CurierulOdvenlisl

ORGAN AL CULTULUI CREŞTIN A. Z. S.

D I N

REPUBLICA SOCIALISTĂ ROMÂNIA

ANUL LIII IANUARIE — FEBRUARIE

1 9 7 5

E D I T O R I A L

j N V A T Ă - N E. . .„ în v a ţă -n e să n e n u m ă ră m b in e zilele, ca să c ăp ă tăm o

in im ă în ţe lea p tă " . Ps. 90,12.

Acum cînd călcăm cu paşi siguri treptele noului an 1975, de-a lungul acestui infinit cori­dor al timpului, în inima şi fiinţa celui credin­cios se face auzită ruga izvorîtă din experienţa v ie ţii şi a anilor celui num it de Dumnezeu „Om după inima Mea“.

„O, Doamne, învaţă-ne să ne numărăm bine zilele ca să ne înţelepţim, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă11. Pentru psalmist, nădejdea ;curăţirii şi sfinţirii izvorului acţiunilor vie ţii sale, era o problemă de o importanţă primordială. Cu sen­sibilitatea lui, David era conştient de ceea ce mai tîrziu profetul Ieremia avea să sintetizeze prin inspiraţie divină : „Inima este nespus de înşelătoare şi de deznădăjduit de rea“ (Ier. 17, 9). Nevoia spirituală a lui, era nevoia unei înţe- lepţiri sfinte ; a unei inim i din care tendinţele fireşti să dispară şi să slujească lui Dumnezeu şi oamenilor „în curăţie de inimă‘“. Era subli­niată necesitatea lucrării pe care Domnul şi Mintuitorul nostru Isus Hristos o considera ca o necesitate categorică a mîntuirii, atunci cînd spunea lui Nicodim : „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou... din apă şi din Duh, nu poate intra în îm părăţia lui Dumnezeu... Nu te mira că ţi-am zis : „Trebuie să vă naşteţi din nou“ (Ioan 3).

In pragul marilor evenim ente şi al hotărîrilor mari, cînd păşim pe treptele necunoscute ale timpului, Cel ce ne-a chemat la viaţă şi ne-a adresat chemarea mîntuirii, doreşte să fie pen ­tru inima temătoare, izvor de încredere ; sufle­tului turburat, El doreşte să-i aducă pacea de care are atîta nevoie ; celui întristat, să-i fie mîngîiere şi inimii deznădăjduite, speranţă. Ce­lui înfrînt în alergarea vieţii şi a desăvîrsirii sale, El îi este chezăşia b iru in ţe i; văduvei spri­jin în rezolvarea problemelor vieţii, orfanilor, căldura şi iubirea unui tată ; celui părăsit, prie ­ten şi nădejde... Căci „adevărat vă spun că, ori de cîte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din­tre aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie m i le-aţi făcut“. (Mat. 25,40).

Dacă în experienţa vie ţii se va întîm pla ca cel rău, vrăjmaşul sufletelor noastre, să ne întunece m intea şi sufletul, reuşind a ne înhăma la carul planurilor sale, şi adesea făcînd acest lucru in numele lucrării lui Dumnezeu, El Se vrea lumină sufletului sincer şi credincios, aşa cum a fost întotdeauna pentru poporul Său.

Supunerea şi consacrarea noastră lui Dum ne­zeu, simplifică problemele slujirii noastre. Actul

acesta va scurta luptele acerbe cu pasiunile inimii fireşti. In dreptul mîntuirii făgăduite celor credincioşi, credinţa noastră este asemenea unei funii de aur ce ne leagă de certitudinea mîntuirii noastre, Hristos.

Noul an 1975, poate şi trebuie să fie anul cel mai bun al v ie ţii noastre. Poate să fie un an al împlinirii noastre spirituale, al împlinirii cu credincioşie a tuturor îndatoririlor noastre, anul biruinţei asupra noastră, anul biruinţei noastre cu Dumnezeu.

Să lăsăm ca fum ul frumos mirositor al rugă­ciunilor noastre şi al v ie ţii noastre, să se înalţe spre tronul lui Dumnezeu de pe altarul inim i­lor noastre şi asemenea poporului lui Dumnezeu de pe vremuri, strînşi cu toţii în jurul Mielului adus ca jertfă pentru păcatele noastre, să fim totdeauna gata a răspunde chemării : „Iată, Mirele, ieşiţi-i în întîmpinare“.

Să îngăduim Duhului lui Dumnezeu să desă- vîrşească în fiecare dintre noi, restaurarea ima- ginei caracterului Său prin care neprihănirea Domnului Hristos să fie demonstrată în fiii cre­dinţei, şi în care Duhul Sfîn t să se poată mani­festa în plinătatea Ploii Tîrzii şi aceasta spre unitatea credinţei şi a organizaţiei bisericii Sale. Să veghem asupra paşilor noştri şi să rămînem trăitori ai credinţei ce a fost dată sfinţilor odată pentru totdeauna. Să ne ferim din calea spiri­tului turbulent, independent şi nesupus jude­căţii lui Dumnezeu şi fraţilor. Să fim călăuziţi în permanenţă de îndemnul ca „în cinste să dăm întîietate altora“ fără a ne socoti singuri înţelepţi : Să răspundem obligaţiilor v ie ţii şi să ne dovedim credincioşi în „lucrul încredin­ţa t nouă‘“. Să ne străduim pentru pacea şi prosperitatea bisericii lui Dumnezeu şi a patriei noastre şi să nu ne lăsăm cîştigaţi de ideile fanatice ale „sfinţilor“ de profesie, care fac din persoana şi concepţiile lor „idolul“ la care ei se închină şi în faţa căruia ar dori ca toţi cei­lalţi să se plece.

