1

Cuprins

Repetarea Istoriei ____________________________________________________________________________ 2

Evanghelia Veșnică ___________________________________________________________________________ 8

Linia De Reformă A Lui Noe _________________________________________________________________ 23

Linia De Reformă A Lui Moise _______________________________________________________________ 28

Linia De Reformă A Lui Ilie ___________________________________________________________________ 35

Linia De Reformă A Celor Trei Decrete _______________________________________________________ 41

Linia De Reformă A Domnului Cristos _______________________________________________________ 49

Linia De Reformă A Milleriților _______________________________________________________________ 62

Linia Ultimei Generații _______________________________________________________________________ 73

Daniel 11:40-45, Partea a II-a ________________________________________________________________ 95

Daniel 11:40-45, Partea a III-a ______________________________________________________________ 102

Ploaia Târzie________________________________________________________________________________ 108

11 Septembrie 2001 ________________________________________________________________________ 112

Apocalipsa 18 în relație cu Islamul __________________________________________________________ 115

Judecata Celor Vii ___________________________________________________________________________ 120

Timpul Sfârșitului __________________________________________________________________________ 124

Patru Împărați ______________________________________________________________________________ 127

Împărății Paralele __________________________________________________________________________ 129

Daniel 11:4 – 16 ____________________________________________________________________________ 133

Daniel 11:16 – 22 ___________________________________________________________________________ 150

Daniel 11:23 – 29 ___________________________________________________________________________ 160

Daniel 11:30 – 39 ___________________________________________________________________________ 175

Grâul și Neghina ___________________________________________________________________________ 183

Există un Profet printre noi? ________________________________________________________________ 224

2

Repetarea Istoriei

Cel Puțin 2 Martori „În gura a doi sau a trei martori va fi întemeiat fiecare cuvânt.” 2 Corinteni 13:1.

„Un singur martor să nu se ridice împotriva unui om pentru vreo nelegiuire, sau pentru

vreun păcat, în orice păcat prin care păcătuieşte; prin gura a doi martori sau prin gura a

trei martori, să fie întemeiat un lucru.” Deuteronom 19:15.

Martori Din Biblie „Ce a fost, aceea va mai fi; şi ce s-a făcut, se va mai face; şi nu este nimic nou sub soare.

Este ceva despre care s-ar putea spune: Vezi, acesta este nou? Era deja în vechimea care a

fost înainte de noi.” Eclesiastul 1:9-10.

„Ceea ce a fost este acum, şi ceea ce va fi a fost deja; şi Dumnezeu cere ceea ce a

trecut.” Eclesiastul 3:15.

„Căci eu sunt DOMNUL, Eu nu mă schimb” Maleahi 3:6.

„Căci cuvântul lui Dumnezeu este viu şi puternic şi mai ascuţit decât orice sabie cu două

tăişuri, străpungând până la separarea sufletului şi a duhului şi a încheieturilor şi a

măduvei şi este cel ce discerne gândurile şi intenţiile inimii.” Evrei 4:12.

Martori Din Spiritul Profetic „Din nou și din nou mi-a fost arătat că experiențele trecute ale poporului lui Dumnezeu

nu trebuie să fie considerate ca fapte moarte. Nu trebuie să tratăm raportul acestor

experiențe ca și cum am trata un almanah de anul trecut. Raportul trebuie păstrat în

minte, pentru că istoria se va repeta. Întunericul misterelor nopții stă să fie iluminat de

lumina din cer.” Lucrarea de Publicare, 175

„Vechiul și Noul Testament sunt unite de încheietoarea de aur a lui Dumnezeu. Trebuie să

devenim familiarizați cu Scripturile Vechiului Testament. Imuabilitatea lui Dumnezeu ar

3

trebui să fie văzută clar; similitudinea procedeelor Sale cu poporul Lui din era religioasă

trecută și prezentă ar trebui studiată. Sub inspirația Duhului lui Dumnezeu, Solomon a

scris: "Ce este a mai fost, şi ce va fi a mai fost; şi Dumnezeu aduce iarăşi înapoi ce a trecut."

In mila Sa, Dumnezeu repetă procedeele din trecut. El ne-a dat un raport al procedeelor

Sale din trecut. Acesta trebuie să fie studiat cu atenție; pentru că istoria se repetă. Noi

suntem mai răspunzători decât au fost aceia a căror experiență este înregistrată în Vechiul

Testament; pentru că atât greșelile lor cât și rezultatul acelor greșeli au fost înregistrate

pentru beneficiul nostru. Semnalul de pericol a fost ridicat pentru a ne ține departe de

terenul interzis, și noi ar trebui să fim avertizați să nu facem precum au făcut ei, altminteri

o pedeapsă mai rea va veni peste noi. Binecuvântările date acelora din generațiile trecute

care l-au ascultat pe Dumnezeu sunt înregistrate pentru ca noi să fim încurajați și să

mergem cu băgare de seamă, în credință și ascultare. Judecățile aduse asupra celor greșiți

sunt desfășurate pentru a ne teme și a tremura înaintea lui Dumnezeu. Această biografie

Scripturistică este o mare binecuvântare. Această învățătură prețioasă, experiența

veacurilor, ne este lăsată ca moștenire.” Review and Herald, 20 Aprilie, 1897.

„Biblia a acumulat și legat împreună comorile Sale pentru această ultimă generație. Toate

marile evenimente și tranzacții solemne din Vechiul Testament s-au repetat și se repetă

în biserică în aceste zile din urmă.” Solii Alese, Cartea 3, 339;

„Lucrarea lui Dumnezeu de pe pământ prezintă, de la un veac la altul, o asemănare

izbitoare în fiecare reformă mare sau mişcare religioasă. Principiile lui Dumnezeu în

procedeele cu oamenii sunt totdeauna aceleaşi. Mişcările importante ale prezentului îşi

au paralele în acelea ale trecutului, iar experienţa bisericii din primele veacuri are lecţii de

mare valoare pentru timpul nostru.” Tragedia Veacurilor, pag. 343.

„Ne aflăm în pragul unor evenimente mari și solemne. Multe dintre profeții sunt pe

punctul de a se împlini într-o succesiune rapidă. Fiecare element al puterii este pe punctul

de a fi pus la lucru. Istoria din trecut se va repeta, vechile controverse vor fi readuse la

viață, iar pericolul va asalta poporul lui Dumnezeu din toate părțile. Puterea pune

stăpânire pe neamul omenesc. Ea pătrunde pretutindeni pe pământ....

Studiați Apocalipsa în legătură cu cartea lui Daniel, deoarece istoria se va repeta.... Având

în vedere toate avantajele noastre religioase, ar trebui să cunoaștem astăzi mult mai

mult.”Mărturii pentru Pastori și Slujitorii Evangheliei, 116.

În istorie și profeție, Cuvântul lui Dumnezeu descrie conflictul îndelungat și continuu

dintre adevăr și ideile false. Conflictul acesta se desfășoară încă. Lucrurile care au fost

în trecut se vor repeta. Vechile controverse vor învia din nou și teorii noi vor apărea

continuu. Totuși cei din poporul lui Dumnezeu care, în credința lor ca și împlinire a

profeției, au luat parte la propovăduirea primei, a celei de a doua și a celei de-a treia solii

îngerești știu unde se află. Ei au o experiență mai prețioasă decât aurul curat. Ei trebuie

4

să fie neclintiți ca o stâncă, păstrând cu statornicie până la sfârșit încrederea de la început.”

Solii Alese, volumul 2, 109.

Repetăm Istoria Israelului Antic „Ar trebui să înțelegem timpul în care trăim. Noi nu îl înțelegem nici pe jumătate și nu îl

folosim nici pe jumătate. Inima îmi tremură în mine când mă gândesc ce vrăjmaș avem de

înfruntat și cât de puțin suntem pregătiți. Încercările copiilor lui Israel și atitudinea lor chiar

înainte de prima venire a lui Hristos mi-au fost prezentate din nou și din nou pentru a

ilustra situația poporului lui Dumnezeu în experiența lui de dinaintea celei de-a

doua veniri a lui Cristos – cum a căutat vrăjmașul fiecare ocazie pentru a pune stăpânire

pe mintea iudeilor, iar astăzi el caută să orbească mintea slujitorilor lui Dumnezeu, așa

încât să nu fie în stare să discearnă adevărul prețios.” Solii Alese, vol 1, 406.

O Avertizare Solemnă Pentru Noi „Iudeii Îl așteptau pe Mesia; dar El n-a venit așa cum au prezis ei că va veni, iar dacă El ar

fi fost primit ca Cel făgăduit, învățații lor ar fi fost obligați să recunoască faptul că au greșit.

Acești conducători s-au despărțit de Dumnezeu și Satana a lucrat asupra minții lor și i-a

determinat să-L respingă pe Mântuitorul. Decât să-și supună mândria opiniilor, mai

degrabă au întors inima poporului împotriva lui Isus. Istoria lor ar trebui să fie o

avertizare solemnă pentru noi. Să nu ne așteptăm niciodată ca, atunci când Domnul are

o lumină pentru poporul Său, Satana să stea liniștit, calm și să nu facă niciun efort pentru

a-i împiedica să o primească. El va lucra asupra minții pentru a trezi neîncredere, gelozie

și necredință. Să fim atenți ca nu cumva să respingem, să refuzăm lumina pe care

Dumnezeu ne-o trimite, pentru faptul că ea nu vine într-un fel în care să ne placă. Să nu

îndepărtăm binecuvântările lui Dumnezeu de la noi pentru că nu știm timpul cercetării

noastre. Dacă sunt unii care nu văd și nu primesc lumina pentru ei, aceștia să nu stea în

calea altora. Să nu se spună despre acest popor foarte favorizat ceea ce se spunea despre

iudei atunci când vestea cea bună a Împărăției le-a fost vestită: «Nici voi nu intrați în ea, și

nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsați să intre».” Mărturii, vol 5, 728.

Noi Repetăm Istoria Acestui Popor „Cursele lui Satana sunt întinse înaintea noastră tot așa cum au fost întinse pentru copiii

lui Israel, chiar înaintea intrării lor în țara Canaanului. Noi repetăm istoria acestui popor.

Comoditatea, deșertăciunea, iubirea unei vieți ușoare și a plăcerilor, egoismul și necurăția

cresc în mijlocul nostru. Este nevoie acum de bărbați care sunt neclintiți și neînfricați în a

face cunoscut pe deplin sfatul lui Dumnezeu; oameni care să nu doarmă așa cum fac alții,

ci să vegheze și să fie sobri.” Mărturii, vol 5, 160.

5

Mai Mult Pentru Timpul Nostru „Noi nu lipsim niciodată din gândurile lui Dumnezeu. Domnul este bucuria și mântuirea

noastră. Fiecare dintre profeții din vechime au vorbit mai puțin pentru timpul lor și mai

mult pentru timpul nostru, prin urmare, profețiile lor sunt valabile pentru noi. ‘Aceste

lucruri li s-au întâmplat ca să ne slujească drept pilde şi au fost scrise pentru învăţătura

noastră, peste care au venit sfârşiturile veacurilor.’(1 Corinteni 10:11) ‘Lor le-a fost

descoperit că nu pentru ei înşişi, ci pentru voi spuneau ei aceste lucruri, pe care vi le-au

vestit acum cei ce v-au propovăduit Evanghelia prin Duhul Sfânt trimis din cer şi în care

chiar îngerii doresc să privească.’(1 Petru 1:12)” Solii Alese, volumul 3, 338.

Linie Peste Linie „Pe cine va învăţa el cunoaştere? Şi pe cine va face să înţeleagă doctrină? Pe cei înţărcaţi

de lapte şi luaţi de la sâni. Fiindcă precept trebuie să fie peste precept, precept peste

precept; rând peste rând, rând peste rând; aici puţin şi acolo puţin; Căci cu buze bâlbâite

şi o altă limbă va vorbi el acestui popor. Căruia i-a spus: Aceasta este odihna cu care să

faceţi pe cel obosit să se odihnească; şi aceasta este răcorirea; totuşi ei au refuzat să

asculte. Dar Cuvântul DOMNULUI le-a fost precept peste precept, precept peste precept;

rând peste rând, rând peste rând; aici puţin şi acolo puţin; ca ei să meargă şi să cadă pe

spate şi să fie frânţi şi prinşi şi luaţi.” Isaia 28:9-13.

Ce Înseamnă „Rând”? H6957 qav kav sau qav {kawv};

• din H6960 (compară cu H6961); o coardă (de legătură), în special pentru măsurat; în

sens figurat, o regulă; de asemenea un cerc, o coardă muzicală sau un acord. Compară

cu H6978.

Firul Profețiilor Milerite Tremurând, William Miller a început să desfășoare înaintea oamenilor tainele Împărăției

lui Dumnezeu, conducându-i pe ascultătorii lui pe firul profețiilor până la cea de-a doua

venire a lui Hristos.” Scrieri Timpurii, 229.

6

„Evenimentele istorice care arată împlinirea directă a profeției le-au fost prezentate

oamenilor, iar profeția a fost înțeleasă ca o schiță simbolică a evenimentelor care conduc

până la încheierea istoriei acestui pământ.” Solii Alese, vol 2, 102.

Ce Înseamnă „Schiță Simbolică”? „Prima schiță a unui lucru; reprezentarea unei forme sau figuri prin linii; schemă;

desen.” (Webster’s 1828 Dictionary).

După Aceleași Linii „Există lecții care trebuie învățate din istoria trecutului; și trebuie atrasă atenția asupra

acestor lucruri, pentru ca toți să înțeleagă faptul că Dumnezeu lucrează acum după

aceleași linii după care a lucrat dintotdeauna. Mâna Sa poate fi văzută și acum în

lucrarea Lui și în cadrul popoarelor, la fel cum a fost încă din momentul în care Evanghelia

i-a fost proclamată pentru prima dată lui Adam în Eden.” The Bible Echo, 26 august 1895,

par. 10.

„Aceasta Este Răcorirea” „De aceea pocăiţi-vă şi întoarceţi-vă, ca păcatele voastre să fie şterse când vor veni

timpurile de înviorare din prezenţa Domnului;” Faptele Apostolilor 3:19.

Înviorarea Sau Răcorirea – Ploaia Târzie Marea lucrare a Evangheliei nu se va încheia cu o manifestare mai slabă a puterii lui

Dumnezeu decât a marcat-o începutul ei. Profeţiile care s-au împlinit la revărsarea Ploii

Timpurii, la începutul predicării Evangheliei, urmează să se împlinească iarăşi în Ploaia

Târzie de la încheierea ei. Acestea sunt „vremurile de înviorare” către care privea în viitor

apostolul Petru când spunea: „Pocăiţi-vă dar, şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi

se şteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremile de înviorare, şi să trimită pe Cel ce a

fost rânduit mai dinainte pentru voi: pe Isus Hristos” (Faptele Apostolilor 3, 19.20). Tragedia

Veacurilor, 611-612.

7

Împlinirea Fiecărei Viziuni „Şi cuvântul DOMNULUI a venit la mine, spunând: Fiu al omului, ce este acel proverb pe

care voi îl aveţi în ţara lui Israel, spunând: Zilele sunt prelungite şi orice viziune se

sfârşeşte? Spune-le, de aceea: Astfel spune Domnul DUMNEZEU: Eu voi face acest

proverb să înceteze şi nu îl vor mai folosi ca proverb în Israel; ci spune-le: Zilele sunt

aproape şi împlinirea fiecărei viziuni. Fiindcă nu va mai fi vreo viziune deşartă, nici

ghicire linguşitoare în casa lui Israel. Fiindcă Eu sunt DOMNUL; voi vorbi şi Cuvântul pe

care îl voi vorbi se va întâmpla; acesta nu va mai fi prelungit, pentru că în zilele voastre,

casă răzvrătită, voi spune cuvântul şi îl voi împlini, spune Domnul DUMNEZEU. Din nou

Cuvântul DOMNULUI a venit la mine, spunând: Fiu al omului, iată, cei din casa lui Israel

spun: Viziunea pe care el o vede este pentru multe zile ce au să vină şi el profeţeşte despre

timpuri îndepărtate. De aceea spune-le: Astfel spune Domnul DUMNEZEU: Niciunul din

Cuvintele Mele nu va mai fi prelungit, ci Cuvântul pe care l-am vorbit va fi împlinit,

spune Domnul DUMNEZEU.” Ezechiel 12:21-28.

8

Evanghelia Veșnică

Tiparul Lui Dumnezeu „Imuabilitatea lui Dumnezeu ar trebui să fie văzută clar; similitudinea procedeelor Sale cu

poporul Lui din era religioasă trecută și prezentă ar trebui studiată.” Review and Herald, 20

Aprilie, 1897.

Definiție Evanghelia veșnică este lucrarea Domnului Cristos, de a produce și a demonstra două

categorii de închinători prin introducerea unei solii profetice de testare în trei pași.

O Nouă Dezvoltare A Adevărului „În fiecare generație se poate vedea o nouă dezvoltare a adevărului, a soliei adresate

de Dumnezeu oamenilor din acea generație. Toate adevărurile vechi sunt esențiale, iar

adevărurile noi nu sunt independente față de cele vechi, ci sunt o continuare, o descifrare

a lor. Numai când adevărurile cele vechi sunt înțelese, numai atunci le putem pricepe pe

cele noi. Când Domnul Hristos a dorit să prezinte ucenicilor Săi adevărul cu privire la

învierea Sa, El „a început de la Moise și de la toți proorocii, și le-a tâlcuit în toate Scripturile

ce era cu privire la El.” Luca 24, 27. Dar lumina care strălucește din proaspăta desfășurare

a adevărului, este aceea care glorifică vechile adevăruri. Cel care respinge sau neglijează

pe cele noi, în realitate nu cunoaște nici pe cele vechi. Pentru el, ele își pierd puterea lor

vitală și devin numai o formă lipsită de viață. […]” Parabolele Domnului Cristos, 127.

Temeliile Credinței Noastre „Nimeni să nu caute să înlăture temeliile credinţei noastre — temelii care au fost puse

la începutul lucrării noastre, prin cercetare cu rugăciune a Cuvântului şi prin descoperire.

Pe aceste temelii am clădit noi de cincizeci de ani încoace. Oamenii îşi pot închipui că au

găsit o cale nouă şi că pot pune o temelie mai puternică decât cea care a fost pusă. Însă

aceasta este o mare amăgire. O altă temelie decât cea pusă nu poate fi aşezată de niciun

om. În trecut, mulţi s-au apucat să clădească o nouă credinţă, să statornicească principii

noi. Însă cât a dăinuit clădirea lor? A căzut degrabă, căci nu era întemeiată pe Stâncă.”

Mărturii, vol.8, pag. 296-297.

9

„Dumnezeu nu ne dă o nouă solie. Noi trebuie să proclamăm solia care în 1843 și 1844

ne-a scos afară din biserici. Avem nevoie de Duhul Sfânt ca să aprindă în inimile noastre

zelul și stăruința care erau atunci văzute printre oamenii lui Dumnezeu. Îi mulțumesc

Domnului că încă trăiesc câțiva care își pot aminti acele zile, și care știu despre ce vorbesc.”

Review and Herald, 19 Ianuarie, 1905.

Un Adevăr Special Și O Lucrare Specială „În fiecare generație, Dumnezeu a avut pentru Biserica Sa un adevăr special și o lucrare

specială. Adevărul care este ascuns înțelepților și celor prevăzători ai lumii, este

descoperit celor umili și asemenea copiilor. El cere sacrificiu de sine. El are bătălii de purtat

și biruințe de câștigat. De aceea, la început, au fost puțini cei care i s-au alăturat. Iar aceștia

au fost întâmpinați cu opoziție și dispreț de către mai marii acestei lumi și de către o

Biserică ce s-a acomodat lumii.” Parabolele Domnului Hristos, 78.

De Viață Și De Moarte „Scripturile se deschid continuu pentru poporul lui Dumnezeu. Întotdeauna a fost și va

fi adevăr aplicabil în mod special pentru fiecare generație. Solia dată lui Noe era

adevăr prezent pentru acel timp; și dacă oamenii ar fi acceptat solia, ar fi fost salvați de

apele ce au înghițit totul la potop. Acum să presupunem că anumiți oameni ar spune: „Noi

avem tot adevărul pe care părinții noștri l-au avut; nu vrem mai mult,” și Dumnezeul

cerului le-ar trimite o solie așa cum a făcut pentru Ninive. Care ar fi rezultatul? – La fel cum

ar fi fost pentru Niniveni dacă nu s-ar fi pocăit. Sentința a fost pronunțată asupra lor, dar

pocăința lor i-a salvat. Cât de recunoscători ar trebui să fim că avem un Dumnezeu care

se va întoarce de la răul amenințat, când cei greșiți se întorc cu adevărată căință a

sufletului!” Review and Herald, 29 Iunie, 1886.

Dezgropați Comorile! „Praful și gunoiul erorii au îngropat bijuteriile prețioase ale adevărului, însă lucrătorii

Domnului pot să dezgroape aceste comori, astfel încât mii de oameni să le privească cu

încântare și uimire. Îngerii lui Dumnezeu vor fi lângă lucrătorul umil, oferind har și

iluminare divină, iar mii vor fi conduși să se roage ca David: „Deschide-mi ochii să văd

lucrurile minunate din Legea Ta!”. Adevăruri care nu au fost văzute și ascultate de

veacuri, vor izbucni de pe paginile iluminate ale Cuvântului sfânt al lui Dumnezeu.

Bisericile care în general au auzit, au refuzat și au călcat în picioare adevărul, se vor

comporta într-un mod și mai stricat; însă „cei înțelepți”, aceia care sunt sinceri, vor

înțelege. Cartea este deschisă, și cuvintele lui Dumnezeu ajung la inimile acelora care

doresc să-I cunoască voia. La marea strigare a îngerului din cer care se asociază celui de-

10

al treilea înger, mii se vor trezi din amorțeala în care lumea stă de veacuri și vor vedea

frumusețea și valoarea adevărului.” Review and Herald, 15 Decembrie 1885, par 15.

Doctrina Domnului Cristos „Învățătura lui Hristos, deși era reprezentată prin vinul cel nou, nu era o doctrină nouă,

ci descoperirea aceleia care se dăduse la început. Dar, pentru farisei, adevărul lui

Dumnezeu își pierduse semnificația și frumusețea de la început. Învățătura lui Hristos era

pentru ei, aproape în toate privințele, ceva nou și era nerecunoscută și neștiută de ei.”

Hristos Lumina Lumii, 279.

Pregătire Prin Creșterea Cunoștinței „Acum cartea lui Daniel este desigilată, iar descoperirea făcută de Cristos lui Ioan trebuie

să ajungă la toţi locuitorii pământului. Prin creşterea cunoştinţei, urmează a fi pregătit

un popor care să reziste în zilele de pe urmă”. Solii Alese, vol. 2, pag 105.

Atitudinea Laodiceeanului „Este adevărat că noi deţinem adevărul şi că trebuie să ne ţinem tari pe aceste poziţii care

nu pot fi dărâmate; dar nu trebuie să privim cu suspiciune orice lumină nouă pe care

Dumnezeu ar putea s-o trimită şi să zicem că nu vedem niciun motiv pentru care am avea

nevoie de mai multă lumină decât adevărul cel vechi pe care l-am primit până acum şi pe

care stăm tari. Dacă vom gândi în acest fel ne vom găsi sub incidenţa mustrării

adresate de Martorul credincios: „Şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol.”

Adevărata stare în faţa lui Dumnezeu a acelora care se cred bogaţi şi având o mulţime de

bunuri, nesimţind nevoia de a mai primi ceva, este una de orbire, iar ei nu ştiu asta.” —

The Review and Herald, 7 august, 1894. / Sfaturi către Editori, 33.

O Lumină Tot Mai Mare Să Strălucească! „Poporul care pretinde că are credinţa în adevărul prezent a fost cuprins de un spirit de

fariseism. Ei sunt mulţumiţi de starea în care se află. Ei afirmă: „Noi avem adevărul. Nu

mai este altă lumină pentru poporul lui Dumnezeu.” Dar noi nu suntem în siguranţă când

adoptăm o astfel de poziţie în care nu vom mai accepta nimic altceva decât ceea ce am

convenit până atunci ca fiind adevărul. Fiecare dintre noi ar trebui să cerceteze cu

sârguinţă Biblia în modul cel mai personal. Ar trebui să săpăm după adevăr în mina

Cuvântului lui Dumnezeu. „Lumina este semănată pentru cel neprihănit, iar bucuria

pentru cei cu inima curată.” Unii m-au întrebat dacă eu cred cumva că mai este lumină

11

pentru poporul lui Dumnezeu. Noi ne-am închis minţile într-atât încât se pare că nu

înţelegem ce lucrare măreaţă are Dumnezeu pentru noi. O lumină tot mai mare trebuie

să strălucească asupra noastră. „Dar cărarea celor neprihăniţi este ca lumina

strălucitoare, a cărei strălucire merge mereu crescând până la miezul zilei.” — The Review

and Herald, 18 iunie, 1889 / Sfaturi către Editori, 34.

Cuvântul Domnului Separă „Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi puternic şi mai ascuţit decât orice sabie cu două

tăişuri, străpungând până la separarea sufletului şi a duhului şi a încheieturilor şi a

măduvei şi este cel ce discerne gândurile şi intenţiile inimii.” Evrei 4:12.

Sabia Domnului Hristos „Să nu gândiţi că am venit să trimit pace pe pământ; nu am venit să trimit pace, ci sabie.

Fiindcă am venit să întorc pe om împotriva tatălui său şi pe fiică împotriva mamei sale şi

pe noră împotriva soacrei sale. Şi duşmanii omului vor fi cei din casa lui.” Matei 10:34-36.

Plida Grâului și A Neghinei „Câmpul este lumea; sămânţa bună sunt copiii Împărăţiei; dar neghinele sunt copiii celui

rău. Iar duşmanul care i-a semănat este diavolul; secerişul este sfârşitul lumii; şi secerătorii

sunt îngerii.” Matei 13:38-39.

Întâi Neghinele „Lăsaţi-le să crească împreună amândouă până la seceriş; şi la timpul secerişului, voi

spune secerătorilor: Strângeţi întâi neghinele şi legaţi-le în snopi să le ardeţi; dar grâul

adunaţi-l în grânarul Meu.” Matei 13:30.

Naturalul Ilustrează Spiritualul „Totuşi, primul nu a fost spiritual, ci natural; după aceea, spiritual.” 1 Corinteni 15:46.

12

Domnul Se Descoperă Ca Soarele și Ploaia „Atunci vom cunoaşte, dacă urmărim a cunoaşte pe DOMNUL; ieşirea Lui este pregătită

ca dimineaţa; şi El va veni la noi ca ploaia, ca ploaia târzie şi timpurie pentru pământ.”

Osea 6:3

Cuvântul Domnului Este Lumină „Cuvântul Tău este o lampă pentru picioarele mele şi o lumină pentru cărarea mea.”

Psalmii 119:105.

„Fiindcă porunca este o lampă şi Legea este Lumină; şi mustrările instruirii sunt Calea

vieţii;” Proverbe 6:23.

Cuvântul Domnului Este Ploaie „Deschideţi urechea voi, cerurilor, şi voi vorbi; şi ascultă, pământule, cuvintele gurii mele.

Doctrina mea să picure ca ploaia, vorbirea mea să cadă ca roua, ca ploaia măruntă

peste verdeaţa proaspătă şi ca ploile peste iarbă” Deuteronom 32:1-2.

„Căci aşa cum cerurile sunt mai sus decât pământul, tot așa căile Mele sunt mai înalte

decât căile voastre şi gândurile Mele decât gândurile voastre. Căci aşa cum coboară ploaia

şi zăpada din cer şi nu se întoarce acolo, ci udă pământul şi îl face să încolţească şi să

înmugurească, pentru a da sămânţă semănătorului şi pâine celui ce mănâncă, tot așa va

fi Cuvântul Meu care iese din gura Mea, nu se va întoarce la Mine gol, ci va împlini ceea

ce Îmi place şi va prospera în lucrul la care l-am trimis.” Isaia 55:9-11.

Solii De Coacere „Lui Ioan i-au fost descoperite scene de un interes profund și emoționant în experiența

bisericii. A văzut poziția, primejdiile, conflictele și eliberarea finală a poporului lui

Dumnezeu. El raportează Soliile de încheiere care vor coace secerișul pământului fie

ca roade pentru grânarul ceresc, fie ca paie pentru focul nimicitor. Subiecte de o

importanță colosală i-au fost descoperite, îndeosebi pentru biserica sfârșitului, ca aceia

care se vor întoarce de la rătăcire la adevăr să fie instruiți cu privire la primejdiile și luptele

ce le stau înainte. Nimeni nu trebuie să fie în întuneric față de ceea ce va veni peste

pământ.” Tragedia Veacurilor, 341.

13

Cuvintele Adevărului Despart Neghina De Grâu „Acela Îşi are lopata în mână, Îşi va curăţi cu desăvârşire aria, şi Îşi va strânge grâul în

grânar” (Matei 3, 12). Acesta era un timp de curăţire. Cuvintele adevărului făceau ca

neghina să fie despărţită de grâu. Pentru motivul că erau prea îngâmfaţi şi încrezuţi în

propria dreptate pentru a primi mustrarea, prea iubitori de lume ca să accepte o viaţă de

umilinţă, mulţi s-au îndepărtat de Isus. Mulţi fac şi astăzi la fel. Oamenii sunt şi astăzi

încercaţi ca acei ucenici din sinagoga din Capernaum. Când adevărul pune stăpânire pe

inimă, văd că viaţa nu le este în acord cu voia lui Dumnezeu. Văd nevoia unei totale

schimbări, dar nu vor să primească o lucrare care cere lepădare de sine. Din cauza aceasta

se mânie atunci când li se descoperă păcatele. Ei pleacă ofensaţi ca ucenicii care L-au

părăsit pe Isus, spunând: „Vorbirea aceasta este prea de tot; cine poate s-o sufere?” Hristos

Lumina Lumii, 392.

Ești Testat Prin Adevărul Prezent! „Mulți spun: „Dacă doar aș fi trăit în zilele lui Cristos, nu m-aș fi luptat împotriva Cuvintelor

Lui, sau să fi interpretat fals învățătura Lui. Nu L-aș fi respins și crucificat așa cum au făcut

evreii.”, dar acest lucru va fi dovedit prin modalitatea în care tu tratezi solia Sa și

solii Săi astăzi. Dumnezeu testează poporul de astăzi tot așa de mult precum i-a testat

și pe iudeii din acel timp. Când El trimite soliile Sale de har, Lumina Adevărului Său, El

trimite Duhul Adevărului la tine și dacă accepți Solia, Îl accepți pe Isus. Aceia care declară

că dacă ar fi trăit în zilele lui Cristos, ei nu ar fi făcut precum respingătorul harului Său, vor

fi testați astăzi. Aceia care trăiesc în această zi nu sunt răspunzători pentru faptele acelora

care L-au crucificat pe Fiul lui Dumnezeu; dar dacă cu toată lumina care a strălucit peste

poporul Său antic desfășurată înaintea noastră noi mergem pe același teren, nutrim

același spirit, refuzăm să primim mustrare și avertizare, atunci vina noastră va fi mult mai

mare, și condamnarea care a căzut asupra lor va cădea asupra noastră, numai că ea va fi

cu atât mai mare cu cât Lumina este mai mare în aceste timpuri decât a fost în acele

timpuri.” Review and Herald, 11 Aprilie, 1893.

Testarea Evreilor și A Protestanților „Atenția mi-a fost îndreptată către vestirea primei veniri a lui Cristos. Ioan fusese trimis în

puterea și în duhul lui Ilie pentru a pregăti calea pentru Isus. Cei care au respins mărturia

lui Ioan nu au beneficiat de învățăturile lui Isus. Împotrivirea lor față de Solia care

prevestea venirea Sa i-a plasat într-un loc în care nu puteau primi cu plăcere cea mai

puternică dovadă că El era Mesia. Satana i-a condus pe cei care au respins Solia lui Ioan

să meargă încă și mai departe, să-L respingă și să-L răstignească pe Cristos. Făcând acest

lucru, ei s-au plasat într-un loc în care nu puteau primi binecuvântările Zilei Cincizecimii,

care i-ar fi învățat Calea către Sanctuarul ceresc. Sfâșierea perdelei de la Templu a arătat

că jertfele și rânduielile iudaice nu aveau să mai fie primite. Marea Jertfă fusese adusă și

14

acceptată, iar Duhul Sfânt, care a coborât în Ziua Cincizecimii, a purtat mintea ucenicilor

de la Sanctuarul pământesc către cel ceresc, în care Isus intrase prin propriul Său sânge,

pentru a revărsa asupra ucenicilor Săi foloasele ispășirii făcute de El. Dar iudeii au fost

lăsați într-un întuneric total. Au pierdut toată Lumina pe care ar fi putut-o avea asupra

planului de mântuire și s-au încrezut mai departe în jertfele și arderile lor de tot inutile.

Sanctuarul ceresc luase locul celui pământesc — cu toate acestea, ei nu știau nimic de

această schimbare. Din acest motiv, ei nu au putut beneficia de mijlocirea lui Isus în Locul

Sfânt.

Mulți privesc cu oroare la calea urmată de iudei când L-au respins și L-au răstignit pe

Cristos; iar când citesc istorisirea rușinoasei Lui maltratări, ei cred că Îl iubesc și nu L-ar

fi tăgăduit ca Petru sau răstignit ca iudeii. Dar Dumnezeu, care citește inimile tuturor, a

pus la probă acea iubire pe care ei mărturiseau că o simt față de Isus. Tot cerul a privit cu

cel mai adânc interes primirea primei Solii îngerești. Dar mulți care au mărturisit că-L

iubesc pe Isus și care au vărsat lacrimi când au citit povestea crucii, au luat în râs vestea

cea bună a venirii Sale. În loc să primească Solia cu bucurie, au declarat că este o amăgire.

I-au urât pe cei care iubeau venirea Sa și i-au dat afară din biserici. Cei care au respins

prima Solie nu au putut avea vreun avantaj de la cea de-a doua; și nu au avut nimic de

câștigat nici prin Strigătul de la miezul nopții, care trebuia să-i pregătească să intre cu Isus

în Locul Preasfânt din Sanctuarul ceresc. Și, respingând primele două Solii, ei și-au

întunecat în așa măsură priceperea, încât nu pot vedea nici urmă de lumină în cea de-a

treia Solie îngerească, care arată Calea către Sfânta Sfintelor. Am văzut că, după cum

iudeii L-au răstignit pe Isus, tot așa bisericile cu numele răstigniseră aceste trei Solii

și nu au, prin urmare, nici cea mai vagă cunoștință în ce privește Calea către Sfânta

Sfintelor și nici nu pot beneficia de mijlocirea săvârșită de Cristos acolo. Asemenea

iudeilor, care își aduceau jertfele inutile, ei își înalță rugăciunile nefolositoare către

încăperea pe care Isus a părăsit-o; și Satana, mulțumit de această amăgire, își ia o

aparență religioasă și îndreaptă către sine mintea acestor așa-ziși creștini, lucrând cu

puterea lui semne și minuni mincinoase pentru a-i imobiliza în capcană.” Scrieri Timpurii,

259-260.

Mie Mi Le-ați Făcut „Și Împăratul va răspunde şi le va zice: Adevărat vă spun: Întrucât aţi făcut acestea unuia

dintre cei mai neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie mi le-aţi făcut.” Matei 25:31-40.

„Cel ce vă primeşte pe voi, Mă primeşte pe Mine; şi cel ce Mă primeşte pe Mine, îl primeşte

pe Cel ce M-a trimis. Cel ce primeşte un profet în numele unui profet, va primi răsplata

unui profet; şi cel ce primeşte pe un om drept în numele unui om drept, va primi răsplata

unui om drept.” Matei 10:40-41.

15

Iarăși Și Iarăși A Fost Respins Hristos „După cum Hristos, lumina și viața oamenilor, a fost lepădat de autoritățile ecleziastice în

zilele Lui, la fel a fost lepădat și în generațiile următoare. Iarăși și iarăși s-a repetat

istoria retragerii lui Hristos din Iudea. Atunci când au predicat Cuvântul lui Dumnezeu,

reformatorii nu se gândiseră să se despartă de biserica existentă; dar conducătorii

religioși n-au vrut să tolereze lumina, iar aceia care o purtau au fost siliți să caute pe alții

care tânjeau după adevăr. În zilele noastre, puțini dintre cei care susțin că sunt urmașii

reformatorilor sunt mânați de spiritul lor. Puțini ascultă de glasul lui Dumnezeu și sunt

gata să primească adevărul fără să țină seama de modul în care el poate fi prezentat.

Adesea, aceia care merg pe urmele reformatorilor sunt obligați să se îndepărteze de

bisericile pe care le iubesc, pentru ca să poată vesti învățătura lămurită a Cuvântului lui

Dumnezeu. Și, de multe ori, aceia care caută lumina sunt obligați de către aceeași

învățătură să părăsească biserica părinților lor, ca să-i poată da ascultare.” Hristos Lumina

Lumii, 232.

Ușa Închisă „Pentru un timp după dezamăgirea din 1844, am susținut, asemenea corpului

credincioșilor adventiști, că ușa harului fusese pentru totdeauna închisă pentru lume.

Această poziție fusese luată înainte ca prima viziune să-mi fie dată. A fost lumina dată de

Dumnezeu care a corectat eroarea noastră, și ne-a ajutat să vedem adevărata poziție.

Sunt încă o susținătoare a teoriei ușii închise, dar nu în sensul în care aplicam termenul

sau în care este folosit de oponenții mei.

A fost o ușă închisă în zilele lui Noe. A fost în acel timp o retragere a Duhului lui Dumnezeu

de la neamul păcătos ce a pierit în apele Potopului. Dumnezeu Însuși i-a dat solia ușii

închise lui Noe: „Atunci Domnul a zis: „Duhul Meu nu va rămâne pururi în om [nu se va

lupta, nu va stărui pentru totdeauna cu omul n. tr.], căci şi omul nu este decât carne

păcătoasă: totuşi zilele lui vor fi de o sută douăzeci de ani.”

A fost o ușă închisă în zilele lui Avraam. Harul a încetat să mai insiste pe lângă locuitorii

Sodomei, și toți în afară de Lot împreună cu soția și cele două fiice au fost devorați de

focul trimis din cer.

A fost o ușă închisă în zilele lui Isus Cristos. Fiul lui Dumnezeu a declarat Iudeilor

necredincioși din acea generație, „Iată că vi se lasă casa pustie” (Matei 23:38)”

Privind prin timp în zilele din urmă, aceeași putere infinită a proclamat prin Ioan: „Iată ce

zice Cel Sfânt, Cel Adevărat, Cel ce ţine cheia lui David, Cel ce deschide, şi nimeni nu va

închide, Cel ce închide, şi nimeni nu va deschide” (Apocalipsa 3:7)

Mi-a fost arătat în viziune, și încă cred că a fost o ușă închisă în 1844. Toți care au văzut

lumina primei și celei de-a doua Solii îngerești și au respins-o, au fost lăsați în întuneric. Și

aceia care au acceptat-o și au primit Duhul Sfânt care a însoțit proclamarea mesajului din

cer, și care apoi au renunțat la credința lor și au considerat experiența lor o amăgire, astfel

au respins Duhul lui Dumnezeu, și El nu a mai stăruit pe lângă ei.” Solii Alese, vol 1, 62-63.

16

Lucrarea Veșnică a Evangheliei „Cain și Abel reprezintă două clase de oameni, care vor exista întotdeauna în lume

până la încheierea vremurilor.” Patriarhi și Profeți, 72.

„Întotdeauna au fost două clase printre cei care mărturisesc a fi urmașii lui Cristos.

În timp ce o clasă studiază viața Mântuitorului și caută cu stăruință să-și corecteze greșelile

pentru a se asemăna Modelului, cealaltă clasă ocolește adevărurile clare, practice, care le

descoperă rătăcirile.” Tragedia Veacurilor, 43.

„Fariseul și vameșul reprezintă două mari clase de oameni în care se împart cei care vin

să se închine înaintea lui Dumnezeu. Primii doi reprezentanți ai acestor clase se află în

primii doi copii ce au fost născuți în această lume.” Parabolele Domnului Hristos, 152.

„Ioan și Iuda îi reprezintă pe aceia care mărturisesc că sunt urmași ai lui Cristos.

Acești doi ucenici au avut aceleași ocazii să studieze și să urmeze Modelul divin. Amândoi

au fost în strânsă legătură cu Isus și au avut privilegiul să asculte învățătura Sa. Fiecare

avea serioase defecte de caracter; și fiecare a avut acces la harul divin care transformă

caracterul. Dar, în timp ce unul învăța în umilință de la Isus, celălalt s-a dovedit că nu era

un împlinitor al Cuvântului, ci numai un auzitor al Lui. Unul murea zilnic față de eu și,

biruind păcatul, era sfințit prin adevăr; celălalt, împotrivindu-se puterii transformatore a

harului și îngăduindu-și dorințe egoiste, a ajuns rob al lui Satana.” Faptele Apostolilor, 559.

Evanghelia Veșnică Este Prima Solie Îngerească „Şi am văzut un alt înger zburând în mijlocul cerului, având Evanghelia Veşnică, pentru a

predica celor ce locuiesc pe pământ şi fiecărei naţiuni şi rase şi limbi şi popor, Spunând cu

voce tare: Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-I glorie, pentru că a venit ora judecăţii Lui; şi

închinaţi-vă Celui care a făcut cerul şi pământul şi marea şi izvoarele apelor.” Apocalipsa

14:6-7.

William Miller Predica Evanghelia Veșnică „Îngeri ai lui Dumnezeu l-au însoțit pe William Miller în misiunea sa. El era ferm și

netulburat, proclamând neînfricat solia ce îi fusese încredințată. O lume care zăcea în

fărădelege și o biserică rece, lumească au fost de-ajuns pentru a-i pune la lucru toată

energia și pentru a-l face să îndure de bunăvoie truda, lipsurile și suferința. Deși i se

împotriveau așa-zișii creștini și lumea și era lovit de Satana și de îngerii lui, nu a încetat să

predice mulțimilor Evanghelia Veșnică, oriunde era invitat, făcând să răsune în

17

depărtare și în apropiere strigătul: „Temeți-vă de Dumnezeu și dați-I slavă, căci a sosit

ceasul Judecății Lui!” Scrieri Timpurii, 232.

William Miller Predica Profețiile Tremurând, William Miller a început să desfășoare înaintea oamenilor tainele Împărăției

lui Dumnezeu, conducându-i pe ascultătorii lui pe firul profețiilor până la cea de-a doua

venire a lui Cristos. El căpăta putere cu fiecare efort depus. Așa cum Ioan Botezătorul a

vestit prima venire a lui Isus și a pregătit calea pentru venirea Sa, William Miller și cei care

i s-au alăturat au vestit cea de-a doua venire a Fiului lui Dumnezeu.” Scrieri Timpurii, 229.

Evanghelia Domnului Hristos Este O Solie Profetică „Şi după ce Ioan a fost pus în închisoare, Isus a venit în Galileea predicând Evanghelia

Împărăţiei lui Dumnezeu, și, spunând: Timpul este împlinit şi Împărăţia lui Dumnezeu

este aproape: pocăiţi-vă şi credeţi Evanghelia.” Marcu 1:14-15.

„Tema predicării lui Cristos era: „S-a împlinit vremea și Împărăția lui Dumnezeu este

aproape. Pocăiți-vă și credeți în Evanghelie”. În felul acesta, Solia Evangheliei, așa cum

era prezentată de Mântuitorul Însuși, se întemeia pe profeții. „Timpul” despre care El

spunea că s-a împlinit era perioada făcută cunoscută lui Daniel de către îngerul Gabriel.”

Hristos Lumina Lumii, 233.

Evanghelia Apostolului Pavel Este O Solie Profetică „Dar chiar dacă noi sau un înger din cer vă va predica orice altă evanghelie decât aceea

pe care v-am predicat-o noi, să fie blestemat! Cum am spus noi mai înainte, aşa spun

acum din nou: Dacă vă va predica cineva orice altă evanghelie decât aceea pe care aţi

primit-o, să fie blestemat!” Galateni 1:8-9.

„Pavel declara că schimbarea credinței sale nu fusese determinată de un impuls sau de

fanatism, ci el ajunsese la aceasta printr-o dovadă covârșitoare. În felul lui de prezentare

a Evangheliei, el a căutat să lămurească profețiile cu privire la prima venire a lui

Hristos. El a arătat, în mod convingător, că aceste profeții se împliniseră întocmai în Isus

din Nazaret. Temelia credinței lui erau cuvântul cel sigur al profeției.” Faptele

Apostolilor, 124.

18

Evanghelia Veșnică În Eden – O Solie Profetică „Solia proclamată de îngerul care zbura prin mijlocul cerului este Evanghelia Veșnică,

aceeași Evanghelie care a fost proclamată în Eden, când Dumnezeu i-a zis șarpelui:

„Vrăjmășie voi pune între tine și femeie, între sămânța ta și Sămânța ei. Aceasta îți va

zdrobi capul, și tu îi vei zdrobi călcâiul.” (Geneza 3:15).” Solii Alese, cartea 2, 106.

„Prima predică a Evangheliei s-a predicat în Eden, atunci când Dumnezeu a spus

șarpelui, ‘Şi voi pune duşmănie între tine şi femeie şi între sămânţa ta şi Sămânţa ei; el îţi

va zdrobi capul, iar tu îi vei zdrobi călcâiul.’” Youth Instructor, 22 Februarie, 1900.

„Spiritul care L-a dus pe Cristos la moarte îi inspiră și pe cei răi să-i nimicească pe urmașii

Lui. Toate acestea sunt prevestite în acea primă profeție: „Vrăjmășie voi pune între

tine și femeie, între sămânța ta și Sămânța ei”. Și aceasta va continua până la încheierea

timpului.” Tragedia Veacurilor, 507.

Așadar, 1. Evanghelia Milleriților a fost o solie profetică.

2. Evanghelia lui Ioan și a Domnului Hristos a fost o solie profetică.

3. Evanghelia apostolilor se întemeia pe cuvântul cel sigur al profeției.

4. Evanghelia din Eden a fost prima profeție.

Cei Trei Pași Ai Evangheliei „Imuabilitatea lui Dumnezeu ar trebui să fie văzută clar; similitudinea procedeelor Sale cu

poporul Lui din era religioasă trecută și prezentă ar trebui studiată.” Review and Herald, 20

Aprilie, 1897.

1. Cele Trei Solii Îngerești „Mulți care au înaintat să Îl întâlnească pe Mire sub Soliile primului și celui de-al doilea

înger, au refuzat-o pe a treia, ultima Solie de testare ce urmează să fie dată lumii, iar o

poziție similară va fi luată atunci când se va face ultimul apel.” Review and Herald, 31

Octombrie 1899, par 12.

2. Prima Solie Îngerească Şi am văzut un alt înger zburând în mijlocul cerului, având Evanghelia Veşnică, pentru a

predica celor ce locuiesc pe pământ şi fiecărei naţiuni şi rase şi limbi şi popor, Spunând cu

voce tare: Temeţi-vă de Dumnezeu (1) şi daţi-I glorie (2), pentru că a venit ora Judecăţii Lui;

19

(3) şi închinaţi-vă Celui care a făcut cerul şi pământul „şi marea şi izvoarele apelor.”

Apocalipsa 14:6-7.

3. Sanctuarul Sanctuarul este un alt exemplu al unei lucrări de testare în trei pași. El are trei

compartimente: Curtea, Locul Sfânt, și Locul Preasfânt. Cele trei compartimente ale

Sanctuarului pământesc prefigurează lucrarea Domnului Cristos în cortul acela „mai mare

şi desăvârşit, nu făcut de mâini, altfel spus, nu din această clădire” (Evrei 9:11). În anul 31,

El S-a înălțat pentru a începe lucrarea în Locul Sfânt, iar din anul 1844 are loc lucrarea

de judecată în Locul Preasfânt. La cel de-al treilea pas avem o ușă închisă – atunci când

judecata se va încheia, iar Domnul Cristos se va îmbrăca cu hainele răzbunării. Oamenii

au fost testați prin lucrarea Domnului Cristos în Sanctuar. Evreii au fost testați cu privire

la începutul lucrării Sale de mijlocire, iar protestanții cu privire la începutul lucrării Sale de

judecată. Vom înțelege mai târziu că și noi vom fi testați, cu privire la lucrarea Sa de

judecată a celor vii.

4. Sărbătorile Iudaice „De trei ori într-un an toţi copiii tăi de parte bărbătească să se arate înaintea Domnului

DUMNEZEU, Dumnezeul lui Israel. Pentru că voi arunca afară naţiunile dinaintea ta şi voi

lărgi hotarele tale; niciun om nu va dori ţara ta, când te vei urca să te arăţi înaintea

DOMNULUI Dumnezeul tău, de trei ori într-un an.” Exodul 34:23-24.

5. Lucrarea Duhului Sfânt „Totuşi Eu vă spun adevărul: Vă este de folos să plec; căci dacă nu plec, Mângâietorul nu

va veni la voi; dar dacă plec, vi-l voi trimite. Şi când vine, el va mustra lumea de păcat (1) şi

de dreptate (2) şi de judecată. (3)” Ioan 16:7-8.

6. Domnul Hristos „Isus i-a spus: Eu sunt Calea (1) şi Adevărul (2) şi Viaţa (3): nimeni nu vine la Tatăl decât

prin Mine.” Ioan 14:6.

7. Cei Care Sunt Cu Mielul „Aceştia vor face război cu Mielul şi Mielul îi va învinge, pentru că El este Domnul domnilor

şi Împăratul împăraţilor; şi cei ce sunt cu El sunt chemaţi (1) şi aleşi (2) şi credincioşi. (3)”

Apocalipsa 17:14.

20

8. Cei 1260 De Ani De Persecuție „Chiar şi din cei înţelepţi, mulţi vor cădea, ca să fie încercaţi (1), curăţaţi (2) şi albiţi (3),

până la vremea sfârşitului, căci sfârşitul nu va fi decât la vremea hotărâtă.” Daniel 11:35;

9. Reforma Millerită „Mulţi vor fi curăţaţi (1), albiţi (2) şi lămuriţi (3); cei răi vor face răul şi niciunul din cei răi

nu va înţelege, dar cei pricepuţi vor înţelege." Daniel 12:10;

10. Leacul Laodiceei „Îţi recomand să cumperi de la Mine aur încercat în foc (1), ca să te îmbogăţeşti; şi haine

albe (2), ca să te îmbraci, şi ruşinea goliciunii tale să nu se arate; şi să îţi ungi ochii cu alifie

(3), ca să vezi.” Apocalipsa 3:18.

11. O Restaurare În 3 Pași „Veniţi să ne întoarcem la Domnul! Căci El ne-a sfâşiat, dar tot El ne va vindeca; El ne-a

lovit, dar tot El ne va lega rănile. El ne va da iarăşi viaţa în două zile; a treia zi ne va scula,

şi vom trăi înaintea Lui.” Osea 6:1,2;

12. În Grădina Ghetsemani „Și le-a spus: Sufletul Meu este foarte întristat, chiar de moarte; rămâneţi aici şi vegheaţi.

Şi s-a dus puţin mai înainte şi a căzut la pământ şi se ruga ca, dacă ar fi posibil, timpul

acesta să treacă de la El. Şi a spus: Abba, Tată, toate Îţi sunt posibile; ia de la Mine acest

pahar; cu toate acestea, nu ce voiesc Eu, ci ce voieşti Tu. Şi a venit şi i-a găsit dormind şi i-

a spus lui Petru: Simone, dormi? Nu ai putut veghea o oră? Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca nu

cumva să intraţi în ispită. Într-adevăr, duhul este plin de zel, dar carnea fără putere. Şi din

nou S-a dus deoparte şi S-a rugat şi a spus aceleaşi cuvinte. Şi când S-a întors, i-a găsit din

nou adormiţi, (fiindcă ochii le erau îngreunaţi) şi nu ştiau ce să îi răspundă. Şi a venit a

treia oară şi le-a spus: Dormiţi de-acum şi odihniţi-vă; este destul, a sosit timpul; iată, Fiul

omului este trădat în mâinile păcătoşilor.” Marcu 14:34-41.

13. Domnul Hristos În Mormânt „şi-L vor da în mâinile Neamurilor, ca să-L batjocorească, să-L bată şi să-L răstignească;

dar a treia zi va învia.” Matei 20:19;

21

14. Trădarea și Pocăința lui Petru "„Adevărat îţi spun”, i-a zis Isus, „că tu, chiar în noaptea aceasta, înainte ca să cânte

cocoşul, te vei lepăda de Mine de trei ori.”" Matei 26:34;

„Şi după ce au mâncat, Isus i-a spus lui Simon Petru: Simone,fiul lui Iona, Mă iubeşti tu

mai mult decât aceştia? El I-a spus: Da, Doamne; Tu ştii că Te iubesc. Isus i-a spus: Paşte

mieluşeii Mei. I-a spus din nou a doua oară: Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti? El I-a spus:

Da, Doamne; ştii că Te iubesc. El i-a spus: Paşte oile Mele. El i-a spus a treia oară: Simone,

fiul lui Iona, mă iubeşti tu? Petru s-a mâhnit că îi spusese a treia oară: Mă iubeşti? Şi I-a

spus: Doamne, Tu toatele ştii; Tu ştii că Te iubesc. Isus i-a spus: Paşte oile Mele.” Ioan 21:15-

17.

Petru Vameșul Și Fariseul „Pentru fiecare dintre clasele reprezentate prin Fariseu și vameș, găsim o lecție în istoria

vieții apostolului Petru. În primii ani ai apostolatului său, Petru gândea despre sine că este

puternic. Asemenea Fariseului, după propria sa judecată, el „nu era ca ceilalți oameni.”

Când Domnul Cristos, în ajunul trădării Sale, îi înștiința pe ucenicii Săi: „în noaptea aceasta

toți veți avea un prilej de poticnire în Mine”, Petru, plin de încredere în sine declară: „Chiar

dacă toți ar avea un prilej de poticnire, eu nu voi avea.” Marcu 14, 27.29. Petru nu cunoștea

atunci primejdia în care se găsea, încrederea în sine l-a amăgit. El gândea despre sine că

este în stare să se împotrivească ispitei, dar când, numai după câteva ore, încercarea

veni, el se lepădă de Domnul său blestemând și jurându-se.” Parabolele Domnului Hristos,

152.

15. Paharnicul Și Brutarul „Şi Iosif i-a spus: Aceasta este interpretarea lui: Cele trei ramuri sunt trei zile. Totuşi până

în trei zile Faraon va înălţa capul tău şi te va restaura la locul tău; şi vei da paharul lui

Faraon în mâna sa, după rânduiala dinainte, când ai fost paharnicul lui. […] Şi Iosif a

răspuns şi a zis: Aceasta este interpretarea lui: Cele trei coşuri sunt trei zile. Totuşi până

în trei zile Faraon va ridica al tău cap de la tine şi te va atârna pe un lemn; şi îţi vor mânca

păsările carnea de pe tine.” Geneza 40:12-13.

16. Testul Lui Avraam „Şi Avraam s-a sculat devreme dimineaţa şi a înşeuat măgarul său şi a luat doi dintre tinerii

săi cu el şi pe Isaac, fiul său, şi a despicat lemnele pentru ofranda arsă şi s-a ridicat şi a

mers la locul despre care Dumnezeu îi spusese. Apoi în a treia zi Avraam şi-a ridicat ochii

şi a văzut locul de departe.” Geneza 22:3-4.

22

„La locul rânduit, ei au zidit un altar și au pus lemnele pe el. Apoi, cu glasul tremurând,

Avraam îi descoperi fiului său Solia divină. Cu groază și uimire află Isaac ce soartă îl

aștepta, dar nu se împotrivi. El ar fi putut să scape de ceea ce-l aștepta, dacă ar fi ales să

facă așa; bătrânul, paralizat de durere, istovit de lupta celor trei zile îngrozitoare, nu s-

ar fi putut împotrivi voinței tânărului plin de vigoare.”Patriarhi și Profeți, 152.

17. Iona „Şi DOMNUL pregătise un peşte mare care să înghită pe Iona. Şi Iona a fost în pântecele

peştelui trei zile şi trei nopţi.” Iona 1:17.

Referința Biblică Cei trei pași

Apocalipsa 14:6-12 Prima Solie

Îngerească

A doua Solie

Îngerească

A treia Solie Îngerască

Evrei 9:1-7 Curtea Locul Sfânt Locul Preasfânt

Ioan 16:8 Păcat Neprihănire Judecată

Apocalipsa 14:7 „Temeți-vă de

Dumnezeu”

„Dați-I Glorie” „Căci a venit ora

judecății Lui”

Apocalipsa 17:14 Chemat Ales Credincios

Daniel 12:10 Curățit Albit Lămurit

Ioan 14:6 Calea Adevărul Viața

Evanghelia Veșnică este lucrarea Domnului Cristos, de a produce și a demonstra la

închiderea ușii două categorii de închinători – grâul și neghina – prin introducerea unei

solii profetice de testare în 3 pași.

23

Linia De Reformă A Lui Noe

Perioada De Întuneric „Şi s-a întâmplat, pe când oamenii au început a se înmulţi pe faţa pământului şi li s-au

născut fiice, că fiii lui Dumnezeu au văzut că fiicele oamenilor erau frumoase şi şi-au luat

soţii din toate pe care le-au ales. Şi DOMNUL a spus: Duhul Meu nu se va lupta întotdeauna

cu omul, căci el este de asemenea şi carne; totuşi zilele lui vor fi o sută douăzeci de ani.

Erau uriaşi pe pământ în acele zile şi, de asemenea, după aceea, când fiii lui Dumnezeu au

intrat la fiicele oamenilor şi ele le-au născut copii, aceştia au fost războinicii, care au fost

în vechime oameni de renume. Şi Dumnezeu a văzut că stricăciunea omului era mare

pe pământ şi că fiecare imaginaţie a gândurilor inimii sale era numai facere de rău

continuă.” Geneza 6:1-5.

Timpul Sfârșitului „Dumnezeu a comunicat cu Enoh prin îngerii Lui și i-a dat învățături divine. El i-a făcut

cunoscut că nu va îndura la nesfârșit răzvrătirea omului și că avea în plan să nimicească

neamul cel păcătos printr-un potop de ape, care avea să vină pe pământ.

Domnul i-a prezentat mai îndeaproape lui Enoh planul mântuirii și, prin Spiritul profeției,

l-a dus în decursul generațiilor care aveau să trăiască după potop, arătându-i marile

evenimente legate de cea de-a doua venire a Domnului Cristos și sfârșitul lumii.

Enoh era preocupat de starea celor ce mor. I se părea că și cei neprihăniți și cei nelegiuiți

se întorc în țărână deopotrivă și că acesta le este sfârșitul. El nu putea vedea viața celor

drepți dincolo de mormânt. În viziune profetică, el a primit învățături cu privire la Fiul lui

Dumnezeu, care avea să moară ca jertfă pentru om și i-a fost arătată venirea Domnului

Cristos pe norii cerului, însoțit de oastea cerească, pentru a da viață celor neprihăniți

dintre cei morți și să-i elibereze din mormintele lor....

Enoh a relatat cu credincioșie oamenilor tot ce-i fusese descoperit prin Spiritul profeției.

Unii au crezut cuvintele sale și s-au întors de la nelegiuirea lor, temându-se de Domnul și

aducându-I închinare.” The Signs of the Times, 20 februarie, 1879.

Creșterea Cunoștinței „În mijlocul decăderii ce se întindea tot mai mult, Metusala, Noe și mulți alții s-au străduit

să păstreze vie cunoașterea adevăratului Dumnezeu și să pună stavilă puhoiului de

decădere morală. Cu o sută douăzeci de ani înainte de potop, Domnul i-a făcut cunoscut

lui Noe, printr-un înger, planul Său și l-a îndrumat să construiască o corabie. În timp ce

24

lucra la corabie, el trebuia să vestească faptul că Dumnezeu avea să aducă un potop de

ape pe pământ, spre a nimici pe cei nelegiuiți. Aceia, însă, care aveau să primească, să

creadă această Solie și care aveau să se pregătească pentru acest eveniment, prin

pocăință și schimbarea vieții lor, vor găsi iertare și vor fi salvați. Enoh le-a repetat copiilor

săi cele ce Dumnezeu i-a arătat în legătură cu potopul, iar Metusala și fiii săi, care au

trăit să audă propovăduirea lui Noe, au dat ajutor la construirea corăbiei.” Patriarhi și

Profeți, 92.

Simbolul Divin „Şi Dumnezeu i-a spus lui Noe: Sfârşitul a toată făptura a ajuns înaintea Mea, fiindcă

pământul este umplut cu violenţă prin ei; şi, iată, îi voi nimici împreună cu pământul. Fă-ţi

o arcă din lemn de gofer, să faci camere în arcă şi să o smoleşti pe dinăuntru şi pe dinafară

cu smoală. Şi acesta este modelul după care să o faci: lungimea arcei să fie de trei sute de

coţi, lăţimea acesteia cincizeci de coţi şi înălţimea acesteia treizeci de coţi. Să faci arcei o

fereastră, deasupra, să o termini la un cot de la acoperiş, şi uşa arcei să o aşezi în latura

arcei; să faci arca cu trei nivele: cel de jos, al doilea şi al treilea. Şi iată, Eu, chiar Eu, voi aduce

un potop de ape peste pământ, pentru a nimici toată făptura de sub cer, în care este

suflarea vieţii şi fiecare lucru care este pe pământ va muri. Dar cu tine îmi voi întemeia

legământul Meu; şi să intri în arcă, tu şi fiii tăi şi soţia ta şi soţiile fiilor tăi cu tine.” Geneza

6:13-18.

Lucrarea De Temelie „Dumnezeu i-a dat lui Noe dimensiunile exacte ale corăbiei, cum și îndrumări amănunțite

cu privire la construirea ei. Inteligența omenească n-ar fi putut proiecta o construcție atât

de rezistentă și de durabilă. Dumnezeu a fost proiectantul, iar Noe, constructorul. Vasul a

fost construit — asemenea corpului unei corăbii — ca să poată pluti pe apă, dar în unele

privințe semăna mai mult cu o casă. El avea înălțimea unei case cu trei etaje, dar cu

o singură ușă, care era așezată pe una din laturi.” Patriarhi și Profeți, 92.

Lucrarea Vrăjmașilor „De partea adevărului nu se găsea mulțimea sau majoritatea. Lumea se aliase contra

dreptății și Legii lui Dumnezeu, iar Noe era privit ca fanatic. Când a ispitit-o pe Eva ca să

nu asculte de Dumnezeu, Satana i-a zis: „Hotărât, că nu veți muri” (Geneza 3, 4). Bărbați

de seamă, oameni onorați și înțelepți ai lumii au repetat același lucru. „Amenințările lui

Dumnezeu”, au spus ei, „au ca scop numai să vă intimideze și nu se vor împlini niciodată.

Nu trebuie să vă speriați. Un asemenea eveniment, cum este nimicirea lumii de către

Dumnezeu, care a făcut-o, și pedepsirea ființelor pe care El le-a creat, nu se va întâmpla

25

niciodată. Fiți liniștiți și nu vă temeți. Noe este un mare fanatic.” Lumea petrecea pe

seama nebuniei bătrânului fără minte. În loc să-și umilească inima înaintea lui Dumnezeu,

ei au stăruit în neascultarea și nelegiuirea lor, ca și când Dumnezeu nu le-ar fi vorbit prin

servul Său.” Patriarhi și Profeți, 96.

Manifestarea Puterii Lui Dumnezeu Timpul pentru punerea lor la probă era aproape să se încheie. Noe a urmat cu

credincioșie instrucțiunile pe care le-a primit de la Dumnezeu. Corabia a fost terminată

din toate punctele de vedere, așa după cum dăduse Domnul îndrumările, și era încărcată

cu hrană pentru oameni și animale. Acum solul lui Dumnezeu adresă ultimul său apel

solemn oamenilor. Cu o dorință până la agonie, pe care cuvintele nu o pot exprima, el

i-a chemat să caute un adăpost cât timp acesta se mai putea găsi. Ei au respins din nou

cuvintele lui și și-au ridicat vocea rostind cuvinte de ocară și de batjocură. Deodată,

o tăcere cuprinse mulțimea batjocoritoare. Fiare de tot soiul, de la cele mai fioroase și

până la cele mai blânde, au fost văzute venind din munți și păduri, croindu-și liniștit

drumul spre corabie. S-a auzit un zgomot ca vântul ce suflă și iată că din toate părțile

păsările au venit în zbor, întunecând cerul cu mulțimea lor, și într-o ordine perfectă au

intrat în corabie. Animalele au ascultat de porunca lui Dumnezeu, în timp ce oamenii

s-au dovedit a fi neascultători. Conduse de îngerii cei sfinți, ele „au intrat două câte două

la Noe în corabie”, iar dintre animalele curate, câte șapte perechi. Unii priveau cu uimire,

alții cu teamă. Au fost chemați filozofi să dea explicații cu privire la întâmplarea aceasta

unică, dar zadarnic. Era o taină pe care ei n-o puteau descifra. Dar oamenii se împietriseră

așa de mult, datorită lepădării luminii, încât și această scenă n-a produs decât o

impresie de moment. Când neamul omenesc sortit pieirii a văzut soarele strălucind în

toată splendoarea lui și pământul înveșmântat într-o frumusețe aproape edenică, atunci

ei au alungat temerile, tot ce se furișase în suflet, dedându-se la petreceri zgomotoase, iar

prin faptele lor de silnicie ei păreau că invită asupra lor mânia, și așa trezită, a lui

Dumnezeu.” Patriarhi și Profeți, 97.

Coacerea Recoltei „Dacă oamenii dinainte de potop ar fi dat crezare avertizării și s-ar fi pocăit de faptele lor

rele, atunci Dumnezeu S-ar fi întors din mânia Sa, așa cum avea să facă mai târziu cu

Ninive. Dar datorită împotrivirii încăpățânate față de mustrările de conștiință și avertizările

profetului lui Dumnezeu, generația aceea a umplut măsura nelegiuirii și s-a copt pentru

nimicire.” Patriarhi și Profeți, 97.

26

Închiderea Ușii „Şi cele ce au intrat, au intrat partea bărbătească şi partea femeiască din orice făptură, aşa

cum Dumnezeu i-a poruncit lui; şi DOMNUL l-a închis înăuntru.” Geneza 7:16.

Mila încetase să mai mijlocească pentru neamul omenesc vinovat. Fiarele câmpului

și păsările cerului intraseră în locul refugiului lor. Noe și familia sa se aflau în corabie și

„Domnul a închis ușa după el” (Geneza 7, 16 u.p.). A fost văzută licărirea unei lumini

orbitoare și un nor de lumină mult mai puternică decât fulgerul a coborât din ceruri și s-a

așezat înaintea intrării în corabie. Ușa masivă, pe care cei dinăuntru nu ar fi fost în stare

s-o închidă, a fost împinsă încet la locul ei de către mâini nevăzute. Noe a fost închis

înăuntru, iar cei care lepădaseră mila lui Dumnezeu au fost lăsați afară. Sigiliul Cerului

era pe ușa aceea: Dumnezeu a închis-o și numai Dumnezeu o putea deschide. Tot astfel,

când Cristos va termina lucrarea mijlocirii Sale în favoarea omenirii vinovate, mai înainte

de venirea Sa pe norii cerului, ușa milei va fi închisă. După aceea, harul divin nu îi va mai

ține în frâu pe cei nelegiuiți, iar Satana va avea stăpânire deplină asupra acelora care

resping mila lui Dumnezeu. Ei se vor strădui să nimicească pe poporul lui Dumnezeu; dar,

așa cum Noe a fost închis în corabie, tot astfel cei neprihăniți vor fi ocrotiți prin puterea

divină.” Patriarhi și Profeți, 98.

Astăzi ca Atunci „Și aşa cum au fost zilele lui Noe, tot aşa va fi şi venirea Fiului omului. Fiindcă, aşa cum a

fost în zilele dinainte de potop, mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când

a intrat Noe în arcă, și nu au ştiut, până când a venit potopul şi i-a luat pe toţi; aşa va fi şi

venirea Fiului omului..” Matei 24:37-39.

Simbolul Șapte „Timp de șapte zile după ce Noe și familia sa au intrat în corabie, nu s-a ivit nici un semn

al furtunii ce trebuia să vină. În decursul acestui timp, credința lor a fost încercată. A fost

un timp de triumf pentru cei din afara corabiei. Întârzierea aparentă a întărit în ei

credința că solia lui Noe era o înșelăciune și că potopul nu va veni niciodată. În ciuda

scenelor solemne la care fuseseră martori — fiarele și păsările intrând în corabie, îngerul

Domnului închizând ușa — ei continuau încă batjocurile și petrecerile lor, luând chiar în

râs aceste semne vădite ale puterii lui Dumnezeu. S-au adunat grămadă în jurul corabiei,

batjocorind pe cei dinăuntru cu o violentă îndrăzneală, cum nu mai făcuseră niciodată

până atunci.

Dar în a opta zi, nori întunecoși au acoperit cerul. Apoi, bubuiturile tunetelor și fulgerelor

sfâșiară cerul. Nu peste mult timp, stropi mari de ploaie au început să cadă.” Patriarhi și

Profeți, 98-99.

27

Dezamăgirea Dezamăgirea legată de ușa închisă nu este greu de recunoscut. Noe și familia lui au fost

dezamăgiți când „puţine, adică opt suflete, au fost salvate prin apă;” (1 Petru 3:20).

Experiența potopului a fost o experiență amară, ce a avut rol de purificare pentru cele opt

persoane salvate.

28

Linia De Reformă A Lui Moise

Perioada de Întuneric „Şi s-a ridicat un nou împărat peste Egipt, care nu a cunoscut pe Iosif. Şi a spus poporului

său: Iată, poporul copiilor lui Israel este mai numeros şi mai puternic decât noi; Haideţi să

ne purtăm înţelept cu ei, ca nu cumva să se înmulţească şi să se întâmple ca, atunci când

s-ar întâmpla vreun război, să se alăture şi ei duşmanilor noştri şi să lupte împotriva

noastră şi astfel să iasă din ţară. De aceea au pus peste ei asupritori, ca să îi chinuiască

cu poverile lor. Şi au construit pentru Faraon cetăţi de provizii: Pitom şi Raamses. Dar cu

cât îi chinuiau mai mult, cu atât se înmulţeau şi creşteau mai mult. Şi s-au mâhnit din

cauza copiilor lui Israel. Şi egiptenii au constrâns cu asprime pe copiii lui Israel să îi

servească; Şi au amărât vieţile lor cu o robie aspră: în lucrări de mortar şi în cărămizi şi în

tot felul de munci în câmp; toată munca lor, în care ei i-au făcut să muncească, era cu

asprime.” Geneza 1:8-14.

„Prin intermediul Papalității, Satan a controlat pentru multă vreme puterile care au

stăpânit Biserica și Statul. Rezultatele înfricoșătoare au fost vizibile în mod special în acele

țări care au respins lumina Reformațiunii. Exista o stare de degradare morală și corpuție

asemănătoare condiției Sodomei înainte de distrugere și idolatriei și întunericului

spiritual care predomina în Egipt în zilele lui Moise.” Spiritul Profetic, volumul 4, 190.

„Domnul a îngăduit ca poporul său, Israel, să meargă în robie în Egipt pentru că ei nu au

mers în căile Sale și L-au dezonorat prin păcatele lor fără sfârșit. Aici, supuși asupririi și

robiei grele, ei nu puteau ține Sabatul lui Dumnezeu, iar prin îndelunga lor amestecare

cu o națiune de idolatri, credința lor a devenit confuză și coruptă. Asocierea cu cei

neevlavioși și necredincioși va avea aceeași influență asupra acelora care cred adevărul

prezent dacă ei nu Îl țin pe Domnul mereu înaintea lor ca Duhul Său să le fie scut …” Christ

Triumphant, 109.

Timpul Sfârșitului „Iar DOMNUL i-a spus lui Avram: Să ştii cu adevărat că sămânţa ta va fi străină într-o ţară

care nu este a lor şi vor servi pe aceia, iar ei îi vor chinui patru sute de ani; Şi de asemenea

pe acea naţiune, căreia ei îi vor servi, o voi judeca; şi după aceea vor ieşi din ea cu mare

avere. Iar tu vei merge la părinţii tăi în pace şi vei fi îngropat la o bătrâneţe frumoasă. Dar

în a patra generaţie vor veni din nou aici, pentru că nelegiuirea amoriţilor nu este încă

deplină.” Geneza 15:13-16.

29

„Împăratul și sfetnicii lui nădăjduiseră să îi supună pe israeliți prin munci grele și în acest

fel să facă să li se micșoreze numărul și să zdrobească spiritul lor independent. Neizbutind

să-și ajungă scopul, ei au recurs la măsuri și mai crude. Au fost date porunci femeilor a

căror ocupație le dădea posibilitatea să aducă la îndeplinire aceste porunci, și anume să

ucidă la naștere pruncii evrei de parte bărbătească. Satana era inspiratorul acestui

plan. El știa că din mijlocul poporului Israel se va ridica un eliberator; și, inspirându-

l pe împărat să poruncească nimicirea copiilor lor, el spera să facă fără efect planul

divin. Dar femeile s-au temut de Dumnezeu și n-au îndrăznit să execute porunca aceea

crudă. Domnul a privit cu plăcere la purtarea lor și a făcut ca ele să prospere.

Împăratul, mâniat pentru că planul său nu izbutise, a făcut ca porunca să fie mai aspră și

mai cuprinzătoare. Întreaga națiune a fost chemată să vâneze și să ucidă victimele

neajutorate. „Atunci Faraon a dat următoarea poruncă la tot poporul: «Să aruncați în râu

pe orice băiat care se va naște și să lăsați pe toate fetele să trăiască»” (Exod 1, 22).

În timp ce acest decret era în plină putere, lui Amram și Iochebed, izraeliți pioși din

seminția lui Levi, li s-a născut un fiu. Copilul era „frumos” și părinții, crezând că timpul

eliberării lui Israel se apropia și că Dumnezeu va ridica un eliberator pentru poporul Său,

s-au hotărât să nu îngăduie uciderea pruncului. Credința în Dumnezeu le-a întărit inimile

și „nu s-au lăsat înspăimântați de porunca împăratului” (Evrei 11, 23).”Patriarhi și Profeți,

242.

Creșterea Cunoștinței „Dumnezeu ascultase rugăciunile mamei; credința ei fusese răsplătită. Cu profundă

recunoștință, ea a început să-și îndeplinească sarcina fericită și de-acum lipsită de griji. Cu

credincioșie a folosit ocazia pe care o avea de a-l educa pe copilul ei pentru Dumnezeu.

Ea avea încredere că acesta fusese păstrat cu viață în vederea unei mari lucrări și

mai știa că, în curând, el trebuia să fie predat mamei sale imperiale, unde avea să fie

înconjurat de influențe care vor tinde să-l îndepărteze de Dumnezeu. Toate acestea au

făcut-o să fie mai plină de râvnă și mai grijulie în învățătura pe care i-o dădea decât în

aceea pe care o dăduse celorlalți copii ai ei. S-a străduit să-i umple mintea cu simțământul

temerii de Dumnezeu și al iubirii pentru adevăr și dreptate, rugându-se cu stăruință să fie

ferit de orice influență stricăcioasă. Ea i-a arătat nebunia și păcătoșenia idolatriei și l-a

învățat de mic să se plece și să se închine viului Dumnezeu, singurul care-l putea auzi și

ajuta în orice situații grele. Ea l-a ținut pe băiat cât a putut mai mult, dar a fost nevoită să-

l predea pe la vârsta de doisprezece ani.

Din umila sa căsuță, el a fost luat și dus în palatul regal, la fiica lui faraon, „și el i-a fost fiu”.

Dar chiar și aici, el n-a uitat învățăturile pe care le-a primit în copilărie. Lecțiile învățate

lângă mama sa nu puteau fi uitate. Ele erau ca un scut împotriva mândriei, necredinței și

a viciului ce înfloreau în mijlocul strălucirii de la curte.

Cât de larg cuprinzătoare în urmările ei a fost influența acelei singure femei evreice,

și aceea o exilată și o sclavă! Întregul viitor al vieții lui Moise, marea misiune pe care el a

adus-o la îndeplinire în calitate de conducător al lui Israel dau mărturie despre importanța

30

lucrării unei mame creștine. Nu există o altă lucrare care să-i poată sta alături. Într-o foarte

mare măsură, mama ține în mâinile sale destinul copiilor ei. Ea se ocupă cu dezvoltarea

minții și a caracterului, lucrând nu numai pentru prezent, ci și pentru veșnicie. Ea

seamănă semințe ce vor răsări și vor aduce roade fie spre bine, fie spre rău. Lucrarea

ei nu este aceea de a picta pe pânză un chip frumos sau a-l dăltui în marmură, ci de a

imprima într-un suflet omenesc chipul divin. În mod deosebit în timpul primilor ani, stă

asupra ei răspunderea de a forma caracterul copiilor ei. Impresiile făcute acum asupra

minții lor în dezvoltare vor rămâne de-a lungul întregii lor vieți. Părinții trebuie să

îndrume învățătura și educația copiilor lor în timpul când aceștia sunt destul de mici, cu

scopul ca ei să poată fi creștini. Ei sunt în grija noastră ca să fie instruiți nu ca moștenitori

ai unui tron imperial de pe acest pământ, ci ca împărați pentru Dumnezeu, pentru ca să

domnească de-a lungul veacurilor nesfârșite.” Patriarhi și Profeți, 243-244.

„Bătrânii lui Israel au fost învățați de către îngeri că timpul pentru eliberarea lor era

aproape și că Moise era omul pe care Dumnezeu avea să-l folosească pentru a aduce la

îndeplinire această lucrare. Tot îngerii au fost aceia care i-au făcut cunoscut lui Moise că

Iehova l-a ales ca să rupă lanțurile robiei poporului Său. Închipuindu-și că ei aveau să-și

obțină libertatea prin forța armelor, el se aștepta să conducă armata poporului Israel

împotriva armatelor Egiptului. Având lucrul acesta în vedere, Moise și-a păzit inima, ca nu

cumva atașamentul său față de mama adoptivă sau de faraon să-l împiedice să facă voia

lui Dumnezeu.” Patriarhi și Profeți, 245.

Dumnezeu l-a transferat pe Moise din curțile luxului, unde fiecare dorință era îndeplinită,

la o școală mult mai retrasă. Aici Domnul putea să comunice cu Moise și să îl educe în

așa fel încât să obțină o cunoștință despre greutățile, încercările și pericolele pustiei.”

Comentariul Biblic AZȘ, volumul 1, 1099.

„Moise învățase multe lucruri de care trebuia să se dezvețe. Influențele care-l

înconjuraseră în Egipt — iubirea mamei sale adoptive, poziția sa înaltă ca nepot al

împăratului, risipa în toate privințele, rafinamentul, subtilitățile și misticismul unei religii

false, splendoarea închinării idolatre, măreția solemnă a arhitecturii și sculpturii — toate

acestea lăsaseră urme adânci asupra minții sale în dezvoltare și, într-o măsură oarecare,

modelaseră obiceiurile și caracterul său. Timpul, schimbarea condițiilor și a locului și

comuniunea cu Dumnezeu puteau să îndepărteze aceste influențe. Din partea lui

Moise însuși se cerea o luptă ca, pentru propria sa viață, să lepede ce era greșit și să

accepte adevărul, dar Dumnezeu avea să fie ajutorul său atunci când lupta avea să

fie prea grea pentru puterea omenească.” Patriarhi și Profeți, 248.

Formularea Soliei „Şi Moise i-a spus DOMNULUI: O, Domnul meu, eu nu sunt elocvent, nici mai înainte nu am

fost, nici de când i-ai vorbit servitorului tău, ci eu sunt greu la vorbă şi încet la limbă. Şi

31

DOMNUL i-a spus: Cine a făcut gura omului? Sau cine face pe cel mut, sau pe cel surd, sau

pe cel văzător, sau pe cel orb? Oare nu Eu, DOMNUL? Şi acum mergi şi voi fi cu gura ta şi

te voi învăţa ce să spui. Iar el a spus: O, DOMNUL meu, trimite mesajul te rog, prin mâna

aceluia pe care îl vei trimite. Şi mânia DOMNULUI s-a aprins împotriva lui Moise şi a spus:

Nu este Aaron levitul fratele tău? Ştiu că el poate vorbi bine. Şi de asemenea, iată, vine să

te întâlnească; şi când te va vedea, se va bucura în inima sa.” Exodul 4:10-14.

Coborârea Simbolului Divin „Şi s-a întâmplat pe cale, la han, că DOMNUL l-a întâlnit şi a căutat să îl ucidă. Atunci Sefora

a luat o piatră ascuţită şi a retezat prepuţul fiului ei şi a aruncat-o la picioarele lui şi a spus:

Cu adevărat tu îmi eşti un soţ sângeros. Aşa că el l-a lăsat să meargă, atunci ea a spus: Un

soţ sângeros eşti, din cauza circumciziei.” Exodul 4:24-26.

„În timp ce Moise călătorea spre Egipt, îngerul Domnului l-a întâlnit și a luat o poziție

amenințătoare, ca și cum ar fi vrut să-l ucidă. El nu a explicat motivul pentru apariția sa în

acest mod, însă Moise știa că există un motiv. El mergea în Egipt, ascultând porunca clară

a lui Dumnezeu; de aceea călătoria trebuia să fie în regulă. El și-a amintit dintr-o dată că

fiul său cel mai tânăr nu a fost circumcis. În conformitate cu dorințele Seforei, el a amânat

ceremonia, însă împotriva cerinței divine. Acum, soția lui, de teamă ca soțul ei să nu fie

ucis, și-a depășit simțămintele de afecțiune nepotrivită pentru fiul ei și a înfăptuit ritualul.

După aceasta, îngerul l-a lăsat pe Moise să meargă mai departe. În misiunea sa la Faraon

el urma să fie pus într-o postură periculoasă, în care viața sa ar fi fost expusă voinței

împăratului dacă Dumnezeu nu l-ar fi protejat prin puterea Sa și prezența îngerilor.

