Embed Size (px)
Citation preview
1
Prefață
Centrul Român de Politici Europene (CRPE) monitorizează constant relația dintre România și
Republica Moldova. În ianuarie 2010, Președintele Traian Băsescu a făcut promisiunea unui
grant nerambursabil de 100 de milioane. Am urmărit acest subiect cu interes încă de la
început. În primele luni ale anului 2010, CRPE a atras atenția că modul în care se gândea
implementarea Programului era unul deficitar, cu un risc major de blocare.
Am continuat să monitorizăm subiectul, dar am ales să trimitem semnale discrete în acest
sens. La doi ani de la promisiunea Președintelui, CRPE a dorit să atragă atenția autorităților
române prin intermediul unui non-paper cu circulație restrânsă: ”100 milioane de euro
pentru Republica Moldova. Îi cheltuim sau ne facem de râs?”1. realizat în ianuarie 2012,
non-paperul CRPE făcea o trecere în revistă a ce se făcuse în cei doi ani care trecuseră. Adică
foarte puțin. Convinși că era încă timp, am ales să trimitem acest raport doar câtorva oficiali
și analiști români.
Au trecut alți aproape doi ani de atunci și, cu părere de rău, constatăm că Programul celor
100 milioane nu a decolat. Imobilismul și indecizia au afectat grav Programul și, prin ricoșeu,
credibilitatea României ca donator. Este ironic faptul că non-paperul nostru din 2012 este
încă actual. De fapt, textul pe care îl citiți acum are la bază acel non-paper, adus la zi în
câteva puncte și completat cu recomandările și cu informații de background.
Suntem convinși că încă se mai poate face ceva. De aceea, propunem soluții de salvare a
Programului. Pentru asta, am realizat un sondaj-expert în care am cerut unor analiști și
editorialiști din Republica Moldova să identifice nevoile pentru care ar trebui orientați acești
bani. Propunem alocarea acestor bani într-un Fond de Dezvoltare România – Republica
Moldova, care poate fi creat imediat pe procedurile curente ale direcției ODA2 din MAE, care
e asistată în implementare de Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare. Dacă intenția
MAE de a crea Agenția Română pentru Dezvoltare (RoAid) se va materializa, ce a rămas din
cele 100 de milioane pot constitui baza unui Program permanent al Agenției care să adune
fondurile destinate R. Moldova (stat prioritar pentru ODA românească).
Acest raport este publicat în cadrul proiectului ”Consolidarea capacității statelor din grupul
Visegrad, a României și Bulgariei de a acorda asistență pentru dezvoltare în regiunea Mării
Negre” finanțat de Black Sea Trust for Regional Cooperation (GMF). Mulțumim
finanțatorului, experților, editorialiștilor și oficialilor consultați. Responsabilitatea pentru
cele scrise ne revine doar nouă.
Autorii
1 Apărut în cadrul proiectului ”Monitorizarea Parteneriatului pentru Integrare Europeană România – Republica
Moldova” derulat de CRPE și finanțat de Fundația Soros. 2 Official Development Assistance
2
Introducere
Odată cu aderarea la Uniunea Europeană (UE), România a intrat în comunitatea donatorilor
europeni pentru dezvoltare. Republicii Moldova i-a revenit statutul de stat prioritar al
asistenței oficiale pentru dezvoltare (ODA) a României, în conformitate cu Strategia
Naţională privind Politica Naţională de Cooperare Internaţională pentru Dezvoltare şi Planul
de acţiune pentru aplicarea acesteia.
Președintele Traian Băsescu a adăugat o nouă dimensiune acestei priorități când, în ianuarie
2010, a făcut promisiunea unui grant nerambursabil de 100 milioane de euro pentru patru
ani (2010 – 20143). Cu acest grant România ar fi trebuit să devină al treilea donator din
Republica Moldova, după SUA și UE, și primul dintre statele membre UE luate individual.
Este o inițiativă frumoasă și ambițioasă în sine, pe care CRPE a salutat-o la momentul
respectiv4.
Problema este însă că acest grant pare a fi blocat în incertitudine politică, lipsă de
comunicare și indecizie. Acest complex de variabile durează deja de trei ani, iar puținul care
s-a făcut în cadrul Programului a fost realizat în afara strategiei și a intențiilor inițiale.
3 Există posibilitatea unei prelungiri cu doi ani
4 CRPE Policy Memo nr.19, decembrie 2010, ”Cum am folosit fereastra de oportunitate: bilanțul unui
an de relansare a relațiilor România – Republica Moldova”. Autori: Cristian Ghinea, Dragoș Dinu, Paul Ivan
Informații de context:
Traian Băsescu, Chișinău, 27 ianuarie 2010: „Este vorba despre un program derulabil în 4 ani,
iar banii vor fi alocați în 4 tranșe anuale, câte 25 milioane euro. Banii sunt destinați proiectelor
pentru educație, modernizarea școlilor, dar și pentru proiecte de infrastructură locală". (citat
de Unimedia.info, 27 ianuarie 2010)
În data de 27 aprilie 2010 a fost semnat la București „Acordul între Guvernul Republicii
Moldova şi Guvernul României privind implementarea programului de asistenţă tehnică şi
financiară în baza unui ajutor financiar nerambursabil în valoare de 100 milioane de euro,
acordat de România Republicii Moldova”. Sectoarele de cooperare, conform acordului semnat,
erau infrastructură de suport și unități de învățământ.