Cred că în spiritul celor amintite mai sus, ' pu tem acum înţelege mai bine şi ne putem uni / cu toată fiinţa cu psalmistul spre a ne ruga din toată inima noastră Domnului : „învaţă-ne să ( ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă î n ţ e l e a p t ă Ş i în liniştea plină de încredere a ' sufletului nostru, vom auzi în orice clipă a { vieţii glasul Domnului Isus adresîndu-Se fiecă­ruia în parte : „Eu voi fi cu tine, nu te voi lăsa, ( nici nu te voi părăsi (Iosua 1,5 u.p.).

S U M A R

• Editorial

I® Bucurie şi responsabi­

litate

• Sfîrşit de cale

© Realităţi contemporane

® Acul Cleopatrei

® 24 Ianuarie 1859 —

24 Ianuarie 1975

® Curajul, o virtute

® Din \ia ţa bisericii

® Epistola către evrei

® Consacrări de pastori

© Simbolica zi de ispăşire

® Domnul neprihănirea

noastră

® Darul şi rolul Spiritu­lui Profetic

® Fiul lui Dumnezeu —

Fiul Omului —

ii

i

iI w

iI

n u l 1974 a fost u n an bo g a t în ev en im en te m ajo re a t î t p e p lan

m ond ia l, c ît m a i a les p e p lan in ­te rn . A n u l c a re a t r e c u t l - a m p u tea c onsidera u n a n de re fe r in ţă în care ideea l ib e r tă ţ i i um an e , acest d ez id e ra t — d u p ă noi — de o ri ­g ine d iv ină , s -a im p u s în fa ţa fo rţe i b ru ta le . „A nu l care ne p ă ­răseş te" , c ite am n u de m u lt în p re sa n o a s tră , „şi pe care noi n -a m v re a să -l p ă răs im , a cunos­cu t ev en im en te , evo lu ţii şi feno ­m en e c a re au re s t r în s a r ia de m a n ife s ta re a po liticii de d ic ta t, a re s tr în s te re n u l de m an ife s ta re a an acro n ism elo r, şi a d e te rm in a t noi căi şi m ijlo ace sp re d ev en irea lu m ii no astre , sp re ap ro p ie rea ei d e în a l te le id ea lu r i de l ib e rta te , pace şi p ro g re s social".

E x is tă a tî te a p ro b lem e destu l de im p o r ta n te pe to a te m erid ian e le lu m ii de care o m en irea a r t reb u i să se ocupe, u n d e u m an ism u l poa te ad u ce o a lina re , în e ît a r p u tea coaliza to a ta re su rse le u m a n i ta ra a le te re i noastre . F o am etea care face v ic tim e în reg iu n i d in A frica şi Asia, so licită — şi n u m a i pe d re p t — re su rse le m a te r ia le ale lum ii. De ce să se a d u n e aceste re su rse sub fo rm ă de a rm a m e n t şi n u s -a r îm p ă r ţ i sub fo rm ă de p îine m icu ţe lo r m îin i în tin se în z a d a r ? De ce a rm e le f ra tr ic id e şi uc igă ­

to a re să -şi sp u n ă c u v în tu l şi de ce oa re b u ld o zere le să n u n iveleze g ro p ile p e n tru construcţii de şcoli, sp itale , case de locu it ? A tî t de m u lt b in e poa te fi făcu t, şi cît de p u ţ in se în făp tu ie ş te în lu m ea n o astră . A v în d ocazia să v izitez în lu n a n o iem b rie 1974, un e le ca r t ie re m arg in a le a le u n o r m ari o raşe a p u ­sene, m -a m g în d it ce au d ev en it a s tfe l de c a r t ie re la noi. T itan , B a lta A lbă , D ru m u l T aberii, a d e ­v ă ra te o ra şe -sa te li t m o d e rn e şi m i-a m zis : c ît de m u lt se poa te face p e n tru b in e le om en irii. D ar a n u l 1974 a adus şi u n e le m u ta ţ ii

în m o du l de a g în d i şi a ac ţiona în o m en ire — cu b u c u rie t reb u ie să co n sem n ăm în că o d a tă că p e n ­t r u ţ a r a no astră , aceste d ez id e ra te a u d ev en it p rin c ip ii a le ac tiv ită ţi i c onducerii n o as tre de s ta t, care v eghează la t ra d u c e re a lo r în fapt, ceea ce i-a ad u s re cu n o a ş te re a m e ­r i to r ie a lu m ii în treg i.

A n u l c a re a t r e c u t însă, răm în e şi p e n tru v ia ţa in te rn ă a ţă r i i n o as tre u n an de re fe r in ţă . A nu l 1974 este a n u l p r im u lu i Congres a l F ro n tu lu i U n ită ţi i Socialiste, acest fo ru m n e d isc r im in a to r iu a l ţă rii , c a re a u n it în tre a g a su f la re a n a ţiu n ii noastre , in d ife re n t de o r ig in ea e tn ică , conv ingeri re li ­g ioase sau filozofice, C ongres de la a căru i t r ib u n ă — E x ce len ţa Sa Dl. N icolae C eauşescu su b lin ia „ rea liz a re a u n i tă ţ i i d ep line a în ­t reg u lu i n o s tru p opor" . T'ot cu aceas tă ocazie, sp u n e a E x ce len ţa Sa, „consider n ecesa r să de fin im locul re lig iei, a l C ulte lor, în socie­ta te a n o a s tră socialistă . Noi p o r­n im c o n s tan t de la neces ita tea re sp ec tă r ii conştiin ţei, deci şi a c red in ţe i re lig ioase a tu tu r o r ce tă ­ţe n i lo r ţă r ii . D esigur, f i in d com u­nişti, p ro m o v ăm concep ţia m ate - r ia lis t-d ia lec tică şi is to rică desp re v ia ţă şi lume... în acelaş tim p, am re sp e c ta t şi re sp ec tăm concepţiile a lto ra , inc lu siv c red in ţe le re lig ioase şi d re p tu l de a fi p ra c t ica te " . P re ­c izarea aceas ta su b lin iază r e a l i ta ­tea pe care noi o t ră im în cep în d cu 23 A u g u s t 1944, în ţ a r a n oastră . In ace laş t im p în să n e rev in e d a ­