În timp ce Moise trăia în neglijență cu privire la una din poruncile lui Dumnezeu,

viața sa nu ar fi fost în siguranță; pentru că îngerii nu îl puteau proteja în

neascultare.” Signs of The Times, 26 Februarie, 1880.

Lucrarea De Temelie „În robia lor, israeliții dăduseră uitării — într-o măsură oarecare — cunoașterea Legii lui

Dumnezeu și se îndepărtaseră de preceptele ei. Sabatul fusese îndeobște desconsiderat

și asprimea supraveghetorilor lor făcea ca ținerea lui să fie aparent imposibilă. Dar Moise

a arătat poporului său că ascultarea de Dumnezeu era prima condiție a eliberării, iar

eforturile făcute pentru restatornicirea păzirii Sabatului au ajuns la cunoștința

asupritorilor lor.”Patriarhi și Profeți, 257.

„Importanța Sabatului ca monument al creațiunii este că el păstrează totdeauna prezent

motivul adevărat pentru care închinarea se cuvine lui Dumnezeu” — pentru că El este

Creatorul, iar noi suntem făpturile Sale. „De aceea Sabatul stă chiar la temelia închinării

32

divine, căci el ne învață acest mare adevăr în modul cel mai impresionant și nici o altă

instituție nu face lucrul acesta.

Adevăratul temei al închinării divine, nu numai acela din ziua a șaptea, ci al întregii

închinări, se găsește în deosebirea dintre Creator și creaturile Sale. Acest fapt important

nu se poate învechi niciodată și nu trebuie uitat niciodată”. (J.N.Andrews, History of the

Sabbath, cap. 27).” Tragedia Veacurilor, 437.

Lucrarea Vrășmașilor „Să nu mai daţi poporului paie pentru a face cărămidă, ca până acum, să meargă ei să îşi

adune paie. Şi numărul de cărămizi, pe care l-au făcut până acum, să le impuneţi; nu

scădeţi nimic din el, pentru că sunt leneşi; de aceea strigă, spunând: Lasă-ne să mergem

şi să sacrificăm Dumnezeului nostru. Îngreunaţi munca acestor oameni, ca ei să

ostenească în ea; şi să nu dea atenţie la cuvinte deşarte.” Exodul 5:7-9.

Manifestarea Puterii Lui Dumnezeu „Și sunt sigur că împăratul Egiptului nu vă va lăsa să mergeţi, nu, nici chiar cu mână tare.

Şi Îmi voi întinde mâna şi voi lovi Egiptul cu toate minunile Mele pe care le voi face în

mijlocul acestuia; şi după aceea vă va lăsa să mergeţi.” Exodul 3:19-20.

„El a fost încunoștințat de faptul că monarhul nu va ceda până când Dumnezeu nu Își va

trimite judecățile asupra Egiptului și va scoate afară pe Israel prin manifestarea puterii

Sale. Însă, înainte de revărsarea fiecărei plăgi, Moise trebuia să descrie natura și urmările

ei, pentru ca împăratul să poată să scape de ea, dacă alegea lucrul acesta. Fiecare

pedeapsă respinsă avea să fie urmată de alta și mai severă, până când inima lui îngâmfată

avea să fie umilită și până când el avea să-L recunoască pe Creatorul cerului și al

pământului ca viul și adevăratul Dumnezeu. Domnul avea să le dea egiptenilor prilejul de

a vedea cât de zadarnică era înțelepciunea celor mai de seamă oameni ai lor, cât de slabă

era puterea zeilor lor, atunci când se împotriveau poruncilor Domnului. El avea să-i

pedepsească pe locuitorii Egiptului pentru idolatria lor și să aducă la tăcere lăudăroșenia

lor cu privire la binecuvântările primite din partea idolilor lor fără viață. Dumnezeu urma

să-Și glorifice Numele, pentru ca celelalte națiuni să poată auzi despre puterea Lui și să

tremure în fața faptelor Lui mărețe și pentru ca poporul Său să poată fi condus să se

întoarcă de la idolatrie și să-I aducă o închinare curată.” Patriarhi și Profeți, 263.

33

Al Treilea Pas „Când cererea pentru eliberarea lui Israel a fost prezentată pentru prima dată împăratului

Egiptului, s-a dat avertizarea celei mai teribile plăgi. Moise primise porunca să-i spună lui

faraon: „Așa vorbește Domnul: «Israel este fiul Meu, întâiul Meu născut». Îți spun: «Lasă

pe fiul Meu să plece, ca să-Mi slujească; dacă nu vrei să-l lași să plece, voi ucide pe fiul tău,

pe întâiul tău născut»” (Exod 4, 22.23). Deși disprețuiți de egipteni, israeliții fuseseră

onorați de Dumnezeu prin faptul că fuseseră puși deoparte ca să fie păstrătorii Legii Sale.

Datorită binecuvântărilor și privilegiilor speciale care le erau acordate, ei aveau întâietate

între națiuni, așa cum avea primul născut între frații săi.

Pedeapsa despre care Egiptul fusese avertizat de la început avea să fie cea din urmă.

Dumnezeu este îndelung răbdător și bogat în milă. El are o grijă duioasă față de ființele

făcute după chipul Său. Dacă pierderea recoltelor și a turmelor și cirezilor ar fi adus Egiptul

la pocăință, atunci copiii n-ar mai fi fost loviți; dar națiunea s-a împotrivit cu

încăpățânare poruncii divine și, de aceea, lovitura finală era gata să cadă.” Patriarhi

și Profeți, 273.

Paralelă Cu Sigilarea „Şi DOMNUL i-a spus: Du-te prin mijlocul cetăţii, prin mijlocul Ierusalimului şi pune un

semn pe frunţile oamenilor care suspină şi care strigă din cauza tuturor urâciunilor care

sunt făcute în mijlocul lui. Şi celorlalţi le-a spus în auzul meu: Duceţi-vă după el prin cetate

şi loviţi, ochiul vostru să nu cruţe, nici să nu aveţi milă; Ucideţi fără cruţare pe bătrân şi pe

tânăr, deopotrivă pe fecioare şi pe copilaşi şi pe femei; dar nu vă apropiaţi de vreun om

asupra căruia este semnul; şi începeţi la sanctuarul Meu. Atunci ei au început de la bătrânii

care erau înaintea Casei.” Ezechiel 9:4-6.

Simbolul Șapte „Șapte zile să mănânci azime şi în a şaptea zi să fie o sărbătoare pentru DOMNUL. Azime

să fie mâncate şapte zile; şi să nu fie văzută pâine dospită la tine, nici nu va fi văzută

dospeală cu tine în toate hotarele tale. Şi să arăţi fiului tău în acea zi, spunând: Aceasta se

face din cauza a ceea ce DOMNUL mi-a făcut când eu am ieşit afară din Egipt. Şi aceasta

să îţi fie ca semn pe mâna ta şi pentru o amintire între ochii tăi, ca legea DOMNULUI să fie

în gura ta, căci cu mână puternică DOMNUL te-a scos din Egipt.” Exod 13:6-9.

34

Dezamăgirea „Şi când Faraon s-a apropiat, copiii lui Israel şi-au ridicat ochii şi, iată, egiptenii mărşăluiau

după ei; şi au fost grozav de înspăimântaţi; şi copiii lui Israel au strigat către DOMNUL.”

Exodul 14:10.

Al Patrulea Pas „Și DOMNUL i-a spus lui Moise: Du-te la popor şi sfinţeşte-i astăzi şi mâine şi să îşi spele

hainele, şi să fie gata pentru a treia zi, pentru că în a treia zi DOMNUL va coborî înaintea

ochilor întregului poporul pe muntele Sinai.” Exodul 19:10-11.

„Și muntele Sinai fumega în întregime, din cauză că DOMNUL a coborât pe el în foc; şi

fumul lui se ridica asemenea fumului unui cuptor şi întregul munte se cutremura grozav.

Şi când sunetul trâmbiţei a sunat lung şi a crescut tot mai tare şi mai tare, Moise a vorbit

şi Dumnezeu i-a răspuns printr-o voce.” Exodul 19:18-19.

„Niciodată de când a fost omul creat nu s-a văzut o astfel de manifestare a puterii divine

ca atunci când a fost proclamată Legea pe Sinai. „S-a cutremurat pământul, s-au

topit cerurile dinaintea lui Dumnezeu, s-a zguduit Sinai dinaintea lui Dumnezeu,

Dumnezeul lui Israel” (Psalmii 68, 8). În mijlocul celor mai teribile convulsii ale naturii,

vocea lui Dumnezeu, asemenea unei trâmbițe, s-a auzit din nor. Muntele se clătina de la

bază spre vârf și oștile lui Israel, palide și tremurând de groază, s-au aruncat cu fețele la

pământ. El, a cărui voce scutura atunci pământul, a declarat: „Voi mai clătina încă o dată

nu numai pământul, ci și cerul” (Evrei 12, 26). Sfânta Scriptură spune: „Domnul va răcni de

sus; din Locașul Lui cel sfânt”, „de se zguduie cerurile și pământul” (Ieremia 25, 30; Ioel 3,

16). În ziua cea mare, ce stă să vină, cerurile se vor strânge „ca o carte de piele, pe care o

faci sul” (Apocalipsa 6, 14). Chiar munții și insulele vor fi mutate din locurile lor. „Pământul

se clatină ca un om beat, tremură ca o colibă; păcatul lui îl apasă, cade și nu se mai ridică”

(Isaia 24, 20).” Patriarhi și Profeți, 340.

„Atunci Moise a stat în picioare în poarta taberei şi a spus: Cine este de partea DOMNULUI?

Acela să vină la mine. Şi toţi fiii lui Levi s-au adunat la el. Iar el le-a spus: Astfel spune

DOMNUL Dumnezeu al lui Israel: Să-şi pună fiecare bărbat sabia la coapsă şi să intre şi să

iasă de la poartă la poartă prin tabără, şi fiecare bărbat să ucidă pe fratele său şi fiecare

bărbat pe însoţitorul său şi fiecare bărbat pe vecinul său. Şi copiii lui Levi au făcut conform

cuvântului lui Moise: şi au căzut din popor în acea zi în jur de trei mii de bărbaţi.” Exodul

32:26-28.

35

Linia De Reformă A Lui Ilie

Perioada De Întuneric „Făgăduința ploilor îmbelșugate fusese dată cu condiția ascultării. „Dacă veți asculta de

poruncile Mele, pe care le dau astăzi, dacă veți iubi pe Domnul, Dumnezeul vostru și dacă-

I veți sluji din toată inima voastră și din tot sufletul vostru, El va da țării voastre ploaie la

vreme, ploaie timpurie și ploaie târzie, și-ți vei culege grâul, mustul și untdelemnul; de

asemenea va da iarbă pe câmpiile tale pentru vite și vei mânca și te vei sătura.

Vedeți să nu vi se amăgească inima, și să vă abateți, ca să slujiți altor dumnezei și să vă

închinați înaintea lor. Căci atunci Domnul S-ar aprinde de mânie împotriva voastră; ar

închide cerurile și n-ar mai fi ploaie; pământul nu și-ar mai da roadele și ați pieri curând

din țara aceea bună pe care v-o dă Domnul” (Deuteronom 11, 10-17).

„Dar dacă nu vei asculta de glasul Domnului, Dumnezeului tău, dacă nu vei păzi și nu vei

împlini toate poruncile Lui și toate Legile Lui”, fuseseră avertizați israeliții, „cerul deasupra

capului tău va fi de aramă, și pământul de sub tine va fi de fier. Domnul va trimite țării tale

în loc de ploaie praf și pulbere, care va cădea din cer peste tine până vei fi nimicit”

(Deuteronom 28, 15.23.24).

Acestea erau unele din sfaturile înțelepte ale lui Iehova către Israelul din vechime. „Puneți-

vă dar în inimă și în suflet aceste cuvinte pe care vi le spun. Să le legați ca un semn de

aducere aminte pe mâinile voastre, și să fie ca niște fruntarii între ochii voștri. Să învățați

pe copiii voștri în ele, și să le vorbești despre ele când vei fi acasă, și când vei merge în

călătorie, când te vei culca și când te vei scula” (Deuteronom 11, 18.19). Aceste porunci

erau lămurite; cu toate acestea, pe măsură ce veacurile treceau și generație după

generație pierdea din vedere măsurile luate pentru bunăstarea lor spirituală, influențele

distrugătoare ale apostaziei amenințau să dea la o parte orice opreliște pusă de

harul divin.” Profeți și Regi, 136.

Timpul Sfârșitului „Şi Ilie tişbitul, care era dintre locuitorii Galaadului, i-a spus lui Ahab: Precum DOMNUL

Dumnezeul lui Israel trăieşte, înaintea căruia stau în picioare, nu va fi nici rouă nici ploaie

în anii aceştia, decât conform cuvântului meu.” 1 Împărați 17:1.

„Ilie era un om cu aceleaşi sentimente ca noi; şi s-a rugat insistent să nu plouă şi nu a

plouat pe pământ trei ani şi şase luni. Şi s-a rugat din nou şi cerul a dat ploaie şi pământul

şi-a dat rodul.” Iacov 5:17-18.

36

„Și a spus: Adevărat vă spun: Niciun profet nu este acceptat în patria lui. Dar în adevăr vă

spun, erau multe văduve în Israel în zilele lui Ilie, când a fost închis cerul trei ani şi şase

luni, când a fost foamete mare peste toată ţara;” Luca 4:24-25.

Cei trei ani și jumătate în care Izabela a domnit cu curviile și vrăjitoriile ei sunt paraleli cu

cei trei ani și jumătate profetici în care papalitatea a asuprit pe sfinții Celui Preaînalt.

Despre ei se vorbește de exemplu în Daniel 7:

„Și cele zece coarne din această împărăţie sunt zece împăraţi care se vor ridica; şi un altul

se va ridica după ei; şi va fi diferit de primul şi va supune trei împăraţi. Şi el va vorbi cuvinte

mari împotriva celui Preaînalt şi va obosi pe sfinţii celui Preaînalt şi va gândi să schimbe

timpurile şi legile; iar ei vor fi daţi în mâna lui până la un timp şi timpuri şi împărţirea

timpului.” Daniel 7:24-25.

Mai mult decât atât, Apocalipsa identifică papalitatea cu apelativul Izabela. Astfel, cei trei

ani și jumătate profetici ai papalității sunt guvernați tot de domnia Izabelei:

„Cu toate acestea am câteva lucruri împotriva ta, pentru că rabzi pe acea femeie, Izabela,

care se numeşte pe ea însăşi profetesă, ca să înveţe şi să amăgească pe robii Mei pentru

a curvi şi a mânca lucruri sacrificate idolilor. Şi i-am dat timp să se pocăiască de curvia ei

şi nu s-a pocăit. Iată, o voi arunca în pat, şi pe cei ce comit adulter cu ea îi voi arunca în

mare necaz, dacă nu se pocăiesc de faptele lor.” Apocalipsa 2:20-22.

Creșterea Cunoștinței „Împăratul a făcut cercetări amănunțite, dar proorocul n-a putut fi găsit. Împărăteasa

Izabela, mâniată la auzirea soliei care a încuiat comorile cerului, fără să piardă timp, s-a

sfătuit cu proorocii lui Baal care s-au unit cu ea să blesteme pe prooroc și să sfideze mânia

lui Iehova. Dar în ciuda dorinței lor de a-l găsi pe acela care rostise cuvântul de nenorocire,

urmau să fie dezamăgiți. Nu puteau nici să ascundă pentru alții cunoașterea judecății

pronunțate ca urmare a apostaziei predominante. Veștile denunțării păcatelor lui

Israel de către Ilie și despre profeția privitoare la venirea grabnică a unei pedepse

s-au răspândit repede în țară. Temerile unora erau trezite dar, în general, Solia cerească

a fost primită cu batjocură și dispreț.” Profeți și Regi, 123.

Formularea Soliei „Şi s-a întâmplat, când Ahab l-a văzut pe Ilie, că Ahab i-a spus: Eşti tu cel care tulbură pe

Israel? Iar el a răspuns: Nu eu am tulburat pe Israel, ci tu şi casa tatălui tău, în aceea că aţi

37

părăsit poruncile DOMNULUI şi tu ai urmat Baalilor. De aceea acum, trimite şi adună la

mine tot Israelul pe muntele Carmel şi pe cei patru sute cincizeci de profeţi ai lui Baal şi

pe cei patru sute de profeţi ai dumbrăvilor, care mănâncă la masa Izabelei.” 1 Împărați

18:17-19.

Lucrarea De Temelie „Până când veţi şchiopăta voi între două opinii? Dacă DOMNUL este Dumnezeu, urmaţi-l

pe El; dar dacă este Baal, atunci urmaţi-l pe el. Şi poporul nu i-a răspuns un cuvânt.” 1

Împărați 18:21.

„Și Ilie a spus către tot poporul: Apropiaţi-vă de mine. Şi tot poporul s-a apropiat de el. Şi

el a reparat altarul DOMNULUI care era dărâmat.” 1 Împărați 18:30

Lucrarea Vrășmașilor „Vrând să pară îndrăzneți și sfidători, dar îngroziți în inimile lor vinovate, preoții falși au

pregătit altarul, punând pe el lemnele și jertfa după care au început să rostească formulele

lor magice. Strigătele lor stridente răsunau, iar ecoul se întorcea de prin pădurile și

înălțimile vecine atunci când ei invocau numele zeului lor zicând: „Baale, auzi-ne!”. Preoții

s-au adunat în jurul altarului lor cu sărituri, zvârcoliri și strigăte, și smulgându-și părul, își

făceau tăieturi în carne, chemând pe dumnezeul lor să le vină în ajutor.

Dimineața trecu, veni amiaza și încă nu se arăta nici o dovadă că Baal auzea strigătele

slujitorilor lui amăgiți. Nu se auzea niciun glas, niciun răspuns la rugăciunile lor frenetice.

Jertfa rămase nemistuită.

În timp ce continuau devoțiunile lor exaltate, preoții cei puternici încercau fără încetare să

născocească vreun mijloc prin care să aprindă focul pe altar și să-i facă pe oameni să

creadă că focul vine direct de la Baal. Dar Ilie supraveghea orice mișcare, iar preoții,

nădăjduind împotriva oricărei speranțe să prindă ocazia să înșele, continuau să-și

desfășoare ceremoniile lor fără sens. „La amiază, Ilie și-a bătut joc de ei și a zis: «Strigați

mai tare, fiindcă este dumnezeu; se gândește la ceva, sau are treabă, sau este în călătorie,

sau poate că doarme și se va trezi ». Ei au strigat tare, și, după obiceiul lor, și-au făcut

tăieturi cu săbiile și cu sulițele, până ce a curs sânge pe ei. Când a trecut amiaza, au aiurat,

până în clipa când se aducea jertfa de seară. Dar nu s-a auzit nici glas, nici răspuns, nici

semn de luare aminte” (1 Împărați 18, 27-29).

Bucuros ar fi venit Satana să-i ajute pe aceia pe care îi amăgise și care erau devotați servirii

lui. Bucuros ar fi trimis el fulgerul să le aprindă jertfa. Dar Iehova a pus hotare lui Satana

— i-a restrâns puterea — și chiar toate născocirile vrășmașului nu au putut trimite nici

măcar o scânteie pe altarul lui Baal.” Profeți și Regi, 149-150.

38

Manifestarea Puterii Lui Dumnezeu „Doamne, Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Israel!” se ruga profetul, „Fă să se știe astăzi că

Tu ești Dumnezeu în Israel, că eu sunt slujitorul Tău, și că toate aceste lucruri le-am făcut

după porunca Ta. Ascultă-mă, Doamne, ascultă-mă, pentru ca să cunoască poporul acesta

că Tu, Doamne, ești adevăratul Dumnezeu, și să le întorci astfel inima spre bine” (1

Împărați 18, 36.37).

O tăcere apăsătoare se așternu peste toți. Preoții lui Baal tremurau de groază. Conștienți

de vinovăția lor, se așteptau acum la o pedeapsă grabnică.

Nici nu s-a sfârșit rugăciunea lui Ilie, că flăcări de foc, ca niște fulgere strălucitoare de

lumină, au coborât din cer peste altarul înălțat, mistuind jertfa, secând apa din șanț și

mistuind chiar și pietrele altarului. Strălucirea focului ilumină muntele și orbi ochii

mulțimii. În văile de jos, de unde mulți priveau cu încordare îngrijorată mișcările celor de

sus coborârea focului s-a văzut clar și toți au fost uimiți de priveliște. Aceasta semăna cu

stâlpul de foc care, la Marea, Roșie, a despărțit pe copiii lui Israel de oastea egipteană.”

Profeți și Regi, 152.

Al Treilea Pas „Preoții lui Baal priveau cu consternare descoperirea minunată a puterii lui Iehova. Însă,

cu toată înfrângerea lor și aflându-se în prezența slavei divine, ei au refuzat să se

pocăiască de nelegiuirea lor. Ei doreau să rămână tot profeți ai lui Baal. În felul acesta,

s-au dovedit copți pentru nimicire. Pentru ca Israelul cel pocăit să fie protejat de

rătăcirile acelora care îl învățase să se închine la Baal, Ilie a fost îndrumat de Domnul să-

i distrugă pe acești învățători falși. Mânia poporului era deja trezită împotriva

conducătorilor în nelegiuire, și când Ilie le dădu porunca: „Puneți mâna pe proorocii lui

Baal, nici unul să nu scape”, ei au fost gata să asculte. Au prins pe preoți, i-au adus la pârâul

Chison și acolo, înainte de încheierea zilei care a marcat începutul unei reforme hotărâte,

slujitorii lui Baal au fost înjunghiați. Niciunuia nu i s-a îngăduit să trăiască” Profeți și Regi,

153.

Simbolul Șapte „Astfel Ahab s-a urcat să mănânce şi să bea. Şi Ilie s-a urcat pe vârfulCarmelului; şi s-a

plecat la pământ şi şi-a pus faţa între genunchi, Şi a spus servitorului său: Urcă acum,

priveşte spre mare. Şi el s-a urcat şi a privit şi a spus: Nu este nimic. Iar el a spus: Du-te din

nou de şapte ori. Şi s-a întâmplat a şaptea oară, că el a spus: Iată, se ridică un nor mic

din mare, ca o mână de om. Iar el a spus: Urcă-te şi spune lui Ahab: Pregăteşte-ţi carul şi

coboară, ca să nu te oprească ploaia.”

39

Ploaia „Și s-a întâmplat între timp, că cerul s-a înnegrit cu nori şi vânt şi a fost o ploaie mare. Şi

Ahab s-a urcat în carul său şi a mers la Izreel.” 1 Împărați 18:45.

Concluzie Și astăzi este nevoie de un glas de mustrare aspră, deoarece păcate grele îi despart pe

oameni de Dumnezeu. Necredința devine cu grabă o modă. „Nu vrem ca omul acesta să

împărățească peste noi ”(Luca 19, 14 ) este vorbirea miilor de oameni. Predicile plăcute

rostite prea adesea nu fac o impresie durabilă, trâmbița nu dă un semnal lămurit.

Oamenii nu sunt străpunși în inimă de adevărurile tăioase și lămurite ale

Cuvântului lui Dumnezeu.

Sunt mulți creștini cu numele care, dacă și-ar da pe față adevăratele sentimente, ar spune:

De ce este nevoie să vorbim atât de lămurit? Ei ar putea tot așa de bine să întrebe: De ce

a trebuit ca Ioan Botezătorul să le spună fariseilor: „Pui de năpârci, cine v-a învățat să fugiți

de mânia viitoare?” (Luca 3, 7). De ce a trebuit el să stârnească mânia Irodiadei spunându-

i lui Irod că nu este drept să trăiască cu nevasta fratelui său? Înainte-mergătorul lui Cristos

și-a pierdut viața din pricina vorbirii lui lămurite. De ce nu a putut să treacă cu vederea

fără să provoace neplăcere acelora care trăiau în păcat?

În acest fel, bărbați care trebuia să stea ca păzitori credincioși ai Legii lui Dumnezeu

argumentează, până când diplomația ia locul credincioșiei, iar păcatul este îngăduit să

meargă înainte fără a fi mustrat. Cum se va auzi glasul unei mustrări credincioase în

biserică?

„Tu ești omul acesta!” (2 Samuel 12, 7). Cuvinte tot atât de lămurite ca acelea spuse de

Natan lui David se aud astăzi rar la amvoane, se văd rar în publicații. Dacă nu ar fi atât

de rare, am vedea mai mult din puterea lui Dumnezeu, descoperită între oameni.

Solii Domnului să nu se plângă de faptul că străduințele lor sunt fără rod până nu se

pocăiesc de propria lor plăcere de a plăcea oamenilor, care-i face să înăbușe adevărul.

Acei slujitori care vor să placă oamenilor și care strigă: „Pace, pace!”, atunci când

Dumnezeu nu vorbește de pace, mai bine să-și umilească inimile înaintea lui Dumnezeu,

cerând iertare pentru nesinceritatea lor și pentru lipsa lor de curaj moral. Nu datorită

iubirii față de aproapele îndulcesc ei Solia încredințată, ci pentru că sunt comozi și

îngăduitori cu ei înșiși. Dragostea adevărată caută mai întâi onoarea lui Dumnezeu

și mântuirea sufletelor. Aceia care au această iubire nu vor evita adevărul ca să scape

de urmările neplăcute ale unei vorbiri lămurite. Când sufletele sunt în primejdie, slujitorii

lui Dumnezeu nu vor ține seama de eu, ci vor rosti Cuvântul lui Dumnezeu dat lor să-l

rostească, refuzând să scuze sau să ascundă păcatul.

O, dacă fiecare slujitor și-ar da seama de caracterul sacru al slujbei sale și de sfințenia

lucrării sale și ar arăta curajul pe care l-a arătat Ilie! Ca soli rânduiți de divinitate, slujitorii

Evangheliei sunt într-o poziție de responsabilitate. Ei trebuie să mustre, să certe, să

40

îndemne „cu toată blândețea și învățătura” (2 Timotei 4, 2). În locul lui Cristos ei trebuie

să lucreze ca ispravnici ai tainelor Cerului, încurajând pe cei ascultători și avertizând

pe cei neascultători. Procedeele lumești nu trebuie să aibă nici un preț în lucrarea lor.

Niciodată nu trebuie să se abată de pe calea pe care Isus le poruncește să meargă. Trebuie

să meargă înainte în credință, amintindu-și că sunt înconjurați de un nor de martori. Nu

trebuie să vorbească propriile lor cuvinte, ci cuvintele pe care Cel ce este mai mare decât

potentații pământului le-a poruncit să le rostească. Solia lor trebuie să fie: „Așa vorbește

Domnul”. Dumnezeu cheamă bărbați ca Ilie, Natan și Ioan Botezătorul - oameni care vor

duce solia Sa cu credincioșie, indiferent de urmări, oameni care vor rosti curajos

adevărul, chiar dacă acesta cere să jertfească tot ce au.

Dumnezeu nu poate folosi pe oamenii care, în vreme de primejdie, când sunt necesare

puterea, curajul și influența tuturor, se tem să ia o atitudine hotărâtă pentru dreptate. El

cheamă bărbați care vor putea purta cu credincioșie bătălia împotriva celui rău, luptând

împotriva domniilor și puterilor, împotriva stăpânirilor întunericului acestui veac,

împotriva duhurilor răutății care sunt în locurile cerești. Unora ca aceștia El le va spune:

„Bine, rob bun și credincios ... intră în bucuria stăpânului tău” (Matei 25, 23)” Profeți și Regi,

140-142.

„Oamenii aspri și severi adesea se scuză sau încearcă să justifice lipsa lor de politețe

creștină prin faptul că unii reformatori au lucrat cu un astfel de spirit, și ei pretind că

lucrarea pentru acest timp cere același spirit; dar aceasta nu este așa. Un spirit calm și sub

control perfect este mai bun în orice loc, chiar și în cea mai grosolană societate. Un zel

furios nu face bine nimănui. Dumnezeu nu i-a ales pe reformatori pentru că erau oameni

autoritari și furioși. El i-a acceptat așa cum erau, cu toate aceste trăsături de caracter, dar

El ar fi pus răspunderi de zece ori mai mari asupra lor, dacă ar fi fost smeriți cu inima,

având spiritul sub controlul rațiunii. În timp ce slujitorii lui Cristos trebuie să denunțe

păcatul și impietatea, necurăția și minciuna, în timp ce uneori sunt chemați să mustre

nelegiuirea printre cei de sus, cât și printre cei de jos, arătându-le că asupra călcătorilor

Legii va cădea indignarea lui Dumnezeu, totuși ei nu trebuie să fie autoritari sau tiranici;

trebuie să arate amabilitate și iubire, un spirit de a salva mai degrabă decât de a nimici.”

Mărturii, vol 4, 486.

41

Linia De Reformă A Celor Trei Decrete

Perioada De Întuneric „Iată, voi trimite şi voi lua toate familiile din nord, spune DOMNUL, şi pe Nebucadneţar

împăratul Babilonului, servitorul meu, şi îi voi aduce împotriva acestei ţări şi împotriva

locuitorilor ei şi împotriva tuturor acestor naţiuni de jur împrejur şi le voi nimici cu totul şi

le voi face o înmărmurire şi un motiv de şuierare şi pustiiri veşnice. Mai mult, voi lua de la

ei vocea bucuriei şi vocea veseliei, vocea mirelui şi vocea miresei, sunetul pietrelor de

moară şi lumina lămpii. Şi toată această ţară va fi o pustiire şi o înmărmurire; şi aceste

naţiuni vor servi împăratului Babilonului şaptezeci de ani. Şi se va întâmpla, după ce

se vor împlini şaptezeci de ani, că voi pedepsi pe împăratul Babilonului şi acea naţiune,

spune DOMNUL, pentru nelegiuirea lor şi ţara caldeenilor şi o voi face pustiiri veşnice.”

Ieremia 25:9-12.

„Și pe cei care au scăpat de sabie i-a dus la Babilon, unde i-au fost servitori lui şi fiilor lui,

până la domnia împăratului Persiei, pentru a împlini cuvântul DOMNULUI prin gura lui

Ieremia, până când ţara s-a bucurat de sabatele ei, fiindcă atât cât a fost pustie a ţinut

sabatul, pentru a împlini şaptezeci de ani. Şi în anul întâi al lui Cirus, împăratul Persiei,

ca să se împlinească cuvântul DOMNULUI, vorbit prin gura lui Ieremia, DOMNUL a stârnit

duhul lui Cirus, împăratul Persiei, încât a vestit prin toată împărăţia sa şi a pus de

asemenea în scris, zicând:” 2 Cronici 36:20-22.

„Ceea ce Dumnezeu a urmărit să facă pentru lume, prin Israel, națiunea aleasă, va aduce

la îndeplinire până la urmă, prin biserica Sa de pe pământ, de astăzi. El „a dat via altor

vieri”, chiar poporului care păzește legământul Său și care, cu credincioșie, „Îi dau roadele

la vremea lor”. Niciodată Domnul nu S-a lăsat fără reprezentanți adevărați pe pământ,

care au făcut din interesele Sale propriile lor interese. Acești martori pentru Dumnezeu

sunt socotiți ca aparținând Israelului spiritual, și față de ei se vor împlini toate

făgăduințele Legământului, făcute de Iehova poporului Său de odinioară.

Astăzi biserica lui Dumnezeu este liberă să ducă mai departe împlinirea planului divin

pentru mântuirea neamului omenesc pierdut. Timp de multe secole, copiii lui Dumnezeu

au suferit o restrângere a libertăților lor. Predicarea Evangheliei în curățirea ei a fost

interzisă și asupra acelora care au îndrăznit să nu asculte de poruncile oamenilor au fost

trimise cele mai aspre pedepse. Ca urmare, marea vie morală a Domnului a fost aproape

în întregime nefolosită. Oamenii au fost lipsiți de lumina Cuvântului lui Dumnezeu.

Întunericul rătăcirii și al superstiției amenința să șteargă cunoașterea religiei adevărate.

Biserica lui Dumnezeu de pe pământ a fost într-o adevărată robie în timpul acestei

42

perioade lungi de prigoană neîntreruptă, așa cum copiii lui Israel au fost robi în Babilon

în timpul exilului.

Dar mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, biserica Sa nu mai este în robie. Israelului spiritual

i-au fost restatornicite privilegiile acordate poporului lui Dumnezeu la vremea eliberării

din Babilon. În toate părțile pământului, bărbați și femei răspund soliei trimise de cer,

despre care Ioan descoperitorul a proorocit că va fi vestită înainte de a doua venire a lui

Cristos : „Temeți-vă de Dumnezeu și dați-l slavă, căci a sosit ceasul judecății Lui”

(Apocalipsa 14, 7).” Profeți și Regi, 714.

Timpul Sfârșitului Timpul sfârșitului este marcajul profetic ce declanșează lucrarea de pregătire pentru

procesul de testare al Evangheliei Veșnice. Cele trei decrete reprezintă cei trei pași ai

Evangheliei Veșnice. Sfârșitul celor 70 de ani declanșează creșterea cunoștinței ce

pregătește calea pentru cele trei decrete. Așadar, sfârșitul celor 70 de ani reprezintă

timpul sfârșitului pentru reforma celor trei decrete.

Creșterea Cunoștinței – Daniel „În anul întâi al lui Darius fiul lui Ahaşveroş, din sămânţa mezilor, care a fost făcut împărat

peste domeniul caldeenilor, în anul întâi al domniei lui, eu, Daniel, am înţeles din Cărţi

că numărul anilor pentru care fusese Cuvântul DOMNULUI către profetul Ieremia, pentru

împlinirea pustiirilor Ierusalimului, era şaptezeci de ani. Şi mi-am îndreptat faţa către

Domnul Dumnezeu, să caut prin rugăciune şi cerere, cu postire şi pânză de sac şi cenuşă.”

Daniel 9:1-3.

„Încă apăsat de povara lui Israel, Daniel a studiat din nou proorociile lui Ieremia. Ele

erau foarte clare, atât de clare încât a înțeles prin aceste mărturii raportate în „Cărți că

trebuiau să treacă șaptezeci de ani pentru dărâmăturile Ierusalimului, după numărul

anilor despre care vorbise Domnul către proorocul Ieremia”. (Daniel 9, 2).

Cu credință întemeiată pe cuvântul cel sigur al proorociei, Daniel s-a rugat Domnului

pentru împlinirea grabnică a acestor făgăduințe. El s-a rugat pentru ca onoarea lui

Dumnezeu să fie păstrată. În această rugăciune s-a identificat deplin cu aceia care nu

împliniseră planul divin, mărturisind păcatele lor ca fiind ale lui.” Profeți și Regi, 554.

Creșterea Cunoștinței – Cirus „Care spune despre Cirus: El este păstorul Meu şi va împlini toată plăcerea Mea, chiar

spunând Ierusalimului: Tu vei fi zidit; şi Templului: Temelia ta va fi pusă. Astfel spune

43

DOMNUL unsului Său, lui Cirus, a cărui dreaptă am ţinut-o, pentru a supune naţiuni

înaintea lui; şi voi dezlega coapsele împăraţilor, pentru a deschide înaintea lui cele două

porţi părăsite; şi porţile nu vor fi închise;” Isaia 44:28-45:1.

„Domnul are resurse. Mâna Sa ține totul sub control. Când a venit vremea ca Templul Său

să fie reconstruit, El a mișcat inima lui Cirus pentru a fi reprezentantul Său prin a înțelege

profețiile despre sine însuși și a da libertate poporului evreu. Mai mult, Cirus le-a oferit

facilitățile necesare pentru reconstruirea Templului Domnului. Lucrarea a început sub

Cirus, iar succesorul său a continuat lucrarea începută.” Comentariul Biblic AZS, vol 4, 1175.

Primul Decret „Şi, în anul întâi al lui Cirus, împăratul Persiei, ca să fie împlinit Cuvântul DOMNULUI rostit

prin gura lui Ieremia, DOMNUL a stârnit duhul lui Cirus împăratul Persiei, încât el a făcut

o proclamaţie în toată împărăţia sa şi a pus-o de asemenea în scris, spunând: Astfel zice

Cirus, împăratul Persiei: DOMNUL Dumnezeul cerului mi-a dat toate împărăţiile

pământului; şi mi-a poruncit să îi construiesc o casă în Ierusalim, care este în Iuda. Cine

este dintre voi din tot poporul Său? Dumnezeul său să fie cu el şi să se urce la Ierusalim,

care este în Iuda, şi să construiască acolo Casa DOMNULUI Dumnezeului lui Israel (El este

Dumnezeul), care este în Ierusalim. Şi pe oricine rămâne, în orice loc unde el locuieşte

temporar, oamenii locului să îl ajute cu argint şi cu aur şi cu bunuri şi cu animale, în afară

de darul de bunăvoie pentru Casa lui Dumnezeu care este în Ierusalim.” Ezra 1:1-4.

Coborârea Simbolului Divin „Atunci el mi-a spus: Nu te teme, Daniele: fiindcă din prima zi când ţi-ai pus inima să

înţelegi şi să te disciplinezi înaintea Dumnezeului tău, cuvintele tale au fost auzite, iar eu

am venit datorită cuvintelor tale. Dar prinţul împărăţiei Persiei mi s-a împotrivit douăzeci

şi una de zile, dar, iată, Mihail, unul dintre mai marii prinţilor, a venit să mă ajute; şi

am rămas acolo cu împăraţii Persiei.” Daniel 10:12-13.

„În timp ce Satana se lupta să influențeze cele mai înalte autorități în împărăția Medo-

Persiei ca să manifeste dezaprobare față de poporul lui Dumnezeu, îngerii lucrau în

favoarea exilaților. Lupta era de așa natură încât întreg Cer era interesat. Prin proorocul

Daniel ni se dă o priveliște a acestei lupte puternice dintre forțele binelui și ale răului.

Timp de trei săptămâni Gabriel a luptat cu forțele întunericului, căutând să anihileze

influențele care lucrau asupra minții lui Cir și înainte ca lupta să se încheie, Însuși Cristos

a venit în ajutorul lui Gabriel. „Căpetenia împărăției Persiei mi-a stat împotrivă douăzeci și

una de zile”, declară Gabriel; „însă iată că Mihail, una din căpeteniile cele mai de seamă,

mi-a venit în ajutor, și am ieșit biruitor acolo lângă împărații Persiei” (Daniel 10:13). Tot ce

44

a putut face Cerul în favoarea poporului lui Dumnezeu, a fost făcut. Biruința a fost în

cele din urmă câștigată, forțele vrășmașului au fost ținute în frâu în toate zilele lui

Cir și în toate zilele fiului său Cambise, care a domnit aproape șapte ani și jumătate.”

Profeți și Regi, 571-572.

Lucrarea De Temelie „Și când constructorii au pus temelia Templului DOMNULUI, ei au aşezat pe preoţi în

îmbrăcămintea lor cu trâmbiţe şi pe leviţi, fiii lui Asaf, cu chimvale, pentru a lăuda pe

DOMNUL, după rânduiala lui David, împăratul lui Israel. Şi cântau împreună răspunzându-

şi unii altora, lăudând şi dând mulţumiri DOMNULUI: Pentru că este bun, pentru că mila

Lui dăinuieşte pentru totdeauna faţă de Israel. Şi tot poporul a strigat cu un strigăt mare,

când au lăudat pe DOMNUL, pentru că temelia Casei DOMNULUI fusese pusă.” Ezra 3:10-

11.

„Dar mulţi dintre preoţii şi leviţii şi mai marii părinţilor, bărbaţi în vârstă, care văzuseră

Casa dintâi, când temelia acestei Case a fost pusă înaintea ochilor lor au plâns cu voce

tare; şi mulţi strigau tare de bucurie; Astfel încât poporul nu putea deosebi zgomotului

strigătului de bucurie de zgomotul plânsului poporului; căci poporul striga cu strigăt mare

şi zgomotul s-a auzit de departe.” Ezra 3:12-13.

„Nu este nevoie să menționăm că aceste laude și mulțumiri erau cu totul potrivite. Casa

asupra cărora ochii lor erau ațintiți era de o așa importanță pentru Domnul încât să-Și

trimită Cuvântul din nou și din nou pentru a încuraja constructorii. Domnul dă robilor Săi

cuvinte pentru a vorbi; iar toți trebuie să-și fi exprimat recunoștința atunci când au văzut

că temelia Casei fusese construită.

Însă a venit încă o dificultate. Plânset, vaiet și jale erau auzite pentru că Templul nu era

așa de glorios în exterior ca și primul. Existau oameni care își foloseau puterea

conversației pentru a vorbi despre inferioritatea clădirii față de cea construită de Solomon.

Un sunet nearmonios, nu de bucurie sau laudă ori recunoștință, ci de nemulțumire era

amestecat cu muzica și cântecul, cu bucuria și lauda lui Dumnezeu.

„Dar mulţi dintre preoţii şi leviţii şi mai marii părinţilor, bărbaţi în vârstă, care văzuseră

casa dintâi, când temelia acestei Case a fost pusă înaintea ochilor lor au plâns cu voce tare;

şi mulţi strigau tare de bucurie;”

Ei văzuseră destule pentru a-i face să-L laude pe Dumnezeu. Ei au văzut că Domnul i-a

cercetat după ce i-a risipit din cauza nerecunoștinței și necredincioșiei față de poruncile

Sale. El a mișcat inima lui Cirus pentru a ajuta pe aceia care erau rânduiți cu reconstruirea

Casei. Însă aceia care se descurajau ușor nu mergeau prin credință. Ei întrețineau

sentimente descurajatoare, ce nu erau o mireasmă de viață pentru fapte bune.

(Manuscrisul 116, 1897)” Comentariul Biblic AZȘ, 1133-1134.

45

Lucrarea Vrășmașilor „Daţi acum poruncă să facă pe aceşti oameni să înceteze şi această cetate să nu fie

construită, până va fi dată o altă poruncă din partea mea. Luaţi seama acum să nu greşiţi

în a face aceasta: de ce să crească paguba spre vătămarea împăraţilor? Şi, când copia

scrisorii împăratului Artaxerxes a fost citită înaintea lui Rehum şi a lui Şimşai, scribul, şi a

tovarăşilor lor, ei s-au urcat în grabă la Ierusalim la iudei, şi i-au făcut să înceteze, prin

forţă şi putere. Atunci a încetat lucrarea Casei lui Dumnezeu care este în Ierusalim. Astfel,

a încetat până în anul al doilea al domniei lui Darius împăratul Persiei.” Ezra 4:21-24.

„În timpul domniei lui Cambise, lucrarea la Templu a înaintat încet, iar în timpul domniei

falsului Smerdis (numit în Ezra 4, 7 Artaxerse), samaritenii au amăgit pe acest impostor

fără scrupule să dea un decret prin care se interzicea iudeilor să-și reclădească Templul și

cetatea.” Profeți și Regi, 572.

Al Doilea Pas – Manifestarea Puterii Lui Dumnezeu „Lăsaţi în pace lucrarea acestei Case a lui Dumnezeu; guvernatorul iudeilor şi bătrânii

iudeilor să construiască această Casă a lui Dumnezeu pe locul lui. Mai mult, eu dau o

hotărâre despre ce să le faceţi bătrânilor acestor iudei pentru construirea acestei Case a

lui Dumnezeu; ca din bunurile împăratului, din tributul de dincolo de râu, să fie date îndată

cheltuielile acestor oameni, ca să nu fie împiedicaţi. Şi de ceea ce au nevoie, deopotrivă

tauri tineri şi berbeci şi miei pentru ofrandele arse ale Dumnezeului cerului, grâu, sare, vin

şi untdelemn, conform cu rânduiala preoţilor care sunt în Ierusalim, să li se dea zi de zi

negreşit; Ca ei să aducă sacrificii de arome dulci Dumnezeului cerului şi să se roage pentru

viaţa împăratului şi a fiilor săi. De asemenea eu am dat o hotărâre, ca oricine va schimba

acest cuvânt, să fie scoasă din casă lemnăria şi fiind ridicată, să fie acesta spânzurat de ea;

şi să fie făcută casa lui un morman de balegă pentru aceasta. Şi Dumnezeul care a făcut

ca numele Său să locuiască acolo să nimicească pe toţi împăraţii şi popoarele, care îşi vor

întinde mâna să schimbe şi să distrugă această Casă a lui Dumnezeu care este în Ierusalim.

Eu Darius am dat această hotărâre; să fie împlinit în grabă.” Ezra 6:7-12.

Atunci când a venit la tron Darius, el a îndreptat lucrarea și piedica uzurpatorului. Însă

chiar și atunci poporul care trebuie să fie cel mai interesat a continuat în indiferență. Ei au

aplicat greșit profeția dată de inspirație. Ei au interpretat greșit Cuvântul lui Dumnezeu

și au declarat că nu venise încă vremea să construiască, iar până ce nu se vor împlini

zilele, ei nu se vor apuca de lucrare. Dar în timp ce părăseau construirea Casei

Domnului, Templul în care se puteau închina lui Dumnezeu, până încheierea vremii robiei

evreilor, ei și-au construit case pentru ei.” Comentariul Biblic AZȘ, vol 4, 1175.

46

„Și bătrânii iudeilor au construit şi au prosperat prin profeţirea lui Hagai, profetul, şi a

lui Zaharia fiul lui Ido. Şi au construit şi au terminat-o, conform cu porunca Dumnezeului

lui Israel şi conform poruncii lui Cirus şi a lui Darius şi a lui Artaxerxes, împăratul Persiei.

Şi această Casă a fost terminată în ziua a treia a lunii Adar, care era în anul al şaselea al

domniei lui Darius, împăratul.” Ezra 6:14-15.

Un Tip Al Celei De-a Doua Solie Îngerească „Hei, hei! ieşiţi şi fugiţi din ţara nordului, spune DOMNUL, pentru că v-am împrăştiat ca

pe cele patru vânturi ale cerului, spune DOMNUL. Eliberează-te, Sioane, care locuieşti cu

fiica Babilonului! Pentru că astfel spune DOMNUL oştirilor: După glorie m-a trimis el la

naţiunile care v-au prădat, pentru că cine se atinge de voi se atinge de lumina ochiului

Său. Pentru că, iată, Eu îmi voi scutura mâna peste ele şi vor ajunge o pradă servitorilor

lor; şi veţi cunoaşte că DOMNUL oştirilor m-a trimis. Cântă şi bucură-te, fiică a Sionului,

pentru că, iată, Eu vin şi voi locui în mijlocul tău, spune DOMNUL. Și multe naţiuni se vor

alătura DOMNULUI în acea zi şi vor fi poporul Meu; şi Eu voi locui în mijlocul tău şi vei

cunoaşte că DOMNUL oştirilor m-a trimis la tine.” Zaharia 2:6-10.

Al Treilea Decret „La aproximativ șaptezeci de ani după reîntoarcerea primei grupe de robi sub conducerea

lui Zorobabel și losua, Artaxerxe Longimanus s-a urcat pe tronul Medo-Persiei. Numele

acestui împărat este strâns legat de istoria sfântă printr-o serie de providențe remarcabile.

În timpul domniei lui, au trăit și au lucrat Ezra și Neemia. El este acela care, în anul 457

î.Hr., a dat al treilea și ultimul decret pentru restaurarea Ierusalimului. Domnia lui a

fost martoră la reîntoarcerea unei grupări de iudei sub conducerea lui Ezra, la terminarea

zidurilor Ierusalimului de către Neemia și tovarășii lui, la reorganizarea slujbelor Templului

și la Marile Reforme religioase, instituite de Ezra și Neemia. În timpul acestei domnii lungi,

el a dat pe față deseori înțelegere față de poporul lui Dumnezeu; și în prietenii lui iudei,

preaiubiți și demni de încredere, Ezra și Neemia, a recunoscut bărbați rânduiți de

Dumnezeu, ridicați pentru o lucrare deosebită.” Profeți și Regi, 607.

„Decretul căutat se găsea în capitolul șapte din Ezra, versetele 12-26. În forma lui cea mai

completă fusese dat de Artaxerxe, împăratul Persiei, în anul 457 în. Hr. Însă, în Ezra 6, 14

se spune că a fost clădită Casa Domnului din Ierusalim „după porunca (decretul) lui Cirus,

Darius și Artaxerxe, împăratul Persiei”. Acești trei împărați, prin emiterea, reafirmarea și

completarea decretului, l-au adus la desăvârșirea prevăzută de profeție, pentru a marca

astfel începutul celor 2300 de ani. Luând deci anul 457 în. Hr., timpul când a fost completat

decretul, ca dată a poruncii, s-a văzut că toate precizările profeției cu privire la cele

șaptezeci de săptămâni se împliniseră.” Tragedia Veacurilor, 326.

47

Dezamăgire „Numărul acelora care au răspuns chemării de a părăsi Babilonul era dezamăgitor de

mic. Ezra s-a așteptat ca un mare număr să se întoarcă.” Review and Herald, 13 Februarie

1908, par. 3.

„Ezra se așteptase că un număr mare se va întoarce la Ierusalim, dar numărul celor care

au răspuns chemării era descurajator de mic. Mulți, care cumpăraseră case și pământuri,

nu erau dispuși să-și sacrifice averile. Ei iubeau tihna și confortul și s-au mulțumit să

rămână. Exemplul lor s-a dovedit o piedică pentru alții, care altfel ar fi ales să se

împărtășească de experiența acelora care înaintau prin credință.

Când Ezra a privit la grupa adunată, a fost surprins să nu găsească pe nimeni dintre fiii lui

Levi. Unde erau membrii seminției puse deoparte pentru slujba sfântă a Templului? La

chemarea „Cine este de partea Domnului”, leviții ar fi trebuit să răspundă primii.

În timpul robiei și după ceea, li se acordaseră multe privilegii. Se bucuraseră de libertatea

deplină să slujească nevoilor spirituale ale fraților lor de robie. Fuseseră clădite sinagogi,

în care preoții conduceau închinarea la Dumnezeu și învățau poporul. Li se permisese în

mod liber să păzească Sabatul și să îndeplinească ritualurile sfinte, specifice credinței

iudaice.” Profeți și Regi, 612-613.

Simbolul Șapte „Să ştii de aceea şi să înţelegi, că de la ieşirea poruncii de a restaura şi de a construi

Ierusalimul până la Mesia Prinţul vor fi şapte săptămâni şi şaizeci şi două de săptămâni;

strada va fi construită din nou şi zidul, chiar în timpuri de necaz.” Daniel 9:25.

Cele șaptezeci se săptămâni sunt împărțite în trei părți: Șapte săptămâni, șaizeci și două

de săptămâni și o săptămână. Primele șapte săptămâni au început în anul 457 î.Hr. Ele

sunt simbolul șapte în linia de reformă a celor trei decrete.

Al Patrulea Pas „Atunci împăratul mi-a spus: Ce cauţi? Astfel, m-am rugat Dumnezeului cerului. Şi am spus

împăratului: Dacă place împăratului şi dacă servitorul tău ar găsi favoare înaintea feţei

tale, să mă trimiţi în Iuda, la cetatea mormintelor părinţilor mei, să o construiesc. Şi

împăratul mi-a spus (împărăteasa de asemenea şedea lângă el): Cât de lungă va fi călătoria

ta? Şi când te vei întoarce? Astfel a făcut plăcere împăratului să mă trimită; şi i-am hotărât

un timp. Mai mult, am spus împăratului: Dacă ar plăcea împăratului, să mi se dea scrisori

către guvernatorii de dincolo de râu, ca să mă lase să trec până voi ajunge în Iuda; Şi o

48

scrisoare către Asaf păzitorul pădurii împăratului, ca să îmi dea lemnăria să fac bârne

pentru porţile palatului care aparţinea de casă, şi pentru zidul cetăţii şi pentru casa în care

voi intra. Şi împăratul mi-a dat, conform cu mâna cea bună a Dumnezeului meu peste

mine.” Neemia 2:4-8.

În reforma lui Neemia se găsește și acțiunea vrășmașilor. Sanbalat, Tobia și Gheșem s-au

opus lucrării lui Dumnezeu în acea vreme.

„Dar când Sanbalat horonitul şi Tobia, servitorul, amonitul, şi Gheşem arabul, au auzit

aceasta, au râs de noi în batjocură şi ne-au dispreţuit şi au spus: Ce este acest lucru pe care

îl faceţi? Vă răzvrătiţi împotriva împăratului?” Neemia 2:19.

Al treilea pas este judecata. Este vorba de judecățile făcute de Neemia în capitolul 13.

Acolo el mustră și pedepsește poporul din cauza alianței cu popoarele păgâne, din cauza

neorânduielii în serviciile preoțești și a călcării Sabatului.

49

Linia De Reformă A Domnului Cristos

Perioada De Întuneric

De ce L-au Respins Evreii Pe Isus ca Mesia? De F.C. Gilbert

„Întrebarea din titlu este una repetată adesea. Multora le este dificil să înțeleagă cum și

de ce L-a respins poporul evreu pe Isus ca și Mântuitor și Mesia, când Scripturile Vechiului

Testament erau pline de preziceri, tipuri și profeții legate de venirea Sa în această lume.

Este greu de înțeles în special refuzul Sinedriului de a-L primi pe Isus ca și Mesia, mai ales

pentru că apostolii, inspirați, au afirmat în mod repetat că: dacă aceștia și-ar fi dat seama

de ceea ce fac, ei nu L-ar fi răstignit pe Domnul slavei. Jertfirea vieții Sale a fost făcută din

ignoranță. Pentru unii pare aproape imposibil să armonizeze respingerea lui Isus de către

Farisei, în timp ce ei erau recunoscuți ca și conducători ai poporului care stăteau în scaunul

lui Moise.

Faptul că cei din poporul evreu erau sinceri, zeloși și onești este evident din Scriptură.

Pavel zice despre ei:

„Fiindcă le aduc mărturie că au zel pentru Dumnezeu, dar nu conform cunoaşterii.”

Romani 10:2.

Iar despre propria instruire și educație, înainte de a-L accepta pe Isus ca Mântuitor, el

adaugă:

„Şi în aceasta mă deprind pe mine însumi, să am întotdeauna o conştiinţă fără poticnire,

faţă de Dumnezeu şi oameni.” Fapte 24:16.

„Şi mulţumesc lui Cristos Isus, Domnul nostru, celui ce m-a întărit, în aceea că m-a socotit

credincios, punându-mă în serviciu; Eu, cel care mai înainte eram blasfemator şi

persecutor şi insultător; dar am obţinut milă, pentru că am lucrat din ignoranţă în

necredinţă.” 1 Timotei 1:12-13, traducerea Fidela.

Evreii dornici să-L urmeze pe Dumnezeu Din cauza experienței amare prin care sămânța lui Avraam a trecut în timpul captivității

Babiloniene timp de șaptezeci de ani, după eliberarea lor din exilul babilonian,

conducătorii erau hotărâți să nu mai respingă vreodată sfatul din Cuvântul lui Dumnezeu.

Oamenii influenți ai Israelului se temeau de severitatea consecințelor care ar putea veni

peste ei dacă ar fi îndepărtați de la adevăratul Dumnezeu. Următoarea afirmație din Ezra

vorbește despre aceasta:

50

„Să călcăm noi din nou poruncile tale şi să ne încuscrim cu popoarele acestor urâciuni? Nu

te vei mânia pe noi până ne vei mistui, astfel încât să nu fie nicio rămăşiţă nici scăpare?”

Ezra 9:14.

Într-o carte evreiască intitulată „Ethics of the Fathers” (Etica părinților – vezi referința nr.1

de mai jos), scrisă cam în secolul al doilea înainte de Hristos, în capitolul 1, paragraful 2,

spune: „Fiți chibzuiți în judecată; pregătiți mulți ucenicii; și apărați legea.” Înțelepții

Israelului și-au dat toată silința să facă un zid de apărare pentru lege. Ei au multiplicat

comentarii, explicații, tratate, targume (interpretări ale Scripturilor – n.tr.) și alte materiale

ajutătoare astfel încât poporul să poată înțelege mai bine Cuvântul lui Dumnezeu. Din

nefericire, în strădania lor de a familiariza poporul cu cerințele conținute în Scriptură

despre cum să-L urmezi pe Dumnezeu, ei s-au poticnit de o mare piatră de poticnire.

După ce Alexandru cel Mare s-a închinat în templul din Ierusalim, după primirea sa de

către Iuda, marele preot (2), între greci și evrei s-a dezvoltat un spirit de prietenie. Generalii

lui Alexandru nu reușeau să înțeleagă de ce conducătorul lor l-ar îmbrățișa pe marele

preot atunci când s-au întâlnit pe Muntele Scopus, în loc să-l ucidă. Alexandru le-a spus

generalilor săi că ceea ce s-a întâmplat în acea zi i-a fost arătat într-o viziune pe când se

afla în Macedonia, și el și-a dorit să aibă privilegiul de a intra în templu și de a se închina

Dumnezeului lui Iuda.

Grecii i-au asigurat pe evrei că ei doreau să le fie cu adevărat prieteni și binefăcători (3). Ei

doreau să afle mai multe despre Dumnezeul evreilor. S-a făcut o înțelegere care permitea

ca un mare număr de rabini din Ierusalim să meargă în Alexandria și acolo să traducă

scrierile Scripturilor din limba ebraică în greacă. Învățătura și educația grecească căuta

orice cale posibilă pentru a spori și a perfecționa valorile propriei culturi. Grecii au sugerat

de asemenea ca evreii să-i trimită pe cei mai talentați dintre tinerii lor în Alexandria pentru

instruire și educație în privința filozofiei, a științelor și a învățăturilor grecilor.

Multora din bătrânii Israelului le era teamă de consecințele unei astfel de acțiuni; înțelepții

își aduceau aminte de necazurile înaintașilor lor care au intrat în contact cu stilul de viață

și obiceiurile păgâne. Ei i-au sfătuit pe tineri să nu urmeze un astfel de curs. Aceștia, în

schimb, au argumentat că ar fi un avantaj acela ca tineri puternici, înțelepți și statornici să

meargă la școlile grecești, pentru că astfel ei i-ar putea influența pe filozofii și învățații greci

să vadă valoarea și frumusețea religiei iudaice, și astfel unii din învățații greci s-ar putea

să îmbrățișeze iudaismul. Cu toate acestea, bătrânii Israelului i-au sfătuit să nu facă acest

lucru. Ei considerau că dacă tinerii ar fi încurajați să intre în contact cu învățătura

păgânilor, aceasta ar putea ruina viitorul rasei iudaice.

Treptat, școlile evreiești au ajuns să ofere titluri academice (diplome) absolvenților lor.

Existau mai multe grade: Rav sau rabi, Tana, Gayon, Sadi și Rabbon. S-a considerat necesar

pentru absolvenții școlilor rabinice să arate un semn al gradului lor prin aceea că purtau

îmbrăcăminte diferită. Cel care avea un anumit grad, trebuia să poarte o robă și o tichie

diferită și distinctivă. Încetul cu încetul s-a format o aristocrație educațională numită

Sinedriu. Acest termen este de origine greacă, denumirea ebraică fiind Beth din ha-go-dol,

„Marea casă a judecății”.

51

Declinul Spiritualității În timp ce școlile religioase au continuat să funcționeze, era vizibil un declin evident în ce

privește puterea și influența spirituală. An după an, Cuvântul lui Dumnezeu era studiat din

ce în ce mai puțin, pe măsură ce cursurile și studiile bazate pe cultură și filozofie creșteau.

Curriculum-ul școlilor rabinice a fost influențat spre intelectualism. Pe măsură ce anii

treceau, omul a ajuns să fie înălțat iar la Dumnezeu se gândeau tot mai puțin. Rabinii erau

preamăriți, în timp ce cei neînvățați erau subestimați. Evlavia s-a diminuat treptat pe

măsură ce formele și ceremoniile creșteau. Multe legi au fost date pentru a favoriza

rabinismul și obiceiurile școlilor, totuși elevii erau încurajați să-L iubească și să asculte de

Dumnezeu.

În „Ethics of the Fathers” (Etica părinților) rabinii învățau: „Un copil de cinci ani ar trebui să

studieze Biblia, la zece ani ar trebui să studieze Mishna, la 15 ani Gemara.”

Mishna este un comentariu voluminos al Bibliei; Gemara este un comentariu la Mishna.

Așa că, pe măsură ce un elev înainta în vârstă și în dezvoltare mintală, el studia tot mai

puțin Cuvântul lui Dumnezeu și tot mai mult scrierile oamenilor.

Intelectualismul a pus la o parte inspirația Pentru ca bărbații să fie acceptați de adunările evreiești, ei trebuiau să fi parcurs un curs

în cadrul școlilor rabinice. Aceia care nu reușeau să urmeze procedura trasată de Marele

Sinedriu (sau de către micile Sinedrii localizate în orașele și localitățile din zona Palestinei

în afara orașului Ierusalim, sedii ale Beth din ha-go-dol, Marea casă a judecății), nu

primeau nici un fel de recunoaștere din partea poporului. Rabinul care absolvise un curs

era recunoscut după îmbrăcămintea sa. Era esențial ca o persoană să întrunească

cerințele rabinice pentru a putea câștiga audiența copiilor lui Avraam.

Acestea erau condițiile existente în Iudeea în vremea când Ioan și Isus au apărut în ținutul

Israelului.

Următoarele din Hristos Lumina Lumii se potrivesc aici:

„În timpul captivităţii babiloniene, israeliţii au fost vindecaţi pe deplin de închinarea la

chipuri cioplite. În decursul secolelor care au urmat, ei au suferit din cauza asupririi din

partea vrăjmaşilor păgâni, până când s-au convins pe deplin că prosperitatea lor depindea

de ascultarea de Legea lui Dumnezeu... După întoarcerea din Babilon, s-a acordat mare

atenţie învăţământului religios. Pretutindeni în ţară s-au clădit sinagogi, unde legea era

explicată de preoţi şi cărturari. S-au întemeiat şi şcoli care, pe lângă meserii şi ştiinţe, se

ocupau cu predarea principiilor neprihănirii. Dar aceste instituţii s-au schimbat în rău... În

multe lucruri, ei s-a conformat practicilor idolatrilor.

Deoarece se depărtaseră de Dumnezeu, iudeii au pierdut din vedere în mare măsură

învăţătura cu privire la slujbele ceremoniale... Dar iudeii au pierdut viaţa spirituală din

ceremoniile lor şi s-au agăţat de forme moarte... Pentru a pune ceva în locul celor pe care

le pierduseră, preoţii şi rabinii au înmulţit cu de la sine putere cerinţele de împlinire a

formelor; dar, cu cât acestea deveneau mai aspre, cu atât mai puţin se manifesta iubirea

52

faţă de Dumnezeu. Ei îşi măsurau sfinţenia după mulţimea ceremoniilor lor, în timp ce

inimile lor erau pline de îngâmfare şi ipocrizie.” Hristos, Lumina Lumii, pag. 29.

„Deoarece iudeii se despărţiseră de Dumnezeu, credinţa se întunecase şi speranţa

aproape încetase de a mai lumina viitorul. Cuvintele proorocilor erau neînţelese.” Idem,

pag. 32.

Din moment ce Ioan și Isus nu au fost la școlile rabinice, poporul nu recunoștea autoritatea

lor ca și învățători. Cu toate acestea, Dumnezeu a dat acestor bărbați o solie plină de

putere divină și de Duhul cerului. Din cauză că conducătorii Israelului nu au acceptat solia

lui Ioan ca venind de la Dumnezeu, ei nu erau pregătiți pentru a-L primi pe Mântuitor, deși

El i-a asigurat că viața și venirea Sa aveau la bază sfintele Scripturi. Rabinii întrebau: „Cum

are Omul acesta învăţătură, căci n-a învăţat niciodată?”

Din moment ce membrii familiei lui Isus erau loiali sinagogilor, nici chiar frații Săi nu

credeau în El ca Mesia. (vezi Ioan 7:4,5) Deoarece standardele de instruire erau stabilite

de Sinedriu și nimeni nu putea fi recunoscut ca învățător dacă nu accepta învățăturile

rabinilor, nu e dificil să înțelegem de ce, atunci când Mântuitorul a venit la aceia care erau

posesorii profețiilor lui Dumnezeu, ei nu au reușit să-L recunoască ca fiind împlinirea

tipurilor și profețiilor scrise în cărțile lui Moise și ale profeților.

Prin amestecarea Cuvântului lui Dumnezeu cu filozofiile omenești, forța și puterea

spirituală a Scripturilor lipsea din viața învățătorilor și a oamenilor de rând. Ei nu aveau

discernământ spiritual. Filozofia greacă, cultura Alexandriană și Ateniană, au secătuit

puterea spirituală a casei lui Israel. Influența acestei instruiri lumești-religioase a făcut ca

toate clasele sociale să fie nepregătite să-L întâlnească pe El atunci când „El a venit la ai

Săi, și ai Săi nu L-au primit”. Pretențiile (afirmațiile) Sale erau cerești; poporul era de pe

Pământ, pământesc. Cerul și pământul nu erau în armonie.

La începutul lucrări Sale, Isus a spus poporului că gloata Îl va ucide. Farisei L-au acuzat ca

fiind samaritean și având drac. Orbiți de păcat și hipnotizați de învățăturile omenești și de

tradițiile rabinice, masele erau lipsite de pătrundere spirituală. În final, ei au respins unica

lor speranță, unica lor sursă de eliberare. Nici sinceritatea, nici zelul sau sârguința nu-i

puteau scăpa sau salva de păcat. Doar Isus, lumina lumii, Mântuitorul omenirii, putea

aduce eliberare.

Conducătorii Israelului au cedat în mare măsură pretențiilor culturii și educației grecești,

sperând ca prin aceasta să obțină prestigiu și influență. Ei au fost conduși să creadă că

puteau să avanseze mai bine în sarcina pe care le-a dat-o Dumnezeu prin acceptarea

(asimilarea) unor standarde lumești de educație decât dacă se agățau strâns de

standardele pe care le-au moștenit de la înaintașii lor credincioși. Astfel, israeliții au

pierdut mult din influența lor, nu au reușit să-și păstreze prestigiul și L-au respins pe mult

așteptatul lor Messia și Mântuiror.”

(1) Introdusă în Cartea de rugăciuni „zilnice” a evreilor (Jewish „daily” Prayer

Book), ediția 1890, publicată de Rosenbaum & Werbelowsky, New York City.

(2) Josephus, Antichități (Antiquities), cartea 11, capitolul 8, paragraful 5.

Timpurile Nou Testamentare în Palestina (New Testament Times in Palestine),

53

Shailer Mathews, Cap. 1, pag. 13, 14. Ghidul Palestinei (Palestine Guide), de

G. O. Matson, ediția 1930, publicată de American Colony Stores, Ierusalim,

Palestina.

(3) Istoria evreilor (History of the Jews) de Graetz, vol. 1, pag. 440, 457, 487. Istoria

poporului evreu în timpul lui Isus Hristos (History of the Jewish People in the

Times of Jesus Christ), de Schurer, div. 1, pag. 199-218. Istoria Israelului

(History of Israel) de Ewald, cap. 5, pag. 260, 293-302. Timpurile Nou

Testamentare în Palestina (New Testament Times in Palestine), Shailer

Mathews, Cap. 2, pag. 15-26, cap. 3, pag. 30, cap. 4, pag. 38, 40, 42.

„Și tu Copile, vei fi chemat profet al celui Preaînalt; fiindcă vei merge înaintea feţei

Domnului, să pregăteşti căile lui; Să dai cunoştinţa salvării poporului Său, prin iertarea

păcatelor lor, prin blânda milă a Dumnezeului nostru; prin care răsăritul din înalt ne-a

vizitat, să dea lumină celor ce şed în întuneric şi în umbra morţii, să ne îndrepte

picioarele pe calea păcii.” Luca 1:76-79.

„La început era Cuvântul şi Cuvântul era cu Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu. Acelaşi

era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute de El şi fără El nu a fost făcut

nimic din ceea ce a fost făcut. În El era viaţă şi viaţa era lumina oamenilor. Şi lumina

străluceşte în întuneric şi întunericul nu a cuprins-o.” Ioan 1:1-5.

Timpul Sfârșitului „Căci un copil ni s-a născut, un fiu ni s-a dat, şi domnia va fi pe umărul lui şi îi va fi pus

numele Minunat, Sfătuitor, Dumnezeul puternic, Tatăl veşnic, Prinţul Păcii.” Isaia 9:6.

„De aceea Domnul Însuşi vă va da un semn: Iată, o fecioară va rămâne însărcinată şi va

naşte un fiu şi îi va pune numele, Emanuel.” Isaia 7:14.

„Şi ea va naşte un Fiu şi îi vei pune numele ISUS, pentru că El va salva pe poporul Său de

păcatele lor. Şi toată aceasta s-a făcut ca să se împlinească ce fusese rostit de Domnul prin

profetul, care a spus: Iată, o fecioară va fi însărcinată şi va naşte un Fiu şi Îi vor pune

numele Emanuel, care tradus este: Dumnezeu cu noi.” Matei 1:21-23.

Creșterea Cunoștinței „Lumina lui Dumnezeu strălucește totdeauna în mijlocul întunecimii păgânismului. Atunci

când au studiat cerurile înstelate și au căutat să pătrundă taina ascunsă în căile lor

luminoase, acești magi au contemplat gloria Creatorului. Căutând să înțeleagă mai bine,

54

ei s-au îndreptat spre Scripturile evreilor. În țara lor, scrierile profetice, care preziceau

venirea unui învățător divin, au fost păstrate ca o comoară. Balaam făcea parte din rândul

magilor, deși cândva fusese un profet al lui Dumnezeu; inspirat de Duhul Sfânt, el

proorocise despre prosperitatea lui Israel și arătarea lui Mesia; iar proorociile lui trecuseră

prin tradiție de la generație la generație. Dar, în Vechiul Testament, venirea Mântuitorului

era mai clar descoperită. Magii au aflat cu bucurie că venirea Sa era aproape și că lumea

întreagă avea să fie plină de cunoașterea Slavei Domnului.” Hristos Lumina Lumii, 59.

„Dumnezeu declară: „Voi turna ape peste pământul însetat și râuri pe pământul uscat.”

(Isaia 44, 3.) „Celui fără prihană îi răsare o lumină în întuneric.” (Psalmii 112, 4.) Acelora

care caută Lumina și care o acceptă cu bucurie le vor răsări razele strălucitoare de la

tronul lui Dumnezeu.

Pe câmpiile unde tânărul David își condusese turma, păstorii încă mai vegheau în timpul

nopții. În orele acelea de liniște, ei vorbeau împreună despre Mântuitorul făgăduit și se

rugau pentru venirea Împăratului pe tronul lui David. „Și iată că un înger al Domnului s-a

înfățișat înaintea lor, și slava Domnului a strălucit împrejurul lor. Ei s-au înfricoșat foarte

tare. Dar îngerul le-a zis: «Nu vă temeți: căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie

pentru tot norodul: astăzi, în cetatea lui David, vi S-a născut un Mântuitor, care este

Cristos, Domnul».”” Hristos Lumina Lumii, 47.

„Ana, o proorociță, de asemenea a intrat și a confirmat mărturia lui Simeon cu privire la

Cristos. În timp ce Simeon vorbea, fața ei se luminase de slava lui Dumnezeu și din adâncul

inimii își exprima mulțumirea pentru că i se îngăduise să-L vadă pe Cristos, Domnul.

Acești umili închinători nu studiaseră profețiile în zadar. Dar cei care dețineau poziții de

conducători și preoți în Israel, deși aveau în fața lor prețioasele cuvinte ale profeției, nu

umblau în Căile Domnului și ochii lor nu erau deschiși să vadă Lumina vieții.” Hristos

Lumina Lumii, 55.

Formularea Soliei „Iată , voi trimite mesagerul Meu şi el va pregăti calea înaintea mea; şi Domnul, pe care îl

căutaţi, va veni deodată la Templul Său, chiar mesagerul Legământului, în care găsiţi

plăcere; iată, El va veni, spune DOMNUL oştirilor.” Maleahi 3:1.

„Vocea celui ce strigă în pustiu: Pregătiţi calea DOMNULUI, faceţi în pustie un drum mare

şi drept pentru Dumnezeul nostru.” Isaia 40:3.

„Ana şi Caiafa fiind înalţii preoţi, Cuvântul lui Dumnezeu a venit la Ioan, fiul lui Zaharia, în

pustie. Şi a venit în tot ţinutul din jurul Iordanului, predicând botezul pocăinţei pentru

iertarea păcatelor; Aşa cum este scris în Cartea cuvintelor lui Isaia, profetul, spunând:

55

Vocea unuia strigând în pustie: Pregătiţi calea Domnului, faceţi-I cărările drepte.” Luca 3:3-

4.

Coborârea Simbolului Divin „Şi Isus, după ce a fost botezat, a ieşit din apă îndată; şi iată, cerurile i s-au deschis şi a

văzut Duhul lui Dumnezeu coborând ca un porumbel şi aşezându-se uşor pe el. Şi iată,

o voce din cer a spus: Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc toată plăcerea.”

Matei 3:16-17.

„Îndată ce a ieșit din apă, Isus S-a plecat în rugăciune pe malul râului. În fața Lui se

deschidea o eră nouă și însemnată. Acum începea lupta vieții Sale pe o scară mai largă.

Cu toate că era Domnul Păcii, venirea Lui trebuia să fie ca străfulgerarea unei săbii.

Împărăția pe care venise s-o întemeieze era contrară aceleia dorite de iudei. El, care era

temelia ritualurilor și organizării poporului Israel, urma să fie privit ca vrășmașul și

distrugătorul lui. El, care proclamase Legea pe Sinai, urma să fie condamnat ca unul care

o calcă. El, care venise să sfărâme puterea lui Satana, urma să fie acuzat ca fiind Beelzebul.

Nimeni nu L-a înțeles pe pământ, și în timpul lucrării Lui trebuia să rămână singur. Cât a

trăit, nici mama și nici frații Lui nu I-au înțeles lucrarea. Nici chiar ucenicii nu L-au înțeles.

El locuise în lumina veșnică, fiind una cu Dumnezeu, dar viața pe pământ trebuia să o ducă

în singurătate.

Privirea Mântuitorului părea că străbate cerul în timp ce lăuntrul Său se revărsa în

rugăciune. El știa bine cât de mult împietrise păcatul inima oamenilor și cât de greu le va

fi să înțeleagă lucrarea Lui și să primească darul mântuirii. El a cerut cu stăruință putere

de la Tatăl să biruie necredința lor, să sfărâme lanțurile prin care Satana îi ținea în robie

și, pentru binele lor, să-l învingă pe distrugător. Ceru o dovadă că Dumnezeu primește

omenirea în persoana Fiului Său.

Niciodată nu auziseră îngerii o rugăciune ca aceasta. Ei erau nerăbdători să aducă iubitului

lor Conducător un cuvânt de asigurare și de mângâiere. Dar nu; Tatăl Însuși va răspunde

la cererea Fiului Său. Direct de la tron au pornit razele slavei Sale. Cerurile s-au

deschis și asupra frunții Mântuitorului a coborât un chip de porumbel din cea mai

curată lumină — simbol potrivit pentru El, Cel umil și blând.

Din mulțimea imensă de lângă Iordan, puțini, în afară de Ioan, au înțeles această

descoperire cerească. Cu toate acestea, întreaga adunare era pătrunsă de prezența

Dumnezeirii. Lumea stătea în picioare, privind în tăcere la Cristos. Trupul Lui era scăldat

în lumina veșnică, ce înconjoară tronul lui Dumnezeu. Fața Lui înălțată spre cer era plină

de slavă, așa cum niciodată nu văzuseră ei o față de om. Din cerurile deschise s-a auzit un

glas zicând: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea”.

Cuvintele acestea de recunoaștere au fost date pentru a inspira credință în inima celor

de față și pentru a-L întări pe Mântuitorul în lucrarea Lui. Cu toate că păcatele unei

lumi vinovate se adunau asupra lui Cristos, cu toate că Se umilise ca să ia asupră-Și firea

56

noastră decăzută, glasul venit din cer L-a declarat ca Fiu al Celui Veșnic.” Hristos Lumina

Lumii,pag. 111, 112.

Lucrarea De Temelie „De aceea astfel spune Domnul DUMNEZEU: Iată, Eu pun în Sion, ca temelie, o Piatră, o

Piatră încercată, o preţioasă Piatră unghiulară, o Temelie sigură; cel ce crede nu se va

grăbi.” Isaia 28:16.

„Fiindcă nimeni nu poate pune altă temelie decât cea pusă, care este Isus Cristos.” 1

Corinteni 3:11.

Lucrarea Vrășmașilor „Atunci preoţii de seamă şi fariseii au adunat consiliul şi au spus: Ce facem? Pentru că

Omul acesta face multe miracole. Dacă Îl lăsăm astfel în pace, toţi vor crede în El şi vor

veni romanii şi ne vor lua deopotrivă şi locul şi naţiunea. Dar unul dintre ei, Caiafa, fiind

marele preot în acel an, le-a spus: Voi nu ştiţi nimic, Nici nu gândiţi că este în folosul nostru

să moară un singur om pentru popor şi să nu piară toată naţiunea? Dar nu a spus aceasta

de la el, ci, fiind mare preot în anul acela, a profeţit că Isus avea să moară pentru naţiune;”

Ioan 11:47-51.

Manifestarea Puterii Lui Dumnezeu „Și l-au adus la Isus; şi şi-au aruncat hainele pe măgăruş şi l-au aşezat pe Isus călare pe el.

Şi pe când mergea El, ei îşi aşterneau hainele pe cale. Și pe când Se apropia, chiar la

coborâşul muntelui Măslinilor, toată mulţimea discipolilor a început să se bucure şi să

laude pe Dumnezeu cu voce tare din cauza tuturor faptelor puternice pe care le văzuseră,

Spunând: Binecuvântat fie Împăratul care vine în numele Domnului; pace în cer şi glorie

în cele prea înalte. Şi unii dintre fariseii din mulţime, i-au spus: Învăţătorule, mustră-Ți

discipolii. Iar El a răspuns şi le-a zis: Vă spun că dacă aceştia vor tăcea, pietrele imediat vor

striga.” Luca 19:35-40.

A Treia Etapă „Când Pilat a văzut că nu poate fi de niciun folos, ci mai degrabă s-a făcut tumult, a luat

apă şi şi-a spălat mâinile înaintea mulţimii, spunând: Sunt nevinovat de sângele acestui

57

Om drept. Vă priveşte! Atunci tot poporul a răspuns şi a zis: Sângele Lui fie asupra noastră

şi asupra copiilor noştri.” Matei 27:24-25.

Dezamăgire „Dezamăgirea noastră nu a fost atât de mare ca dezamăgirea ucenicilor. Când Fiul

omului a intrat triumfător în Ierusalim, ei s-au așteptat să fie încoronat ca rege. Oameni,

veniți din toate regiunile țării, erau adunați la un loc și strigau: „Osana, Fiul lui David!”

(Matei 21, 9). Iar când preoții și bătrânii I-au cerut Domnului Isus să liniștească mulțimea,

El a declarat că, dacă oamenii ar tăcea, până și pietrele ar începe să strige, ca să se

împlinească profeția. Cu toate acestea, după câteva zile, aceiași ucenici L-au văzut pe

Domnul lor iubit, despre care crezuseră că va domni pe tronul lui David, țintuit pe crucea

nemiloasă și înconjurat de fariseii care Îl ridiculizau și Îl batjocoreau. Totuși Domnul Cristos

Și-a împlinit făgăduințele. Cât de plăcută a fost mângâierea pe care a dat-o poporului Său

și cât de bogată a fost răsplata acordată celor credincioși și loiali! Domnul Miller și cei care

au fost alături de el au presupus că lucrarea de curățire a Sanctuarului, despre care se

vorbește în Daniel 8, 14, înseamnă curățirea pământului prin foc, înainte ca acesta să

devină locul de reședință al sfinților. Ei credeau că această lucrare urma să se desfășoare

la cea de a doua venire a lui Cristos. Prin urmare, noi am așteptat ca evenimentul revenirii

să aibă loc la încheierea celor 2300 de zile, adică ani. Dar, după dezamăgire, Scripturile au

fost cercetate atent, cu rugăciune și seriozitate și, după o perioadă de incertitudine, lumina

a alungat întunericul care ne învăluia, iar îndoiala și nesiguranța au fost spulberate.

În cele din urmă, am înțeles cu claritate că, în loc să se refere la curățirea pământului,

profeția din Daniel 8, 14 indica ultima lucrare a Marelui nostru Preot în cer, și anume

finalizarea ispășirii și pregătirea poporului pentru a întâmpina ziua venirii Sale.” Schițe din

Viața Mea, 62-63.

Simbolul Șapte „Și L-a luat jos şi L-a înfăşurat în pânză de in şi L-a pus într-un mormânt tăiat în piatră, în

care nu fusese pus nimeni niciodată. Şi acea zi era pregătirea; şi Sabatul se apropia.”

Luca 23:53-54.

Al Patrulea Pas „Atunci, în seara aceleiaşi zile, fiind prima zi a săptămânii, pe când uşile, unde discipolii

erau adunaţi de teama iudeilor, erau închise, Isus a venit şi a stat în picioare în mijloc şi le-

a spus: Pace vouă! Şi, spunând aceasta, le-a arătat mâinile şi coasta Sa. Atunci discipolii s-

au bucurat când L-au văzut pe Domnul. Atunci Isus le-a spus din nou: Pace vouă; cum m-

58

a trimis Tatăl, aşa vă trimit şi Eu. Şi după ce a spus aceasta, a suflat peste ei şi le-a spus:

Primiţi Duhul Sfânt!” Ioan 20:19-22.

Întâi Aproape, Apoi Departe În planul Domnului Cristos pentru luminarea lumii, este de făcut în primul rând lucrare

misionară în familie. Ucenicii trebuiau să înceapă din Ierusalim, deși era cel mai întunecos

câmp pentru lucrare. Câmpurile cele mai nepromițătoare sunt acelea unde a fost dată o

mare Lumină. Picioarele acelora care duc lampa vieții, cercetând după bijuterii ascunse

prin gunoiul întunecat al lumii vor fi asaltate de pericole deosebite. Totuși Domnul Cristos

le-a poruncit să facă această lucrare și i-a asigurat că vor fi sub scutul Omnipotenței, în

timp ce lucrau în primul rând pentru cei apropiați, iar în al doilea rând pentru cei de

departe.” Review and Herald, 6 Noiembrie, 1894.