Ulterior la acest acord au fost adăugate două protocoale adiționale care permiteau să asigure
finanțarea proiectelor legate de interconectarea energetică și asistență umanitară acordată în
cazul unei situații de urgență. A trebuit ca atât acordul inițial cât și protocoalele adiționale să
fie adoptate succesiv de cele două parlamente, ceea ce a durat luni de zile în fiecare caz.
3
Oficiali moldoveni intervievați tind să creadă că acești 100 milioane de euro nu se vor
materializa de fapt și că a fost doar o promisiunea politică, neurmată de fapte. De fapt, s-au
alocat bani din cele 100 de milioane pentru două inițiative:
- opt milioane euro alocați pentru construcția de case persoanelor, care au avut de suferit în
urma inundațiilor din 2010;
- nouă milioane euro pentru cofinanțarea gazoductului Iași – Ungheni (o parte din costul de
realizare).
Problema e că niciunul dintre aceste
proiecte nu era parte a strategiei inițiale și
au fost adăugate pe parcurs, din
necesitate.
Autoritățile de la București trebuie să
accepte faptul că un rol puternic și
statutul de principal donator bilateral al
Republicii Moldova vin cu o serie de
responsabilități atașate. Dacă mai mulți
oameni vor deveni la Chișinău convinși că
România s-a răzgândit și acum caută
pretexte pentru a nu dona acești bani, costurile de prestigiu pe termen lung vor fi
imense. E mai rău să promiți și să nu te ții de cuvânt decât dacă nu s-ar fi făcut promisiunea
de la bun început.
O critică necesară: promisiune fără mecanisme de implementare
Prima eroare strategică a fost chiar semnarea unui acord politic la nivel de guverne și
parlamente. Nu e clar de ce am ales să facem asta. Un acord politic ratificat de cele două
parlamente înseamnă lipsă de flexibilitate și interminabile întârzieri politice. Intervenția de
urgență după inundațiile din 2010 s-a făcut fără bază legală asigurată de Acord și abia apoi a
fost modificat Acordul în acest sens. Pentru a putea co-finanța gazoductul Iași – Ungheni din
acești bani, a fost nevoie de modificarea Acordului în cele două parlamente de la București
și Chișinău, incluzând astfel și domeniul energetic, care nu exista inițial. Pentru asta s-a
pierdut mai mult de jumătate de an până la demararea procedurii de licitație pentru
construire. Dacă vedem ce scandal politic și de presă a fost pe tema finalizării gazoductului,
e de mirare că nu s-a sesizat nimeni anterior, când gazoductul a fost blocat așteptând
modificarea celebrului Acord.
În concluzie, acest Acord a fost o piedică auto-administrată din motive de inerție politică și
proastă obișnuință. Alte state donatoare cheltuie bani în Republica Moldova fără ca
”Nu exista un regulament clar. Cunoaștem care sunt regulile celorlalți donatori în Moldova, însă în cazul grantului de 100 milioane nu avem așa ceva. Noi am propus reguli clare de finanțare. De exemplu, am sugerat crearea unei unități de implementare a acestui grant în cadrul Ministerului. Am primit refuz din motiv că banii nu sunt destinați pentru cheltuieli administrative” Oficial moldovean, Ministerul Dezvoltării Regionale al R. Moldova
4
parlamentele lor să intervină de fiecare dată. Acordul este, cu alte cuvinte, irelevant pentru
scopul propus și contraproductiv în același timp.
Nu înțelegem de ce am preferat o soluție atât de complicată, inclusiv prevăzând domenii de
intervenție și mecanisme de implementare într-un acord ratificat de parlamente. De atunci,
am modificat domeniile de intervenție, iar mecanismele de implementare au rămas doar
literă moartă în Acord.
Ministerele Dezvoltării din România și cel de peste Prut vorbesc limbi diferite
Discuțiile privind impulsionarea implementării Acordului și soluționarea aspectelor tehnice
privind managementul acestor 100 de milioane au fost lungi, fără să ducă la o îmbunătățire
vizibilă. Din interviurile realizate de CRPE la București și Chișinău, a rezultat că ambele
părți se suspectează reciproc de intenții ascunse privind utilizarea acestor fonduri. Lipsa de
dialog atinge cote absurde: am ascultat povești exact opuse pe chestiuni simple, de pildă
cine trebuie să scrie draft-ul unui ghid de proiecte. Nimeni nu pare a avea leadership şi
responsabilitate pe acest Program – Ministerul Dezvoltării din România crede că Ministerul
Dezvoltării de la Chișinău nu arată seriozitate și pare împăcat cu situația. Ministerul
Dezvoltării de la Chișinău pare a nu pricepe ce tot așteaptă românii și nu simte că ar avea
ownership pe proiect, deci nu se simte obligat să împingă lucrurile înainte.