to r ia de a n e în c a d ra „ în n o rm e le

fu n d a m e n ta le a le s ta tu lu i şi socie­

tă ţ i i n o as tre socialiste, să p a r tic i ­

p ă m ac tiv la în fă p tu ire a ob iec tive ­

lo r de d ezvo lta re econom ică şî

socială a ţă r i i , aşa cum p rec iza în

co n tin u a re E x ce len ta Sa în cad ru l

ace lu iaş Congres, la c a re a u lu a t

p a r te şi doi de lega ţi ai C ultu lu i

n ostru .

Bucurieş i

responsabilităte

I A N U A R I E — F E B R U A R I E 1975 1

A n u l 1974 ră m în e ca a n u l se s iu ­n ii M arii A d u n ă r i N a ţio n a le care a p ro c la m at p r im u l p re şe d in te a l R epublic ii Socialiste R om ânia , în p e rso a n a E x ce len ţe i Sale D o m n u ­lu i N icolae C eauşescu. a c t a l v o in ­ţe i na ţiona le , re cu n o a ş te re a p e r ­son a lită ţi i sa le şi a co n tr ib u ţie i u r ia şe ad u se p ro sp e r i tă ţ ii şi suve ­ra n ită ţ i i p a tr ie i n o as tre şi la c reş ­t e re a şi a f irm a re a R om ânie i în fa ţa pop o are lo r lum ii.

A n u l de care n e -am desp ărţi t , a fo st m o m e n tu l în care ţa r a în tre a g ă a să rb ă to r i t cu en tu z iasm trec e re a a t r e i decenii de la e lib e ra re a p a ­t r ie i noastre . De l a a c tu l n a ţio n a l c a re n e -a a d u s pace, bucurie , l ib e r ­ta te şi c o n ştien ţa re sp o n sab ili tă ţi i ce o av em fa ţă de p a tr ie .

1974 a fost a n u l în care fo ru m u l po litic a l ţă r ii , C ongresu l a l X l- lea , a l p a r tid u lu i, e v en im en t istoric , a făcu t u n b i la n ţ s tră lu c i t a l ac tiv i­tă ţ i i in te rn e şi e x te rn e a C onduce ­r ii n o as tre de S ta t şi a p u s în a in ­te a ţă r i i id ea lu r i şl perspective , a r ă t în d înco tro ne în d re p tă m şi p e ce d ru m v om m erge. A p rec iza t id ea lu r i şi a h o tă r î t p lan u r i de p e rsp ec tiv ă p e n tru ţ a r a în treag ă , p e n tru o în tre a g ă genera ţie . V or­b in d d esp re p r in c ip iile u m a n i ta re a le acesto r p la n u r i c in e v a sp u n ea că aceste ţe lu r i „ le vom a tin g e

p r in su d o a rea p ro p r i i lo r n o as tre f ru n ţi, în tin z în d m în a c ă tre m îin ile în tin se a le tu tu r o r p o p o a re lo r care n e respectă , n e pre ţu iesc , ne iubesc".

E ste deci o re a l i ta te fa p tu l că a n u l 1974 a în sc r is pe ră b o ju l z ile ­lo r lu i ev en im en te de o epocală im p o rtan ţă , c a re n u au fă cu t decît să confirm e p e rsp ec tiv a fru m o asă şi lu m in o asă a d ru m u lu i p e care-1 p a rcu rg em , c u m şi c o n tr ib u ţia ţă r ii n o as tre la dez id e ra te le c ap ita le ale om enirii.

A n u l 1975 n e -a în tâm p in a t cu optim ism . P e n t r u în fă p tu ire a p la ­n u r i lo r e lab o ra te , este nevoie de o am en i h o tă r î ţ i c a re să p o a r te în sînge cu cerir i le dem ocra tice ale ţă r i i şi o b lig a tiv ita tea p ă s tră r i i lor, cum şi în d ep lin ire a id ea lu r ilo r de p ro sp e r i ta te şi pace. P r in h o tă r îre a S fa tu lu i Ţ ării, pe d a ta de 9 m ar t ie 1975, ţ a r a îşi v a alege pe cei m ai bun i d in tre cei b u n i ca d e p u ta ţ i în M area A d u n a re N a ţio n a lă şi în consiliile pop u lare . A ceste a legeri, su b lin iază p r im u l p re şe d in te a l ţă r ii , „vo r co n stitu i o p u te rn ic ă a f irm a re a d em o cra ţie i n o a s tre so­cialiste, a p a r t ic ip ă r i i m ase lo r la rg i po p u la re la co n d u ce rea în trege i v ie ţi econom ico-sociale, la fă u ­r i re a în m od c o n ştien t a p ro p riu lu i lo r v iito r" .