„Și când au intrat, au urcat într-o cameră de sus unde stăteau deopotrivă Petru şi Iacov şi

Ioan şi Andrei, Filip şi Toma, Bartolomeu şi Matei, Iacov al lui Alfeu şi Simon Zelotes şi Iuda,

fratele lui Iacov. Toţi aceştia, într-un gând, continuau stăruitor în rugăciune şi cereri,

împreună cu femeile, şi Maria mama lui Isus, şi cu fraţii Lui.” Faptele Apostolilor 1:13-14.

Ziua Cincizecimii „Şi când se împlinea Ziua Cincizecimii, erau toţi într-un gând la un loc. Şi dintr-o dată a

venit un sunet din cer ca al unui vânt vijelios, puternic şi a umplut toată casa unde şedeau

ei. Şi le-au apărut limbi despicate ca de foc şi s-au aşezat peste fiecare dintre ei. Şi toţi au

fost umpluţi cu Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, cum le dădea Duhul

să vorbească clar.” Faptele Apostolilor 2:1-4.

Revărsare Progresivă „Actul lui Cristos de a sufla peste ucenicii Săi Duhul Sfânt, și de a le împărtăși pacea Sa lor,

a fost ca și câțiva stropi înainte de torentul bogat ce sta să fie revărsat în Ziua

Cincizecimii.” Spirit of Prophecy, volume 3, 244.

Ploaia Timpurie și Târzie „Atunci vom cunoaşte, dacă urmărim a cunoaşte pe DOMNUL; ieşirea lui este pregătită ca

dimineaţa; şi el va veni la noi ca ploaia, ca ploaia târzie şi timpurie pentru pământ.” Osea

6:3.

59

„Fiţi veseli, voi copii ai Sionului, şi bucuraţi-vă în DOMNUL Dumnezeul vostru, pentru că El

v-a dat Ploaia Timpurie cu măsură şi va face să cadă pentru voi Ploaia, Ploaia Timpurie şi

Ploaia Târzie în luna întâi.” Ioel 2:23.

Cincizecimea Este Ploaia Timpurie „Creştinii să ceară cu credință binecuvântarea făgăduită, iar ea va veni. Revărsarea

Duhului Sfânt din zilele apostolilor a fost Ploaia Timpurie, iar rezultatele au fost pline

de slavă. Totuşi Ploaia Târzie va fi mai îmbelşugată.” The Signs of the Times, 17 februarie,

1914.

Cincizecimea Se Va Repeta „Cu o dorinţă fierbinte privesc înainte la timpul când evenimentele din Ziua Cincizecimii

se vor repeta cu o putere mult mai mare decât în acea ocazie. Ioan spune: «Am văzut

pogorându-se din cer un alt înger, care avea o mare putere; şi pământul s-a luminat de

slava lui.» Apocalipsa 18; 1. Atunci, la fel ca în vremea Cincizecimii, poporul va auzi

adevărul vestindu-li-se, fiecărui om în propria lui limbă.

Dumnezeu poate să insufle o nouă viaţă în fiecare suflet care doreşte să-I servească în

mod sincer, şi poate atinge buzele cu un cărbune aprins de la altar ca să-l facă să devină

elocvent pentru slava Sa. Mii de voci vor fi păstrunse de puterea de a vorbi despre

adevărurile minunate ale Cuvântului lui Dumnezeu. Limba bâlbâită se va dezlega şi cel

timid va fi întărit pentru a da mărturie curajoasă despre adevăr. Domnul poate să-şi ajute

poporul să cureţe templul sufletului de orice pervertire şi să menţină o aşa de strânsă

legătură cu El, încât să poată primi Ploaia Târzie, când aceasta va fi revărsată.” The Review

and Herald, 20 iulie.

Uciderea Lui Ștefan „Săptămâna aceasta — șapte ani — s-a încheiat în anul 34 d.Hr. Atunci, prin omorârea

lui Ștefan cu pietre, iudeii au sigilat lepădarea Evangheliei; ucenicii, răspândiți în toate

părțile din cauza persecuțiilor, „mergeau din loc în loc și propovăduiau Cuvântul” (Faptele

Apostolilor 8, 4) și nu mult după aceasta s-a convertit Saul, persecutorul, care a devenit

Pavel, apostolul neamurilor.

Timpul venirii lui Cristos, ungerea Lui prin Duhul Sfânt, moartea Lui și vestirea Evangheliei

la neamuri erau arătate cu precizie. Iudeii avuseseră privilegiul de a înțelege aceste profeții

și a le recunoaște împlinirea în lucrarea lui Isus. Cristos a stăruit ca ucenicii Lui să

înțeleagă însemnătatea studiului profețiilor. Referindu-Se la profeția dată lui Daniel cu

privire la timpul lor, El le-a zis: „Cine citește să înțeleagă.” (Matei 24, 15.) După înviere, El

le-a explicat ucenicilor din toți profeții „ce era cu privire la El.” (Luca 24, 27.) Mântuitorul

60

vorbise prin toți profeții. „Duhul lui Hristos care era în ei ... vestea mai dinainte patimile lui

Cristos și slava de care aveau să fie urmate.”” Hristos Lumina Lumii, 234.

Stând În Picioare În Anul 34 „Dar el, fiind plin de Duhul Sfânt, se uita cu atenţie în cer şi a văzut gloria lui Dumnezeu şi

pe Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu,” Faptele Apostolilor 7:55.

Stă În Picioare Pe 22 Octombrie 1844 „Am văzut în viziunile nopţii şi, iată, unul ca Fiul omului a venit cu norii cerului şi a venit la

Bătrânul de zile şi l-au adus aproape, înaintea Lui. Şi I s-a dat domnie şi glorie şi o

împărăţie, ca toate popoarele, naţiunile şi limbile să Îl servească; domnia Lui este o domnie

veşnică, ce nu va trece şi împărăţia Sa una care nu va fi distrusă.” Daniel 7:13-14.

„Am văzut dureroasa dezamăgire a celor din poporul lui Dumnezeu pentru faptul că nu L-

au văzut pe Isus la timpul la care se așteptau să-L vadă. Ei nu știau de ce nu venise

Mântuitorul lor; căci nu puteau vedea nici o dovadă că timpul profetic nu se terminase.

Îngerul a spus: „A greșit Cuvântul lui Dumnezeu? Nu a reușit Dumnezeu să-Și împlinească

făgăduințele? Nu; El a împlinit tot ceea ce a promis. Isus S-a ridicat și a închis ușa de la

Locul Sfânt din Sanctuarul ceresc, a deschis o ușă către Locul Preasfânt și a intrat pentru

a curăți Sanctuarul. Toți aceia care așteaptă cu răbdare vor înțelege taina. Omul a greșit;

dar nu a existat nicio greșeală din partea lui Dumnezeu. Tot ce a făgăduit Dumnezeu a

fost împlinit întocmai; dar omul a crezut în mod eronat că pământul este sanctuarul care

trebuie curățit la sfârșitul perioadelor profetice. Așteptările omului au fost cele care au

eșuat, nu făgăduința lui Dumnezeu.” Scrieri Timpurii, 250.

Stă În Picioare La Încheierea Timpului De Har Pentru Omenire „„Şi în acel timp Mihail se va ridica, marele prinţ care stă în picioare pentru copiii

poporului tău; şi va fi un timp de necaz, cum nu a mai fost de când a fost vreo naţiune

până la acel timp; şi în acel timp poporul tău va fi eliberat, fiecare ce va fi găsit scris în

Carte.” (Daniel 12:1).

Când se încheie Solia îngerului al treilea, harul nu mai mijlocește pentru locuitorii vinovați

ai pământului. Oamenii lui Dumnezeu și-au îndeplinit lucrarea. Ei au primit „Ploaia Târzie”,

„înviorarea de la fața Domnului”, și sunt pregătiți pentru ceasul încercării care le stă

înainte. Îngerii se grăbesc încoace și încolo, în ceruri. Un înger care vine de pe pământ

61

anunță că și-a terminat lucrarea; încercarea finală a fost adusă asupra lumii, și toți aceia

care s-au dovedit credincioși față de preceptele divine au primit „sigiliul viului Dumnezeu”.

Atunci Isus Își încetează mijlocirea în Sanctuarul de sus.” Tragedia Veacurilor, 613.

Importanța Luminii Din Sanctuar „Aceia care prin credință Îl urmează pe Isus în marea lucrare de ispășire sunt cei care

primesc binefacerile mijlocirii Sale în favoarea lor, în timp ce aceia care leapădă Lumina

ce scoate în evidență această lucrare de slujire nu sunt ajutați prin ea. Iudeii care au

lepădat Lumina dată la prima venire a lui Cristos și au refuzat să creadă în El ca Mântuitor

al lumii n-au putut primi iertarea prin El. Când Isus, la înălțarea Sa, a intrat cu propriul

sânge în Sanctuarul ceresc, pentru a revărsa asupra ucenicilor Săi binecuvântările

mijlocirii Sale, iudeii au fost lăsați în întuneric total, pentru a continua jertfele și darurile

lor inutile. Slujba simbolurilor și umbrelor încetase. Ușa prin care oamenii găsiseră până

atunci intrare la Dumnezeu nu mai era deschisă. Iudeii refuzaseră să-L caute pe singura

cale prin care putea fi găsit după aceea, prin slujba Sanctuarului din ceruri. De aceea, ei

nu mai aveau nicio legătură cu Dumnezeu. Pentru ei, ușa era închisă. Nu aveau nicio

cunoștință despre Cristos, ca fiind jertfa adevărată și unicul Mijlocitor înaintea lui

Dumnezeu; de aceea ei n-au putut primi binefacerile mijlocirii Sale.

Starea iudeilor necredincioși ilustrează starea de neglijență și necredință a acelora care

pretind că sunt creștini și care sunt neștiutori de bunăvoie cu privire la lucrarea milosului

nostru Mare Preot. În serviciul simbolic, când marele preot intra în Locul preasfânt,

întregului Israel i se cerea să se adune în jurul Sanctuarului și, în modul cel mai solemn,

să-și umilească sufletele înaintea lui Dumnezeu, ca să primească iertarea păcatelor lor

pentru a nu fi dați afară din adunare. Deci, cu mult mai important este ca, în această zi

reală a ispășirii, să înțelegem lucrarea Marelui nostru Preot și să știm ce ni se cere să

facem.

Oamenii nu pot lepăda avertizările pe care Dumnezeu le trimite în mila Sa și să rămână

nepedepsiți. O solie a fost trimisă din cer lumii din zilele lui Noe și salvarea lor a depins de

felul în care ei au tratat Solia. Pentru că au lepădat avertizarea, Duhul lui Dumnezeu a fost

retras de la cei păcătoși, care au pierit în apele potopului. În timpul lui Avraam, mila a

încetat să mai stăruie pe lângă locuitorii vinovați ai Sodomei și toți, în afară de Lot

împreună cu soția și cele două fiice, au fost mistuiți de focul trimis din cer. Tot așa a fost

și în zilele lui Cristos. Fiul lui Dumnezeu le-a declarat iudeilor necredincioși din generația

aceea: “Vi se lasă casa pustie” (Matei 23, 38). Privind spre zilele de pe urmă, aceeași Putere

infinită declară cu privire la aceia care “n-au primit dragostea Adevărului ca să fie

mântuiți”. “Din această pricină, Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o

minciună; pentru ca toți cei ce n-au crezut Adevărul, ci au găsit plăcerea în nelegiuire, să

fie osândiți” (2 Tesaloniceni 2, 10-12). Când ei leapădă învățăturile Cuvântului Său,

Dumnezeu Își retrage Duhul de la ei și-i lasă pradă amăgirilor pe care le iubesc.” Tragedia

Veacurilor, 430-431.

62

Linia De Reformă A Milleriților

Timpul Sfârșitului „Dar tu, Daniele, închide cuvintele şi sigilează cartea până la timpul sfârşitului; mulţi vor

alerga încoace şi încolo şi cunoaşterea va fi înmulţită.” Daniel 12:4.

„Apostolul Pavel avertizase biserica să nu aștepte revenirea lui Hristos în zilele sale. „Ziua

aceea nu va veni”, spunea el, „până când nu va veni lepădarea de credință și se va

descoperi omul fărădelegii” (2 Tesaloniceni 2, 3). Nu putem aștepta venirea Domnului

nostru până după marea apostazie și după perioada lungă de domnie a „omului

păcatului”. „Omul fărădelegii”, care mai este numit „Taina nelegiuirii”, „fiul pierzării” și „acel

nelegiuit”, reprezintă papalitatea, care, așa cum a fost prevestit în profeție, urma să-și

mențină supremația timp de 1260 de ani. Această perioadă s-a încheiat în anul 1798.

Venirea lui Hristos nu putea avea loc înainte de acel timp. Pavel cuprinde cu avertizarea

lui întreaga dispensațiune creștină, până în anul 1798. În această perioadă de timp trebuia

predicată solia cu privire la a doua venire a lui Hristos.

O astfel de solie n-a fost proclamată niciodată în veacurile trecute. Pavel, așa cum am

văzut, n-a predicat-o; el arăta fraților săi către venirea Domnului ca fiind într-un viitor

foarte îndepărtat. Nici reformatorii n-au predicat-o. Martin Luther situa judecata cam la

300 de ani în viitor de epoca lui. Dar, de la anul 1798, cartea lui Daniel afost

desigilată, cunoașterea profețiilor a crescut și mulți au vestit mesajul solemn al

judecății ce se apropia.” Tragedia Veacurilor, 356.

Împăratul De La Miazănoapte Și Împăratul De La Miazăzi „Și la timpul sfârşitului împăratul sudului îl va împinge; şi împăratul nordului va veni

împotriva lui ca un vârtej de vânt, cu care şi cu călăreţi şi cu multe corăbii; şi va intra în ţări

şi se va revărsa şi va trece.” Daniel 11:40.

Egiptul Spiritual „Cetatea cea mare”, pe ale cărei străzi au fost omorâți martorii și unde zac trupurile lor,

este Egiptul „spiritual”. Dintre toate popoarele prezentate în istoria biblică, Egiptul a negat

cu cea mai mare îndrăzneală existența viului Dumnezeu și s-a împotrivit poruncilor Lui.

Nici un monarh nu s-a aventurat într-o răzvrătire mai deschisă și mai arogantă împotriva

autorității Cerului cum a făcut-o regele Egiptului. Când i-a fost adusă solia de către Moise,

în numele Domnului, Faraon a răspuns cu mândrie: „Cine este Domnul ca să iau seama la

glasul Lui și să las pe Israel să plece? Nu cunosc pe Domnul și nu voi lăsa pe Israel să plece”.

(Exod 5, 2). Aceasta însemnă ateism, iar poporul reprezentat prin Egipt urma să dea glas

unei respingeri asemănătoare a pretențiilor viului Dumnezeu și urma să manifeste un

63

spirit asemănător de necredință și dispreț. „Cetatea cea mare” mai este comparată

spiritual și cu Sodoma. Stricăciunea Sodomei în călcarea Legii lui Dumnezeu s-a manifestat

îndeosebi în imoralitate. Și acest păcat urma să fie o caracteristică proeminentă a națiunii

care trebuia să împlinească specificările acestei profeții.

După cuvintele profetului, cu puțin înainte de anul 1798, o putere de origine și caracter

satanic urma să se ridice pentru a face război împotriva Bibliei. Și în țara în care mărturia

celor doi martori avea să fie adusă astfel la tăcere, urma să se manifeste ateismul lui

Faraon și destrăbălarea Sodomei.

Această profeție și-a găsit împlinirea cea mai exactă și mai izbitoare în istoria Franței. În

timpul Revoluției, în anul 1793, „lumea a auzit pentru prima dată despre o adunare de

bărbați, născuți și educați în mijlocul civilizației, care-și asumau dreptul de a conduce una

dintre națiunile cele mai nobile ale Europei, că își uneau cu toții glasul pentru a nega cel

mai solemn adevăr pe care îl primește sufletul omenesc și că au renunțat în unanimitate

la credința și adorarea lui Dumnezeu”. (Sir Walter Scott, Life of Napoleon, vol.I, cap.17).

„Franța este singura națiune în dreptul căreia se păstrează raportul autentic că un popor

și-a ridicat mâna în răzvrătire deschisă împotriva Autorului universului. Au existat și

continuă să existe mulți alți hulitori, mulți necredincioși, în Anglia, în Germania, în Spania

și peste tot; dar Franța rămâne deosebită în istoria lumii ca fiind singurul stat care, prin

hotărârea adunării ei legislative, s-a pronunțat că Dumnezeu nu există și la auzirea acestei

vești toată populația capitalei și o mare majoritate din alte părți, atât femei, cât și bărbați,

au dansat și au cântat de bucurie acceptând declarația” (Blackwood’s Magazine,

November 1870). - Tragedia Veacurilor 269.

Sosește Prima Solie Îngerească „Cronologia evenimentelor din Apocalipsa 10 este confirmată și de faptul că acest înger

este identic cu primul înger din Apocalipsa 14. Punctele de asemănare dintre ei sunt

văzute ușor: (1) Amândoi au o solie specială de proclamat; (2) amândoi își vestesc solia cu

voce tare; (3) amândoi folosesc un limbaj similar, referindu-se la marele Creator ca fiind

făcătorul cerului și al pământului, al mării și al lucrurilor care sunt în ea; și (4) că amândoi

proclamă un timp, unul jurând că nu va mai fi timp, și celălalt proclamă că a venit ceasul

judecății lui Dumnezeu.

Dar solia din Apocalipsa 14:6 este localizată la începutul timpului sfârșitului. Ea este

o proclamare a sosirii ceasului judecății lui Dumnezeu, și deci trebuie să-și aibă aplicația

la ultima generație. Pavel nu a predicat că a venit ceasul judecății lui Dumnezeu. Martin

Luther și colaboratorii săi nu au predicat aceasta. Pavel vorbea despre o judecată care va

veni într-un viitor nedefinit, iar Luther o plasa cu cel puțin 300 de ani după vremea sa. Mai

mult, Pavel avertizează biserica împotriva predicării că ceasul judecății lui Dumnezeu ar fi

venit până la un timp anumit. El spune: „Şi vă implorăm, fraţilor, referitor la venirea

Domnului nostru Isus Cristos şi adunarea noastră la el, Ca voi să nu vă lăsaţi repede

clătinaţi în minte, nici tulburaţi, nici prin duh, nici prin cuvânt, nici prin epistolă ca de la

noi, de parcă ziua lui Cristos este aici. Nimeni să nu vă înşele în niciun fel, pentru că ziua

aceea nu va veni înainte să vină o apostazie şi să fie revelat omul păcatului, fiul pieirii,” (2

Tesaloniceni 2:1-3). Aici Pavel ne prezintă pe omul fărădelegii, cornul cel mic, sau

64

papalitatea și rostește un avertisment pentru întreaga perioadă de supremație a sa care,

după cum s-a remarcat deja, a continuat 1260 de ani sfârșindu-se în 1798.

De aceea în 1798 restricția împotriva vestirii sosirii zilei lui Hristos a încetat. În 1798 a

început timpul sfârșitului și cărticia a fost desigilată. De aceea, începund cu acel timp

îngerul din Apocalipsa 14 a pornit proclamând că a venit ceasul judecății lui Dumnezeu.

De asemenea, din acel timp îngerul din Apocalipsa capitolul 10 și-a ocupat poziția pe mare

și pe pământ și a jurat că nu va mai fi zăbavă. Acum identitatea lor nu mai constituie o

problemă.

Toate argumentele care se potrivesc unuia sunt la fel de potrivite și în cazul celui de al

doilea.

Noi nu trebuie să intrăm aici într-o argumentare extinsă pentru a arăta că generația

prezentată este martoră la împlinirea acestor două profeții. Prin predicarea cele de-a doua

veniri, în mod deosebit între anii 1840 și 1844 a început împlinirea lor deplină. Poziția

acestui înger cu un picior pe mare și un picior pe pământ semnifică întinderea uriașă a

acestei proclamații pe mare și pe uscat. Dacă această solie ar fi fost destinată unei singure

țări ar fi fost suficient ca îngerul să se așeze numai pe pământ. Dar el are un picior pe

mare, de unde se poate deduce că această solie va traversa oceanul și va cuprinde diferite

națiuni și ținuturi ale globului pământesc. Această deducție este întărită de faptul că

proclamația adventă de mai sus a ajuns la fiecare centru misionar din lume.” Uriah Smith,

Gânduri despre Daniel și Apocalipsa, 521-522.

„În profeția primei Solii îngerești din Apocalipsa capitolul 14, este profetizată o mare

redeșteptare religioasă, ca urmare a vestirii apropiatei veniri a lui Cristos. Un înger este

văzut zburând „prin mijlocul cerului, cu o Evanghelie veșnică, pentru ca s-o vestească

locuitorilor pământului, oricărui neam, oricărei seminții, oricărei limbi și oricărui norod. El

zice cu glas tare: «Temeți-vă de Dumnezeu, și dați-I slavă, căci a venit ceasul judecății Lui;

și închinați-vă Celui ce a făcut cerul și pământul, marea și izvoarele apelor!»” (Ver 6.7).

Faptul că un înger este prezentat a fi vestitorul acestei avertizări este semnificativ. Prin

curăția, slava și puterea Solului ceresc, înțelepciunii divine i-a plăcut să reprezinte

caracterul înălțat al lucrării ce trebuia îndeplinită prin solia, puterea și slava care urmau să

o însoțească. Iar zborul îngerului „prin mijlocul cerului”, „glasul cel tare” cu care este dată

avertizarea și propovăduirea ei tuturor celor „care locuiesc pe pământ” — la orice neam,

seminție, limbă și norod — arată repeziciunea și extinderea mondială a Mișcării.

Solia oferă și lumină cu privire la timpul în care trebuie să aibă loc această Mișcare.

Este declarată a fi o parte din „Evanghelia veșnică” și anunță începutul judecății. Solia

mântuirii a fost predicată în toate veacurile; dar Solia aceasta este o parte a Evangheliei

care urma să fie predicată numai în zilele de pe urmă, căci numai atunci avea să fie

adevărat că ceasul judecății a venit. De fapt, proorociile prezintă o succesiune de

evenimente care duc la începutul judecății. Acest lucru este adevărat în mod deosebit

în ceea ce privește cartea lui Daniel. Dar partea aceea din proorocie care avea legătură cu

zilele din urmă, lui Daniel i-a fost cerut să o sigileze „până la vremea sfârșitului”. O Solie

cu privire la judecată întemeiată pe împlinirea acelor profeții nu putea fi

65

proclamată decât atunci când va sosi această vreme. Dar în timpul sfârșitului, spune

profetul, „mulți vor citi și cunoștința va crește”. (Daniel 12, 4)

Apostolul Pavel avertizase biserica să nu aștepte revenirea lui Cristos în zilele sale. „Ziua

aceea nu va veni”, spunea el, „până când nu va veni lepădarea de credință și se va

descoperi omul fărădelegii” (2 Tesaloniceni 2, 3). Nu putem aștepta venirea Domnului

nostru până după marea apostazie și după perioada lungă de domnie a „omului

păcatului”. „Omul fărădelegii”, care mai este numit „taina nelegiuirii”, „fiul pierzării” și

„acel nelegiuit”, reprezintă papalitatea, care, așa cum a fost prevestit în profeție, urma să-

și mențină supremația timp de 1260 de ani. Această perioadă s-a încheiat în anul 1798.

Venirea lui Cristos nu putea avea loc înainte de acel timp. Pavel cuprinde cu avertizarea

lui întreaga dispensațiune creștină, până în anul 1798. După această perioadă de timp

trebuia predicată Solia cu privire la a doua venire a lui Cristos.

O astfel de Solie n-a fost proclamată niciodată în veacurile trecute. Pavel, așa cum am

văzut, n-a predicat-o; el arăta fraților săi către venirea Domnului ca fiind într-un viitor

foarte îndepărtat. Nici reformatorii n-au predicat-o. Martin Luther situa judecata cam la

300 de ani în viitor de epoca lui. Dar, de la anul 1798, cartea lui Daniel a fost desigilată,

cunoașterea profețiilor a crescut și mulți au vestit Mesajul solemn al judecății ce se

apropia.” Tragedia Veacurilor, 355-356.

Formularea Soliei „Am primit atâtea cerințe urgente pentru informații și pentru a vizita alte locuri, încât nu

am putut răspunde, iar în 1834 am ajuns la concluzia să îmi public vederile mele într-o

formă scrisă, făcând o mică broșură de 64 de pagini. Le-am distribuit pe majoritatea

gratuit, trimițându-le ca răspuns la scrisori cu întrebări, și la locuri pe care nu le puteam

vizita. În același an, fără să știu, mi-a fost oferită o acreditare pentru a predica de către

frații mei Baptiști. Cam în același timp am primit o recomandare pentru public ca lector al

profețiilor, care a fost semnată de cincizeci de pastori din frații mei Baptiști, și de alți

douăzeci sau treizeci din alte denominațiuni.” William Miller, Apology and Defense, 17-18.

Chinul Națiunilor „Și vor cădea sub tăişul sabiei şi vor fi duşi captivi printre toate naţiunile; şi Ierusalimul va

fi călcat în picioare de neamuri, până se vor împlini timpurile neamurilor. Şi vor fi

semne în soare şi în lună şi în stele; şi pe pământ chinul naţiunilor, cu nedumerire;

marea şi valurile urlând; Inima oamenilor lăsându-i de frică şi de anticiparea acelor lucruri

ce vin pe pământ; fiindcă puterile cerurilor vor fi clătinate. Şi atunci vor vedea pe Fiul

omului venind într-un nor cu putere şi glorie mare. Iar când acestea vor începe să se

întâmple, atunci uitaţi-vă în sus şi ridicaţi-vă capetele, pentru că răscumpărarea voastră

se apropie.” Luca 21:24-28.

66

Islamul Confirmă Regulile De Interpretare „În anul 1840, o altă împlinire remarcabilă a profeției a produs un interes larg răspândit.

Cu doi ani mai înainte, Josiah Litch, unul dintre pastorii conducători ai predicării celei de a

doua veniri, a publicat o expunere cu privire la Apocalipsa capitolul 9, prezicând căderea

Imperiului Otoman. După calculele sale, această putere urma să fie zdrobită „în anul 1840,

în luna August”; cu doar câteva zile înainte de împlinire, el scria: „Punând deoparte prima

perioadă de 150 de ani, care s-a împlinit exact înainte ca Deacozes să se urce pe tron cu

îngăduința turcilor, și ținând seamă că cei 391 de ani și cincisprezece zile au început la

încheierea acelei prime perioade, ea se va termina la 11 August 1840, când puterea

otomană din Constantinopol se aștepta ca să cadă. Și lucrul acesta cred că se va produce.”

(Josiah Litch, in The Signs of the Times, and Expositor of Prophecy, 1 august 1840)

Chiar la data fixată, Turcia, prin ambasadorii ei, a acceptat protecția puterilor aliate ale

Europei, așezându-se în felul acesta sub controlul popoarelor creștine. Evenimentul a

împlinit profeția cu exactitate. Când s-a aflat, mulțimile s-au convins de

corectitudinea principiilor de interpretare profetică adoptate de Miller și

colaboratorii săi și un impuls minunat a fost dat mișcării advente. Bărbați de cultură

cu poziție s-au unit cu Miller atât în predicarea, cât și în publicarea vederilor sale, astfel că,

de la 1840 la 1844, lucrarea s-a întins cu repeziciune.” Tragedia Veacurilor, 334-335.

Mișcarea Se Răspândește: 1840-1844 „Mișcarea adventă din anul 1840-1844 a fost o manifestare glorioasă a puterii lui

Dumnezeu; prima solie îngerească a fost dusă la toate stațiunile misionare din lume,

iar în câteva țări s-a arătat cel mai mare interes religios care s-a văzut în vreo țară de la

Reforma secolului XVI; dar acestea urmează să fie depășite de mișcarea cea puternică din

timpul ultimei avertizări a îngerului al treilea.” Tragedia Veacurilor, 611.

„Prin predicarea cele de-a doua veniri, în mod deosebit între anii 1840 și 1844 a început

împlinirea lor deplină. Poziția acestui înger [din Apocalipsa 10] cu un picior pe mare și

un picior pe pământ semnifică întinderea uriașă a acestei proclamații pe mare și pe uscat.”

Uriah Smith, Gânduri despre Daniel și Apocalipsa, 522.

O Manifestare Glorioasă Apocalipsa 10: „Şi am văzut un alt înger puternic, coborând din cer, îmbrăcat cu un nor; şi

avea un curcubeu peste capul lui şi faţa lui era ca soarele şi picioarele lui ca nişte stâlpi de

foc; Şi avea în mâna sa o cărticică deschisă; şi şi-a pus piciorul drept pe mare şi stângul pe

pământ, Şi a strigat cu voce tare, precum rage un leu; şi când a strigat el, cele şapte

tunete au rostit cu vocile lor. Şi când cele şapte tunete au rostit cu vocile lor, eram gata

67

să scriu; şi am auzit o voce din cer, spunându-mi: Sigilează lucrurile pe care cele şapte

tunete le-au rostit şi nu scrie acestea. Şi îngerul pe care l-am văzut stând în picioare pe

mare şi pe pământ şi-a ridicat mâna spre cer, Şi a jurat pe cel ce trăieşte pentru totdeauna

şi întotdeauna, care a creat cerul şi lucrurile care sunt în el, şi pământul şi lucrurile care

sunt pe el, şi marea şi lucrurile care sunt în ea, că timp nu va mai fi; Ci în zilele vocii celui

de al şaptelea înger, când va începe să trâmbiţeze, va fi terminat misterul lui Dumnezeu,

aşa cum a făcut el cunoscut robilor săi, profeţii. Şi vocea pe care am auzit-o din cer, a vorbit

din nou cu mine şi a spus: Du-te, ia cărticica ce este deschisă în mâna îngerului care stă în

picioare pe mare şi pe pământ. Şi m-am dus spre înger şi i-am spus: Dă-mi cărticica. Iar el

mi-a spus: Ia-o şi mănânc-o; şi ea îţi va amărî pântecele, dar în gura ta va fi dulce ca mierea.

Şi am luat cărticica din mâna îngerului şi am mâncat-o; şi în gura mea a fost dulce ca

mierea; şi imediat ce am mâncat-o pântecele mi s-a amărât. Şi el mi-a spus: Tu trebuie să

profeţeşti din nou înaintea multor popoare şi naţiuni şi limbi şi împăraţi.”

Vastitatea Proclamării Mesajului „Poziția îngerului, cu un picior pe mare și altul pe uscat, simbolizează vastitatea

proclamării mesajului. Ea va străbate oceanele și va fi vestită în alte țări, chiar până la

marginile pământului. Înțelegerea adevărului, bucuria primirii mesajului, este simbolizată

prin mâncarea cărțuliei. Adevărul cu privire la timpul venirii Domnului nostru a fost un

mesaj prețios pentru sufletele noastre.” Gânduri despre Cartea Apocalipsei, 59.

Cele Șapte Tunete „După ce cele șapte tunete s-au făcut auzite, porunca ce i s-a dat lui Ioan, asemenea lui

Daniel în legătură cu cărticica, a fost: «Sigilează aceste lucruri pe care le-au rostit cele șapte

tunete». Acestea arată spre evenimente viitoare care vor fi descoperite în

succesiunea lor. Daniel va sta în mormântul său până la sfârșitul zilelor. Ioan a văzut

cărticica desigilată. Astfel profețiile lui Daniel au avut locul lor potrivit în primul, al doilea

și al treilea mesaj îngeresc pentru a fi date lumii. Desigilarea cărții era un mesaj în legătură

cu timpul.

Cărțile Daniel și Apocalipsa sunt una. Una este o profeție, cealaltă o descoperire; una o

carte sigilată, cealaltă o carte deschisă. Ioan a auzit tainele rostite de tunete, dar i s-a

poruncit să nu le scrie.

Lumina specială dată lui Ioan, care era exprimată în cele șapte tunete, conținea o

descriere a evenimentelor ce s-au desfășurat sub prima și a doua solie îngerească.

Nu era însă spre binele poporului să cunoască aceste evenimente, pentru că credința lor

trebuia să fie testată. În planul lui Dumnezeu trebuiau să fie proclamate adevăruri cu mult

mai minunate și pătrunzătoare. Urmau să fie proclamate soliile primului și celui de-al

doilea înger și nu avea să se dea altă lumină înainte ca aceste mesaje să-și împlinească

lucrarea lor specifică. Ea este reprezentată de îngerul care stă cu un picior pe mare,

68

proclamând cu o solemnitate deosebită că nu va mai fi timp.”Comentariul Biblic AZȘ, vol 7,

971.

Temelia Credinței „Avertizarea a venit: Nimic nu trebuie să fie introdus care să strice temelia credinței pe

care am tot construit de când solia a venit în 1842, 1843 și 1844. Am fost în această solie,

și de atunci tot stau înaintea lumii, fidelă luminii pe care Dumnezeu ne-a dat-o. Nu ne

propunem să ne dăm jos picioarele de pe platforma pe care au fost plasate în timp ce zi

de zi l-am căutat pe Domnul cu rugăciune stăruitoare, cerând lumină. Credeți că aș putea

să renunț la lumina pe care Dumnezeu mi-a dat-o? Ea stă ca Stânca Veacurilor. M-a tot

ghidat încă de când a fost dată. Frați și surori, Domnul trăiește, domnește și lucrează

astăzi. Mâna Sa este la cârmă și în providența Sa El mântuiește cârma după voia Sa. Fie ca

oamenii să nu însăileze documente [cu nebăgare de seamă, referitoare la credință n.tr.],

spunând ce vor face sau ce nu vor face. Fie ca ei să se lipsească de Domnul Dumnezeul

cerurilor. Atunci lumina cerului va străluci în templul sufletului și vom vedea mântuirea lui

Dumnezeu.” General Conference Bulletin, 6 aprilie, 1903.

În Mai 1842 – Harta Profetică „În mai 1842, a fost convocată o Conferință Generală în Boston, Massachusetts. La

deschiderea întâlnirii, frații Charles Fitch și Apollos Hale, din Haverhill, au prezentat

profețiile ilustrate din Daniel și Ioan, pe care le pictaseră pe pânză, cu numerele profetice

arătând împlinirea lor. Fratele Fitch, în explicația hărții înaintea conferinței, a spus, în timp

ce examina profețiile, că s-a gândit că facerea unei hărți ca cea prezentară acolo ar

simplifica subiectul și l-ar face mai ușor de prezentat audienței. Acolo era mai multă

lumină pe cărarea noastră. Acești frați făceau ceea ce Domnul îi arătase lui Habacuc în

viziune cu 2468 de ani înainte, spunând: „Scrie viziunea şi sap-o pe table, ca să fugă cel ce

o citește! Căci este o prorocie a cărei vreme este hotărâtă” Habacuc 2:2, Fidela.

Acum istoria noastă arată că erau sute prezentând din aceleași hărți cronologice ca și

William Miller, toți ca unul. Apoi a venit unitatea mesajului, toți în aceeași temă,

venirea Domnului Isus la un anumit timp, 1844.” Joseph Bates, Early SDA Pamphlets, 17.

Un Act al Vrăjmașilor „În iunie 1842, domnul Miller a ținut a doua serie de conferințe în Portland. Am simțit că

este un mare privilegiu să pot participa la aceste prelegeri, deoarece căzusem în

descurajare și nu mă simțeam pregătită să mă întâlnesc cu Mântuitorul meu. Această serie

de conferințe a produs mai multă vâlvă în oraș decât prima. Diferitele denominațiuni, cu

câteva excepții, au închis ușile bisericilor lor domnului Miller.” Mărturii, volumul 1, 21.

69

Dirijată de Mâna Domnului, O Greșeală „Am văzut că schema folosită în 1843 a fost dirijată de mâna Domnului şi că nu ar

trebui schimbată; că numerele erau întocmai cum a vrut El; că mâna Sa a fost deasupra

şi a ascuns o greşeală în unele cifre, greşeală pe care să n-o poată vedea nimeni până

nu avea să-Şi ia El mâna.” Scrieri Timpurii, 74-75.

Primăvara, Apoi Toamna Anului 1844 „Miller și tovarășii lui au crezut la început că cele 2300 de zile se vor încheia în primăvara

anului 1844, cu toate că profeția arăta către toamna acelui an. Înțelegerea greșită a

acestui punct a adus dezamăgirea și încurcătura acelora care stabiliseră o dată mai

devreme pentru venirea Domnului. Dar lucrul acesta n-a afectat puterea argumentului

care arăta că cele 2300 de zile se încheiau în anul 1844 și că marele eveniment reprezentat

prin curățirea sanctuarului trebuia să aibă loc atunci.” Tragedia Veacurilor, 328.

Sosește Cea De-a Doua Solie Îngerească „A fost însărcinat un alt înger puternic să coboare pe pământ. Isus pusese în mâna lui

un text scris și, când a ajuns, îngerul a strigat: „A căzut, a căzut Babilonul!” Apoi i-am văzut

pe cei dezamăgiți ridicându-și din nou ochii către cer, uitându-se cu credință și nădejde

să-L vadă pe Domnul lor făcându-Și apariția. Dar mulți păreau să rămână într-o stare de

somnolență, ca și cum erau adormiți; totuși, puteam să văd pe fețele lor urma unei

întristări profunde. Cei dezamăgiți au văzut din Scripturi că se aflau în timpul de

zăbovire și că trebuie să aștepte cu răbdare împlinirea viziunii. Aceleași dovezi care i-

au condus să privească după Domnul lor în 1843 i-au făcut să-L aștepte și în 1844. Am

văzut, cu toate acestea, că majoritatea nu avea acea energie specifică pentru credința pe

care o avuseseră în 1843. Dezamăgirea lor le slăbise credința.” Scrieri Timpurii, 247.

Mâna Domnului Descoperă Greșeala „Cei credincioși, dezamăgiți, care nu puteau înțelege de ce nu venise Domnul lor, nu

au fost lăsați în întuneric. Ei au fost conduși din nou la bibliile lor pentru a cerceta

perioadele profetice. Mâna Domnului a fost îndepărtată de pe cifrele ascunse și

greșeala a fost explicată. Ei au văzut că perioadele profetice ajungeau până în 1844 și că

aceeași dovadă pe care o aduseseră pentru a arăta că perioadele profetice se încheiau în

1843 dovedea că acestea se vor termina în 1844. Lumina din Cuvântul lui Dumnezeu a

strălucit asupra situației în care se aflau și au descoperit un timp de întârziere — „Dacă

70

zăbovește [prorocia], așteapt-o!” În dragostea lor pentru imediata venire a lui Hristos, ei

trecuseră cu vederea întârzierea împlinirii, care a fost calculată pentru a-i da pe față pe

adevărații așteptători. Aveau din nou un punct temporal fixat. Cu toate acestea, am văzut

că mulți dintre ei nu puteau trece peste grava lor dezamăgire și erau incapabili de a avea

acel nivel al zelului și energiei care le marcase credința în 1843.” Scrieri Timpurii, 236.

Explicarea Dezamăgirii „Nu s-a înţeles de la început faptul că decretul nefiind dat la începutul anului 457 î.Hr., cei

2.300 ani nu aveau să se sfârşească la încheierea anului 1843. Dar s-a descoperit apoi că

decretul a fost dat aproape de încheierea anului 457 î. Hr. şi de aceea perioada profetică

ajunge până în toamna anului 1844. Astfel, viziunea sub aspect cronologic nu întârzia,

chiar dacă părea astfel. Noi am învăţat să ne bazăm pe ceea ce spunea profetul: „Căci este

o proorocie a cărei vreme este hotărâtă, se apropie de împlinire, nu va minţi; dacă

zăboveşte, aşteapt-o, căci va veni şi se va împlini negreşit.” Mărturii, vol 1, 52.

Parabola Celor 10 Fecioare „Atunci împărăţia cerului se va asemăna cu zece fecioare, care şi-au luat candelele şi au

ieşit în întâmpinarea Mirelui. Şi cinci dintre ele erau înţelepte şi cinci fără minte. Cele fără

minte şi-au luat candelele şi nu au luat untdelemn cu ele; Dar cele înţelepte au luat

untdelemn în vasele lor, cu candelele lor. În timp ce Mirele întârzia, au aţipit toate şi au

adormit. Şi la miezul nopţii s-a făcut o strigare: Iată, vine Mirele; ieşiţi-I în întâmpinare.”

Matei 25:1-6.

Împuternicirea Celei De-a Doua Solii Îngerești „Către încheierea celei de-a doua solii îngerești, am văzut o lumină mare din cer strălucind

asupra poporului lui Dumnezeu. Razele de lumină străluceau ca soarele. Și am auzit

glasuri de îngeri strigând: „Iată Mirele, ieșiți-i în întâmpinare!”

Acesta era strigătul de la miezul nopții, care trebuia să dea putere soliei celui de-al

doilea înger. Au fost trimiși îngeri din cer pentru a-i trezi pe sfinții descurajați și pentru a-

i pregăti pentru marea lucrare dinaintea lor. Nu cei mai talentați bărbați au fost cei dintâi

care au primit această solie. Au fost trimiși îngeri la cei umili, consacrați, și i-au constrâns

să dea strigătul: „Iată Mirele, ieșiți-i în întâmpinare!” Cei cărora li s-a încredințat strigarea

s-au grăbit și, în puterea Duhului Sfânt, au făcut să răsune solia și i-au înviorat pe frații lor

descurajați. Această lucrare nu depindea de învățătura și erudiția oamenilor, ci de puterea

lui Dumnezeu, iar sfinții Lui care au auzit strigarea nu au putut să-i reziste. Cei mai

spirituali au primit această solie, iar cei care conduseseră mai înainte lucrarea au fost

71

ultimii care au primit-o și au ajutat la amplificarea strigătului: „Iată Mirele, ieșiți-i în

întâmpinare!”” Scrieri Timpurii, 238.

Paralel cu Intrarea Triumfală „Solia „Iată mirele vine!” n-a fost o problemă de argumentare, cu toate că dovezile din

Scriptură erau lămurite și precise. Ea a mers cu o putere constrângătoare care mișca

sufletul. Nu se manifesta nici o îndoială sau reținere. Cu ocazia intrării triumfale a lui

Hristos în Ierusalim, poporul care venise din toate părțile țării la sărbătoare s-a adunat

spre Muntele Măslinilor și unindu-se cu mulțimea care-L însoțea pe Isus și, prinzând

inspirația momentului, au sporit măreția strigării: „Binecuvântat este Cel ce vine în numele

Domnului!” (Matei 21, 9). În același fel s-au comportat și necredincioșii care veneau la

adunările adventiste — unii din curiozitate, alții pentru a lua în râs — au simțit puterea

convingătoare care însoțea solia: „Iată mirele vine!”” Tragedia Veacurilor, 402.

Mărturia Vie În fiecare loc din țară era dată lumina privind solia celui de-al doilea înger și strigătul

înmuia inimile a mii și mii de oameni. Ea a mers din oraș în oraș și din sat în sat până când

poporul așteptător al lui Dumnezeu a fost pe deplin trezit. În multe biserici nu s-a permis

ca această solie să fie dată, și un mare grup, care avea mărturia cea vie, a părăsit

aceste biserici căzute. O lucrare puternică a fost săvârșită prin strigătul de la miezul

nopții. Solia cerceta inimile, conducându-i pe cei credincioși să caute o experiență vie,

personală. Știau că nu se pot sprijini unul pe celălalt.” Scrieri Timpurii, 238.

22 Octombrie 1844 – Ușă Închisă Mi-a fost arătat în viziune, și încă cred că a fost o ușă închisă în 1844. Toți care au văzut

lumina primei și celei de-a doua Solii îngerești și au respins-o, au fost lăsați în întuneric. Și

aceia care au acceptat-o și au primit Duhul Sfânt care a însoțit proclamarea mesajului din

cer, și care apoi au renunțat la credința lor și au considerat experiența lor o amăgire, astfel

au respins Duhul lui Dumnezeu, și El nu a mai stăruit pe lângă ei.” Solii Alese, vol 1, 62-63.

Sosește Cea De-a Treia Solie „Când lucrarea lui Isus din Sfânta a luat sfârșit și El a trecut în Locul Preasfânt și a stat

înaintea chivotului care conținea Legea lui Dumnezeu, Domnul a trimis un alt înger

puternic, cu un al treilea mesaj pentru lume. Un sul de pergament a fost pus în mâna

îngerului și, când acesta a coborât către pământ în putere și măreție, a vestit o

72

înfricoșătoare avertizare împreună cu cea mai îngrozitoare amenințare adusă vreodată

omului.” Scrieri Timpurii, 254.

Împuternicirea Celei De-a Treia Solii Îngerești „Îngerul care se uneşte în vestirea soliei îngerului al treilea va lumina tot pământul cu slava

lui. Aici este profetizată o lucrare mondială cu o putere neobişnuită. Mişcarea

adventă din anul 1840-1844 a fost o manifestare glorioasă a puterii lui Dumnezeu; prima

solie îngerească a fost dusă la toate staţiunile misionare din lume, iar în câteva ţări s-a

arătat cel mai mare interes religios care s-a văzut în vreo ţară de la Reforma secolului XVI;

dar acestea urmează să fie depăşite de mişcarea cea puternică din timpul ultimei

avertizări a îngerului al treilea.

Lucrarea se va asemăna cu aceea din Ziua Cincizecimii. După cum „ploaia timpurie” a fost

dată la începutul predicării Evangheliei, prin revărsarea Duhului Sfânt, pentru a face

posibilă creşterea seminţei preţioase, tot aşa „Ploaia Târzie” va fi dată la încheierea ei

pentru coacerea recoltei.” Tragedia Veacurilor, 611.

73

Linia Ultimei Generații

Daniel 11:40-45, partea I

Prin Creșterea Cunoștinței "Cartea care a fost sigilată nu este Apocalipsa, ci profeţia referitoare la zilele din urmă, din

cartea lui Daniel. Scriptura spune, “Tu, însă, Daniele, ţine ascunse aceste cuvinte, şi

pecetluieşte cartea, până la vremea sfârşitului. Atunci mulţi o vor citi, şi cunoştinţa va

creşte” (Daniel 12:4). Când cartea a fost deschisă, s-a auzit declaraţia: “Nu va mai fi nici o

zăbavă” (vezi Apocalipsa 10:6). De acum, cartea lui Daniel este desigilată, iar descoperirea

făcută lui Ioan de către Domnul Hristos trebuie să ajungă la toţi locuitorii pământului. Prin

creşterea cunoştinţei, urmează a fi pregătit un popor care să reziste în zilele de pe

urmă”. Solii Alese, vol. 2, pag. 105.

Creșterea Cunoștinței despre Ce? “În solia primului înger, oamenii sunt chemaţi să I se închine lui Dumnezeu, Creatorul

nostru, care a făcut pământul şi tot ceea ce este pe el. Ei îşi aduseseră omagiul unei

instituţii papale, desfiinţând Legea lui Yahwe, dar avea să urmeze o creştere a

cunoştinţei cu privire la acest subiect." Ibid., pag. 106.

“Scenele legate de lucrarea omului Fărădelegii sunt ultimele date ale istoriei pământului,

care au fost dezvăluite cu claritate”. Ibid., pag. 102.

Ridicarea Omului Fărădelegii „Cât priveşte venirea Domnului nostru Isus Hristos şi strângerea noastră laolaltă cu El, vă

rugăm, fraţilor, să nu vă lăsaţi clătinaţi aşa de repede în mintea voastră şi să nu vă tulburaţi

de vreun duh, nici de vreo vorbă, nici de vreo epistolă, ca venind de la noi, ca şi cum ziua

Domnului ar fi şi venit chiar. Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip; căci nu va veni

înainte ca să fi venit lepădarea de credinţă şi de a se descoperi omul fărădelegii, fiul

pierzării, potrivnicul care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte "Dumnezeu" sau de ce

este vrednic de închinare. Aşa că se va aşeza în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept

Dumnezeu. Nu vă aduceţi aminte cum vă spuneam lucrurile acestea, când eram încă la

voi? Şi acum ştiţi bine ce-l opreşte ca să nu se descopere decât la vremea lui. Căci taina

fărădelegii a şi început să lucreze; trebuie numai ca cel ce o opreşte acum să fie luat din

drumul ei. Şi atunci se va arăta acel nelegiuit pe care Domnul Isus îl va nimici cu suflarea

gurii Sale şi-l va prăpădi cu arătarea venirii Sale. Arătarea lui se va face prin puterea

Satanei, cu tot felul de minuni, de semne şi puteri mincinoase şi cu toate amăgirile

74

nelegiuirii, pentru cei ce sunt pe calea pierzării, pentru că n-au primit dragostea adevărului

ca să fie mântuiţi. Din această pricină, Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să

creadă o minciună, pentru ca toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în

nelegiuire, să fie osândiţi.”- 2 Tesaloniceni 2:1-12;

Lepădarea de Credință „Apostolul Pavel a prevestit, în a doua sa Epistolă către Tesaloniceni, o mare cădere de la

credință, care urma să aibă ca rezultat întemeierea puterii papale. El declara că ziua lui

Hristos nu va veni „...înainte ca să fi venit lepădarea de credință și de a se descoperi omul

fărădelegii, fiul pierzării, potrivnicul, care se înalță mai presus de tot ce se numește

«Dumnezeu», sau de ce este vrednic de închinare. Așa că se va așeza în Templul lui

Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu”. Și mai departe, apostolul îi avertizează pe frații

săi că: „Taina fărădelegii a și început să lucreze”. (2 Tesaloniceni 2, 3.4.7). Chiar la acea dată

timpurie, el a văzut strecurându-se în biserică rătăciri care urmau să pregătească drumul

pentru dezvoltarea papalității.

Puțin câte puțin, la început în liniște și pe furiș, apoi mai deschis, pe măsură ce creștea în

putere și câștiga stăpânire peste mințile oamenilor, „taina fărădelegii” și-a continuat

lucrarea ei amăgitoare și hulitoare. Aproape pe nesimțite, obiceiurile păgânismului și-au

găsit intrarea în biserica creștină. Spiritul de compromis și conformismul au fost

reținute pentru o vreme de persecuțiile crude, pe care biserica le-a suferit sub

păgânism. Dar când persecuția a încetat, iar creștinismul a intrat în curțile și palatele

împăraților, a fost lăsată la o parte simplitatea umilă a lui Hristos și a apostolilor Lui, în

schimbul pompei și mândriei preoților și conducătorilor păgâni; în locul cerințelor lui

Dumnezeu, au fost puse teoriile și tradițiile omenești. Convertirea cu numele a lui

Constantin, în prima parte a secolului IV, a produs o mare bucurie, iar lumea, îmbrăcată

cu o formă a neprihănirii, a pătruns în biserică. Atunci lucrarea de corupție a înaintat

repede. Păgânismul, care părea că fusese învins, deveni biruitor. Spiritul lui stăpânea

biserica. Învățăturile, ceremoniile și superstițiile lui au fost introduse în credința și

închinarea pretinșilor urmași ai lui Hristos.” - Tragedia Veacurilor, 49.

Balaurul dă Puterea lui Fiarei „Apoi am stat pe nisipul mării. Şi am văzut ridicându-se din mare o fiară cu zece coarne şi

şapte capete; pe coarne avea zece cununi împărăteşti, şi pe capete avea nume de hulă.

Fiara pe care am văzut-o semăna cu un leopard; avea labe ca de urs şi gură ca o gură de

leu. Balaurul i-a dat puterea lui, scaunul lui de domnie şi o stăpânire mare.” Apocalipsa

13:1,2.

„În veacul al șaselea, papalitatea devenise puternic întemeiată. Scaunul puterii ei a fost

stabilit în cetatea imperială, iar episcopul Romei a fost declarat cap peste întreaga biserică.

Păgânismul dăduse locul papalității. Balaurul dăduse fiarei „puterea lui, tronul lui, și o

mare stăpânire”. (Apocalipsa 13, 2). Și acum au început cei 1260 de ani de persecuție

papală, prevestiți în profețiile lui Daniel și Apocalipsa (Daniel 7, 25; Apocalipsa 13, 5-7). -

Tragedia Veacurilor, 54.

75

Întreita Alianță Satanică „În simbolurile unui mare dragon roșu, unui leopard ca o fiară și a unei fiare cu coarne

ca de miel, puterile pământești se vor implica în mod deosebit în călcarea în picioare a

Legii lui Dumnezeu și în persecutarea poporului Său. Lupta continuă până la sfârșitul

timpului. Poporul lui Dumnezeu, simbolizat printr-o femeie curată și copiii ei, a fost

reprezentat în permanentă minoritate. În ultimele zile, rămâne doar o rămășiță. Ioan

vorbește despre ei ca despre cei «care țin poruncile lui Dumnezeu și au mărturia lui Isus

Hristos.» Prin păgânism, iar apoi prin papalitate, Satana și-a manifestat puterea de-a

lungul veacurilor într-un efort de a șterge de pe fața pământului martorii credincioși ai lui

Dumnezeu. Păgânii și papistașii au fost conduși de spiritul aceluiași dragon. Ei s-au

deosebit doar în faptul că papalitatea, având pretenția că slujește pe Dumnezeu, a fost un

dușman mult mai periculos și mai crud. Prin agenții romanismului, Satana a luat captivă

întreaga lume. Pretinsa biserică a lui Dumnezeu a fost înșelată în felul acesta și mai mult

de o mie de ani poporul lui Dumnezeu a suferit sub mânia dragonului. După ce

papalitatea, jefuită de puterea ei, a fost obligată să înceteze persecuția, Ioan a văzut

ridicându-se, ca un ecou al vocii dragonului, o nouă putere care continuă acea lucrare

crudă și blasfemiatoare. Puterea aceasta, ultima care va porni război împotriva bisericii lui

Dumnezeu și a Legii Sale, a fost simbolizată printr-o fiară cu coarne ca de miel. Fiarele

precedente s-au ridicat din mare, dar ea a ieșit din pământ, reprezentând apariția pașnică

a națiunii pe care o simbolizează. «Cele două coarne ca ale unui miel» reprezintă fidel

caracterul Guvernului Statelor Unite, ce este exprimat în două principii fundamentale:

republicanism și protestantism. Aceste principii sunt secretul puterii și prosperității ei, ca

națiune. Cei care au găsit, la început, un refugiu pe tărâmul Americii s-au bucurat că au

ajuns într-o țară liberă de pretențiile arogante ale Papalității și de tirania regilor. Ei au

hotărât să stabilească un guvernământ care să aibă la bază fundamentul larg al libertății

civile și religioase.

Dar urmărind cu atenție pana profetică, descoperim o schimbare în această scenă plină

de pace. «Fiara cu coarne ca de miel vorbește cu vocea unui balaur, și lucrează cu toată

puterea fiarei dintâi înaintea ei». Profeția declară că aceasta va cere celor ce locuiesc pe

pământ să facă un chip fiarei dintâi, și că «a făcut ca toți: mari și mici, bogați și săraci,

slobozi și robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte și nimeni să nu poată

cumpăra sau vinde fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei, sau numărul numelui

ei». Astfel, protestantismul calcă pe urmele papalității.” - Gânduri despre Cartea

Apocalipsa, 69.

Balaurul și Fiara „Seria profețiilor în care se găsesc aceste simboluri începe cu Apocalipsa capitolul 12, cu

balaurul care căuta să-L distrugă pe Hristos la nașterea Sa. Balaurul este Satana

(Apocalipsa 12, 9), el este acela care l-a determinat pe Irod să-L dea la moarte pe

Mântuitorul. Dar unealta principală a lui Satana, care a făcut război cu Hristos și cu poporul

Său în primele secole ale erei creștine, a fost Imperiul Roman, în care păgânismul era

76

religia predominantă. Astfel, în timp ce balaurul reprezintă în primul rând pe Satana,

în al doilea rând este un simbol al Romei păgâne.

În capitolul 13 (Ver 1-10) este descrisă o altă fiară „ca un leopard”, căruia balaurul i-a dat

„puterea lui, tronul lui și o stăpânire mare”. Acest simbol, așa cum au crezut

majoritatea protestanților, reprezintă papalitatea care a urmat puterii, tronului și

autorității deținute odinioară de Imperiul Roman. Despre fiara care seamănă cu un

leopard se spune: „I s-a dat o gură, care rostea vorbe mari și hule.... Și-a deschis gura și a

început să rostească hule împotriva lui Dumnezeu, să-I hulească Numele, cortul și pe cei

ce locuiesc în cer. I s-a dat să facă război cu sfinții și să-i biruie. Și i s-a dat stăpânire peste

orice seminție, peste orice norod, peste orice limbă și peste orice neam.” Această profeție,

care este aproape la fel cu descrierea cornului mic din Daniel capitolul 7, arată fără

îndoială către papalitate.” Tragedia Veacurilor, 438-439.

Rana de moarte „I s-a dat putere să lucreze patruzeci și două de luni.” Iar profetul spune: „Am văzut unul

din capetele ei rănit de moarte”. Și iarăși: „Cel care duce pe alții în robie trebuie să meargă

și el în robie”; „cine ucide cu sabia trebuie să fie ucis de sabie”. Cele patruzeci și două de

luni sunt același lucru ca o vreme, două vremi și o jumătate de vreme, trei ani și jumătate

sau 1260 de zile din Daniel capitolul 7 — timpul în care puterea papală urma să persecute

pe poporul lui Dumnezeu. Această perioadă, așa cum se spune în capitolul precedent, a

început cu supremația papală, anul 538 d.Hr., și s-a încheiat în anul 1798. La data aceasta,

papa a fost făcut prizonier de către armata franceză, puterea papală a primit rana de

moarte și astfel s-a împlinit profeția: „Cine duce pe alții în robie va merge și el în robie”.

Tragedia Veacurilor, 439.

„Și unii dintre cei care înţeleg vor cădea, pentru a-i încerca şi pentru a-i curăţa şi pentru a-

i albi, până la timpul sfârşitului, pentru că va fi totuşi pentru un timp rânduit.” Daniel

11:35.

„Și la timpul sfârşitului împăratul sudului îl va împinge;” Daniel 11:40, prima parte.

Franța - Egiptul Spiritual în 1798 „Cetatea cea mare”, pe ale cărei străzi au fost omorâți martorii și unde zac trupurile lor,

este Egiptul „spiritual”. Dintre toate popoarele prezentate în istoria biblică, Egiptul a negat

cu cea mai mare îndrăzneală existența viului Dumnezeu și s-a împotrivit poruncilor Lui.

Nici un monarh nu s-a aventurat într-o răzvrătire mai deschisă și mai arogantă împotriva

autorității Cerului cum a făcut-o regele Egiptului. Când i-a fost adusă solia de către Moise,

în numele Domnului, Faraon a răspuns cu mândrie: „Cine este Domnul ca să iau seama la

glasul Lui și să las pe Israel să plece? Nu cunosc pe Domnul și nu voi lăsa pe Israel să plece”.

(Exod 5, 2). Aceasta însemnă ateism, iar poporul reprezentat prin Egipt urma să dea glas

unei respingeri asemănătoare a pretențiilor viului Dumnezeu și urma să manifeste un

spirit asemănător de necredință și dispreț. „Cetatea cea mare” mai este comparată

77

spiritual și cu Sodoma. Stricăciunea Sodomei în călcarea Legii lui Dumnezeu s-a manifestat

îndeosebi în imoralitate. Și acest păcat urma să fie o caracteristică proeminentă a națiunii

care trebuia să împlinească specificările acestei profeții.

După cuvintele profetului, cu puțin înainte de anul 1798, o putere de origine și caracter

satanic urma să se ridice pentru a face război împotriva Bibliei. Și în țara în care mărturia

celor doi martori avea să fie adusă astfel la tăcere, urma să se manifeste ateismul lui

Faraon și destrăbălarea Sodomei.

Această profeție și-a găsit împlinirea cea mai exactă și mai izbitoare în istoria Franței. În

timpul Revoluției, în anul 1793, „lumea a auzit pentru prima dată despre o adunare de

bărbați, născuți și educați în mijlocul civilizației, care-și asumau dreptul de a conduce una

dintre națiunile cele mai nobile ale Europei, că își uneau cu toții glasul pentru a nega cel

mai solemn adevăr pe care îl primește sufletul omenesc și că au renunțat în unanimitate

la credința și adorarea lui Dumnezeu”. (Sir Walter Scott, Life of Napoleon, vol.I, cap.17).

„Franța este singura națiune în dreptul căreia se păstrează raportul autentic că un popor

și-a ridicat mâna în răzvrătire deschisă împotriva Autorului universului. Au existat și

continuă să existe mulți alți hulitori, mulți necredincioși, în Anglia, în Germania, în Spania

și peste tot; dar Franța rămâne deosebită în istoria lumii ca fiind singurul stat care, prin

hotărârea adunării ei legislative, s-a pronunțat că Dumnezeu nu există și la auzirea acestei

vești toată populația capitalei și o mare majoritate din alte părți, atât femei, cât și bărbați,

au dansat și au cântat de bucurie acceptând declarația” (Blackwood’s Magazine,

November 1870). - Tragedia Veacurilor 269.

Vindecarea Rănii de Moarte „Apoi am văzut ridicându-se din pământ o altă fiară, care avea două coarne ca ale unui

miel şi vorbea ca un balaur. Ea lucra cu toată puterea fiarei dintâi înaintea ei şi făcea ca

pământul şi locuitorii lui să se închine fiarei dintâi, a cărei rană de moarte fusese

vindecată. Săvârşea semne mari, până acolo că făcea chiar să se coboare foc din cer pe

pământ în faţa oamenilor. Şi amăgea pe locuitorii pământului prin semnele pe care i se

dăduse să le facă în faţa fiarei. Ea a zis locuitorilor pământului să facă o icoană fiarei care

avea rana de sabie, şi trăia. I s-a dat putere să dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei să

vorbească şi să facă să fie omorâţi toţi cei ce nu se vor închina icoanei fiarei. Şi a făcut ca

toţi, mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi, să primească un semn pe mâna dreaptă

sau pe frunte, şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde fără să aibă semnul acesta, adică

numele fiarei sau numărul numelui ei. Aici e înţelepciunea. Cine are pricepere să

socotească numărul fiarei. Căci este un număr de om. Şi numărul ei este şase sute şaizeci

şi şase.” - Apocalipsa 13:11-18.

Trăim în Timpul Sfârșitului “Trăim în timpul sfârşitului. Semnele timpului, care se împlinesc cu repeziciune, declară că

venirea lui Hristos este aproape. Zilele în care trăim sunt solemne şi importante. Treptat,

dar sigur, Duhul luiDumnezeu se retrage de pepământ. Plăgile şi judecăţile au început

deja să se abată asupra celor ce dispreţuiesc harul lui Dumnezeu. Calamităţile care se

78

produc pe mare şipe uscat, starea de nelinişte socială asocietăţii şi veştile alarmante

despre războaie constituie o realitate prezentă. Acestea prevestesc apropierea unor

evenimente de dimensiuni extreme.

Slujitorii răului îşi unesc forţeleşi îşi consolideaza poziţia. Ei se pregătesc pentru

ultima şi marea criză. Curând, în lumea noastră vor avea loc mari schimbări, iar

evenimentele finale vor fi rapide.

Starea de lucruri din lume arată că înaintea noastră sunt vremuri tulburi. Ziarele

cotidiene sunt pline de indicii privitoare la un conflict teribil ce va avea loc în viitorul

apropiat. Jafuri îndrăzneţe sunt frecvente. Grevele sunt obişnuite. La fiecare pas se comit

crime şi tâlhării. Oameni posedaţi de demoni ucid bărbaţi, femei şi copii mici. Oamenii au

ajuns posedaţi de vicii şi pretutindeni se văd tot felul de rele [...]

Chiar şi în rândul educatorilor şi al oamenilor de stat, foarte puţini înţeleg cauzele stării

actuale a societăţii. Cei care se află în conducerea guvernelor nu sunt în stare să rezolve

problema corupţiei morale, a lipsurilor, a sărăciei şi a creşterii criminalităţii. Ei se luptă să

înfiinţeze sisteme mai sigure pentru operaţiunile financiare, dar eforturile lor sunt

zadarnice. Dacă oamenii ar acorda mai multă atenţie învăţăturilor Cuvântului lui

Dumnezeu, ei ar găsi o soluţie pentru problemele care îi uluiesc” Mărturii vol 9, pag. 11,13.

Aproape a ajuns la Completa Împlinire „Dar cine citește avertismentele date de semnele timpului, care se împlinesc cu

repeziciune? Ce impresie s-a făcut asupra celor lumești? Ce schimbare e văzută în

atitudinea lor? Nu mai mult decât era văzută în atitudinea locuitorilor lumii pe timpul lui

Noe. Absorbiți în treburi lumești și în plăceri, antediluvienii „n-au știut nimic, până când a

venit potopul și i-a luat pe toți.” (Matei 24, 39.) Ei au avut avertismente trimise din cer, dar

au refuzat să asculte. Și astăzi lumea, cu totul nepăsătoare față de glasul de avertizare al

lui Dumnezeu, se grăbește spre ruină veșnică.

Lumea e agitată de duhul războiului. Profeția capitolului al unsprezecelea din Daniel

aproape a ajuns la completa împlinire. În curând, vor avea loc scenele de necaz despre

care se vorbește în profeție” Mărturii, vol 9, 14.

Ce mai rămăsese neîmplinit? „şi împăratul nordului va veni împotriva lui ca un vârtej de vânt, cu care şi cu călăreţi şi cu

multe corăbii; şi va intra în ţări şi se va revărsa şi va trece. Va intra de asemenea în ţara

glorioasă şi multe ţări vor fi doborâte; dar aceştia vor scăpa din mâna lui: Edom şi Moab

şi măreția copiilor lui Amon. Îşi va întinde mâna şi asupra ţărilor şi ţara Egiptului nu va

scăpa. Ci va avea putere peste tezaurele din aur şi din argint şi peste toate lucrurile

preţioase ale Egiptului şi libienii şi etiopienii vor fi la treptele lui. Dar veşti dinspre est şi

dinspre nord îl vor tulbura; de aceea va pleca cu mare furie să distrugă şi să îndepărteze

în întregime pe mulţi. Şi va întinde corturile palatului său între mări în muntele sfânt şi

glorios; totuşi va ajunge la sfârşitul său şi nimeni nu îl va ajuta.” Daniel 11:40-45.

79

Scene Asemănătoare vor Avea Loc „Noi nu avem timp de pierdut. Timpurile de strâmtorare se află în faţa noastră. Lumea

este tulburată de spiritul războiului. Curând vor avea loc scenele de necaz despre care

vorbesc profeţiile. Profeţia din Daniel 11 este aproape de împlinirea completă. Multe

dintre evenimentele istorice desfăşurate deja în trecut, se vor repeta. În cel de-al

treizecilea verset, se vorbeşte despre o putere, un împărat care ― va fi întristat şi se va

întoarce şi va avea indignare împotriva legământului sfânt; astfel va face el; chiar se va

întoarce şi se va înţelege cu cei care părăsesc legământul sfânt. Şi braţe vor sta de partea

lui, iar ei vor spurca sanctuarul tăriei şi vor lua [sacrificiul] zilnic şi vor pune urâciunea care

pustieşte. Şi pe cei care se poartă cu stricăciune împotriva legământului îi va corupe prin

linguşiri, dar poporul care cunoaşte pe Dumnezeul său va fi tare şi va face lucruri măreţe.

Şi cei ce înţeleg din popor vor instrui pe mulţi; totuşi vor cădea prin sabie şi prin flacără,

prin captivitate şi prin pradă, multe zile. Şi după ce vor cădea, vor fi ajutaţi cu un mic ajutor;

dar mulţi se vor lipi de ei cu linguşiri. Şi unii dintre cei care înţeleg vor cădea, pentru a-i

încerca şi pentru a-i curăţa şi pentru a-i albi, până la timpul sfârşitului, pentru că va fi totuşi

pentru un timp rânduit. Şi împăratul va face conform voinţei lui; şi se va înălţa şi se va

preamări deasupra fiecărui dumnezeu şi va vorbi lucruri uimitoare împotriva

Dumnezeului dumnezeilor şi va prospera până când indignarea se va împlini; fiindcă ceea

ce este hotărât va fi făcut.” Daniel 11:30-36 [traducerea Fidela].

Scene asemănătoare celor descrise în aceste cuvinte, vor avea loc. Asistăm la dovezile

faptului că Satana se grăbeşte să câştige controlul minţilor omeneşti, care nu au nici o

teamă de Dumnezeu. Fie ca toţi să citească şi să înţeleagă profeţiile acestei cărţi, deoarece

acum intrăm în timpul de strâmtorare despre care este scris astfel:

În vremea aceea se va scula marele voievod Mihail, ocrotitorul copiilor poporului tău; căci

aceasta va fi o vreme de strâmtorare cum n-a mai fost de când sunt neamurile şi până la

vremea aceasta. Dar în vremea aceea, poporul tău va fi mântuit, şi anume oricine va fi

găsit scris în carte. Mulţi din cei ce dorm în ţărâna pământului se vor scula: unii pentru

viaţa veşnică, şi alţii pentru ocară şi ruşine veşnică. Cei înţelepţi vor străluci ca strălucirea

cerului, şi cei ce vor învăţa pe mulţi să umble în neprihănire vor străluci ca stelele, în veac

şi în veci de veci. Tu însă, Daniele, ţine ascunse aceste cuvinte şi pecetluieşte cartea până

la vremea sfârşitului. Atunci mulţi o vor citi, şi cunoştinţa va creşte.” (Daniel 12:1-4). -

Manuscrise Publicate, vol 3, pag 394.

Lucrarea omului fărădelegii “Evenimentele care au legătură cu lucrarea omului fărădelegii sunt ultimele aspecte din

istoria acestui pământ, descoperite cu claritate”. Solii Alese, volumul 2, 102.

80

Repetarea celor 1260 de ani „Satana este un cercetător sârguincios şi perseverent al Bibliei. El ştie că nu mai are decât

puţin timp şi caută să contracareze prin toate mijloacele lucrarea Domnului pe pământ.

Experienţa poporului lui Dumnezeu, care va trăi pe pământ când slava cerească va însoţi

repetarea persecuţiilor din trecut este imposibil de imaginat. Ei vor umbla în lumina

venită de la tronul lui Dumnezeu. Îngerii vor realiza o comunicare continuă între cer şi

pământ, iar Satana, înconjurat de îngerii răi, pretinzându-se a fi Dumnezeu, va face minuni

de tot felul, pentru a înşela, dacă este posibil, chiar şi pe cei aleşi” Mărturii, vol 9, 16.

Ascensiunea și Căderea Finală a Împăratului de la Miazănoapte „şi împăratul nordului va veni împotriva lui ca un vârtej de vânt, cu care şi cu călăreţi şi cu

multe corăbii; şi va intra în ţări şi se va revărsa şi va trece. Va intra de asemenea în ţara

glorioasă şi multe ţări vor fi doborâte; dar aceştia vor scăpa din mâna lui: Edom şi Moab

şi măreția copiilor lui Amon. Îşi va întinde mâna şi asupra ţărilor şi ţara Egiptului nu va

scăpa. Ci va avea putere peste tezaurele din aur şi din argint şi peste toate lucrurile

preţioase ale Egiptului şi libienii şi etiopienii vor fi la treptele lui. Dar veşti dinspre est şi

dinspre nord îl vor tulbura; de aceea va pleca cu mare furie să distrugă şi să îndepărteze

în întregime pe mulţi. Şi va întinde corturile palatului său între mări în muntele sfânt şi

glorios; totuşi va ajunge la sfârşitul său şi nimeni nu îl va ajuta.” Daniel 11:40-45.

„şi împăratul nordului va veni împotriva lui ca un vârtej de vânt, cu care şi cu călăreţi şi cu

multe corăbii; şi va intra în ţări şi se va revărsa şi va trece.” Daniel 11:40.

Care și Călăreți – Putere Militară “Adonia, fiul Haghitei, s-a sumeţit până acolo încât a zis: “Eu voi fi împărat!” Şi şi-a pregătit

care şi călăreţi, şi cinzeci de oameni care alergau înaintea lui” 1 Împăraţi 1:5.

“Ben-Hadad, împăratul Siriei, şi-a strâns toată oştirea: avea cu el treizeci şi doi de împăraţi,

cai şi cară. S-a suit, a împresurat Samaria şi a început lupta împotriva ei.”1 Împăraţi 20:1.

81

Corăbii – Putere Economică “Cei ce se pogoară pe mare pogorâseră pe mare în corăbii, şi făceau negoţ pe apele cele

mari” Psalmii 107:23.

„Atâtea bogăţii întrun ceas s-au prăpădit!” - Şi toţi cârmacii, toţi cei ce merg cu corabia pe

mare, marinarii, şi toţi cei ce câştigă din mare, stăteau departe; şi când au văzut fumul

arderii ei, strigau: “Care cetate era cetatea cea mare?” Şi îşi aruncau ţărână în cap,

plângeau, se tânguiau, ţipau şi ziceau: “Vai! Vai! Cetatea cea mare, al cărei belşug de

scumpeturi a îmbogăţit pe toţi cei ce aveau corăbii pe mare, într-o clipă a fost prefăcută

într-un pustiu!”Apocalipsa 18:17-19.

„Pentru că împăratul avea pe mare o flotă din Tarsis cu flota lui Hiram;o dată la trei ani

venea flota de corăbii din Tarsis, aducând aur şi argint, fildeş şi maimuţe şi păuni.” 1

Împărați 10:22.

Împăratul de la Miazăzi (Ateismul) – Comunismul “Până recent, batalioanele marxismului păreau să fie cu un pas înaintea soldaţilor Crucii.

În 1917, la izbucnirea Revoluţiei Bolşevice, Lenin a vorbit în favoarea toleranţei, dar a

răspândit teroarea. “Rusia a ajuns scăldată în sângele martirilor”, spune Părintele Gleb

Yakunin, cel mai curajos militant ortodox în favoarea libertăţii. În primii cinci ani ai puterii

bolşevice, 28 de episcopi şi 1200 de preoţi au fost junghiaţi de secera roşie. Stalin a

accelerat în mare măsură teroarea şi, până la sfârşitul guvernării lui Hrusciov, procesul de

lichidare a clerului atinsese un număr de 50.000 de victime. După cel de-al doilea război

mondial, deşi mai puţin sângeroasă, persecuţia s-a răspândit în Ucraina şi în noul bloc

sovietic, afectând milioane de romano-catolici, protestanţi şi ortodocsi”. Time, 4

decembrie, 1989.

Citate din presa nereligioasă • “Plecăciunea lui Gorby în faţa Legiunilor Romane” - Titlu din U.S. News & World

Report. “Când Sfântul Împărat Roman Henric al IV-lea a decis să caute iertarea Papei

Grigore al VII-lea, în 1077, a aşteptat trei zile fără încălţăminte în zăpada din curtea

papei, la Canossa, în Italia. Concordatul lui Gorbaciov cu biserica nu a fost cu nimic

mai puţin semnificativ în acest sens”. - Time, 11 decembrie, 1989.

• “Vineri, întâlnirea preşedintelui sovietic cu Papa Ioan Paul al II-lea a fost cea mai

recentă etapă a unei revoluţii în lumea comunistă, pe care Papa a ajutat-o să

izbucnească şi căreia Gorbaciov i-a permis să se întâmple”. - U.S.A. Today, articol de

copertă, 1989.

82

• “Prin întrevederi particulare cu conducători de stat, prin consultări în anticamera cu

grupări dizidente şi printr-o propagandă perseverentă în favoarea cruciadei sale

împotriva tiraniei, acesta [Ioan Paul al II-lea] a contribuit la dezvoltarea celei mai

mari schimbări politice de la Revoluţia Rusă încoace”. - Life, decembrie 1989.

• “În 1979, turneul său triumfător [al Papei Ioan Paul al II-lea] în Polonia, spune

episcopul polonez, a schimbat “mentalitatea fricii, teama de poliţie şi de tancuri,

teama de a pierde locul de muncă, de a nu fi promovat, de a fi dat afară din şcoli

sau de a nu primi un paşaport. Oamenii au învăţat că dacă încetează să se teamă

de sistem, sistemul ajunge neputincios”. Aşa s-a născut Solidaritatea, apărată de

biserică şi condusă de câţiva prieteni ai Papei, cum ar fi Lech Walesa şi Tadeusz

Mazowieke, care a devenit mai târziu cel dintâi prim ministru creştin al blocului

sovietic”. - Time, 4 decembrie, 1989.

• “În 1935, Iosif Stalin, conducătorul suprem al Uniunii Sovietice, a primit un sfat

nesolicitat. I s-a spus să întreprindă un gest reconciliant faţă de Vatican. Dacă vor fi

împinse/împunse prea departe (în engleză se foloseşte acelaşi verb găsit în Daniel

11:40 “to push”; în traducerea română – “a împunge” – n. trad.), ţările lui catolice ar

fi putut deveni antirevoluţionare. Mustaţa lui cea mare a amplificat dispreţul lui

Stalin. “Papa? Câte divizii are Papa?” a răspuns el. I s-a spus că nu are nici una. Acum

s-ar putea răspunde că nici nu are nevoie de vreuna. Sistemul comunist se

fărâmiţează la o atingere”. - Life, decembrie 1989.

• “Goana după libertate din Europa răsăriteană este o plăcută victorie pentru Ioan

Paul al II-lea”. - Life, decembrie 1989.

• “Dintre toate evenimentele care au zguduit blocul sovietic în 1989, nici unul nu este

mai plin de semnificaţii pentru istorie - şi mai incredibil - precum întâlnirea politică

ce va avea loc săptămâna aceasta în Cetatea Vaticanului. Acolo, în spaţioasa sală de

ceremonii a Palatului Apostolic din secolul al 16- lea, ţarul lumii ateiste, Mihail

Gorbaciov, se va întâlni cu Vicarul lui Hristos, Papa Ioan Paul al II-lea. Momentul va

fi emoţionant, nu numai pentru că Ioan Paul a contribuit, în ţara sa de origine,

Polonia, la exacerbarea febrei după libertate care s-a răspândit ca un foc în mirişte

în toată Europa Răsăriteană. Dincolo de aceasta, întâlnirea celor doi oameni

simbolizează încheierea celui mai dramatic război spiritual al secolului al XX-lea,

conflict în care forţa aparent irezistibilă a comunismului s-a confruntat cu obiectivul

neschimbător al creştinătăţii”. Time, 4 decembrie, 1989.

• “În timp ce politica de retragere a lui Gorbaciov era cauza imediată a reacţiei în lanţ

a libertăţii care s-a răspândit în întreaga Europă răsăriteană în ultimele luni, Ioan

Paul merită să i se acorde o încredere şi mai mare”. - Time, 4 decembrie, 1989.

• “Triumful lui Ioan Paul al II-lea - valul libertăţii care se revarsă [Același limbaj ca în

Daniel 11:40, n.ed.] peste Europa răsăriteană răspunde celei mai fierbinţi rugăciuni

a acestuia.” - Life, decembrie 1989.

83

Care şi Călăreţi – Presiunea Militară a SUA • “În 1981, blocul comunist primise un alt şoc. Un nou preşedinte american, Ronald Regan,

a început să-şi pună în aplicare promisiunea de a-i înfrunta pe sovietici fără nici o ezitare.

Pe parcursul următorilor ani, el a accelerat procesul de consolidare militară şi a anunţat

Iniţiativa Strategica de Apărare (SDI), un sistem de apărare aeriană destinat protecţiei

împotriva atacurilor cu rachete. Regan a susţinut rebelii anti-comunişti din Nicaragua,

Angola, Cambogia şi Afganistan. Iar trupele americane au eliberat insula Grenada de

hoardele comuniste. “Simţământul de siguranţă al sovieticilor a fost zguduit ...” “De

asemenea, Europa Occidentală exercită şi ea presiuni asupra sovieticilor. NATO s-a lansat

într-un proces de modernizare militară. Electoratul german şi-a manifestat repulsia faţă

de “uverturile împăciutoare” ale Rusiei şi a ales un guvern care a votat construirea unor

rachete noi cu rază medie de acţiune ... “Presiunea militară a alianţei americano -

occidentală a determinat o retragere rapidă a sovieticilor”. - Reader's Digest, martie 1990.

Cu multe Corăbii • “Gorbaciov a înţeles de asemenea că supravieţuirea politică şi economică depinde de

bunăvoinţa poporului sovietic, printre care creştinii i-au depăşit întotdeauna din punct de

vedere numeric pe comunişti. Mai mult, Gorbaciov are nevoie de cooperarea

Occidentului, observa părintele Mark, un preot ortodox reformator din Moscova, care

considera că programul lui Gorbaciov în U.R.S.S. este un rezultat al necesităţilor impuse

de politica externă”. - Time, 4 decembrie, 1989.

• “În anii 1980, economia comunistă, dintotdeauna ineficientă, a ajuns în pragul

falimentului. Înainte, consumul era redus şi produsele de lux erau abundente. Dar acum,

rezervele de materie primă au început să se epuizeze. Când minerii sovietici s-au revoltat

în 1989, cererile lor includeau săpunul, hârtia de toaletă şi zahărul”. - Reader's Digest,

martie 1990.