Pe de altă parte descoperim și o problemă de ordin instituțional. Pentru implementarea
Acordului, au fost desemnate ca autorități naționale de coordonare Ministerul Dezvoltării
Regionale și Turismului din România (în prezent include și Administrația Publică – MDRAP,
dar vom folosi în continuare acronimul inițial) și, respectiv, Ministerul Dezvoltării Regionale
și Construcțiilor din Republica Moldova. Acest rol delegat de cele două guverne ministerelor
de dezvoltare regională a fost destul de dezbătut, cu argumente pro și contra, atât la
București cât și la Chișinău. În cazul autorităților române, s-a pus problema alegerii dintre
Ministerul Afacerilor Externe (care coordonează ODA României) și Ministerul Dezvoltării
Regionale (MDRT). În cele din urmă, s-a optat pentru cea de-a doua variantă, argumentând
natura strict tehnică a implementării Acordului și experiența superioară în gestionare de
proiecte. A fost însă clar atunci că și considerente politice și de afinitate personală au făcut
ca Programul să ajungă la ministerul condus de o persoană apropiată șefului statului român.
Alegerea Ministerului Dezvoltării a fost una
greșită. România are puțină expertiză ca stat
donator, iar aceasta era oricum concentrată la
MAE. MDRT nu avea nici expertiză pe zona
Republica Moldova, nici interes politic pe relația
dintre RM și România. Că se cheltuiau sau nu
acești bani, pentru MDRT nu era o problemă politică, ci una tehnică.
”Sunt convins că România nu vrea de fapt să mai dea acești bani și caută motive de tergiversare” Oficial din R. Moldova
5
O problemă politică a fost însă tot timpul pentru MAE, care însă nu prea are ce face. Am
avertizat asupra acestei probleme: am fost convinși că nu e bine să pui într-o parte banii
(MDRT) și să ai în altă parte ownership-ul și expertiza relației bilaterale (la MAE). Am emis
acest avertisment în raportul5 nostru din anul 2011 și din păcate așteptările pesimiste s-au
confirmat. Atitudinea MDRT față de aceste 100 milioane ne-a întărit această impresie:
oamenii se pricep la partea tehnică, ar putea implementa niște proiecte în Republica
Moldova. Dar dacă nu se întâmplă, nu e un capăt de țară pentru ei.
Chișinăul împarte vina
Prin 2010 la Chișinău se ducea o ”lupta instituțională” pentru rolul de coordonator între
Cancelaria de Stat și Ministerul Dezvoltării Regionale. Rivalitatea era de fapt politică între
Vlad Filat și Mihai Ghimpu, care s-au blocat reciproc o vreme.
Din considerente politice, dar și pentru că denumirea sa îl făcea să pară omologul MDRT –
București, Ministerul Dezvoltării Regionale de la Chișinău a fost desemnat să gestioneze
banii din partea Republicii Moldova. Cancelaria Guvernului, sub controlul direct al lui Filat, s-
a retras și nu a arătat interes mai departe pentru Program, ceea ce a făcut să nu existe
presiune de la nivel înalt din partea Chișinăului pentru implementare.
Rolul și autoritatea Ministerului Dezvoltării în cadrul guvernului moldovean sunt slabe, atât
politic cât și instituțional. Cancelaria Guvernului este coordonatorul obișnuit al asistenței
externe primite de Republica Moldova, MDR coordonează doar anumite fonduri de
infrastructură.
Așa se face că un Program lansat de la cel mai înalt nivel a ajuns să fie gestionat la nivel
foarte scăzut politic în ambele state. Pentru a complica și mai mult lucrurile, stricarea
relației politice Filat - Băsescu a făcut ca fostul șef al guvernului de la Chișinău, și principalul
susținător politic al actualului guvern Leancă, să fie convins că Bucureștiul nu dorea să-i
permită cheltuirea acestor bani și că susținea prin ei alți membri ai coaliției de guvernare.
Astfel, indecizia și proasta organizare de la București s-au întâlnit cu rivalitățile politice și
suspiciunile între foștii aliați de la Chișinău.
Deși au avut loc numeroase întâlniri la nivel înalt cu tema ”100 de milioane” – în care au fost
implicați atât foștii demnitari PDL Elena Udrea și Bogdan Murgeanu, cât și urmașul lor din
USL Liviu Dragnea – cele două ministere ale Dezvoltării sunt încă prinse într-un dialog al
surzilor. Au eșuat în a se pune de acord pe niște principii de bază: de pildă, dacă decizia
privind finanțarea unor proiecte se ia de comun acord (cum dorea ministerul de la Chișinău)
sau doar de către România (cum dorea ministerul de la București).
5 CRPE Policy Memo nr.19, decembrie 2010, ”Cum am folosit fereastra de oportunitate: bilanțul unui
an de relansare a relațiilor România – Republica Moldova”; Autori: Cristian Ghinea, Dragoș Dinu, Paul Ivan
6
Interviurile realizate de autorii acestui raport au relevat deficiențe grave de comunicare
între cele două ministere. Paradoxal, pentru oameni care vorbesc aceeași limbă, par a nu se
înțelege deloc.
Combatem trei argumente (folosite pe post de scuze)
Sunt trei argumente care ne-au fost aduse în discuțiile cu factori de decizie din România.
1. Argumentul întârzierii acceptabile și precaute
Acest argument spune că România trebuie să fie precaută în a cheltui banii, dată fiind o
posibilă revenire la putere a PCRM. Considerăm că această atitudine este și tardivă și
neproductivă. România s-a angajat public prin Președintele Băsescu, Guvern, Parlament să
acorde această asistență, momentul de analiză a oportunității a fost demult depășit, iar
CRPE consideră că România ar trebui să își onoreze promisiunile, indiferent de situația
politică de la Chișinău.