Ia tă de ce co n sid erăm că b u cu ­r ia re a l iză r ilo r de p în ă acum , b u ­cu rie g e n e ra tă de l ib e r tă ţ i le de care n e b u c u ră m şi noi A d v en tiş ­t ii de Z iua a Şap tea , t reb u ie să ne dea co n ştien ţa re sp o n sab ili tă ţi i noas­t re de a n e face to a tă d a to r ia pe c a re o a v em ca c e tă ţe n i ai p a tr ie i n o astre . P re z e n ţa n o astră în consfă ­tu ir i le cu c an d id a ţii F ro n tu lu i U n ită ţi i Socialiste, p re o cu p a rea no as ­t r ă f a ţă de b u n u l m ers a l gospo­dă rie i d in c a re facem p a rte , a u n i tă ţ i i u n d e lucrăm , a sec to ru lu i u n d e locu im p re ze n ţa n o a s tră la vot la 9 m a r t ie 1975, fac p a r te d in în d a to r ir i le n o as tre ce tă ţen eş ti şi nu co n tra v in cu n im ic co n v in g eri­lor n o as tre religioase. D in co n tră s în tem to td e a u n a sfă tu iţ i a n e p reo cu p a de b inele obştesc, to t aşa cum treb u ie să ne p reocupe şi p ro ­g resu l n o s tru sp iritua l.

F acă B u n u l D um nezeu ca b u c u ­ria ce ne s tă p în e ş te în fa ţa b ine- c u v în tă r ilo r că ro ra le s în tem p ă r ta ş i să ţ in ă to td e a u n a t rea ză în f i in ţa n o a s tră re sp o n sab ili ta tea ce ne re v in e ca fiii a i p a tr ie i n o as tre şi t r ă i to r i ai a d ev ă ru lu i veşnic, care ne cere să n e id en tif ic ăm cu to t ceea ce este sp re b in e le şi p ro s ­p e r ita te a ap ro ap e lu i nostru .

R EDACŢIA

Datorită lucrărilor de siste­matizare a oraşului Dorohoi, a fost necesară reconstruirea — pe un alt teren — a locaşului de închinare a Comunităţii locale A.Z.S.

Cu sprijinul şi înţelegerea largă a autorităţilor locale şi a Departamentului Cultelor am p rim it terenul, autorizaţia de construcţie şi toate aprobările

necesare ridicării acestui fru ­mos şi modern edificiu, în care

obştea bisericii lui Dumnezeu,

se adună spre a se închina şi a

da slavă cerului pentru bine-

cuvîntările prim ite.

Se cuvine să m ulţum im lui

Dumnezeu, autorităţilor şi în ­

tregei frăţietăţi pentru în ţele­

gerea şi sprijinul prim it în

aducerea la îndeplinire a acestei

lucrări şi să ne ducem, viaţa credinţei noastre în deplină ar­monie cu principiile de dreptate ale cerului, respectind din în­

demnul cugetului legile şi rîn-duielile societăţii în care trăim, spre slava lui Dumnezeu şi fericirea noastră.

2 C U R IE R U L A D V E N T I S T

c a i c

„ în v a ţă -n e să n e n u m ă ră m b in e zilele, ca să c ăp ă tăm o in im ă în ţe leap tă" . Ps. 90,12.

C u profund regret consem­năm încetarea din viaţă la

data de 1 decembrie 1974, a fr. I. Tachi'ci, preşedintele Uniunii de Conferinţe A.Z.S. din ţara noastră. După o scurtă dar grea suferinţă încheie ra­portul vieţii şi activităţiii sale la vîrsta de 65 de ani.

Născut la 17 iulie 1909 în Comuna Tîmboieşti, Jud. Rm. Sărat, îmbrăţişează de tînăr credinţa adventă fiind botezat în 1927, dată cînd intră în lu­crarea evangheliei.

Incepînd din anul 1936, activează ca pastor ajutor pînă în anul 1948 cînd este întărit ca pastor al bisericii advente.

în perioada 1948-1955 este chemat la Bucureşti unde acti­vează împreună cu fr. I. Bă- trîna-Voivodeni în problemele vieţii noastre religioase, şi apoi ca membru al Comitetului Uniunii. In 1955, pentru cîteva luni şi apoi în 1958, tot cîteva luni, activează ca preşedinte al Conferinţei Bucureşti. Intre 1958— 1965, este secretar al Uniunii, iar din 1965 girează funcţia de preşedinte al Uniu­nii pînă la Adunarea Electivă din 1967 cînd este ales preşe­dinte de Uniune, funcţie ce o îndeplineşte pînă la data de

1 decembrie 1974, cînd înce­tează din viaţă.

In calitatea sa de preşedinte de Uniune a reprezentat Cul­tul nostru la diferite întîlniri în străinătate şi anume : în Polonia (1965), Austria (1966) Elveţia în mai multe rînduri, iar în 1970 a luat parte la sesiunea Conferinţei Generale ce s-a ţinut la Atlantic City— S.U.A. Cu ocazia primului Congres al Frontului Unităţii Socialiste din 1974, este ales ca membru al Consiliului Naţional al Frontului Unităţii Socialiste, din partea Cultului nostru.

La o vîrstă c:nd putea să mai activeze încă, închide ochii în aşteptarea întâlnirii cu Mântui­torul nostru. Căci la hotarul dintre prezent şi aşteptarea împlinirii cuvîntului pe care creştinătatea îl rosteşte de a- proape 2 000 de ani : „Şi ia­răşi va să vie cu mărire să ju­dece viii şi morţii a cărei împărăţie nu va avea sfîrşit, aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să v ie“, nădej­dea deci a unui Mîntuitor care a biruit pentru noi moartea şi şade la dreapta măririi în ceruri, este reconfortantă.