• “Pentru Gorbaciov, frământarea din zona Baltică nu a însemnat doar zguduirea unui colţ

retras al imperiului construit de Lenin şi Stalin, ci chiar zguduirea temeliilor imperiului

însuşi. Problema naţionalităţilor este un semn semnificativ, dincolo de care se ascund

multe alte pericole, de la prăbuşirea economică şi până la conflictele etnice violente, un

semn care anunţă că dezintegrarea fulgerătoare a Imperiului Sovietic aflat în Europa

Răsăriteană, ar putea să nu se oprească la graniţele Uniunii. Pe măsură ce economia se

deteriorează şi se diminuează rezervele, dezamăgirea publică faţă de Comunism şi faţă

de Gorbaciov însuşi este din ce în ce mai pregnantă, iar republicile şi grupările etnice ostile

şi diferitele grupuri de interes concurează într-o manieră din ce în ce mai acerbă pentru

obţinerea puterii politice şi a unor părţi din economie aflate în declin. Corupţia şi crima

sunt nestăvilite; minerii şi lucrătorii căilor ferate ameninţă cu întreruperea aprovizionării

cu combustibil, în mijlocul unei ierni grele; azerbaigienii au blocat legătura feroviară cu

enclava armeană din interiorul teritoriului lor; fermierii reţin alimentele, lăsând goale

rafturile magazinelor din oraşe”. - U.S. News and World Report, 15 ianuarie, 1990.

84

Începutul Furtunii [„...Ca un Vârtej de Vânt”]

• “În Polonia, mişcarea de eliberare se născuse cu trei decenii în urmă, când Episcopul

de Cracovia căuta aprobare pentru construcţia unei noi biserici. Deoarece

autorităţile comuniste au refuzat cererea lui, episcopul a înălţat o cruce gigantică şi

a ţinut serviciul religios în aer liber. Comuniştii au smuls-o cu forţa, dar membrii

bisericii au înlocuit-o din nou şi din nou, până când comuniştii au cedat”. - Jubilee,

aprilie, 1990.

Cine era episcopul de la Cracovia? Nimeni altul decât Papa Ioan Paul al II-lea.

• “Solidaritatea (Uniunea Muncitorilor Polonezi) a luat fiinţă cu sprijinul Papei, şi Ioan

Paul al II-lea a trimis un mesaj Moscovei, în care avertiza că, dacă armatele sovietice

vor distruge Solidaritatea, el însuşi va merge în Polonia şi se va alătura poporului

său”. - Reader's Digest, martie 1990.

• “În august 1989, când Tadeusz Mazowiecki a venit la putere, fiind cel dintâi prim

ministru ne-comunist în ultimii patruzeci şi cinci de ani, a fost întrebat dacă este

socialist. “Eu sunt catolic” a răspuns el laconic”. - U.S. News and World Report, 21 mai,

1990.

• “Anul trecut, cei doi Episcopi ai Lituaniei s-au întors în fruntea diocezei lor, după 53 de ani

însumaţi de exil intern, iar catedrala din Vilnius, folosită mai înainte ca muzeu de artă, a

fost redată serviciilor religioase. Anul acesta, dupa 63 de ani, Republica Bielorusă şi-a

primit primul Episcop, fapt care a pregătit calea Arhiepiscopului Angelo Sodano,

responsabil cu relaţiile externe ale Vaticanului, în vederea realizării pregătirilor necesare

vizitei istorice a lui Gorbaciov la Sfântul Scaun. Aceste concesii făcute catolicismului nu

sunt decât o parte a procesului de eliberare religioasă înfăptuit de către Gorbaciov”. - Time,

4 decembrie, 1989.

• “Trei noi episcopi catolici au fost numiţi recent în Cehoslovacia. Iar în luna aceasta, în

cursul unei vizite întreprinse în Italia, Gorbaciov se întâlneşte cu Papa Ioan Paul al II-lea -

prima confruntare faţă în faţă dintre cei doi lideri, ai Vaticanului şi Cremlinului. Întrunirile

pot conduce la legalizarea îndelung oprimatei Biserici catolice Ucrainiene în U.R.S.S.”. - Life,

decembrie, 1989.

• “Se aşteaptă ca reînviorarea libertăţii religioase să includă şi încetarea interdicţiilor oficiale

adresate Bisericii catolice Ucrainiene, care a supravieţuit în ilegalitate din 1946, când Stalin

ordonase absorbirea acesteia de către Biserica ortodoxă Rusă. Câştigarea drepturilor de

către Biserica Ucrainiană a fost dintotdeauna obiectivul principal al Papei. Oficialii Uniunii

Sovietice spun că vor deschide calea în vederea legalizării catolicismului, prin îngăduirea

înregistrării catolicilor ucrainieni, asemenea celorlalte grupări religioase care sunt

solicitate să o facă, de data aceast prin lege”. - U.S. News and World Report, 11 decembrie,

1989.

85

„Sfânta” Alianță Ştirile mondiale anunţă alianţa catolicismului cu Statele Unite, pentru a provoca căderea

comunismului, folosind presiuni economice (corăbii), sociale, religioase, politice şi militare (care

și călăreți). În ciuda relatărilor minunate cu privire la triumful evanghelismului în Europa

Răsăriteană, putem să fim siguri că Biserica Catolică înaintează cu rapiditate spre momentul

revendicării fostelor ei centre de influenţă asupra acestor ţări. Timpul oportunităţii este cu

siguranţă foarte scurt, deoarece aceste versete ne învaţă că catolicismul „se va revărsa ca un

râu şi va îneca” aceste ţări. Pentru a discuta coalizarea Statelor Unite cu Vaticanul, în scopul

doborârii comunismului, revista Time, din 24 februarie, 1992, a ales titlul, “Sfânta Alianţă”.

Revista se preocupă de natura secretă a acestei alianţe şi de relaţia apropiată între Vatican şi

Statele Unite. Ea prezintă legătura dintre Vatican şi Statelor Unite, identificând solidaritatea ca

fiind unul dintre pionii principali în această intrigă. Revista menţionează, de asemenea,

folosirea armatei, a serviciilor secrete (CIA) şi presiunilor financiare, ca fiind elementele cheie

în această colaborare.

• “Luni, 7 iunie, 1982, în sala de întruniri a Vaticanului au fost prezente doar două persoane:

Papa Ioan Paul al II-lea şi preşedintele Ronald Reagan. A fost prima întâlnire dintre cei doi

lideri, iar discuţia a durat aproximativ cincizeci de minute ...“

La această întrunire, Reagan şi Papa au ajuns la un acord în vederea lansării unei campanii

clandestine, menite să grăbească dezmembrarea Imperiului comunist. Richard Allen,

consilierul numărul unu al Securităţii Naţionale, declara:

• “Aceasta a fost una dintre cele mai mari alianţe secrete din toate timpurile”

• “Reagan a venit la întrunire având câteva idei foarte simple şi ferme”, spune Amiralul

Bobby Inman, fost director deputat al CIA. “Faptul că el a considerat căderea

(comunismului) ca fiind apropiată şi că a forţat-o (din greu), constituie un punct de vedere

cât se poate de valid”. În timpul primei jumătăţi a anului 1982, a fost plănuită o strategie

compusă din cinci etape, care avea ca obiectiv prăbuşirea economiei sovietice

“[1] Unul dintre elementele centrale ale strategiei a fost procesul de consolidare militară

a Statelor Unite, aflat deja în curs de desfăşurare, care urmărea să-i facă pe sovietici

incapabili să concureze financiar cu “Iniţiativa de Apărare Strategică” a lui Reagan -

Războiul Stelelor.”

“[2] Operaţiunile secrete urmăreau să încurajeze mişcările reformatoare din Ungaria,

Cehoslovacia şi Polonia.”

“[3] Ajutorul financiar acordat naţiunilor membre ale Pactului de la Varşovia era

determinat de disponibilitatea acestora de a proteja drepturile omului şi de a îndeplini

reforme politice şi economice liberale.

“[4] Izolarea economică a Uniunii Sovietice şi împiedicarea accesului spre Moscova a

tehnologiei Occidentale şi Japoneze. Administraţia se concentra asupra respingerii unui

plan care reprezenta pentru U.R.S.S. speranţa celei mai importante surse financiare

86

pentru secolul douăzeci şi unu: profitul obţinut de pe urma conductei de alimentare cu

gaz natural a Europei Occidentale.

“[5] Utilizarea tot mai largă a posturilor Radio Libertatea (Radio Liberty), Vocea Americii

(Voice of America) şi Radio Europa Liberă (Radio Free Europe), pentru transmiterea

mesajelor Administraţiei către naţiunile Europei Răsăritene.”

“Asemenea tuturor conducătorilor mari şi norocoşi, Papa şi Preşedintele au exploatat

puterile istoriei pentru a-şi realiza propriile lor scopuri”. -Time, 4 februarie, 1992, 29-30.

Un fapt interesant de observat în istoria naţiunilor este acela că, de fiecare dată când s-a impus

ca forţă ideologică, ateismul a fost însoţit de o revoluţie. Odată cu Revoluţia Franceză, ateismul

a început prin a aşeza reşedinţa împăratului de la miazăzi în Franţa; pentru ca apoi, din 1917,

prin izbucnirea Revoluţiei Bolşevice, să mute reşedinţa acestui împărat, în Rusia. În 1917,

împăratul de la miazăzi a ieşit din exil şi şi-a continuat lupta neîntreruptă împotriva puterilor

catolicismului. Sora White lasă să se înţeleagă faptul că principiile ateismului vor continua să

se dezvolte şi vor ocupa poziţii mai importante decât cele avute în Revoluţia Franceză:

“Centralizarea bogatiei şi a puterii; coalizările vaste în scopul îmbogăţirii câtorva pe seama

celor mulţi; coalizarea claselor mai sărace pentru apărarea intereselor şi a revendicărilor

lor; spiritul de nelinişte, de revoltă şi vărsare de sânge; răspândirea în întreaga lume a

aceloraşi învăţături care au condus la izbucnirea Revoluţiei Franceze - toate tind să implice

întreaga lume într-o luptă similară celei care a zguduit Franţa”. - Educaţie, pag. 228.

Tentativele de Asasinare; Fatima În cartea sa, “Keys of This Blood”, Malachi Martin, personalitate din interiorul Vaticanului,

descrie în cuvinte emoţionante faptul că încercarea de asasinare a Papei era considerată de

către Ioan Paul al II-lea ca fiind dovada divină că el trebuie să fie acel papă care va urca pe

tronul lumii. Papa a considerat că tentativa de asasinare pe care o suferise era un semn din

partea Mariei, care confirma mesajul trimis Bisericii catolice şi întregii lumi – prin arătarea aşa

zisei “fecioare” Fatima, în Portugalia. Acest miracol, şi mesajele legate de el, constituie forţa

călăuzitoare a catolicismului în pregătirile ei pentru următorul mileniu de pace. Miracolul

Fatimei conţine o informaţie specifică privitoare la comunism, Rusia şi transformarea lumii.

Suficient de ciudat, acest miracol s-a petrecut chiar în 1917 - tocmai anul Revoluţiei Bolşevice.

Vindecarea rănii de moarte reprezintă

restaurarea puterii papalităţii ca putere geopolitică. Vaticanul şi-a pierdut tronul în 1798, când

împăratul de la miazăzi a pornit război împotriva împăratului de la miazănoapte. Este de

asemenea vrednic de subliniat că, în 1981, tentativa de asasinare a Papei - împăratul de la

miazănoapte - a fost organizată, se pare, de către împăratul de la miază-zi – UniuneaSovietică.

Pe o pagină de titlu, în care erau expuse cele două fotografii ale tentativelor deasasinare a

Papei şi a lui Ronald Reagan, se afla următoarea declaraţie:

87

“Legaţi prin confruntarea cu moartea - La prima lor întâlnire, Reagan şi Ioan Paul al II-lea

au discutat şi cu privire la un alt lucru pe care îl aveau în comun: ambii supravieţuiseră

tentativelor de asasinat care s-au petrecut cu numai şase săptămâni înainte în 1981, şi

ambii credeau că Dumnezeu îi salvase pentru o misiune specială. De asemenea, ambii

făceau referire la modul “miraculos” în care “supravieţuiseră!“

“În mai 1981, Papa Ioan Paul fusese împuşcat de către Mehmet Ali Agea, sub ochii unei

vaste audienţe în piaţa Sfântul Petru, suferind răni multiple. Imediat s-a făcut speculaţia

că trăgătorul turc fusese trimis de către conspiratorii blocului răsăritean din Bulgaria şi

plătit de Poliţia Secretă Sovietică. Scopul lor era să aducă la tăcere singurul om capabil să

zguduie temeliile comunismului internaţional”. - Life, decembrie 1989.

“Solidaritatea (Partidul muncitorilor polonezi) a luat fiinţă cu sprijinul Papei, iar Ioan

Paul al II-lea a trimis mesaj Moscovei, anunţând că, dacă armatele sovietice vor distruge

Solidaritatea, el însuşi va merge în Polonia şi se va alătura poporului sau.

Sovieticii au fost atât de alarmaţi, încât s-au hotarât să-l ucidă ... Papa i-a avertizat pe liderii

Solidarităţii, îndeosebi pe prietenul său Lech Walensa, să acţioneze cu precauţie. Aceştia

au făcut întocmai. În 1988, Generalul Wojciech Jaruzelski, conducător communist polonez,

a încercat să ajungă la o înţelegere cu aceştia. Solidaritatea insista să se desfăşoare alegeri,

având de partea ei 80% dintre voturi. Când guvernul comunist a căzut, impactul asupra

Europei Răsăritene a fost electrizant”. Reader's Digest, martie 1990.

Țara Glorioasă Modernă; Marea Scăpare „Va intra de asemenea în ţara glorioasă şi multe ţări vor fi doborâte; dar aceştia vor scăpa

din mâna lui: Edom şi Moab şi măreția copiilorlui Amon.” Daniel 11:41;

Țara Glorioasă Antică „Lasă-mă, te rog, să trec şi să văd ţara cea bună care este dincolo de Iordan, acel munte

frumos şi Libanul.” Deuteronom 3:25.

„Marele Cârmuitor al neamurilor spusese că nu Moise urma să îl ducă pe Israel în țara

aceea bună, iar stăruințele călduroase ale robului lui Dumnezeu nu fuseseră în stare să-I

schimbe hotărârea. Moise știa că trebuie să moară. Cu toate acestea, nu se dovedise nici

o clipă nepăsător în purtarea lui de grijă față de Israel. Cu credincioșie, el căutase să

pregătească poporul pentru intrarea în țara făgăduită.” Patriarhi și Profeți, 469.

88

Planul lui Dumnezeu “În Egipt, gusturile lor ajunseseră pervertite. Dumnezeu plănuise să restabilească

puritatea şi sănătatea apetitului lor, pentru ca ei să se poată bucura de fructele simple

care le fuseseră oferite lui Adam şi Evei în Eden. El dorea să-i aşeze într-un al doilea Eden,

o Ţară minunată, unde să se poată bucura de fructele şi cerealele pe care Domnul le va

pune la dispoziţia lor. Scopul Lui era acela de a înlocui alimentaţia excitantă pe care o

consumaseră în Egipt; deoarece dorea ca atunci când vor intra în ţara cea bună spre care

îi călăuzea, să posede o stare de sănătate deplină, pentru ca naţiunile păgâne din jurul lor

să fie determinate să-L slăvească pe Dumnezeu lui Israel, Dumnezeul care făcuse lucruri

atât de minunate pentru poporul Lui. Dacă poporul care Îl recunoştea pe El ca Dumnezeu

al Cerului, nu se bucura de o sănătate desăvârşita, numele Lui nu putea fi slăvit”. The

Seventh-day Adventist Bible Comentary, vol. 1, 1102.

„Legea lui Dumnezeu trebuia să fie înălțată și autoritatea Sa menținută, iar casei lui Israel

i-a fost încredințată această lucrare mare și nobilă. Dumnezeu i-a despărțit de lume, că să

le poată încredința o însărcinare sfântă. I-a făcut păstrătorii Legii Sale și a intenționat ca

prin ei să păstreze printre oameni cunoștința despre Sine. În felul acesta, lumina cerului

avea să strălucească peste o lume cuprinsă de întuneric și un glas avea să fie auzit

chemând toate popoarele să se întoarcă de la idolatrie la slujirea Dumnezeului cel viu.

Dumnezeu a scos pe poporul Său ales din țara Egiptului „cu mare putere și cu mână tare”

(Exod 32, 11). „A trimis pe robul Său Moise și pe Aaron, pe care-l alesese. Prin puterea Lui,

ei au făcut semne minunate în mijlocul lor, au făcut minuni în țara lui Ham.... A mustrat

marea Roșie, și ea s-a uscat: și i-a trecut prin adâncuri ca printr-un pustiu” (Psalmii 105,

26.27; Psalmii 106, 9). I-a scos din țara lor de robie, ca să-i poată aduce într-o țară mai

bună o țară pe care, în providența Sa, le-a pregătit-o ca adăpost de dușmanii lor. I-a adus

la Sine și i-a înconjurat cu brațele Sale veșnice; iar ei, datorită bunătății și milei Sale, aveau

să înalțe Numele Său și să-L proslăvească pe pământ.

„Căci partea Domnului este poporul Lui, lacov este partea Lui de moștenire. El l-a găsit

într-un ținut pustiu, într-o singurătate plină de urlete înfricoșate; l-a înconjurat, l-a îngrijit

și l-a păzit ca lumina ochilor Lui. Ca vulturul care își scutură cuibul, zboară deasupra puilor,

își întinde aripile, îi ia și-i poartă pe penele lui: așa a călăuzit Domnul singur pe poporul

Său, și nu era nici un dumnezeu străin cu El” (Deuteronom 32, 9-12). Astfel i-a adus pe

izraeliți la Sine, ca să locuiască la umbra Celui Prea Înalt. Feriți în mod minunat de

primejdiile rătăcirii prin pustie, ei au fost în cele din urmă așezați în Țara Făgăduinței,

ca o națiune favorizată.” Profeți și Regi, 16-17.

Țara Glorioasă în Daniel 11 „Dar cel ce vine împotriva lui va face conform propriei voinţe şi nimeni nu va sta în picioare

înaintea lui, iar el va sta în ţara glorioasă, care prin mâna lui va fi mistuită.” Daniel 11:16.

89

“După ce a pus capăt războiului, Pompei a demolat zidurile Ierusalimului, a transferat

mai multe cetăţi din jurisdicţia Iudeii sub jurisdicţia Siriei, şi a impus un tribut pentru iudei.

Pentru prima dată, Ierusalimul a fost luat în stăpânire prin cucerire de către Roma,

puterea care avea să prindă cu mâinile ei de fier “ţara cea minunată” până la distrugerea

lui definitivă”. Uriah Smith, Daniel şi Apocalipsa, pag. 247.

Aspectul Geografic al lui Daniel 11 „Dar cel ce vine împotriva lui va face conform propriei voinţe şi nimeni nu va sta în picioare

înaintea lui, iar el va sta în ţara glorioasă, care prin mâna lui va fi mistuită.” Daniel 11:16.

„După aceasta îşi va întoarce faţa spre insule şi va lua multe, dar un prinţ va face să

înceteze pentru el ocara oferită de el; fără propria ocară el o va face să se întoarcă asupra

lui.” Daniel 11:18.

„Războiul din Siria și Asia Mică împotriva lui Pharnace regele Bosforului cimerian l-a

atras pe Cezar departe de Egipt. Prideaux spune că la sosirea sa în locul unde se afla

inamicul, fără a-și îngădui o clipă de răgaz, el s-a aruncat asupra lor imediat și a câștigat o

victorie absolută; motiv pentru care a scris unui prieten aceste trei cuvinte: „Veni, vidi, vici”

– „Am venit, am văzut, am învins!”. Ultima parte a acestui verset este învăluită în oarecare

obscuritate și există o diferență de opinie în legătură cu aplicarea sa. Unii îl aplică la

trecutul mai îndepărtat al vieții lui Cezar și consideră a se împlini în cearta sa cu Pompei.

Dar evenimentele precedente și ulterioare definite clar în profeție ne obligă să căutăm

împlinirea aceste părți a profeției între victoria asupra lui Pharnace și moartea lui Cezar la

Roma, așa cum se va vedea în versetele următoare.” - Uriah Smith, Daniel și Apocalipsa,

251.

„Cimerienii erau un popor de origine geto-tracică după unii istorici sau înrudit cu traco-

ilirii după părerea altora, care în secolele XVI î.Hr.-XI î.Hr. se aflau pe teritoriul ce se

întindea de la nordul și nord-vestul Mării Negre spre apus și spre Dunăre.” Wikipedia.

„Atunci îşi va întoarce faţa spre fortăreaţa propriei ţări, dar se va poticni şi va cădea şi

nu va fi găsit.” Daniel 11:19.

„După cucerirea Asiei Mici, Cezar a învins ultimele rămășițe ale partidei lui Pompei Cato și

Scipio, în Africa și ale lui Labienul și Varus în Spania. Întorcându-se la Roma, ‘cetățuia țării

lui’, el a fost făcut dictator pe viață. I-au fost acordate și alte pteri și onoruri făcându-l în

fapt suveranul absolute al imperiului.” Uriah Smith, Daniel și Apocalipsa, 252.

„El [împăratul de la miazănoapte] va intra paşnic chiar peste cele mai grase locuri ale

provinciei; şi va face ce părinţii lui nu au făcut, nici părinţii părinţilor lui; va împrăştia

90

printre ei prada şi jaf şi bogăţii; da, şi îşi va plănui uneltirile împotriva întăriturilor, chiar

pentru un timp.” Daniel 11:24.

„Înainte de Roma, națiunile intrau în posesia unor provincii valoroase și a unor teritorii

bogate prin războiae și cuceriri. Roma urma să facă acum ceea ce n-au făcut nici părinții

și nici părinții părinților și anume să achiziționeze teritorii prin mijloace pașnice. Acum

s-a inaugurat obiceiul ca regii să-și lase romanilor regatele lor prin moștenire. Roma a

intrat astfel în posesia unor întinse teritorii.” Uriah Smith, Daniel și Apocalipsa, 259.

„Atunci el [Împăratul de la miazănoapte] se va întoarce în ţara lui cu mari bogăţii; şi

inima lui va fi împotriva legământului sfânt; şi va face lucruri măreţe şi se va întoarce în

propria ţară.” Daniel 11:28.

„Aici se au în vedere două întoarceri de la cuceriri străine. Prima are loc după evenimentele

descrise în vers. 26 și 27, iar a doua după ce această putere va arăta vrăjmășie împotriva

legământului sfânt și va lucra împotriva lui. Prima s-a împlinit la întoarcerea lui Augustus,

după expediția sa împotriva Egiptului și a lui Antoniu. El a ajuns la Roma cu onoare și

mari bogății, căci ‘în acel timp au fost aduse din Egipt la Roma imense bogății, secătuind

acea țară, iar la întoarcerea lui Octavius (Augustus) și a armatei sale de acolo valoarea

monedei a căzut la jumătate și prețurile alimentelor și a tuturor mărfurilor vandabile au

fost dublate.’ [Humphrey Prideaux, Noul și Vechiul Testament în legătură cu istoria evreilor,

vol. II, pag. 380]” Uriah Smith, Daniel și Apocalipsa, 264.

„Dar va onora în locul lui pe Dumnezeul întăriturilor; şi pe un dumnezeu pe care părinţii

lui nu l-au cunoscut el îl va onora cu aur şi argint şi cu pietre preţioase şi lucruri plăcute.

Astfel va face el în cele mai puternice întărituri cu un dumnezeu străin, pe care îl va

recunoaşte şi înmulţi cu glorie; şi îi va face să stăpânească peste mulţi şi va împărţi ţara

pentru câştig.” Daniel 11:38-39.

Țara Glorioasă Modernă – Statele Unite

“”În zilele acelea, casa lui Iuda va umbla cu casa lui Israel şi vor veni împreună din ţara

de la miazănoapte, în ţara pe care am dat-o în stăpânire părinţilor voştri. Eu ziceam:

“Cum să te pun printre copiii Mei, şi să-ţi dau o ţară plăcută, o moştenire, podoabă între

podoabele neamurilor?” Mă gândeam că Mă vei chema: “Tată!” Şi nu te vei mai abate de

la Mine” Ieremia 3:18-19.

”Când ţara pe care Domnul a pregătit-o ca loc de adăpost pentru poporul Lui, pentru

ca ei să I se poată închina aşa cum le dictează propria lor conştiinţă, ţara care s-a bucurat

multă vreme de protecţia Celui Atotputernic, ţara pe care Dumnezeu a favorizat-o,

făcând-o posesoarea religiei curate a lui Hristos - când acea ţară, prin intermediul

legiuitorilor ei, se va dezice de principiile protestantismului şi va făuri un chip al apostaziei

romane, desconsiderând şi alterând legea lui Dumnezeu - atunci se va dezvălui ultima

lucrare a omului Fărădelegii”. Signs of the Times, 12 iunie, 1893.

91

“Domnul a făcut pentru Statele Unite mai mult decât pentru oricare altă ţară peste care

răsare soarele. Aici, El a pregătit un loc de adăpost pentru poporul Său, în care ei să I se

poată închina aşa cum le dictează conştiinţa. Aici, Creştinismul a crescut în curăţie.

Doctrina dătătoare de viaţă cu privire la unicul Mijlocitor dintre Dumnezeu şi om a fost

prezentată fără restricţii. Dumnezeu a prevăzut ca această ţară să rămână liberă pentru

totdeauna, ca oamenii să I se închine aşa cum le dictează cugetul. Planul Lui a fost ca

instituţiile ei civile, prin realizările lor expansive, să reprezinte libertatea privilegiilor

Evangheliei”. Signs of the Times, 193 / Maranatha, page 193.

“Statele Unite sunt o ţară care sa aflat sub protecţia specială Celui Atotputernic.

Dumnezeu a făcut lucruri mari pentru această ţară, dar, prin încălcarea legii Sale, oamenii

au înfăptuit lucrarea venită de la omul Fărădelegii. Satana îşi aduce la îndeplinire planurile

sale de a implica familia omenească în neascultare şi lipsă de loialitate”. The Seventh-day

Adventist Bible Commentary, vol. 7, 975.

Trei Zone Geografice Cucerite Atunci: Herulii, Ostrogoții și Vandalii

Trei Zone Geografice Cucerite Acum: Împăratul de la miazăzi (Daniel 11:40); Țara

Glorioasă (Daniel 11:41); Țara Egiptului (Daniel 11:42).

Clovis – Papalitate / S.U.A – Papalitate

„Dar fiara cu coarne ca de miel a fost văzută „ieșind din pământ”. În loc să distrugă alte

puteri pentru a o întemeia pe a ei, națiunea reprezentată astfel trebuie să se ridice într-un

teritoriu neocupat mai înainte și să se dezvolte treptat și pașnic. Nu putea deci să se ridice

dintre popoarele aflate în luptă și frământate, din Lumea Veche — acea mare tulburată

de „popoare, mulțimi, națiuni și limbi”. Trebuie căutată deci în continentul apusean.

Care națiune din Lumea Nouă, în anul 1798, se dezvolta, având perspectiva puterii și

măreției și atrăgând atenția lumii? Aplicația simbolului nu admite nici o îndoială. O singură

națiune și numai una împlinește toate amănuntele acestei profeții, indicând fără greș spre

Statele Unite ale Americii. Foarte adesea, ideile sau exact cuvintele scriitorului sacru au

fost folosite, fără să-și dea seama, de oratori și istorici care au descris nașterea, ridicarea

și creșterea acestei națiuni. Fiara a fost văzută ridicându-se din pământ; și după

traducători, cuvântul profeției redat prin „ieșind” înseamnă literal „a crește, a se înălța ca

o plantă”.

„Și ea avea două coarne ca ale unui miel.” Coarnele ca de miel arată tinerețe,

nevinovăție și blândețe, care reprezintă exact caracterul Statelor Unite, arătate profetului

ca „ieșind” în anul 1798. Printre creștinii exilați, care au fugit în America și au căutat

92

adăpost de persecuția regală și de intoleranța preoților, erau mulți care s-au hotărât să

întemeieze o guvernare pe temelia solidă a libertății religioase și civile. Vederile lor și-au

găsit întruchiparea în Declarația de Independență, care a stabilit marele adevăr că „toți

oamenii sunt creați egali” și înzestrați cu dreptul inalienabil la „viață, libertate și căutarea

fericirii”. Iar constituția le-a garantat oamenilor dreptul la autoguvernare, dând asigurarea

că reprezentanții aleși prin votul poporului sunt împuterniciți și pot să aplice legea.

Libertatea credinței religioase a fost de asemenea garantată, fiecărui om fiindu-i îngăduit

să se închine lui Dumnezeu după glasul conștiinței lui. Principiile republicane și cele

protestante au devenit principiile fundamentale ale țării. Aceste principii sunt secretul

puterii și prosperității ei. Toți cei persecutați și asupriți din întreaga creștinătate s-au

îndreptat către această țară cu interes și cu nădejde. Milioane de oameni au căutat

țărmurile ei, iar Statele Unite au ajuns curând printre cele mai puternice națiuni ale

pământului.” Tragedia Veacurilor, 440-441.

Sunt Una „Cărțile Daniel și Apocalipsa sunt una. Una este o profeție, cealaltă o descoperire; una o

carte sigilată, cealaltă o carte deschisă.” Gânduri despre cartea Apocalipsei, 58.

„Va Intra De Asemenea În Țara Glorioasă”... „Va intra de asemenea în ţara glorioasă şi multe ţări vor fi doborâte;” Daniel 11:41, prima

parte.

„Profeția din Apocalipsa capitolul 13 declară că puterea reprezentată de fiara cu coarne

ca de miel va face ca „pământul și cei ce locuiesc pe el” să se închine papalității, simbolizate

acolo prin fiara „asemenea unui leopard”. Fiara cu două coarne va spune și ea „celor ce

locuiesc pe pământ să facă o icoană fiarei”; și mai departe „va porunci tuturor, mari și mici,

bogați și săraci, liberi și robi”, să primească semnul fiarei (Apocalipsa 13, 11-16). S-a arătat

că Statele Unite sunt puterea reprezentată prin fiara cu coarne ca de miel și că

această profeție se va împlini atunci când Statele Unite vor impune păzirea

duminicii, pe care Roma o pretinde ca recunoaștere deosebită a supremației ei.”

Tragedia Veacurilor, 578.

“Cea mai mare şi mai favorizată naţiune de pe pământ sunt Statele Unite. Această ţară

a fost apărată de Providenţa plină de har care a revărsat asupra ei cele mai alese

binecuvântări. Aici au găsit refugiu cei oprimaţi şi persecutaţi. Aici a fost învăţată credinţa

creştină în puritatea ei. Acest popor a fost recipientul unei mari lumini şi a unor haruri

inegalabile. Dar darurile fuseseră răsplătite prin lipsa de recunoştinţă şi uitare de

Dumnezeu. Cel Infinit are de reglat conturile cu naţiunile şi vinovăţia lor este proporţională

cu lumina respinsă. Împotriva ţării noastre, în registrele cerului se află acum un raport

93

înfricoşător; dar fărădelegea care va umple paharul nelegiuirii lor este aceea de a anula

legea lui Dumnezeu.

Ultimul mare conflict în controversa dintre adevăr şi eroare, va avea loc între legile

oamenilor şi perceptele lui Yahwe. Intrăm acum în această ultimă bătălie - o bătălie care

nu se va da pentru supremaţie între biserici rivale, ci între religia Bibliei şi religia tradiţiei

şi a fabulelor. Agenţii care se vor uni în acest conflict, împotriva adevărului şi a

neprihănirii, se află acum în plină activitate.” The Signs of the Times, 4 iulie, 1899.

“America, ... locul în care a strălucit cea mai mare lumină pentru oameni, poate deveni

locul celui mai mare întuneric şi pericol, deoarece oamenii nu continuă să trăiască

adevărul şi să umble în lumină”. Solii Alese, vol. 3, pag. 387.

“Nu putem înţelege cum se poate disculpa Biserica Romano-Catolică de acuzaţia de

idolatrie ... Dar aceasta este religia către care protestanţii încep să privească într-o manieră

atât de favorabilă, şi care în cele din urmă se va uni cu protestantismul. Cu toate

acestea, unirea nu se va înfăptui printr-o schimbare a catolicismului; deoarece Roma nu

se schimbă niciodată. Ea pretinde ca este infailibilă. Cel care se va schimba va fi

protestantismul. Adoptarea ideilor liberale îi vor face în stare să dea mâna cu

catolicismul”. Review and Herald, 1 iunie, 1886.

Prosperitatea Materială „Atunci, amăgitorul cel mare îi va convinge pe oameni că aceia care slujesc lui Dumnezeu

sunt cauza tuturor acestor rele. Clasa de oameni care a provocat dizgrația cerului va pune

toate necazurile lor asupra acelora a căror ascultare de Legea lui Dumnezeu este o

mustrare continuă pentru aceia care o calcă. Se va spune că oamenii Îl insultă pe

Dumnezeu prin călcarea sabatului duminical; că acest păcat a adus calamitățile care nu

vor înceta până nu se va impune cu strictețe păzirea duminicii; și că aceia care susțin

cerințele poruncii a patra, distrugând prin aceasta respectul față de duminică, sunt

instigatorii poporului, împiedicând revenirea lor în favoarea divină și la prosperitatea

materială. În felul acesta, acuzația ridicată în vechime împotriva slujitorului lui Dumnezeu

se va repeta pe criterii bine stabilite: „Abia a zărit Ahab pe Ilie, și i-a zis: «Tu ești acela care

nenorocești pe Israel?» Ilie a răspuns: «Nu eu nenorocesc pe Israel; ci tu, și casa tatălui

tău, fiindcă ați părăsit poruncile Domnului și te-ai dus după Baali»” (1 Regi 18, 17.18).”

Tragedia Veacurilor, 590.

„Mijloacele care acum sunt investite cu atâta economie în cauza lui Dumnezeu și cele care

sunt reținute în mod egoist, în scurt timp vor fi aruncate cu toți idolii la molii și la lilieci. În

94

curând banii își vor pierde valoarea în mod foarte neașteptat, când realitatea

scenelor veșnice se deschide simțurilor omului.” Lucrarea de Binefacere, 266.

Ruină Națională “Protestanţii vor influenţa pe conducătorii ţării să conceapă legi care restaurează

supremaţia pierdută a omului Fărădelegii, care stă în templul lui Dumnezeu, dându-

se drept Dumnezeu. Principiile Bisericii Romano-Catolice vor fi luate sub protecţia şi grija

statului. Această apostazie naţională va fi urmată rapid de ruină naţională. Protestul

adevărului Bibliei nu va mai fi tolerat de către cei care nu au făcut din Legea lui Dumnezeu

o normă de conduită”. Review and Herald, 15 iunie, 1897.

95

Daniel 11:40-45, Partea a II-a

Două Curățiri ale Templului „Când Isus a început lucrarea Sa publică, El a curăţit Templul de profanările sacramentale.

Printre ultimele acte ale lucrării Sale a fost cea de-a doua curăţire a Templului. Tot aşa, în

ultima lucrare pentru avertizarea lumii, vor fi făcute două chemări distincte către biserici.

Cea de-a doua solie îngerească este: «A căzut, a căzut Babilonul, cetatea cea mare, care a

adăpat toate neamurile din vinul mâniei curviei ei.» (Apocalipsa 14,8). Şi în marea strigare

a celei de-a treia solii îngereşti se aude o voce din cer care zice: «Ieşiţi din mijlocul ei

poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei, şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei! Pentru că

păcatele ei s-au îngrămădit şi au ajuns până în cer; şi Dumnezeu şi-a adus aminte de

nelegiuirile ei.» (Apocalipsa 18, 4.)”- The Review and Herald, 6 decembrie, 1892.

Separarea În Adventism “Marea încercare care este foarte aproape [încercarea Sabatului], îi va cerne pe cei care

nu au fost aleşi de Dumnezeu, iar El va avea un popor curat, adevărat şi sfinţit, pregătit

pentru ploaia târzie”. Solii Alese, vol. 3, pag. 385.

“Am văzut că, dacă nu vor câştiga biruinţă asupra oricărei porniri fireşti, împotriva

mândriei, a egoismului, a iubirii de lume şi asupra oricărei fapte şi a oricărui cuvânt greşit,

nici unul nu va putea împărtăşi “înviorarea”. Prin urmare, trebuie să venim tot mai

aproape şi tot mai aproape de Domnul şi să căutăm stăruitor acea pregătire necesară

pentru a fi capabili să rezistăm în bătălia Zilei Domnului. Să ne aducem aminte că

Dumnezeu este sfânt şi că numai fiinţele sfinte pot trăi veşnic în prezenţa Sa”. Scrieri

Timpurii, pag. 71

“Când legea lui Dumnezeu va fi anulată, biserica se va diviza prin încercări de foc, şi

numărul celor, cei care vor da ascultare spiritelor şi doctrinelor înşelătoare ale diavolilor,

va fi mai mare decât anticipăm noi în prezent”. Solii Alese, vol. 2, pag. 368.

“În absenţa persecuţiei, în rândul nostru s-au strecurat oameni care par demni de

încredere şi al căror creştinism este indiscutabil, dar care, dacă ar izbucni persecuţia, ar

ieşi din mijlocul nostru”. Evanghelizare, 360.

„Când furtuna se apropie, o mare grupă de credincioși care au mărturisit credința în solia

îngerului al treilea, dar care n-au fost sfințiți prin ascultare de adevăr își vor părăsi poziția

96

și vor trece în rândurile împotrivitorilor. Unindu-se cu lumea și împărtășindu-se de

spiritul ei, au ajuns să vadă lucrurile aproape în aceeași lumină; și când ajung la încercare,

ei sunt pregătiți să aleagă partea ușoară, populară. Bărbați de talent și cu aspect plăcut,

care odinioară se bucuraseră în adevăr, își folosesc puterile pentru a amăgi și a rătăci

suflete. Ei devin vrăjmașii cei mai aprigi ai fraților lor de mai înainte. Când păzitorii

Sabatului sunt aduși înaintea tribunalelor pentru a da socoteală de credința lor, acești

apostaziați sunt agenții cei mai eficienți ai lui Satana de a-i prezenta într-o lumină falsă și

a-i acuza și, prin declarații mincinoase și bănuieli, de a-i incita pe conducători împotriva

lor.” Tragedia Veacurilor, 608.

„Dacă lumina adevărului ți-a fost prezentată, descoperindu-ți Sabatul poruncii a patra, și

arătând că nu este nicio temelie în Cuvântul lui Dumnezeu pentru păzirea Duminicii, și

totuși tu încă rămâi la Sabatul fals, refuzând să sfințești Sabatul pe care Dumnezeu îl

numește „Ziua Mea sfântă”, tu primești semnul fiarei. Când se petrece acest lucru? –

Când te vei supune decretului care îți poruncește să încetezi lucrul Duminica și să te

închini lui Dumnezeu, în timp ce tu știi că nu există vreun cuvânt în Biblie care arată că

duminica este altceva decât o zi obișnuită de lucru, tu accepți să primești semnul fiarei

și refuzi sigiliul lui Dumnezeu. Dacă noi primim acest semn pe frunțile sau pe mâinile

noastre, judecata pronunțată împotriva celui neascultător trebuie să cadă asupra noastră.

Dar sigiliul viului Dumnezeu este pus peste aceia care în mod conștiincios țin Sabatul

Domnului.”- Review and Herald, 13 Iulie 1897.

“Când legea lui Dumnezeu este anulată, când numele Lui este dezonorat, când se

consideră că păzirea Sabatului zilei a şaptea constituie un act de trădare faţă de ţară, când,

în orbirea minţii şi în împietrirea inimii, lupii îmbrăcaţi în haine de oi caută să-şi liniştească

conştiinţa, vom renunţa noi oare la loialitatea noastră faţă de Dumnezeu? Nu, nu.

Făcătorul de rele este plin de ură satanică împotriva celor ce sunt loiali poruncilor lui

Dumnezeu, dar valoarea legii lui Dumnezeu ca normă de conduită trebuie dovedită în

mod vizibil. Pe măsură ce lumea şi biserica se unesc în anularea legii, zelul celor care

ascultă de Domnul va creşte. Ei vor spune asemenea psalmistului: “Eu iubesc poruncil

Tale mai mult decât aurul; da, mai mult decât aurul curat” Psalmii 119:127. Aceasta se va

întâmpla în mod sigur, când Legea lui Dumnezeu va fi anulată printr-un act naţional. Când

duminica va fi înălţată şi susţinută prin lege, atunci principiul motivator al poporului

lui Dumnezeu va fi scos în evidenţă, aşa cum a fost evidenţiat principiul celor trei evrei,

atunci când Nebucadneţar le-a poruncit să se închine înaintea chipului de aur din câmpia

Dura. Când adevărul va fi înlocuit cu falsitatea, vom putea înţelege care este datoria

noastră”. Manuscrise Publicate, vol 13, page 71.

„Aceștia Vor Scăpa din Mâna Lui...” „dar aceştia vor scăpa din mâna lui: Edom şi Moab şi măreția copiilor lui Amon.” Daniel

11:41, ultima parte.

97

„Astfel spune DOMNUL: Iată, îl voi da pe Faraon Hofra împăratul Egiptului în mâna

duşmanilor lui şi în mâna celor care îi caută viaţa; precum l-am dat pe Zedechia, împăratul

lui Iuda, în mâna lui Nebucadneţar împăratul Babilonului, duşmanul său şi cel care îi căuta

viaţa.” Isaia 44:30.

„Fiindcă nu voi mai avea milă de locuitorii ţării, spune DOMNUL; ci, iată, voi da pe oameni,

pe fiecare în mâna aproapelui său şi în mâna împăratului său; şi ei vor lovi ţara şi nu îi

voi elibera din mâna lor.” Zaharia 11:6.

“Scriitorii papali citează, ca semn al autorităţii Bisericii Catolice, “actul de schimbare a

Sabatului cu duminica, act pe care protestanţii îl acceptă; (...) deoarece prin păzirea

duminicii, ei recunosc puterea bisericii de a stabili sărbători şi de a emite porunci a căror

încălcare însemnă păcat.” – Henry Tuberville, An Abridgement of the Christian Doctrine, 50

„Prin urmare, ce altceva este schimbarea Sabatului, dacă nu simbolul, sau semnul

autorităţii Bisericii Romane – “semnul fiarei”?” Tragedia Veacurilor, 448.

„Semnul, sau sigiliul, lui Dumnezeu este dezvăluit în păzirea Sabatului zilei a Şaptea,

memorialul Creaţiunii Domnului. Semnul fiarei este opusul acestuia - păzirea primei zile a

săptămânii. Acest semn îi separă pe cei care recunosc supremaţia autorităţii papale,

de cei care recunosc autoritatea lui Dumnezeu”. Mărturii, vol 8, pag 117.

“Când naţiunea noastră se va dezice de principiile ei de guvernământ, într-o asemenea

măsură încât să pună în aplicare o lege duminicală, prin acest act, protestantismul va da

mâna cu papalitatea”. Mărturii, vol. 5, 712.

“Prin decretul de impunere a instituţiei papalităţii şi de încălcare a Legii lui Dumnezeu,

naţiunea noastră se va îndepărta în totalitate de neprihănire. Când protestantismul îşi va

întinde mâna dincolo de prăpastie, pentru a strânge mâna puterii romane, când va

traversa abisul pentru a da mâinile cu spiritismul, când, sub influenţa acestei triple

alianţe, ţara noastră va respinge orice principiu aflat în Constituţia ei, ca ţară protestantă

şi republicană, şi va asigura propagarea minciunilor şi înşelăciunilor papale, atunci putem

şti că a sosit ceasul lucrărilor miraculoase ale Satanei şi că sfârşitul este aproape”. Mărturii,

vol 5, 451.

“Cel care se va schimba este protestantismul. Adoptarea ideilor liberale de către acesta,

îl va face în stare să dea mâna cu catolicismul”. Review and Herald, 1 iunie, 1886.

98

“Protestanţii din Statele Unite vor fi primii care îşi vor întinde mâinile dincolo de

prăpastie, pentru a da mâna cu spiritismul; ei vor traversa abisul pentru a-şi strânge

mâinile cu puterea romană; şi sub influenţa acestei triple alianţe, ţara aceasta va păşi pe

urmele Romei în încălcarea drepturilor libertăţii de conştiinţă”. Tragedia Veacurilor, pag.

588.

Apoi, Separarea în Babilon – Edomul, Moabul, Fruntașii lui Amon

„dar aceştia vor scăpa din mâna lui: Edom şi Moab şi măreția copiilor lui Amon.” Daniel

11:41, ultima parte.

• Edomul, Moabul și Amon Literal

„Şi Esau a spus lui Iacob: Hrăneşte-mă, te rog, cu supă aceea roşie; căci sunt leşinat; de

aceea i-a pus numele Edom. Şi Iacob a spus: Vinde-mi astăzi dreptul tău de întâi născut. Şi

Esau a spus: Iată, eu sunt pe moarte şi la ce îmi foloseşte acest drept de întâi născut? Şi

Iacob a spus: Jură-mi astăzi; şi el i-a jurat şi i-a vândut dreptul său de întâi născut lui Iacob.

Atunci Iacob i-a dat lui Esau pâine şi supă de linte; şi a mâncat şi a băut şi s-a ridicat şi a

plecat; astfel Esau a dispreţuit dreptul său de întâi născut.” Geneza 25:30-34.

„Ca nu cumva să fie cineva curvar sau profan, ca Esau, care pentru o singură mâncare

şi-a vândut dreptul său de întâi născut. Fiindcă ştiţi că mai apoi, voind să moştenească

binecuvântarea, a fost respins; fiindcă nu a găsit loc pentru pocăinţă, deşi cu grijă a căutat-

o cu lacrimi.” Evrei 12:16-17.

„Astfel au fost amândouă fiicele lui Lot însărcinate prin tatăl lor. Şi cea întâi născută a

născut un fiu şi i-a pus numele Moab; el este tatăl moabiţilor până în această zi. Şi cea mai

tânără de asemenea a născut un fiu şi i-a pus numele Ben-ami; el este tatăl copiilor lui

Amon până în această zi.” Geneza 19:36-38.

„A căzut, a căzut Babilonul cel mare şi a devenit locuinţa dracilor şi locaşul fiecărui duh

necurat şi colivia fiecărei păsări necurate şi de urât. Pentru că toate naţiunile au băut din

vinul furiei curviei ei, şi împăraţii pământului au curvit cu ea, şi comercianţii pământului

s-au îmbogăţit prin abundenţa rafinamentelor ei.” Apocalipsa 18:2,3.

„Astfel spune Domnul DUMNEZEU: Pentru că Edomul s-a purtat împotriva casei lui Iuda

răzbunându-se şi a ofensat foarte mult şi s-a răzbunat asupra lor;” Ezechiel 25:12.

99

„Am auzit ocara Moabului şi dispreţuirile copiilor lui Amon, cu care au ocărât poporul meu

şi s-au preamărit peste graniţa lor. De aceea, precum eu trăiesc, spune DOMNUL oştirilor,

Dumnezeul lui Israel, negreşit Moabul va fi ca Sodoma şi copiii lui Amon ca Gomora, locul

înmulţirii urzicilor şi ocnelor de sare şi o pustiire veşnică, restul poporului meu îi va

prăda, şi rămăşiţa poporului meu îi va stăpâni. Aceasta vor avea pentru mândria lor,

pentru că au ocărât şi s-au preamărit împotriva poporului DOMNULUI oştirilor.” Țefania

2:8-10.

„Un amonit sau moabit să nu intre în adunarea DOMNULUI, chiar până la a zecea

generaţie a lor să nu intre în adunarea DOMNULUI, pentru totdeauna; Deoarece nu v-au

întâmpinat cu pâine şi cu apă pe drum, când aţi ieşit din Egipt; şi pentru că au angajat

împotriva ta pe Balaam, fiul lui Beor, din Petor, din Mesopotamia, ca să te blesteme. Totuşi

DOMNUL Dumnezeul tău a refuzat să dea ascultare lui Balaam, şi DOMNUL Dumnezeul

tău a schimbat blestemul în binecuvântare, pentru că DOMNUL Dumnezeul tău te-a iubit.

Să nu cauţi pacea lor nici binele lor în toate zilele tale, pentru totdeauna. Să nu deteşti pe

edomit, pentru că el este fratele tău; să nu deteşti pe egiptean, pentru că ai fost străin în

ţara lui. Copiii care le vor fi născuţi în a treia generaţie să intre în adunarea DOMNULUI.”

Deuteronom 23:3-8.

• Tripla Alianță

„Iar femeia pe care ai văzut-o, este acea cetate mare care domneşte peste împăraţii

pământului.” Apocalipsa 17:18.

„Şi un alt înger a urmat, spunând: A căzut, a căzut Babilonul, acea cetate mare, pentru că

a făcut toate naţiunile să bea din vinul furiei curviei sale.” Apocalipsa 14:8.

„Iar cetatea cea mare a fost împărţită în trei părţi şi cetăţile naţiunilor au căzut; şi Babilonul

cel mare a fost amintit înaintea lui Dumnezeu, ca să îi dea paharul cu vinul înverşunării

furiei lui.” Apocalipsa 16:19.

„Şi am văzut trei duhuri necurate asemănătoare broaştelor, ieşind din gura dragonului

şi din gura fiarei şi din gura profetului fals. Fiindcă ele sunt duhurile dracilor lucrând

miracole, care merg înainte la împăraţii pământului şi ai întregii lumi, să îi adune la bătălia

acelei zile mari a Dumnezeului Cel Atotputernic.” Apocalipsa 16:13.

Tripla Alianță: Protestantismul; Roma; Spiritismul

“Prin decretul de impunere instituţiei papale şi încălcarea Legii lui Dumnezeu, naţiunea

noastră se va îndepărta pe deplin de neprihănire. Când protestantismul îşi va întinde

mâna peste prăpastie, pentru a prinde mâna puterii Romane, când vom traversa abisul

pentru a da mâinile cu spiritismul, când, sub influenţa acestei triple alianţe, ţara noastră

se va dezice de orice principiu al Constituţiei ei, ca ţară protestanta şi republicană, şi va

asigura propagarea minciunilor şi a înşelăciunilor papalităţii, atunci putem şti că a venit

100

timpul lucrărilor miraculoase ale Satanei şi că sfârşitul este aproape”. Mărturii, vol. 5, pag.

451.

Scăparea “Când cei care “nu au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire” (2 Tesaloniceni

2:12), acceptă lucrarea unei mari rătăciri şi cred o minciună, atunci lumina adevărului va

străluci asupra tuturor celor ale căror inimi sunt deschise pentru a-l primi, şi toţi copiii

Domnului, care au rămas în Babilon, vor asculta chemarea: “Ieşiţi din ea, poporul Meu”.

Apocalipsa 18:4”. Maranata, 173.

„Locurile golite vor fi umplute de cei pe care Domnul Hristos i-a descris ca fiind sosiţi în

ceasul al unsprezecelea. Numărul celor cu care Se luptă Duhul lui Dumnezeu este mare.

Vremea judecăţilor distrugătoare ale Lui Dumnezeu este o vreme de har pentru cei care

acum nu au prilejul de a cunoaşte adevărul. Domnul va privi spre ei cu duioşie. Inima

Lui miloasă este înduioşată, mâna Lui este încă întinsă spre a salva, în timp ce, pentru

cei care nu vor să intre, uşa este închisă. Cei care aud pentru prima oară adevărul, în

aceste ultime zile, vor fi primiţi în mare număr. — Letter 103, 1903. ” Evenimentele ultimelor

zile, pag. 182.

“În acest timp, cu privire la Babilon se declară că, “păcatele ei s-au îngrămădit, şi au ajuns

până la cer; şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de nelegiuirile ei” Apocalipsa 18:5. Cetatea

Babilonului a umplut deja măsura vinovăţiei, iar pedeapsa distrugerii este pe punctul de

a cădea asupra ei. Dar Dumnezeu încă mai are un popor care se află în Babilon; şi

înainte de revărsarea judecăţilor Lui, cei credincioşi trebuie chemaţi să iasă afară, ca să

“nu fie părtaşi la păcatele ei, şi să nu fie loviţi cu urgiile ei”. Această mişcare este

simbolizată de coborârea din cer a îngerului care luminează pământul cu slava sa, şi strigă

cu glas tare, anunţând păcatele Babilonului. În continuarea soliei, se aude chemarea:

“Ieşiţi din ea poporul meu”. Aceste avertismente se alătură soliei celui deal treilea înger,

rostită cu un strigăt puternic.” The Spirit of Prophecy, vol 4, 422.

„Mai am şi alte oi, care nu sunt din acest staul; şi pe acelea trebuie să le aduc, şi ele vor

auzi vocea mea; şi va fi un singur staul şi un singur păstor.” Ioan 10:16.

„Dar în acea zi când Lot a ieşit din Sodoma, a plouat foc şi pucioasă din cer şi i-a nimicit

pe toţi. Întocmai, astfel va fi în ziua când Fiul omului se revelează.” Ioan 17:29-30.

“Slujitorii lui Dumnezeu, înzestraţi cu putere de sus şi cu feţe luminate, strălucind în sfântă

consacrare, au ieşit pentru a proclama solia venită din Cer. Suflete împrăştiate

pretutindeni, în toate organismele religioase, au răspuns chemării, iar cei preţioşi au

101

fost zoriţii să iasă din bisericile blestemate, asemenea lui Lot care a fost zorit să iasă

din Sodoma înainte de nimicirea acesteia”. Scrieri Timpurii, pag. 278-279.

“În viziune mi-au fost arătate două armate aflate într-un teribil conflict. Una dintre armate

se afla sub steaguri ce purtau însemnele lumii; cealaltă era condusă de stindardul

însângerat al prinţului Emanuel. Standard după standard, erau lăsate să se prăbuşească

în ţărână, în timp ce companie după companie părăsea armata Domnului, alăturându-se

vrăjmaşului şi popor după popor, ieşeau din rândurile vrăjmaşului şi se uneau cu

poporul păzitor al lui Dumnezeu”. Mărturii, vol. 8, pag. 41

Prima Supremație – Un Popor care „Scapă” „Și pe cei care se poartă cu stricăciune împotriva legământului îi va corupe prin linguşiri,

dar poporul care cunoaşte pe Dumnezeul său va fi tare şi va face lucruri măreţe. Şi cei ce

înţeleg din popor vor instrui pe mulţi; totuşi vor cădea prin sabie şi prin flacără, prin

captivitate şi prin pradă, multe zile.” Daniel 11:32-33.

Întâi Peste Iudeu, apoi Peste Grec "Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu

pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a iudeului, apoi a grecului;" - Romani 1:16;

„Necaz şi strâmtorare va veni peste orice suflet omenesc care face răul: întâi peste iudeu,

apoi peste grec. Slavă, cinste şi pace va veni însă peste oricine face binele: întâi peste

iudeu, apoi peste grec.” – Romani 2:9,10;

"Căci suntem în clipa când judecata stă să înceapă de la Casa lui Dumnezeu. Şi, dacă

începe cu noi, care va fi sfârşitul celor ce nu ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu?" - 1 Petru

4:17.

102

Daniel 11:40-45, Partea a III-a

„Ci va avea putere peste tezaurele din aur şi din argint şi peste toate lucrurile preţioase

ale Egiptului şi libienii şi etiopienii vor fi la treptele lui.” Daniel 11:43.

Puterea Economică „Şi face pe toţi, deopotrivă mici şi mari şi bogaţi şi săraci şi liberi şi sclavi, să primească un

semn pe mâna lor dreaptă, sau pe frunţile lor; Ca nimeni să nu poată cumpăra sau

vinde, decât cel ce avea semnul, sau numele fiarei, sau numărul numelui său.”

Egiptul „De ce este atât de greu de dus o viaţă umilă, de tăgăduire de sine? Deoarece pretinşii

creştini nu sunt morţi faţă de lume. Este uşor de trăit după ce am murit. Însă mulţi tânjesc

după prajii şi ceapa din Egipt. Ei sunt înclinaţi să se îmbrace şi să acţioneze la fel ca lumea,

pe cât este posibil, şi cu toate acestea să meargă în cer. Unii ca aceştia urcă pe o altă cale.

Ei nu intră pe poarta cea strâmtă şi nici nu merg pe calea cea îngustă.” Mărturii, vol 1, 131.

„Sunt plină de tristețe când mă gândesc la starea noastră, ca popor. Domnul n-a închis

cerul pentru noi, dar viața noastră de continuă apostazie ne-a despărțit de El. Mândria,

lăcomia și iubirea de lume au fost vii în inimă, fără teama de a fi lepădați sau condamnați.

Păcate grele și îndrăznețe s-au cuibărit printre noi. Și cu toate acestea, părerea generală

este aceea că biserica înflorește și că pacea și prosperitatea spirituală se află în mijlocul

ei.

Biserica și-a întors spatele și n-a mai urmat pe Domnul Hristos, conducătorul ei, și se

retrage în mod sigur spre Egipt. Și cu toate acestea, puțini sunt alarmați sau surprinși de

lipsa lor de putere spirituală. Îndoiala și chiar necredința în Mărturiile Duhului lui

Dumnezeu se ridică în comunitățile noastre de pretutindeni. Satana dorește ca lucrurile

să fie astfel.” Mărturii, vol 5, 217.

“Mulţi nu devin mai puternici, deoarece nu Îl cred pe Dumnezeu pe cuvânt. Ei se

conformează lumii. Cu fiecare zi ce trece, ei îşi ridică corturile lor tot mai aproape de

Egipt, în timp ce ar trebui să-şi aşeze tabăra tot mai aproape de Canaanul ceresc”. Semnele

timpului, 6 martie, 1884.

103

“Plăgile care au căzut asupra Egiptului când Dumnezeu era pe punctul de a elibera

poporul Israel, au un caracter asemănător celor care vor cădea asupra lumii chiar înainte

de eliberarea finală a poporului lui Dumnezeu”. Tragedia Veacurilor, 627-628.

Țara Glorioasă, apoi Egiptul “Când America, ţara libertăţii religioase, se va uni cu papalitatea, încalcând libertatea de

conştiinţă şi obligându-i pe oameni să respecte sabatul fals, popoarele din toate ţările

globului vor fi determinate să-i urmeze exemplul”. Mărturii, vol. 6, pag. 18.

“Ţările străine vor urma exemplul Statelor Unite. Deşi vor începe cu Statele Unite, aceleaşi

crize vor veni asupra poporului nostru din toate părţile lumii”. Mărturii, vol. 6, pag. 395.

Libienii și Etiopienii „Şi face pe toţi, deopotrivă mici şi mari şi bogaţi şi săraci şi liberi şi sclavi, să primească

un semn pe mâna lor dreaptă, sau pe frunţile lor;” Apocalipsa 13:6.

Libienii: cei săraci

Etiopienii: cei bogați

Vești dinspre Est și Dinspre Nord „Dar veşti dinspre est şi dinspre nord îl vor tulbura; de aceea va pleca cu mare furie să

distrugă şi să îndepărteze în întregime pe mulţi.” Daniel 11:44

“Deodată, la răsărit va apărea un mic nor negru, de mărimea unei jumătăţi de palme.

Acesta este norul care Îl înconjura pe Mântuitor şi care, de la distanţă, pare a fi învăluit în

întuneric. Poporul lui Dumnezeu ştie că acesta va fi semnul Fiului omului.” Tragedia

Veacurilor, 640.

„Fiindcă ai spus în inima ta: Eu mă voi înălţa la cer, îmi voi ridica tronul deasupra stelelor

lui Dumnezeu, voi şedea de asemenea pe muntele adunării, în părţile de nord” Isaia

14:13.

„Frumoasă în înălţime, bucuria întregului pământ, este muntele Sion, pe părţile de nord,

cetatea marelui Împărat.” Psalmii 48:2.

104

„Cel care conduce biserica Sa și destinele națiunilor duce mai departe ultima lucrare ce

trebuie să fie îndeplinită pentru lumea aceasta. El le poruncește îngerilor să execute

judecățile Sale. Pastorii trebuie să se trezească la realitate și să înțeleagă situația în care

se află. În Sanctuar începe lucrarea de judecată. „Și iată că au venit șase oameni de pe

drumul porții de sus dinspre miazănoapte, fiecare cu unealta lui de nimicire în mână.

În mijlocul lor era un om îmbrăcat într-o haină de in și cu o călimară la brâu. Au venit și s-

au așezat lângă altarul de aramă.” Citiți Ezechiel 9, 2-7. Porunca este: „Ucideți și nimiciți pe

bătrâni, pe tineri, pe fecioare, pe copii și pe femei, dar să nu vă atingeți de niciunul din cei

ce au semnul pe frunte! Începeți însă cu Locașul Meu cel Sfânt! Ei au început cu bătrânii,

care erau înaintea Templului”. Dumnezeu a spus: „Voi face să cadă asupra capului lor

faptele lor”” Mărturii pentru Pastori și Slujitorii Evangheliei, 431.

Isaia 41: Vești bune dinspre est și dinspre nord, reprezintă triumful bisericii la Marea

Strigare.

Solia Sigilării „Şi după acestea am văzut patru îngeri stând în picioare pe cele patru colţuri ale

pământului, ţinând cele patru vânturi ale pământului, ca vântul să nu sufle peste pământ,

nici peste mare, nici peste vreun copac. Şi am văzut alt înger urcând de la răsăritul

soarelui, având sigiliul Dumnezeului cel viu; şi a strigat cu voce tare celor patru îngeri,

cărora le-a fost dat să vatăme pământul şi marea” Apocalipsa 7:1-2.

“Apoi l-am văzut pe cel de-al treilea înger. Îngerul meu însoţitor mi-a spus: “Lucrarea lui

este înfricoşătoare. Misiunea Lui este teribilă. El este îngerul care trebuie să separe grâul

de neghina, şi să sigileze, sau să lege snopii pentru grânarul ceresc. Aceste lucruri ar trebui

să absoarbă întreaga atenţie” Scrieri timpurii, pag. 118.

Veștile Marii Strigări „Cât de frumoase sunt pe munţi picioarele celui ce aduce veşti bune, care anunţă pace;

care aduce veştile bune ale facerii binelui, care rosteşte salvarea; care spune Sionului:

Dumnezeul tău domneşte! Paznicii tăi vor ridica vocea; cu vocea vor cânta împreună,

fiindcă vor vedea ochi către ochi, când DOMNUL va aduce din nou Sionul. Izbucniţi de

bucurie, cântaţi împreună, voi locuri risipite ale Ierusalimului, căci DOMNUL a mângâiat

pe poporul său, a răscumpărat Ierusalimul. DOMNUL şi-a dezgolit braţul sfânt în ochii

tuturor naţiunilor; şi toate marginile pământului vor vedea salvarea Dumnezeului nostru.”

Isaia 52:7-10.

„Duhul Domnului DUMNEZEU este peste mine, deoarece DOMNUL m-a uns să predic veşti

bune celor blânzi; el m-a trimis să leg pe cei cu inima zdrobită, să vestesc libertate

captivilor şi deschiderea închisorii celor ce sunt legaţi. Să vestesc anul de îndurare al

DOMNULUI şi ziua răzbunării Dumnezeului nostru; să mângâi pe toţi cei care jelesc. Să

105

rânduiesc celor ce jelesc în Sion, să le dau frumuseţe în locul cenuşii, untdelemnul bucuriei

în locul jelirii, îmbrăcămintea de laudă în locul duhului de apăsare; să fie numiţi pomi ai

dreptăţii, sadul DOMNULUI, ca el să fie glorificat.” Isaia 61:1-3.

„Și se va întâmpla, în acea zi, că marea trâmbiţă va suna şi cei care erau gata să piară în

ţara Asiriei şi proscrişii din ţara Egiptului, vor veni şi se vor închina DOMNULUI în muntele

sfânt, la Ierusalim.” Isaia 27:13.

„Dar în zilele de pe urmă se va întâmpla că muntele casei DOMNULUI va fi întemeiat în

vârful munţilor, şi va fi înălţat deasupra dealurilor; şi vor curge oameni spre el. Şi multe

naţiuni vor veni şi vor spune: Veniţi şi să urcăm pe muntele DOMNULUI şi la casa

Dumnezeului lui Iacob; şi el ne va învăţa despre căile lui, şi noi vom merge pe cărările lui,

fiindcă legea va ieşi din Sion şi cuvântul DOMNULUI din Ierusalim.” Mica 4:1-2.

Timpul de Încercare „Atenția mi-a fost îndreptată către timpul încheierii vestirii soliei celui de-al treilea înger.

Puterea lui Dumnezeu rămăsese asupra poporului Său; ei își împliniseră lucrarea și erau

pregătiți pentru ceasul încercării, care era înaintea lor. Primiseră ploaia târzie — sau

înviorarea de la fața Domnului — și mărturia cea vie fusese reînviată. Ultima mare

avertizare răsunase pretutindeni și îi ațâțase și turbase de mânie pe locuitorii

pământului care nu au vrut să primească solia.” Scrieri Timpurii, 279.

„...de aceea va pleca cu mare furie să distrugă şi să îndepărteze în întregime pe mulţi”

Daniel 11:44.

„Timpul de încercare cum n-a mai fost niciodată” se va dezlănțui în curând peste noi; și

vom avea nevoie de o experiență pe care acum nu o avem și pe care mulți sunt prea

nepăsători să o câștige. Adesea, se întâmplă că încercarea se arată dinainte mai mare

decât în realitate; dar acest lucru nu este adevărat cu privire la criza din fața noastră.

Imaginația cea mai vie nu poate cuprinde mărimea ei. În acest timp de încercare, orice

suflet trebuie să stea pentru sine înaintea lui Dumnezeu. „Chiar dacă ar fi în mijlocul ei

Noe, Daniel și Iov, pe viața Mea — zice Domnul Dumnezeu — că n-ar scăpa nici fii, nici

fiice, ci numai ei și-ar mântui sufletul prin neprihănirea lor” (Ezechiel 14, 20).” Tragedia

Veacurilor, 622.

Va ajunge la Sfârșitul Său „Și va întinde corturile palatului său între mări în muntele sfânt şi glorios; totuşi va ajunge

la sfârşitul său şi nimeni nu îl va ajuta.” Daniel 11:45.

106

Între Mări... „Şi el îmi spune: Apele pe care le-ai văzut, unde şade curva, sunt popoare şi mulţimi şi

naţiuni şi limbi.” Apocalipsa 17:15.

Și Muntele Sfânt Glorios „Şi se va întâmpla în zilele de pe urmă, că muntele casei DOMNULUI va fi întemeiat pe

vârful munţilor şi va fi înălţat peste dealuri; şi toate naţiunile vor curge spre el. Şi mulţi

oameni vor merge şi vor spune: Veniţi, şi să urcăm la muntele DOMNULUI, la casa

Dumnezeului lui Iacob, şi el ne va învăţa despre căile lui, noi vom merge pe cărările lui,

căci din Sion va ieşi legea şi din Ierusalim cuvântul DOMNULUI.” Isaia 2:2-3.

Despărțirea “În zilele noastre, în lume există numai două clase de oameni, iar la judecată vor fi

recunoscute doar două clase - cei care încalcă Legea lui Dumnezeu, şi cei care păzesc

Legea Lui. În marea bătălie se dezvăluie două mari puteri opuse. De o parte stă Creatorul

cerului şi al pământului. Toţi cei ce sunt alături de El poartă semnul Lui. Ei sunt ascultători

faţă de poruncile Lui. În partea cealaltă, stă prinţul întunericului, alături de toţi cei care au

ales apostazia şi răzvrătirea”. Review and Herald, 7 mai, 1901.

“Marele Învăţător a fost în lume; El a fost în lumina lumii; dar Satana şi-a interpus umbra

diabolică între El şi sufletele pe care Hristos a venit să-i salvaze”. Semnele Timpului, 20

martie, 1901

“Sabatul este testul Domnului, şi nici un om, fie el rege, preot sau conducător, nu este

autorizat să se interpună între Dumnezeu şi om”. Mărturii, vol. 9, pag. 234.

Sfârșitul „Şi am văzut fiara şi împăraţii pământului şi armatele lor adunaţi pentru a face război

împotriva celui ce şedea pe cal şi împotriva armatei lui. Şi fiara a fost prinsă, şi cu ea

profetul fals, care în faţa sa lucra miracole, cu care înşela pe cei ce au primit semnul fiarei

şi pe cei ce se închinau icoanei sale. Aceştia doi au fost aruncaţi de vii într-un lac de foc

arzând cu pucioasă.” Apocalipsa 19:19-20.

„Am privit atunci din cauza vocii marilor cuvinte pe care cornul le vorbea; am privit până

când fiara a fost ucisă şi trupul ei nimicit şi dat flăcării arzânde.” Daniel 7:11

„Cărțile Daniel și Apocalipsa sunt una. Una este o profeție, cealaltă o descoperire;” Gânduri

despre Cartea Apocalipsei, 58.

107

„Oamenii se odihnesc acum, închipuindu-și că sunt în siguranță în bisericile populare; însă

toți ar trebui să aibă grijă ca nu cumva să existe un loc deschis prin care să pătrundă

vrăjmașul. Trebuie depuse eforturi mari pentru a păstra mereu acest subiect în fața

poporului. Acest lucru solemn trebuie prezentat nu numai oamenilor din lume, ci și celor

din bisericile noastre, pentru că ziua Domnului va veni deodată, pe neașteptate.

Avertizarea înfricoșătoare a profeției se adresează fiecărui suflet. Nimeni să nu se simtă

în siguranță față de pericolul de a fi surprins. Fie ca nici o interpretare a profeției să nu

vă înlăture convingerea cunoașterii evenimentelor care arată că acest mare

eveniment este aproape, este chiar la ușă.” Principiile Fundamentale ale Educației

Creștine, 335.

108

Ploaia Târzie

Definitie Deut 32;1 Deschideți urechea voi, cerurilor, și voi vorbi; și ascultă, pământule, cuvintele

gurii mele.

Deut 32;2 Doctrina mea să picure ca ploaia, vorbirea mea să cadă ca roua, ca ploaia

măruntă peste verdeața proaspătă și ca ploile peste iarbă

Deut 32;3 Pentru că voi vesti numele DOMNULUI, dați măreție Dumnezeului nostru.

Osea 6;3 Atunci vom cunoaște, dacă urmărim a cunoaște pe DOMNUL; ieșirea lui este

pregătită ca dimineața; și El va veni la noi ca ploaia, ca ploaia târzie și timpurie pentru

pământ..

Is 55;10 Căci așa cum coboară ploaia și zăpada din cer și nu se întoarce acolo, ci udă

pământul și îl face să încolțească și să înmugurească, pentru a da sămânță

semănătorului și pâine celui ce mănâncă,

Is 55;11 Tot așa va fi cuvântul meu care iese din gura mea, nu se va întoarce la mine gol,

ci va împlini ceea ce îmi place și va prospera în lucrul la care l-am trimis.

Ioel 2;24 Și ariile vor fi pline de grâu și teascurile se vor revărsa de vin și de untdelemn.

Is 28;10 Fiindcă precept trebuie să fie peste precept, precept peste precept; rând peste

rând, rând peste rând; aici puțin și acolo puțin;

Is 28;11 Căci cu buze bâlbâite și o altă limbă va vorbi el acestui popor.

Is 28;12 Căruia i-a spus: Aceasta este odihna cu care să faceți pe cel obosit să se

odihnească; și aceasta este răcorirea; totuși ei au refuzat să asculte.

Grâu = cuvantul lui DUMNEZEU

Vin = doctrina pura (must)

Untdelemn= Duhul Sfânt

Ploaia tarzie = Mesaj, Doctrina, Cuvantul lui Dumnezeu

109

= Reînviorare, Răcorire

CUM CADE?

ÎN DOUA ETAPE

Ioel 2;23 Fiți veseli, voi copii ai Sionului, și bucurați-vă în DOMNUL Dumnezeul vostru,

pentru că el v-a dat ploaia timpurie cu măsură și va face să cadă pentru voi ploaia,

ploaia timpurie și ploaia târzie în luna întâi.

Ioan 20;19 Atunci, în seara aceleiași zile, fiind prima zi a săptămânii, pe când ușile, unde

discipolii erau adunați de teama iudeilor, erau închise, Isus a venit și a stat în picioare în

mijloc și le-a spus: Pace vouă.

20 Și, spunând aceasta, le-a arătat mâinile și coasta sa. Atunci discipolii s-au bucurat când

l-au văzut pe Domnul.

21 Atunci Isus le-a spus din nou: Pace vouă; cum m-a trimis Tatăl, așa vă trimit și eu.

22 Și după ce a spus aceasta, a suflat peste ei și le-a spus: Primiți Duhul Sfânt:

Fapte 2;1 Și când se împlinea ziua cincizecimii, erau toți într-un gând la un loc.

2 Și dintr-o dată a venit un sunet din cer ca al unui vânt vijelios, puternic și a umplut toată

casa unde ședeau ei.

3 Și le-au apărut limbi despicate ca de foc și s-au așezat peste fiecare dintre ei.

4 Și toți au fost umpluți cu Duhul Sfânt și au început să vorbească în alte limbi, cum le

dădea Duhul să vorbească clar.

“Actul lui Cristos de a sufla peste ucenicii Sai Duhul Sfant si de a le impartasi pacea Sa lor

, a fost ca si cativa stropi inainte de torentul bogat ce sta sa fie revarsat in Ziua

Cincizecimii” Spirit of Prophecy, volumul 3 pg 243

110

Când cade? ” Cu o dorinta fierbinte privesc inainte la timpul cand evenimentele din Ziua Cincizecimii

se vor repeta cu o putere mult mai mare decat in acea ocazie . Ioan spune: “Și după aceste

lucruri am văzut alt înger coborând din cer, având putere mare; și pământul a fost luminat

cu gloria lui.” Apocalipsa 18;1. Atunci , la fel ca in vremea Cincizecimii , poporul va auzi

adevarul vestindu-li-se, fiecarui om în propria lui limba.” The Review and Herald , 20 iulie.

Vremurile de înviorare „Îngerul care se unește în vestirea soliei îngerului al treilea va lumina tot pământul cu slava

lui. Aici este profetizată o lucrare mondială cu o putere neobișnuită. Mișcarea

adventă din anul 1840-1844 a fost o manifestare glorioasă a puterii lui Dumnezeu; prima

solie îngerească a fost dusă la toate stațiunile misionare din lume, iar în câteva țări s-a

arătat cel mai mare interes religios care s-a văzut în vreo țară de la Reforma secolului XVI;

dar acestea urmează să fie depășite de mișcarea cea puternică din timpul ultimei

avertizări a îngerului al treilea.

Lucrarea se va asemăna cu aceea din Ziua Cincizecimii. După cum „ploaia timpurie” a fost

dată, prin revărsarea Duhului Sfânt, la începutul predicării Evangheliei pentru a face

posibilă creșterea seminței prețioase, tot așa „ploaia târzie” va fi dată la încheierea ei

pentru coacerea recoltei. „Să cunoaștem, să căutăm să cunoaștem pe Domnul! Căci El

Se ivește ca zorile dimineții, și va veni la noi ca o ploaie, ca ploaia de primăvară, care udă

pământul” (Osea 6, 3). „Și voi, copii ai Sionului, bucurați-vă și veseliți-vă în Domnul,

Dumnezeul vostru, căci El vă va da ploaie la vreme, vă va trimite ploaie timpurie și târzie,

ca odinioară” (Ioel 2, 23). „În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu

peste orice făptură. Atunci oricine va chema Numele Domnului, va fi mântuit” (Faptele

Apostolilor 2, 17.21).

Marea lucrare a Evangheliei nu se va încheia cu o manifestare mai slabă a puterii lui

Dumnezeu decât a marcat-o începutul ei. Profețiile care s-au împlinit la revărsarea ploii

timpurii, la începutul predicării Evangheliei, urmează să se împlinească iarăși în ploaia

târzie de la încheierea ei. Acestea sunt „vremurile de înviorare” către care privea în viitor

apostolul Petru când spunea: „Pocăiți-vă dar, și întoarceți-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi

se șteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremile de înviorare, și să trimită pe Cel ce a

fost rânduit mai dinainte pentru voi: pe Isus Hristos” (Faptele Apostolilor 3, 19.20).”

Tragedia Veacurilor, 611.

Is 28;9 Pe cine va învăța el cunoaștere? și pe cine va face să înțeleagă doctrină? Pe cei

înțărcați de lapte și luați de la sâni.

10 Fiindcă precept trebuie să fie peste precept, precept peste precept; rând peste rând,

rând peste rând; aici puțin și acolo puțin;

11 Căci cu buze bâlbâite și o altă limbă va vorbi el acestui popor.

111

12 Căruia i-a spus: Aceasta este odihna cu care să faceți pe cel obosit să se odihnească; și

aceasta este răcorirea; totuși ei au refuzat să asculte.

112

11 Septembrie 2001

1. Cladirile din NEW YORK (World Trade Center) sunt distruse

2. Natiunile se unesc si pornesc lupta contra terorismului

3. George W Bush aproba un program de supraveghere si perchezitie -Patriot Act

4. Biserica Adventista de ziua a 7_a a introdus o regula obligatorie: toti care vor sa fie

acreditati ca pastori trebuie sa urmeze un curs obligatoriu de formare spirituala

Din veac în veac, Domnul a făcut cunoscut felul lucrării Sale. Când a venit o criză, El

S-a descoperit, şi S-a interpus pentru a împiedica înfăptuirea planurilor lui Satana.

Pentru naţiuni, familii şi persoane aparte, El a îngăduit adesea ca lucrurile să ajungă la o

criză, pentru ca intervenţia să poată deveni vădită. Atunci El a dovedit că există Dumnezeu

în Israel care va susţine Legea Sa şi va apăra pe poporul Său. Mărturii vol 9, 91.

“Nu Domnul Dumnezeu nu face nimic fara sa-si descopere taina Sa slujitorilor Sai

prooroci” Amos 3;7

Distrugerea turnurilor. Este profetic? Pe când eram la Loma Linda, California, 16 aprilie 1906, a trecut pe dinaintea mea o

înfăţişare extrem de uimitoare. În timpul unei viziuni de noapte, mă găseam pe o înălţime

de pe care puteam vedea casele zgâlţâite ca o trestie în vânt. Clădiri mari şi mici, cădeau

la pământ. Locuri de petrecere, teatre, hoteluri, şi locuinţele bogaţilor era zguduite şi

sfărâmate. Multe vieţi era nimicite, şi aerul era plin de ţipetele celor răniţi şi îngroziţi.

Îngerii nimicitori de la Dumnezeu erau la lucru. O atingere şi clădiri atât de temeinic

construite, încât oamenii le priveau ca sigure faţă de orice primejdie, deveneau repede

grămezi de moloz. Nu era nicăieri asigurare că locul era sigur. Nu mă simţeam în vreo

primejdie deosebită, dar grozăvia scenelor care mi-au trecut pe dinainte nu pot găsi

cuvinte să o descriu. Părea că îndelunga răbdare a lui Dumnezeu ajunsese la sfârşit

şi că venise ziua judecăţii. Mărturii vol 9, 92-93.

„Cu o anumită ocazie, pe când eram în New York City, am fost chemată în timpul nopţii să

privesc clădirile care se înălţau etaj după etaj către cer. Clădirile acestea erau garantate că

sunt sigure contra incendiului şi erau înălţate ca să-i proslăvească pe proprietarii şi

113

constructorii lor. Mai sus şi tot mai sus se înălţau clădirile acestea şi în ele se folosea

materialul cel mai scump. Aceia cărora le aparţineau aceste clădiri nu se întrebau: „Cum

pot să-L proslăvesc mai bine pe Dumnezeu?” Domnul nu era în gândurile lor.

Scena care mi-a trecut apoi pe dinainte a fost o alarmă de incendiu. Oamenii priveau la

clădirile falnice şi presupus sigure contra incendiului şi ziceau: „Ele sunt în perfectă

siguranţă”. Dar clădirile acestea erau construite ca şi cum ar fi fost făcute din smoală.

Maşinile contra incendiului nu puteau face nimic pentru a opri nimicirea. Pompierii nu

erau în stare să folosească maşinile.

Sunt instruită că, atunci când vine timpul Domnului, dacă nu au avut loc schimbări în

inimile fiinţelor omeneşti, mândre şi ambiţioase, oamenii vor afla că mâna care a fost

puternică să mântuiască va fi puternică şi să nimicească. Nici o putere omenească nu

poate împiedica mâna lui Dumnezeu. Nici un material nu poate fi folosit la construirea

de clădiri care să le ferească de distrugere când vine timpul rânduit al lui Dumnezeu,

de a trimite asupra oamenilor răsplătirea pentru dispreţuirea Legii Lui şi pentru

ambiţia lor egoistă.” Mărturii vol 9, 12-13.

Apocalipsa 18 „Acum a început să se spună că eu am declarat că oraşul New York va fi spulberat de un

val uriaş. Eu nu am afirmat niciodată acest lucru. Când priveam marile clădiri ce se înălţau

în acel oraş, etaj peste etaj, am declarat: «Ce scene teribile vor avea loc când Domnul va

începe să zguduie pământul cu putere! Atunci, se vor împlini cuvintele din Apocalipsa

18, 1-3». Întregul capitol optsprezece din Apocalipsa constituie o avertizare cu privire la

ce va veni pe pământ. Dar eu nu am nici o lumină specială referitoare la ceea ce se va

întâmpla în New York. Tot ce ştiu este că, într-o zi, marile clădiri de acolo vor fi doborâte

la pământ de puterea distrugătoare a lui Dumnezeu. Din lumina care mi-a fost dată, ştiu

că timpul a venit. Un singur cuvânt din partea Domnului, o singură atingere a puterii

Sale teribile, şi aceste structuri masive se vor prăbuşi. Nu ne putem imagina cât de

îngrozitoare vor fi scenele care vor avea loc.” Schițe din Viața Mea 411.

Îngerul din Apocalipsa 18 - Două chemări distincte Cand Isus a inceput lucrarea Sa publica , El a curatit Templul de profanarile sacramentale.

Printre ultimile acte ale lucrarii Sale a fost cea de-a doua curatire a Templului. Tot asa in

ultima lucrare pt avertizarea lumii , vor fi facute doua chemari distincte catre biserici. Cea

de-a doua solie ingereasca este:”Și un alt înger a urmat, spunând: A căzut, a căzut

Babilonul, acea cetate mare, pentru că a făcut toate națiunile să bea din vinul furiei curviei

sale.” Apocalipsa 14;8. Și în marea strigare a celei de-a treia solii ingerești se aude o

voce din cer care zice:

“Și am auzit altă voce din cer, spunând: Ieșiți din ea, poporul meu, ca să nu fiți părtași la

păcatele ei și să nu primiți din plăgile ei.