Zonele considerate prioritare în Acordul inițial – infrastructură și educație – au nevoie de
investiții indiferent dacă AIE este la guvernare sau nu. Chiar în situația ipotetică în care
comuniștii ar reveni la putere, drumuri mai bune care să lege România de Republica
Moldova și școli modernizate cu drumuri de acces care leagă satele de unitățile de
învățământ, vor fi necesare și apreciate de populația Republicii Moldova.
Din păcate, nu putem să credem nici măcar în sinceritatea acestui argument. Ne-a fost servit
și acum doi ani și l-am criticat în fiecare dintre comentariile CRPE pe tema ”100 de
milioane” (raportul anual6 și în non-paperul din 2012). Au trecut încă doi ani și suntem
aproape în aceeași situație.
În primul rând, nu credem că asta e o politică voită a României, adică o alegere conștientă.
De fapt, acest argument este construit post-factum: ne dăm seama că nu cheltuim banii și
dacă tot constatăm asta, ne spunem: ei, lasă, că oricum poate vine PCRM la putere. Apoi,
dacă pericolul PCRM (real, în mod clar) e cel care împiedică intervenția românească, de ce
nu putem gândi flexibil? Dacă PCRM revine la putere, vom rupe relațiile cu GUVERNUL; dar
nu și cu SOCIETATEA moldovenească. Tocmai atunci, cele 100 de milioane se vor dovedi
importante pentru a ajuta societatea care se opune lui Vladimir Voronin: autorități locale,
ONG-uri, media.
Strategia de donator a unei țări se schimbă în funcție de situația politică internă a
statului recipient, este normal să se întâmple așa. A refuza să fii donator pentru că ar putea
reveni PCRM la putere seamănă cu povestea drobului de sare, atât de bine cunoscută
printre moldoveni, atât din România cât și din RM.
6 Idem
7
2. Argumentul ”mașina cu bani gheață”
Întrebat de ziariști despre acest Program, Președintele Traian Băsescu a adoptat o tactică a
contra-atacului emfatic, afirmând: ”Cine și-a imaginat că vom trimite o mașină cu 100
milioane euro bani gheață spre Chișinău, nu știe cum funcționează programele de ajutor
nerambursabil în interiorul UE”7.
Atitudinea arogantă a Președintelui român are la bază necunoașterea situației reale, în cel
mai bun caz. Nu e nevoie să fii expert în programe europene de asistență pentru a înțelege
că un program fără unitate de implementare riscă să nu funcționeze. Dimpotrivă, dacă
Președintele Băsescu s-ar fi consultat cu cineva cu minimă pregătire în domeniul asistenței
pentru dezvoltare, i-ar fi spus că:
- orice program de asistență are nevoie de unitate de implementare funcțională. Adică
cineva al cărui job e să se asigure că banii se cheltuie pentru obiective date. Nu există acest
cineva desemnat în administrația românească. Există un consilier diplomatic la MDTR care
exercită mai degrabă atribuții de reprezentare și e desemnat să răspundă la întrebări despre
Program, printre alte sarcini.
- orice Program care așteaptă proiecte finanțabile trebuie să spună clar care sunt
obiectivele, care sunt condițiile și cine este eligibil. Niciodată nu au fost clare aceste lucruri
pentru cele 100 de milioane. MDRT spunea ministerului omolog de la Chișinău: veniți cu
proiecte, de parcă proiectele cresc în natură. De partea cealaltă, se răspundea: dar pentru
ce, care sunt condițiile. La un moment dat, cei de la Chișinău, au cerut primarilor moldoveni
proiecte pentru refacerea drumurilor și școlilor. Proiectele tehnice costă însă (mai mult
decât bugetul anual al primăriei în multe cazuri), dar Bucureștiul a declarat că elaborarea
proiectelor nu este cost eligibil, iar ideea a căzut. Este doar unul dintre exemple. Nimeni nu
se aștepta ca Bucureștiul să trimită un camion cu bani gheață peste Prut, dar să spui clar
obiectivele, condițiile de eligibilitate e primul pas când vrei să donezi bani. Așa funcționează
”programele de ajutor nerambursabil în interiorul UE”.
Drept dovadă, cancelarul Angela Merkel a promis în timpul vizitei la Chișinău (2012) un
ajutor nerambursabil de 10 milioane de euro. Mai puțini darnici ca buget total decât noi,
nemții au venit însă cu cerințe clare și au finanțat inclusiv elaborarea proiectelor. Drept
urmare, cei 10 milioane ai doamnei Merkel au fost deja cheltuiți pe proiecte, în vreme ce
cele 100 de milioane ale domnului Băsescu s-au blocat în dialogul surzilor.
Credem că Președintele Traian Băsescu ar face bine să caute cauzele reale ale problemei și
să înceteze a mai căuta vinovați în altă parte. Programul ”100 de milioane” a fost copilul său,
problemele în implementare se unui concept de aplicare care i se datorează (de fapt, lipsei
unui concept).
7 Interviu Traian Băsescu "Reunificarea va avea loc mai devreme, în UE", Evenimentul Zilei Chișinău, 12 iulie
2013
8
3. Argumentul ”barajului temporar”
O altă linie defensivă a oficialilor români consultați spune: e drept că există o întârziere, dar
idei de proiecte sunt, și proiecte mari. Dacă vom da drumul la câteva proiecte mari, atunci
vom cheltui rapid acești bani, este deci un fel de baraj de gheață pe un râu, se poate
rezolva cu câteva explozii de mare putere.