Înmormântarea a avut loc la cimitirul Evanghelic din Bu­

cureşti. O mare mulţime de fraţi din aproape toate colţu­rile ţării au ţinut să însoţească pe ultimul drum pe cel ce a fost în mijlocul nostru fr. I. Tachici. A fost prezent de ase­menea Comitetul plin al Uniunii şi un mare număr de pastori. In cadrul serviciului divin de înmormîntare au luat cuvîntul fraţii : A. Doroftei, D. Popa, A. Delea, C. Chio- răscu, C. A lexe şi I. Dăneţiu. Din partea Departamentului Cultelor a luat cuvîntul Dl. Director Munteanu Eugen, care în numele D-lui Profesor Du­mitru Dogaru, preşedintele Departamentului Cultelor, a subliniat activitatea celui dis­părut, aducînd familiei şi ce­lor prezenţi cuvîntul compa­siunii şi al aprecierii faţă de activitatea acestuia. Pastorul P. Bochian, preşedintele Cultu­lui Penticostal, a rostit un cald cuvînt de frăţească apre­ciere şi împreună simţire cu cei în durere. Pentru familie ca şi pentru noi toţi cuvîntul asigurării divine este plin de speranţă.

„Fericiţi morţii care mor în Domnul11.

COMITETUL UN IUN II

r r iIA N U A R IE — F E B R U A R IE 19 75 J

R e a l i t ă ţ i

contemporaneara întreagă se pregăteşte de alegeri. Dar nu cu „elec­

to r a lu l sau alte combinaţii pentru „a asigura'1 un loc de „deputat1' cuiva. Ţara întreagă s-a aplecat cu conştiinciozitate asupra lucrărilor de prefacere şi dezvoltare a ţării, exprimare concretă a noilor concepţii de viaţă a poporului nostru. Astfel:

— Colectivul întreprinderii „23 August1' din Capitală, a re­alizat prototipul locomotivei e- lectrice Diesel de 1250 C. P. Dotată cu un motor original, re­alizat în întreprindere, după o soluţie proprie. Locomotiva poa­te transporta o încărcătură mai mare, dezvoltînd o viteză spo­rită în comparaţie cu locomoti­vele similare realizate pînă acum.

— Constructorii din munici­piul de pe Bega (Timişoara) au început zilele acestea lucrările pe şantierul unui nou şi impor­tant obiectiv industrial, combi­natul petro-chimic. Noua unita­te va intra în funcţiune în v ii­torul cincinal, şi va fi unul din principalii furnizori ai ţării, de polietilenă de joasă presiune, ootanol, izobutanol şi alte pro­duse petrochimice.

— La Galaţi, în construcţie cel mai mare furnal din ţară. Intr-un an, furnalul de 2700 metri cubi, va realiza o canti­tate de fontă egală cu întreaga

producţie de fontă a ţării în 1974.

— în cadrul combinatului de lianţi şi azbociment din Fieni, a început să producă cea mai mare şi mai modernă linie teh ­nologică din ţară, şi, totodată una din cele mai mari şi m o­derne, la ora actuală, din lume— linia tehnologică de 3.000 t clincher pe zi. Recent, la acest combinat s-a înregistrat un nou eveniment important : a intrat în probe de funcţionare cea mai lungă bandă de transportat cal­car.

— Zona industrială a muni­cipiului Focşani, aflată în plin proces de dezvoltare, şi-a am ­plificat freamătul specific şan­tierelor. Aici a început constru­irea unui nou obiectiv industri­al : întreprinderea de prelucrare a maselor plastice. Noua unitate industrială prevăzută a fi rea­lizată în două etape, va avea în final o capacitate de prelucrare de 40.000 tone pe an.

— La întreprinderea de cal­culatoare electronice, zilele a- cestea a început fabricarea în serie a calculatorului de buzu­nar CE-801. Calculatorul are o dimensiune de 10 X 6 cm. şi cîntăreşte doar 200 gr. Poate executa patru operaţii şi calcule de procente, afişează opt cifre şi virgula mobilă.

— In acest an se va da in folosinţă — în Bucureşti — cel mai mare magazin din ţară — ALMO (în Colentina). El va dispune de cîteva unităţi de desfacere şi servire şi va bene­

ficia de cele mai moderne şi mai eficiente forme de organi­zare.

— Are loc consfătuirea acti­vului de partid şi de stat din agricultură, din cercetarea şti­inţifică agricolă, din domeniul îmbunătăţirii funciare şi din piscicultură — un vast şi m o­bilizator program de dezvoltarea agriculturii noastre. — „Această consfătuire1' — spunea Exce­lenţa Sa preşedintele Nicolae Ceauşescu — „trebuie să consti­tuie un moment de cotitură în activitatea din toate sectoarele agriculturii pentru înfăptui­rea hotărîrilor Congresului al X l-lea, pentru sporirea contri­buţiei acestui important sec­tor la dezvoltarea întregei eco­nomii naţionale, la făurirea so­cietăţii socialiste din patria noastră".

— La Piatra Neamţ a început construcţia unui modern com­binat pentru prelucrarea lem ­nului.

— La Siria— Buzău — se re­alizează cel mai mare baraj de anrocamente din ţară. Ca urma­re a acestei lucrări aproape 60.000 ha. de teren din sudul judeţului Buzău şi partea de de nord a cîmpiei Bărăganului vor fi irigate.

Iată numai cîteva repere ale modului în care ţara întreagă participă intens la viaţa econo­mică a ţării. Alegerile de la 9 martie constituie esenţa de­mocratică a societăţii noastre— drepturi şi îndatoriri în exer­citarea unor înalte răspunderi sociale.