114

Pentru că păcatele ei au ajuns până la cer și Dumnezeu și-a adus aminte de nelegiuirile

ei.” Apocalipsa 18;4,5” The Review and Herald, 6 decembrie 1892.

A doua chemare „Apocalipsa capitolul 18 arată spre vremea când, ca urmare a respingerii întreitei avertizări

din Apocalipsa 14, 6-12, biserica va ajunge în starea prevăzută de îngerul al doilea, dar

poporul lui Dumnezeu care este încă în Babilon va fi chemat să se despartă de legătura cu

el. Această solie este ultima care va mai fi dată lumii și ea își va îndeplini lucrarea. Când

aceia care „n-au crezut adevărul, ci au avut plăcere în nelegiuire” (2 Tesaloniceni 2, 12), vor

fi lăsați să primească o lucrare de rătăcire și să creadă o minciună, atunci lumina

adevărului va străluci asupra acelora ale căror inimi sunt deschise să-l primească și toți

copiii lui Dumnezeu care există în Babilon vor răspunde chemării: „Ieșiți din el, poporul

Meu”. (Apocalipsa 18, 4)” Tragedia Veacurilor, 390.

115

Apocalipsa 18 în relație cu Islamul

Ezechiel 27 “1Cuvântul DOMNULUI a venit din nou la mine, spunând:

Și tu, fiu al omului, înalță o plângere pentru Tir;

Și spune Tirului: Tu, cel care ești situat la intrarea mării, care ești un comerciant pentru

popoarele din multe insule: Astfel spune Domnul DUMNEZEU: Tirule, tu ai spus: Eu sunt

de o frumusețe desăvârșită.

Granițele tale sunt în mijlocul mărilor, constructorii tăi ți-au desăvârșit frumusețea (......)

25 Corăbiile Tarsisului cântau despre tine în piața ta; și erai umplut și ai ajuns foarte glorios

în mijlocul mărilor.

26 Vâslașii tăi te-au adus în ape mari; vântul de est te-a frânt în mijlocul mărilor.

27 Bogățiile tale și târgurile tale, mărfurile tale, marinarii tăi și cârmacii tăi, reparatorii

spărturilor tale și cei care făceau schimb cu mărfurile tale și toți bărbații tăi de război, care

sunt în tine și în toată ceata ta, din mijlocul tău, vor cădea în mijlocul mărilor în ziua ruinării

tale.” (.....)

Tirul – Echivalentul Babilonului “Și se va întâmpla, în acea zi, că Tirul va fi uitat șaptezeci de ani, conform zilelor unui

împărat, după sfârșitul a șaptezeci de ani va cânta Tirul ca o curvă.

16 Ia o harpă, cutreieră cetatea, tu curvă care ai fost uitată; cântă melodie dulce, cântă

multe cântece, ca să fi amintită.

17 Și se va întâmpla după sfârșitul a șaptezeci de ani, că DOMNUL va cerceta Tirul, iar ea

se va întoarce la câștigul ei și va curvi cu toate împărățiile lumii de pe fața pământului.

18 Și marfa și câștigul ei va fi sfințenie DOMNULUI; nu va fi nici tezaurizată, nici strânsă;

fiindcă marfa ei va fi pentru cei ce locuiesc înaintea DOMNULUI, pentru a mânca de ajuns

și pentru îmbrăcăminte durabilă.” Isaia 23;15-18

Psalmul 48 1. Mare este DOMNUL și măreți pentru a fi lăudat în cetatea Dumnezeului nostru, în

muntele sfințeniei sale.

2. Frumoasă în înălțime, bucuria întregului pământ, este muntele Sion, pe părțile de nord,

cetatea marelui Împărat.

3. Dumnezeu este cunoscut în palatele ei ca un loc de scăpare.

4. Căci iată, împărații s-au adunat, au trecut împreună.

116

5. Au văzut-o și astfel s-au minunat; s-au tulburat și au fugit departe.

6. Acolo i-a apucat frică și durere, ca a unei femei în travaliu.

7. Tu frângi corăbiile din Tarsis cu un vânt din est.

Adunarea imparatilor : Apocalipsa 17;12-14

Isaia 27 1. În acea zi, DOMNUL cu sabia lui apăsătoare și mare și puternică va pedepsi leviatanul,

șarpele străpungător, chiar leviatanul, acel șarpe strâmb; și va ucide dragonul care este în

mare.

6. El îi va face pe cei care vin din Iacob să prindă rădăcină; Israel va înflori și înmuguri și

va umple fața lumii cu rod.

8. Tu te vei certa cu ea cu măsură când se întinde; el oprește vântul său aspru în ziua

vântului de est.

12. Și se va întâmpla, în acea zi, că DOMNUL va treiera de la canalul râului până la pârâul

Egiptului și veţi fi adunaţi unul câte unul, voi copiii lui Israel.

13 . Și se va întâmpla, în acea zi, că marea trâmbiţă va suna și cei care erau gata să piară

în ţara Asiriei și proscrișii din ţara Egiptului, vor veni și se vor închina DOMNULUI în

muntele sfânt, la Ierusalim.

Aceste pasaje paralele din Sfanta Scriptura ne arata cum evenimentul din 11 Septembrie 2001

a fost profetizat si nu a fost ceva la intamlare atata timp cat Dumnezeu sta la conducerea

acestor evenimente.

Cele patru vanturi tinute in frau

„Ploaia târzie va veni şi binecuvântările Domnului vor umple orice suflet care este curăţit

de orice întinăciune. Este lucrarea noastră astăzi de a preda sufletele noastre lui Hristos,

ca să fim pregătiţi pentru timpul de reînviorare de la faţa Domnului… pregătiţi pentru

botezul Spiritului Sfânt…” —Evangelism, 70; Selected Messages 1:191.

„Începutul timpului de strâmtorare menţionat aici nu se referă la timpul când plăgile vor

începe să fie revărsate, ci la o scurtă perioadă chiar înainte ca ele să fie revărsate, în timp

ce Hristos este încă în Sanctuar. În acea vreme, în timp ce lucrarea mântuirii se încheie, pe

117

pământ va veni strâmtorare şi naţiunile vor fi înfuriate, totuşi ţinute în frâu pentru ca să

nu împiedice lucrarea îngerului al treilea. În timpul acela, ploaia târzie sau înviorarea de

la faţa Domnului, va veni ca să dea putere strigătului îngerului al treilea şi să

pregătească sfinţii ca să reziste în perioada când ultimele şapte plăgi vor fi revărsate.” —

Early Writings, (Scrieri Timpurii) 85, 85.

144.000. Cine sunt? Ce fac? “Și cântau de parcă era un cântec nou înaintea tronului și înaintea celor patru ființe

vii și a bătrânilor; și niciun om nu putea învăța acel cântec, decât cei o sută patruzeci

și patru de mii, care au fost răscumpărați de pe pământ.

Aceștia sunt cei ce nu s-au întinat cu femei, fiindcă sunt feciori. Aceștia sunt cei ce îl

urmează pe Miel oriunde merge. Aceștia au fost răscumpărați dintre oameni, fiind primele

roade pentru Dumnezeu și pentru Miel.

Și în gura lor nu a fost găsită viclenie; fiindcă ei sunt ireproșabili înaintea tronului lui

Dumnezeu.” Apocalipsa 14;3-5

Ceea ce Dumnezeu a urmărit să facă pentru lume, prin Israel, națiunea aleasă, va aduce

la îndeplinire până la urmă, prin biserica Sa de pe pământ, de astăzi. El „a dat via altor

vieri”, chiar poporului care păzește legământul Său și care, cu credincioșie, „Îi dau roadele

la vremea lor”. Niciodată Domnul nu S-a lăsat fără reprezentanți adevărați pe pământ,

care au făcut din interesele Sale propriile lor interese. Acești martori pentru Dumnezeu

sunt socotiți ca aparținând lsraelului spiritual, și față de ei se vor împlini toate

făgăduințele legământului, făcute de Iehova poporului său de odinioară. Profeți și Regi,

713.

Oștile răului nu mai au Putere să țină biserica roabă: căci „a căzut, a căzut Babilonul,

cetatea cea mare, care a adăpat toate neamurile din vinul mâniei curviei ei”, iar lsraelului

spiritual i se dă solia: „leșiți din mijlocul ei poporul Meu, ca să nu fiți părtași la păcatele ei

și să nu fiți lovi cu urgiile ei!” (Apocalipsa 14, 8; 18, 4). Așa cum robii exilați au luat aminte

la solia: „Fugiți din Babilon” (Ieremia 51, 5) și au fost restatorniciți în țara făgăduinței, tot

astfel cei care se tem de Dumnezeu astăzi iau seama la solia de a ieși din Babilonul

spiritual și în curând vor sta ca trofee ale harului divin pe pământul înnoit, Canaanul

ceresc. Profeți și Regi, 715.

Ce Fac Cei 144.000? “De ce erau ei (cei 144.000) distinsi intr-un mod asa de special? Deoarece ei au trebuit sa

stea cu un adevar minunat chiar inaintea intregii lumi , si sa aiba parte de opozitia lor,

118

iar in timp ce avea parte de aceasta opozitie ei trebuiau sa-si aduca aaminte ca erau fiii si

fiicele lui Dumnezeu , ca ei trebuiau sa-L aiba pe Hristos in ei nadejdea slavei. Ei pastrau

mereu in atentie marea si binecuvantata speranta care se afla inaintea lor. Care este

aceasta? Este o greutate vesnica de slacva. Nimic nu o poate intrece.” 1 Sermons and Talks

, pg 72

Pe marea de cristal, înaintea tronului, acea mare ca de sticlă amestecată cu foc — atât de

mult strălucind de slava lui Dumnezeu, este adunată mulțimea care a „câștigat biruința

asupra fiarei, a chipului ei, a semnului ei și a numărului numelui ei”. Împreună cu Mielul

pe Muntele Sionului, „cu harpele lui Dumnezeu în mână”, stau cei o sută patruzeci și

patru de mii care au fost răscumpărați dintre oameni; și se aude ca sunetul multor ape

și ca sunetul unui tunet puternic „glasul cântăreților care cântau din harpele lor”. Ei cântau

„o cântare nouă”, înaintea tronului, o cântare pe care nici un om n-o poate cânta afară de

cei o sută patruzeci și patru de mii. Este cântarea lui Moise și a Mielului — cântarea

eliberării. Nimeni în afară de cei o sută patruzeci și patru de mii nu poate învăța cântarea

aceasta; căci este cântarea experienței lor — o experiență pe care nici o altă generație

n-a avut-o până atunci. „Aceștia urmează pe Miel oriunde merge El.” Fiind înălțați de pe

pământ, dintre cei vii, sunt socotiți ca „primele roade pentru Dumnezeu și pentru Miel”

(Apocalipsa 15, 2-3; 14, 1-5). „Aceștia sunt cei care au venit din strâmtorarea cea

mare”; au trecut printr-un timp de strâmtorare cum nu a fost niciodată pe pământ.

Ei au rezistat groazei din timpul strâmtorării lui Iacov, au stat fără mijlocitor în

timpul revărsării finale a judecăților lui Dumnezeu. Dar au fost eliberați, căci „și-au

spălat hainele și le-au albit în sângele Mielului”. „În gura lor nu s-a găsit minciună, căci

sunt fără pată” înaintea lui Dumnezeu. „De aceea stau ei înaintea tronului lui Dumnezeu

și-I slujesc zi și noapte în templul Său. Și cel care șede pe tron va locui în mijlocul lor.” Ei

au văzut pământul devastat de foamete și de boli, soarele având puterea să-i

dogorească pe oameni cu o arșiță mare și ei înșiși au suportat necazuri, foame și

sete. Dar „nu vor mai fi flămânzi, nici nu le va mai fi sete; nici nu-i va mai dogori soarele,

nici vreo altă arșiță. Căci Mielul care este în mijlocul tronului îi va hrăni, și-i va aduce la

izvoarele de apă vie; și Dumnezeu va șterge orice lacrimă din ochii lor.” (Apocalipsa 7, 14-

17)” Tragedia Veacurilor, 648.

„Sfinții care erau în viață, 144 000 la număr, au cunoscut și au deslușit glasul, dar cei răi

au crezut că este un tunet și un cutremur. Când Dumnezeu a rostit timpul, a turnat asupra

noastră Duhul Sfânt, iar fețele noastre s-au luminat și au început să strălucească de slava

lui Dumnezeu, precum fața lui Moise când a coborât de pe Muntele Sinai.” Scrieri Timpurii

14.

119

Sigilarea Am văzut patru îngeri care aveau de făcut o lucrare pe pământ şi tocmai mergeau spre a

o împlini. Isus era îmbrăcat cu hainele de preot. El a privit înduioşat rămăşiţa, apoi şi-a

ridicat mâinile şi cu un glas plin de milă a strigat: „Sângele Meu, Tată, sângele Meu, sângele

Meu, sângele Meu!” Apoi am văzut o lumină nespus de strălucitoare venind de la

Dumnezeu, care şedea pe marele tron alb, şi toată lumina s-a revărsat în jurul lui Isus.

Apoi am văzut un înger cu o însărcinare de la Isus, zburând cu repeziciune la cei patru

îngeri care aveau de făcut o lucrare pe pământ şi fluturând în sus şi în jos un lucru pe care-

l ţinea în mână, strigând cu glas tare: „ţineţi! ţineţi! până când slujitorii lui Dumnezeu vor

fi sigilaţi pe frunţile lor.”{ST 38.1}

L-am întrebat pe îngerul care mă însoţea ce însemna ceea ce auzisem şi ce urma să facă

cei patru îngeri. El mi-a zis că Dumnezeu era Acela care ţinea în frâu puterile şi că le-a dat

îngerilor Săi stăpânire peste lucrurile de pe pământ; că cei patru îngeri aveau putere de la

Dumnezeu de a ţine cele patru vânturi şi că se aflau pe punctul de a le lăsa în voie; însă în

timp ce mâinile lor slăbeau încet strânsoarea şi cele patru vânturi erau gata să sufle, ochiul

plin de milă al lui Isus a privit asupra rămăşiţei care nu era sigilată, şi-a ridicat mâinile către

Tatăl şi S-a rugat de El, spunându-I că Îşi vărsase sângele pentru aceştia. Atunci fusese

însărcinat un alt înger să zboare repede la cei patru îngeri cu porunca de a ţine vânturile

până când slujitorii lui Dumnezeu aveau să fie sigilaţi pe frunţile lor cu sigiliul viului

Dumnezeu. {ST 38.2}

120

Judecata Celor Vii

Fapte 3:19 De aceea pocăiți-vă și întoarceți-vă, ca păcatele voastre să fie șterse când

vor veni timpurile de înviorare din prezența Domnului;

„Lucrarea judecății de cercetare și de ștergere a păcatelor trebuie îndeplinită înainte de a

doua venire a Domnului. Deoarece morții trebuie judecați după lucrurile scrise în cărți,

este cu neputință ca păcatele oamenilor să fie șterse după judecata la care sunt cercetate

cazurile lor. Dar apostolul Petru spune lămurit că păcatele credincioșilor vor fi șterse

„atunci când vor veni vremurile de reînviorare de la fața Domnului și va trimite pe Isus

Hristos” (Faptele Apostolilor 3, 19.20). Când se va încheia judecata de cercetare, Hristos va

veni și răsplata va fi cu El, ca să dea fiecăruia după faptele pe care le-a făcut.” Tragedia

Veacurilor, 485.

INCEPE LUCRAREA DE JUDECATA Cel care conduce biserica Sa şi destinele naţiunilor duce mai departe ultima lucrare ce

trebuie să fie îndeplinită pentru lumea aceasta. El le porunceşte îngerilor să execute

judecăţile Sale. Pastorii trebuie să se trezească la realitate şi să înţeleagă situaţia în care

se află. În Sanctuar începe lucrarea de judecată. „şi iată că au venit şase oameni de pe

drumul porţii de sus dinspre miazănoapte, fiecare cu unealta lui de nimicire în mână. În

mijlocul lor era un om îmbrăcat într-o haină de in şi cu o călimară la brâu. Au venit şi s-au

aşezat lângă altarul de aramă.” Citiţi Ezechiel 9, 2-7. Porunca este: „Ucideţi şi nimiciţi pe

bătrâni, pe tineri, pe fecioare, pe copii şi pe femei, dar să nu vă atingeţi de niciunul din cei

ce au semnul pe frunte! Începeţi însă cu Locaşul Meu cel Sfânt! Ei au început cu bătrânii,

care erau înaintea Templului”. Dumnezeu a spus: „Voi face să cadă asupra capului lor

faptele lor”. Marturii pentru Pastori si Slujitorii Evangheliei, 431.

De unde incepe judecata? 1 Petru 4;17 Pentru că a venit timpul ca judecata să înceapă la casa lui Dumnezeu, iar

dacă întâi începe la noi, care va fi sfârșitul acelora care nu ascultă de evanghelia lui

Dumnezeu?

18 Și dacă cel drept cu greu este salvat, unde se vor arăta cel neevlavios și cel păcătos?

“Și DOMNUL i-a spus: Du-te prin mijlocul cetății, prin mijlocul Ierusalimului și pune

un semn pe frunțile oamenilor care suspină și care strigă din cauza tuturor urâciunilor

care sunt făcute în mijlocul lui.

121

Și celorlalți le-a spus în auzul meu: Duceți-va după el prin cetate și loviți, ochiul vostru să

nu cruțe, nici să nu aveți milă;

Ucideți fără cruțare pe bătrân și pe tânăr, deopotrivă pe fecioare și pe copilași și pe femei;

dar nu vă apropiați de vreun om asupra căruia este semnul; și începeți la sanctuarul

meu. Atunci ei au început de la bătrânii care erau înaintea casei.” Ezechiel 9;4-6

Timpul cercetarii “Și când s-a apropiat, a privit cetatea și a plâns din cauza ei,

Spunând: Dacă ai fi știut, chiar tu, cel puțin în această zi a ta, lucrurile pentru pacea ta! Dar

acum, sunt ascunse de ochii tăi.

Pentru că zilele vor veni peste tine și dușmanii tăi vor arunca un val de pământ în jurul tău

și te vor împresura și te vor strânge din toate părțile,

Și te vor face una cu pământul și pe copiii tăi în tine; și nu vor lăsa în tine piatră peste

piatră, pentru că nu ai cunoscut timpul vizitării tale.” Luca 19;41-44

“Eu am dat ascultare și am auzit, dar ei nu au vorbit drept; nimeni nu s-a pocăit de

stricăciunea lui, spunând: Ce am făcut? Fiecare s-a întors la alergarea lui, precum calul se

aruncă în bătălie.

Da, barza în cer cunoaște timpurile ei rânduite; și turturica și cocorul și rândunica păzesc

timpul venirii lor; dar poporul meu nu cunoaște judecata DOMNULUI.” Ieremia 8;6-7

Zilele cercetării au venit, zilele răsplătirii au venit; Israel va cunoaște aceasta; profetul

este un prost, omul spiritual este nebun, din cauza mulțimii nelegiuirilor tale și a urii tale

mari.

Paznicul lui Efraim era cu Dumnezeul meu; dar profetul este o capcană a unui păsărar în

toate căile sale și ură în casa Dumnezeului său.

S-au corupt profund pe ei înșiși, ca în zilele din Ghibea; de aceea el își va aminti de

nelegiuirile lor, va cerceta păcatele lor. Osea 9;7-9

Nimeni Nu Știe CâT de Curând? Solemne sunt scenele legate de încheierea lucrării de ispășire. Interesele care se cuprind

în ea sunt copleșitoare. Judecata are loc acum în Sanctuarul de sus. Această lucrare

continuă timp de mulți ani. În curând — nimeni nu știe cât de curând — ea va ajunge

la cei vii. În prezența înfricoșătoare a lui Dumnezeu, viața noastră trebuie să vină la

122

cercetare. În această vreme, mai presus de orice, se cuvine ca fiecare suflet să ia seama la

avertizarea lui Hristos: „Luați seama, vegheați și rugați-vă; căci nu știți când va veni vremea

aceea” (Marcu 13, 33). „Dacă nu vegheați, voi veni ca un hoț, și nu vei ști în care ceas voi

veni peste tine” (Apocalipsa 3, 3). Tragedia Veacurilor, 490.

DOMNUL DESCOPERA TIMPUL “Într-adevăr Domnul DUMNEZEU nu va face nimic fără să își reveleze taina lui servitorilor

săi, profeții”. Amos 3;7

“Am spus în inima mea: Dumnezeu va judeca pe cel drept și pe cel stricat, pentru că este

un timp acolo pentru fiecare scop și pentru fiecare lucrare.” Eclesiastul 3;17

„Și Dumnezeu a trecut cu vederea timpurile acestei ignoranțe; dar acum,

poruncește tuturor oamenilor de pretutindeni, să se pocăiască;

Pentru că a stabilit o zi în care el va judeca lumea în dreptate prin acel bărbat pe care l-a

rânduit; prin care a dat asigurare tuturor, prin aceea că l-a înviat dintre morți.” Fapte

17;30,31

“Oricine ține porunca nu va simți vreun lucru rău, și inima unui înțelept discerne

deopotrivă timpul și judecata.

Deoarece pentru fiecare scop este un timp și o judecată, de aceea nenorocirea omului

este mare asupra lui.” Eclesiastul 8;5,6

“Oamenii răi nu înțeleg judecata, dar cei ce caută pe DOMNUL înțeleg totul.”

Proverbe 28;5

FIECARE TIMP ARE LUMINA LUI „Există lecții care trebuie învățate din istoria trecutului; și trebuie atrasă atenția

asupra acestor lucruri, pentru ca toți să înțeleagă faptul că Dumnezeu lucrează

acum după aceleași linii după care a lucrat dintotdeauna. Mâna lui poate fi văzută

și acum în lucrarea Lui și în cadrul popoarelor, la fel cum a fost încă din momentul

în care Evanghelia i-a fost proclamată pentru prima dată lui Adam în Eden.

123

Există perioade care sunt puncte de cotitură în istoria popoarelor și cea a

bisericii. În providența lui Dumnezeu, când aceste crize neobișnuite sosesc, este

dată lumina pentru acel timp. Dacă este primită, atunci are loc un progres pe

plan spiritual; dacă este respinsă, urmarea este declinul și ruina spirituală..” The

Bible Echo, 26 august 1895, par. 10.

Rasplata Mea este cu Mine “Când lucrarea judecății de cercetare se încheie, soarta tuturor va fi hotărâtă pentru

viață sau pentru moarte. Timpul de har se încheie cu puțin înainte de venirea Domnului

pe norii cerului. Hristos, privind la timpul acesta, spune în cartea Apocalipsei: „Cine este

nedrept, să fie nedrept și mai departe; cine este întinat, să se întineze și mai departe;

cine este fără prihană să trăiască și mai departe fără prihană. Și cine este sfânt, să se

sfințească și mai departe! Iată, Eu vin curând; și răsplata Mea este cu Mine, ca să dau

fiecăruia după fapta Lui” (Apocalipsa 22, 11.12)”. Tragedia Veacurilor, 490.

124

The Time of The End

Timpul Sfârșitului

Daniel 10:1; 11:1 Daniel 10: 1, 11:1

“The first years of Jehoiakim's reign were

filled with warnings of approaching doom.

The word of the Lord spoken by the prophets

was about to be fulfilled. The Assyrian power

to the northward, long supreme, was no

longer to rule the nations. Egypt on the south,

in whose power the king of Judah was vainly

placing his trust, was soon to receive a

decided check. All unexpectedly a new world

power, the Babylonian Empire, was rising to

the eastward and swiftly overshadowing all

other nations.

“Within a few short years the king of

Babylon was to be used as the instrument

of God's wrath upon impenitent Judah.

Again and again Jerusalem was to be invested

and entered by the besieging armies of

Nebuchadnezzar. Company after company--

at first a few only, but later on thousands and

tens of thousands--were to be taken captive

to the land of Shinar, there to dwell in

enforced exile. Jehoiakim, Jehoiachin,

Zedekiah--all these Jewish kings were in turn

to become vassals of the Babylonian ruler,

and all in turn were to rebel. Severer and yet

more severe chastisements were to be

inflicte d upon the rebellious nation, until at

last the entire land was to become a

desolation, Jerusalem was to be laid waste

and burned with fire, the temple that

Solomon had built was to be destroyed, and

the kingdom of Judah was to fall, never again

to occupy its former position among the

nations of earth.” Prophets & Kings, 422, 423.

Primii ani ai domniei lui Ioiachim au

fost plini de avertizări despre

apropierea nenorocirii. Cuvântul

Domnului prin prooroci era gata să se

împlinească. Puterea asiriană dinspre

miazănoapte, multă vreme suverană,

nu avea să mai stăpânească popoarele.

Egiptul, la miazăzi, în a cărui putere

împăratul lui Iuda își pusese încrederea

zadarnic, avea să primească în curând o

lovitură hotărâtă. Cu totul neașteptat, o

nouă putere mondială, imperiul

babilonian, se ridica la răsărit, eclipsând

cu repeziciune toate celelalte popoare.

Timp de câțiva ani, împăratul

Babilonului avea să fie folosit ca

unealtă a mâniei lui Dumnezeu asupra

lui Iuda cel nepocăit. Iar și iar,

Ierusalimul avea să fie invadat și cucerit de

oștile asediatoare ale lui Nebucadnețar. O

grupă după alta — la început câțiva, dar

mai târziu mii și zeci de mii — aveau să fie

luați robi în țara Șinear, pentru a locui

acolo în exil forțat. Ioiachim, Ioiachin,

Zedechia — toți acești împărați iudei

urmau la rândul lor să devină vasali ai

conducătorului babilonian și toți aveau să

se răscoale. Pedepse din ce în ce mai

aspre aveau să fie date poporului răsculat,

până când, în cele din urmă, țara întreagă

avea să devină o pustietate, Ierusalimul

avea să fie jefuit și nimicit prin foc, templul

pe care Solomon îl clădise avea să fie

distrus, iar împărăția lui Iuda avea să cadă,

pentru a nu mai ocupa niciodată poziția ei

125

de odinioară printre popoarele

pământului. Profeți și Regi, 422.

70 YEARS CAPTIVITY 70 DE ANI DE CAPTIVITATE “The reign of Darius was honored of God. To

him was sent the angel Gabriel, ‘to confirm

and to strengthen him.’ Daniel 11:1. Upon his

death, within about two years of the fall of

Babylon, Cyrus succeeded to the throne, and

the beginning of his reign marked the

completion of the seventy years since the

first company of Hebrews had been taken by

Nebuchadnezzar from their Judean home to

Babylon.” Prophets & Kings, 556.

„Domnia lui Dariu a fost onorată de

Dumnezeu. La el a fost trimis îngerul

Gabriel „să-l susțină și să-l întărească”

(Daniel 11, 1). După moartea lui, care a

survenit cam la doi ani după căderea

Babilonului, Cir a urmat la tron, și

începutul domniei lui a marcat împlinirea

celor șaptezeci de ani de când prima

grupă de evrei fusese luată de

Nebucadnețar din căminul lor iudeu la

Babilon.” Profeți și Regi, 556.

Jeremiah 29:4-11 606BC - 536 BC

Ieremia 29:4-11 606 î.Cr - 536 î.Cr

70 YEARS PARALLELS 1260 YEARS

70 DE ANI SUNT PARALELI CELOR 1260 DE ANI

“Today the church of God is free to carry

forward to completion the divine plan for the

salvation of a lost race. For many centuries

God's people suffered a restriction of their

liberties. The preaching of the gospel in its

purity was prohibited, and the severest of

penalties were visited upon those who dared

disobey the mandates of men. As a

consequence, the Lord's great moral

vineyard was almost wholly unoccupied. The

people were deprived of the light of God's

word. The darkness of error and superstition

threatened to blot out a knowledge of true

religion. God's church on earth was as

verily in captivity during this long period

of relentless persecution as were the

children of Israel held captive in Babylon

during the period of the exile.” Prophets &

Kings, 714.

Astăzi biserica lui Dumnezeu este liberă să

ducă mai departe împlinirea planului divin

pentru mântuirea neamului omenesc

pierdut. Timp de multe secole, copiii lui

Dumnezeu au suferit o restrângere a

libertăților lor. Predicarea Evangheliei în

curățirea ei a fost interzisă și asupra

acelora care au îndrăznit să nu asculte de

poruncile oamenilor au fost trimise cele

mai aspre pedepse. Ca urmare, marea vie

morală a Domnului a fost aproape în

întregime nefolosită. Oamenii au fost

lipsiți de lumina Cuvântului lui Dumnezeu.

Întunericul rătăcirii și al superstiției

amenința să șteargă cunoașterea religiei

adevărate. Biserica lui Dumnezeu de pe

pământ a fost într-o adevărată robie în

timpul acestei perioade lungi de

prigoană neîntreruptă, așa cum copiii

lui Israel au fost robi în Babilon în

timpul exilului. {PR 714.1}

126

Jeremiah 25:8-14 608 BC - 538 BC

Ieremia 25:8-14 608 î.Cr - 538 î.Cr

127

Four Kings

Patru Împărați

Daniel 11:2 Daniel 11:2

Cambyses — Bill Clinton

Smerdis — George Bush II

Darius Hystaspes — Barack Obama

Xerxes — Donald Trump

Cambises — Bill Clinton

Smerdis — George Bush II

Darius Hystaspes — Barack Obama

Xerxes — Donald Trump

Daniel 11:16-22 Daniel 11:16-22 Pompey ‘Magnus’ — Bill Clinton

Julius Caesar — George Bush II

Augustus Caesar — Barak Obama

Tiberius Caesar — Donald Trump

Pompei ‘Cel mare — Bill Clinton

Iulius Cezar— George Bush II

Augustus Cezar — Barak Obama

Tiberius Cazar — Donald Trump

Presidents of the Continental Congress 1774 – 1781

PREȘEDINȚII CONGRESULUI EUROPEAN 1774 – 1781

1. Peyton Randolph (2x)

2. Henry Middleton

3. John Hancock

4. Charles Thomson

5. Henry Laurens

6. John Jay

7. Samuel Huntington

1. Peyton Randolph (2x)

2. Henry Middleton

3. John Hancock

4. Charles Thomson

5. Henry Laurens

6. John Jay

7. Samuel Huntington

Presidents Under the Articles of Confederation 1781 – 1789

Președinți În conformitate cu Articolele din Confederație 1781 – 1789

1. Samuel Huntington

2. Thomas McKean

3. John Hanson

1. Samuel Huntington

2. Thomas McKean

3. John Hanson

128

4. Elias Boudinot

5. Thomas Mifflin

6. Richard Henry Lee

7. John Hancock

8. Nathaniel Gorham

9. Arthur St. Clair

10. Cyrus Griffin

4. Elias Boudinot

5. Thomas Mifflin

6. Richard Henry Lee

7. John Hancock

8. Nathaniel Gorham

9. Arthur St. Clair

10. Cyrus Griffin

First President of The United States of America 1789

PRIMUL PREȘEDINTE AL STATELOR UNITE 1789

George Washington

George Washington

129

Parallel Kingdoms

Împărății Paralele

Daniel 11:3, 4

Daniel 11:3, 4

Two Horned Power PUTEREA CU DOUĂ COARNE “As in the great image of chapter 2, so in this

series of symbols a marked deterioration will

be noticed as we descend from one kingdom

to another. The silver of the breast and arms

was inferior to the gold of the head. The bear

was inferior to the lion. Medo-Persia fell short

of Babylon in wealth and magnificence, and

the brilliancy of its career. And now we come

to additional particulars respecting this

power. The bear raised itself up on one side.

This kingdom was composed of two

nationalities, the Medes and Persians. The

same fact is represented by the two horns

of the ram of chapter 8. Of these horns it is

said that the higher came up last; and of the

bear that it raised itself up on one side; and

this was fulfilled by the Persian division of the

kingdom, which came up last, but attained

the higher eminence, becoming the

controlling influence in the nation.” Daniel &

The Revelation, 127.

"Precum la chipul cel mare al capitolului

2, astfel în această serie de simboluri se va

observa o deteriorare marcantă,

coborând dintr-o împărăție în alta.

Argintul din piept și din brațe era inferior

aurului din cap. Ursul era inferior leului.

Medo-Persia a scăpat de Babilon în

bogăție și măreție, și strălucirea

aptitudinilor sale. Și acum ajungem la

detalii suplimentare cu privire la această

putere. Ursul s-a ridicat pe o parte.

Această împărăție a fost compusă din

două naționalități, mezii și perșii.

Același fapt este reprezentat de cele

două coarne ale berbecului din

capitolul 8. Din aceste coarne se spune că

cel mai înalt a ieșit ultimul; și a ursului care

se ridicase singur de o parte; iar acest

lucru s-a împlinit prin porțiunea persană a

împărăției, care a venit ultima, dar a atins

eminența superioară, devenind influența

controlantă în națiune. "Daniel și

Apocalipsa 127.

“‘And he had two horns like a lamb.’ The

lamblike horns indicate youth, innocence,

and gentleness, fitly representing the

character of the United States when

presented to the prophet as ‘coming up’ in

1798. Among the Christian exiles who first

fled to America and sought an asylum from

royal oppression and priestly intolerance

„Și ea avea două coarne ca ale unui miel.”

Coarnele ca de miel arată tinerețe,

nevinovăție și blândețe, care reprezintă

exact caracterul Statelor Unite, arătate

profetului ca „ieșind” în anul 1798. Printre

creștinii exilați, care au fugit în America și

au căutat adăpost de persecuția regală și

de intoleranța preoților, erau mulți care s-

130

were many who determined to establish a

government upon the broad foundation of

civil and religious liberty. Their views found

place in the Declaration of Independence,

which sets forth the great truth that ‘all men

are created equal’ and endowed with the

inalienable right to ‘life, liberty, and the

pursuit of happiness.’ And the Constitution

guarantees to the people the right of self -

government, providing that representatives

elected by the popular vote shall enact and

administer the laws. Freedom of religious

faith was also granted, every man being

permitted to worship God according to the

dictates of his conscience. Republicanism

and Protestantism became the

fundamental principles of the nation.

These principles are the secret of its power

and prosperity. The oppressed and

downtrodden throughout Christendom have

turned to this land with interest and hope.

Millions have sought its shores, and the

United States has risen to a place among the

most powerful nations of the earth.” The

Great Controversy, 441.

au hotărât să întemeieze o guvernare pe

temelia solidă a libertății religioase și

civile. Vederile lor și-au găsit întruchiparea

în Declarația de Independență, care a

stabilit marele adevăr că „toți oamenii

sunt creați egali” și înzestrați cu dreptul

inalienabil la „viață, libertate și căutarea

fericirii”. Iar constituția le-a garantat

oamenilor dreptul la autoguvernare, dând

asigurarea că reprezentanții aleși prin

votul poporului sunt împuterniciți și pot să

aplice legea. Libertatea credinței

religioase a fost de asemenea garantată,

fiecărui om fiindu-i îngăduit să se închine

lui Dumnezeu după glasul conștiinței lui.

Principiile republicane și cele

protestante au devenit principiile

fundamentale ale țării. Aceste principii

sunt secretul puterii și prosperității ei. Toți

cei persecutați și asupriți din întreaga

creștinătate s-au îndreptat către această

țară cu interes și cu nădejde. Milioane de

oameni au căutat țărmurile ei, iar Statele

Unite au ajuns curând printre cele mai

puternice națiuni ale pământului. {TV

441.1}

Revelation 11:7, 8

Revelația 11:7, 8

Greece A Symbol of the World

GRECIA- SIMBOL AL LUMII:

“These men came from the West to find the

Saviour at the close of His life, as the wise

men had come from the East at the

beginning. At the time of Christ's birth the

Jewish people were so engrossed with their

own ambitious plans that they knew not of

His advent. The magi from a heathen land

came to the manger with their gifts, to

worship the Saviour. So these Greeks,

representing the nations, tribes, and

peoples of the world, came to see Jesus. So

Oamenii aceștia veneau din Apus să-L

caute pe Mântuitorul la sfârșitul vieții Lui,

așa cum la început magii veniseră din

Răsărit. Pe vremea nașterii lui Cristos,

iudeii erau atât de adânciți în planurile lor

ambițioase, încât nu știau nimic despre

venirea Lui. Magii dintr-o țară păgână au

venit la staul cu darurile lor, spre a se

închina Mântuitorului. Tot astfel, acești

greci, reprezentând națiunile,

semințiile și popoarele lumii, au venit

131

the people of all lands and all ages would be

drawn by the Saviour's cross. So shall many

‘come from the east and west, and shall sit

down with Abraham, and Isaac, and Jacob, in

the kingdom of heaven.’ Matthew 8:11.”

Desire of Ages, 621.

să-L vadă pe Isus. În felul acesta, oamenii

din toate țările și din toate timpurile

urmau să fie atrași de crucea

Mântuitorului. La fel „vor veni mulți de la

răsărit și de la apus, și vor sta la masă cu

Avraam, Isaac și Iacov în Împărăția

cerurilor” (Matei 8, 11). {HLL 621.3}

Two Statues Două Statui Daniel 2; Revelation 17; Daniel 10:19, 20

Daniel 2; Revelația 17; Daniel 10:19, 20

Two Sticks – Ezekiel 37:16 - 28

Două Toiege – Ezechiel 37:16 - 28

Last Seven kings – Southern Tribes:

Ulitimii Șapte împărați din Tribul de Sud:

Manasseh – “to forget”

Amon – “architect”

Josiah – “foundation”

Jehoahaz – “to seize”

Jehoiakim – “Jehovah will raise”

Jehoiachin (Jeconiah) – “Jehovah will

establish”

Zedekiah – “to cleanse”

Manase – “a uita ”

Amon – “architect”

Iosia – “temelie”

Ioahaz– “a cuceri”

Ioiachim – “Iehova se va ridica”

Ioiachin (Ieconia) – “Iehova va stabili”

Zedechia– “A curăța ”

Last Seven kings – Northern Tribe: (John 10:16)

Ultimii Șapte Împărați din Tribul de Nord: (Ioan 10:16)

Jeroboam II – “people will contend, other

flock”

Zachariah – “Jah has remembered”

Shallum – “recompense, retribution, reward”

Menahem – “comforter”

Pekahiah – “Jah has observed”

Pekah – “to watch, observe”

Ieroboam II - "oamenii se vor lupta, alte

turme"

Zaharia - "Jah și-a adus aminte"

Șalum- "răsplată, recompensă"

Menahem - "mângâietor"

Pecahia - "Jah a observat"

Pecah - "să urmărești, să observi"

132

Hoshea – “deliverer”

Osea - "eliberator"

Number 10 Numărul 10 Revelation 17:10; Psalms 83; Ezekiel 27 ‘thy

merchant(s)’

Revelația 17:10; Psalm 83; Ezechiel 27 ‘ ’

Horn of the He Goat Cornul Berbecului Daniel 8:3-9; 11:3,4

Revelation 13:11-18

Premiere Ships of Tarshish & Ahab, Leader of

10

Daniel 8:3-9; 11:3,4

Revelation 13:11-18

Corăbiile din Tarsis & Ahab, Conducătorul

celor 10

133

Daniel 11:4 – 16

Daniel 11:4 Daniel 11:4 “The facts stated in these verses plainly point

to Alexander, and the division of his empire.

(See on chapter 8:8.) Xerxes was the last

Persian king who invaded Grecia; and the

prophecy passes over the nine successors of

Xerxes in the Persian empire, and next

introduces Alexander the Great. Having

overthrown the Persian empire, Alexander

‘became absolute lord of that empire, in the

utmost extent in which it was ever possessed

by any of the Persian kings.’ - Prideaux, Vol.I,

p.477. His dominion was great, including ‘the

greater portion of the then known habitable

world;’ and he did according to his will. His

will led him, B.C.323, into a drunken debauch,

as the result of which he died as the fool

dieth; and his vainglorious and ambitious

projects went into sudden, total, and

everlasting eclipse. The kingdom was divided,

but not for his posterity; it was plucked up for

others besides those. Within a few years after

his death, all his posterity had fallen victims

to the jealousy and ambition of his leading

generals. Not one of the race of Alexander

was left to breathe upon the earth. So short

is the transit from the highest pinnacle of

earthly glory to the lowest depths of oblivion

and death. The kingdom was rent into four

divisions, and taken possession of by

Alexander's four ablest, or perhaps most

ambitious and unprincipled generals, -

Cassander, Lysimachus, Seleucus and

Ptolemy.” Daniel & The Revelation, 248.

Descrie împărțirea împărăției lui

Alexandru cel Mare. Faptele menționate în

aceste versete indică în mod clar pe

Alexandru și împărțirea imperiului său.

(Vezi capitolul 8: 8.) Xerxes a fost ultimul

rege persan care a invadat Grecia; și

profeția trece peste cei nouă succesori ai

lui Xerxes în imperiul persan, iar în

continuare îl introduce pe Alexandru cel

Mare. După ce a răsturnat imperiul

persan, Alexandru a devenit stăpânul

absolut al acelui imperiu, cu cea mai mare

întindere pe care a posedat-o vreunul

dintre regiii persani "(Prideaux, Vol. I, p.

477). Stăpânirea lui era mare, incluzând

"cea mai mare parte a lumii locuibile

cunoscute atunci" și el a făcut după voia

lui. Dar el și-a epuizat puterile în excese și

beție și când a murit, în anul 323 Î.Cr,

proiectele sale ambițioase și orgolioase au

apus brusc,, total și veșnic. Împărăția era

împărțită, dar nu pentru urmașii săi; a fost

extrasă pentru alții, în loc de aceștia. În

câțiva ani după moartea sa, toți urmașii

săi au căzu victimă geloziei și ambiția

generalilor săi. Nici una din neamul lui

Alexandru nu a fost lăsat să respire pe

pământ. Atât de scurt este trecerea de la

cel mai înalt vârf al gloriei pământești la

cele mai mari adâncimi ale uitarei și

morții. Împărăția a fost împățită în

patru diviziuni și a fost luată în posesia

celor patru generali ai lui Alexandru,

sau cel mai ambițios și mai

neprincipial,, - Cassandru , Lysimachus,

Seleucus și Ptolemeu. "Daniel și

Apocalipsa, 248.

134

Daniel 11:5 – 281 BC “GREAT DOMINION”

Daniel 11:5 – 281 î. Cr “ Stăpânire Mare“

TYPE: TIPUL: “The king of the north and the king of the

south are many times referred to in the

remaining portion of this chapter. It

therefore becomes essential to an

understanding of the prophecy clearly to

identify these powers. When Alexander's

empire was divided, the different portions lay

toward the four winds of heaven, west, north,

east, and south; these divisions of course to

be reckoned from the standpoint of

Palestine, the native land of the prophet. That

division of the empire lying west of Palestine

would thus constitute the kingdom of the

west; that lying north, the kingdom of the

north; that lying east, the kingdom of the

east; and that lying south the kingdom of the

south. The divisions of Alexander's kingdom

with respect to Palestine were situated as

follows: Cassander had Greece and the

adjacent countries, which lay to the west;

Lysimachus had Thrace, which then

included Asia Minor, and the countries lying

on the Hellespont and Bosphorus, which lay

to the north of Palestine; Seleucus had Syria

and Babylon, which lay principally to the

east; and Ptolemy had Egypt and the

neighboring countries, which lay to the

south.

“Cassander was very soon conquered by

Lysimachus, and his kingdom, Greece and

Macedon, annexed to Thrace. And

Lysimachus was in turn conquered by

Seleucus, and Macedon and Thrace annexed

to Syria.

“These facts prepare the way for an

application of the text before us. The king of

the south, Egypt, shall be strong. Ptolemy

"Împăratul de la miazăzi și împăratul de la

miazănoapte sunt amintiți de mai multe

ori în restul acestui capitol. Prin urmare,

devine esențial ca o înțelegere a profeției

să identifice în mod clar aceste puteri.

Când Imperiul lui Alexandru era împărțit,

diferitele părți se îndreaptă spre cele

patru vânturi ale cerului, la vest, la nord, la

est și la sud; aceste diviziuni trebuie,

desigur, să fie socotite din punctul de

vedere al Palestinei, țara natală a

profetului. Această împărțire a imperiului

situată la vest de Palestina ar constitui

astfel împărăția vestului; care se afla la

nord, împărăția nordului; care se află spre

est, împărăția Estului; și care se află la sud

împărăția de la sud. Diviziile împărăției lui

Alexandru cu privire la Palestina erau

situate după cum urmează: Cassandru

avea Grecia și țările adiacente care se

aflau la vest; Lisimah a avut Tracia,

care a fost inclusă apoi în Asia Mică și

țările situate pe Hellespont și Bosfor,

care se afla la nord de Palestina; Seleuc

avea Siria și Babilonul, care se afla în

principal la est; și Ptolemeu avea

Egiptul și țările vecine, care se aflau la

sud.

"Cassandru a fost foarte curând cucerit

de Lisimah, iar regatul său, Grecia și

Macedonia, au fost anexate la Tracia. Și

Lsimah a fost, la rândul său, cucerit de

Seleuc, iar Macedonia și Tracia au fost

anexate Siriei.

"Aceste fapte pregătesc calea pentru

aplicarea textului din fața noastră.

Împăratul de la miazăzi, Egiptul, va fi tare.

135

annexed Cyprus, Phoenicia, Caria, Cyrene,

and many islands and cities to Egypt. Thus

was his kingdom made strong. But another of

Alexander's princes is introduced in the

expression, ‘one of his princes.’ The

Septuagint translates the verse thus: ‘And the

king of the south shall be strong, and one of

his [Alexander's] princes shall be strong

above him.’ This must refer to Seleucus,

who, as already stated, having annexed

Macedon and Thrace to Syria, thus became

possessor of three parts out of four of

Alexander's dominion, and established a

more powerful kingdom than that of Egypt.”

Daniel & The Revelation, 249, 250.

Ptolemeu a anexat Cipru, Fenicia, Caria,

Cirena și numeroase insule și orașe la

Egipt. Astfel, împărăția lui a devenit

puternică. Dar un alt prinț al lui Alexandru

este prezentat în expresia "unul dintre

prinții lui". Septuaginta traduce versetul

astfel: "Împăratul de la miazăzi va fi tare și

unul dintre prinții lui [Alexandru] va fi

puternic peste el. "Acest lucru trebuie să

se refere la Seleuc, care, așa cum sa

afirmat deja, anexând Macedonia și Tracia

în Siria, a devenit astfel posesor al trei

părți din patru din stăpânirea lui

Alexandru și a stabilit o împărăție mai

puternică decât cea a Egiptului".Uriah

Smith, Daniel și Apocalipsa, 250.

Antitype: Antitipul: Daniel 7:23-25

Daniel 7:23-25

“Elliot, in his Horae Apocalypticae, makes two

enumerations of the ten kingdoms which

rose out of the Roman empire, varying the

second list from the first according to the

changes which had taken place at the later

period to which the second list applies. His

first list differs from that mentioned in

remarks on chap.2:42, only in that he put the

Alemanni in place of the Huns, and the

Bavarians in place of the Lombards, a

variation which can be easily accounted for.

But out of this list he names the three that

were plucked up before the papacy in these

words: ‘I might cite three that were

eradicated from before the pope out of the

list first given; namely, the Heruli under

Odoacer, the Vandals, and the Ostrogoths.’

- Vol.III, p.152, note 1” Daniel & The Revelation,

153.

"Elliot, în Horae Apocalypticae, face două

enumerări ale celor zece împărății care au

ieșit din Imperiul Roman, variind a doua

listă de la prima, în funcție de schimbările

care au avut loc la ultima perioadă la care

se aplică a doua listă. Prima sa listă diferă

de cea menționată în observațiile din cap.

2: 42, numai prin faptul că l-a pus pe

Alemanni în locul hunilor și bavarezilor în

locul Lombarzilor, o variantă care poate fi

ușor de înțeles. Dar, din această listă, îi

numește pe cei trei care au fost smulși

înaintea papalității prin aceste cuvinte: "S-

ar putea să citez trei împărății care au

fost eradicate din fața papei din lista

dată mai întâi; și anume, Heruli sub

Odoacru, vandali și ostrogoți. "- Vol. III,

p.152, nota 1" Daniel și Apocalipsa, 153.

136

Daniel 11:6 – 252 BC Treaty

Daniel 11:6 – 252 î.Cr Tratatul

Type: Tipul: “There were frequent wars between the kings

of Egypt and Syria. Especially was this the

case with Ptolemy Philadelphus, the second

king of Egypt, and Antiochus Theos, third

king of Syria. They at length agreed to make

peace upon condition that Antiochus

Theos should put away his former wife,

Laodice, and her two sons, and should

marry Berenice, the daughter of Ptolemy

Philadelphus. Ptolemy accordingly brought

his daughter to Antiochus, bestowing with

her an immense dowry.

“‘But she shall not retain the power of the

arm;’ that is, her interest and power with

Antiochus. And so it proved; for some time

shortly after, in a fit of love, Antiochus

brought back his former wife, Laodice,

and her children, to court again. Then says

the prophecy, ‘Neither shall he [Antiochus]

stand, nor his arm,’ or seed. Laodice, being

restored to favor and power, feared lest, in

the fickleness of his temper, Antiochus

should again disgrace her, and recall

Berenice; and conceiving that nothing short

of his death would be an effectual safeguard

against such a contingency, she caused him

to be poisoned shortly after. Neither did his

seed by Berenice succeed him in the

kingdom; for Laodice so managed affairs as

to secure the throne for her eldest son,

Seleucus Callinicus.” Daniel & The

Revelation, 250, 251.

"Au existat războaie frecvente între regii

Egiptului și Siria. Mai ales acesta a fost

cazul cu Ptolemeu Philadelphus, al

doilea rege al Egiptului, și Antiohus

Theos, al treilea rege al Siriei. Ei au căzut

de acord să facă pace, cu condiția ca

Antiohus Theos să renunțe la fosta sa

soție, Laodice și cei doi fii ai săi, și să se

căsătorească cu Berenice, fiica lui

Ptolemeu Philadelphus. Prin urmare,

Ptolemeu a adus pe fiica sa la Antioh,

oferindu-i o zestre imensa.

"Dar ea nu va păstra puterea brațului",

adică interesul și puterea ei cu Antioh. Și

așa s-a dovedit; de ceva timp după aceea,

într-o formă de dragoste, Antiochus a

adus din nou pe fosta sa soție, Laodice

și copiii ei, în scenă. Atunci profeția

spune: "; nici nu va sta el în picioare, nici

brațul său ", nici sămânța. Laodice, fiind

restaurată în favoarea și în puterea ei, se

temea că nu cumva, în furia

temperamentului său, Antiochus să o

rușineze din nou și să se împace cu

Berenice; și crezând că nimic

altceva,înafară de moartea lui, nu ar fi o

garanție efectivă împotriva unei astfel de

contingențe, ea l-a otrăvit imediat după

aceea. Nici sămânța lui de Berenice nu i-a

reușit în împărăție; pentru că Laodice a

gestionat astfel treburile pentru a-și

asigura tronul pentru fiul ei cel mare,

Seleucus Callinicus ". Ibid., 250, 251.

Antitype: Antitipul: Daniel 9:27; 11:35; 11:40 Daniel 9:27; 11:35; 11:40

137

Revelation 11:1-7

Revelația 11:1-7

“‘When they shall have finished [are

finishing] their testimony.’ The period when

the two witnesses were to prophesy clothed

in sackcloth ended in 1798. As they were

approaching the termination of their work in

obscurity, war was to be made upon them by

the power represented as ‘the beast that

ascendeth out of the bottomless pit.’ In many

of the nations of Europe the powers that

ruled in Church and State had for centuries

been controlled by Satan, through the

medium of the papacy. But here is brought to

view a new manifestation of Satanic power.”

The Great Controversy, 1888, 268.

„Când își vor fi sfârșit mărturia lor”.

Perioada în care cei doi martori urmau să

proorocească în saci s-a încheiat în anul

1798. Pe măsură ce se apropiau de

încheierea lucrării săvârșite în întuneric,

împotriva lor urma să se facă un război de

către puterea reprezentată prin „fiara care

se ridică din abis”. În multe din țările

Europei, puterile care conduseseră în

biserică și în stat timp de veacuri au fost

stăpânite de Satana prin

intermediul papalității. Dar aici este

scoasă în evidență o nouă manifestare a

puterii satanice. {TV 268.3}

The Treaty of Tolentino TRATATUL DE LA TOLENTINO

“The Treaty of Tolentino was a peace treaty

between Revolutionary France and the Papal

States, signed on 19 February 1797 and

imposing terms of surrender on the Papal

side.

"Tratatul de la Tolentino a fost un tratat

de pace între Franța revoluționară și

statele papale, semnat la 19 februarie

1797 și impunând termeni de predare pe

partea papală".

Daniel 11:7-9 – 246 BC “Laodicean War”

Daniel 11:7-9 – 246 î.Cr “Războiul Laodicean”

Type: TIPUL: “This branch out of the same root with

Berenice was her brother, Ptolemy

Euergetes. He had no sooner succeeded his

father, Ptolemy Philadelphus, in the kingdom

of Egypt, than, burning to avenge the death

of his sister, Berenice, he raised an

immense army, and invaded the territory

of the king of the north, that is, of Seleucus

Aceast lăstar din aceeași rădăcină cu

Berenice era fratele ei, Ptolemeu

Euergetes. Nici măcar nu ajunsese la

tronul tatălui său, Ptolemeu Philadelphus,

în împărăția Egiptului, că a și dorit arzător

să răzbune moartea sorei sale,

Berenice, și astfel a ridicat o armată

imensă și a invadat teritoriul regelui de

138

Callinicus, who, with his mother, Laodice,

reigned in Syria. And he prevailed against

them, even to the conquering of Syria, Cilicia,

the upper parts beyond the Euphrates, and

almost all Asia. But hearing that a sedition

was raised in Egypt requiring his return

home, he plundered the kingdom of

Seleucus, took forty thousand talents of silver

and precious vessels, and two thousand five

hundred images of the gods. Among these

were the images which Cambyses had

formerly taken from Egypt and carried into

Persia. The Egyptians, being wholly given to

idolatry, bestowed upon Ptolemy the title of

Euergetes, or the Benefactor, as a

compliment for his having thus, after many

years, restored their captive gods.

“This, according to Bishop Newton, is

Jerome's account, extracted from ancient

historians, but there are authors still extant,

he says, who confirm several of the same

particulars. Appian informs us that Laodice

having killed Antiochus, and after him both

Berenice and her child, Ptolemy, the son of

Philadelphus, to revenge those murders,

invaded Syria, slew Laodice, and proceeded

as far as Babylon. From Polybius we learn

that Ptolemy, surnamed Euergetes, being

greatly incensed at the cruel treatment of his

sister, Berenice, marched with an army into

Syria, and took the city of Seleucia, which was

kept for some years afterward by garrisons of

the kings of Egypt. Thus did he enter into

the fortress of the king of the north.

Polyaenus affirms that Ptolemy made himself

master of all the country from Mount Taurus

as far as to India, without war or battle; but

he ascribes it by mistake to the father instead

of the son. Justin asserts that if Ptolemy

had not been recalled into Egypt by a

domestic sedition, he would have

possessed the whole kingdom of Seleucus.

The king of the south thus came into the

dominion of the king of the north, and

returned to his own land, as the prophet had

la nord, adică, a lui Seleucus Callinicus,

care, împreună cu mama sa, Laodice, a

domnit în Siria. Și el a biruit împotriva lor,

până la cucerirea Siriei, Cilicia, părțile

superioare dincolo de Eufrat și aproape

toată Asia. Dar auzind că în Egipt a apărut

o șiretlică care a cerut întoarcerea acasă,

a jefuit regatul lui Seleucus, a luat

patruzeci de mii de talanți de argint și de

vase prețioase și două mii cinci sute de

chipuri ale zeilor. Printre acestea s-au

aflat chipurile pe care Cambyses le-a luat

anterior din Egipt și le-a dus în Persia.

Egiptenii, fiind dat în întregime idolatriei, i-

au conferit lui Ptolemeu titlul de

Euergetes sau Binefăctorul, ca un

compliment pentru ca astfel, după mulți

ani, să-l restabilească

zeii lor captivi.

"Aceasta, conform episcopului Newton,

este relatarea lui Jerome, extras din

istoricii antici, dar există autori încă

extinși, spune el, care confirmă mai multe

din aceleași detalii. Appian ne informează

că Laodice l-au ucis pe Antioh și după el,

atât Berenice, cât și copilul ei. Ptolemeu,

fiul lui Filadelfus, pentru a răzbuna aceste

crime, a invadat Siria, a ucis Laodice și a

ajuns până la Babilon. Din Polbius aflăm

că Ptolemeu, numit Euergetes, fiind foarte

intrigat de tratamentul crud al sorei sale,

Berenice, a mers cu o armată în Siria și a

luat orașul Seleucia, care a fost ținut de

câțiva ani după aceea de garnizoanele

împăraților Egipt. Astfel a intrat în

cetatea împăratului de la miazănoapte.

Polyaenus afirmă că Ptolemeu s-a făcut

stăpân al întregii țări de pe Muntele Taur

până în India, fără război sau luptă; dar el

îl atribuie din greșeală tatălui în locul

fiului. Justin afirmă că, dacă Ptolemeu

nu ar fi fost rechemat în Egipt din cauza

unei răscoale domestice, el ar fi

139

foretold. And he also continued more years

than the king of the north; for Seleucus

Callinicus died in exile, of a fall from his

horse; and Ptolemy Euergetes survived him

for four or five years.” Daniel & The Revelation,

251, 252.

posedat întreagul regat al lui Seleuc.

Împăratul de la miazăzi a intrat astfel în

stăpânirea împăratului de la miazănoapte,

și s-a întors în țara lui, cum proorocise

proorocul. Și a mai domnit mai mulți ani

decât împăratul de la miazănoapte;

pentru că Seleucus Callinicus a murit în

exil, de pe o cădere de cal; și Ptolemeu

Euergetes a mai trait un timp de patru sau

cinci ani. "Daniel și Apocalipsa, 251, 252.

Antitype: Antitipul: “The treaty also formalized the confiscation

of artistic treasures from the Vatican. Over a

hundred paintings and other works of art

were to go to the Louvre in Paris. The French

commissioners reserved the right to enter

any building, public, religious or private, to

make their choice and assessment of what

was to be taken to France.

„Tratatul de asemenea menționa

confiscarea comorilor artistice de la

Vatican. Peste o sută de picturi și alte

lucrări de artă urmau să meargă la muzeul

Louvre din Paris. Împuterniciții Francezi și-

au rezervat dreptul să intre în orice

clădire, fie publică, religioasă sau privată,

să aleagă ce urma să fie confiscat de

Franța.

“In 1796 French Republican troops under the

command of Napoleon Bonaparte invaded

Italy and defeated the papal troops. The

French occupied Ancona and Loreto. Pius VI

sued for peace which was granted

at Tolentino on 19 February 1797; but on 28

December 1797, in a riot blamed by papal

forces on some Italian and French

revolutionists, the popular brigadier-general

Mathurin-Léonard Duphot, who had gone to

Rome with Joseph Bonaparte as part of the

French embassy, was killed and a new

pretext was furnished for invasion.

“General Berthier marched to Rome,

entered it unopposed on 10 February

1798, and, proclaiming a Roman Republic,

demanded of the pope the renunciation of

his temporal authority.

“Upon his refusal he was taken prisoner, and

on 20 February was escorted from the

Vatican to Siena, and thence to

the Certosa near Florence. The French

"În 1796, trupele franceze republicane,

sub comanda lui Napoleon Bonaparte au

invadat Italia și au învins trupele papale.

Francezii au ocupat Ancona și Loreto.

Papa Pius al VI-lea a cerut pacea, acordată

la Tolentino la 19 februarie 1797; dar pe

data de 28 decembrie 1797într-o revoltă

blamată de forțele papale asupra unor

revoluționari italieni și francezi,

cunoscutul brigadier general Mathurin-

Léonard Duphot, care plecase la Roma

împreună cu Joseph Bonaparte în cadrul

ambasadei franceze, a fost ucis și un nou

pretextul a fost oferit pentru invazie.

"Generalul Berthier a pornit la Roma, a

intrat fără opoziție pe 10 februarie 1798 și,

proclamând o republică romană, a cerut

papei renunțarea la autoritatea sa

temporală.

140

declaration of war against Tuscany led to his

removal (he was escorted by the

Spaniard Pedro Gómez Labrador, Marquis of

Labrador) by way

of Parma, Piacenza, Turin and Grenoble to

the citadel of Valence, the chief town

of Drôme where he died six weeks after his

arrival, on 29 August 1799, having

then reigned longer than any pope.”

Wikipedia

"După refuzul său, el a fost luat prizonier,

iar la 20 februarie a fost escortat de la

Vatican la Siena și de acolo la Certosa

lângă Florența. Declarația franceză de

război împotriva Toscanei a dus la

îndepărtarea sa (a fost escortat de

spaniolul Pedro Gómez Labrador,

Marquis de Labrador), prin Parma,

Piacenza, Turin și Grenoble, către cetatea

Valence, orașul principal Drôme unde a

murit la șase săptămâni de la sosirea sa,

la 29 august 1799, după ce a domnit mai

mult decât oricare alt papă. "Wikipedia.

Daniel 11:10 – 222 BC Two Brothers

Daniel 11:10 – 222 î.Cr Cei doi Frați

Type: Tipul: “The first part of this verse speaks of sons, in

the plural; the last part, of one, in the

singular. The sons of Seleucus Callinicus were

Seleucus Ceraunus and Antiochus

Magnus. These both entered with zeal upon

the work of vindicating and avenging the

cause of their father and their country. The

elder of these, Seleucus, first took the throne.

He assembled a great multitude to recover

his father's dominions; but being a weak and

pusillanimous prince, both in body and

estate, destitute of money, and unable to

keep his army in obedience, he was poisoned

by two of his generals after an inglorious

reign of two or three years. His more capable

brother, Antiochus Magnus, was thereupon

proclaimed king, who, taking charge of the

army, retook Seleucia and recovered Syria,

making himself master of some places by

treaty, and of others by force of arms. A

truce followed, wherein both sides

treated for peace, yet prepared for war;

after which Antiochus returned and

overcame in battle Nicolas, the Egyptian

"Prima parte a acestui verset vorbește

despre fii, în plural; iar ultima parte

vorbește despre unul, la singular. Fiii lui

Seleuc Callinicus erau Seleuc Ceraunus și

Antiochus Magnus. Aceștia au intrat cu

zel în lucrarea de apărare și răzbunare a

cauzei tatălui lor și a țării lor. Cel mai mare

dintre ei, Seleuc, a fost primul la tron. A

adunat o mare mulțime pentru a recupera

stăpânirea tatălui său; dar fiind un prinț

slab și fricos, atât fizic , cât și în avere, lipsit

de bani și în imposibilitatea de a-și păstra

armata în ascultare, a fost otrăvit de doi

dintre generali, după o perioadă de doi

sau trei ani inutili. Fratele său mai capabil,

Antiochus Magnus, a fost apoi proclamat

rege, care, preluând conducerea armatei,

a reluat Seleucia și a recuperat Siria,

făcându-se stăpân pe unele locuri prin

tratat, iar alții prin forță de arme. Un

armistițiu (armististiu) urmat, în care

ambele părți au făcut tratate pentru

pace, dar totuși erau pregătite pentru

război; după care Antiohus s-a întors și l-

141

general, and had thoughts of invading

Egypt itself. Here is the "one" who should

certainly overflow and pass through.” Daniel

& The Revelation, 253.

a biruit în bătălie pe Nicolas, generalul

egiptean, și a avut gânduri de a invada

Egiptul în sine. Iată "unul va veni negreșit

și se va revărsa și va trece "Daniel și

Apocalipsa, 253.

Antitype: Antitipul: Daniel 11:40b

Daniel 11:40b

“Into” & “to” the Fortress “ În” & “Până LA” Fortăreață

Isaiah 7; 8; 36

Isaia 7, 8, 36

Daniel 11:11 – 217 BC The Battle of Raphia

Daniel 11:11 – 217 î.Cr Bătălia de la Rafia

Type: Tipul: “Ptolemy Philopater succeeded his father,

Euergetes, in the kingdom of Egypt, being

advanced to the crown not long after

Antiochus Magnus had succeeded his

brother in the government of Syria. He was a

most luxurious and vicious prince, but was at

length aroused at the prospect of an

invasion of Egypt by Antiochus. He was

indeed "moved with choler" for the losses he

had sustained, and the danger which

threatened him; and he came forth out of

Egypt with a numerous army to check the

progress of the Syrian king. The king of the

north was also to set forth a great multitude.

The army of Antiochus, according to Polybius

amounted on this occasion to sixty-two

thousand foot, six thousand horse, and one

hundred and two elephants. In the battle,

Antiochus was defeated, and his army,

according to prophecy, was given into the

hands of the king of the south. Ten thousand

foot and three thousand horse were slain,

"Ptolemeu Philopater l-a urmat pe tatăl

său, Euergetes, în regatul Egiptului,

primind coroana la puțin timp după ce

Antiohus Magnus l-a urmat pe fratelui său

în guvernarea Siriei. El a fost prințul cel

mai luxos și vicios, dar a fost în cele din

urmă trezit la perspectiva invaziei

Egiptului de către Antiohus. El a fost

într-adevăr "mișcat de amărăciune"

pentru pierderile pe care le-a suferit și

pericolul care l-a amenințat; și a ieșit din

Egipt cu o armată numeroasă pentru a

verifica progresul regelui sirian. De

asemenea, împăratul de la miazănoapte a

ridicat o mulțime mare. Armata lui Antioh,

în opinia lui Polybius, a reprezentat cu

această ocazie șaizeci și două de mii de

picioare, șase mii de cai și o sută doi

elefanți. În bătălie, Antiohus a fost

învins, iar armata sa, conform profeției, a

fost dată în mâinile împăratului de la

miazăzi. Zece mii de picioare și trei mii de

142

and over four thousand men were taken

prisoners; while of Ptolemy's army there

were slain only seven hundred horse, and

about twice that number of infantry.” Daniel

& The Revelation, 253.

cai au fost uciși și peste patru mii de

oameni au fost luați prizonieri; în timpul

armatei lui Ptolemeu, au fost uciși doar

șapte sute de cai și aproximativ două ori

mai mulți infanteriști. "Daniel și

Apocalipsa, 253.

Antitype: Antitipul: Proxy Wars: Afghanistan & Syria

Războiul de proximitate: Afganistan și

Siria

Daniel 11:12 – “Heart Shall Be Lifted Up”

Daniel 11:12 – “inima lui se va înălța”

Type: Tipul: “Ptolemy lacked the prudence to make a

good use of his victory. Had he followed up

his success, he would probably have become

master of the whole kingdom of Antiochus;

but content with making only a few menaces

and a few threats, he made peace that he

might be able to give himself up to the

uninterrupted and uncontrolled indulgence

of his brutish passions. Thus, having

conquered his enemies, he was overcome by

his vices, and, forgetful of the great name

which he might have established, he spent

his time in feasting and lewdness.

“His heart was lifted up by his success, but he

was far from being strengthened by it; for the

inglorious use he made of it caused his own

subjects to rebel against him. But the lifting

up of his heart was more especially

manifested in his transactions with the

Jews. Coming to Jerusalem, he there offered

sacrifices, and was very desirous of entering

into the most holy place of the temple,

contrary to the law and religion of that place;

but being, though with great difficulty,

restrained, he left the place burning with

anger against the whole nation of the Jews,

"Ptolemeu nu avea o prudență pentru a-și

folosi bine victoria. Dacă ar fi urmat

succesul său, probabil că ar fi devenit

stăpânul întregului regat al Antiohiei; dar

mulțumit de faptul că făcea doar câteva

avertizări și câteva amenințări, s-a liniștit

crezând că-și poate da seama de

indulgența neîntreruptă și necontrolată a

patimilor sale brutale. Așadar, după ce și-

a cucerit dușmanii, a fost biruit de viciile

sale și, uitând de marele nume pe care l-

ar fi putut stabili, și-a petrecut timpul în

sărbătoare și în nelegiuire.

"Inima lui a fost înălțată de succesul său,

dar el nu a fost deloc întărit de el; pentru

ca folosirea fără rațiune a succesului său

a făcut ca generalii săi să se

răzvrătească împotriva lui. Dar

înălțarea inimii sale sa manifestat mai

ales în tranzacțiile cu evreii. Venind la

Ierusalim, el a oferit sacrificii la templu și a

fost foarte dornic să intre în Sfânta

Sfintelor, contrar legii și religiei acelui loc;

dar, fiind reținut cu mare greutate, a

părăsit locul Sfânt și din cauza asta ardea

143

and immediately commenced against

them a terrible and relentless

persecution. In Alexandria, where the Jews

had resided since the days of Alexander, and

enjoyed the privileges of the most favored

citizens, forty thousand according to

Eusebius, sixty thousand according to

Jerome, were slain in this persecution. The

rebellion of the Egyptians, and the

massacre of the Jews, certainly were not

calculated to strengthen him in his kingdom,

but were sufficient rather almost totally to

ruin it.” Daniel & The Revelation, 254.

de mânie împotriva întregii națiuni a

evreilor și imediat a început împotriva

lor o persecuție teribilă și nemiloasă. În

Alexandria, unde evreii locuiau din

vremea lui Alexandru și se bucurau de

privilegiile celor mai favorizați cetățeni,

patruzeci de mii în conformitate cu

Eusebius, șaizeci de mii, conform lui

Ieronim, au fost uciși în această

persecuție. Răzvrătirea egiptenilor și

masacrarea evreilor, cu siguranță, nu l-au

întărit în împărăția sa, ci din potrivă l-au

distrus total. "Ibid., 254.

Antitype: Antitip “Update (July 8 [2016]): This week, Russian

president Vladimir Putin approved a package

of anti-terrorism laws that usher in tighter

restrictions on missionary activity and

evangelism.

Despite prayers and protests from religious

leaders and human rights advocates, the

Kremlin announced Putin’s approval

yesterday. The amendments, including laws

against sharing faith in homes, online, or

anywhere but recognized church

buildings, go into effect July 20.

Though opponents to the new measures

hope to eventually appeal in court or elect

legislators to amend them, they have begun

to prepare their communities for life under

the new rules, reported Forum 18 News

Service, a Christian outlet reporting on the

region. - “Russia’s New Law: No Evangelizing

Outside of Church,” Christianity Today

"Actualizare (8 iulie 2016): În această

săptămână, președintele rus Vladimir

Putin a aprobat un pachet de legi anti-

teroriste care impun restricții mai

stricte asupra activității misionare și

evanghelizării.

În ciuda rugăciunilor și protestelor

liderilor religioși și a avocaților drepturilor

omului, Kremlinul a anunțat ieri

aprobarea lui Putin. Amendamentele,

inclusiv legile împotriva împărtășirii

credinței în cămine, online sau

oriunde, cu excepția clădirilor

bisericești recunoscute, intră în vigoare

la 20 iulie.

Deși opozanții noilor măsuri speră să se

adreseze în cele din urmă în instanță sau

să aleagă legiuitori care să le modifice, ei

au început să-și pregătească comunitățile

pentru viața în conformitate cu noile

reguli, a raportat Forum 18 News Service,

o expoziție creștină care raportează

despre regiune. - "Noua lege a Rusiei: Fără

evanghelizare în afara bisericii",

Christianity Today.

144

“Russia's Supreme Court announced

Thursday that it has banned the Jehovah's

Witnesses from operating in the country,

ordering the religious group to close 395 of

its local chapters.

“The announcement came after the court

accepted a request from the justice ministry

that the religious organization be considered

an extremist group.

“The court also ordered the seizure of the

group’s property.” Fox News

"Curtea Supremă a Rusiei a anunțat joi că

a interzis martorilor lui Iehova să

lucreze în țară, obligând grupul religios

să închidă 395 din filialele locale.

"Anunțul a venit după ce instanța a

acceptat o solicitare din partea

ministerului justiției ca organizația

religioasă să fie considerată un grup

extremist.

"Curtea a ordonat, de asemenea,

confiscarea proprietății grupului." Fox

News

Uzziah: Ozia: 2 Chronicles 26:16-19

2 Cronici 26:16-19

Daniel 11:13 – Consolidation – "after certain years"

Daniel 11:13 – Consolidarea – "După câțiva ani"

“The events predicted in this verse were to

occur ‘after certain years.’ The peace

concluded between Ptolemy Philopater and

Antiochus lasted fourteen years. Meanwhile

Ptolemy died from intemperance and

debauchery, and was succeeded by his son,

Ptolemy Epiphanes, a child then four or

five years old. Antiochus, during the same

time, having suppressed rebellion in his

kingdom, and reduced and settled the

eastern parts in their obedience, was at

leisure for any enterprise when young

Epiphanes came to the throne of Egypt; and

thinking this too good an opportunity for

enlarging his dominion to be let slip, he

raised an immense army ‘greater than the

former’ (for he had collected many forces

and acquired great riches in his eastern

expedition), and set out against Egypt,

expecting to have an easy victory over the

"Evenimentele prezise în acest verset

urmau să se întâmple "după câțiva ani ".

Pacea încheiată între Ptolemeu Philopater

și Antiohus a durat paisprezece ani. Între

timp, Ptolemeu a murit din cauza

nestăpânirii de sine și deznădejdei și a fost

urmat la tron de fiul său, Ptolemeu

Epiphanes, un copil de patru sau cinci ani.

Antiochus a înăbușit în acest timp răscoala

din regatul său, și a readus sub stăpânire

provinciile din răsărit. A avut libertatea

pentru orice acțiune când tânărul Epifan a

venit la tronul Egiptului; și și-a dat seama

că aceasta este o oportunitate prea mare

de a-și lărgi stăpânirea pentru a fi lăsată

să alunece, așa că el a ridicat o armată

imensă " mai mare decât cea dinainte "

(pentru că a adunat multe forțe și a

câștigat bogății mari în expediția sa de

est) și a pornit împotriva Egiptului,

145

infant king. How he succeeded we shall

presently see; for here new complications

enter into the affairs of these kingdoms, and

new actors are introduced upon the stage

of history.” Daniel & The Revelation, 255.

așteptând să aibă o victorie ușoară asupra

regelui copilului. Cum a reușit noi vom

vedea în curând; pentru că noi complicații

intră în treburile acestor împărății, iar noi

actori sunt introduși pe scena istoriei.

"Daniel și Apocalipsa, 255.

Daniel 11:14 – “Robbers of Thy People”

Daniel 11:14 – “jefuitorii poporului tău”

“Antiochus was not the only one who rose

up against the infant Ptolemy. Agathocles,

his prime minister, having possession of the

king's person, and conducting the affairs of

the kingdom in his stead, was so dissolute

and proud in the exercise of his power that

the provinces which before were subject to

Egypt rebelled; Egypt itself was disturbed

by seditions; and the Alexandrians, rising up

against Agathocles, caused him, his sister, his

mother, and their associates, to be put to

death. At the same time, Philip, king of

Macedon, entered into a league with

Antiochus to divide the dominions of

Ptolemy between them, each proposing to

take the parts which lay nearest and most

convenient to him. Here was a rising up

against the king of the south sufficient to fulfil

the prophecy, and the very events, beyond

doubt, which the prophecy intended.

“A new power is now introduced, - ‘the

robbers of thy people;’ literally, says Bishop

Newton, ‘the breakers of thy people.’ Far

away on the banks of the Tiber, a kingdom

had been nourishing itself with ambitious

projects and dark designs. Small and weak at

first, it grew with marvelous rapidity in

strength and vigor, reaching out cautiously

here and there to try its prowess, and test the

vigor of its warlike arm, till, conscious of its

power, it boldly reared its head among the

nations of the earth, and seized with

"Antioh nu a fost singurul care s-a

ridicat împotriva copilului Ptolemeu.

Agathocles, prim-ministrul său, având

tutelă asupra persoanei regelui și

conducând afacerile împărăției în locul lui,

a fost atât de desfrânat și de mândru în

exercitarea puterii sale, încât provinciile

care înainte au fost supuse Egiptului s-au

răsculat; Egiptul însuși a fost deranjat

de revolte; și aleexandrienii, care s-au

ridicat împotriva lui Agathocles, l-au

omorât pe el, pe sora lui, pe mama sa și

pe asociații. În același timp, Filip, regele

Macedoniei, a intrat într-o alianță cu

Antiochus pentru a împărți între ei

ținuturile lui Ptolemeu, fiecare

propunând să ia cele mai apropiate și mai

convenabile părți. Aici a fost o înălțare

împotriva împăratului din sud suficientă

pentru a îndeplini profeția și

evenimentele urmate exact așa cum ea a

prevăzut.

"Acum este introdusă o nouă putere -"

jefuitorii poporului tău ", spune

literalmente, Thomas Newton," fii

nimicitorilor poporului tău ". Departe pe

malurile Tiberiei, un regat se hrănea cu

proiecte ambițioase și planuri criminale.

Mică și slabă la început, a crescut în putere

și vigoarea cu o uimitoare rapiditate,

ajungând cu prudență aici și acolo pentru

146

invincible hand the helm of their affairs.

Henceforth the name of Rome stands upon

the historic page, destined for long ages to

control the affairs of the world, and exert a

mighty influence among the nations even to

the end of time.

“Rome spoke; and Syria and Macedonia

soon found a change coming over the aspect

of their dream. The Romans interfered in

behalf of the young king of Egypt,

determined that he should be protected

from the ruin devised by Antiochus and

Philip. This was B.C.200, and was one of the

first important interferences of the Romans

in the affairs of Syria and Egypt. Rollin

furnishes the following succinct account of

this matter:

“‘Antiochus, king of Syria, and Philip, king of

Macedonia, during the reign of Ptolemy

Philopater, had discovered the strongest zeal

for the interests of that monarch, and were

ready to assist him on all occasions. Yet no

sooner was he dead, leaving behind him an

infant, whom the laws of humanity and

justice enjoined them not to disturb in the

possession of his father's kingdom, than they

immediately joined in a criminal alliance, and

excited each other to shake off the lawful

heir, and divide his dominions between

them. Philip was to have Caria, Libya,

Cyrenaica, and Egypt; and Antiochus, all the

rest. With this view, the latter entered Coele-

Syria and Palestine, and in less than two

campaigns made an entire conquest of the

two provinces, with all their cities and

dependencies. Their guilt, says Polybius,

would not have been quite so glaring, had

they, like tyrants, endeavored to gloss over

their crimes with some specious pretense;

but, so far from doing this, their injustice and

cruelty were so barefaced, that to them was

applied what is generally said of fishes, that

the larger ones, though of the same species,

prey on the lesser. One would be tempted,

a-și încerca măreția și a testa vigoarea

brațului său războinic, până când,

conștient de puterea sa, și-a ridicat cu

îndrăzneală capul între națiunile

pământului și au prins cu mâna de

neînvins cârma afacerilor lor. De atunci,

numele Romei se află pe pagina istorică,

destinată veacurilor lungi pentru a

controla afacerile lumii și a exercita o

puternică influență între națiuni până la

sfârșitul timpului.

"Roma a vorbit; iar Siria și Macedonia au

constatat curând o schimbare în visului

lor. Romanii intervin în numele

tânărului rege al Egiptului,

determinându-l să fie protejat de ruina

plănuită de Antioh și de Filip. Aceasta a

fost în anul 200 î.Cr și a fost una dintre

primele intervenții importante ale

romanilor în afacerile Siriei și Egiptului.

Rollin furnizează următoarea concluzie

succintă a acestei chestiuni:

"Antiochus, împăratul Siriei, și Filip, regele

Macedoniei, în timpul domniei lui

Ptolemeu Philopater, au descoperit cel

mai puternic zel pentru interesele acelui

monarh și erau gata să-l ajute în orice

ocazie.

Cu toate acestea,imediat după moartea

acestuia, lăsând în urma lui un copil, pe

care legile umanității și justiției le

interzicea să-l împiedice a stăpâni regatul

tatălui său, ei s-au asociat imediat într-o

alianțe criminală și s-au îndemnat reciproc

să scape de moștenitorul legal, și s-și

împartă ținutul său între.

Filip avea să aibă Caria, Libia, Cyrenaica și

Egipt; și Antiochus, toate celelalte. În acest

scop Antiochus a intrat în Coele-Siria și

Palestina, iar în mai puțin de două

campanii a făcut o cucerire deplină a celor

147

continues the same author, at seeing the

most sacred laws of society so openly

violated, to accuse Providence of being

indifferent and insensible to the most horrid

crimes; but it fully justified its conduct by

punishing those two kings according to their

deserts; and made such an example of them

as ought, in all succeeding ages, to deter

others from following their example. For,

while they were meditating to dispossess a

weak and helpless infant of his kingdom by

piecemeal, Providence raised up the Romans

against them, who entirely subverted the

kingdoms of Philip and Antiochus, and

reduced their successors to almost as great

calamities as those with which they intended

to crush the infant king.’ - Ancient History,

Book 18, chap. 50.” Daniel & The Revelation,

255, 256.

două provincii, cu toate cetățile și

ținuturile lor subordinate.

Vinovatia lor, spune Polybius, nu ar fi fost

atat de flagranta, daca ei, ca si tiranii, s-ar

fi straduit să-și ascundă crimele lor cu o

anumite pretexte; dar, atât de departe de

a face acest lucru, nedreptatea și

cruzimea lor au fost atât de evidente, încât

pentru ei a fost aplicat ceea ce se spune

despre pești, că cei mai mari, deși din

aceeași specie, înghit pe cei mai mici. Unul

ar fi tentat, continuă același autor, văzând

cele mai sacre legi ale societății atât de

deschis încălcate, să acuze Providența că

este indiferentă și insensibilă față de cele

mai oribile crime; dar și-a justificat pe

deplin comportamentul prin pedepsirea

celor doi regi conform meritelor lor; și i-a

făcut astfel un exemplu care ar trebui , în

toate veacurile următoare, să descurajeze

pe alții să urmeze exemplul lor. Căci, în

timp ce meditau să distrugă un copil slab

și neajutorat din regatul său, și să împartă

regatul, Providența a ridicat pe romani

împotriva lor, care au subminat în

întregime împărățiile lui Filip și Antioh, și

le-au adus succesorii la nenorociri

aproape la fel de mari ca și cele cu care au

vrut să zdrobească pe regele copil. "-

Istoria antică, Cartea 18, cap. 50. "Daniel și

Apocalipsa., 255, 256.