Este un argument mai bun decât cele anterioare. Și poate fi o soluție. Dar o soluție de
avarie. Practic, am plecat de la ideea că România va finanța multe proiecte locale de
infrastructură/educație, considerate relevante de autoritățile moldovene și acum, de
nevoie, regândim strategia spre a finanța doar câteva proiecte mamut de infrastructură. E
un scenariu de avarie și el cu mari probleme: de ce am putea duce la îndeplinire aceste
proiecte mari dacă nu am fost în stare să le demarăm pe cele mici în cadrul aceleiași
structuri instituționale defecte?
Mai mult chiar, am discutat acest argument, în aceeași termeni, și acum doi ani, când CRPE a
difuzat printre oficialii români non-paperul nostru. Și atunci ni se spunea: e un blocaj
temporar. Doi ani mai târziu, e timpul să realizăm că nu e ceva temporar: dacă nu luăm
măsuri rapide și îndrăznețe, ”100 de milioane” va fi numele unui eșec.
Câteva sfaturi de la experții din R. Moldova
CRPE dorește ca România să devină un donator credibil și coerent în Republica Moldova. Ne-
am propus să aflăm care este părerea experților și reprezentanților mass-media despre rolul
României ca donator pentru dezvoltare în Republica Moldova. Mai mult decât atât, ne-am
propus să formulăm recomandări autorităților din România preluând mesajele și opiniile
respondenților din R. Moldova.
Au răspuns întrebărilor noastre 22 de persoane, din care 19 reprezentanți ai ONG-urilor și
trei editorialiști. Am încercat să aflăm dacă respondenții știu de proiectele majore ale
"Ar fi fost firesc ca în 20 de ani, după acel Pod de Flori (peste Prut), să fi reuşit să construim
mai multe poduri pentru circulaţie pietonală, rutieră, inclusiv feroviară, dacă mai este
necesar. Sau să avem aceeaşi cale ferată, acelaşi ecartament, pentru a nu schimba de fiecare
dată şasiul la Ungheni şi a pierde încă patru ore. Mai multe proiecte de infrastructură. Mi-aş
dori de exemplu ca localităţile rurale, satele din Republica Moldova să beneficieze de
investiţii în infrastructură, aşa cum beneficiază satele din România. Chiar am calculat, dacă
ar fi să se dea fiecărui sat din Republica Moldova, fiecărei primării, avem circa nouă sute de
primării aici, dincoace de Prut, dacă s-ar da câte 50 de mii de euro de la bugetul de stat al
României pentru aceste localităţi rurale, în total ar fi nevoie de circa 50 de milioane de euro
anual, pentru susţinere în acest sens. Din bugetul României asta ar însemna 0,01%, nu ar fi o
povară atât de mare. Pentru satele din Republica Moldova, însă, asta ar fi o mană cerească,
pentru că nici un sat din Moldova nu are investiţii în asemenea valoare, marea majoritate
abia se descurcă cu cheltuielile curente".
Primarul Chișinăului, Dorin Chirtoacă, citat de Mediafax, 17 iulie 2013
9
României. Întrebările au încercat să surprindă cunoașterea generală despre programul de
asistență gestionat de Ministerul Afacerilor Externe român, despre Programul de Cooperare
Transfrontalieră România – Ucraina – România și, evident, părerea despre grantul
nerambursabil de 100 de milioane de euro.
Cei mai mulți dintre respondenți știu că Guvernul României a finanțat proiecte în Republica
Moldova și cele mai cunoscute dintre ele sunt:
1. Gazoductul Iași – Ungheni (10 menționări);
2. Construirea caselor pentru locuitorii satelor care au suferit în urma inundațiilor din anul
2010 (7 menționări);
3. Proiecte implementate de Institutul Cultural Român (4 menționări).
Alte proiecte menționate spontan de respondenți:
Proiectul Serviciu Mobil de Urgenţă, Reanimare şi Descarcerare (SMURD);
Bursele de studiu acordate anual tinerilor din Republica Moldova;
Înființarea laboratorului pentru determinarea reziduurilor de pesticide în plante;
Consolidarea capacităților instituționale ale poliției;
Proiectul implementat de Asociație pentru Politică Externă (APE) și CRPE: Contribuții
la Parteneriatul pentru dezvoltare dintre România și Republica Moldova;
Forumul Societății Civile România – Republica Moldova;
Asistență tehnică Guvernului Republicii Moldova în procesul de armonizare
legislativă;
Centrul de Informare şi Documentare privind NATO din Republica Moldova (CID
NATO);
10
Crearea Euroregiunilor „Prutul de Sus” şi „Dunărea de Jos” (face parte din Programul
Transfrontalier România – Ucraina – Republica Moldova);
Proiectul: Dezvoltarea unui sistem integrat de informații referitor la violența în
familie ca parte a unei abordări integrate de management a violenței în familie în
Republica Moldova;
”Banii sunt foarte puțini având în vedere necesitățile Republicii Moldova - numai infrastructura rurală
ar necesita investiții enorme. Daca ar exista bani, ar mai putea fi finanțate: sistemul sanitar -
infrastructura feroviară în vederea conectării la ecartamentul european; programe de training pentru
mass-media, unde s-ar simți nevoia de mai mult profesionalism, dublate de finanțare care să asigure
o mai mare diversitate și echidistanță; programe de comunicare mai clare care sa arate efortul depus
de România, care este perceput ca mult mai puțin semnificativ, daca nu inexistent, decât a fost în
ultimii douăzeci de ani” Reprezentant al societății civile, Republica Moldova
”În unele cazuri de co-finanțare a proiectelor transfrontaliere am avut impresia că proiectele se
implementau de dragul valorificării banilor si nu că s-a dorit cu adevărat a schimba ceva în R. Moldova, cu atât mai puțin - a învață ceva din experiența noastră. Atitudinea colegilor din țara-
mamă în mare parte lasă de dorit, cei din Basarabia fiind percepuți ca o provincie care necesită doar mentorat. În cadrul proiectelor trilaterale am încercat să schimbam aceste atitudini și sper că lucrurile au mai evoluat în acest sens.” Reprezentant al societății civile, Republica Moldova
”Mai puțin spre cultură și simbolism, mai mult spre infrastructură și training de bune practici și dezvoltare de aptitudini manageriale pe proiecte și absorbție.”