DIN PRESA ZILEI

f ------------------ --------------- ----------------------------- —

DIN FOLCLORUL ARAB

I

I

Cine ştie şi ştie că ştie, e în ţelept — urmează-l !— Cine ştie, dar nu ştie că ştie, e adorm it — irezsşte-l !— Cine nu ştie, dar ştie că nu ştie, e ignorant — învaţă-l !— Cine nu ştie, şi nu ştie că nu stxz, e prost — ocoleşte-l !

m4 1C U R IE R U L A D V E N T IS T

j A C U L

n S e p te m b r ie 1878 a fo s t aşezat obeliscul de gran it cu acest n u m e

în locul lu i b inecunoscu t astăzi, d in Londra. Cu vreo tre i m i i de an i în u rm ă el sta l in iş t i t în fa ţa te m p lu ­lu i d in Heliopolis. C indva, faraoni t e m u ţi s-au p l im b a t pe su b el în trăsurile lor, c ircu lînd în tre pa la t şi tem p lu . E ste posib il ca tîn ă ru l M oise să-şi f i în vă ţa t lec ţiile pe piedesta lu l lui. D ar ce s-a ales d in m arele te m p lu şi chiar d in oraşul Heliopolis, „Oraşul S o a r e l u i c e n ­tru l s f în t al a n ticu lu i Egipt, consi­derat reşed in ţa zeu lu i Ra ? A d is­păru t ca ş i alte m e tropo le a n tice , ca de p ild ă N in ive , T ir sau B ab i- lonul. Cu 3000 de ani în urm ă , c ind H eliopolisu l era m etropo la lum ii, pe m eleagurile m ar ilor m e tropo le de azi u r la u lupii, iar m is tre ţ i i îşi a veau cu lcuşurile lor pe m a lurile Tam isei. U itîn d u -te în trecu t eşti în d e m n a t să p r iv eş ti spre v ii to r şi să î n t r e b i : Ce va f i ?

Poate la acest lucru s-au g înd it şi organizatorii fe s tiv ită ţ i i de in a u ­gurare a A c u lu i Cleopatrei, c înd au decis să lase u n loc gol în soclul obeliscului. C e-au v ru t să aşeze acolo ? S -a u g în d it să in tro d u că în el m e sa ju l seco lu lu i al X lX - le a către... m ilen ii le viitoare. P rin tre lucrurile se lec ta te se a flau : m onede , u n ită ţ i de m ăsură , jucării p en tru copii, cartea de te le fo n a Londrei, u n teanc de ziare, 12 portre te f e m i ­nine, articole de toaletă p e n tru dam e, u n brici, u n sul cuprinz înd traducerea eng leză a h ieroglifelor obeliscului, şi u n te x t b ib lic tradus în 250 de lim b i m a i fre c v e n te ale globului. T e x tu l p re fera t a fo s t cel d in Ioan 3,16 : „Fiindcă A T l T DE M U L T A IU B IT D U M N E Z E U L U ­M E A, C Ă A D A T PE S IN G U R U L L U I FIU, P E N T R U C A O R IC IN E CREDE IN EL, S Ă N U P IA R Ă , CI S Ă A I B Ă V I A Ţ A V E Ş N IC Â “. S-a considerat că acest m esa j d iv in ar fi sa lu tu l cel m a i p o tr iv i t al trecu tu lu i către viitor. D in el se desprinde nu n u m a i esen ţa istoriei teres tre , dar— ceea ce este şi m a i im p o r ta n t p e n tru oam en ii cred in ţe i el exp r im ă cea m a i în sem n a tă valoare sp ir i ­tua lă u m a n ă : dragostea. M esajul dragostei d iv in e n u se adresează doar u n o r generaţii, unor regiuni, unor rase sau lim b i, ci — după părerea noastră — tu tu ro r fiin ţe lor in te ligen te d in toate t im purile . Este tocm ai ceea ce doreşte şi solia ad ven tă să rep rez in te : „Şi am vă zu t u n alt în g er care zbura prin

C t E O PV. M oldovan

m ijlo cu l cerului, cu o E vanghelie veşnică, p e n tr u ca s-o vestească locuitorilor p ă m în tu lu i , oricărui neam., oricărei se m in ţ i i , oricărei l im b i şi oricărui norod". A poc. 14,6.

I n ce constă valoarea acestui u n iversa l m e sa j d iv in ? In el se cu ­prinde , im p lic it, istoria durerilor om eneşti, da r ş i p erspec tiva p lină de n ă d e jd e a m în tu ir ii . R eprez in tă su p rem a va loare pe care cerul o acordă oam enilor. C oncentrează esen ţa va lor ilor sp ir itua le ce fac obiectu l P la n u lu i de M în tu ire .

Fără îndoială, ş t i in ţa şi tehnica m o d ern ă au rea liza t adevăra te m i ­nuni.. Dar dacă ar f i să se lectăm ce a n u m e ne-ar caracteriza m a i m u l t ca f i in ţe terestre p e n tru a p u tea f i tra n sm is posterită ţii , ce am înclina să lăsăm ca m esa j repre ­z e n ta tiv ?

Istoria d o ved eşte că to tu l este trecător. U it în d u -te la ru ine le tre cu ­tu lu i te cu p rin d e se n t im e n tu l deşer­tăciun ii p roprie i tale v ie ţi. U n sa ­va n t fra n c ez s t în d în fa ţa ru ine lor M e m p h isu lu i an tic consem na :

„Ce este, deci, v ia ţa ? M -a m în ­trista t. T o ţ i c u n o a ştem această d is ­poziţie care rev in e ori de cîte ori n e a d în c im în g îndurile proprii. A n ii se scurg şi cu ei fuge şi viaţa. Ce scurtă este o săp tăm înă , ce re ­p ede trece u n an ! Ş i to tu l, ce-a trecut, parcă n -a r f i fo s t n iciodată. Se p ierde fă ră scop, fără rost ? Oare, n u s în t n u m a i vorbe goale că c ineva este în sem n a t, nem u rito r , sau in d isp en sa b il pe p ă m în t ?... In tr-o d im in ea ţă de pr im ă va ră G oethe s-a dus la od ihna de veci. U nde este golul răm as du p ă el ? L a picioarele m e le stă u n oraş m ort, u n popor dispărut, care a d ispus de m u lte su te de bărbaţi bravi, în ­sem na ţi , to tu ş i au d ispăru t fără u rm e. Dacă aceste căpeten ii n u şi-ar f i g rava t n u m e le lor în p ie tre , nici n -a m avea ideie despre ei. Dar dacă u n n e b u n şi-ar f i scris n u m e le pe u n pere te , şi acesta s-ar fi tra n sm is posterită ţii. De ce m ă chinui, căci n im ic n u este durabil 7“