“In 200 BC, Roman emissaries came to Philip

and Antiochus demanding that they refrain

from invading Egypt. The Romans would

suffer no disruption of the import of grain

from Egypt, key to supporting the massive

population in Italy. As neither monarch had

planned to invade Egypt itself, they willingly

complied to Rome's demands. Antiochus

completed the subjugation of Coele-Syria in

198 BC and went on to raid Ptolemy's

"În anul 200 î.Hr., emisarii romani au venit

la Filip și Antiochus cerând să se abțină de

la invadarea Egiptului. Romanii nu vor

suferi nici o întrerupere a importului de

cereale din Egipt, cheia pentru susținerea

populației masive din Italia. Deoarece nici

un monarh nu intenționase să invadeze

Egiptul în sine, ei au respectat de bunăvoie

cerințele Romei.

148

remaining coastal strongholds in Caria and

Cilicia.

Antiochus a încheiat subjugarea Coele-

Siriei în anul 198 î.H. și a continuat să

atace cetățile rămase din Cortina și Cilicia

ale lui Ptolemeu." Wikipedia

Daniel 11:15 – 200 BC The Battle of Panium

Daniel 11:15 – 200 î. Cr Bătălia de la Panium

“The tuition of the young king of Egypt was

entrusted by the Roman Senate to M. Emilius

Lepidus, who appointed Aristomenes, an old

and experienced minister of that court, his

guardian. His first act was to provide against

the threatened invasion of the two

confederated kings, Philip and Antiochus.

“To this end he despatched Scopas, a famous

general of Aetolia, then in the service of the

Egyptians, into his native country to raise

reinforcements for the army. Having

equipped an army, he marched into Palestine

and Coele-Syria (Antiochus being engaged in

a war with Attalus in Lesser Asia), and

reduced all Judea into subjection to the

authority of Egypt.

“Thus affairs were brought into a posture

for the fulfillment of the verse before us.

For Antiochus, desisting from his war with

Attalus at the dictation of the Romans, took

speedy steps for the recovery of Palestine

and Coele-Syria from the hands of the

Egyptians. Scopas was sent to oppose him.

Near the sources of the Jordan, the two

armies met. Scopas was defeated, pursued to

Sidon, and there closely besieged. Three of

the ablest generals of Egypt, with their best

forces, were sent to raise the siege, but

without success. At length Scopas meeting, in

the gaunt and intangible specter of famine, a

foe with whom he was unable to cope, was

forced to surrender on the dishonorable

terms of life only; whereupon he and his ten

thousand men were suffered to depart,

"Educația tânărului rege al Egiptului a fost

încredințată de către Senatul Roman lui

Emilius Lepidus, care l-a desemnat pe

Aristomenes, un vechi și experimentat

ministru al acelei curți, să fie tutorele său.

Primul său act a fost de a lua măsuri

împotriva invaziei amenințate a celor

doi regi confederați, Filip și Antiochus.

"În acest scop, el a trimis pe Scopas, un

general faimos din Etolia, pe atunci în

serviciul egiptenilor, în țara sa natală

pentru a aduce întăriri pentru armată.

După ce a echipat o armată, a pornit în

Palestina și Coele-Siria (Antiochus fiind

angajat într-un război cu Attalus în Asia

Mică) și a readus toată Iudeea în

supunerea față de autoritatea Egiptului.

"Astfel, lucrurile au fost aduse la

împlinirea versetului de mai sus.

Încetând războiul cu Attalus la porunca

romanilor, Antiochus a pornit în grabă să

recucerească Palestina și Cele Siria din

mâinile egiptenilor. Scopas a fost trimis să

se opună lui. Lângă izvoarele Iordanului s-

au întâlnit cele două armate. Scopas a fost

învins, a fost urmărit până la Sidon și acolo

a fost asediat îndeaproape. Trei dintre cei

mai capabili generali din Egipt, au fost

trimiși cu cei mai buni ostași ai lor pentru

a forța ridicarea asediului, dar fără succes.

149

stripped and naked. Here was the taking of

the most fenced cities by the king of the

north; for Sidon was, both in its situation and

its defenses, one of the strongest cities of

those times. Here was the failure of the arms

of the south to withstand, and the failure also

of the people which the king of the south had

chosen; namely, Scopas and his Aetolian

forces.” Daniel & The Revelation, 258.

Într-o lungă întâlnire a lui Scopas, într-un

spectru greoi și intangibil al foametei, un

dușman căruia nu era în stare să-i facă

față, a fost forțat să se predea păstrându-

și doar viața; după care el și cei zece mii de

oameni ai săi au fost nevoiți să se

îndepărteze dezarmați.

Prin aceasta împăratul de miazănoapte

a cucerit una dintre cele mai întărite

cetăți , căci Sidonul era prin așezarea și

prin fortificațiile sale, una dintre cele mai

puternice cetăți ale acelor timpuri. Acesta

a fost eșecul armatelor de miază zi și

eșecul oamenilor pe care împăratul de

miază zi i-a ales: anume Scopas și forțele

sale din Etolia"Daniel și Apocalipsa, 258.

150

Daniel 11:16 – 22

Daniel 11:16 – 63 BC – The Glorious Land – Pompey – Bill Clinton

Daniel 11:16 – 63 î. Cr –Țara Glorioasă– Pompei – Bill Clinton

Type: Tip: “Although Egypt could not stand before

Antiochus, the king of the north, Antiochus

could not stand before the Romans, who

now came against him. No kingdoms were

longer able to resist this rising power. Syria

was conquered, and added to the Roman

empire, when Pompey, B.C.65, deprived

Antiochus Asiaticus of his possessions,

and reduced Syria to a Roman province.

“The same power was also to stand in the

Holy Land, and consume it. Rome became

connected with the people of God, the Jews,

by alliance, B.C.162, from which date it holds

a prominent place in the prophetic calendar.

It did not, however, acquire jurisdiction over

Judea by actual conquest till B.C.63; and then

in the following manner.

“On Pompey's return from his expedition

against Mithridates, king of Pontus, two

competitors, Hyrcanus and Aristobulus, were

struggling for the crown of Judea. Their cause

came before Pompey, who soon perceived

the injustice of the claims of Aristobulus, but

wished to defer decision in the matter till

after his long-desired expedition into Arabia,

promising then to return, and settle their

affairs as should seem just and proper.

Aristobulus, fathoming Pompey's real

sentiments, hastened back to Judea, armed

his subjects, and prepared for a vigorous

"Deși Egiptul nu putea să stea în picioare

înaintea Antiohului, regele de la

miazănoapte, Antioh nu putea să stea în

picioare înaintea romanilor, care acum au

venit împotriva lui. Niciun regat nu mai

putea rezista acestei puteri în creștere.

Siria a fost cucerită și a fost adăugată

Imperiului Roman, când Pompei, în anul

65 î.Cr , l-a lipsit pe Antiochus Asiaticus

de posesiunile sale, și a redus Siria într-

o provincie romană.

"Aceeași putere va intra în țara sfântă și o

va nimici. Roma a devenit legată de

poporul lui Dumnezeu, evreii, prin

alianță, în anul 162 î. Cr . Începând cu

această data Roma are un rol proeminent

în calendarul profetic. Cu toate acestea, ea

nu a dobândit jurisdicție asupra Iudeei

decât la adevărata cucerire în anul 63 î.Cr.

"La întoarcerea lui Pompei din expediția

sa împotriva lui Mitridates Eupator, regele

Pontului, doi rivali, Hyrcanus și

Aristobulus, se luptau pentru coroana

Iudeii. Pricina lor a fost adusă în fața lui

Pompei, care a perceput curând

nedreptatea pretențiilor lui Aristobulus,

dar a dorit să amâne această chestiune

până după multa sa dorită expediție în

Arabia, promițând apoi să se întoarcă și

151

defense, determined, at all hazards, to keep

the crown, which he foresaw would be

adjudicated to another. Pompey closely

followed the fugitive. As he approached

Jerusalem, Aristobulus, beginning to repent

of his course, came out to meet him, and

endeavored to accommodate matters by

promising entire submission and large sums

of money. Pompey, accepting this offer, sent

Gabinius, at the head of a detachment of

soldiers, to receive the money. But when that

lieutenant-general arrived at Jerusalem, he

found the gates shut against him, and was

told from the top of the walls that the city

would not stand to the agreement.

“Pompey, not to be deceived in this way with

impunity, put Aristobulus, whom he had

retained with him, in irons, and immediately

marched against Jerusalem with his whole

army. The partisans of Aristobulus were for

defending the place; those of Hyrcanus, for

opening the gates. The latter being in the

majority, and prevailing, Pompey was given

free entrance into the city. Whereupon the

adherents of Aristobulus retired to the

mountain of the temple, as fully determined

to defend that place as Pompey was to

reduce it. At the end of three months a

breach was made in the wall sufficient for an

assault, and the place was carried at the point

of the sword. In the terrible slaughter that

ensued, twelve thousand persons were slain.

It was an affecting sight, observes the

historian, to see the priests, engaged at the

time in divine service, with calm hand and

steady purpose pursue their accustomed

work, apparently unconscious of the wild

tumult, though all around them their friends

were given to the slaughter, and though

often their own blood mingled with that of

their sacrifices.

“Having put an end to the war, Pompey

demolished the walls of Jerusalem,

transferred several cities from the

să-și soluționeze afacerile așa cum ar

părea simplu și corect.

Aristobulus, descoperind sentimentele

reale ale lui Pompei, s-a grăbit să se

întoarcă în Iudea, și-a înarmat supușii și s-

a pregătit pentru o apărare viguroasă,

hotărât cu orice risc, să păstreze coroana,

pe care el a prevăzut-o că va fi atribuită

altuia. Pompei urmărea îndeaproape

fugarul. Când s-a apropiat de Ierusalim,

Aristobulus, începând să se pocăiască de

atitudinea sa, a venit să-l întâlnească și s-

a străduit să aranjeze lucruri, promițând o

supunere totală și sume mari de bani.

Pompei, acceptând această ofertă, l-a

trimis pe Gabinius, în fruntea unui

detașament de soldați, să primească

banii. Dar când locotenentul general a

sosit la Ierusalim, el a găsit porțile închise

împotriva lui și i s-a spus din partea de sus

a zidurilor că cetatea nu participă la

această înțelegere.

" Pentru a nu fi înșelat și pentru a nu lăsa

acest lucru nepedepsit Pompei l-a legat în

lanțuri pe Aristobului și a pornit imediat cu

întreaga lui armată împotriva

Ierusalimului. Partizanii lui Aristobul au

fost pentru apărarea cetății; cei ai lui

Hyrcanus, pentru deschiderea porților.

Acesta din urmă fiind majoritari și Pompei

a găsit intrarea liberă în oraș.

Apoi, adepții lui Aristobulus s-au retras în

fortăreața templului, pe deplin hotărâți

să-și apere locul în caz că Pompei ar fi

încercat să-l cucerească. După trei luni a

fost făcută o spărtură în perete suficientă

pentru un asalt, iar locul fost cucerit prin

forța sabiei. În măcelul groaznic care a

urmat, au fost uciși doisprezece mii de

oameni. Era o priveliște impresionantă,

comentează istoricul, a vedea preoții care

participau la serviciul divin continuându-și

cu calm activitatea obișnuită, apparent

inconștienți de tumultul sălbatic până

152

jurisdiction of Judea to that of Syria, and

imposed tribute on the Jews. Thus for the

first time was Jerusalem placed by

conquest in the hands of that power

which was to hold the ‘glorious land’ in its

iron grasp till it had utterly consumed it.”

Daniel & The Revelation, 258 - 260.

când propiul lor sânge a fost amestecat cu

cel al jertfelor pe care le aduceau.

"După ce a pus capăt războiului, Pompei a

demolat zidurile Ierusalimului, a

transferat mai multe orașe din jurisdicția

Iudeii în cea a Siriei și a impus iudeilor un

tribut. Astfel, pentru prima oară,

Ierusalimul a fost așezat prin cucerire

în mâinile acelei puteri care trebuia să

dețină "țara minunată" în ghiarele ei

de fier, până când ea va fi nimicită pe

deplin. "Ibid., 258-260.

Antitype: Antitipul: Daniel 11:41

Daniel 11:41

“But Christians of past generations

observed the Sunday, supposing that in so

doing they were keeping the Bible Sabbath,

and there are now true Christians in every

church, not excepting the Roman Catholic

communion, who honestly believe that

Sunday is the Sabbath of divine appointment.

God accepts their sincerity of purpose and

their integrity before him. But when Sunday

observance shall be enforced by law, and

the world shall be enlightened concerning

the obligation of the true Sabbath, then

whoever shall transgress the command of

God, to obey a precept which has no higher

authority than that of Rome, will thereby

honor popery above God. He is paying

homage to Rome, and to the power which

enforces the institution ordained by Rome.

He is worshiping the beast and his image. As

men then reject the institution which God has

declared to be the sign of his authority, and

honor in its stead that which Rome has

chosen as the token of her supremacy, they

will thereby accept the sign of allegiance to

Rome—‘the mark of the beast.’ And it is not

" Dar creștinii din generațiile trecute au

păzit duminica, fiind convinși că, făcând

astfel, ei păzesc Sabatul biblic; și astăzi

mai există creștini adevărați în fiecare

biserică, inclusiv în cea Romano-Catolică,

ce cred cu sinceritate că duminica este

Sabatul rânduit de Dumnezeu. Dumnezeu

primește sinceritatea scopului lor și

integritatea lor înaintea Lui. Dar atunci

când păzirea duminicii va fi impusă

prin lege, iar lumea va fi lămurită cu

privire la obligația Sabatului adevărat,

atunci toți aceia care vor călca porunca lui

Dumnezeu, pentru a asculta de un

precept care nu are o autoritate mai

înaltă decât aceea a Romei, vor onora

prin aceasta papalitatea mai presus de

Dumnezeu. Ei aduc cinstire Romei și

puterii care impune instituția rânduită de

Roma. Ei se închină fiarei și chipului ei.

Când oamenii leapădă instituția pe care

Dumnezeu a declarat-o ca fiind semnul

autorității Sale și cinstesc în locul ei ceea

ce Roma a ales ca semn al supremației ei,

prin aceasta ei aleg semnul supunerii față

153

until the issue is thus plainly set before the

people, and they are brought to choose

between the commandments of God and the

commandments of men, that those who

continue in transgression will receive “the

mark of the beast.” The Great Controversy,

1888, 449.

de Roma — „semnul fiarei”. Și lucrul

acesta nu se va produce până când

problema nu va fi pusă lămurit înaintea

poporului, iar oamenii vor fi aduși să

aleagă între poruncile lui Dumnezeu și

poruncile oamenilor, iar aceia care

continuă în nelegiuire vor primi „semnul

fiarei”. {TV 449.1}

“And let it be remembered, it is the boast of

Rome that she never changes. The principles

of Gregory VII and Innocent III are still the

principles of the Roman Catholic Church. And

had she but the power, she would put them

in practice with as much vigor now as in past

centuries. Protestants little know what they

are doing when they propose to accept the

aid of Rome in the work of Sunday exaltation.

While they are bent upon the

accomplishment of their purpose, Rome is

aiming to re-establish her power, to

recover her lost supremacy. Let the

principle once be established in the United

States that the church may employ or control

the power of the state; that religious

observances may be enforced by secular

laws; in short, that the authority of church

and state is to dominate the conscience, and

the triumph of Rome in this country is

assured. The Great Controversy, 581.

Să nu se uite că înfumurarea Romei nu se

schimbă niciodată. Principiile lui Grigore al

VII-lea și ale lui Inocențiu al III-lea sunt și

astăzi principiile Bisericii Romano-

Catolice. Și dacă ar avea numai puterea,

le-ar pune în practică acum cu tot atâta

vigoare ca în veacurile trecute. Puțin își

dau seama protestanții ce fac atunci când

își propun să primească ajutorul Romei în

lucrarea de înălțare a duminicii. În timp de

ei urmăresc împlinirea scopului lor, Roma

țintește să-și restabilească puterea, să-

și refacă supremația pierdută. O dată

stabilit în Statele Unite principiul că

biserica poate folosi sau poate controla

puterea statului; că rânduielile religioase

pot fi impuse prin legi civile; pe scurt, că

autoritatea bisericii și a statului trebuie să

domine conștiința, triumful Romei în

această țară este asigurat. {TV 581.1}

Daniel 11:17-19 – Julius Caesar – George Bush

Daniel 11:17-19 –Iulius Cezar– George Bush

“Bishop Newton furnishes another reading

for this verse, which seems more clearly to

express the sense, as follows: ‘He shall also

set his face to enter by force the whole

kingdom.’ Verse 16 brought us down to the

conquest of Syria and Judea by the Romans.

Rome had previously conquered Macedon

and Thrace. Egypt was now all that remained

"Thomas Newton furnizează o altă

înțelegere pentru acest verset, care pare

să exprime mai clar sensul, după cum

urmează:" El și-a pus de gând să intre prin

forță în întreaga împărăție"

154

of the ‘whole kingdom’ of Alexander, not

brought into subjection to the Roman power,

which power now set its face to enter by force

into that country.

“Ptolemy Auletes died B.C.51. He left the

crown and kingdom of Egypt to his eldest son

and daughter, Ptolemy and Cleopatra. It was

provided in his will that they should marry

together, and reign jointly; and because they

were young, they were placed under the

guardianship of the Romans. The Roman

people accepted the charge, and appointed

Pompey as guardian of the young heirs of

Egypt.

“A quarrel having not long after broken out

between Pompey and Caesar, the famous

battle of Pharsalia was fought between the

two generals. Pompey, being defeated, fled

into Egypt. Caesar immediately followed him

thither; but before his arrival, Pompey was

basely murdered by Ptolemy, whose

guardian he had been appointed. Caesar

therefore assumed the appointment which

had been given to Pompey, as guardian of

Ptolemy and Cleopatra.

“After this conquest, Caesar defeated the last

remaining fragments of Pompey's party, Cato

and Scipio in Africa and Labienus and Varus

in Spain. Returning to Rome, the ‘fort of his

own land,’ he was made perpetual dictator;

and such other powers and honors were

granted him as rendered him in fact absolute

sovereign of the whole empire. But the

prophet had said that he should stumble and

fall. The language implies that his overthrow

would be sudden and unexpected, like a

person accidentally stumbling in his walk.

And so this man, who fought and won five

hundred battles, taken one thousand cities,

and slain one million one hundred and

ninety-two thousand men, fell, not in the din

of battle and the hour of strife, but when he

thought his pathway was smooth and strewn

with flowers, and when danger was

Versetul 16 ne duce până la cucerirea

Siriei și a Iudeii de către romani. Roma a

cucerit anterior Macedon și Tracia. Egiptul

era acum tot ceea ce a rămas din "întreaga

împărăție" al lui Alexandru, care nu a fost

supus încă puterii romane. Roma și-a

propus acum să intre cu forța în țară.

"Ptolemeu Auletes a murit pe 51 î.Cr. El a

lăsat coroana și împărăția Egiptului fiului

și fiicei sale mai mari, Ptolemei și

Cleopatrei. El a dorit ca ei să se

căsătorească și să domnească împreună;

și pentru că erau tineri, au fost plasați sub

tutela romanilor. Poporul român a

acceptat această misiune și l-a numit pe

Pompei drept tutela tinerilor moștenitori

ai Egiptului.

" Curând a izbucnit o ceartă între Pompei

și Cezar, faimoasa bătălie de la Pharsalus

a fost întreprinsă între cei doi generali.

Pompei, fiind învins, a fugit în Egipt. Cezar

îl urmase imediat; dar înainte de sosirea

sa, Pompei a fost în mod rușinos ucis de

Ptolemeu, al cărui gardian a fost numit.

Prin urmare, Cezar și-a luat rolul care i-a

fost dat inițial lui Pompei, și anume

calitatea de tutelă a lui Ptolemeu și

Cleopatrei.

"După această cucerire, Cezar a învins

ultimele teritorii ale lui Pompei, Cato și

Scipio în Africa și Labienus și Varus în

Spania. Întorcându-se la Roma, "averea

propriului său pământ", el a devenit

dictator perpetuu; și astfel de alte puteri și

onoruri i-au fost acordate ca fiind în

realitate absolutul suveran al întregului

imperiu. Dar profetul spusese că trebuie

să se poticnească și să cadă. Limbajul

presupune că răsturnarea lui va fi bruscă

și neașteptată, ca o persoană care se

împiedică accidental în plimbare. Iar acest

om, care a luptat și a câștigat cinci sute de

bătălii, a luat o mie de cetăți și a ucis un

milion o sută nouăzeci și două de mii de

155

supposed to be far away; for, taking his seat

in the senate chamber upon his throne of

gold, to receive at the hands of that body the

title of king, the dagger of treachery suddenly

struck him to the heart. Cassius, Brutus, and

other conspirators rushed upon him, and he

fell, pierced with twenty-three wounds. Thus

he suddenly stumbled and fell, and was not

found, B.C.44.” Daniel & The Revelation, 260-

264.

oameni, a căzut, nu în bătălia și în ceasul

luptei, ci când calea era cea mai netedă și

presărată cu flori și atunci când pericolul

trebuia să fie cel mai îndepărtat; pentru că

își luase locul în camera senatului, pe

tronul său de aur, ca să primească din

mâna chipului acela titlul de rege,

pumnalul trădării îl lovise brusc în inimă.

Cassius, Brutus și alți conspiratori s-au

repezit la el și a căzut, străpuns de

douăzeci și trei de răni. Astfel, el s-a

poticnit și a căzut rapid și nu a fost găsit,

B.C.44 "Daniel și Apocalipsa, 260-264.

Daniel 11:20 – Augustus Caesar – Raiser of Taxes – Barack Obama

Daniel 11:20 – Cezar Augustus- Ridicătorul de Taxe– Barack Obama

“Augustus Caesar succeeded his uncle,

Julius, by whom he had been adopted as his

successor. He publicly announced his

adoption by his uncle, and took his name, to

which he added that of Octavianus.

Combining with Mark Antony and Lepidus to

avenge the death of Caesar, they formed

what is called the triumvirate form of

government. Having subsequently firmly

established himself in the empire, the senate

conferred upon him the title of Augustus, and

the other members of the triumvirate being

now dead, he became supreme ruler.

He was emphatically a raiser of taxes.

Luke, in speaking of the events that

transpired at the time when Christ was born,

says: ‘And it came to pass in those days,

that there went out a decree from Caesar

Augustus, that all the world should be

enrolled [for taxation].’ Luke 2:1. That

taxing which embraced all the world was

an event worthy of notice; and the person

who enforced it has certainly a claim to the

"Cezar Augustus a urmat unchiului

său,Iulius, de care a fost adoptat ca

succesor al lui. El a anunțat în mod public

adoptarea de către unchiul său și i-a luat

numele, la care l-a adăugat și pe cel de

Octavian. El s-a asociat cu Mack Antoniu și

Lepidus pentru a răzbuna moartea lui

Cezar. Cei trei au format ceea ce se

numește triumvirat. După ce poziția lui

Octavus a fost ferm stabilită în imperiu,

Senatul i-a conferit titlul de Augustus, și

când ceilalți membri ai triumviratului au

murit, el a devenit conducătorul suprem.

El a fost în mod explicit un ridicător de

impozite. Luca, vorbind despre

evenimentele care au apărut la momentul

nașterii lui Cristos, spune: "Dar s-a

întâmplat, în acele zile, că a ieșit un

decret de la Cezar Augustus ca toată

lumea să fie impozitată. . "Luca 2: 1.

Această introducere a impozitelor care

a cuprins întreaga lume a fost un

eveniment demn de remarcat; iar

persoana care a pus-o în aplicare are cu

156

title of ‘a raiser of taxes’ above every other

competitor.” Daniel & The Revelation, 265.

siguranță o revendicare a titlului de

"ridicător de impozite" deasupra celorlalți

conducători. "Daniel & Apocalipsa, 265.

Daniel 11:21, 22 – Tiberius Caesar – Donald Trump

Daniel 11:21, 22 – Tiberius Cezar – Donald Trump

“Tiberius Caesar next appeared after

Augustus Caesar on the Roman throne. He

was raised to the consulate in his twenty-

eighth year. It is recorded that as Augustus

was about to nominate his successor, his

wife, Livia, besought him to nominate

Tiberius (her son by a former husband); but

the emperor said, ‘Your son is too vile to

wear the purple of Rome;’ and the

nomination was given to Agrippa, a very

virtuous and much-respected Roman citizen.

But the prophecy had foreseen that a vile

person should succeed Augustus. Agrippa

died; and Augustus was again under the

necessity of choosing a successor. Livia

renewed her intercessions for Tiberius; and

Augustus, weakened by age and sickness,

was more easily flattered, and finally

consented to nominate, as his colleague and

successor, that ‘vile’ young man. But the

citizens never gave him the love, respect,

and ‘honor of the kingdom’ due to an

upright and faithful sovereign.

“How clear a fulfilment is this of the

prediction that they should not give him the

honor of the kingdom. But he was to come in

peaceably, and obtain the kingdom by

flatteries. A paragraph from the Encyclopedia

Americana shows how this was fulfilled:

“‘During the remainder of the life of

Augustus, he [Tiberius] behaved with great

prudence and ability, concluding a war with

the Germans in such a manner as to merit a

triumph. After the defeat of Varus and his

legions, he was sent to check the progress of

"Tiberius Cezar a apărut după Augstus

la tronul Romei. El a fost ridicat la titlul de

consul al 29 de ani. Se înregistrează faptul

că, pe măsură ce Augustus era pe punctul

de a-l nominaliza pe succesorul său, soția

lui, Livia, l-a rugat să-l nominalizeze pe

Tiberius (fiul ei cu un fost soț); dar

împăratul a spus: "Fiul tău este prea

ticălos pentru a purta purpuriul Romei"

și în locul lui a fost numit Agripa, un

cetățean roman foarte virtuos și

respectat. Dar profeția a prevăzut că o

persoană ticăloasă ar trebui să-l urmeze

pe Augustus. Agripa a murit; iar Augustus

a fost din nou sub necesitatea alegerii

unui succesor. Livia și-a reînnoit mijlocirile

pentru Tiberius; iar Augustus, slăbit de

vârstă și de boală, a fost mai ușor flatat și,

în cele din urmă, și-a dat consimțământul

de a numi, în calitate de asociat și

succesor, acel tânăr "ticălos". Dar

cetățenii nu i-au acordat niciodată

dragostea, respectul și "onoarea

împărătească" datorată unui suveran

drept și credincios.

"Cât de clar s-a împlinit aici predicția că ei

nu-I vor da onoare împărătească. Dar

trebuia el trebuia să vină la putere în mod

pașnic și să obțină împărăția prin

lingușire. Un paragraf din Encilopedia

Americană arată cum s-a îndeplinită

aceasta:

"În restul vieții lui Augustus, el [Tiberius] s-

a comportat cu mare prudență și abilitate,

încheind un război cu germanii într-un

157

the victorious Germans, and acted in that war

with equal spirit and prudence. On the death

of Augustus, he succeeded, without

opposition, to the sovereignty of the empire:

which, however, with his characteristic

dissimulation, he affected to decline, until

repeatedly solicited by the servile senate.’

“Dissimulation on his part, flattery on the part

of the servile senate, and a possession of the

kingdom without opposition - such were the

circumstances attending his accession to the

throne, and such were the circumstances for

which the prophecy called.” Daniel & The

Revelation, 266, 267.

mod care să merite un triumf. După

înfrângerea lui Varus și a legiunilor sale, el

a fost trimis să împiedice progresul

germanilor victorioși și a acționat în acel

război cu inteligență și prudență. La

moartea lui Augustus, el a reușit, fără

opoziție, suveranitatea imperiului, care

totuși, cu prefăcătoria lui caracteristică, l-

a îndreptat spre declin, cerând în mod

repetat un senat slugarnic.

"Prefăcătoria din partea lui, lingușirea din

partea unui "senat slugarnicl" cât și

stăpânirea unei împărății fără opoziție au

fost împrejurările care au însoțit urcarea

sa la tron, împlinind astfel cuvintele

profeției". Daniel și Apocalipsa, 266, 267.

“Bishop Newton presents the following

reading as agreeing better with the original:

‘And the arms of the overflower shall be

overflown from before him, and shall be

broken.’ The expressions signify revolution

and violence; and in fulfilment we should

look for the arms of Tiberius, the

overflower, to be overflown, or, in other

words, for him to suffer a violent death. To

show how this was accomplished, we again

have recourse to the Encyclopedia

Americana, art. Tiberius:

“‘Acting the hypocrite to the last, he disguised

his increasing debility as much as he was

able, even affecting to join in the sports and

exercises of the soldiers of his guard. At

length, leaving his favorite island, the scene

of the most disgusting debaucheries, he

stopped at a country house near the

promontory of Micenum, where, on the 16th

of March, 37, he sunk into a lethargy, in which

he appeared dead; and Caligula was

preparing with a numerous escort to take

possession of the empire, when his sudden

revival threw them into consternation. At this

critical instant, Macro, the pretorian prefect,

caused him to be suffocated with pillows.

"Thomas Newton prezintă următoarea

traducere mai exacta a acestui text, după

original:" Și armatele nimicitorului se

vor revărsa înaintea lui și-l vor zdrobi..

"

Această înseamnă revoluție și violență;

și în împlinire ar trebui să căutăm

armatele lui Tiberius, nimicitorul să

sufere o moarte violentă. Pentru a arăta

cum a fost realizat acest lucru, vom

recurge din nou la Enciclopedia

Americana,:

"Făcând pe ipocritul până la capăt, el a

simulat o îmbolnăvire determinând să se

asocieze în acest joc chiar soldații gărzii

sale. În cele din urmă, lăsându-și insula

favorită, scena celor mai dezgustătoare

destrăbălări, el s-a oprit la o vila, la țară,

lângă Capul Micene, unde, pe 16 martie,

anul 37, a căzut în comă părând aproape

mort; și Caligula se pregătea cu o escortă

numeroasă pentru a lua în stăpânire

imperiul, când revigoarea sa bruscă i-a

uimit pe toți. În acest moment critic,

Macro, prefectul pretorian, l-a sufocat cu

158

Thus expired the emperor Tiberius, in the

seventy-eighth year of his age, and twenty-

third of his reign, universally execrated.’

“‘The prince of the covenant’ unquestionably

refers to Jesus Christ, ‘the Messiah the Prince,’

who was to ‘confirm the covenant’ one week

with his people. Dan.9:25-27. The prophet,

having taken us down to the death of

Tiberius, now mentions incidentally an event

to transpire in his reign, so important that it

should not be passed over; namely, the

cutting off of the Prince of the covenant, or in

other words, the death of our Lord Jesus

Christ. According to the prophecy, this took

place in the reign of Tiberius. Luke informs us

(3:1-3) that in the fifteenth year of the reign

of Tiberius Caesar, John the Baptist

commenced his ministry. The reign of

Tiberius is to be reckoned, according to

Prideaux, Dr. Hales, Lardner, and others,

from his elevation to the throne to reign

jointly with Augustus, his step-father, in

August, A.D.12. His fifteenth year would

therefore be from August, A.D.26, to August,

A.D.27. Christ was six months younger than

John, and is supposed to have commenced

his ministry six months later, both, according

to the law of the priesthood, entering upon

their work when they were thirty years of age.

If John commenced in the spring, in the latter

portion of Tiberius's fifteenth year, it would

bring the commencement of Christ's ministry

in the autumn of A.D.27; and right here the

best authorities place the baptism of Christ,

it being the exact point where the 483 years

from B.C.457, which were to extend to the

Messiah the Prince, terminated; and Christ

went forth proclaiming that the time was

fulfilled. From this point we go forward three

years and a half to find the date of the

crucifixion; for Christ attended but four

Passovers, and was crucified at the last one.

Three and a half years from the autumn of

A.D.27 bring us to the spring of A.D.31. The

death of Tiberius is placed but six years

perne. Astfel, împăratul Tiberius a murit ,

în vârstă de 78 de ani în al 23-lea an al

domniei sale, detestat de toți.

"Prințul legământului" se referă fără

îndoială la Isus Hristos, "Mesia Prințul",

care trebuia să "confirme legământul" de

o săptămână cu poporul său. Dan.9: 25-

27. Profetul, după notarea morții lui

Tiberius, menționează acum un

eveniment care s-a petrecut în momentul

domniei sale, atât de important încât nu

poate fi trecut cu vederea. Și acesta este

nimicirea Căpeteniei legâmântului sau

moartea Domnului nostru Isus Cristos.

Conform profeției, aceasta a avut loc în

timpul domniei lui Tiberius. Luca 3:1-3 ne

informează că, în al cincisprezecelea an al

domniei lui Tiberius Cezar, Ioan

Botezătorul și-a început lucrarea. De

accord cu Prideaux cu doctoral Hels, și cu

alții, domnia lui Tiberius trebuia sa fie

socotită de la înălțarea la tron ca asociat al

lui Augustus, tatăl său vitreg, din august,

anul 12 d.Cr.

Cel de-al cincisprezecelea an va fi, de

aceea, din august, anul 26 d. Cr, până în

august, anul 27 d. Cr. Cristos a fost cu șase

luni mai tânăr decât Ioan și ar fi trebuit să-

și înceapă slujba după șase luni, conform

legii preoției, intrând în munca lor la

treizeci de ani.

Dacă Ioan a început în primăvară, în a

doua jumătate a anului al cincisprezecelea

al lui Tiberius, aceasta va aduce începutul

slujirii lui Cristos în toamna lui 27 d. Cr ; și

chiar aici cele mai bune autorități plasează

botezul lui Cristos, acesta fiind punctul

exact în care au încetat cei 483 de ani de

la 457 î.Cr, care urmau să se extindă la

Mesia, Prințul. Atunci Hristos a mers

proclamând că timpul s- a împlinit. Din

acest punct mergem înainte trei ani și

159

later, in A.D.37.” Daniel & The Revelation, 268,

269.

jumătate pentru a găsi data răstignirii; căci

Hristos a mers doar la 4 sărbători ale

paștelui și a fost răstignit la ultima.

Trei ani și jumătate din toamna lui 27 d. Cr

ne aduc până în primăvara annuli 31d. Cr

. Moartea lui Tiberius este plasată șase

ani mai târziu, în 37 d. Cr. "Daniel &

Apocalipsa, 268, 269.

“The Prince of Light and the prince of

darkness are contending for the victory.

When Jesus, the Prince of Life, came forth

from Joseph's sepulcher, his triumph was

assured. As he came forth from the grave,

and proclaimed himself the resurrection and

the life, the end of Satan's reign on the earth

was made certain; but well may the hosts of

heaven be astonished to see men exalting

him who is the leader of the great rebellion

against God. Those who are choosing to

honor Satan by exalting the spurious

sabbath are making a choice similar to

that which the people made when they

rejected Christ, that Barabbas, a robber

and murderer, should be given unto them.”

The Signs of the Times, March 12, 1894.

"Prințul Luminii și prințul întunericului se

luptă pentru victorie. Când Isus, Prințul

Vieții, a ieșit din mormântul lui Iosif,

triumful lui a fost asigurat. Când a ieșit din

mormânt și s-a proclamat învierea și viața,

sfârșitul domniei lui Satan pe pământ a

fost asigurat, dar cu adevărat au fost

uimite oștirile cerului când îi văd pe

oamenii care îl înalță pe cel care conduce

marea răzvrătire împotriva lui Dumnezeu.

Cei care aleg să-L onoreze pe Satana

prin înălțarea sabatului fals, fac o

alegere asemănătoare cu cea pe care a

făcut-o poporul când l-a respins pe

Hristos, ca Barabas, un hoț și un ucigaș,

să li se dea "."Semnele Vremii, martie 12,

1894.

160

Daniel 11:23 – 29

League with the Jews Alianța cu iudeii

Daniel 11:23 Daniel 11:23 “Having taken us down through the secular

events of the empire to the end of the

seventy weeks, the prophet, in verse 23,

takes us back to the time when the

Romans became directly connected with

the people of God by the Jewish league,

B.C.161: from which point we are then taken

down in a direct line of events to the final

triumph of the church, and the setting up of

God's everlasting kingdom. The Jews, being

grievously oppressed by the Syrian kings,

sent an embassy to Rome, to solicit the aid of

the Romans, and to join themselves in ‘a

league of amity and confederacy with them.’

1 Mac.8; Prideaux, II, 234; Josephus's

Antiquities, book 12, chap.10, sec.6. The

Romans listened to the request of the Jews,

and granted them a decree, couched in these

words:

“‘The decree of the senate concerning a

league of assistance and friendship with the

nation of the Jews. It shall not be lawful for

any that are subject to the Romans, to make

war with the nation of the Jews, nor to assist

those that do so, either by sending them

corn, or ships, or money; and if any attack be

made upon the Jews, the Romans shall assist

them as far as they are able; and again, if any

attack be made upon the Romans, the Jews

shall assist them. And if the Jews have a mind

to add to, or to take from, this league of

assistance, that shall be done with the

common consent of the Romans. And

whatever addition shall thus be made, it shall

be of force.’ ‘This decree,’ says Josephus, ‘was

written by Eupolemus, the son of John, and

"Acum când ne-a condus printre

evenimentele seculare ale imperiului

roman, până la sfârșitul celor șaptezeci de

săptămâni, profetul, în versetul 23 ne

readuce la vremea când romanii au

devenit în mod direct legați de poporul

lui Dumnezeu prin alianța cu iudeii din

anul 161 î.Cr. Din acest punct suntem

apoi duși în linie directă, printre

evenimente, la triumful final al bisericii și

înființarea Împărăției veșnice a lui

Dumnezeu. Evreii, fiind amarnic

asupriți de regii sirieni, au trimis o solie

la Roma, pentru a solicita ajutorul

romanilor și s-au alăturat în "alianță de

prietenie și confederație cu ei " Prideaux,

II, 234; Josephus Antiquities, cartea 12,

capitolul 10, sec. Romanii au ascultat

cererea evreilor și le-au acordat un decret,

formulat în aceste cuvinte:

"" Decretul Senatului în legătură cu alianța

de ajutor și prietenie cu națiunea iudaică.

Nu este îngăduit pentru niciun supus

roman să facă război poporului iudeu, nici

să-i ajute pe cei care fac asta sau să le

trimită nave, fie de bani; și dacă se face

vreun atac asupra evreilor, romanii îi vor

ajuta în măsura în care sunt în stare; și din

nou, dacă se va face un atac asupra

romanilor, evreii îi vor asista. Iar dacă

evreii au de gând să adauge sau să ia ceva

din această alianță de ajutor, acest lucru

se va face cu consimțământul comun al

romanilor. Și orice adăugire se va face

astfel, altfel va intra în vigoare. "Acest

decret," spune Josephus ", a fost scris de

161

by Jason, the son of Eleazer, when Judas was

high priest of the nation, and Simon, his

brother, was general of the army. And this

was the first league that the Romans made

with the Jews, and was managed after this

manner.’

“At this time the Romans were a small people,

and began to work deceitfully, or with

cunning, as the word signifies. And from this

point they rose by a steady and rapid ascent

to the height of power which they afterward

attained. - Daniel & The Revelation, 271, 272.

Eupolemus, fiul lui Ioan, și de Iason, fiul lui

Eleazer, când Iuda a fost mare preot și

Simon, fratele său, era general al armatei.

Și aceasta a fost prima alianță a romanilor

cu iudeii și a fost încheiată în acest mod".

"În acest timp, romanii erau un popor mic

și au început să lucreze înșelător sau cu

viclenie, așa cum precizează Cuvântul. Și

din acest punct, ei au urcat printr-o

ascensiune constantă și rapidă până la

înălțimea puterii pe care au obținut-o

ulterior. - Daniel și Apocalipsa, 271, 272.

“‘According to Uriah Smith and also 1

Maccabees chapter 7:1 and chapter 8, the

date of the first league was in 161 BC when

the Romans and Jews made a peace

agreement. This first peace treaty did not

last however, because in that same year

Bacchides, a loyal Roman ruler, made war

against the Jews. In this war Judas Maccabeus

was killed. Later his brother Jonathon took

over leadership of the Jews. In the beginning

of 159 BC Alcimus, the false high priest, died

after attempting to tear down the walls of the

temple and Bacchides left the Jews alone for

2 years (see 1 Macabees 9:54–57). The Jewish

reckoning of time included the full year;

therefore, the 2 years would include 159 and

158 BC. Bacchides came back again to battle

sometime in 158 BC and lost to the Jews.

When he returned to his own land the

Jews once again asked for peace and it

was granted. This was the second ‘league’

made between the Jews and Romans and

this time it lasted longer. This league is found

in 1 Maccabees 9:70, 71, and is quoted on the

center column of the 1843 chart next to the

year of 158 BC. The 1843 chart is therefore

accurate about this date.” Future News FAQ’s,

55.

"Potrivit lui Uriah Smith și a celor 1

Macabei capitole 7:1 și 8, data primei

alianțe a fost în 161 î.Cr., când romanii

și evreii au încheiat un acord de pace.

Acest prim tratat de pace nu a rezistat,

pentru că în acel an, Bacchides, un

conducător roman loial, a făcut război

împotriva evreilor. În acest război, Iuda

Maccabeus a fost ucis. Mai târziu, fratele

său Jonathon a preluat conducerea

evreilor. La începutul anului 159 î.Cr.,

Alcimus, marele preot fals, a murit după

ce a încercat să rupă zidurile templului, iar

Bacchides a lăsat evreii singuritimp de 2

ani (vezi 1 Macabei 9: 54-57). Calculul

timpului evreiesc a inclus întregul an; prin

urmare, cei 2 ani ar include 159 și 158 î.Hr.

Bacchides s-a întors din nou în luptă

cândva în 158 î.Cr. și a pierdut din cauza

evreilor. Când s-a întors în propriul său

pământ, iudeii i-au cerut din nou pacea

și li s-a acordat. Aceasta a fost a doua

"alianță" între evrei și romani și de

această dată a durat mai mult. Această

liga se găsește în 1 Macabei 9:70, 71 și este

citată în coloana din centrul harții din

1843, alături de anul 158 î.Cr. Harta din

1843 este, prin urmare, exactă cu privire

la această dată. "

162

Pagan Rome – USA

Jews – Adventism

Roma Păgână - SUA

Iudeii - Adventismul

Midnight Arrest – Jews, Romans, Judas

Arestul de la miezul nopții - Iudeii, romanii, Iuda

“The Saviour contrasted His own manner of

work with the methods of His accusers. For

months they had hunted Him, striving to

entrap Him and bring Him before a secret

tribunal, where they might obtain by perjury

what it was impossible to gain by fair means.

Now they were carrying out their purpose.

The midnight seizure by a mob, the

mockery and abuse before He was

condemned, or even accused, was their

manner of work, not His. Their action was in

violation of the law. Their own rules declared

that every man should be treated as

innocent until proved guilty. By their own

rules the priests stood condemned.” Desire of

Ages, 699.

„Domnul Hristos punea propriul mod de a

lucra în contrast cu metodele acuzatorilor

Săi. Timp de luni de zile, ei Îl urmăriseră,

străduindu-se să-L prindă în cursă şi să-L

aducă înaintea unui tribunal secret, unde,

prin jurământ fals, să obţină ceea ce prin

mijloace cinstite era imposibil să obţină.

Acum, ei îşi aduceau la îndeplinire

planurile. Prinderea Lui în miez de

noapte de către o gloată de oameni,

batjocura şi abuzurile comise asupra Lui

mai înainte de a fi condamnat sau chiar

acuzaţia erau modul lor de a lucra, şi nu al

Lui. Acţiunea lor era de fapt o violare a

legii. Rânduielile lor prevedeau că fiecare

om trebuie să fie considerat şi tratat ca

nevinovat până când i se dovedea

vinovăţia. Preoţii erau astfel condamnaţi

de propriile rânduieli.” Hristos Lumina

Lumii, 699.

Two Charges at Midnight by the Jews

Două acuzații de către iudei la miezul nopții

“Christ was to be tried formally before the

Sanhedrin; but before Annas He was

subjected to a preliminary trial. Under the

Roman rule the Sanhedrin could not execute

the sentence of death. They could only

examine a prisoner, and pass judgment, to

be ratified by the Roman authorities. It was

therefore necessary to bring against

Christ charges that would be regarded as

criminal by the Romans. An accusation

must also be found which would condemn

Him in the eyes of the Jews. Not a few

„În mod legal, Domnul Hristos trebuia să

fie judecat de către Sinedriu; dar, adus

înaintea lui Ana, El a fost supus unei

judecăţi preliminare. Sub dominaţia

romană, Sinedriul nu putea să pronunţe

definitiv sentinţa la moarte. El nu putea

decât să judece un deţinut, iar sentinţa

dată trebuia supusă spre ratificare

autorităţilor romane. Era deci necesar să

se aducă împotriva Domnului Hristos

acuzaţii care să fie considerate de către

romani ca fiind criminale. De

163

among the priests and rulers had been

convicted by Christ's teaching, and only fear

of excommunication prevented them from

confessing Him. The priests well

remembered the question of Nicodemus,

"Doth our law judge any man, before it hear

him, and know what he doeth?" John 7:51.

This question had for the time broken up the

council, and thwarted their plans. Joseph of

Arimathaea and Nicodemus were not now to

be summoned, but there were others who

might dare to speak in favor of justice. The

trial must be so conducted as to unite the

members of the Sanhedrin against Christ.

There were two charges which the priests

desired to maintain. If Jesus could be

proved a blasphemer, He would be

condemned by the Jews. If convicted of

sedition, it would secure His

condemnation by the Romans. The second

charge Annas tried first to establish. He

questioned Jesus concerning His disciples

and His doctrines, hoping the prisoner would

say something that would give him material

upon which to work. He thought to draw

out some statement to prove that He was

seeking to establish a secret society, with

the purpose of setting up a new kingdom.

Then the priests could deliver Him to the

Romans as a disturber of the peace and a

creator of insurrection.” Desire of Ages, 698.

asemenea, trebuia găsită o acuzaţie

care să-L condamne şi în faţa iudeilor.

Un mare număr de preoţi şi conducători

fuseseră convinşi de învăţătura Domnului

Hristos şi numai teama de excomunicare

i-a împiedicat să-I mărturisească aceasta.

Preoţii îşi aminteau foarte bine de

întrebarea lui Nicodim: „Legea noastră

osândeşte ea pe un om înainte ca să-l

asculte şi să ştie ce face?” (Ioan 7, 51.)

Această întrebare a determinat atunci

dezbinarea consiliului, iar planurile lor au

fost zădărnicite. Acum, Iosif din Arimatea

şi Nicodim nu aveau să mai fie invitaţi, dar

erau alţii care puteau îndrăzni să

vorbească în favoarea dreptăţii. Judecata

trebuia condusă în aşa fel, încât să-i

unească pe membrii Sinedriului împotriva

Domnului Hristos. Erau două acuzaţii pe

care preoţii doreau să le aducă. Dacă

Domnul Hristos ar fi fost dovedit ca

hulitor, atunci El ar fi fost condamnat

de către iudei. Dacă ar fi fost acuzat de

revoltă, atunci s-ar fi asigurat

condamnarea de către romani. Ana a

încercat să stabilească cel de-al doilea cap

de acuzare. El L-a cercetat pe Domnul

Hristos cu privire la ucenicii Săi şi cu

privire la doctrina Sa, sperând ca Arestatul

să spună ceva care să-i dea material pe

care să-l interpreteze. El a căutat să

stoarcă nişte declaraţii prin care să

dovedească faptul că Isus căuta să

înfiinţeze o societate secretă, cu scopul

de a stabili o nouă împărăţie. Atunci,

preoţii ar fi putut să-L dea în mâinile

romanilor, ca fiind tulburător al păcii şi

generator al răzvrătirii.” Hristos Lumina

Lumii, 698.

Naboth’s Vineyard – 1 Kings 21:7-14

Via lui Nabot - 1 Împărați 21:7-14

164

What Causes the League? – Syrian Oppression

CE A CAUZAT ALIANȚA? – OPRESIUNEA SIRIANĂ

Three Geographical Locations:

Daniel 8:9 –, East: Syria 65 BC, Pleasant Land:

Jerusalem 63 BC, South: Egypt 30 BC

Daniel 11:40-43 – King of the South, Glorious

Land, Egypt

TREI LOCAȚII GEOGRAFICE:

Daniel 8:9 - Est: Siria 65 î.Cr; Țara

minunată: Ierusalim 63 î.Cr, Sud: Egipt 30

î.Cr

Daniel 11:40-45 – Împăratul Sudului, Țara

glorioasă, Egipt

165

Daniel 11:24, 13 Daniel 11:24,13 “The usual manner in which nations had,

before the days of Rome, entered upon

valuable provinces and rich territory, was by

war and conquest. Rome was now to do

what had not been done by the fathers or

the fathers' fathers; namely, receive these

acquisitions through peaceful means. The

custom, before unheard of, was now

inaugurated, of kings' leaving by legacy their

kingdoms to the Romans. Rome came into

possession of large provinces in this manner.

And those who thus came under the

dominion of Rome derived no small

advantage therefrom. They were treated with

kindness and leniency. It was like having the

prey and spoil distributed among them. They

were protected from their enemies, and

"Modul obișnuit în care națiunile, înainte

de apariția Romei, intrau în provincii

valoroase și în teritorii bogate, a fost prin

război și cucerire. Roma făcea acum

ceea ce nu fusese făcut de părinți sau

de părinții părinților; și anume, să

primească aceste achiziții prin mijloace

pașnice. Acum s-a inaugurat obiceiul ca

regii să-și lase regatele lor Romei prin

moștenire.

Roma a intrat în posesia unor provincii

mari în acest mod. Iar cei care au intrat

sub dominația Romei nu aveau numai un

mic avantaj din aceasta. Ei au fost tratați

cu bunătate și cu clemență. Aceasta este

ca și cum și-ar împărți prada în mod egal

între ei. Ei au fost protejați de dușmanii lor

166

rested in peace and safety under the aegis of

the Roman power.

“To the latter portion of this verse, Bishop

Newton gives the idea of forecasting devices

from strongholds, instead of against them.

This the Romans did from the strong

fortress of their seven-hilled city. ‘Even for

a time;’ doubtless a prophetic time, 360

years. From what point are these years to

be dated? Probably from the event

brought to view in the following verse.”

Daniel & The Revelation, 273.

și s-au odihnit în pace și siguranță sub

aripa puterii romane.

În ultima porțiune a acestui verset,

Thomas Newton dă o idee de traducere

mai bune și anume “va urzi planuri din

cetățui” în loc de ” împotriva cetățuilor” .

Romanii au făcut aceasta din

puternica lor cetate așezată pe cele

șapte dealuri "Chiar și pentru un timp",

fără îndoială un timp profetic, 360 de ani.

Din ce punct sunt acești ani care

urmează să fie datate? Probabil din

evenimentul adus în discuție în

versetul următor. "Daniel & Apocalipsa,

273.

Consolidation: Consolidare: Genesis 41 – Joseph given power of

distribution, and preparation. 1/5 was owed

to Egypt.

Geneza 41 – Iosif a dat putere de

distribuție și pregătire. 1/5 a fost datorată

Egiptului.

Even for a time’ - a time is 360 years.

Image of Daniel 3 (60x6 = 360 cubits)

Chiar și pentru o vreme "- un timp este de

360 de ani.

Chipul din Daniel 3 (60x6 = 360 de coți)

Stronghold: Fortăreață “‘And he had two horns like a lamb.’ The

lamblike horns indicate youth, innocence,

and gentleness, fitly representing the

character of the United States when

presented to the prophet as ‘coming up’ in

1798. Among the Christian exiles who first

fled to America and sought an asylum from

royal oppression and priestly intolerance

were many who determined to establish a

government upon the broad foundation of

civil and religious liberty. Their views found

place in the Declaration of Independence,

which sets forth the great truth that ‘all men

„Și ea avea două coarne ca ale unui miel.”

Coarnele ca de miel arată tinerețe,

nevinovăție și blândețe, care reprezintă

exact caracterul Statelor Unite, arătate

profetului ca „ieșind” în anul 1798. Printre

creștinii exilați, care au fugit în America și

au căutat adăpost de persecuția regală și

de intoleranța preoților, erau mulți care s-

au hotărât să întemeieze o guvernare pe

temelia solidă a libertății religioase și

civile. Vederile lor și-au găsit întruchiparea

în Declarația de Independență, care a

stabilit marele adevăr că „toți oamenii

167

are created equal’ and endowed with the

inalienable right to ‘life, liberty, and the

pursuit of happiness.’ And the Constitution

guarantees to the people the right of self -

government, providing that representatives

elected by the popular vote shall enact and

administer the laws. Freedom of religious

faith was also granted, every man being

permitted to worship God according to the

dictates of his conscience. Republicanism

and Protestantism became the

fundamental principles of the nation.

These principles are the secret of its power

and prosperity. The oppressed and

downtrodden throughout Christendom have

turned to this land with interest and hope.

Millions have sought its shores, and the

United States has risen to a place among the

most powerful nations of the earth.” The

Great Controversy, 441.

sunt creați egali” și înzestrați cu dreptul

inalienabil la „viață, libertate și căutarea

fericirii”. Iar constituția le-a garantat

oamenilor dreptul la autoguvernare, dând

asigurarea că reprezentanții aleși prin

votul poporului sunt împuterniciți și pot să

aplice legea. Libertatea credinței

religioase a fost de asemenea garantată,

fiecărui om fiindu-i îngăduit să se închine

lui Dumnezeu după glasul conștiinței lui.

Principiile republicane și cele

protestante au devenit principiile

fundamentale ale țării. Aceste principii

sunt secretul puterii și prosperității ei.

Toți cei persecutați și asupriți din întreaga

creștinătate s-au îndreptat către această

țară cu interes și cu nădejde. Milioane de

oameni au căutat țărmurile ei, iar Statele

Unite au ajuns curând printre cele mai

puternice națiuni ale pământului. {TV

441.1}

“A great crisis awaits the people of God. A

crisis awaits the world. The most momentous

struggle of all the ages is just before us.

Events which for more than forty years we

have upon the authority of the prophetic

word declared to be impending are now

taking place before our eyes. Already the

question of an amendment to the

Constitution restricting liberty of

conscience has been urged upon the

legislators of the nation. The question of

enforcing Sunday observance has become

one of national interest and importance. We

well know what the result of this movement

will be. But are we ready for the issue? Have

we faithfully discharged the duty which God

has committed to us of giving the people

warning of the danger before them?”

Testimonies, volume 5, 711.

O mare criză îl așteaptă pe poporul lui

Dumnezeu. O criză așteaptă lumea. Lupta

cea mai însemnată din toate veacurile

este chiar înaintea noastră. Evenimente

despre care, timp de mai bine de patruzeci

de ani, am declarat, în baza autorității

profetice, că sunt gata să vină au loc acum

sub ochii noștri. Deja problema unui

amendament la Constituție, care să

restrângă libertatea de conștiință, a

fost supus legislatorilor națiunii.

Problema impunerii păzirii duminicii a

devenit o problemă de interes și de

importanță națională. Noi știm foarte bine

care va fi rezultatul acestei mișcări. Dar

oare suntem gata? Ne-am împlinit noi cu

credincioșie datoria pe care ne-a

încredințat-o Dumnezeu, de a transmite

oamenilor avertizarea cu privire la

primejdia care stă înaintea noastră? {5M

711.3}

168

“We see that efforts are being made to

restrict our religious liberties. The Sunday

question is now assuming large proportions.

An amendment to our constitution is

being urged in Congress, and when it is

obtained, oppression must follow. I want

to ask, Are you awake to this matter? and do

you realize that the night cometh, when no

man can work? Have you had that intensity of

zeal, and that piety and devotion, which will

enable you to stand when oppression is

brought upon you? It does not seem possible

to us now that any should have to stand

alone; but if God has ever spoken by me, the

time will come when we shall be brought

before councils and before thousands for his

name’s sake, and each one will have to give

the reason of his faith. Then will come the

severest criticism upon every position that

has been taken for the truth. We need, then,

to study the word of God, that we may know

why we believe the doctrines we advocate.

We must critically search the living oracles of

Jehovah.” Review & Herald, December 18,

1888.

"Vedem că se fac eforturi pentru a

restrânge libertățile noastre religioase.

Subiectul duminicii acum ia proporții mari.

Un amendament la constituția noastră

este îndemnat în Congres și, când este

obținut, trebuie să urmeze opresiunea.

Vreau să întreb, veghezi tu la această

problemă? Și îți dai seama că vine noaptea

când nimeni nu mai poate lucra?

Ați avut acea intensitate a zelului și acea

evlavie și devotament, care vă va permite

să stați în picioare când apăsarea va fi

adusă asupra voastră? Acum nu ni se pare

posibil ca cineva să fie nevoit să stea

singur; dar dacă Dumnezeu a vorbit

vreodată prin mine, va veni timpul când

vom fi adusi înaintea consiliilor și înaintea

miilor de oameni pentru numele Lui și

fiecare va trebui să dea mărturie credinței

sale. Apoi vor veni cele mai severe critici

asupra fiecărei poziții care a fost luată

pentru adevăr. Avem nevoie, deci, să

studiem Cuvântul lui Dumnezeu, ca să

știm de ce credem doctrinele pe care le

susținem. Trebuie să căutăm în mod critic

oracolele vii ale lui Iehova. "Review &

Herald, 18 decembrie 1888.

Daniel 11:25, 26 – Actium Daniel 11:25, 26 – Actium “By verses 23 and 24 we are brought down

this side of the league between the Jews and

the Romans, B.C. 161, to the time when Rome

had acquired universal dominion. The verse

now before us brings to view a vigorous

campaign against the king of the south,

Egypt, and the occurrence of a notable battle

between great and mighty armies. Did such

events as these transpire in the history of

Rome about this time? - They did. The was

was the war between Egypt and Rome; and

the battle was the battle of Actium. Let us

take a brief view of the circumstances that led

to this conflict.” Daniel & The Revelation, 273.

"Prin versetele 23 și 24 suntem aduși de la

alanța făcută intre evrei și romani, 161 î.Cr

, la vremea când Roma a dobândit

dominația universală. Versetul care se află

acum înaintea noastră aduce o campanie

viguroasă împotriva regelui de sud, Egipt,

și apariția unei bătălii remarcabile între

două armate puternice. Au avut astfel de

evenimente loc în istoria Romei din acel

timp? - Au avut. Este vorba despre

războiul dintre Egipt și Roma; și bătălia de

la Actium. Să vedem pe scurt

circumstanțele care au condus la acest

conflict. "Daniel și Apocalipsa, 273.

169

“Mark Antony, Augustus Caesar, and Lepidus

constituted the triumvirate which had sworn

to avenge the death of Julius Caesar. This

Antony became the brother-in-law of

Augustus by marrying his sister, Octavia.

Antony was sent into Egypt on government

business, but fell a victim to the arts and

charms of Cleopatra, Egypt's dissolute

queen. So strong was the passion he

conceived for her, that he finally espoused

the Egyptian interests, rejected his wife,

Octavia, to please Cleopatra, bestowed

province after province upon the latter to

gratify her avarice, celebrated a triumph at

Alexandria instead of Rome, and otherwise

so affronted the Roman people that

Augustus had no difficulty in leading them to

engage heartily in a war against this enemy

of their country. This war was ostensibly

against Egypt and Cleopatra; but it was really

against Antony, who now stood at the head

of Egyptian affairs. And the true cause of their

controversy was, says Prideaux, that neither

of them could be content with only half of the

Roman empire; for Lepidus having been

deposed from the triumvirate, it now lay

between them, and each being

determined to possess the whole, they

cast the die of war for its possession.”

Daniel & The Revelation, 273.

"Mark Antoniu, Augustus Cazar și Lepidus

au constituit triumviratul care a jurat să

răzbune moartea lui Iulius Cezar. Acest

Antoniu a devenit cumnatul lui Augustus,

căsătorit cu sora lui, Octavia. Antoniu a

fost trimis în Egipt pentru afaceri

guvernamentale, dar a căzut victima

artelor și farmecelor Cleopatrei, regina

desfrânată a Egiptului. Atât de puternică a

fost pasiunea pe care a avut-o pentru ea,

încât în final că a îmbrățișat interesele

egiptene, și-a respins soția, Octavia,

pentru a o mulțumi pe Cleopatra, care i-a

acordat provincie după provincie.

El își celebra triumfurile la Alexandria, în

loc de Roma și în acest fel el a adus un

afront poporului roman, astfel încât

Augustus n-a avut nicio greutate în a o

conduce și a se angaja cu toată inima la

război împotriva Egiptului

Acest război se pretindea a fi împotriva

Egiptului și a Cleopatrei; dar era cu

adevărat împotriva lui Antoniu, care acum

era în fruntea afacerilor egiptene. Iar

adevarata cauza a controversei lor a fost,

spune Prideaux, ca nici unul dintre ei nu ar

putea sa se multumeasca doar cu

jumatate din imperiul roman; pentru că

Lepidus a fost înlăturat de la triumvirat, el

se afla acum între ei și fiecare dintre ei

era horărât să posede întregul imperiu.

Ei au aruncat zarul războiului pentru a

intra în stăpânirea lui" Daniel și

Apocalipsa, 273.

“The vast power and domination of the

Roman Empire, for the three centuries which

followed the battle of Actium, have dazzled

the historic eye... The battle of Actium was

followed by the final conquest of Egypt. That

conquest rounded and integrated the

glorious empire; it was now circular as a

"Puterea și dominația vastă a Imperiului

Roman, timp de trei secole care a urmat

bătăliei de la Actium, a orbit ochiul istoric

... Lupta de la Actium a fost urmată de

cucerirea finală a Egiptului. Această

cucerire a conturat și a integrat imperiul

glorios; care era acum conturat ca un

170

shield... From that day forward, for three

hundred years, there was silence in the

world; no muttering was heard; no eye

winked beneath the wing. Winds of hostility

might still rave at intervals; but it was on the

outside of the mighty empire; it was at a

dream-like distance; and, like the storms that

beat against some monumental castle; 'and

at the doors and windows seem to call,' they

rather irritated and vilified the sense of

security than at all disturbed its luxurious

lull.’” The Great Empires of Bible Prophecy,

314.

adăpost ... Din acea zi înainte, timp de trei

sute de ani, a existat o tăcere în lume; nu

se auzeau mormăieli; nici un ochi nu

clipea. Vânturile de ostilitate ar fi putut să

mai bată la un anumit interval; dar era în

afara puternicului imperiu; era la o

aruncare de băț de un vis frumos; și, ca și

furtunile care băt împotriva unui castel

monumental; "și la ușile și ferestrele par

să-i spună:" ei mai degrabă preferau să

irite și să înjosească sentimentul de

securitate decât să deranjeze viața lor

luxoasă. "" Marele Imperiu al Profeției

Biblice, 314.

Four Years After Actium – Sunday Law Fractal

Patru ani după Actium – Legea Duminicală Fractal

“The Roman Empire (Latin: Imperium

Rōmānum; Classical Latin: [ɪmˈpɛ.ri.ũː

roːˈmaː.nũː] Koine and Medieval Greek:

Βασιλεία τῶν Ῥωμαίων, tr. Basileia tōn

Rhōmaiōn) was the post-Roman Republic

period of the ancient Roman civilization,

characterized by government headed by

emperors and large territorial holdings

around the Mediterranean Sea in Europe,

Africa and Asia. The city of Rome was the

largest city in the world c. 100 BC – c. 400 AD,

with Constantinople (New Rome) becoming

the largest around 500 AD,[5][6] and the

Empire's populace grew to an estimated 50

to 90 million inhabitants (roughly 20% of the

world's population at the time).[n 6][7] The 500-

year-old republic which preceded it was

severely destabilized in a series of civil wars

and political conflict, during which Julius

Caesar was appointed as perpetual dictator

and then assassinated in 44 BC. Civil wars

and executions continued, culminating in the

victory of Octavian, Caesar's adopted son,

over Mark Antony and Cleopatra at the Battle

of Actium in 31 BC and the annexation of

Egypt. Octavian's power was then

"Imperiul Roman (latină: Imperium

Rōmānum; latină clasică: [ɪmpɛ.ri.ũː

roːmaː.nũː] Koine și greco-medievală:

Basileia tōn Ῥomaίων, r. Basileia până la

Rhōmaiōn) a fost perioada post-romană a

civilizației romane antice , caracterizată de

un guvern condus de împărați și de mari

exploatații teritoriale din jurul Mării

Mediterane în Europa, Africa și Asia.

Orașul Romei a fost cel mai mare oraș din

lume c. 100 î.Cr. - c. 400 d.Cr, cu

Constantinopolul (Noua Roma) devenind

cel mai mare în jurul anului 500 d. Cr., Iar

populația Imperiului a crescut la

aproximativ 50-90 de milioane de locuitori

(aproximativ 20% din populația lumii la

acea dată). Republica de 500 de ani care a

precedat-o a fost grav destabilizată într-o

serie de războaie civile și conflicte politice,

în timpul căreia Iulius Cezar a fost numit

dictator perpetuu și apoi asasinat în anul

44 î.Cr. Războaiele civile și execuțiile au

continuat, culminând cu victoria lui

Octavian, fiul adoptiv al lui Cezar, asupra

lui Marck Antoniu și Cleopatra la bătălia

de la Actium în anul 31 î.Cr. și anexarea

171

unassailable and in 27 BC the Roman

Senate formally granted him overarching

power and the new title Augustus,

effectively marking the end of the Roman

Republic.” Wikipedia

Egiptului. Puterea lui Octavian a fost apoi

inaccesibilă, iar în 27 î.Hr. Senatul

Roman ia acordat oficial puterea

primordială și noul titlu Augustus,

marcând efectiv sfârșitul Republicii

Romane. "Wikipedia

Daniel 11: 27 – Consolidation Daniel 11: 27 – Consolidarea

“Antony and Caesar were formerly in alliance.

Yet under the garb of friendship they were

both aspiring and intriguing for universal

dominion. Their protestations of deference

to, and friendship for, each other, were the

utterances of hypocrites. They spoke lies at

one table. Octavia, the wife of Antony and

sister of Caesar, declared to the people of

Rome at the time Antony divorced her, that

she had consented to marry him solely with

the hope that it would prove a pledge of

union between Caesar and Antony. But that

counsel did not prosper. The rupture came;

and in the conflict that ensued, Caesar came

off entirely victorious.” Daniel & The

Revelation, 276.

"Antony și Cezar au fost anterior în alianță.

Cu toate acestea, sub veșmântul

prieteniei, ambii aspirau și intrigau

pentru dominația universală.

Asigurările lor de respect și de prietenie

unul față de altul au fost erau declarații

impocrite. Ei vorbeau cu viclenii la

aceeași masă.

Octavia, soția lui Antoniu, și surora lui

Cezar, a declarat poporului Romei, în

momentul când Antoniu a divorțat de ea,

că ea a consimțit să se căsătorească

numai cu speranța că se va dovedi un

angajament de unire între Cezar și

Antoniu. Dar acel sfat nu va izbuti. A

intervenit neînțelegerea; și în conflictul

care a urmat, Cezar fost în întregime

victorios. "Daniel și Apocalipsa, 276.

172

Daniel 11:28, 29 – Sunday Law – Decline of Rome

Daniel 11:28, 29 - Legea duminicală - Declinul Romei

“The next great enterprise of the Romans

after the overthrow of Egypt, was the

expedition against Judea, and the capture

"Următoarea mare lucrare a romanilor

după răsturnarea Egiptului a fost

expediția împotriva Iudeii și capturarea și

173

and destruction of Jerusalem. The holy

covenant is doubtless the covenant which

God has maintained with his people, under

different forms, in different ages of the world,

that is, with all believers in him. The Jews

rejected Christ; and, according to the

prophecy that all who would not hear that

prophet should be cut off, they were

destroyed out of their own land, and

scattered to every nation under heaven. And

while Jews and Christians alike suffered

under the oppressive hands of the Romans,

it was doubtless in the reduction of Judea

especially, that the exploits mentioned in the

text were exhibited.

“Under Vespasian the Romans invaded Judea,

and took the cities of Galilee, Chorazin,

Bethsaida, and Capernaum, where Christ had

been rejected. They destroyed the

inhabitants, and left nothing but ruin and

desolation. Titus besieged Jerusalem. He

drew a trench around it, according to the

prediction of the Saviour. A terrible famine

ensued, the equal of which the world has,

perhaps at no other time witnessed.

“Moses had predicted that in the terrible

calamities to come upon the Jews if they

departed from God, even the tender and

delicate woman should eat her own children

in the straitness of the siege wherewith their

enemies should distress them. Under the

siege of Jerusalem by Titus, a literal fulfilment

of this prediction occurred; and he, hearing

of the inhuman deed, but forgetting that he

was the one who was driving them to such

direful extremities, swore the eternal

extirpation of the accursed city and people.”

Daniel & The Revelation, 278, 279.

distrugerea Ierusalimului. Legământul

sfânt este, fără îndoială, legământul pe

care Dumnezeu l-a susținut cu poporul

său, sub diferite forme, în diferitele epoci

ale lumii, adică cu toți credincioșii în el.

Iudeii l-au respins pe Cristos; și, potrivit

profeției, toți cei care nu au ascultat de

acel Profet să fie nimiciți, și urmau să fie

nimiciți și luați din țara lor și au fost

împrăștiați între toate poporele de sub

ceruri.

Și în timp ce evreii și creștinii sufereau sub

mâinile asupritoare ale romanilor, fără

îndoială, că isprăvile menționte în textele

sfinte se referă în special la cucerirea

Iudeii.

"Sub Vespasian, romanii au invadat

Iudeea și au luat orașele Galileii, Chorazin,

Betsaida și Capernaum, unde Cristos a

fost respins. Ei au distrus locuitorii și nu au

lăsat nimic altceva decât ruină și pustiire.

Titus a asediat Ierusalimul. El a săpat un

șanț în jurul ei, conform pofeția

Mântuitorului. A urmat o foamete teribilă,

ce nu a mai avut egal până atunci.

"Moise a prezis că nenorocirile teribile

care vor veni asupra iudeilor dacă se

îndepărtează de Dumnezeu. S-a profețit

chiar că cea mai gingașă și delicată femei

își va mâca proprii copiii în strâmtorearea

asediului. Sub asediul Ierusalimului de

către Titus, a avut loc o împlinire literală a

acestei profeții; și el, auzind fapta

inumană, dar uitând că el a fost cel care îi

conducea la măsuri atât de dure, a jurat

distrugerea veșnică a poporului și a cetăți

blestemațe. "Daniel & Apocalipsa, 278,

279.

174

“The time appointed is probably the

prophetic time of verse 24, which has been

previously mentioned. It closed, as already

shown, in A.D.330, at which time this power

was to return and come again toward the

south, but not as on the former occasion,

when it went to Egypt, nor as the latter, when

it went to Judea. Those were expeditions

which resulted in conquest and glory. This

one led to demoralization and ruin. The

removal of the seat of empire to

Constantinople was the signal for the

downfall of the empire. Rome then lost its

prestige. The western division was exposed

to the incursions of foreign enemies. On the

death of Constantine, the Roman empire was

divided into three parts, between his three

sons, Constantius, Constantine II, and

Constans. Constantine II and Constans

quarreled, and Constans, being victor, gained

the supremacy of the whole West. He was

soon slain by one of his commanders, who, in

turn, was shortly after defeated by the

surviving emperor, and in despair ended his

own days, A.D.353. The barbarians of the

North now began their incursions, and

extended their conquests till the imperial

power of the West expired in A.D.476.

“This was indeed different from the two

former movements brought to view in the

prophecy; and to this the fatal step of

removing the seat of empire from Rome to

Constantinople directly led.” Daniel & The

Revelation, 280.

„Timpul rânduit este probabil timpul

profetic din versetul 24, care a fost

menționat mai înainte. S-a încheiat, așa

cum am arătat până acum, în 330 e.n.,

timp în care această putere urma să se

întoarcă și să meargă din nou către sud,

însă nu ca prima dată, când a mers în

Egipt, nici ca ultima dată, când a mers în

Iudeea. Acelea au fost expediții care au

rezultat în cucerire și glorie. Aceasta a dus

la demoralizare și ruină. Îndepărtarea

tronului imperiului la Constantinopol era

semnalul pentru căderea imperiului.

Roma și-a pierdut atunci prestigiul său.

Divizia vestică a fost expusă la incursiunile

vrăjmașilor străini. La moartea lui

Constantin, Imperiul Roman a fost

împărțit în trei părți, între cei trei fiii ai săi,

Constantius, Constantin al II-lea și

Constans. Constantin al II-lea și Constans

s-au certat iar Constans, fiind victorios, a

obținut supremația întregului Vest. El a

fost curând ucis de unul din comandații

săi, care la scurt timp a fost învins de

împăratul supraviețuitor și în disperare și-

a sfârșit zilele în anul 353 e.n. Barbarii din

nord și-au început incursiunile atunci și și-

au extins cuceririle până ce puterea

imperială din vest s-a încheiat în anul 476

e.n.

Aceasta era într-adevăr diferită de cele

două mișcări anterioare aduse în vedere

de profeție; iar aceasta a fost rezultatul

pasului fatal de a îndepărta tronul

imperiului de la Roma la Constantinopol.”

Daniel și Apocalipsa, 280.

175

Daniel 11:30 – 39

Daniel 11:30

Daniel 11:30

Type: Tipul: “The prophetic narrative still has reference to

the power which has been the subject of the

prophecy from the sixteenth verse; namely,

Rome. What were the ships of Chittim that

came against this power, and when was this

movement made? What country or power is

meant by Chittim? Dr. A. Clarke, on Isa.23:1,

has this note: ‘From the land of Chittim it is

revealed to them. The news of the

destruction of Tyre by Nebuchadnezzar is

said to be brought to them from Chittim, the

islands and coasts of the Mediterranean; for

the Tyrians, says Jerome, on verse 6, when

they saw they had no other means of escape,

fled in their ships, and took refuge in

Carthage, and in the islands of the Ionian and

Aegean Seas. So also Jochri on the same

place.’ Kitto gives the same locality to Chittim;

namely, the coast and islands of the

Mediterranean; and the mind is carried by

the testimony of Jerome to a definite and

celebrated city situated in that land; that is,

Carthage.

“Was ever a naval warfare with Carthage as a

base of operations, waged against the

Roman empire? We have but to think of the

terrible onslaught of the Vandals upon

Rome under the fierce Genseric, to answer

readily in the affirmative. Sallying every

spring from the port of Carthage at the head

of his numerous and well-disciplined naval

forces, he spread consternation through all

the maritime provinces of the empire. That

this is the work brought to view is further

Narațiunea profetică se referă încă la

puterea care a fost subiectul profeției din

versetul al șaisprezecelea; și anume,

Roma. Ce reprezentau corăbiile din Chitim

care au venit împotriva acestei puteri și

când a fost făcută această mișcare? Care

țară sau putere este înțeleasă prin

Chitim? Adam Clarke, în Isa.23: 1, spune :

"Din țara Chitim le-a venit vestea aceasta"

. Vestea despre distrugerea Tirului de

către Nebucadnețar se spune că le este

adusă din Chitim, insulele și coastele

Mediteranei; "căci tirienii", zice Jerome,

referitor la versetul 6, "când au văzut că nu

mai au alte mijloace de scăpare, au fugit în

corăbiile lor și s-au refugiat în Cartagina și

pe insulele Mării Ionice și Mării Egee".

Același lucru îl afirmă și Jarchi Kitto; dă

Chitimului aceași localizare: și anume:

coasta și insulele mediteraneene; și

cugetul este îndreptat prin mărturia lui

Jerome către o vestită cetate situată în

acea regiune- Cartagina.

"A fost vreodată forța militară navală a

Cartaginei, o bază de acțiune împotriva

Imperiului Roman? Avem doar să ne

gândim la atacul teribil al vandalilor

asupra Romei, sub conducerea

crudului Genseric, pentru a răspunde cu

ușurință afirmativ. În fiecare primăvară el

ieșea din portul Cartagina, în fruntea

numeroaselor și disciplinatelor forțe

navale, el răspândind groaza prin toate

provinciile maritime ale imperiului.

176

evident when we consider that we are

brought down in the prophecy to this very

time. In verse 29, the transfer of empire to

Constantinople we understood to be

mentioned. Following in due course of time,

as the next remarkable revolution, came the

irruptions of the barbarians of the North,

prominent among which was the Vandal war

already mentioned. The years A.D.428-468

mark the career of Genseric.

“‘He shall be grieved and return.’ This may

have reference to the desperate efforts

which were made to dispossess Genseric of

the sovereignty of the seas, the first by

Majorian, the second by Leo, both of which

proved to be utter failures; and Rome was

obliged to submit to the humiliation of seeing

its provinces ravaged, and its ‘eternal city’

pillaged by the enemy.

“‘Indignation against the covenant;’ that is,

the Holy Scriptures, the book of the covenant.

A revolution of this nature was accomplished

in Rome. The Heruli, Goths, and Vandals,

who conquered Rome, embraced the Arian

faith, and became enemies of the Catholic

Church. It was especially for the purpose

of exterminating this heresy that

Justinian decreed the pope to be the head

of the church and the corrector of

heretics. The Bible soon came to be

regarded as a dangerous book that should

not be read by the common people, but all

questions in dispute were to be submitted to

the pope. Thus was indignity heaped upon

God's word. And the emperors of Rome, the

eastern division of which still continued, had

intelligence, or connived with the Church of

Rome, which had forsaken the covenant, and

constituted the great apostasy, for the

purpose of putting down ‘heresy.’ The man of

sin was raised to his presumptuous throne by

the defeat of the Arian Goths, who then held

possession of Rome, in A.D.538. Daniel & The

Revelation, 280, 281.

Că aceasta este lucrare avută în vedere

reiese în mod evident mai departe , când

examinăm profeția în continuare. În

versetul 29, am menționat că s-a făcut

transferul sediului la Constantinopol.

Urmând în timp util, ca o mișcare

remarcabilă ulterioară a venit năvălirea

barbarilor în nord ,printre care se număra

deja războiul vandal.

Anii 428-468 d. Cr marchează cariera lui

Genseric.

"El va fi întristat și se va întoarce". Acest

lucru se poate referi la eforturile disperate

care au fost făcute pentru a distruge pe

Genseric de la suveranitatea asupra

mărilor, eforturi făcute mai întâi de

Majorian, ulterior de Leo, ambele

dovedind a fi complet eșecuri; iar Roma a

fost obligată să se supună umilinței de a

vedea provinciile sale devastate și

"cetatea eternă" jefuiată de inamic.

"Indignarea împotriva legământului

sfânt", adică Sfânta Scriptură, cartea

legământului. O revoluție de această

natură a fost realizată la Roma. Heruli,

goți și vandali, care au cucerit Roma, au

îmbrățișat credința ariană și au devenit

dușmani ai Bisericii Catolice. Mai ales în

scopul exterminării acestei erezii ,

Iustinian a decretat că Papa este capul

bisericii și corectorul ereticilor. Biblia a

ajuns în curând să fie privită ca o carte

periculoasă care nu ar trebui citită de

oamenii obișnuiți, dar toate întrebările în

litigiu urmau să fie prezentate papei.

Astfel a fost ofensă asupra Cuvântului lui

Dumnezeu. Iar împărații Romei, în

diviziunea estică care s-au menținut mai

departe , s-au înțeles cu Biserica Romei,

care părăsise legământul și au alcătuit

177

marea apostazie, pentru a pune jos

"erezia". Omul fărădelegii s-a înălțat în

anul 538 pe tronul său îngâmfat, prin

înfrângerea goților arieni care dețineau

stăpânirea Romei.” Daniel și Apocalipsa,

280, 281.

Antitype: Antitipul: Daniel 11:30 directly connects Islam

“Vandals” to the Sunday Law “Justinian’s

Decree” as the reason for its enforcement.

Daniel 11:30 conectează direct islamul

"Vandalii" la Legea duminicală "Decretul

lui Iustinian" ca motiv pentru punerea sa

în aplicare.

Revelation 8: Apocalipsa 8:

Goths – Alaric – 1989 Goți - Alaric - 1989 “On the death of Alaric, in 410, he was

succeeded by his brother-in-law, Adolphus,

who allied himself with the Romans; he

assumed the character of a Roman

general, and later, married the sister of

Honorius, the emperor. Thus, the

conquest of the Goths over the weakened

Roman Empire, was complete.” The Story of

the Seer of Patmos, 150.

"La moartea lui Alaric, în 410, el a fost

urmat de cumnatul său, Adolf, care s-a

aliat cu romanii; el și-a asumat

caracterul unui general roman și, mai

târziu, s-a căsătorit cu sora lui

Honorius, împăratul. Astfel, cuceririle

goților asupra Imperiului Roman slăbit

au fost complete. "Povestea vizionarului

din Patmos, 150.

Vandals – Genseric – 9/11 Vandalii - Genseric - 9/11 “The history illustrative of the sounding of the

second trumpet evidently relates to the

invasion and conquest of Africa, and

afterward of Italy, by the terrible Genseric.

His conquests were for the most part NAVAL;

and his triumphs were "as it were a great

mountain burning with fire, cast into the sea."

What figure would better, or even so well,

illustrate the collision of navies, and the

general havoc of war on the maritime

coasts? In explaining this trumpet, we are to

look for some events which will have a

particular bearing on the commercial world.

The symbol used naturally leads us to look

"Istoria ilustrativă a sunetului celei de-a

doua trâmbițe se referă în mod evident la

invazia și cucerirea Africii și, ulterior, a

Italiei, de teribilul Genseric. Cucerirea lui a

fost în cea mai mare parte NAVALĂ; și

triumful lui era "ca un munte mare care

ardea cu foc, aruncat în mare".