Reprezentant al societății civile, Republica Moldova
Alte două întrebări din sondaj au vizat programul de asistență pentru dezvoltare gestionat de MAE și
despre Programul Transfrontalier România – Ucraina – Moldova. Mai mult de jumătate de
respondenți au auzit de aceste programe și au menționat proiecte finanțate și cunoscute în R.
Moldova (Vezi Anexa 1 și Anexa 2).
În ceea ce privește Programul ”100 milioane”, respondenții consideră că domeniile ce ar
trebui să fie prioritare pentru statul român, în vederea întrebuințării banilor rămași din
grantul de 100 milioane Euro, sunt eficiența și independența energetică, educația și
dezvoltarea societății civile. Pe ultimele locuri sunt soluționarea conflictelor înghețate,
descentralizarea fiscală și administrativă și serviciile sociale. Respondenții au fost rugați să
selecteze trei domenii ca importanță din nouă opțiuni.
11
Pe lângă aceste nouă domenii, am rugat experții consultați să vină cu idei proprii (întrebare deschisă) pe care România ar trebui să le aibă în vedere atunci când oferă asistență pentru dezvoltare Republicii Moldova:
Dezvoltarea infrastructurii energetice din Republica Moldova; Transfer de know-how în domeniul managementului; Finanțarea proiectelor people to people; Dezvoltarea infrastructurii de mediu: stații de epurare a apelor uzate, sisteme de
aprovizionare cu apă și canalizare, sistemul de management al deșeurilor; Proiecte de infrastructură; Dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii; Creșterea capacității asociațiilor de afaceri din Moldova în promovarea dialogului
public privat prin organizarea unui transfer de cunoștințe și know-how în advocacy și lobby;
Dezvoltarea unui management integrat al resurselor de apă; Dezvoltarea infrastructurii rurale (”ar necesita investiții enorme”); Dezvoltarea sistemul sanitar din mediul rural; Dezvoltarea infrastructurii feroviare în vederea conectării la ecartamentul european Construcția unui gazoduct din Ungheni spre Chișinău/Bălți (continuare a Iași -
Ungheni); Dezvoltarea telecomunicațiilor și a societății informaționale (după modelul Estoniei); Finanțarea de proiecte care sa fie orientate spre tinerii din mediul rural; Dotarea școlilor și liceelor din mediul rural cu carte românească și calculatoare; Promovarea energiei regenerabile, îmbunătățirea eficienței energetice; integrarea regională a piețelor din România – Ucraina și Moldova Programe de training pentru mass-media.
12
Propunerea CRPE: Fondul pentru Dezvoltare România – Republica Moldova
CRPE nu este singurul care a sesizat impasul. Mulți actori din România și R. Moldova au
avansat idei de ieșire din impas, dar toate s-au blocat în argumentele de mai sus sau în
simplul: nu se poate din cauza Acordului. Tentative au fost de la cel mai înalt nivel. Fostul
premier Vlad Filat a avansat ideea proiectului de dotare IT a școlilor din RM, pe care l-a
discutat anterior și cu alți donatori internaționali. A cerut deci României finanțare din cele
100 de milioane, dar nu s-a realizat. Chiar Traian Băsescu a vorbit public despre realizarea a
două poduri peste Prut, după o întâlnire cu Marian Lupu, atunci șef al Parlamentului de la
Chișinău. Întrebați din ce bani, oficiali români au afirmat că din cele 100 de milioane. În
practică, fondul 100 de milioane a fost văzut ca niște bani la care se poate licita cu idei și
inițiative. De fapt, singurii bani care s-au dat – intervenții la inundații și gazoduct – așa s-au
si distribuit: au fost niște idei în căutare de bani.
Însă nu putem să recurgem mereu la improvizații. E nevoie de o decizie fermă. Soluția este crearea
unui Fond de Dezvoltare România – R. Moldova.
De ce un fond de dezvoltare? Acest Fond de Dezvoltare ar putea asigura buna gestionare a
Programului și, mai ales, predictibilitatea și transparența acestuia.
