a t r a g e a-t en ţ i a a s u p r a s t e j a r u l u i care n u - ş i l ea ­p ă d ă f runze le verz i , n ic i ch i a r în t i m p de i a r n ă şi s u b ca re î m p ă r a t u l F r a n c i s e Iosif, a p r â n z i t în a ş t e p t a r e a lu i I ancu . A l t u l n e comple t ează i t i n e r a r i u l cu nou i a m ă n u n t e , ţ i n â n d m o r ţ i ş să n e desvol te teor ia d r u m u r i l o r l a t ine , a bă i şagur i lo r r o m a n e , n e u i t â n d să ne i l u s t r eze i m p o r t a n ţ a s a t u l u i Bis t ra , u n d e s'a n ă s c u t Mi t ropo l i t u l Bla ju lu i , P e t r u P a v e l Aron , la m o a r t e a c ă r u i a s ă v â r ş i t u - s ' a u m i n u n i , şi ne fe r ic i tu l N i -cod im Ganea , compoz i to ru l i n t e r n a t în ospiciul de a l i ena ţ i delà R â u l V a d u l u i de l ângă Sibiu .

Cobor i în g a r a C â m p e n i . T â r g u ş o r u l aces ta p i to resc m u s t e ş t e d e v iz i ta tor i . Camioane , cu r se ocazionale , s u n t p r e ­gă t i t e să-ş i ia calea sp r e Vidra . D r u m u l de aici p â n ă la Găina , e m a i m u l t decâ t p i toresc . Dea lu l Melci lor , Cascada , ca­sa lu i Avram Iancu, m u n ţ i i şi go laşu l G ă i n a te cuceresc .

I n Vidra , la poa le le Găini i , co r tu r i i m p r o v i z a t e p e g ing ia Ar ieşu lu i , u n m a r e podiu , acoper i t cu f runză şi u n bu fe t p r im i t i v , d a r p rac t i c , te îmbie . Muzica poporen i lo r , ves t i t ă în î m p r e ­j u r i m i , c o m p u s ă n u m a i d in c la r ine te , des leagă in ime le , a ţ â ţ ă a m i n t i r e l e şi „ ţ o p ă i t e l e " se po rnesc . L u m e a u i t ă şi joacă . Se face ora d o u ă d in n o a p t e şi ca p r i n m i n u n e , jocul se spa rge . M u l ­ţ i m e a a l ea rgă , se t â r g u e cu moţ i i , să î n -

Ch«ile Turdei

chir ieze cai p e n t r u suiş . Cei m a i t a r i de î n g e r o po rnesc p e jos cu m u n t e l e în p i e p t şi l una la c a r â m b . P r i n p ă d u r i , se î n t â lne sc p â l c u r i cu pâ lcur i , se a d u ­n ă ch iu ind . E o d ă r u i r e m a r e şi o i n v i ­t a ţ i e la ha iduc ie .

C â n d a jung i sus, zori i m u ş c ă din n o a p t e . De p e pisc , soare le ţ i se a r a t ă câ t u n fund de c iubăr . E m o m e n t u l s u ­p r e m . In cl ipa aceas ta , o r i zon tu l şi-a p i e r d u t l imi te le . Vezi în i n i m a ţă r i i , p â n ă în Ca rpa ţ i . O cl ipă n u m a i , căci î n d a t ă soare le î m b r a c ă t o tu l d u p ă a-ceea, î n t r ' o cea ţă u ş o a r ă şi mis te r ioasă . L a poa l e , şuvoa ie de o a m e n i u rcă , u rcă , f ă r ă să le m a i da i de capă t . V in b i h o -ren i i , d i n s p r e soa re a p u n e , cu sa r i ce le p e u m e r i , ca n i ş te a r h a n g h e l i . U r c ă a l -băcen i i s p r i n t e n i şi m u r e ş e n i i bă lan i , delà r ă s ă r i t de soare , v in î n t r ' u n cor de cos tume şi i n i m ă r o m â n e a s c ă , ca n i ş t e c u r c u b e e a r u n c a t e pe s t e ţ a r ă . To t aces t p o t o p de cosânzene şi feţi f rumoşi , e p r i m i t de m o a ţ e l e d i n Vidra , cu u n f lanc de tu ln ice , î n t r ' o m e l o d i e m a r e ca o s imfonie de ca t ed ra l ă .

T u l n i c u l c a r e e x p r i m a do ru l d r a g o ­stei , a l pe r i co lu lu i , al me lanco l i e i şi a l t r i s t e ţe i , r id ică cel m a i p u r p r i n o s de l a u d ă şi m u l ţ u m i r e .

IDILE ŞI „IDILE" CARE NU-S IDILE

Ca o r e m i n i s c e n ţ ă a t â r g u l u i de eri , f iecare f lăcău îşi a r e d r ă g u ţ a lu i , că-r eea îi c u m p ă r ă m ă r g e l e , îi oferă ce r ­cei, pang l ic i şi o î n v â r t i t ă t u r b a t ă .