Ce simbol putea mai bine să ilustreze

coliziunea navelor și ravagiul general al

războiului pe coastele maritime? În

explicarea acestei trâmbițe, trebuie să

căutăm câteva evenimente care vor avea

o influență deosebită asupra lumii

178

for agitation and commotion. Nothing but a

fierce maritime warfare would fulfil the

prediction. If the sounding of the first four

trumpets relates to four remarkable events

which contributed to the downfall of the

Roman empire, and the first trumpet refers

to the ravages of the Goths under Alaric, in

this we naturally look for the next succeeding

act of invasion which shook the Roman

power and conduced to its fall. The next great

invasion was that of "the terrible Genseric,"

at the head of the Vandals.” Daniel & The

Revelation, 481.

comerciale. Simbolul folosit în mod

natural ne determină să căutăm tulburare

și agitație. Nimic altceva decât un război

maritim puternic ar îndeplini profeția.

Dacă sunetul primelor patru trâmbițe se

referă la patru evenimente remarcabile

care au contribuit la prăbușirea Imperiului

Roman, iar prima trâmbiță se referă la

ravagiile goților sub Alaric, în această

privință căutăm în mod natural următorul

act de invazie care a urmat și a stârnit

puterea romană, și ulterior a condus la

căderea ei. Următoarea mare invazie a

fost aceea a "teribilului Genseric", la

conducerea vandalilor ". Daniel &

Apocalipsa, 481.

"This trumpet describes the work of the

terrible Attila, with his huns and allies. " While

the Vandals under Genseric [the "great

burning mountain"] for forty years were

destroying the Roman power by sea, there

were other clans of barbarians

confederating in order to strike a decisive

blow against the same power by land. All

Europe and a part of Asia had been

aroused to the great struggle for the

mastery. Many tribes are rallying to the

standard of Attila, and the Romans are

preparing to repel their terrible foe. Attila

anticipates that his best trophies are beyond

the Alps. At the sound of his war-cry, all

Europe musters to arms. Since Xerxes led his

immense army against the Greeks, no

greater body of warriors had ever assembled

to act a part in the fulfilment of prophecy. The

engagement that succeeded [the battle of

Chalons] is recorded as one of the four

decisive battles of history. {August 21, 1900

ATJ, ARSH 536.12}

"Această trâmbiță descrie lucrarea

teribilului Attila, cu huniții și aliații săi". În

timp ce vandalii conduși de Genseric,

timp de patruzeci de ani, au distrus

puterea romană pe mare, au existat și

alte clanuri de barbari care s-au

confederat pentru a face o lovitură

decisivă împotriva aceleiași puteri pe

uscat.

Toată Europa și o parte din Asia

fuseseră trezite la marea luptă pentru

măiestrie. Multe triburi se ridică la

standardul lui Attila, iar romanii se

pregătesc să respingă dușmanul lor

teribil. Attila anticipează că cele mai bune

trofee ale sale sunt de dincolo de Alpi. La

sunetul strigătului său de război, toată

Europa se regrupează la arme. De când

Xerxes și-a condus imensa armată

împotriva grecilor, nici un grup mai mare

de războinici nu s-a adunat vreodată

pentru a acționa în îndeplinirea profeției.

Bătălia care a avut succes [bătălia de la

Chalons] este înregistrat ca una dintre

179

cele patru bătălii decisive ale istoriei. {21

august 1900 ATJ, ARSH 536.12}

Psalms 48:1-7

Isaiah 27:8

Psalmii 48: 1-7

Isaia 27: 8

Huns – Attila – Midnight Cry

Huns - Attila - Miezul nopții

It is here premised that this trumpet has

allusion to the desolating wars and furious

invasions of Attila against the Roman power,

which he carried on at the head of his hordes

of Huns. Speaking of this warrior, particularly

of his personal appearance, Mr. Barnes says:-

{1897 UrS, DAR 485.1}

"In the manner of his appearance, he strongly

resembled a brilliant meteor flashing in the

sky. He came from the East gathering his

Huns, and poured them down, as we shall

see, with the rapidity of a flashing meteor,

suddenly on the empire. He regarded himself

also as devoted to Mars, the god of war, and

was accustomed to array himself in a

peculiarly brilliant manner, so that his

appearance, in the language of his flatterers,

was such as to dazzle the eyes of beholders."

{1897 UrS, DAR 485.2}

In speaking of the locality of the events

predicted by this trumpet, Mr. Barnes has

this note;_ {1897 UrS, DAR 485.3}

"It is said particularly that the effect would be

on 'the rivers' and on 'the fountains of

waters.' If this has a literal application, or if,

as was supposed in the case of the second

trumpet, the language used was such as had

reference to the portion of the empire that

would be particularly affected by the hostile

invasion, then we may suppose that this

refers to those portions of the empire that

abounded in rivers and streams and more

Aici se presupune că această trâmbiță face

aluzie la războaiele distrugătoare și la

invazia furioasă a lui Attila împotriva

puterii romane, pe care a continuat-o în

fruntea hoinarilor lui Huns. Vorbind

despre acest războinic, în special despre

aspectul său personal, domnul Barnes

spune:

"În felul în care a apărut, seamănă

puternic cu un strălucitor meteor care se

aprindea pe cer. El venea dinspre est,

adunându-i pe Hunii, și dărâmă la pămînt

, așa cum vom vedea, cu rapiditatea unui

meteor, care se aprindea brusc asupra

imperiului . El se considera, de asemenea,

ca fiind dedicat lui Marte, zeului

războiului, și era obișnuit să se înfățișeze

într-o manieră deosebit de strălucitoare,

astfel încât apariția lui, în limba

lingușitorilor săi, să fie atât de orbitoare

pentru ochii celor care o vedeau.

Vorbind despre localitatea evenimentelor

prezise de această trâmbiță, domnul

Barnes are această notă:

"Se spune în special că efectul ar fi asupra"

râurilor "și asupra" izvoarelor apelor ".

Dacă aceasta are o aplicație literală sau

dacă, așa cum se presupunea în cazul celei

de-a doua trâmbițe, limba folosită a fost

așa cum se referea la porțiunea imperiului

care ar fi afectată în mod deosebit de

invazia ostilă, atunci putem presupune că

180

particularly those in which the rivers and

streams had their origin; for the effect was

permanently in the 'fountains of waters.' As a

matter of fact, the principal operations of

Attila were on the regions of the Alps, and on

the portions of the empire whence the rivers

flow down into Italy. The invasion of Attila is

described by Mr. Gibbon in this general

language: 'The whole breadth of Europe, as it

extends above five hundred miles from the

Euxine to the Adriatic, was at once invaded,

and occupied, and desolated, by the myriads

of barbarians whom Attila led into the field.'"

{1897 UrS, DAR 485.4}

acest lucru se referă la acele porțiuni ale

imperiului care abundă în râuri și cursuri

și mai ales în acele locuri în care râurile și

cursurile și-au avut originea lor, deoarece

efectul a fost permanent în "izvoarele

apelor". De fapt, principalele operațiuni

ale lui Attila au fost în regiunile Alpilor și în

porțiunile imperiuluimde unde râurile au

coborât în Italia. Invazia lui Attila este

descrisă de domnul Gibbon în această

explicație generală: Întreaga lățime a

Europei, care se întinde deasupra a cinci

sute de mile de la Euxin până la Marea

Adriatică, a fost imediat invadată, ocupată

și pustiită de miridele de barbari pe care

Attila le-a condus pe teren " Daniel și

Apocalipsa, 485.

This destruction of Attila’s Empire was

wrought in the battle of the River Netad or

Nedao, in Pannonia, a few months after his

death. “Thirty thousand of the Huns and

their confederates lay dead upon the field,

among them Ellak, Attila’s firstborn.... The

rest of his nation fled away across the

Dacian plains and over the Carpathian

mountains to those wide steppes of

Southern Russia.... Ernak, Attila’s darling,

ruled tranquilly under Roman protection in

the district between the Lower Danube and

the Black Sea, which we now call Dobrudscha,

and which was then ‘the lesser Scythia.’ ..

There is nothing in the after history of these

fragments of the nation with which anyone

need concern himself. The Hunnish Empire is

from this time forward mere driftwood on its

way to inevitable oblivion.”—Hodgkin, Id., par

3. “The immense empire which was founded

by King Attila, was destined to be of but short

duration after the death of its founder. His

sons Aladar and Csaba, in their contention

for the inheritance, resorted to arms. The

war ended with the utter destruction of the

nation.”—Arminius Vambery, “The Story of

Această distrugere a Imperiului lui Attila a

fost făcută în bătălia de pe râul Netad sau

Nedao, în Pannonia, la câteva luni după

moartea sa. "Treizeci de mii de huni și

confederații lor au murit pe câmp,

printre ei Ellak, cel dintâi născut al lui Attila

... Restul națiunii sale au fugit pe

câmpiile dacice și peste Munții Carpați

până la acele stepe largi din sudul

Rusiei. .. Ernak, iubita lui Attila, a condus

liniștit sub protecția romană locația dintre

Dunărea de Jos și Marea Neagră, pe care

acum o numim Dobrogea și care era

atunci "Scitia mică ". .. Nu există nimic în

istoria ulterioară a acestor întâmplări ale

națiunii cu care cineva trebuie să se

preocupe. Imperiul Hunnist este de acum

înainte prezentat într-o cădere către o

inevitabilă distrugere"- Hodgkin, Id., Par 3.

" Imperiul imens, fondat de regele Attila, a

fost destinat să fie de scurtă durată după

moartea fondatorul său. Fiii săi Aladar și

Csaba, în cearta lor pentru moștenire,

au recurs la arme. Războiul s-a încheiat

cu distrugerea totală a națiunii ". -

Arminius Vambery," Povestea Ungariei ",

181

Hungary,” iii, par. 5. For additional authorities,

see “Great Empires of Prophecy,” pp. 686-

693. {Great Nations of Today 46.1}

iii, par. 5. Pentru autorități suplimentare,

vezi "Marile imperii ale profeției", pp. 686-

693. {Great Nations of Today 46.1 }

"'The alliance of Attila, (A. D. 441,)

maintained the Vandals in the possession of

Africa. An enterprise had been concerted

between the courts of Ravenna and

Constantinople, for the recovery of that

valuable province, and the ports of Sicily were

already filled with the military and naval

forces of Theodosius. But the subtle

Genseric, who spread his negotiations

round the world, prevented their designs,

by exciting the king of the Huns (Attila) to

invade the eastern empire: and a trifling

incident soon became the motive, or

pretence, of a destructive war. The troops

which had been sent against Genseric were

hastily recalled from Sicily.' {1842 JoL, PREX2

147.2}

"Alianța lui Attila (441 d. Cr.) a menținut

vandalii în posesia Africii. Între instanțele

din Ravenna și Constantinopol s-au

concentrat întreprinderi pentru

recuperarea acelei provincii valoroase, iar

porturile din Sicilia au fost deja umplute

cu forțele militare și navale ale lui

Theodosius, dar subtilul Genseric, care

și-a răspândit negocierile în jurul lumii,

a împiedicat planurile lor,

influențându-l pe regele hunilor

(Attila) să invadeze imperiul estic: și un

incident mic a devenit curând pretextul

unui război distructiv. Trupele care

fuseseră trimise împotriva lui Genseric au

fost retrase în grabă din Sicilia. {1842 JoL,

PREX2 147.2}

Odoacer – Heruli – Sunday Law

Odoacru - Herulii - Legea duminicală

We understand that this trumpet symbolizes

the career of Odoacer, the barbarian

monarch who was so intimately connected

with the downfall of Western Rome. The

symbols sun, moon, and stars - for they are

undoubtedly here used as symbols -

evidently denote the great luminaries of the

Roman government, - its emperors,

senators, and consuls. Bishop Newton

remarks that the last emperor of Western

Rome was Romulus, who in derision was

called Augustulus, or the "diminutive

Augustus." Western Rome fell A.D. 476. Still,

however, though the Roman sun was

extinguished, its subordinate luminaries

shone faintly while the senate and consuls

continued. But after many civil reverses and

changes of political fortune, at length, A.D.

566, the whole form of the ancient

Înțelegem că această trâmbiță

simbolizează cariera lui Odoacru,

monarhul barbar care a fost atât de intim

legat de prăbușirea Romei de Vest.

Simbolurile soarelui, lunii și stelelor -

pentru că acestea sunt, fără îndoială,

folosite aici ca simboluri - denotă în mod

evident marii luminători ai guvernului

român - împărații, senatorii și consulii.

Thomas Newton remarcă faptul că

ultimul împărat al Romei de Vest era

Romulus, care, în bătaie de joc, era numit

Augustulus sau "diminutivul Augustus".

Roma de vest a căzut în anul 476. Totuși,

deși soarele roman a fost stins,

iluminătorii săi subordonați străluceau

slab, în timp ce senatul și consulii își

continuau lucrarea . Dar, după multe

inversări civile și schimbări de avere

182

government was subverted, and Rome itself

was reduced form being the empress of the

world to a poor dukedom tributary to the

Exarch of Ravenna. {1897 UrS, DAR 487.6}

politică, în ansamblu, în anii 566, întreaga

formă a vechiului guvern a fost

subminată, iar Roma în sine a fost redusă

de la a fi împărăteasa lumii la un afluent

sărac ducesc către Exarhul de la Ravenna.

{1897 UrS, DAR 487.6}

Arianism Arianismul "Indignation against the covenant;" that is,

the Holy Scriptures, the book of the covenant.

A revolution of this nature was accomplished

in Rome. The Heruli, Goths, and Vandals,

who conquered Rome, embraced the Arian

faith, and became enemies of the Catholic

Church. It was especially for the purpose

of exterminating this heresy that

Justinian decreed the pope to be the head

of the church and the corrector of

heretics. The Bible soon came to be

regarded as a dangerous book that should

not be read by the common people, but all

questions in dispute were to be submitted to

the pope. Thus was indignity heaped upon

God's word. And the emperors of Rome, the

eastern division of which still continued, had

intelligence, or connived with the Church of

Rome, which had forsaken the covenant, and

constituted the great apostasy, for the

purpose of putting down "heresy." The man

of sin was raised to his presumptuous

throne by the defeat of the Arian Goths,

who then held possession of Rome, in

A.D.538. {1897 UrS, DAR 281.3}

"Indignarea împotriva legământului

sfânt", adică Sfânta Scriptură, cartea

legământului. O revoluție de această

natură a fost realizată la Roma. Heruli,

goți și vandali, care au cucerit Roma, au

îmbrățișat credința ariană și au devenit

dușmani ai Bisericii Catolice. Mai ales în

scopul exterminării acestei erezii ,

Iustinian a decretat că Papa este capul

bisericii și corectorul ereticilor. Biblia a

ajuns în curând să fie privită ca o carte

periculoasă care nu ar trebui citită de

oamenii obișnuiți, dar toate întrebările în

litigiu urmau să fie prezentate papei.

Astfel a fost ofensă asupra Cuvântului lui

Dumnezeu. Iar împărații Romei, în

diviziunea estică, care s-au menținut mai

departe , s-au înțeles cu Biserica Romei,

care părăsise legământul, și au alcătuit

marea apostazie, pentru a pune jos

"erezia". Omul fărădelegii s-a înălțat în

anul 538 pe tronul său îngâmfat prin

înfrângerea goților arieni care dețineau

stăpânirea Romei. Daniel și Apocalipsa,

280, 281.

183

Let Both Grow Together Until

the Harvest

The Wheat and Tares

Lăsați-le Să Crească

Împreună Până la Seceriș

Grâul și Neghina

Jeremiah Ieremia

For thus saith the Lord to the men of Judah

and Jerusalem, Break up your fallow ground,

and sow not among thorns. Circumcise

yourselves to the Lord, and take away the

foreskins of your heart, ye men of Judah and

inhabitants of Jerusalem: lest my fury come

forth like fire, and burn that none can quench

it, because of the evil of your doings.

Jeremiah 4:3,4.

Pentru că astfel spune DOMNUL că tre

bărbaţii lui Iuda şi către Ierusalim:

Desţeleniţi-vă pământul şi nu semănaţi

printre spini. Circumcideţi-vă pentru

DOMNUL şi îndepărtaţi prepuţurile inimii

voastre, voi bărbaţi ai lui Iuda şi locuitori

ai Ierusalimului; ca nu cumva furia mea, ca

un foc, să izbucnească şi să ardă astfel

încât nimeni să nu o poată stinge, din

cauza facerilor voastre de rău. – Ieremia

4:3,4.

184

Thorns Spini “Grace can thrive only in the heart that is

being constantly prepared for the precious

seeds of truth. The thorns of sin will grow

in any soil; they need no cultivation; but

grace must be carefully cultivated.” Christ´s

Object Lessons, 50.

„Harul poate lucra numai în inima care se

pregăteşte totdeauna pentru primirea

preţioaselor seminţe ale adevărului.

Spinii păcatului vor creşte în orice fel

de teren, ei n-au nevoie să fie cultivaţi,

dar harul trebuie să fie cultivat cu multă

grijă.” Parabolele Domnului Hristos, 50

Break up Your Fallow Ground — The Plowshare of Truth

Desțeleniți-vă Pământul – Plugul Adevărului

“Christ is the sower of the seed. He came to

sow the world with truth. Not one tiny seed

of error does he cast into the ground. He sees

that the precious seeds of truth do not have

a fair opportunity when seeds of a perverted

character have taken deep root. The

plowshare of truth is needed, not merely

to cut off the tops of the thorns, but to

take them out by the roots. Therefore he

makes the doctrines of his kingdom so plain

that the truth appears in contrast with error;

for truth, if planted and cherished in the

heart, will uproot error. And all who have the

privilege of hearing the Word, and who

receive it not, must render an account for

their rejection of the instruction and

warnings given. They are represented as

those who, ‘seeing see not, and hearing they

hear not, neither do they understand.’” The

Review and Herald, 26, 1899, Art. A, par. 14.

„Cristos este semănătorul seminței. El a

venit să semene lumea cu adevăr. El nu

aruncă în pământ nicio sămânță de

eroare, oricât ar fi ea de mică. El vede că

semințele prețioase ale adevărului nu

au o șansă corectă atunci când semințe de

un caracter pervertit au prins rădăcini

adânci. Este nevoie de plugul

adevărului, nu doar pentru a tăia

vârfurile mărăcinilor, ci să îi

dezrădăcineze. Astfel că el face

doctrinele împărăției sale așa de clare

încât adevărul apare în contrast cu

eroarea; căci adevărul, dacă este plantat și

păstrat în inimă, va dezrădăcina eroarea.

Și toți cei care au privilegiul de a auzi

Cuvântul și care nu îl primesc, trebuie să

dea socoteală pentru respingerea

instrucțiunilor și avertizărilor date. Ei sunt

reprezentați ca fiind aceia care „văzând nu

văd şi auzind nu aud, nici nu înţeleg”

Review and Herald, 26, 1899, Art. A, par.

14.

• If you plow then you create the pattern

of Line upon Line

• Dacă ari atunci creezi tiparul de

Linie peste Linie

185

Hosea Osea

Break up Your Fallow Ground

Desțeleniți-vă Pământul

“The garden of the heart must be cultivated.

The soil must be broken up by deep

repentance for sin.” Christ´s Object Lessons,

56.

„Grădina inimii trebuie cultivată. Ogorul

trebuie arat adânc printr-o profundă

pocăinţă şi întoarcere de la păcat.”

Parabolele Domnului Hristos, 56.

• Plowing is to repent • Ararea semnifică pocăința

Time to Seek the Lord - Time of the End

Timpul Să-l Căutăm pe Domnul

But thou, O Daniel, shut up the words, and

seal the book, even to the time of the end:

many shall run to and fro, and knowledge

shall be increased. Daniel 12:4

„Dar tu, Daniele, închide cuvintele și

sigilează cartea până la timpul sfârșitului;

mulţi vor alerga încoace și încolo și

cunoașterea va fi înmulţită.” Daniel 12:4.

“Yet God accomplished His own beneficent

purpose in permitting the warning of the

judgment to be given just as it was. The great

day was at hand, and in His providence the

people were brought to the test of a definite

time, in order to reveal to them what was in

their hearts. The message was designed for

the testing and purification of the church.

They were to be led to see whether their

affections were set upon this world or upon

Christ and heaven. They professed to love the

Saviour; now they were to prove their love.

Were they ready to renounce their worldly

hopes and ambitions, and welcome with joy

„Dar Dumnezeu Și-a împlinit planul Său

binefăcător, îngăduind ca avertizarea cu

privire la judecată să fie dată exact așa

cum trebuia. Ziua cea mare era aproape

și, în providența Sa, oamenii au fost

cercetați la timpul hotărât, pentru a le

descoperi ce era în inimile lor. Solia avea

ca scop să încerce și să curețe biserica. Ei

au fost determinați să vadă dacă

sentimentele lor erau legate de lumea

aceasta sau de Hristos și de cer. Ei

mărturiseau că Îl iubesc pe Mântuitorul și

acum trebuiau să-și dovedească iubirea.

Erau ei gata să renunțe la nădejdile și

186

the advent of their Lord? The message was

designed to enable them to discern their

true spiritual state; it was sent in mercy to

arouse them to seek the Lord with

repentance and humiliation.” Christ in his

Sanctuary, 76.

ambițiile lor pământești și să întâmpine cu

bucurie venirea Domnului lor? Solia

urmărea să-i facă în stare să vadă

adevărata lor stare spirituală; a fost

trimisă din milă pentru a-i trezi să-L caute

pe Domnul, cu pocăință și umilință.” Christ

in his Sanctuary, 76 / Tragedia Veacurilor,

353.

Righteousness Neprihănire “Christ has made baptism the sign of

entrance to His spiritual kingdom. He has

made this a positive condition with which all

must comply who wish to be acknowledged

as under the authority of the Father, the Son,

and the Holy Spirit. Before man can find a

home in the church, before passing the

threshold of God’s spiritual kingdom, he is

to receive the impress of the divine name,

‘The Lord Our Righteousness.’ Jeremiah

23:6.” Counsels to the Church, 295.

„Domnul Hristos a făcut din botez

semnul de intrare în împărăția Sa

spirituală. El a făcut din acesta o condiție

căreia toți care vor să fie recunoscuți ca

fiind sub autoritatea Tatălui, a Fiului și a

Duhului Sfânt, trebuie să se supună.

Înainte ca omul să poată găsi un cămin în

biserică, înainte de a trece pragul

împărăției spirituale a lui Dumnezeu, el

trebuie să aibă semnul Numelui divin,

„Domnul, Neprihănirea noastră”.

(Ieremia 23, 6).” Sfaturi pentru Biserică,

295.

“In much of the service professedly done for

God, there is self-emulation and self-

exaltation. God hates pretense. When men

and women receive the baptism of the Holy

Spirit, they will confess their sins, and

pardon—which means justification—will

be given them; but the wisdom of human

agents who are not penitent, not humbled, is

not to be depended on; for they are blinded

in regard to the meaning of righteousness

and sanctification through the truth.

When men are stripped of self-

righteousness, they will see their spiritual

poverty. Then they will approach that state of

brotherly kindness that will show that they

are in sympathy with Christ. They will be able

to appreciate the high and elevated character

of Christian missions.” Letter 173,1903.

„În mult slujirea ce se pretinde a fi făcută

pentru Dumnezeu, există înălțare de sine

și încredere de sine. Dumnezeu urăște

prefăcătoria. Atunci când bărbați și femei

primesc botezul Duhului Sfânt, ei își vor

mărturisi păcatele și iertarea – care

înseamnă justificare – le va fi oferită;

dar nu trebuie să depindem de

înțelepciunea agenților omenești care nu

sunt pocăiți, nu sunt umiliți; pentru că ei

sunt orbi în legătură cu însemnătatea

neprihănirii și sfințeniei prin adevăr.

Atunci când oamenii renunță la

neprihănirea de sine, ei își vor vedea

sărăcia spirituală. Atunci ei vor ajunge la

acea stare de amabilitate frățească ce va

arăta că sunt în legătură cu Cristos. Ei vor

fi capabili să înțeleagă caracterul înalt al

misiunilor creștine.” Scrisoarea 173, 1903.

187

• Righteousness takes place at baptism

• Neprihănirea are loc la botez

Reap in Mercy Secerați în Milă • Look at the close of probation in a

positive way

• Privește încheierea timpului de

probă într-un mod pozitiv.

For he will finish the work, and cut it short in

righteousness: because a short work will the

Lord make upon the earth. Romans 9:28

„Fiindcă va termina lucrarea și o va scurta

în dreptate, pentru că Domnul va face o

lucrare scurtă pe pământ.” Romani 9:28.

“Mercy had ceased its pleadings for the

guilty race. The beasts of the field and the

birds of the air had entered the place of

refuge. Noah and his household were within

the ark, “and the Lord shut him in.” A flash

of dazzling light was seen, and a cloud of

glory more vivid than the lightning

descended from heaven and hovered before

the entrance of the ark. The massive door,

which it was impossible for those within

to close, was slowly swung to its place by

unseen hands. Noah was shut in, and the

rejecters of God’s mercy were shut out.

The seal of Heaven was on that door; God

had shut it, and God alone could open it.

So when Christ shall cease His

intercession for guilty men, before His

coming in the clouds of heaven, the door

of mercy will be shut. Then divine grace will

no longer restrain the wicked, and Satan will

have full control of those who have rejected

mercy. They will endeavor to destroy

God’s people; but as Noah was shut into

the ark, so the righteous will be shielded

by divine power.” Patriarchs and Prophets,

98.

„Mila încetase să mai mijlocească

pentru neamul omenesc vinovat.

Fiarele câmpului şi păsările cerului

intraseră în locul refugiului lor. Noe şi

familia sa se aflau în corabie şi „Domnul a

închis uşa după el” (Geneza 7, 16. u. p.) A

fost văzută licărirea unei lumini orbitoare

şi un nor de slavă mai luminând mult mai

puternic decât fulgerul a coborât din

ceruri şi s-a aşezat înaintea intrării în

corabie. Uşa masivă, pe care cei

dinăuntru nu ar fi fost în stare s-o

închidă, a fost împinsă încet la locul ei

de către mâini nevăzute. Noe a fost

închis înăuntru, iar cei care lepădaseră

mila lui Dumnezeu au fost lăsaţi afară.

Sigiliul Cerului era pe uşa aceea:

Dumnezeu a închis-o şi numai

Dumnezeu o putea deschide. Tot astfel,

când Hristos va termina lucrarea

mijlocirii Sale în favoarea omenirii

vinovate, mai înainte de venirea Sa pe

norii cerului, uşa milei va fi închisă.

După aceea, harul divin nu îi va mai ţine în

frâu pe cei nelegiuiţi, iar Satana va avea

stăpânire deplină asupra acelora care

resping mila lui Dumnezeu. Ei se vor

strădui să nimicească pe poporul lui

Dumnezeu; dar, aşa cum Noe a fost

închis în corabie, tot astfel cei

188

neprihăniţi vor fi ocrotiţi prin puterea

divină.” Patriarhi și Profeți, 98.

Mark

And he said, So is the kingdom of God, as if a

man should cast seed into the ground; And

should sleep, and rise night and day, and the

seed should spring and grow up, he knoweth

not how. For the earth bringeth forth fruit of

herself; first the blade, then the ear, after that

the full corn in the ear. But when the fruit is

brought forth, immediately he putteth in the

sickle, because the harvest is come. Mark

4:26-29.

„Şi a spus: Aşa este împărăţia lui

Dumnezeu, ca şi cum un om ar arunca

sămânţă în pământ; Și ar dormi și s-ar

trezi noapte și zi și sămânţa ar răsări și ar

crește, el nu știe cum. Fiindcă singur

pământul aduce rod; întâi fir, apoi spic,

apoi grâu deplin în spic. Dar când rodul

este gata, îndată pune secera în el, pentru

că a venit secerișul.” Marcu 4:26-29.

Seed Sămânța The seed which gets sown is the word of God.

Now the parable is this: The seed is the word

of God. Luke 8:11.

Sămânța semănată este Cuvântul

Domnului.

„Și parabola este aceasta: Sămânţa este

cuvântul lui Dumnezeu.” Luca 8:11.

Germination of a seed: Germinarea Seminței • Light

• Humidity

• Temperature

• Oxygen

• Soil

• Lumină

• Umiditate

• Temperatură

• Oxigen

• Sol

189

Early and Latter Rain Ploaia Timpurie și Târzie “‘He will cause to come down for you the rain,

the former rain, and the latter rain.’ In the

East the former rain falls at the sowing

time. It is necessary in order that the seed

may germinate. Under the influence of

the fertilizing showers the tender shoot

springs up. The latter rain, falling near the

close of the season, ripens the grain and

prepares it for the sickle. The Lord employs

these operations of nature to represent the

work of the Holy Spirit. [See Zechariah 10:1;

Hosea 6:3; Joel 2:23, 28.]

“As the dew and the rain are given first to

cause the seed to germinate, and then to

ripen the harvest, so the Holy Spirit is

given to carry forward, from one stage to

another, the process of spiritual growth.

The ripening of the grain represents the

completion of the work of God’s grace in the

soul. By the power of the Holy Spirit the

moral image of God is to be perfected in the

character. We are to be wholly transformed

into the likeness of Christ.

“The latter rain, ripening earth’s harvest,

represents the spiritual grace that

prepares the church for the coming of the

Son of man. But unless the former rain has

fallen, there will be no life; the green

blade will not spring up. Unless the early

showers have done their work, the latter

rain can bring no seed to perfection.” Last

Days Events, 183.

„El vă va da ploaie la vreme, vă va trimite

ploaie timpurie şi târzie”. (Ioel 2, 23.) În

răsărit, ploaia timpurie cade în timpul

semănatului. Ea este necesară pentru a

face sămânţa să încolţească. Ploaia

târzie cade aproape de încheierea

anotimpului şi maturizează cerealele,

pregătindu-le pentru seceriş. Domnul

foloseşte aceste activităţi din natură

pentru a reprezenta lucrarea Duhului

Sfânt.

După cum rouă şi ploaia sunt date, mai

întâi pentru a ajuta sămânţa să

încolţească, iar apoi pentru a o

maturiza în vederea secerişului, tot aşa

Duhul Sfânt este dat pentru a dezvolta,

de la o etapă la alta, procesul creşterii

spirituale. Coacerea grânelor reprezintă

îndeplinirea lucrării harului lui Dumnezeu

în suflet. Prin puterea Duhului Sfânt,

chipul moral al lui Dumnezeu va fi

reprodus în mod desăvârşit în caracter.

Noi trebuie să fim transformaţi în

totalitate, devenind asemenea Domnului

Hristos.

Prin lucrarea de maturizare a recoltei

pământului, ploaia târzie reprezintă

harul spiritual care pregăteşte biserica

pentru venirea Fiului Omului. Dar, dacă

ploaia timpurie nu a căzut, nu va exista

nici o viaţă şi firul verde nu va răsări.

Aşadar, până când stropii ploii timpurii

nu-şi îndeplinesc lucrarea, ploaia târzie

nu poate conduce nici o sămânţă la

desăvârşire.” Evenimentele Ultimelor

Zile, 183.

Growth and Ripening Creșterea și Coacerea “Day by day the sanctifying influence of

the Spirit of God almost imperceptibly

leads those who love the ways of truth

„Zi de zi influența sfințitoare ale

Duhului lui Dumnezeu conduce

aproape imperceptibil pe aceia care

190

toward the perfection of righteousness,

till finally the soul is ripe for the harvest,

the life-work is ended, God gathers in His

grain. There is no period in the Christian life

when there is no more to learn, no higher

attainments to reach. Sanctification is the

work of a life-time. First the blade, then

the ear, then the full corn in the ear, then

the ripening and the harvest; for when the

fruit is perfect, it is ready for the sickle.”

Spirit of Prophecy, volume 2, 244.

iubesc căile adevărului către

perfecțiune și neprihănire, până în

final sufletul este copt pentru seceriș,

lucrarea de o viață s-a sfârșit, iar

Dumnezeu își adună grânele. Nu există

nicio perioadă din viața Creștină în care nu

există mai mult de învățat, sau idealuri

mai înalte de atins. Sfințirea este

lucrarea unei. Întâi fir, apoi spic, apoi

grâu deplin în spic, apoi coacerea și

secerișul; căci atunci când rodul este

perfect, este gata pentru seceră” Spirit

of Prophecy, vol 2, 244.

• Growth is the work of sanctification

• Full corn in strongs is G4134 and

means also complete. The full corn in

the ear is a complete fruit which

means it is a ripe fruit

• Early Rain from seed to ear

• Later Rain from ear to full con in the

ear (harvest)

• Creșterea este lucrarea sfințirii

• Grâu deplin în concordanța Strong

este G4134 și înseamnă de

asemenea complet. Grâul deplin în

spic înseamnă rodul complet, care

înseamnă rodul copt.

• Ploaia Timpurie de la sămânță la

spic

• Ploaia Târzie de la spic la grâu

deplin în spic (seceriș)

“The germination of the seed represents the

beginning of spiritual life, and the

development of the plant is a beautiful figure

of Christian growth. As in nature, so in

grace; there can be no life without growth.

The plant must either grow or die. As its

growth is silent and imperceptible, but

continuous, so is the development of the

Christian life. At every stage of

development our life may be perfect; yet

if God’s purpose for us is fulfilled, there

will be continual advancement.

Sanctification is the work of a lifetime. As

our opportunities multiply, our experience

will enlarge, and our knowledge increase. We

shall become strong to bear responsibility,

and our maturity will be in proportion to our

privileges.

„Încolţirea seminţei reprezintă începutul

vieţii spirituale, iar dezvoltarea, creşterea

plantei, este o frumoasă ilustrare a

creşterii creştine. Ca şi în natură, tot la

fel se prezintă lucrurile şi în viaţa

spirituală; nu poate fi viaţă fără

creştere. Planta trebuie sau să crească,

sau să moară. După cum creşterea ei se

face în tăcere şi în mod imperceptibil,

dar continuu, tot aşa şi cu dezvoltarea

vieţii creştinului. În fiecare etapă a

dezvoltării noastre, viaţa noastră

spirituală poate fi desăvârşită şi totuşi,

dacă trebuie împlinit planul pe care

Dumnezeu îl are cu noi, atunci trebuie

să aibă loc o continuă creştere.

Sfinţirea este lucrarea unei vieţi

întregi. Pe măsură ce ocaziile oferite nouă

se înmulţesc, se va dezvolta şi experienţa

191

“The plant grows by receiving that which God

has provided to sustain its life. It sends down

its roots into the earth. It drinks in the

sunshine, the dew, and the rain. It receives

the life-giving properties from the air. So the

Christian is to grow by co-operating with the

divine agencies. Feeling our helplessness, we

are to improve all the opportunities granted

us to gain a fuller experience. As the plant

takes root in the soil, so we are to take deep

root in Christ. As the plant receives the

sunshine, the dew, and the rain, we are to

open our hearts to the Holy Spirit. The work

is to be done ‘not by might, nor by power, but

by My Spirit, saith the Lord of hosts.’

Zechariah 4:6. If we keep our minds stayed

upon Christ, He will come unto us ‘as the rain,

as the latter and former rain unto the earth.’

Hosea 6:3. As the Sun of Righteousness, He

will arise upon us ‘with healing in His wings.’

Malachi 4:2. We shall ‘grow as the lily.’ We

shall ‘revive as the corn, and grow as the vine.’

Hosea 14:5, 7. By constantly relying upon

Christ as our personal Saviour, we shall grow

up into Him in all things who is our head.”

Christ´s Object Lessons, 65,66.

noastră, iar cunoştinţa noastră va creşte.

Noi vom ajunge atunci destoinici pentru a

purta răspunderi, iar maturitatea noastră

va fi în proporţie cu privilegiile pe care le

avem.

Planta creşte primind ceea ce Dumnezeu

a prevăzut pentru susţinerea vieţii ei. Ea îşi

înfige adânc rădăcinile în pământ şi se

adapă cu lumina soarelui, cu rouă şi cu

ploaie. Ea absoarbe din aer substanţele

dătătoare de viaţă. Tot astfel trebuie să

crească şi creştinul, cooperând cu

mijloacele rânduite de Dumnezeu.

Simţind nimicnicia noastră, noi trebuie să

folosim orice ocazie ce ni se oferă, pentru

a căpăta o mai deplină experienţă. După

cum planta îşi înfige rădăcinile în pământ,

tot aşa şi noi trebuie să fim bine

înrădăcinaţi în Hristos. După cum planta

primeşte razele soarelui, rouă şi ploaia, tot

astfel şi noi trebuie să ne deschidem

inimile lucrării Duhului Sfânt. Lucrarea

aceasta „nu se va face nici prin putere, nici

prin tărie, ci prin Duhul Meu, — zice

Domnul oştirilor.” Zaharia 4, 6. Dacă vom

păstra cugetarea noastră aţintită asupra

Domnului Hristos, atunci El va veni la noi

„ca o ploaie, ca ploaia de primăvară, care

udă pământul.” Osea 6, 3. Ca Soare al

Neprihănirii, El va răsări asupra noastră

având „tămăduirea ... supt aripile Lui.”

Maleahi 4, 2. Noi vom „înflori atunci

asemenea crinului”. Domnul ne va face ca

grâul şi vom „înflori ca via.” Osea 14, 5-7.

Sprijinindu-ne tot mereu pe Domnul

Hristos ca Mântuitor al nostru personal,

noi vom creşte prin El, Care este

Căpetenia noastră, în toate lucrurile.”

Parabolele Domnului Cristos, 65-66.

Harvest Secerișul The harvest is past, the summer is ended,

and we are not saved. Jeremiah 8:20

„Secerișul a trecut, vara s-a sfârșit și noi nu

suntem salvaţi.” Ieremia 8:20

192

“In the last great conflict of the

controversy with Satan those who are

loyal to God will see every earthly support

cut off. Because they refuse to break His law

in obedience to earthly powers, they will be

forbidden to buy or sell. It will finally be

decreed that they shall be put to death. See

Revelation 13:11-17.” The Desire of Ages, 121.

„În ultimul mare conflict al luptei cu

Satana, aceia care vor rămâne

credincioşi lui Dumnezeu vor vedea

cum li se ia orice mijloc de întreţinere.

Pentru că ei refuză să calce Legea Sa, ca să

asculte, în schimb, de puterile pământeşti,

li se va interzice să cumpere şi să vândă. În

cele din urmă, se va da un decret ca toţi să

fie omorâţi. Vezi Apocalipsa 13, 11-17.”

Hristos Lumina Lumii, 121.

“The fruit of the Spirit is love, joy, peace,

longsuffering, gentleness, goodness, faith,

meekness, temperance.” Galatians 5:22, 23.

This fruit can never perish, but will produce

after its kind a harvest unto eternal life.

“‘When the fruit is brought forth,

immediately he putteth in the sickle,

because the harvest is come.’ Christ is

waiting with longing desire for the

manifestation of Himself in His church.

When the character of Christ shall be

perfectly reproduced in His people, then

He will come to claim them as His own.”

Christ Object Lessons,68,69

“The fruit of the Spirit is love, joy, peace,

longsuffering, gentleness, goodness, faith,

meekness, temperance.” Galatians 5:22,

23. This fruit can never perish, but will

produce after its kind a harvest unto

eternal life.

“When the fruit is brought forth,

immediately he putteth in the sickle,

because the harvest is come.” Christ is

waiting with longing desire for the

manifestation of Himself in His church.

When the character of Christ shall be

perfectly reproduced in His people,

then He will come to claim them as His

own.” Parabolele Domnului Cristos, 68-69.

Matthew Matei

Another parable put he forth unto them,

saying, The kingdom of heaven is likened

unto a man which sowed good seed in his

field: But while men slept, his enemy came

and sowed tares among the wheat, and went

his way. But when the blade was sprung up,

„Le-a pus înainte altă parabolă, spunând:

Împărăţia cerului se aseamănă cu un om

care a semănat sămânţă bună în câmpul

lui. Dar, pe când dormeau oamenii, a venit

dușmanul lui și a semănat neghine în grâu

și a plecat. Iar când au răsărit firele de

193

and brought forth fruit, then appeared the

tares also. So the servants of the

householder came and said unto him, Sir,

didst not thou sow good seed in thy field?

from whence then hath it tares? He said unto

them, An enemy hath done this. The servants

said unto him, Wilt thou then that we go and

gather them up? But he said, Nay; lest while

ye gather up the tares, ye root up also the

wheat with them. Let both grow together

until the harvest: and in the time of harvest I

will say to the reapers, Gather ye together

first the tares, and bind them in bundles to

burn them: but gather the wheat into my

barn. Matthew 13:24-30.

grâu și au făcut rod, atunci au apărut și

neghinele. Așa că robii stăpânului au venit

și i-au spus: Domnule, nu ai semănat

sămânţă bună în câmpul tău? De unde are

așadar neghine? El le-a spus: Un dușman

a făcut aceasta. Iar robii i-au spus: Voiești

dar să mergem să le strângem? Dar el a

spus: Nu; ca nu cumva, strângând

neghinele să dezrădăcinaţi și grâul

împreună cu ele. Lăsaţi-le să crească

împreună amândouă până la seceriș; și la

timpul secerișului, voi spune secerătorilor:

Strângeţi întâi neghinele și legaţi-le în

snopi să le ardeţi; dar grâul adunaţi-l în

grânarul meu.” Matei 13:24-30

Seed Sămânța “The parable of the wheat and the tares

shows the mystery of the divine and the

satanic agencies working in direct opposition,

in vital conflict. The conflict continues till the

close of this earth’s history. The

incorruptible seed is the living Word of

God, which works in the personal

sanctification of the receivers, elevating

them by bringing them into the

participation of the divine nature.” Christ

Triumphant, 236.

„Parabola grâului și a neghinelor arată

misterul agențiilor divine și satanice care

lucrează în opoziție directă, în conflict de

viață și de moarte. Conflictul continuă

până la sfârșitul istoriei acestui pământ.

Sămânța incoruptibilă este Cuvântul

viu al lui Dumnezeu, care lucrează în

sfințirea personală a primitorilor,

înălțându-i prin a-i face să participe la

natura divină” Christ Triumphant, 236.

• Good Seed = Truth

• Tare = Error

• Sămânța Bună = Adevăr

• Neghină = Eroare

Early and Latter Rain Ploaia Timpurie și Târzie Be glad then, ye children of Zion, and rejoice

in the Lord your God: for he hath given you

the former rain moderately, and he will

cause to come down for you the rain, the

former rain, and the latter rain in the first

month. Joel 2:23.

„Fiţi veseli, voi copii ai Sionului, și bucuraţi-

vă în DOMNUL Dumnezeul vostru, pentru

că el v-a dat ploaia timpurie cu măsură

și va face să cadă pentru voi ploaia,

ploaia timpurie și ploaia târzie în luna

întâi.” Ioel 2:23.

194

The servants Slujitorii “All are called to do service for Him, and for

the manner in which they have met this

claim, all will be required to render an

account at the great judgment day. But the

claims of God are not recognized by all. It is

those who profess to have accepted

Christ’s service who in the parable are

represented as His own servants.” Christ

Object Lessons 326

„Toţi sunt chemaţi să lucreze pentru El

şi, după felul în care ei împlinesc această

chemare, toţi vor trebui să dea socoteală

în ziua cea mare a judecăţii. Dar cerinţele

lui Dumnezeu nu sunt recunoscute de

către toţi. În parabolă, aceia care au

declarat că au acceptat să lucreze

pentru Hristos sunt înfăţişaţi ca fiind

slujitorii Săi.” Parabolele Domnului Cristos,

326.

• This movement are the ones who are

doing Gods will

• The servants have the ability to see,

distinguish between the two crops,

and to uproot the tares, but the Lords

bids them to let both grow till the

harvest.

• Growth till the harvest = full

development of truth and error and

the people attached to it.

• Acestă mișcare sunt cei care fac

voia lui Dumnezeu

• Servitorii au abilitatea să vadă, să

distingă între cele două grâne și să

dezrădăcineze neghinele, însă

Domnul îi îndeamnă să le lase să

crească până la seceriș.

• Creșterea până la seceriș =

dezvoltarea deplină a adevărului și

a rătăcirii și a oamenilor atașați de

ei.

Bowing Down of the Ripe Fruit

Aplecarea Roadelor Coapte

“The tares closely resembled the wheat

while the blades were green; but when the

field was white for the harvest, the

worthless weeds bore no likeness to the

wheat that bowed under the weight of its

full, ripe heads. Sinners who make a

pretension of piety mingle for a time with the

true followers of Christ, and the semblance of

Christianity is calculated to deceive many; but

in the harvest of the world there will be no

likeness between good and evil. Then those

who have joined the church, but who have

not joined Christ, will be manifest.” Christ

Object Lesson, 74.

„Neghina seamănă foarte mult cu

grâul, atâta vreme cât este verde; dar

când câmpul a devenit alb, gata pentru

seceriş, buruienele fără valoare nu se

mai aseamănă deloc cu grâul care se

apleacă sub povara spicelor pe deplin

coapte. Păcătoşii care fac paradă de

pretinsa lor sfinţenie se amestecă pentru

un timp cu adevăraţii urmaşi ai Domnului

Hristos şi înfăţişarea lor de creştini va

înşela pe mulţi; dar la vremea secerişului

final al lumii nu va mai fi nici o asemănare

între cei buni şi cei răi. Atunci se vor da pe

faţă aceia care s-au alăturat Bisericii, dar

nu s-au unit cu Domnul Hristos.”

Parabolele Domnului Cristos, 74.

195

• Bowing down at the close of probation

• Massage bears weight

• A ripe fruit needs to be harvested

• Aplecarea la închiderea timpului de

probă

• Mesajul are greutată

• Un rod copt trebuie secerat

Harvest Seceriș The tares and the wheat are to grow

together until the harvest; and the

harvest is the end of probationary time.”

Christ Object Lessons, 71.

„Neghina şi grâul vor creşte împreună

până la seceriş; iar secerişul este

încheierea timpului de har.” Parabolele

Domnului Hristos, 71.

“Both the parable of the tares and that of the

net plainly teach that there is no time when

all the wicked will turn to God. The wheat

and the tares grow together until the

harvest. The good and the bad fish are

together drawn ashore for a final separation.

“Again, these parables teach that there is

to be no probation after the judgment.

When the work of the gospel is completed,

there immediately follows the separation

between the good and the evil, and the

destiny of each class is forever fixed.”

Christ Object Lessons, 123.

„Atât parabola neghinei, cât şi cea a

năvodului ne învaţă în mod clar că nu va fi

nici un timp când toţi cei răi se vor

întoarce la Dumnezeu. Grâul şi neghina

vor creşte laolaltă până la timpul

secerişului. Atât peştii cei buni, cât şi peştii

cei răi sunt traşi împreună la mal pentru

ultima selectare.

Aceste parabole ne învaţă, de

asemenea, că nu va fi nici un timp de

probă după terminarea judecăţii. Când

lucrarea Evangheliei s-a încheiat,

urmează imediat lucrarea de

despărţire între ceea ce este bun şi

ceea ce este rău, hotărându-se pentru

totdeauna destinul fiecăruia.”

Parabolele Domnului Cristos, 123.

Reapers Secerătorii “I then saw the third angel. Said my

accompanying angel, ‘Fearful is his work.

Awful is his mission. He is the angel that is

to select the wheat from the tares, and

seal, or bind, the wheat for the heavenly

garner. These things should engross the

whole mind, the whole attention.’” Early

Writings, 118.

„Apoi am văzut cel de-al treilea înger.

Îngerul meu însoţitor a spus:

„Înfricoşătoare este lucrarea lui. Teribilă îi

este misiunea. El este îngerul care

urmează să despartă grâul de neghină

şi să sigileze — sau să lege — snopii de

grâu pentru hambarul ceresc. Aceste

lucruri ar trebui să ocupe cu totul mintea

şi să angajeze întreaga atenţie.”” Scrieri

Timpurii, 118.

196

• Work of the third angels is two fold: 1

select, 2 bind

• The same we see in Ezekiel 9: 1 selects,

5 slaughter (execute)

• Lucrarea celor trei îngeri este

îndoită: 1 despartă (alege), 2 leagă.

• Același lucru vedem în Ezechiel 9: 1.

Selectează, 2 măcelărește.

He cried also in mine ears with a loud voice,

saying, Cause them that have charge over the

city to draw near, even every man with his

destroying weapon in his hand. And, behold,

six men came from the way of the higher

gate, which lieth toward the north, and every

man a slaughter weapon in his hand; and one

man among them was clothed with linen,

with a writer's inkhorn by his side: and they

went in, and stood beside the brasen altar.

And the glory of the God of Israel was gone

up from the cherub, whereupon he was, to

the threshold of the house. And he called to

the man clothed with linen, which had the

writer's inkhorn by his side; And the Lord said

unto him, Go through the midst of the city,

through the midst of Jerusalem, and set a

mark upon the foreheads of the men that

sigh and that cry for all the abominations that

be done in the midst thereof. And to the

others he said in mine hearing, Go ye after

him through the city, and smite: let not your

eye spare, neither have ye pity. Ezekiel 9:1-5.

„El a strigat de asemenea în urechile mele

cu voce tare, spunând: Fă pe cei care au

sarcina asupra cetăţii să se apropie,

fiecare bărbat cu arma lui de nimicire în

mâna lui. Şi, iată, şase bărbaţi veneau de

pe calea porţii de sus, care se află spre

nord şi fiecare bărbat cu arma lui de măcel

în mână; și un bărbat printre ei era

îmbrăcat în in, cu un corn cu cerneală la

șoldul lui; și ei au intrat și au stat în

picioare lângă altarul de aramă. Şi gloria

Dumnezeului lui Israel se ridicase de la

heruvimul, deasupra căruia era, la pragul

casei. Şi el a strigat la bărbatul îmbrăcat în

in, care avea cornul cu cerneală la șold; Şi

DOMNUL i-a spus: Du-te prin mijlocul

cetăţii, prin mijlocul Ierusalimului şi pune

un semn pe frunţile oamenilor care

suspină şi care strigă din cauza tuturor

urâciunilor care sunt făcute în mijlocul lui.

Şi celorlalţi le-a spus în auzul meu: Duceţi-

va după el prin cetate şi loviţi, ochiul

vostru să nu cruţe, nici să nu aveţi milă;”

Ezechiel 9:1-5.

• Tares are being bound first

• Neghina este legată prima

Three Steps Trei Pași • Justification (in a moment) —

Sanctification (work of a life time) —

Glorification

• These three steps can demonstrate

the growth of a plant

• The plant is perfect in every stage

• Justificare (într-un moment)

Sfințire (lucrarea unei vieți)

Glorificare

• Acești trei pași sunt ilustrați de

creșterea unei plante

• Planta este perfectă în fiecare fază

a dezvoltării

197

• Glorification comes at the end of the

work — the harvest

• Glorificarea vine la sfârșitul lucrării

– secerișul.

I have glorified thee on the earth: I have

finished the work which thou gavest me

to do. And now, O Father, glorify thou me

with thine own self with the glory which I had

with thee before the world was. I have

manifested thy name unto the men which

thou gavest me out of the world: thine they

were, and thou gavest them me; and they

have kept thy word. Now they have known

that all things whatsoever thou hast given me

are of thee. For I have given unto them the

words which thou gavest me; and they

have received them, and have known surely

that I came out from thee, and they have

believed that thou didst send me. John 17:4-

9.

„Eu te-am glorificat pe pământ; am

terminat lucrarea pe care mi-ai dat să

o fac. Şi acum, Tată, glorifică-mă la tine

însuți cu gloria pe care o aveam la tine

înainte de a fi lumea. Am făcut cunoscut

numele tău oamenilor pe care mi i-ai dat

din lume; ai tăi erau şi mi i-ai dat şi ei au

ţinut cuvântul tău. Acum au ştiut că toate

câte mi-ai dat sunt de la tine. Fiindcă le-

am dat cuvintele pe care tu mi le-ai dat

şi ei le-au primit şi au ştiut cu siguranţă că

de la tine am ieşit şi au crezut că tu m-ai

trimis. Eu mă rog pentru ei. Nu mă rog

pentru lume, ci pentru aceia pe care mi i-

ai dat tu, pentru că sunt ai tăi;” Ioan 17:4-

9.

The Priests Preoții

The Field - The Church Câmpul – Biserica “‘The field,’ Christ said, ‘is the world.’ But we

must understand this as signifying the

church of Christ in the world. The parable is

a description of that which pertains to the

kingdom of God, His work of salvation of

men; and this work is accomplished through

the church. True, the Holy Spirit has gone out

into all the world; everywhere it is moving

upon the hearts of men; but it is in the

„„Țarina” a spus Domnul Hristos, „este

lumea”. Dar noi trebuie să înţelegem

aceasta ca simbolizând Biserica lui

Hristos din lume. Parabola aceasta este o

descriere a Împărăţiei lui Dumnezeu şi a

lucrării Sale pentru mântuirea oamenilor,

iar această lucrare este adusă la

îndeplinire prin Biserică. Este adevărat că

Duhul Sfânt este prezent în lumea

198

church that we are to grow and ripen for

the garner of God.” Christ Object Lessons, 70.

întreagă; pretutindeni El lucrează asupra

inimilor oamenilor, dar în Biserică este

locul unde noi trebuie să creştem, să

ajungem la maturitate ca să fim gata

pentru grânarul lui Dumnezeu.”

Parabolele Domnului Cristos, 70.

• Field is the church (triumphant)

• Câmpul este biserica (triumfătoare)

The Fallow Field - From 1863-1989

Câmpul Înțelenit – Din 1863-1989

“But when the spectators increased,

everyone would begin to trouble the jewels,

taking them out of the casket and scattering

them on the table….

“I began to think that the owner would

require the casket and the jewels again at my

hand; and if I suffered them to be scattered,

I could never place them in their places in the

casket again as before; and felt I should never

be able to meet the accountability, for it

would be immense. I then began to plead

with the people not to handle them, nor to

take them out of the casket; but the more I

pleaded, the more they scattered; and now

they seemed to scatter them all over the

room, on the floor and on every piece of

furniture in the room.

“I then saw that among the genuine jewels

and coin they had scattered an innumerable

quantity of spurious jewels and counterfeit

coin. I was highly incensed at their base

conduct and ingratitude, and reproved and

reproached them for it; but the more I

reproved, the more they scattered the

spurious jewels and false coin among the

genuine.

“I then became vexed in my physical soul and

began to use physical force to push them out

of the room; but while I was pushing out one,

„Dar când numărul privitorilor a crescut,

toţi au început să deranjeze nestematele,

scoţându-le din casetă şi împrăştiindu-le

pe masă.

Am început să mă gândesc că proprietarul

îşi va cere caseta şi bijuteriile din mâna

mea; şi că, dacă am permis să fie

împrăştiate, nu voi mai putea să le pun

vreodată la locul lor, în casetă, aşa cum au

fost înainte; şi am simţit că nu aş fi putut

face faţă niciodată răspunderii pentru

acestea, pentru că aceasta era imensă.

Am început atunci să mă rog de oameni să

nu mai pună mâna pe ele şi nici să le

scoată din casetă; dar cu cât îi rugam mai

fierbinte, cu atât le risipeau mai mult; şi

acum se făcea că le împrăştiau peste tot

prin cameră, pe duşumea şi pe fiecare

piesă de mobilier.

Am văzut atunci că, printre bijuteriile şi

monedele veritabile, aceştia

amestecaseră o cantitate enormă de

nestemate contrafăcute şi monede false.

Eram extrem de aprins din pricina

nerecunoştinţei şi comportamentului lor

josnic şi i-am mustrat cu asprime pentru

aceasta; cu cât îi mustram mai mult însă,

cu atât amestecau mai mult nestematele

199

three more would enter and bring in dirt and

shavings and sand and all manner of rubbish,

until they covered every one of the true

jewels, diamonds, and coins, which were all

excluded from sight. They also tore in pieces

my casket and scattered it among the

rubbish. I thought no man regarded my

sorrow or my anger. I became wholly

discouraged and disheartened, and sat down

and wept.” Early Writings, 82.

contrafăcute şi monedele false cu cele

veritabile.

Atunci am început să mă irit în sufletul

meu şi am început să folosesc forţa fizică

pentru a-i scoate din cameră; dar în timp

ce îl împingeam pe unul afară, mai intrau

trei, aducând noroi, resturi, nisip şi tot

felul de gunoaie până când au astupat

absolut toate nestematele, diamantele şi

monedele, care nu se mai vedeau nicăieri.

Au rupt în bucăţi şi caseta şi au risipit

bucăţile printre gunoaie. Gândeam că

nimeni nu se îngrijora de tristeţea sau de

mânia mea. M-am descurajat cu totul, am

stat jos şi am plâns.” Scrieri Timpurii, 82.

• 1863—1989 =126yrs = ‘2520’

• 1863 – 1989 = 126 ani = ‘2520’

Time to Seek the Lord Timpul Să Îl Căutăm pe Domnul

But thou, O Daniel, shut up the words, and

seal the book, even to the time of the end:

many shall run to and fro, and knowledge

shall be increased. Daniel 12:4.

„Dar tu, Daniele, închide cuvintele și

sigilează cartea până la timpul sfârșitului;

mulţi vor alerga încoace și încolo și

cunoașterea va fi înmulţită.” Daniel 12:4.

Thus saith the Lord, Stand ye in the ways, and

see, and ask for the old paths, where is the

good way, and walk therein, and ye shall find

rest for your souls. But they said, We will not

walk therein. Jeremiah 6:16

„Astfel spune DOMNUL: Staţi pe căi și

vedeţi și întrebaţi de cărările cele vechi,

unde este calea bună; și umblaţi în ea și

veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.

Dar ei au spus: Refuzăm să umblăm în ea.”

Ieremia 6:16.

• 1989

• 1989

200

Removing of the Thorns — From 1989-9/11

Îndepărtarea Mărăcinilor Între 1989 și 9/11

“Christ is the sower of the seed. He came to

sow the world with truth. Not one tiny seed

of error does he cast into the ground. He

sees that the precious seeds of truth do

not have a fair opportunity when seeds of

a perverted character have taken deep

root. The plowshare of truth is needed,

not merely to cut off the tops of the

thorns, but to take them out by the roots.

Therefore he makes the doctrines of his

kingdom so plain that the truth appears in

contrast with error; for truth, if planted

and cherished in the heart, will uproot

error. And all who have the privilege of

hearing the Word, and who receive it not,

must render an account for their rejection

of the instruction and warnings given.

They are represented as those who, ‘seeing

see not, and hearing they hear not, neither

do they understand.’” The Review and Harald,

September 26, 1899, Article A, par. 14.

„Cristos este semănătorul seminței. El a

venit să semene lumea cu adevăr. El nu

aruncă în pământ nicio sămânță de

eroare, oricât ar fi ea de mică. El vede că

semințele prețioase ale adevărului nu

au o șansă corectă atunci când semințe

de un caracter pervertit au prins

rădăcini adânci. Este nevoie de plugul

adevărului, nu doar pentru a tăia

vârfurile mărăcinilor, ci să îi

dezrădăcineze. Astfel că el face

doctrinele împărăției sale așa de clare

încât adevărul apare în contrast cu

eroarea; căci adevărul, dacă este

plantat și păstrat în inimă, va

dezrădăcina eroarea. Și toți cei care au

privilegiul de a auzi Cuvântul și care nu

îl primesc, trebuie să dea socoteală

pentru respingerea instrucțiunilor și

avertizărilor date. Ei sunt reprezentați ca

fiind aceia care „văzând nu văd şi auzind

nu aud, nici nu înţeleg” Review and Herald,

26, 1899, Art. A, par. 14.

• Thorns (sins of the forefathers) are

removed by line upon line

methodology

• Mărăcini (păcatele părinților) sunt

îndepărtate prin metodologia linie

peste linie

Whom shall he teach knowledge? and whom

shall he make to understand doctrine? them

that are weaned from the milk, and drawn

from the breasts. For precept must be upon

precept, precept upon precept; line upon

line, line upon line; here a little, and there a

little: For with stammering lips and another

tongue will he speak to this people. To whom

he said, This is the rest wherewith ye may

cause the weary to rest; and this is the

„Pe cine va învăţa el cunoaștere? și pe cine

va face să înţeleagă doctrină? Pe cei

înţărcaţi de lapte şi luaţi de la sâni. Fiindcă

precept trebuie să fie peste precept,

precept peste precept; rând peste rând,

rând peste rând; aici puţin și acolo puţin;

Căci cu buze bâlbâite și o altă limbă va

vorbi el acestui popor. Căruia i-a spus:

Aceasta este odihna cu care să faceţi pe

cel obosit să se odihnească; și aceasta

201

refreshing: yet they would not hear. Isaiah

28:9-12.

este răcorirea; totuși ei au refuzat să

asculte.” Isaia 28:9-12.

The Seed at 9/11 Sămânța la 11 Septembrie And after these things I saw another angel

come down from heaven, having great

power; and the earth was lightened with his

glory. And he cried mightily with a strong

voice, saying, Babylon the great is fallen, is

fallen, and is become the habitation of devils,

and the hold of every foul spirit, and a cage

of every unclean and hateful bird. For all

nations have drunk of the wine of the wrath

of her fornication, and the kings of the earth

have committed fornication with her, and the

merchants of the earth are waxed rich

through the abundance of her delicacies.

Revelations 18:1-3.

„ȘI după aceste lucruri am văzut alt înger

coborând din cer, având putere mare; și

pământul a fost luminat cu gloria lui. Şi a

strigat puternic cu voce tare, spunând: A

căzut, a căzut Babilonul cel mare şi a

devenit locuinţa dracilor şi locaşul fiecărui

duh necurat şi colivia fiecărei păsări

necurate şi de urât. Pentru că toate

naţiunile au băut din vinul furiei curviei ei,

şi împăraţii pământului au curvit cu ea, şi

comercianţii pământului s-au îmbogăţit

prin abundenţa rafinamentelor ei.”

Apocalipsa 18:1-3.

“How comes the word that I have declared

that New York is to be swept away by a tidal

wave? This I have never said. I have said, as I

looked at the great buildings going up

there, story after story, ‘What terrible

scenes will take place when the Lord shall

arise to shake terribly the earth! Then the

words of Revelation 18:1-3 will be fulfilled’.

The whole of the eighteenth chapter of

Revelation is a warning of what is coming on

the earth. But I have no light in particular in

regard to what is coming on New York, only

that I know that one day the great

buildings there will be thrown down by

the turning and overturning of God’s

power. From the light given me, I know that

destruction is in the world. One word from

the Lord, one touch of his mighty power,

and these massive structures will fall.

Scenes will take place the fearfulness of

which we can not imagine.” Life Sketches ,

411.

„Acum a început să se spună că eu am

declarat că oraşul New York va fi

spulberat de un val uriaş. Eu nu am

afirmat niciodată acest lucru. Când

priveam marile clădiri ce se înălţau în

acel oraş, etaj peste etaj, am declarat:

«Ce scene teribile vor avea loc când

Domnul va începe să zguduie pământul

cu putere! Atunci, se vor împlini

cuvintele din Apocalipsa 18, 1-3».

Întregul capitol optsprezece din

Apocalipsa constituie o avertizare cu

privire la ce va veni pe pământ. Dar eu nu

am nici o lumină specială referitoare la

ceea ce se va întâmpla în New York. Tot ce

ştiu este că, într-o zi, marile clădiri de

acolo vor fi doborâte la pământ de

puterea distrugătoare a lui Dumnezeu.

Din lumina care mi-a fost dată, ştiu că

timpul a venit. Un singur cuvânt din

partea Domnului, o singură atingere a

puterii Sale teribile, şi aceste structuri

masive se vor prăbuşi. Nu ne putem

imagina cât de îngrozitoare vor fi

202

scenele care vor avea loc.” Schițe din

Viața Mea, 411.

• Light = message = seed

• Lumină = mesaj = sămânță

And the voice which I heard from heaven

spake unto me again, and said, Go and take

the little book which is open in the hand of

the angel which standeth upon the sea and

upon the earth. And I went unto the angel,

and said unto him, Give me the little book.

And he said unto me, Take it, and eat it up;

and it shall make thy belly bitter, but it shall

be in thy mouth sweet as honey. And I took

the little book out of the angel's hand, and ate

it up; and it was in my mouth sweet as honey:

and as soon as I had eaten it, my belly was

bitter. And he said unto me, Thou must

prophesy again before many peoples, and

nations, and tongues, and kings. Revelation

10:8-11.

„Şi vocea pe care am auzit-o din cer, a

vorbit din nou cu mine şi a spus: Du-te, ia

cărticica ce este deschisă în mâna

îngerului care stă în picioare pe mare şi pe

pământ. Şi m-am dus spre înger şi i-am

spus: Dă-mi cărticica. Iar el mi-a spus: Ia-o

şi mănânc-o; şi ea îţi va amărî pântecele,

dar în gura ta va fi dulce ca mierea. Şi am

luat cărticica din mâna îngerului şi am

mâncat-o; şi în gura mea a fost dulce ca

mierea; şi imediat ce am mâncat-o

pântecele mi s-a amărât. Şi el mi-a spus:

Tu trebuie să profeţeşti din nou înaintea

multor popoare şi naţiuni şi limbi şi

împăraţi.” Apocalipsa 10:8-11.

• Little book = message = seed

• By the method being confirmed at

(1840) 911 the field is done being

plowed and ready for the seed to be

sown

• Cărticica = mesajul = sămânța

• Prin confirmarea metodei de

interpretare la 1840 sau 9.11,

câmpul s-a terminat de arat și este

gata de semănat

Baptism at 9/11 — Righteousness

Botezul la 9/11 - Neprihănire

Verily, verily, I say unto you, Except a corn of

wheat fall into the ground and die, it abideth

alone: but if it die, it bringeth forth much fruit.

He that loveth his life shall lose it; and he that

hateth his life in this world shall keep it unto

life eternal. John 12:24.

Adevărat, adevărat vă spun: Dacă

grăuntele de grâu nu cade în pământ și nu

moare, rămâne singur; dar dacă moare,

aduce mult rod. Cel ce își iubește viaţa și-

o va pierde; și cel ce își urăște viaţa în

această lume și-o va păstra pentru viaţă

eternă. Ioan 12:24.

• Seed buried = baptism (righteousness)

= 27AD = 911

• Sămânța îngropată = botez

(neprihănire) = 27 e.n. = 9/11

203

• Conversion process (Jeremiah 6:16)

completed at baptism (911). This

another witness that the plowing has

to be accomplished by 9/11.

• Procesul de Convertire (Ieremia

6:16) se termină la botez (9/11).

Acesta este un alt martor că ararea

trebuie să fie îndeplinită înainte de

9/11.

Be glad then, ye children of Zion, and rejoice

in the Lord your God: for he hath given you

the former rain moderately, and he will cause

to come down for you the rain, the former

rain, and the latter rain in the first month.

Joel 2:23.

„Fiţi veseli, voi copii ai Sionului, și bucuraţi

vă în DOMNUL Dumnezeul vostru, pentru

că el v-a dat ploaia timpurie cu măsură și

va face să cadă pentru voi ploaia, ploaia

timpurie și ploaia târzie în luna întâi.” Ioel

2:23.

• Ezra 7:9 1D1M = 911

• Humidity = rain

• Light = Revelation 18:1-3.

• Soil = church (church triumphant exist

since 1989)

• Air = Breath of Ezekiel 37

• Temperature = Ephesus, Philadelphia

• Ezra 7:9 Prima Zi a Primei Luni =

9/11

• Umiditate = ploaie

• Lumină = Apocalipsa 18:1-3

• Solul = biserica (biserica

triumfătoare există din 1989)

• Aer = Suflarea din Ezechiel 37

• Temperatură = Efes, Filadelfia

The servants “All are called to do service for Him, and for

the manner in which they have met this

claim, all will be required to render an

account at the great judgment day. But the

claims of God are not recognized by all.

“It is those who profess to have accepted

Christ’s service who in the parable are

represented as His own servants.” Christ

Object Lessons 326.

„Toţi sunt chemaţi să lucreze pentru El

şi, după felul în care ei împlinesc această

chemare, toţi vor trebui să dea socoteală

în ziua cea mare a judecăţii. {PDH 326.1}

Dar cerinţele lui Dumnezeu nu sunt

recunoscute de către toţi. În parabolă,

aceia care au declarat că au acceptat să

lucreze pentru Hristos sunt înfăţişaţi

ca fiind slujitorii Săi.” Parabolele

Domnului Hristos, 326.

• This movement are the ones who

are doing Gods will

• The servants have the ability to see,

distinguish between the two crops,

and to uproot the tares, but the

Lords bids them to let both grow till

the harvest.

• Această mișcare este cea care

face voia lui Dumnezeu

• Slujitorii au capacitatea să vadă,

să distingă între cele două tipuri

de grâne și să dezrădăcineze

neghinele, dar Domnul le spune

să le lase să crească până la

seceriș.

204

Son of man, I have made thee a watchman

unto the house of Israel: therefore hear the

word at my mouth, and give them warning

from me. Ezekiel 3:17.

„Fiu al omului, te-am pus paznic peste

casa lui Israel; de aceea ascultă cuvântul

din gura mea și avertizează-i din partea

mea.” Ezechiel 3:17.

Therefore thus saith the Lord, If thou return,

then will I bring thee again, and thou shalt

stand before me: and if thou take forth the

precious from the vile, thou shalt be as my

mouth: let them return unto thee; but return

not thou unto them. Jeremiah 15:19.

„De aceea astfel spune DOMNUL: Dacă te

întorci, atunci te voi aduce înapoi și vei sta

în picioare înaintea mea; și dacă scoţi ce

este preţios din ce este nemernic, vei fi

precum gura mea; să se întoarcă ei la tine,

dar tu să nu te întorci la ei.” Ieremia 15:19.

Because thou sayest, I am rich, and increased

with goods, and have need of nothing; and

knowest not that thou art wretched, and

miserable, and poor, and blind, and naked: I

counsel thee to buy of me gold tried in the

fire, that thou mayest be rich; and white

raiment, that thou mayest be clothed, and

that the shame of thy nakedness do not

appear; and anoint thine eyes with

eyesalve, that thou mayest see. Revelation

3:17,18.

„Pentru că spui: Sunt bogat şi îmbelşugat

cu bunuri şi nu am nevoie de nimic; şi nu

ştii că eşti nenorocit şi mizerabil şi sărac şi

orb şi gol; Îţi recomand să cumperi de la

mine aur încercat în foc, ca să te

îmbogăţeşti; şi haine albe, ca să te îmbraci,

şi ruşinea goliciunii tale să nu se arate; şi

să îţi ungi ochii cu alifie, ca să vezi.”

Apocalipsa 3:17,18.

The Plant Brings Forth Fruit

Planta dă Rod

• When the plant brings forth fruit the

latter rain falls (to ripen the fruit).

When we figure out when the latter

rain falls, then we know when the plant

exhibits fruit

• Când planta dă rod ploaia târzie

cade pentru a coace rodul. Dacă

înțelegem când cade ploaia târzie,

atunci cunoaștem când planta

rodește.

“The Lord in His great mercy sent a most

precious message to His people through

Elders Waggoner and Jones. This message

was to bring more prominently before the

world the uplifted Saviour, the sacrifice for

the sins of the whole world. It presented

justification through faith in the Surety; it

invited the people to receive the

„În marea Sa îndurare, Domnul i-a trimis

poporului Său o solie foarte preţioasă

prin fraţii (E. J.) Waggoner şi (A. T.)

Jones. Această solie a fost vestită pentru

a-L evidenţia şi mai mult pe Mântuitorul

înălţat, jertfa adusă pentru păcatele lumii

întregi. Ea a prezentat îndreptăţirea prin

credinţa în Cel ce S-a pus chezaş pentru

205

righteousness of Christ, which is made

manifest in obedience to all the

commandments of God. Many had lost sight

of Jesus. They needed to have their eyes

directed to His divine person, His merits, and

His changeless love for the human family. All

power is given into His hands, that He may

dispense rich gifts unto men, imparting the

priceless gift of His own righteousness to the

helpless human agent. This is the message

that God commanded to be given to the

world. It is the third angel’s message,

which is to be proclaimed with a loud

voice, and attended with the outpouring

of His Spirit in a large measure.” 1888

Materials, 1336.

noi şi i-a invitat pe oameni să primească

neprihănirea lui Hristos, care se

dovedeşte prin ascultarea de toate

poruncile lui Dumnezeu. {EUZ 200.1}

Mulţi L-au pierdut din vedere pe Isus. Ei au

avut nevoie să li se îndrepte privirile spre

Persoana Sa divină, spre meritele Sale,

spre iubirea Sa neschimbătoare faţă de

familia omenească. Toată puterea a fost

încredinţată în mâinile Sale, ca El să le

poată împărţi daruri bogate oamenilor,

acordându-i fiinţei umane, neputincioase,

darul de nepreţuit al îndreptăţirii Sale.

Dumnezeu a poruncit să fie vestită

această solie în lumea întreagă. Solia

îngerului al treilea este solia care

trebuie vestită cu tărie şi care este

însoţită de o mare măsură a revărsării

Duhului Său. Materialele 1888, 1336.

• No rain when sin is in the camp 1Kings

8:35, 36

• No rain from 1863 - 1989

• 1888 rain is rejected.

• 911 no sin anymore, now the rain can

start to fall again.

• Before the latter rain can fall the early

rain has to fall

• Fără ploaie atunci când păcatul este

în tabără 1 Împărați 8:35, 36.

• Fără ploaie din 1863 – 1989.

• În 1888 ploaia este respinsă.

• De la 9/11 fără păcat, iar acum

ploaia poate începe să cadă din

nou.

• Înainte să cadă ploaia târzie,

trebuie să se reverse ploaia

timpurie.

• 1888—2014 = 126 = ‘2520’

• One group will reject the latter rain just

as it was rejected in 1888

• 2014 — Ezra 7:9 — outpouring of Gods

spirit, so there is no room to receive it

• 2014 — fruits (error, truth) are

exhibited — first shaking — we know

the latter rain falls wenn there is fruit

• Since 2014 truth and error have been

growing. Shaking after shaking —

• 1888 – 2014 = 126 = ‘2520’

• Un grup va respinge ploaia târzie

tot așa cum a fost respinsă în 1888

• 2014 – Ezra 7:9 – revărsarea

Duhului Sfânt, astfel că nu mai

există loc să o primim.

• 2014 – roadele (adevăr și rătăcire)

sunt manifestate – prima zguduire

– știm că ploaia târzie cade când

există rod

• Din 2014 adevărul și rătăcirea au

crescut. Zguduire după zguduire –

206

omega apostasy started and grows

deeper

apostazia Omega a început și crește

din ce în ce mai mult

“In later years I have been shown that the

false theories advanced in the past have

by no means been given up. As favorable

opportunities come, they will have a

resurrection. Let us not forget that

everything is to be shaken that can be

shaken. The enemy will be successful in

overthrowing the faith of some, but those

who are true to principle will not be

shaken. They will stand firm amid trial

and temptation. The Lord has pointed out

these errors; and those who do not

discern where Satan has come in, will

continue to be led in false paths. Jesus bids

us be watchful, and strengthen the things

that remain, which are ready to die.” Christian

Experience and Teachings, 81.

„În anii care au urmat, mi-a fost descoperit

că teoriile false susţinute în trecut nu

erau încă abandonate. Ele urmau să

reînvie, îndată ce aveau să apară

circumstanţe favorabile. Să nu uităm

că tot ce trebuie zguduit va fi zguduit.

Vrăjmaşul va reuşi să distrugă credinţa

unora, dar cei loiali faţă de principii nu

vor fi clintiţi. Ei vor rămâne fermi în

mijlocul încercării şi ispitei. Domnul a

arătat aceste erori din trecut, iar cei

care nu discern aspectele doctrinare în

care a intervenit Satana vor continua

să meargă pe căi greşite. Domnul Isus ne

îndeamnă să veghem şi să întărim ce

rămâne şi ce este pe moarte” Schițe din

Viața Mea, 411.

“The church may appear as about to fall,

but it does not fall. It remains, while the

sinners in Zion will be sifted out—the chaff

separated from the precious wheat. This is a

terrible ordeal, but nevertheless it must take

place.”. Last Day Events, 180.

„Biserica poate părea că este pe

punctul de a cădea, dar nu va cădea. Ea

va rezista, iar păcătoşii din Sion vor fi

cernuţi, şi pleava va fi despărţită de grâul

cel preţios. Aceasta va fi o încercare teribil

de grea, dar trebuie totuşi să aibă loc.”

Evenimentele Ultimelor Zile, 180.

“As the storm approaches, a large class

who have professed faith in the third

angel’s message, but have not been

sanctified through obedience to the truth,

abandon their position and join the ranks

of the opposition.” The Great Controversy,

608.

„Când furtuna se apropie, o mare grupă

de credincioși care au mărturisit

credința în solia îngerului al treilea, dar

care n-au fost sfințiți prin ascultare de

adevăr își vor părăsi poziția și vor trece

în rândurile împotrivitorilor.” Tragedia

Veacurilor, 608.

• This movement is the church

triumphant. It appears to fall but it will

not fall

• Această mișcare este Biserica

triumfătoare. Pare să cadă însă nu

va cădea.

207

False Teachers are to be Met

“Let all our brethren and sisters beware of

any one who would set a time for the Lord to

fulfill his word in regard to his coming, or in

regard to any other promise he has made of

special significance. ‘It is not for you to know

the times or the seasons, which the Father

hath put in his own power.’ False teachers

may appear to be very zealous for the

work of God, and may expend means to

bring their theories before the world and the

church; but as they mingle error with

truth, their message is one of deception,

and will lead souls into false paths. They

are to be met, and opposed, not because

they are bad men, but because they are

teachers of falsehood, and are

endeavoring to put upon falsehood the

stamp of truth. What a pity it is that men will

go to such pains to discover some theory of

error, when there is a whole storehouse of

precious gems of truth by which the people

might be enriched in the most holy faith.

Instead of teaching truth, they let their

imagination dwell upon that which is new

and strange, and throw themselves out of

harmony with those whom God is using to

bring the people up upon the platform of

truth. They cast aside all that has been said

in regard to unity of sentiment and feeling,

and trample upon the prayer of Christ as

though the unity for which he prayed was

unessential, that there is no necessity for his

followers to be one, even as he is one with

the Father. They go off on a tangent, and

Jehu-like, call to their brethren to follow

their example of zeal for the Lord. If their

zeal led them to work in the same lines in

which their brethren who have carried

the heat and burden of the day, are

working; if they were as persevering to

overcome discouragements and obstacles as

„Fraţii şi surorile noastre trebuie să fie

precauţi faţă de oricine vrea să stabilească

o dată a împlinirii Cuvântului Domnului cu

privire la venirea Sa ori cu privire la oricare

altă făgăduinţă pe care Domnul a făcut-o

cu o semnificaţie deosebită. „Nu este

treaba voastră să ştiţi vremurile sau

soroacele, pe acestea Tatăl le-a păstrat

sub stăpânirea Sa.” Învăţătorii falşi pot

părea foarte zeloşi în lucrarea lui

Dumnezeu şi pot cheltui bani pentru a-şi

răspândi teoriile în lume şi în biserică, dar,

pentru că amestecă greşeala cu

adevărul, solia lor este o solie de

amăgire şi va duce sufletele pe căi

greşite. Ei trebuie să fie combătuţi şi

opriţi, nu pentru că ar fi răi ca oameni,

ci pentru că sunt învăţători ai minciunii

şi se străduiesc să pună pecetea

adevărului pe nişte idei false.

Ce păcat că oamenii trebuie să treacă prin

asemenea eforturi, doar ca să ajungă, în

cele din urmă, la nişte teorii greşite, în

timp ce la dispoziţia lor se află tezaurul

comorilor preţioase ale adevărului, prin

care pot fi îmbogăţiţi cu cea mai sfântă

credinţă. În loc de a prezenta adevărul,

ei îngăduie ca imaginaţia lor să stăruie

asupra unor idei noi şi ciudate şi intră

în dezacord cu aceia pe care Dumnezeu

îi foloseşte pentru a duce poporul pe

temeliile adevărului. Aceşti oameni

înlătură tot ce s-a spus cu privire Ia

unitatea gândirii şi simţămintelor şi

dispreţuiesc rugăciunea lui Hristos, ca şi

când unitatea pentru care S-a rugat El ar fi

lipsită de importanţă şi nu ar exista nicio

nevoie ca urmaşii Lui să fie uniţi, aşa cum

El este una cu Tatăl. Ei deviază şi,

asemenea lui Iehu, îi cheamă pe fraţii

208

their brethren have been, they might well be

imitated, and God would accept them. But

men are to be condemned who start out

with a proclamation of wonderful light,

and yet draw away from the agents whom

God is leading. This was the way in which

Korah, Dathan, and Abiram did, and their

action is recorded as a warning to all others.

We are not to do as they have done,— accuse

and condemn those upon whom God has

laid the burden of the work.” The Review and

Harald, September 12, 1893 par. 6.

lor să le urmeze exemplul de zel pentru

Domnul.

Dacă zelul lor i-ar fi determinat să

lucreze în aceeaşi direcţie în care

lucrează fraţii care au purtat povara în

arşiţa zilei şi dacă ei ar fi fost la fel de

perseverenţi ca fraţii lor pentru a birui

descurajările şi piedicile, atunci ar fi demni

de urmat şi Dumnezeu i-ar putea accepta.

Dar aceia care încep să proclame o

lumină „minunată” şi totuşi îi atrag pe

oameni departe de slujitorii pe care îi

călăuzeşte Dumnezeu, trebuie să fie

condamnaţi. Aceasta a fost calea lui Core,

Datan şi Abiram, iar fapta lor a fost scrisă

ca avertisment pentru toţi ceilalţi. Noi nu

trebuie să facem ce au făcut ei — să

acuzăm şi să condamnăm oamenii pe

umerii cărora Dumnezeu a pus povara

lucrării.” Mărturii pentru Pastori și Slujitorii

Evangheliei, 55.

• People stick to truth and error and

therefore can also be identified as

wheat or tare based upon their

message, not their character

• Oamenii se alipesc de adevăr și

rătăcire și astfel pot fi identificați ca

grâu și neghină bazat pe mesajul

lor, nu pe caracterul lor.

Demonstrations of Character — The Servants Can Distinguish

Demonstrațiile Caracterului – Slujitorii pot să Distingă

“The Lord saw the use that Satan was making

of his power, and he set before him truth in

contrast with falsehood. Time and time

again during the controversy Satan was

ready to be convinced, ready to admit that he

was wrong. But those he had deceived were

ready also to accuse him of leaving them.