Cum să fie organizat acest Fond? Având în vedere necesitatea urgentă de a demara o
procedură competitivă pentru proiecte finanțabile din cele 100 de milioane, Ministerul
Afacerilor Externe poate include aceste fonduri în procedurile deja demarate cu asistența
Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare. Fondurile rămase din cele 100 de milioane
pot fi împărțite pentru următorii trei ani: 2014 (ultimul an din cei patru prevăzuți inițial) +
2015 + 2016 (folosindu-se posibilitatea de prelungire cu încă doi ani).
Legal vorbind, poate fi semnat un protocol între Ministerul Dezvoltării și MAE pentru
folosirea fondurilor în procedura competitivă organizată de MAE. Nu e nevoie de schimbări
de procedură, ar fi doar o suplimentare a fondurilor deja gestionare de MAE și Programul
Națiunilor Unite pentru Dezvoltare.
MAE deja dispune de norme transparente de acordare a fondurilor de asistență pentru
dezvoltare și de instrumente legale, administrative pentru operaționalizarea fondurilor8. De
asemenea, MAE are experiența concursurilor de proiecte și în ultimii doi ani așa a alocat
fondurile proprii pentru Republica Moldova.
Ministerul dispune de norme care stabilesc planificarea, de proceduri stabilite și de criteriile
procesului de selecție. Se organizează anual un concurs de concepte de proiect destinat
tuturor entităților legale din R. Moldova (ONG-uri, instituții publice, institute de cercetare).
8 Raportul național privind asistența oficială pentru dezvoltarea acordată de România în 2012, Monica
Alexandru, Luminita Balan, AOD, 2013
13
Fondul pentru Dezvoltare România – Republica Moldova ar putea urma Acordul
interstatal curent (greu de modificat sau de abandonat) stabilind ca priorități ale call-ului
domeniile introduse în Acord. Practic, unitatea ODA din MAE și PNUD ar fi interfața de
gestionare a acestor bani. O soluție elegantă de rezolvare a situației, care ar asigura
competitivitatea și transparența necesare.
În perspectivă, dacă proiectul MAE de a crea o Agenție Română pentru Dezvoltare (RoAid)
se va materializa, Fondul pentru Dezvoltare României – Republica Moldova poate rămâne ca
program permanent al Agenției, care să coordoneze asistența oferită de România statului
vecin.
Există deja proiectele propuse de ONG-uri și instituții din R. Moldova
Mai mult chiar, call-ul public lansat de unitatea ODA a MAE a avut succes și s-au depus
concepte de proiecte numeroase, mult mai multe decât fondurile existente. Proiectele
nefinanțate pot fi găsite în lista de mai jos. Ele au fost propuse de instituții și ONG-uri din R.
Moldova, fapt care arată că există interes și idei pentru banii românești atunci când
condițiile sunt clare. Paradoxal, avem fondul de 100 de milioane blocați la Ministerul
Dezvoltării pentru care nu se găsesc proiecte și mult mai puțini bani (aproximativ un milion /
an) integral cheltuiți + proiecte în căutare de bani la MAE. Noi propunem ca banii să urmeze
proiectele.
CRPE a solicitat de la MAE și a primit9 listele cu proiectele depuse din R. Moldova și am
comparat-o cu lista publică a proiectelor care au primit finanțare. A rezultat deci
următoarea listă de proiecte care nu au putut fi finanțate din lipsă de fonduri:
1. Economia socială – o șansă pentru dezvoltarea Republicii Moldova;
2. Dezvoltarea capacității de coordonare a armonizării legislative în R. Moldova;
3. Întărirea capacității Centrului de Combatere a Traficului de Persoane pentru investigarea traficului
de persoane și protejarea victimelor;
4. Înființarea unui serviciu de testare psihofiziologică a conducătorilor auto;
5. Consolidarea Capacității Instituționale a Inspecției Muncii din Republica Moldova privind reducerea
incidenței muncii nedeclarate și controlul în domeniul securității și sănătății de muncă;
6. Consolidarea Terapiei Intensive și Serviciului de Urgență în cadrul IMSP Spitalul Regional Cahul;
7. Sistem integrat de management al tratatelor pentru ministerul Afacerilor Externe și Integrării
Europene al R. Moldova (sistem pentru digitizare, păstrarea și gestionarea tratatelor);
8. Creșterea capacității organizațiilor și instituțiilor de învățământ din R. Moldova pentru dezvoltarea
abilităților de viață ale copiilor și tinerilor;
9. Dezvoltarea cadrului legislativ în domeniul sănătății animalelor și siguranței alimentelor în
concordanță cu legislația Uniunii Europene;
10. 3D pentru buna guvernare: democrație locală, descentralizare și deliberare;
9 Documentele: ”Propuneri primite urmare solicitării de note conceptuale pentru programe și proiecte de
asistență pentru dezvoltare oferită de MAE altor state în 2013” și ”Lista proiectelor/programelor/contribuțiilor neafectate care sunt finanțate din bugetul de asistență pentru dezvoltare al MAE”
14
11. Sprijinind implementarea planului de acțiune pentru rromii din R. Moldova;
12. News Alert. Campanie de prevenire a corupției;
13.Îmbunătățirea capacității de răspuns la situații de urgență prin stimularea pregătirii și instruirii
personalului din cadrul SPCSE;
14. Creșterea premiselor pentru dezvoltarea economică în raionul Călărași prin îmbunătățirea
managementului deșeurilor menajere solide;
15. Creșterea premiselor pentru dezvoltare economică în zonele de frontieră prin îmbunătățirea
managementului sistemului de aprovizionare cu apă, și canalizare;
16. Creșterea premiselor economice prin îmbunătățirea managementului deșeurilor municipal solide
în raionul Ialoveni;
17. Workshop interregional pe cooperarea internațională în legătură cu cazurile de trafic de
persoane și contrabandă cu migranți.