A ces te g în d u ri, s în t cugete le u n e i f i in ţe trecătoare c înd stă în fa ţa su m b re i p e rsp ec tive a s tingerii lui d in v iaţă. D ar în opoziţie cu fa p tu l că v ia ţa , gloria, puterea, averea şi p lăcerile s în t trecătoare, Scrip tura ne asigură că dragostea d iv in ă este constantă şi durabilă : „D om nul m i se arată de departe : „Te iubesc cu o iub ire veşn ică ; de aceea îţi păs-

!J

t re z bună ta tea M e a " . Ier. 31.3. D u m ­n e ze u l-a iu b it p e o m şi în t im p u l c ind A c u l C leopatrei s tă tea în fa ţa t e m p lu lu i d in Heliopolis, îl v a iub i şi a tu n c i cînd, even tu a l, aces t obe­lisc v a f i acoperit de co lbu l m ile ­niilor. Ă ceea ş dragoste părin tească care i-a în so ţit pe părin ţii noştri d in E d en u l înd ep ă r ta t ne asigură de tră in ic ia se n tim en te lo r sale fa ţă de noi, pe vecie.

B ib lia spune că „ D um nezeu e dragoste". 1 Ioan 4,8. N o ţiu n ea de dragoste, sau iub ire, este m u l t d i­m in u a tă in înch ipu irea unora, care o folosesc doar spre a-şi exp r im a raportu l sau a titu d in ea lor se n ti ­m en ta lă fa ţă de o persoană sau u n lucru oarecare. S p u n e m că iu b im o carte, iu b im arta, iu b im o l im uzină , sau u n apartam en t, dar acest co n tex t n u re flec tă c îtuşi de p u ţ in a m e ţ i ­toarea a d în c im e şi co m p lex ita tea se n t im e n tu lu i e xp r im a t în acest t e r m e n s u p r a -u z i ta t : dragoste. C înd n e g în d im la dragostea lu i D u m n e ­zeu , e ta lonu l iub ir ii adevărate , în m in te a noastră, in ev ita b il , re înv ie s im b o lu l care e xp r im ă im ensita tea acestu i se n t im e n t fu n d a m e n ta l d i ­v in , şi a n u m e : G O L G O T A . S u p re m a je r tfă dedicată sa lvării n ea m u lu i om enesc căzu t în păcat, este e x p re ­sia im e n s ită ţ i i şi in te n s i tă ţi i sen ti ­m e n tu lu i de dragoste. A , ,iubi“ a d e v e n i t s in o n im cu a te jer tf i , a te consum a d ezin teresa t în favoarea, sau p e n tru b inele persoanei iubite . D in acest s e n tim en t p ro fu n d (in iţia l div in , apoi p rin tr-o m in u n e crea­tivă , d e ve n it u m a n ) s-au născu t fa p te le legendare de ero ism ale realei istorii tu m u lto a se a om enirii, cînd dragostea fa ţă de f i in ţe le iu ­bite, fa ţă de ţ in u tu r i le natale , sau fa ţă de n a ţiu n e s-a m a n ifes ta t sub fo rm a sacrific iu lu i suprem .

„Dragostea stă n u în fa p tu l că noi a m iu b it pe D u m n ezeu , ci în fa p tu l că El n e -a iu b it pe noi, şi a tr im is p e F iul S ău ca je r t fă de ispăşire p e n tru păcatele noastre. Prea iu b i ­ţilor, dacă a stfe l ne -a iu b it D u m ­n ezeu pe noi, trebu ie să ne iu b im şi noi u n ii pe a l ţi i" . 1 Ioan 4,10.11.

O m u l d isp u n e azi de m u l te şi re ­ale va lor i tra n sm is ib ile posterită ţii. A ceste va lor i n u trebu ie neapăra t să f ie va lor i m ateria le , ci m a i de ­grabă valori ale sp ir itu lu i u m a n . Lucrăr ile de artă, teh n ica avansată , uriaşele realizări ind u str ia le şi ş t i ­in ţi f ice reprezin tă va lor i in co n tes ­tabile care re flec tă ingen iozita tea in te l ig en ţe i u m a n e ; to tu ş i , ceea ce

I A N U A R I E — F E B R U A R I E 1975

ar caracteriza m a i m u l t pe o m u l p ă m în tea n , este valoarea sa in tr in ­secă de „hom o sap iens“ (o m u l în ţe ­lept) şi n u cel de „homo fa b er“ (o m u l făuritor). V a lor ile sp irituale, u n caracter sp iritual, u m a n , este m u l t m a i presus decît va lorile m a ­teriale, care s în t de fa p t m ijloace în dezvo lta rea sp iritua lă şi in te lec ­tua lă a în ţe lep c iu n ii um a n e , dar nu constitu ie scop în sine.

Fără o dragoste princ ip ia lă (în în ţe lesu l ideal al term en u lu i) , n u poate ex is ta acel ech ilibru al condi­ţ iilor o p tim e de convie ţu ire , n u m ită PAC E. Dragostea de oam en i va ge ­nera aspiraţia la un ire în loc de dezb inare , bunăta tea in im ii în locul asprim ii , dorin ţa de apropiere in lo ­cul izolării, b u n ă vo in ţa în locul ideilor preconcepute , sincerita tea in o cen tă în locul susp ic iun ii şi al ipocriziei. A ces tea fo rm ea ză p r in c i ­p ii fu n d a m e n ta le ale sp ir itu lu i u- m a n , cond iţi i ind ispensabile p e n tru realizarea m a re lu i dezidera t al pă ­cii, v es ti t de îngeri pe c îm piile B e tlee m u lu i în noaptea naşterii P rin ţu lu i Păcii. Luca 2,14.