What could he do—submit to God, or

continue in a course of deception? He chose

to deny truth, to take refuge in

misstatements and fraud.

„Domnul a văzut cum își folosea Satana

puterea, și el i-a pus înaintea sa

adevărul în contrast cu rătăcirea. Din

nou și din nou în timpul controversei

Satan era gata să fie convins, gata să

admită că era greșit. Însă aceia pe care îi

înșelase erau gata să îl acuze că îi

părăsește. Ce putea face – să se supună lui

Dumnezeu, sau să continuie pe calea

înșelăciunii? El a ales să nege adevărul și

să își găsească refugiul în minciuni și

fraudă

209

“The Lord allowed Satan to go on and

demonstrate his principles. God did

establish Himself, and He carried the worlds

unfallen and the heavenly universe with Him,

but at a terrible cost. His only begotten Son

was given up as Satan’s victim. The Lord

Jesus Christ revealed a character entirely

opposite to that of Satan. As the high priest

laid [off] his gorgeous pontifical robes, and

officiated in the white linen dress of a

common priest, so Christ emptied Himself

and took the form of a servant, and offered

sacrifice, Himself the priest, Himself the

victim.

“By causing the death of the Sovereign of

heaven, Satan defeated his own purposes.

The death of the Son of God made the death

of Satan unavoidable. Satan was allowed to

go on until his administration was laid

open before the worlds unfallen and

before the heavenly universe. By shedding

the blood of the Son of God, he uprooted

himself [from sympathy], and was seen by all

to be a liar, a thief, and a murderer.

“God sees that the same course of action

is being pursued the world over. Men and

women come to the place where the road

diverges: it is either right or wrong.

Thousands upon thousands clothe

themselves in what they suppose to be an

impenetrable disguise, and choose the

wrong. To make their course plain to others

by abrupt disclosures would only cause a

larger number to choose the side of wrong.

Thus the wrongdoers would be sustained

and many souls would be ruined. God does

not force anyone. He leaves all free to

choose. But He says, ‘By their fruits ye

shall know them.’ The Lord will not write

as wise those who cannot distinguish

between a tree that bears thorn berries

and a tree that bears olives.” Manuscript

Releases, volume 18, 362.

Domnul i-a permis lui Satan să

continuie pentru a-și demonstra

principiile. Dumnezeu L-a întemeiat, și a

dus cu El lumile necăzute și universul

ceresc, însă cu un preț teribil. Singurul Fiu

al Său a fost dat ca victimă a lui Satan.

Domnul Isus Cristos a desoperit un

caracter complet opus cu cel al lui

Satan. După cum marele preot își dădea

jos splendidele haine pontificale și oficia în

haina albă de in a unui preot de rând, tot

așa Cristos s-a golit pe sine și a luat locul

unui rob, și a oferit sacrificiu, El fiind preot

și El fiind victimă.

Prin provocarea morții Suveranului

cerului, Satan și-a învins propriile scopuri.

Moartea Fiului lui Dumnezeu a făcut

moartea lui Satan de ne-evitat. Lui Satan

i s-a permis să continuie până ce modul

său de lucru a fost descoperit lumilor

nezăcute și înaintea universului ceresc.

Prin vărsarea sângelui Fiului lui

Dumnezeu, el s-a dezrădăcinat (de la

simpatie) și a fost văzut de toți a un

mincinos, un hoț și un criminal.

Dumnezeu vede că aceeași cale este

urmată în toată lumea. Bărbați și femei

ajung în locul în care drumul se

desparte: fie este corect fie este greșit.

Mii după mii se îmbracă pe ei înșiși în ceea

ce ei presupun că este o deghizare de

nepătruns și aleg să fie greșiți. A face

lumină asupra acținilor lor prin dezvăluiri

abrupte ar cauza un număr mare să

aleagă calea greșită. Astfel cei greșiți ar fi

susținuți și multe suflete ruinate.

Dumnezeu nu forțează pe nimeni. El îi lasă

pe toți liber să aleagă. Însă El le spune,

„Prin roadele lor îi veți cunoaște.”

Domnul nu va considera înțelept pe

aceia care nu pot face distincția între

un pom care rodește ciulini și unul care

rodește măsline” Manuscrise Publicate,

volumul 18, 362.

210

“Not all the names that stand registered in

the church books will at last appear in the

Lamb’s book of life. There are tares among

the wheat. There are betrayers, accusers,

traitors, in the camp. These will wound,

misrepresent, and falsely accuse you. They

are false brethren, meddlesome and

indiscrete, stumbling-blocks to others. They

are doing a work for Satan far more

successfully than if they were not connected

with the church. Some who have not

spiritual discernment will fail to

distinguish between the false and the

true, and will highly esteem those who

have no connection with God. Those who

have been indifferent and neglectful, and

have failed to grow in grace and in the

knowledge of the truth, will be deceived.

They do not comprehend the first

principles of doctrine and experience,

which secure to man the perfection of

Christian character.

“Our duty, our safety, our happiness and

usefulness, and our salvation, call upon us

each to use the greatest diligence to

secure the grace of Christ, to be so closely

connected with God that we may discern

spiritual things, and not be ignorant of

Satan’s devices. Those who are willing to be

instructed will heed the counsels and

warnings of the Spirit of God. The Lord gives

these admonitions and reproofs in mercy.

When his professed people move in

blindness, yield to temptation, and lose

their hold upon him, he sends them a

message of reproof, of warning, of

counsel; if they refuse to be corrected, if

they rise up in rebellion, and cast

reproach upon the messenger whom he

sends, they reject not the messenger, but

the Lord. When the people refused “to listen

to the counsel of Samuel the prophet, the

Lord said unto him, They have not rejected

„Nu toate numele scrise în registrele

bisericii vor apărea la sfârșit în cartea vieții

Mielului. Există neghină printre grâu.

Există trădători, acuzatori în tabără.

Aceștia te vor răni, te vor reprezenta

greșit și te vor acuza pe nedrept. Aceștia

sunt frați falși, băgăcioși și indiscreți,

pietre de poticnire pentru alții. Ei fac o

lucrare pentru Satan mult mai bine decât

dacă nu ar fi fost uniți cu biserica. Unii

care nu au discernământ spiritual nu

vor reuși să distingă între adevăr și

rătăcire și îi vor stima pe cei care nu au

nicio legătură cu Dumnezeu. Aceia care

au fost indiferenți și neglijenți, și care

eșuat în a crește în harul și

cunoașterea adevărului vor fi înșelați.

Ei nu înțeleg primele principii ale

doctrinei și experiențe, care asigură

unui om perfecțiunea unui caracter

Creștin.

Datoria noastră, siguranța noastră,

fericirea și salvarea noastră, și

mântuirea noastră cer fiecăruia dintre

noi să folosim cea mai mare sârguință

pentru a ne asigura harul lui Cristos,

pentru a fi așa de aproape legați cu

Dumnezeu încât să discernem lucrurile

spirituale și să nu fim neștiutori de

înșelăciunile lui Satan. Aceia care sunt

dornici de a fi instruiți vor asculta sfaturile

și avertizările Duhului lui Dumnezeu. În

harul său, Domnul dă aceste sfaturi și

avertizări. Atunci când pretinsul popor

al său înaintează în orbire, cad în ispiră

și Îl pierd din vedere, El le trimite o solie

de mustrare, de avertizare, de sfat;

dacă ei refuză să fie corectați, dacă se

ridică în răzvrătire și aruncă reproșuri

mesagerului pe care îl trimite, ei nu

resping mesagerul, ci pe Domnul. Atunci

când poporul a refuzat „să asculte de

sfatul profetului Samuel, Domnul i-a spus,

211

thee, but they have rejected me.” The Review

and Harald, January 8, 1884, par.15, 16.

Nu pe tine te-au respins, ci pe mine”.

Review and Herald, 8 Ianuarie 1884, par.

15, 16.

• First principles of doctrine, experience

= our principles of interpreting the

bible, experience of conversion (how

to become a Christian)

• Primele principii de doctrină,

experiență = principiile noastre de

interpretare ale Bibliei, experiența

convertirii (cum să devii Creștin)

Tares in our Literature Neghină În Literatura Noastră

“I felt grieved and heartsick as I looked at the

representation on the first page of the Signs

to which I have referred. I asked myself,

“What do these things mean?” I was so

distressed in mind that I became sick in body.

I went to bed at eight o’clock, and slept for a

short time, about an hour, I think. Then I

seemed to be standing before those in

responsible positions in the Pacific Press,

bearing them a message. The Spirit of God

came upon me, and I could not forbear

speaking. I cannot now write all that I said. I

asked, “Where is your spiritual

discernment or your good judgment, that

you should thus sow tares among the

wheat? Nothing is to appear in our

literature that does not represent truth

and righteousness.” Counsels to Writers and

Editors,173.

„M-am întristat foarte tare când am văzut

ilustraţiile de pe prima pagină a revistei

Signs la care m-am referit şi mi-am pus

întrebarea: „Ce înseamnă aceste lucruri?”

Din cauza supărării m-am îmbolnăvit. M-

am culcat la ora opt şi am dormit puţin,

cam o oră, cred. Apoi se făcea că stăteam

în faţa celor care se află la conducerea

casei de editură Pacific Press, având un

mesaj pentru ei. Duhul lui Dumnezeu a

venit peste mine şi nu am putut să nu

vorbesc. Vă voi scrie acum tot ce am spus.

I-am întrebat: „Unde vă este puterea de

discernământ sau bunul simţi, de aţi

putu semăna neghină în mijlocul

grâului? Literatura noastră nu trebuie

să conţină nimic neadevărat şi

nedrept.” Sfaturi pentru Editori, 174.

• She is not able to keep quiet

• Ea nu a putut tăcea

Tares Unchecked “The Great Teacher calls on nature to reflect

the light that floods the threshold of heaven,

that men and women may be led to obey His

word. And nature does the bidding of the

Creator. To the heart softened by the grace

of God, the sun, the moon, the stars, the lofty

trees, the flowers of the field, utter their

„Marele Învățător porunceşte naturii să

reflecte lumina ce trece dincoace de

pragul cerului, pentru ca oamenii să poată

fi conduşi la ascultare de Cuvântul Său. Iar

natura împlineşte dorința Creatorului ei.

Inimii înmuiate de harul lui Dumnezeu,

soarele, luna, stelele, falnicii copaci şi

212

words of counsel and advice. The sowing of

the seed carries the mind to spiritual seed

sowing. The tree stands forth declaring that a

good tree cannot bear evil fruit, neither can

an evil tree bear good fruit. ‘Ye shall know

them by their fruits.’ Matthew 7:16. Even the

tares have a lesson to teach. They are of

Satan’s sowing, and if left unchecked, will

spoil the wheat by their rank growth.”

Counsels to Parents, Teachers and Students,

189.

florile câmpiei îi exprimă solia lor de

îndrumare şi sfat. Semănarea seminței

sugerează minții semănarea spirituală a

seminței adevărului. Copacul declară sus

şi tare că un pom bun nu poate aduce

roadă rea, după cum nici un pom rău nu

poate aduce roadă bună. „Îi veți cunoaşte

după roadele lor” (Matei 7, 16). Chiar şi

neghina are o lecție să ne învețe. Ea

este sămânța semănată de Satana şi,

dacă este lăsată, va împiedica

creşterea grâului.” Sfaturi pentru Părinți,

Educatori și Elevi, 189.

• Tares are being checked by a message

of rebuke

• Neghinele sunt oprite printr-un

mesaj de mustrare.

How can there be unity? Cum Poate Exista Unitate? “Between the worldly man and the one

who is faithfully serving God, there is a

great gulf fixed. Upon the most momentous

subjects,—God and truth and eternity,—their

thoughts and sympathies and feelings are

not in harmony. One class is ripening as

wheat for the garner of God, the other as

tares for the fires of destruction. How can

there be unity of purpose or action

between them? “Know ye not that the

friendship of the world is enmity with God?

whosoever therefore will be a friend of the

world is the enemy of God.” “No man can

serve two masters; for either he will hate the

one, and love other; or else he will hold to the

one, and despise the other. Ye cannot serve

God and mammon.” Evangelism, 620.

„Între oamenii lumești şi aceia care Îi

slujesc lui Dumnezeu cu credincioşie se

află o prăpastie de neschimbat.

Gândurile, simpatiile şi simţămintele lor

nu sunt în armonie cu subiectele cele mai

importante — Dumnezeu, adevărul şi

veşnicia. Unii vor fi ca grâul adunat în

hambarul lui Dumnezeu, iar cei din

categoria cealaltă vor fi ca pleava

trimisă în focul nimicirii. Cum poate să

fie unitate între ei în planurile şi faptele

lor? „Nu ştiţi că prietenia lumii este

vrăjmăşie cu Dumnezeu? Aşa că cine vrea

să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş cu

Dumnezeu.” „Nimeni nu poate sluji la doi

stăpâni. Căci sau va urî pe unul şi va iubi

pe celălalt; sau va ţine la unul şi va

nesocoti pe celălalt: Nu puteţi sluji lui

Dumnezeu şi lui Mamona”” Evanghelizare,

620.

• Enmity between those two groups —

Genesis 3.15

• Vrăjmășia dintre aceste două

grupuri – Geneza 3:15.

213

• Thats why we have separations since

2014 — the exhibiting of fruit

• De aceea avem separări din 2014 –

manifestarea rodului

Opening of the Heart to Tears

Deschiderea Inimii la Neghină

The conflict is to wax fiercer and fiercer.

Satan will take the field and personate Christ.

He will misrepresent, misapply, and pervert

everything he possibly can, to deceive, if

possible, the very elect. Even in our day

there have been and will continue to be

entire families who have once rejoiced in

the truth, but who will lose faith because

of calumnies and falsehoods brought to

them in regard to those whom they have

loved and with whom they have had

sweet counsel. They opened their hearts

to the sowing of tares; the tares sprang up

among the wheat; they strengthened; the

crop of wheat became less and less; and

the precious truth lost its power to them.

For a time a false zeal accompanied their

new theories, which hardened their

hearts against the advocates of truth as

did the Jews against Christ.” Testimonies to

Ministers, 411.

„Conflictul va ajunge tot mai

înverşunat. Satana va intra pe câmpul de

luptă şi Îl va personifica pe Domnul

Hristos. El îl va reprezenta în mod greşit,

va perverti şi va răstălmăci tot ce va putea

pentru a-i înşela, dacă este cu putinţă,

chiar şi pe cei aleşi. Chiar în zilele

noastre, au fost şi vor fi familii întregi,

care, deşi s-au bucurat cândva de

adevăr, îşi vor pierde credinţa, din

cauza calomniilor şi minciunilor pe

care le-au auzit despre aceia pe care i-

au iubit şi de la care au primit sfaturi

pline de înţelepciune. Ei şi-au deschis

inima pentru semănarea neghinei,

neghina a răsărit printre grâu şi s-a

dezvoltat, recolta a ajuns tot mai

săracă, iar adevărul preţios şi-a pierdut

puterea asupra lor. Pentru un timp,

noile lor teorii au fost însoţite de un zel

fals şi le-au împietrit inima împotriva

susţinătorilor adevărului, iar ei au fost

asemenea evreilor care I se

împotriveau lui Hristos.” Mărturii pentru

Pastori și Slujitorii Evangheliei, 411.

• Gossip causes many people to walk

away

• We are to be like Nehemiah. A tool in

one hand and a sword in the other

hand continuing to build the wall and

not be distracted.

• Look at message not the messenger

• Bârfa face mulți oameni să se

îndepărteze

• Noi trebuie să fim ca Neemia. O

unealtă într-o mână și o sabie în

cealaltă, continuând să construim

zidul fără să fim distrași.

• Priviți la mesaj, nu la mesager.

214

Open Sin Excludes Păcatul Public Exclude Only open sin excludes persons from the

Lord’s Supper—Christ’s example forbids

exclusiveness at the Lord’s supper. It is true

that open sin excludes the guilty. This the

Holy Spirit plainly teaches. But beyond

this none are to pass judgment. God has

not left it with men to say who shall present

themselves on these occasions. For who can

read the heart? Who can distinguish the

tares from the wheat? ‘Let a man examine

himself, and so let him eat of that bread, and

drink of that cup.’ For ‘whosoever shall eat

this bread, and drink this cup of the Lord,

unworthily, shall be guilty of the body and

blood of the Lord.’ ‘He that eateth and

drinketh unworthily, eateth and drinketh

damnation to himself, not discerning the

Lord’s body.’ The Desire of Ages, 656.

„Exemplul lui Hristos nu îngăduie ca

cineva să fie exclus de la masa Domnului.

Este adevărat că păcatul cunoscut pe

faţă exclude pe păcătos. Acest fapt este

arătat clar de Duhul Sfânt. (1 Corinteni

5, 11.) Dar, dincolo de aceasta, nimeni

nu trebuie să judece. Dumnezeu n-a

lăsat oamenilor să spună cine trebuie să ia

parte la asemenea împrejurări. Pentru că

cine poate să citească inimile? Cine

poate deosebi grâul de neghină? „Fiecare

să se cerceteze dar pe sine însuşi şi aşa să

mănânce din pâinea aceasta şi să bea din

paharul acesta.” Deoarece „oricine

mănâncă pâinea aceasta sau bea paharul

Domnului în chip nevrednic va fi vinovat

de trupul şi sângele Domnului”. „Căci cine

mănâncă şi bea, îşi mănâncă şi bea

osânda lui însuşi, dacă nu deosebeşte

trupul Domnului.” (1 Corinteni 11,

28.27.29.)” Hristos Lumina Lumii, 656.

• Open sin = error

• We are not do judge beyond the

message — not to judge the heart

• Păcatul public = rătăcire

• Nu trebuie să judecăm dincolo de

mesaj – nu trebuie să judecăm

inima.

But the Lord said unto Samuel, Look not on

his countenance, or on the height of his

stature; because I have refused him: for the

Lord seeth not as man seeth; for man looketh

on the outward appearance, but the Lord

looketh on the heart. 1 Samuel 16:7.

„Dar DOMNUL i-a spus lui Samuel: Nu

privi la înfăţișarea lui, sau la înălţimea

staturii lui, pentru că l-am lepădat; fiindcă

DOMNUL nu se uită cum se uită omul,

pentru că omul se uită la înfăţișare, dar

DOMNUL se uită la inimă.” 1 Samuel 16:7.

Is the Whole Field Worthless?

Este Întregul Câmp Fără Valoare?

“The growth of the tares among the wheat

would draw special attention to it. The

grain would be subjected to severe

criticism. Indeed, the whole field might be

„Creșterea neghinelor printre grâu

atrage o atenție specială asupra lui.

Grâul va fi supus unei critici severe.

Într-adevăr, întregul cămp poate fi

215

set down as worthless by some superficial

observer, or by one who delighted to

discover evil. The sower might be

condemned by him, as one who had mingled

the bad seed with the good for his own

wicked purpose. Just so the erring and

hypocritical ones who profess to follow Jesus

bring reproach upon the cause of

Christianity, and cause the world to doubt

concerning the truths of Christ. As the

presence of the tares among the wheat

counteracted to a great degree the work

of the sower, so sin among the people of

God frustrates, in a measure, the plan of

Jesus to save fallen man from the power

of Satan and render the barren ground of

the human heart fruitful of good works.”

The Spirit of Prophecy, volume 2, 248.

considerat fără valoare de un

observator superficial, sau de cineva

care iubește să descopere nelegiuirea.

Semănătorul poate fi condamnat și el, ca

fiind cel care a amestecat sămânța rea cu

cea bună pentru scopul său nelegiuit. Tot

așa cei greșiți și ipocriți care pretind că îl

urmează pe Isus aduc batjocură asupra

cauzei Creștinismului, și fac lumea să se

îndoiască legat e adevărurile lui Cristos.

După cum prezența neghinelor prin

grâi ai contracarat într-o măsură mare

lucrarea semănătorului, tot așa

păcatul din poporul lui Dumnezeu

frustrează, într-o măsură, planul lui

Isus să salveze omul căzut din puterea

lui Satan și să transforme pământul

uscat al inimii omenești într-unul plin

de rodul faptelor bune.” The Spirit of

Prophecy, volumul 2, 248.

• Wheat has to suffer a lot of criticism —

designed to make us stronger

• Field is not worthless when you look

deeper

• Grâul trebuie să sufere multă critică

– concepută pentru a ne face mai

puternici

• Câmpul nu este fără valoare când te

uiți mai profund.

Let Both Grow Till the Harvest

Lăsați-le Pe Amândouă să Crească Până la Seceriș

“In another parable which Jesus presented to

His disciples, He likened the kingdom of

heaven to a field wherein a man sowed good

seed, but in which, while he was sleeping, the

enemy sowed tares. The question was asked

the householder: ‘Didst not thou sow good

seed in thy field? from whence then hath it

tares? He said unto them, An enemy hath

done this. The servants said unto him, Wilt

thou then that we go and gather them up?

But he said, Nay; lest while ye gather up the

tares, ye root up also the wheat with them.

Let both grow together until the harvest: and

in the time of harvest I will say to the reapers,

„Într-o altă pildă pe care a prezentat-o Isus

ucenicilor Săi, El a asemănat Împărăţia

cerurilor cu un câmp pe care un om a

semănat sămânţă bună, unde însă, pe

când dormea, vrăjmaşul a semănat

neghină. Gospodarului i s-a pus

întrebarea: „«Domnule, n-ai semănat

sămânţă bună în ţarina ta? De unde are

dar neghină?» El le-a zis: «Un vrăjmaş a

făcut aceasta». Slujitorii l-au întrebat:

«Vrei deci să mergem s-o smulgem?»

«Nu», le-a zis el, «ca nu cumva, culegând

neghina, să smulgeţi şi grâul împreună cu

ea. Lăsaţi-le să crească împreună până la

216

Gather ye together first the tares, and bind

them in bundles to burn them: but gather the

wheat into my barn.’ If faithfulness and

vigilance had been preserved, if there had

been no sleeping or negligence upon the part

of any, the enemy would not have had so

favorable an opportunity to sow tares among

the wheat. Satan never sleeps. He is

watching, and he improves every

opportunity to set his agents to scatter

error, which finds good soil in many

unsanctified hearts.

“The sincere believers of truth are made

sad, and their trials and sorrows greatly

increased, by the elements among them

which annoy, dishearten, and discourage

them in their efforts. But the Lord would

teach His servants a lesson of great

carefulness in all their moves. ‘Let both

grow together.’ Do not forcibly pull up the

tares, lest in rooting them up the precious

blades will become loosened. Both

ministers and church members should be

very cautious, lest they get a zeal not

according to knowledge. There is danger

of doing too much to cure difficulties in

the church, which, if let alone, will

frequently work their own cure. It is bad

policy to take hold of matters in any

church prematurely. We shall have to

exercise the greatest care, patience, and

self-control to bear these things and not

go to work in our own spirit to set them in

order.” Testimonies to the Church, volume 3,

113.

seceriş; şi, la timpul secerişului, voi spune

secerătorilor: „Culegeţi întâi neghina şi

legaţi-o în snopi ca s-o ardem, iar grâul

strângeţi-l în grânarul meu”».” Dacă

vigilenţa şi credincioşia ar fi fost păstrate,

dacă nu ar fi dormit şi nu ar fi fost nimeni

neglijent, vrăjmaşul nu ar fi avut ocazia

atât de prielnică de a semăna neghină în

grâu. Satana nu doarme niciodată. El

veghează şi nu pierde nici o ocazie de a-

şi pune agenţii să răspândească

eroarea, care găseşte un sol fertil în

multe inimi nesfinţite.

Cei ce cred sincer în adevăr sunt

întristaţi, iar încercările şi întristările

lor cresc mult datorită elementelor din

mijlocul lor, care îi necăjesc, îi

descurajează în eforturile lor. Însă

Domnul vrea să-i înveţe pe slujitorii Săi

lecţia prin care aceştia să fie cu mare

băgare de seamă în tot ceea ce fac.

„Lăsaţi-le să crească împreună.” Nu

smulgeţi cu putere neghina, pentru ca

nu cumva, dezrădăcinând-o,

preţioasele fire de grâu să slăbească.

Atât pastorii, cât şi membrii bisericii ar

trebui să fie foarte prevăzători, pentru

a nu căpăta un zel care nu este potrivit

cu ceea ce cunoaştem. Există primejdia

de a face prea mult pentru a îndrepta

dificultăţile din biserică, deşi, dacă ar fi

lăsate neatinse, s-ar rezolva adesea

singure. Este o politică rea aceea de a

ne ocupa prematur de problemele din

biserică. Va trebui să exercităm cea

mai mare grijă, răbdare şi stăpânire de

sine pentru a controla aceste lucruri, şi

nu să pornim să lucrăm după mintea

noastră, pentru a le pune în ordine.”

Mărturii vol 3, 113.

• Dangerous to have a zeal which is not

according to knowledge

• Este periculos să avem un zel care

nu este conform cunoașterii

217

Two Parties Developed Două Categorii Dezvoltate

“No one has a true message fixing the time

when Christ is to come or not to come. Be

assured that God gives no one authority to

say that Christ delays His coming five years,

ten years, or twenty years. ‘Be ye also ready:

for in such an hour as ye think not the Son of

man cometh’ (Matthew 24:44). This is our

message, the very message that the three

angels flying in the midst of heaven are

proclaiming. The work to be done now is

that of sounding this last message of

mercy to a fallen world. A new life is

coming from heaven and taking

possession of all God’s people. But

divisions will come in the church. Two

parties will be developed. The wheat and

tares grow up together for the harvest.

“The work will grow deeper and become

more earnest to the very close of time.

And all who are laborers together with

God will contend most earnestly for the

faith once delivered to the saints. They

will not be turned from the present

message, which is already lightening the

earth with its glory. Nothing is worth

contending for but the glory of God. The only

rock that will stand is the Rock of Ages. The

truth as it is in Jesus is the refuge in these

days of error.” Selected Messages, book 2,

113,114.

„Nimeni nu are o solie adevărată care

stabileşte un timp exact când trebuie să

vină Domnul Hristos. Fiţi siguri că

Dumnezeu nu-i dă nimănui autoritatea de

a spune că Hristos Îşi întârzie venirea cu

cinci ani, zece ani [114] sau douăzeci de

ani. „De aceea, şi voi fiţi gata; căci Fiul

omului va veni în ceasul în care nu vă

gândiţi” (Matei 24,44). Aceasta este solia

noastră, solia proclamată de cei trei îngeri

care zboară prin mijlocul cerului.

Lucrarea care trebuie să fie făcută

acum este aceea de a-i vesti lumii

căzute ultima solie a milei. O viaţă

nouă vine din cer şi pune stăpânire pe

toţi cei din poporul lui Dumnezeu.

Totuşi în biserică vor veni dezbinări. Se

vor dezvolta două grupări. Grâul şi

neghina cresc împreună pentru

seceriş.

Pe măsură ce ne apropiem de

încheierea timpului, lucrarea se va

dezvolta, va fi tot mai profundă şi mai

serioasă. Toţi aceia care conlucrează cu

Dumnezeu vor lupta cât se poate de

stăruitor pentru credinţa dată sfinţilor

o dată pentru totdeauna. Ei nu vor fi

abătuţi de la solia prezentă, care

luminează deja lumea cu slava ei. Nu

merită să luptăm pentru niciun lucru, cu

excepţia slavei lui Dumnezeu. Stânca

Veacurilor este singura care va rezista.

Adevărul, aşa cum este el în Isus, este locul

de scăpare în aceste zile ale ideilor false.

(…)” Solii Alese, vol 2, 113-114.

• Work grows deeper since 911

• 911 is the rock of ages, our only refuge

in the days of error

• Lucrarea crește de la 9/11

218

• 9/11 este stânca veacurilor,

singurul nostru refugiu în zilele

rătăcirii

Tares are the Foolish Virgins

Neghinele sunt Fecioarele Neînțelepte

“There have been and always will be tares

among the wheat, the foolish virgins with

the wise, those who have no oil in their

vessels with their lamps. There was a

covetous Judas in the church Christ

formed on earth, and there will be Judases

in the church in every stage of her history.

But because there are such, it does not do

away with the fact that God has a church.

There were murmurers, envious and

jealous ones in the tribes of Israel,

journeying to the promised Canaan; but,

notwithstanding, God led them by a pillar

of cloud by day and a pillar of fire by night.

The deceitful hearts of individuals will

lead them astray because they see

imperfections in the church, but these very

ones have defective characters that they do

not discern. These very ones are capable of

being useful in the church were they

connected with the great Head of the church.

But if they choose to be presumptuous, and

in self-sufficiency draw off on some

tangent, the church will move on without

them. Every member of the church is

bound by the most solemn vow to

advance its interests and to labor

unselfishly and devotedly for its success.”

Signs of the Times, October 23, 1879, Article B,

par. 10.

„Au existat și vor exista întotdeauna

neghină printre grâu, fecioarele

neînțelepte cu cele înțelepte, cei care

nu au untelemn în vase pentru

candele. A existat un Iuda lacom în

biserica lui Cristos formată pe pământ,

și vor mai exista Iuda în biserică în

fiecare fază a istoriei ei. Dar pentru că

aceștia există, nu înseamnă că

Dumnezeu nu are o biserică. Eu existat

cârtitori, invidioși și geloși în semințiile

lui Israel care călătoreau către

Canaanul promis; dar, în ciuda acestor

lucruri, Dumnezeu i-a condus printr-un

stâlp de foc în timpul zilei și un stâlp de

foc noaptea. Inimile înșelătoare ale

indivizilor îi vor conduce rătăcire

deoarece ei vor vedea imperfecțiuni în

biserică, însă chiar aceștia au caractere

pline de defecte pe care nu le văd. Chiar

aceștia ar fi capabili să fie folositori în

biserică fi legați cu marele Cap al bisericii.

Dar dacă ei aleg să fie plini de încumetare,

și în auto-suficiență să aleagă calea lor,

biserica va continua fără ei. Fiecare

membru al bisericii este legat de cel

mai solemn jurământ să avanseze

interesele ei și să lucreze fără egoism și

cu devotament pentru succesul ei.”

Signs of the Times, 23 Octombrie 1879.

Ripe for Harvest Copt Pentru Seceriș • Two messages are baring fruit and are

ripening since 2014

• Două mesaje rodesc și se coc

începând cu 2014

219

• Error always the same but in a

different cloak (no weight — no

bowing down)

• Ezra 7:9 opens flood gate of truth, the

message is getting very heavy

• Two predictions, the one of the wheat

will come true

• Also people are ripening as they

present one of the two groups

(wheat/tares)

• Eroarea este întotdeauna acceași

însă într-o mantie diferită (nicio

greutate – nu se apleacă)

• Ezra 7:9 deschide un potop de

adevăr, iar mesajul începe să ia în

greutate

• Două preziceri, însă cea a grâului se

va împlini

• De asemenea oamenii se coc atunci

când prezintă mesajul grâului sau al

neghinei

“Those who would follow Christ must be

grounded upon the principles of truth.

They need to understand what the Bible

teaches in regard to faith, and

sanctification through the truth. They

must be so established in this knowledge

that they cannot be moved to take false

positions on the doctrine of holiness, but

will be able to illustrate in their lives the

practical workings of this heaven-given

principle. The people of God must be able

to distinguish between the genuine and

the spurious.

“There are those who profess holiness, who

declare that they are wholly the Lord’s, who

claim a right to the promises of God, while

they do not render obedience to His

commandments.

“It is true that there are many who have never

had the light of present truth, who, through

the grace given them of Christ, are keeping

the law as far as they understand it. Those

who are thus living up to the best light they

have, are not of the class whom the apostle

John condemns. His words apply to those

who boast of believing in Jesus, who claim

holiness, while they lightly regard the

requirements of the law of God. While they

talk of the love of Jesus, their love is not

deep enough to lead to obedience. The

fruit they bear, shows the character of the

tree. It proves that their faith is not genuine.

„Aceia care doresc să-L urmeze pe Hristos

trebuie să fie întemeiaţi pe principiile

adevărului. Ei trebuie să înţeleagă

lucrurile pe care Biblia le prezintă cu

privire la credinţă şi cu privire la sfinţirea

prin adevăr. Să fie bine întemeiaţi în

cunoaşterea acestor lucruri, ca să nu

poată fi influenţaţi să adopte concepţii

false despre doctrina sfinţirii, ci să fie în

stare să arate în viaţa lor rezultatele

practice ale acestui principiu ceresc. Cei

din poporul lui Dumnezeu trebuie să fie în

stare să facă deosebire între ce este

veritabil şi ce este fals. Unii pretind

sfinţirea, declară că ei sunt desăvârşiţi în

Domnul şi îşi revendică dreptul de a primi

făgăduinţele lui Dumnezeu, în timp ce nu

respectă poruncile Sale.... {Ev 596.1}

Este adevărat că mulţi nu au avut

niciodată lumina adevărului prezent şi,

prin harul care le-a fost dat de Hristos,

respectă Legea în măsura în care o înţeleg.

Cei ce trăiesc la înălţimea celei mai bune

lumini pe care o au nu fac parte din

categoria celor pe care îi condamnă

apostolul Ioan. Cuvintele lui li se aplică

acelora care se laudă cu credinţa în Isus,

care pretind că sunt sfinţi, în timp ce

desconsideră cerinţele Legii lui

Dumnezeu. Deşi ei vorbesc despre

dragostea lui Isus, dragostea lor nu

este suficient de adâncă pentru a-i

220

Yet this class, though entitled to nothing,

though they have no right to the promises of

God, boldly claim all His blessings. While they

give nothing, they claim everything. They

close their ears to the truth, refuse to listen

to the plain ‘Thus saith the Lord,’ but by

professing holiness they deceive many,

leading souls away by their pretentious faith

that has no foundation.” Evangelism, 596.

conduce la ascultare. Roadele lor arată

caracterul pomului. Ele dovedesc faptul

că nu au o credinţă adevărată. Totuşi, cei

din categoria aceasta, deşi nu au dreptul

la nimic, deşi nu au niciun drept la

făgăduinţele lui Dumnezeu, se încumetă

să revendice binecuvântările Sale. Ei nu

oferă nimic, dar pretind să primească

totul. Ei îşi astupă urechile faţă de adevăr,

refuză să asculte un clar „Aşa zice

Domnul”, dar, pretinzând sfinţirea, îi

înşală pe mulţi, ducând sufletele în

rătăcire prin credinţa lor prefăcută care

nu are nici o temelie.” Evanghelizare, 596.

“Just as soon as the people of God are

sealed in their foreheads—it is not any

seal or mark that can be seen, but a

settling into the truth, both intellectually

and spiritually, so they cannot be

moved—just as soon as God’s people are

sealed and prepared for the shaking, it

will come. Indeed, it has begun already;

the judgments of God are now upon the

land, ... that we may know what is

coming.” The Faith I Live By, 287.

Îndată ce copiii lui Dumnezeu sunt

sigilaţi pe frunte, şi acesta nu este un

sigiliu sau un semn care să poată fi

văzut, ci o consolidare în adevăr, atât

intelectuală, cât şi spirituală, în aşa fel

încât să nu poată fi clintiţi şi, de îndată

ce copiii lui Dumnezeu sunt sigilaţi şi

pregătiţi pentru zguduire, aceasta va

avea loc. De fapt, zguduirea a şi

început. Judecățile lui Dumnezeu sunt

acum asupra țării, ... pentru a cunoaște

ce urmează”. The Faith I Live By, 287.

• Shaking already begun = shaking is

progressive

• To be sealed = fully settled into truth +

obtain the experience of the truth

• Zguduirea deja a început =

Zguduirea este progresivă.

• A fi sigilat = pe deplin întemeiat în

adevăr + obține experiența

adevărului

“Having made the decision, He fell dying to

the ground from which He had partially

risen. Where now were His disciples, to place

their hands tenderly beneath the head of

their fainting Master, and bathe that brow,

marred indeed more than the sons of men?

The Saviour trod the wine press alone, and

of the people there was none with Him.”

The Desire of Ages, 693.

„Hotărârea fiind luată, El Se prăbuşi ca

mort la pământ, de unde Se ridicase

puţin. Unde erau acum ucenicii Săi, ca să-

şi aşeze cu gingăşie mâinile sub capul

Învăţătorului lor istovit şi să mângâie

fruntea aceea desfigurată cu adevărat mai

mult decât a fiilor oamenilor?

Mântuitorul însă a călcat singur în

teasc şi, din cei ce erau acolo, nimeni n-

a fost cu El.” Hristos Lumina Lumii, 693.

221

• Bowing down (experience) shortly

before night.

• Închinarea (experiență) cu scurt

timp înainte de miezul nopții

Harvest — Binding Off — M-MC

Seceriș – Legare – Mn – SMN

“I then saw the third angel. Said my

accompanying angel, ‘Fearful is his work.

Awful is his mission. He is the angel that is

to select the wheat from the tares, and

seal, or bind, the wheat for the heavenly

garner. These things should engross the

whole mind, the whole attention.’” Early

Writings, 118.

„Apoi am văzut cel de-al treilea înger.

Îngerul meu însoţitor a spus:

„Înfricoşătoare este lucrarea lui. Teribilă îi

este misiunea. El este îngerul care

urmează să despartă grâul de neghină

şi să sigileze — sau să lege — snopii de

grâu pentru hambarul ceresc. Aceste

lucruri ar trebui să ocupe cu totul mintea

şi să angajeze întreaga atenţie.” Scrieri

Timpurii, 118.

And Moses said, Thus saith the Lord, About

midnight will I go out into the midst of

Egypt: And all the firstborn in the land of

Egypt shall die, from the firstborn of

Pharaoh that sitteth upon his throne, even

unto the firstborn of the maidservant that is

behind the mill; and all the firstborn of

beasts. Exodus: 11:4, 5.

„Şi Moise a spus: Astfel vorbeşte

DOMNUL: Spre miezul nopţii voi ieşi în

mijlocul Egiptului. Și toţi întâii născuţi

în ţara Egiptului vor muri, de la întâiul

născut al lui Faraon care șade pe tronul lui,

chiar până la întâiul născut al servitoarei

care este în spatele morii; și toţi întâii

născuţi ai animalelor.” Exodul 11:4,5.

For I will pass through the land of Egypt

this night, and will smite all the firstborn in

the land of Egypt, both man and beast; and

against all the gods of Egypt I will execute

judgment: I am the Lord. Exodus 12.12.

„Pentru că voi trece prin ţara Egiptului

în această noapte și voi lovi pe tot întâiul

născut în ţara Egiptului, deopotrivă om și

animal; și împotriva tuturor dumnezeilor

Egiptului voi face judecată: Eu sunt

DOMNUL.” Exodul 12:12.

• Executive judgement takes place at

midnight for the priests

• Judecată executivă are loc la miezul

nopții pentru preoți

“The Saviour contrasted His own manner of

work with the methods of His accusers. For

months they had hunted Him, striving to

entrap Him and bring Him before a secret

tribunal, where they might obtain by perjury

what it was impossible to gain by fair means.

„Domnul Hristos punea propriul mod de a

lucra în contrast cu metodele acuzatorilor

Săi. Timp de luni de zile, ei Îl urmăriseră,

străduindu-se să-L prindă în cursă şi să-L

aducă înaintea unui tribunal secret, unde,

prin jurământ fals, să obţină ceea ce prin

222

Now they were carrying out their purpose.

The midnight seizure by a mob, the

mockery and abuse before He was

condemned, or even accused, was their

manner of work, not His. Their action was in

violation of the law. Their own rules declared

that every man should be treated as innocent

until proved guilty. By their own rules the

priests stood condemned.” The Desire of Ages,

699.

mijloace cinstite era imposibil să obţină.

Acum, ei îşi aduceau la îndeplinire

planurile. Prinderea Lui în miez de

noapte de către o gloată de oameni,

batjocura şi abuzurile comise asupra Lui

mai înainte de a fi condamnat sau chiar

acuzaţia erau modul lor de a lucra, şi nu al

Lui. Acţiunea lor era de fapt o violare a

legii. Rânduielile lor prevedeau că fiecare

om trebuie să fie considerat şi tratat ca

nevinovat până când i se dovedea

vinovăţia. Preoţii erau astfel condamnaţi

de propriile rânduieli.” Hristos Lumina

Lumii, 699.

Then the band and the captain and officers of

the Jews took Jesus, and bound him. John

18:12.

„Atunci ceata și căpetenia și ofiţerii

iudeilor l-au luat pe Isus și l-au legat” Ioan

18:12.

“The righteous and the wicked will still be

living upon the earth in their mortal

state—men will be planting and building,

eating and drinking, all unconscious that

the final, irrevocable decision has been

pronounced in the sanctuary above.

Before the flood, after Noah entered the

ark, God shut him in, and shut the ungodly

out; but for seven days the people,

knowing not that their doom was fixed,

continued their careless, pleasure-loving

life, and mocked the warnings of

impending judgment. ‘So,’ says the

Saviour, ‘shall also the coming of the Son

of man be.’ Silently, unnoticed as the

midnight thief, will come the decisive

hour which marks the fixing of every

man’s destiny, the final withdrawal of

mercy’s offer to guilty men.” The Review and

Herald, November 9, 1905, par. 15.

„Atât cel neprihănit, cât și cel păcătos

vor trăi împreună pe pământ în starea

lor muritoare — oamenii vor sădi și vor

clădi, vor mânca și vor bea, neștiind că

hotărârea finală și irevocabilă a fost

pronunțată în Sanctuarul de sus.

Înainte de potop, după ce Noe a intrat

în corabie, Dumnezeu l-a închis

înăuntru, iar pe cei păcătoși, afară; dar,

timp de șapte zile, oamenii, neștiind că

soarta lor a fost pecetluită, și-au

continuat viața fără grijă și iubitoare

de plăceri și și-au bătut joc de

avertismentele cu privire la judecata

care se apropia. „Tot așa, spune

Mântuitorul, va fi și la venirea Fiului

omului” (Matei 24, 39). Pe tăcute și pe

neobservate, la fel ca hoțul în miez de

noapte, va veni ora hotărâtoare, care

va stabili soarta fiecărui om,

retragerea finală a darului milei de la

oamenii vinovați.” Review and Herald, 9

Noiembrie 1905.

223

• Dog is returning to its vomit — people

are repenting to have believed in this

message. This has to take please

before the door closes (midnight)

• People demonstrated the rejection of

the message to return to their former

lifestyle or continued with it

• We have to have the faith of Noah.

Cast not away therefore your

confidence, which hath great

recompence of reward. For ye have

need of patience, that, after ye have

done the will of God, ye might receive

the promise. For yet a little while, and

he that shall come will come, and will

not tarry. Now the just shall live by

faith: but if any man draw back, my

soul shall have no pleasure in him. But

we are not of them who draw back

unto perdition; but of them that

believe to the saving of the soul. Now

faith is the substance of things hoped

for, the evidence of things not seen.

Hebrew 10:35 - 11:1.

• Câinele se întoarce la ce a vărsat –

oamenii se pocăiesc că au crezut în

acest mesaj. Aceasta trebuie să aibă

loc înainte de închiderea ușii

(miezul nopții).

• Oamenii au dovedit respingerea

mesajului pentru a se întoarce la

vechiul stil de viață sau a continua

cu el.

• Noi trebuie să avem credința lui

Noe.

„De aceea nu lepădaţi cutezanţa

voastră, care are o mare răsplătire.

Fiindcă aveţi nevoie de răbdare, ca,

după ce aţi făcut voia lui

Dumnezeu, să puteţi primi

promisiunea. Deoarece încă puţin

timp şi cel ce vine va veni şi nu va

întârzia. Iar cel drept va trăi prin

credinţă; dar dacă cineva dă înapoi,

sufletul meu nu îşi va găsi plăcerea

în el. Dar noi nu suntem dintre cei

care dau înapoi spre pieire, ci dintre

cei care cred pentru salvarea

sufletului. Iar credinţa este

substanţa lucrurilor sperate,

dovada lucrurilor nevăzute.” Evrei

10:35 – 11:1.

224

Is There a Prophet Among Us?

Este un Profet printre noi?

What is a Prophet and are we allowed to call

ourselves a Prophet?

Ce este un Profet și avem noi voie să ne

numim pe noi înșine Profeți?

Definition of a Prophet from the Bible

Definiția unui Profet în Biblie

H5030

נ ˔†יאÆב

nâbîy’

naw-bee’

From H5012; a prophet or (generally)

inspired man: - prophecy, that prophesy,

prophet.

H5030

Æב נ ˔†יא

nâbîy’

naw-bee'

Din H5012; un profet sau (la modul

general) un om inspirat: - profeție, care

prorocește, profet

H5012

נ ˔ב ˔א

nâbâ’

naw-baw’

A primitive root; to prophesy, that is, speak

(or sing) by inspiration (in prediction or

simple discourse): - prophesy (-ing) make self

a prophet.

H5012

נ ˔ב ˔א

nâbâ’

naw-baw'

O rădăcină nederivată; a profetiza, și

anume, a spune (sau a cânta) prin

inspirație (ca și prezicere sau un simplu

discurs): profeția (profetiza) a te face

profet.

Definition of Prophet from the Web

Definiția unui profet de pe Internet

A person regarded as an inspired teacher or

proclaimer of the will of God. “the Old

Testament prophet, Jeremiah” synonyms:

seer, soothsayer, forecaster of the future,

fortune teller, clairvoyant, prognosticator,

prophesier, diviner; Moreoracle, augur, sibyl;

O persoană văzută ca un învățător

inspirat sau vestitor al voi lui

Dumnezeu. „profetul vechiului

testament, Ieremia” , sinonime: Văzător,

prezicător, cel ce prezice viitorul, ghicitor,

clarvăzător, care face un prognostic,

225

spaewife, spaeman; rareharuspex,

vaticinator, oracler.

proroc, augur; mai multe oracole, augur,

sibilă, spaewife, spaeman; rareharuspex,

vulturător, oracol.

• a person who advocates or speaks

in a visionary way about a new

cause or theory.” he is repeatedly

hailed as a prophet of modernism”

• a person who predicts what will

happen in the future. ”the prime

minister ignored the prophets of

doom”

• O persoană care susține sau

vorbește într- un mod vizionar

despre o nouă cauză sau teorie.

„este în mod repetat aclamat ca

profet al modernismului”

• O persoană care prezice ceea ce

se va întâmpla în viitor „primul

ministru a ignorat profeții

sfârșitului lumii”

Origin Origine Middle English: from Old French prophete,

via Latin from Greek prophētēs ‘spokesman’,

from pro ‘before’ + phētēs ‘speaker’ (from

phēnai ‘speak’).

Engleza de mijloc: din franțuzescul vechi

prophete, prin latină din greacă prophetes

„purtător de cuvânt”, din pro „înainte” +

phetes „vorbitor” (din phenai „a vorbi”).

Definition of Inspiration from Webster

Definiția inspirației din Webster

1. a: a divine influence or action on a

person believed to qualify him or her

to receive and communicate sacred

revelation

b: the action or power of moving the

intellect or emotions

c: the act of influencing or suggesting

opinions

2. the act of drawing in; specifically : the

drawing of air into the lungs

3. a: the quality or state of being inspired

b: something that is inspired a scheme

that was pure inspiration

4. an inspiring agent or influence

1. a: influență sau o acțiune divină

asupra unei persoane este

considerată el califica sau a califica

pentru a primi și a comunica

descoperirile sacre.

b: acțiunea sau puterea de a

impresiona/ mișca intelectul sau

emoțiile.

c: actul de a influența sau sugera

opinii

2. actul de a inspira/trage înauntru; în

mod specific: a inspira aer în

plămâni

3. a: calitatea sau starea de a fi

inspirat.

b: ceva care este inspirat o schemă

care a fost inspirație curată.

4. un agent sau o influență care

inspiră.

226

Watchman on the Wall of Zion

Străjeri pe zidul Sionului

1. “It is now time earnestly to seek the Lord

that every one of you may know what is the

will of God in reference to the part you shall

act in the conflict; and when you see an

opportunity for labor, obey the indication of

the Lord. Christ is saying to his people, ‘Can

ye discern the signs of the times?’ It is the

duty of the watchman to mark these

signs, and at the cry of the church,

‘Watchman, what of the night?’ give the

correct signal, and not present that which will

be misleading and ruinous. Those who have

been, and who still are, diligent students

of prophecy, are to ‘prepare the way of the

Lord, and to make his paths straight.’” RH,

February 21, 1893.4

1. „Acum este timpul să îl căutați pe

Domnul cu stăruință astfel încât fiecare

dintre voi să poată să cunoască care este

voia lui Dumnezeu cu privire la partea pe

care o aveți de jucat în conflict; și când

vedeți oportunitatea de a lucra, ascultați

indicațiile Domnului. Cristos spune

poporului Său ‘Puteți voi discerne

semnele timpului?’ Este datoria

străjerului să marcheze aceste semne,

și la întrebarea bisericii „Străjerule, cât ai

este din noapte?” să dea semnalul corect,

și să nu prezinte ceva care ar fi derutant și

ruinător. Aceia care au fost, și care încă

sunt, studenți sârguincioși ai profeției,

trebuie să ‘pregătească calea Domnului

și să facă cărările sale drepte’.“ Review

and Herald, 21 Februarie, 1893.4

2.1 “Since His ascension Christ has carried

forward His work on the earth by chosen

ambassadors, through whom He speaks

to the children of men and ministers to

their needs. The great Head of the church

superintends His work through the

instrumentality of men ordained by God

to act as His representatives. AA, 360.1

2.2 The position of those who have been

called of God to labor in word and doctrine

for the upbuilding of His church, is one of

grave responsibility. In Christ’s stead they

are to beseech men and women to be

reconciled to God, and they can fulfill

their mission only as they receive wisdom

and power from above. AA, 360.2

2.1 „De la înălţare, Hristos a continuat

lucrarea Sa pe pământ prin soli aleşi,

prin care El vorbeşte fiilor oamenilor şi

slujeşte nevoilor lor. Marele

Conducător al bisericii îngrijeşte de

lucrarea Sa prin uneltele omeneşti

alese de Dumnezeu ca reprezentanţi ai

Săi.“

2.2 „Poziţia acelora care au fost chemaţi

de Dumnezeu să lucreze prin cuvânt şi

învăţătură pentru zidirea bisericii Sale

este una de o covârşitoare răspundere. În

locul lui Hristos, ei trebuie să stăruie pe

lângă bărbaţi şi femei să se împace cu

Dumnezeu; şi ei pot aduce la

îndeplinire misiunea lor numai dacă

primesc înţelepciune şi putere de sus.“

2.3 “Christ’s ministers are the spiritual

guardians of the people entrusted to their

care. Their work has been likened to that

of watchmen. In ancient times sentinels

2.3 „Slujitorii lui Hristos sunt păzitorii

spirituali ai poporului încredinţat grijii

lor. Lucrarea lor a fost asemănată cu

aceea a străjerilor. În vremurile din

227

were often stationed on the walls of cities,

where, from points of vantage, they could

overlook important posts to be guarded, and

give warning of the approach of an enemy.

Upon their faithfulness depended the

safety of all within. At stated intervals they

were required to call to one another, to make

sure that all were awake and that no harm

had befallen any. The cry of good cheer or

of warning was borne from one to

another, each repeating the call till it

echoed round the city.” AA, 360.3

vechime, deseori erau aşezate santinele

pe zidurile cetăţilor, de unde, din anumite

puncte mai înalte, ei puteau supraveghea

locurile importante care trebuia păzite şi

să dea de veste despre apropierea

vrăjmaşului. De credincioşia lor

depindea siguranţa celor dinăuntru. La

intervale hotărâte, li se cerea să se cheme

unul pe altul spre a se convinge că toţi

erau treji şi că nu se întâmplase nimic rău

vreunuia. Strigătul de îmbărbătare şi

avertizare era purtat de la unul la altul,

fiecare repetând chemarea, până ce

ecoul ei dădea ocol cetăţii.”

2.4 “To every minister the Lord declares: ‘O

son of man, I have set thee a watchman unto

the house of Israel; therefore thou shalt hear

the word at My mouth, and warn them from

Me. When I say unto the wicked, O wicked

man, thou shalt surely die; if thou dost not

speak to warn the wicked from his way, that

wicked man shall die in his iniquity; but his

blood will I require at thine hand.

Nevertheless, if thou warn the wicked of his

way to turn from it, ... thou hast delivered thy

soul.’ Ezekiel 33:7-9.” AA, 360.4

2.4 „Fiecărui slujitor al Său, Domnul îi

spune: ‘Fiul omului, te-am pus străjer

peste casa lui Israel. Tu trebuie să asculţi

Cuvântul care iese din gura Mea, şi să-i

înştiinţezi din partea Mea. Când zic celui

rău: ‛Răule, vei muri negreşit!’ şi tu nu-i

spui, ca să-l întorci de la calea lui cea rea,

răul acela va muri în nelegiuirea lui, dar

sângele lui îl voi cere din mâna ta. Dar

dacă vei înştiinţa pe cel rău, ca să se

întoarcă de la calea lui ... tu îţi vei mântui

sufletul’. (Ezechiel 8, 7-9.)”

2.5 “The words of the prophet declare the

solemn responsibility of those who are

appointed as guardians of the church of

God, stewards of the mysteries of God.

They are to stand as watchmen on the

walls of Zion, to sound the note of alarm

at the approach of the enemy. Souls are in

danger of falling under temptation, and

they will perish unless God’s ministers are

faithful to their trust. If for any reason

their spiritual senses become so

benumbed that they are unable to discern

danger, and through their failure to give

warning the people perish, God will

2.5 “Cuvintele profetului arată solemna

răspundere a celor ce sunt numiţi păzitori

ai bisericii lui Dumnezeu, ispravnici ai

tainelor lui Dumnezeu. Ei trebuie să stea

ca străjeri pe zidurile Sionului spre a da

alarma la apropierea vrăjmaşului.

Sufletele sunt în primejdia de a cădea

pradă ispitei. Dacă din vreun motiv

oarecare simţurile lor spirituale devin aşa

de amorţite, încât ei nu mai sunt în stare

să discearnă primejdia, şi dacă, prin faptul

că nu dau avertizare, poporul piere,

Dumnezeu va cere din mâinile lor sângele

celor care sunt pierduţi.”

228

require at their hands the blood of those

who are lost. AA, 361.1

2.6 “It is the privilege of the watchmen on the

walls of Zion to live so near to God, and to be

susceptible to the impressions of His Spirit,

that He can work through them to tell men

and women of their peril and point them to

the place of safety. Faithfully are they to

warn them of the sure result of

transgression, and faithfully are they to

safeguard the interests of the church. At

no time may they relax their vigilance.

Theirs is a work requiring the exercise of

every faculty of the being. In trumpet

tones their voices are to be lifted, and

never are they to sound one wavering,

uncertain note. Not for wages are they to

labor, but because they cannot do otherwise,

because they realize that there is a woe upon

them if they fail to preach the gospel. Chosen

of God, sealed with the blood of

consecration, they are to rescue men and

women from impending destruction.” AA,

361.2

2.6 “Este privilegiul străjerilor de pe

zidurile Sionului să trăiască atât de

aproape de Dumnezeu şi să fie atât de

uşor influenţaţi de Duhul Sfânt, încât El să

poată lucra prin ei spre a spune bărbaţilor

şi femeilor despre primejdia în care se află

şi să le arate locul unde pot fi în siguranţă.

Ei sunt credincioşi ca să-i avertizeze

despre urmarea sigură a nelegiuirii şi

sunt la fel de credincioşi ca să apere

interesele bisericii. Nicicând ei nu

trebuie să-şi slăbească vigilenţa. Ei au

de îndeplinit o lucrare care le solicită

punerea la lucru a fiecărei capacităţi a

fiinţei lor. Glasurile lor trebuie să se

ridice ca un sunet de trâmbiţă şi

niciodată ei nu trebuie să scoată o notă

şovăielnică, nesigură. Ei nu trebuie să

lucreze pentru bani, ci pentru că nu pot

face altfel, fiindcă îşi dau seama că asupra

lor stă un vai dacă nu predică Evanghelia.

Aleşii lui Dumnezeu, sigilaţi cu sângele

consacrării, trebuie să salveze bărbaţi

şi femei de la iminenta nimicire.”

Faptele Apostolilor, 360-361.

God Uses Humans Dumnezeu folosește oameni

3.1 “The work of God in the earth presents,

from age to age, a striking similarity in every

great reformation or religious movement.

The principles of God’s dealing with men

are ever the same. The important

movements of the present have their

parallel in those of the past, and the

experience of the church in former ages

has lessons of great value for our own

time.

3.1 „Lucrarea lui Dumnezeu de pe pământ

prezintă, de la un veac la altul, o

asemănare izbitoare în orice reformă

mare sau mișcare religioasă. Principiile lui

Dumnezeu în procedeele cu oamenii sunt

totdeauna aceleași. Mișcările importante

ale prezentului își au paralele în acelea ale

trecutului, iar experiența bisericii din

primele veacuri are lecții de mare valoare

pentru timpul nostru.“

229

3.2 “No truth is more clearly taught in the

Bible than that God by His Holy Spirit

especially directs His servants on earth in

the great movements for the carrying

forward of the work of salvation. Men are

instruments in the hand of God, employed

by Him to accomplish His purposes of

grace and mercy. Each has his part to act;

to each is granted a measure of light,

adapted to the necessities of his time, and

sufficient to enable him to perform the

work which God has given him to do. But

no man, however honored of Heaven, has

ever attained to a full understanding of the

great plan of redemption, or even to a perfect

appreciation of the divine purpose in the

work for his own time. Men do not fully

understand what God would accomplish

by the work which He gives them to do;

they do not comprehend, in all its

bearings, the message which they utter in

His name.” GC88, 343.2

3.2 „Nici un adevăr nu este mai clar

arătat în Biblie ca acela că Dumnezeu,

prin Duhul Său cel Sfânt, îi conduce în

mod deosebit pe slujitorii Săi de pe

pământ în marile mișcări, pentru a face

să înainteze lucrarea de mântuire.

Oamenii sunt instrumente în mâna lui

Dumnezeu, folosiți de El pentru

împlinirea planurilor Sale de har și de

milă. Fiecare are o parte de îndeplinit;

fiecăruia îi este acordată o măsură de

lumină, adaptată la nevoile timpului

său și îndestulătoare spre a-l face în

stare să împlinească lucrarea pe care

Dumnezeu i-a dat s-o facă. Cu toate

acestea, nici un om, oricât ar fi fost el

onorat de Cer, n-a ajuns la o înțelegere

deplină a marelui Plan de Mântuire sau

chiar la o apreciere desăvârșită a planului

divin în lucrarea timpului său. Oamenii

nu înțeleg pe deplin ce ar dori

Dumnezeu să aducă la îndeplinire prin

lucrarea pe care le-o dă de făcut; ei nu

înțeleg sub toate aspectele ei solia pe

care o rostesc în numele Său.”

3.3 “Canst thou by searching find out God?

canst thou find out the Almighty unto

perfection?” “My thoughts are not your

thoughts, neither are your ways My ways,

saith the Lord. For as the heavens are higher

than the earth, so are My ways higher than

your ways, and My thoughts than your

thoughts.” “I am God, ... and there is none like

Me, declaring the end from the beginning,

and from ancient times the things that are

not yet done.’ Job 11:7; Isa 55:8, 9; 46:9, 10.”

GC88, 343.3

3.3 „Poți spune tu că poți pătrunde

adâncimile lui Dumnezeu, că poți ajunge

la cunoștința desăvârșită a Celui

Atotputernic?” „Căci gândurile Mele nu

sunt gândurile voastre, și căile voastre nu

sunt căile Mele, zice Domnul. Ci, cât sunt

de sus cerurile față de pământ, atât

sunt de sus căile Mele față de căile voastre

și gândurile Mele față de gândurile

voastre!” „Eu sunt Dumnezeu, și nu este

altul, Eu sunt Dumnezeu și nu este nici

unul ca Mine. Eu am vestit de la început ce

are să se întâmple și cu mult înainte ce nu

este încă împlinit.” (Iov 11, 7; Isaia 55, 8.9;

46, 9.10).“

3.4 “Even the prophets who were favored

with the special illumination of the Spirit

did not fully comprehend the import of

the revelations committed to them. The

3.4 „Chiar și proorocii, care au fost

favorizați cu o iluminare deosebită a

Duhului, n-au înțeles pe deplin

importanța descoperirilor încredințate

230

meaning was to be unfolded from age to

age, as the people of God should need the

instruction therein contained.” GC88,

344.1

lor. Înțelesul avea să fie dezvăluit de la

un veac la altul, pe măsură ce poporul

lui Dumnezeu urma să aibă nevoie de

îndrumarea cuprinsă în ele.” Tragedia

Veacurilor, 343-344.

Gods Dealing with Men is Ever the Same - A Prophet is Among us

Procedeele lui Dumnezeu cu oamenii sunt totdeauna aceleași. – un Profet este în mijlocul nostru

• The Great Controversy, 343

• Early Writing, 81-83

• Tragedia veacurilor, 343

• Scrieri timpurii, 81-83

4.1 “But when the spectators increased,

everyone would begin to trouble the jewels,

taking them out of the casket and scattering

them on the table.” EW, 82.1

4.2 “I began to think that the owner would

require the casket and the jewels again at my

hand; and if I suffered them to be scattered,

I could never place them in their places in the

casket again as before; and felt I should never

be able to meet the accountability, for it

would be immense. I then began to plead

with the people not to handle them, nor to

take them out of the casket; but the more I

pleaded, the more they scattered; and now

they seemed to scatter them all over the

room, on the floor and on every piece of

furniture in the room. EW, 82.2

4.1 „Dar când numărul privitorilor a

crescut, toţi au început să deranjeze

nestematele, scoţându-le din casetă şi

împrăştiindu-le pe masă.”

4.2 “Am început să mă gândesc că

proprietarul îşi va cere caseta şi bijuteriile

din mâna mea; şi că, dacă am permis să fie

împrăştiate, nu voi mai putea să le pun

vreodată la locul lor, în casetă, aşa cum au

fost înainte; şi am simţit că nu aş fi putut

face faţă niciodată răspunderii pentru

acestea, pentru că aceasta era imensă.

Am început atunci să mă rog de oameni să

nu mai pună mâna pe ele şi nici să le

scoată din casetă; dar cu cât îi rugam mai

fierbinte, cu atât le risipeau mai mult; şi

acum se făcea că le împrăştiau peste tot

prin cameră, pe duşumea şi pe fiecare

piesă de mobilier.”

4.3 “I then saw that among the genuine

jewels and coin they had scattered an

innumerable quantity of spurious jewels and

counterfeit coin. I was highly incensed at

their base conduct and ingratitude, and

reproved and reproached them for it; but the

more I reproved, the more they scattered

4.3 “Am văzut atunci că, printre bijuteriile

şi monedele veritabile, aceştia

împrăștiaseră o cantitate enormă de

nestemate contrafăcute şi monede false.

Eram extrem de aprins din pricina

nerecunoştinţei şi comportamentului lor

josnic şi i-am mustrat cu asprime pentru

231

the spurious jewels and false coin among the

genuine. EW, 82.3

aceasta; cu cât îi mustram mai mult însă,

cu atât împrăștiau mai mult nestematele

contrafăcute şi monedele false cu cele

veritabile.”

4.4 “I then became vexed in my physical soul

and began to use physical force to push them

out of the room; but while I was pushing out

one, three more would enter and bring in dirt

and shavings and sand and all manner of

rubbish, until they covered every one of the

true jewels, diamonds, and coins, which were

all excluded from sight. They also tore in

pieces my casket and scattered it among the

rubbish. I thought no man regarded my

sorrow or my anger. I became wholly

discouraged and disheartened, and sat down

and wept.” EW, 82.

4.4 “Atunci am început să mă irit în sufletul

meu şi am început să folosesc forţa fizică

pentru a-i scoate din cameră; dar în timp

ce îl împingeam pe unul afară, mai intrau

trei, aducând noroi, resturi, nisip şi tot

felul de gunoaie până când au astupat

absolut toate nestematele, diamantele şi

monedele, care nu se mai vedeau nicăieri.

Au rupt în bucăţi şi caseta şi au risipit

bucăţile printre gunoaie. Gândeam că

nimeni nu se îngrijora de tristeţea sau de

mânia mea. M-am descurajat cu totul, am

stat jos şi am plâns.” Scrieri Timpurii, 82

• Leviticus 26

• Leviticul 26

Jeffrey Jeffrey Derived from three old German names

meaning “district” or “traveler”; more

properly “peaceful pledge,” but most

properly “God’s Peace”.

Derivat din trei nume germane vechi

însemnând „district” sau „călător”; mai

exact „promisiune de pace” , dar cel ai

exact „pacea lui Dumnezeu”

Arnold Arnold Derived from an old German name meaning

“eagle power”.

Derivat dintr-un nume german vechi

însemnând „puterea vulturului”

Deuteronomy 28:49 Deuteronom 28:49 “The Lord shall bring a nation against thee

from far, from the end of the earth, as swift

as the eagle flieth; a nation whose tongue

thou shalt not understand.”

“DOMNUL va aduce împotriva ta o naţiune

de departe, de la marginea pământului,

precum zboară acvila; o naţiune a cărei

limbă nu o vei înţelege.”

5. “By the Spirit of Inspiration, looking far

down the ages, Moses pictured the terrible

scenes of Israel’s final overthrow as a nation,

5. „Privind peste veacuri prin Duhul

profeţiei, Moise a descris scenele

îngrozitoare ale prăbuşirii finale a lui Israel

232

and the destruction of Jerusalem by the

armies of Rome: ‘The Lord shall bring a nation

against thee from far, from the end of the

earth, as swift as the eagle flieth; a nation

whose tongue thou shalt not understand; a

nation of fierce countenance, which shall not

regard the person of the old, nor show favor

to the young.’” PP, 467.1

şi nimicirea Ierusalimului de către oştile

romane: „Domnul va aduce de departe, de

la marginile pământului un neam care va

cădea peste tine cu zbor de vultur, un

neam a cărui limbă n-o vei înţelege, un

neam cu înfăţişare sălbatică şi care nu se

va sfii de cel bătrân, nici nu va avea milă

de copii.“ Patriarhi și Profeți, 467.1

6. “By defeat they conquered. God’s

workmen were slain, but His work went

steadily forward. The gospel continued to

spread and the number of its adherents to

increase. It penetrated into regions that were

inaccessible even to the eagles of Rome.” GC,

41.3

6. „Ei au biruit chiar doborâți. Lucrătorii lui

Dumnezeu erau uciși, dar lucrarea Sa a

mers în mod neabătut înainte. Evanghelia

a continuat să se răspândească, iar

numărul adepților ei nu a încetat să

crească. Ea a pătruns în regiuni care erau

inaccesibile chiar și vulturilor Romei.“

Tragedia Veacurilor, 41.3

• Rome typifies the USA and the symbol

of the power of Rome and the USA is

the eagle.

• Roma reprezintă SUA și simbolul

puterii Romei și a SUA este vulturul.

Pipp Pipp “Seed” of a fruit tree

„sămânța” unui pom fructifer

Lukas 8:11 Luca 8:11 “Now the parable is this: The seed is the word

of God.”

„Şi parabola este aceasta: Sămânţa este

cuvântul lui Dumnezeu.“

• Message

• Mesaj

Enger Enger Scandinavian for a “farm” “field,” or more

properly a “meadow”

În limba scandinavă „fermă”, „teren/ogor”

sau mai exact „livadă/pajiște”

Meaning: Semnificație: • A message of peace = everlasting

gospel

• Eagle Power = Future for America

• O solie de pace = evanghelia

veșnică

233

• Farm / field = plowing; removing of the

thorns (sins of the forefathers)

• puterea vulturului = Future for

America

• Fermă/ogor = arat, îndepărtarea

mărăcinilor (păcatele înaintașilor)

(Meaning: The voice from the wilderness of

the messenger sent with the sword of God’s

word to identify the future for America.)

(Semnificație: Vocea din pustie a solului

trimis cu sabia cuvântului lui Dumnezeu

pentru a identifica viitorul Ammericii.)

7. “The Everlasting Gospel is the work of

Christ in producing and thereafter

demonstrating two classes of worshipers

based upon the introduction of a three step

prophetic testing message.”

Jeff Pippenger.

7. „Evanghelia veșnică este lucrarea lui

Cristos de a produce și apoi de a

demonstra două categorii de închinători

prin introducerea unei solii profetice de

testare în trei pași.“

Jeff Pippenger

Hosea 4:6 Osea 4:6 “My people are destroyed for lack of

knowledge: because thou hast rejected

knowledge, I will also reject thee, that thou

shalt be no priest to me: seeing thou hast

forgotten the law of thy God,I will also forget

thy children.”

„Poporul meu este nimicit din lipsă de

cunoaştere, pentru că tu ai respins

cunoaşterea, eu de asemenea te voi

respinge, ca să nu îmi fii preot; văzând că

ai uitat legea Dumnezeului tău, eu de

asemenea îi voi uita pe copiii tăi.“

1Samuel 8:7 1 Samuel 8:7 “And the Lord said unto Samuel, Hearken

unto the voice of the people in all that they

say unto thee: for they have not rejected

thee, but they have rejected me, that I should

not reign over them.”

„Şi DOMNUL i-a spus lui Samuel: Dă

ascultare vocii poporului în tot ce îţi spun

ei, pentru că nu pe tine te-au lepădat ei, ci

pe mine m-au lepădat, ca să nu domnesc

peste ei.“

Jeremiah 6:17 Ieremia 6:17 “Also I set watchmen over you, saying,

Hearken to the sound of the trumpet. But

they said, We will not hearken.”

„De asemenea am pus paznici peste voi,

spunând: Daţi ascultare la sunetul

trâmbiţei. Dar ei au spus: Refuzăm să dăm

ascultare.“

234

Just one Prophet at the End of Time?

Doar un singur profet la sfârșitul timpului?

Ezekiel 3:1-11 Ezechiel 3:1-11 Verse 1 “Moreover he said unto me, Son of

man, eat that thou findest; eat this roll, and

go speak unto the house of Israel. 2 So I

opened my mouth, and he caused me to eat

that roll. 3 And he said unto me, Son of man,

cause thy belly to eat, and fill thy bowels with

this roll that I give thee. Then did I eat it; and

it was in my mouth as honey for sweetness. 4

And he said unto me, Son of man, go, get thee

unto the house of Israel, and speak with my

words unto them. 5 For thou art not sent to a

people of a strange speech and of an hard

language, but to the house of Israel; 6 Not to

many people of a strange speech and of an

hard language, whose words thou canst not

understand. Surely, had I sent thee to them,

they would have hearkened unto thee. 7 But

the house of Israel will not hearken unto

thee; for they will not hearken unto me: for

all the house of Israel are impudent and

hardhearted. 8 Behold, I have made thy face

strong against their faces, and thy forehead

strong against their foreheads. 9 As an

adamant harder than flint have I made thy

forehead: fear them not, neither be

dismayed at their looks, though they be a

rebellious house. 10 Moreover he said unto

me, Son of man, all my words that I shall

speak unto thee receive in thine heart, and

hear with thine ears. 11 And go, get thee to

them of the captivity, unto the children of thy

people, and speak unto them, and tell them,

Thus saith the Lord God; whether they will

hear, or whether they will forbear.“

Vers. 1 “Mai mult, el mi-a spus: Fiu al

omului, mănâncă ceea ce găseşti;

mănâncă acest sul şi du-te să vorbeşti

casei lui Israel. 2 Astfel, mi-am deschis

gura şi el m-a făcut să mănânc acel sul. 3

Şi mi-a spus: Fiu al omului, fă pântecele

tău să mănânce şi umple-ţi adâncurile cu

acest sul pe care ţi-l dau. Atunci l-am

mâncat; şi în gura mea a fost dulce ca

mierea. 4 Şi mi-a spus: Fiu al omului, du-

te, mergi la casa lui Israel şi vorbeşte- le

cuvintele mele. 5 Pentru că nu eşti trimis

la un popor cu o vorbire străină şi cu o

limbă grea, ci la casa lui Israel; 6 Nu la

multe popoare, cu o vorbire străină şi cu o

limbă grea, ale căror cuvinte nu le poţi

înţelege. Într- adevăr, dacă te-aş fi trimis la

ele ţi-ar fi dat ascultare. 7 Dar casa lui

Israel refuză să îţi dea ascultare, pentru că

ei refuză să îmi dea ascultare, pentru că

toată casa lui Israel este neruşinată şi cu

inima împietrită. 8 Iată, ţi-am făcut faţa

tare împotriva feţelor lor şi fruntea tare

împotriva frunţilor lor. 9 Ca un diamant

mai tare decât cremenea ţi-am făcut

fruntea; nu te teme de ei, nici nu te

descuraja din cauza privirilor lor, deşi ei

sunt o casă răzvrătită. 10 Mai mult, el mi-a

spus: Fiu al omului, primeşte în inima ta

toate cuvintele mele pe care ţi le voi vorbi

şi ascultă-le cu urechile tale. 11 Şi du-te,

mergi la cei din captivitate, la copiii

poporului tău şi vorbeşte-le şi spune- le:

Astfel spune Domnul DUMNEZEU; fie că

vor asculta sau fie că se vor feri”

• Miller + 300 Millerite preachers

• Miller + 300 de predicatori milleriți

235

Are we Allowed to Call Ourselves a Prophet?

Avem voie să ne numim pe noi înșine profeți?

Moses 7. “Moses, near the close of his work as a

leader and teacher of Israel, plainly

prophesied of the Messiah to come. 'The

Lord thy God,' he declared to the

assembled hosts of Israel, 'will raise up

unto thee a Prophet from the midst of

thee, of thy brethren, like unto me; unto

Him ye shall hearken.' And Moses assured

the Israelites that God Himself had revealed

this to him while in Mount Horeb, saying, ‘I

will raise them up a Prophet from among

their brethren, like unto thee, and will put My

words in His mouth; and He shall speak unto

them all that I shall command Him.’

Deuteronomy 18:15, 18.“ AA, 222.3

7. „Moise, către încheierea lucrării sale

de conducător şi învăţător al lui Israel,

a profetizat în mod lămurit despre Mesia

care avea să vină. „Domnul Dumnezeul

tău”, spunea el adunării oştirii lui

Israel, „îţi va ridica din mijlocul tău,

dintre fraţii tăi, un prooroc ca mine: să

ascultaţi de el”. Şi Moise îi asigură pe

israeliţi că Însuşi Dumnezeu îi descoperise

aceasta pe când se găsea pe Muntele

Horeb, zicând: ‘Le voi ridica din mijlocul

fraţilor lor un prooroc ca tine, voi pune

cuvintele Mele în gura Lui, şi El va spune

tot ce-i voi porunci Eu’. (Deuteronom 18,

15.18.)“ Faptele Apostolilor, 222.3

Elijah

Ilie

1Kings 18:22 1 Împărați 18:22 “Then said Elijah unto the people, I, even I

only, remain a prophet of the Lord; but Baal’s

prophets are four hundred and fifty men.“

„Atunci a spus Ilie poporului: Eu, numai

eu, am rămas profet al DOMNULUI; dar

profeţii lui Baal sunt patru sute cincizeci

de bărbaţi.”

Christ

Cristos

Luke 4:16-29

Luca 4:16-29

Verse 16 “And he came to Nazareth, where

he had been brought up: and, as his custom

was, he went into the synagogue on the

sabbath day, and stood up for to read. 17 And

there was delivered unto him the book of the

prophet Esaias. And when he had opened the

Vers. 16 „Şi a venit în Nazaret, unde fusese

crescut; şi aşa cum era obiceiul lui, a intrat

în sinagogă în ziua de sabat şi s-a sculat să

citească, 17 Şi i s-a dat cartea profetului

Isaia. Şi după ce a deschis cartea, a găsit

locul unde era scris: 18 Duhul Domnului

236

book, he found the place where it was

written, 18 The Spirit of the Lord is upon me,

because he hath anointed me to preach the

gospel to the poor; he hath sent me to heal

the brokenhearted, to preach deliverance to

the captives, and recovering of sight to the

blind, to set at liberty them that are bruised,

19 To preach the acceptable year of the Lord.

20 And he closed the book, and he gave it

again to the minister, and sat down. And the

eyes of all them that were in the synagogue

were fastened on him. 21 And he began to

say unto them, This day is this scripture

fulfilled in your ears. 22 And all bare him

witness, and wondered at the gracious words

which proceeded out of his mouth. And they

said, Is not this Joseph’s son? 23 And he said

unto them, Ye will surely say unto me this

proverb, Physician, heal thyself: whatsoever

we have heard done in Capernaum, do also

here in thy country. 24 And he said, Verily I

say unto you, No prophet is accepted in his

own country. 25 But I tell you of a truth, many

widows were in Israel in the days of Elias,

when the heaven was shut up three years

and six months, when great famine was

throughout all the land; 26 But unto none of

them was Elias sent, save unto Sarepta, a city

of Sidon, unto a woman that was a widow. 27

And many lepers were in Israel in the time of

Eliseus the prophet; and none of them was

cleansed, saving Naaman the Syrian. 28 And

all they in the synagogue, when they heard

these things, were filled with wrath, 29 And

rose up, and thrust him out of the city, and

led him unto the brow of the hill whereon

their city was built, that they might cast him

down headlong.“

este asupra mea, pentru că m-a uns să

predic săracilor evanghelia; m-a trimis să

vindec pe cei cu inima zdrobită, să predic

celor captivi eliberarea şi orbilor primirea

vederii, să pun în libertate pe cei zdrobiţi,

19 Să predic anul de îndurare al

Domnului. 20 Şi a închis cartea şi a dat-o

înapoi servitorului sinagogii şi a şezut. Iar

ochii tuturor celor ce erau în sinagogă

erau aţintiţi asupra lui. 21 Şi a început să

le spună: În această zi este împlinită

această scriptură în urechile voastre. 22 Şi

toţi îi aduceau mărturie şi se minunau de

cuvintele cu har care ieşeau din gura lui. Şi

spuneau: Nu este acesta fiul lui Iosif? 23

Iar el le-a spus: Într-adevăr, îmi veţi spune

acest proverb: Doctore, vindecă-te pe tine

însuţi; tot ce am auzit că s-a făcut în

Capernaum, fă şi aici în patria ta. 24 Şi a

spus: Adevărat vă spun: Niciun profet nu

este acceptat în patria lui. 25 Dar în adevăr

vă spun, erau multe văduve în Israel în

zilele lui Ilie, când a fost închis cerul trei ani

şi şase luni, când a fost foamete mare

peste toată ţara; 26 Dar la niciuna dintre

ele nu a fost trimis Ilie, decât în Sarepta

Sidonului, la o femeie văduvă. 27 Şi erau

mulţi leproşi în Israel în timpul lui Elisei,

profetul; totuşi niciunul dintre ei nu a fost

curăţit, afară de Naaman, sirianul. 28 Şi

toţi cei din sinagogă, când au auzit

acestea, au fost umpluţi de furie. 29 Şi s-

au sculat şi l-au scos afară din cetate şi l-

au dus până în sprânceana muntelui pe

care era zidită cetatea lor, ca să îl arunce

cu capul în jos.”

Who is on the Lords side? Cine este de partea Domnului?

8. “The Lord abhors indifference and

disloyalty in a time of crisis in His work. The

8. „Domnul urăşte indiferenţa şi

necredincioşia în timp de criză pentru

237

whole universe is watching with

inexpressible interest the closing scenes of

the great controversy between good and evil.

The people of God are nearing the borders of

the eternal world; what can be of more

importance to them than that they be loyal to

the God of heaven? All through the ages,

God has had moral heroes, and He has

them now – those who, like Joseph and

Elijah and Daniel, are not ashamed to

acknowledge themselves His peculiar

people. His special blessing accompanies

the labors of men of action, men who will

not be swerved from the straight line of

duty, but who with divine energy will

inquire, “Who is on the Lord’s side?”

(Exodus 32:26), men who will not stop

merely with the inquiry, but who will

demand that those who choose to identify

themselves with the people of God shall

step forward and reveal unmistakably

their allegiance to the King of kings and

Lord of lords. Such men make their wills

and plans subordinate to the law of God.

For love of Him they count not their lives

dear unto themselves. Their work is to

catch the light from the Word and let it

shine forth to the world in clear, steady

rays. Fidelity to God is their motto.” PK,

148.1

lucrarea Sa. Universul întreg aşteaptă cu

un interes de nedescris scenele de

încheiere ale marii lupte dintre bine şi rău.

Poporul lui Dumnezeu se apropie de

hotarele lumii veşnice; ce poate fi de mai

mare importantă pentru ei decât să fie

credincioşi Dumnezeului cerului? De-a

lungul tuturor veacurilor, Dumnezeu a

avut eroi morali – şi îi are şi acum –

aceia care, asemenea lui Iosif, Ilie şi

Daniel, nu se ruşinează să se

recunoască drept poporul Său pus

deoparte. Binecuvântările Lui

deosebite însoţesc lucrările oamenilor

de acţiune; persoane care nu vor fi

abătute de la calea cea dreaptă a

datoriei şi care cu energie divină vor

întreba: „Cine este de partea

Domnului?” (Exod 32, 26), persoane

care nu se vor opri numai la întrebare,

ci vor vrea ca aceia care aleg să se

identifice cu poporul lui Dumnezeu să

păşească înainte şi să dea pe faţă în

mod limpede ataşamentul lor faţă de

Împăratul împăraţilor şi Domnul

domnilor. Astfel de persoane fac ca

voinţa şi planurile lor să se

subordoneze Legii lui Dumnezeu. Din

dragoste pentru El, ei nu vor socoti

viaţa lor ca fiindu-le scumpă. Lucrarea

lor este să prindă lumina din Cuvânt şi

să o lase să strălucească înaintea lumii

în raze clare şi strălucitoare.

Credincioşia faţă de Dumnezeu, acesta

este motto-ul lor.“ Profeți și Regi, 148.1

Romans 8:31 Romani 8:31 “What shall we then say to these things? If

God be for us, who can be against us?”

Ce vom spune atunci faţă de acestea?

Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine

poate fi împotriva noastră ?