18. Întărirea capacității naționale a justiției cu privire la criminalitatea traficului de persoane.
19. Dezvoltarea sistemului public de epurare a apelor uzate la nivel intercomunitar – raionul Strășeni,
regiunea Centru.
20. Dezvoltare regionala durabilă prin crearea parteneriatelor în bazinul râului Bîc.
21. Dezvoltarea capacității instituționale a Direcției Protecția Martorilor a Ministerului Afacerilor
Interne al Republicii Moldova, privind asigurarea securității participanților la procesul penal.
22. Fortificarea bazei de instruire si perfecționare a specialiștilor în domeniul medicinii
Anexa I
Cum sunt percepute proiectele direcției ODA - MAE în Republica Moldova ( Sumar din
chestionar)
Informații de context despre asistența MAE:
Ministerul Afacerilor Externe al României gestionează un program propriu de asistență
pentru dezvoltare. Republica Moldova este una dintre țările prioritare ale acestui program.
În ultimii trei ani, MAE român a finanțat proiecte în valoare de 3.597.872 euro în Republica
Moldova.
Mai mult de două treimi (15 din 22) dintre respondenți au auzit de programul de asistență
pentru dezvoltare al MAE al României. Proiectele cunoscute de respondenți în cadrul acestui
program de asistență sunt (menționări la întrebarea deschisă):
Deschiderea Centrului de Informare şi Documentare privind NATO din Republica
Moldova (CID NATO);
Deschiderea Centrului de Transfuzie al Sângelui din Cahul;
Forumul Societății Civile România – Republica Moldova;
Proiectul implementat de Asociația pentru Politică Externă (APE) și CRPE: ”Contribuții
la Parteneriatul pentru dezvoltare dintre România și Republica Moldova”
(cofinanțare ODA-MAE și USAID)
15
Sistemul de aprovizionare cu apă și canalizare în raionul Cahul;
Proiect de asistență pentru Asociația Presei Independente din Moldova;
Asistență tehnică Guvernului Republicii Moldova în procesul de armonizare
legislativă;
Anexa II
Cum e perceput Programul de cooperare transfrontalieră România – Ucraina – Moldova
2013 (Sumar din chestionar)
Informații de context despre Programul de Cooperare Transfrontalieră România – Ucraina –
Moldova 2007 – 2013
Programul de Cooperare Transfrontalieră România – Ucraina - Moldova 2007 - 2013 a fost
succesorul programelor de vecinătate bilaterale Romania-Moldova și Romania-Ucraina,
având o arie de acoperire ce a inclus următoarele localități: România – județele Botoșani,
Galați, Iași, Suceava, Tulcea și Vaslui; Republica Moldova-întreg teritoriul; Ucraina,
oblasturile: Odessa și Cernăuți. Bugetul total al programul a fost de 137,4 milioane, din care
UE a contribuit cu aproximativ 126 milioane euro și statele partenere trebuia să participe la
finanțarea proiectelor cu suma de aproximativ 11, 4 milioane euro.
19 din 22 respondenți au auzit de Programul de Cooperare Transfrontalieră România –
Ucraina – Moldova și menționează următoarele proiecte finanțate în cadrul programului:
1. Managementul performanței și eficiența administrativă pentru APL din Soroca;
2. IMPEFO – îmbunătățirea cooperării transfrontaliere între Republica Moldova și România
privind produsele petroliere și alimentare;
3. Proiectul ENTSO – studiu de fezabilitate privind interconectarea în bloc a celor două
sisteme electroenergetice ale Republicii Moldova și Ucrainei la sistemul european
continental de transport;
4. Îmbunătăţirea serviciilor mobile terestre - de intervenţie de urgenţă, descarcerare şi
reanimare acordate în consecinţa dezastrelor majore în zona transfrontalieră;
5. Interconexiunea pentru conducta de transport de gaze direcția Iași-Ungheni (cofinanțare)
16
Cristian Ghinea este director al CRPE, iar Dragoș Dinu este coordonator al proiectelor
privind administrația publică în cadrul CRPE. Ludmila Gamurari este coordonator de
programe la filiala din Chișinău a CRPE. Oana Ganea este sociolog independent și a asigurat
pregătirea, implementarea și analiza sondajului expert citat în raport.
Acest raport apare în cadrul proiectului “Consolidarea capacității statelor din grupul
Vișegrad, a României și Bulgariei de a acorda asistență pentru dezvoltare în regiunea Mării
Negre”- inițiat si finanțat de Black Sea Trust for Regional Cooperation (GMF).
Conținutul acestui raport nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a Black Sea Trust For
Regional Cooperation (GMF). Opiniile exprimate nu implică automat poziția tuturor
experților afiliați CRPE sau a altor instituții și organizații partenere CRPE.
Credit copertă: Vlad Ilina
© CRPE noiembrie 2013 Centrul Român de Politici Europene Ştirbei Vodă nr. 29, Etaj 2 Bucureşti [email protected] Tel. +4 0371.083.577 Fax. +4 0372.875.089