„Domnii" ca re s ' au s ă t u r a t de c u t r e e -r a t şe t r i l e şi de v iz i ta t t â rgu l , to lăn i ţ i p e i a r b a delà g e a n a pădur i i , desfac m e -r indea . în fu lecă , c ins tesc cu plosca r a ­chiul , s e p u p ă şi se î m p r o a ş c ă fără j enă , cu ep i t e t e , ce s 'ar v r e a d e s b ă r a t e de p r e j u d e c ă ţ i .

D a r în g r a b a lo r de a i m i t a ţ ă r a n u l , u i t ă to tuş i p u d o a r e a aces tu ia . S e d e s ­p a r t pe r ech i , pe rech i , î n f u n d â n d u - s e î n i n i m a pădu r i i , î n t r ' o r ă t ă c i r e cău ta t ă . N ' a u v e n i t d o a r ă cu g â n d u l a v e n t u r i i în m i n t e ? O os t enea lă a t â t de m a r e , t r e b u e p lă t i t ă . Şi de aceea p o a t e ve i descoper i în f iecare tufă , în f iecare f runzar , două in imi şi o b ă t a e .

PLEDOARIE PENTRU GULUI DE

OBRAZUL TÂR-FETE

TIP. ZIARULUI „UNIVERSUL", BUCUREŞTI, STR. bREZOIANU. 23

I n t r ' a d e v ă r , cu to t p i to re scu l lui , cu t oa t e r e c l a m e l e şi elogii le ca re i s 'au a-dus , Târgul de fete, aşa c u m se desfă­şoa ră azi, r ă m â n e o s implă s e r b a r e câmpenească , p e n t r u ca re s t r ă d a n i i l e neob i şnu i t e , ca să pa r t i c ip i la el, n u s u n t suf ic ient r ă sp l ă t i t e , ace lora cavi l u n e c â n d pe l â n g ă poezie, v i sează n u ­m a i senza ţ iona lu l .

A m p l e d a t şi a m i n v i t a t la t â rg , ca fiu d e m o ţ , fie în r epo r t a j e , fie î n p o e ­zie, p e toa tă l u m e a . D a r n ' a m u i t a t să p rev in .

R e p e t aici ,câ teva p r o p u n e r i p e n t r u s a l v a r e a aces tu i s t r ă v e c h i obicei . T r e c pes te cea m a i a r z ă t o a r e p r o b l e m ă , d r u ­m u l . Ş t i u că vo r t r e ce m u l ţ i an i încă, p â n ă c â n d se va d u m e r i c ineva , că e m a i m u l t decâ t n e c e s a r să se sape u n d r u m , ca re să în l e snească u r c u ş u l p â n ă în vârf. Şi i a r ă ş i n u pot admi t e , că o c a b a n ă ca re să adăpos t ească p e cei ce ţ in să c ineze cu s te le le şi ceru l , în a j u ­nu l t â rgu lu i , sus p e m u n t e , e o u topie . Se i m p u n e cons t ru i r ea aces te i cabane , cu a t â t m a i m u l t , cu cât î n M u n ţ i i A -pusen i le p u t e m n u m ă r a p e dege te .

D a r poa t e că ceeace n u t r e b u e să l i p ­sească de là aces t târg, e tradiţionala nuntă. C u m n u şi-a d a t s e a m a p â n ă a-c u m „ A s t r a " d e s p r e aces t dez ide ra t ? Să n ă d ă j d u i m că Serviciul social se va sesiza. Şi to tuş i , p e n t r u a n u le p u n e toa te în cârca S t a tu lu i , p r e z e n t ă m o a l t ă suges t ie . La poa le le Gă ine i s u n t p a t r u j u d e ţ e ca re se înf ră ţesc . D u p ă noua o r â n d u i a l ă , t r e i ţ i n u t u r i (Mureş , Someş şi Timiş) ţ i n cu u m ă r u l m a s i v u l Găine i . Dacă f iecare ţ i n u t a r o rgan iza pe t â r g n u m a i câ te două p e r e c h i de mir i , p e ca re să le nun t ea scă , d u p ă s t r ă ­vechea legendă , n u s 'ar r e î n c e t ă ţ e n i oa r e u n obicei care a d a t f a imă cu a-l u r ă i n t e r n a ţ i o n a l ă , aces tu i t â r g de fete?

Tre i ţ i n u t u r i , naşe a şase pe r ech i de m i r i şi m i r e se , convinse să-şi a m â n e c u n u n i a p e n t r u t â rg , i a tă o ocazie de p r a sn i e ca re a r r eab i l i t a o t r a d i ţ i e şi a r r ă sp lă t i cu r ioz i t a tea ce lo r ce v in de pes t e m ă r i şi ţ ă r i , a n u m e să gus t e d in fa ima u n u i t â r g de eri , azi, decăzut .

T«xa poştală plătiţi tn numerar conform aprobării dir. G-l« P<T. T. №. 24464-939