B ib lia ne asigură că în ciuda fa p tu lu i că toa te lucrurile au u n s fîrşit, „dragostea n u va p ier i n ic i­o d a tă " . 1 Cor. 13,8. A p o s to lu l n u ­m eş te tre i v ir tu ţ i u m a n e , care vor ră m în e chiar dacă — p re su p u n e m noi — A c u l C leopatrei va f i aco­perită ' de pu lberea vrem urilo r. „ A cu m dar ră m în aceste t r e i : cre­d in ţa , nă d e jd ea şi dragostea ; dar cea m ai m are d in tre ele este d ra ­gostea". 1 Cor. 13,13.

Dragostea adevărată , princip ia lă este baza v ie ţii con jugale feric ite , este condiţia adevăra te i p rie ten ii, cheia co n vie ţu ir ii sociale paşnice şi d em ne , este expres ia cea m a i eloc­v en tă a p ro fu n z im ii se n tim en ta le şi in te lec tu a le a le sp ir itu lu i u m a n , c u m s-a e xp r im a t Ibsen în P eer G y n t : „Dacă dragostea u m a n ă e pro fundă , este m a i p u tern ică decît cea m ai în tu n eca tă p a siu n e“. P re ten ţii le ce­lor două ta b le ale Legii au fost concen tra te de M în tu i to ru l nostru în tr -u n s in g u r c u v î n t : iubire. „Să iubeş ti pe D o m n u l D u m n ezeu l tău... şi pe aproapele tău ca pe t in e în ­s u ţ i " . M a r cu 12,30—31. Iar apostolul P a ve l conch ide : „Dragostea, deci, este îm p lin irea legii'1. R om . 13,10.

Trecerea d in v ia ţă l ipseşte pe cel în cauză de toate bucuriile agonisite, iar n u m e le va f i în vă lu i t de ceaţa uitării. A .tunci va d ă inu i n u m a i dra ­gostea reverbera tă în in im a celor pe care i-a m iu b it şi ne -a u i u b i t : dra ­gostea d iv in ă p r in care a m fost salvaţi, şi dragostea sem ă n a tă in in im ile sem en ilo r noştri. Deoarece dragostea n u va p ier i niciodată, deci, dacă iu b im , de fa p t îm p le t im v ia ţa noastră trecătoare cu f ire le e te rn i­tă ţi i şi o v o m regăsi în m a rea z i a su p rem ei răsplătiri, dar în tr-o ed i­ţie re v izu ită şi com ple ta tă de iu ­b i tu l n o stru M în tu ito r , care „ne-a iu b it p înă la capăt" , lo a n 13,1.

Dea D om nul, ca acest m e sa j al trecu tu lu i, adresa t v ii to ru lu i şi p r in A c u l C lepatrei, să d ev in ă o e x p e ­r ien ţă reală în v ie ţile noastre !

24 Lamiarlz 1859

u trecut o sută şi şasespre- zece ani de la memorabila

dată a Unirii principatelor ro­mâne, de la epocala victorie a elementelor progresiste din Moldova şi Muntenia, actul care, aşa cum sublinia Exce­lenţa Sa Domnul Nicolae Ceau- şescu, „a pus bazele statului naţional român m odem 14. Era de fapt păşirea cu hotărîre în­că din 1600 a tuturor românilor strîns legaţi laolaltă, întreaga suflare românească păşind în rînduri compacte pentru a des­fiinţa barierele dintre fraţii ,d-un sînge şi de-o lege“, era,

Şi este dreptul nostru de-a ne gospodări

Aşa cum ne e voia şi, tot la fel, rămîne

Dreptul acestor mame de-a crede în copii

Şi-al inimii de-a spune : Deşteaptă-te Române!

(A. PA UNESCU )

Şi dacă paginile istoriei sînt cunoscute tuturor fiilor patriei noastre, cu ocazia acestei plă­cute aniversări, să trecem în revistă saltul spectaculos pe 'care ţara noastră l-a înfăptuit de la marele act al Unirii (1859) şi pînă la România marilor în­făptuiri socialiste de astăzi.

Este învederat faptul că în perspectiva istoriei devine foar­te clar adânca înrâurire pe care actul de demnitate naţională, actul Unirii din 1859 l-a avut a- supra procesului dezvoltării Ro­mâniei, ca un stat naţional uni-

far, ca stat al unui popor liber şi independent şi care res­pira prin toţi porii fiinţei lui naţionale această dorinţă de li ­bertate, această dorinţă de a se realiza ca popor, de a obliga

timpul şi împrejurările să tragă la carul intereselor naţionale să contribuie la dezvoltarea popo­rului nostru înzestrat cu ex ­cepţionale calităţi spirituale, a ţării noastre cu proverbialele ei bogăţii naturale, premize şi che­zăşii ale progresului unei naţi­uni.

Trăind de milenii în această „armonioasă vatră geografică14 a ţării, strămoşii noştri ne-au transmis odată cu existenţa şi fiinţa noastră, dragostea de a- ceste meleaguri indiferent dacă acestea, sînt situate la sud, la est, la nord sau la vest de Car- paţi. Pe bună dreptate spunea p o e tu l:

„De-ai veni pe-aici vreodată vei vedea că am o ţară ca un fagure de miere, strîns din flori de primăvară... Astfel de-ai veni pe-aicea şi-ai voi apoi să pleci, mi-ai pleca cu ţara-n suflet, ca să n-o mai uiţi pe veci“ . Şi mai tîrziu, înfruntînd vitregiile vre­mii, românii s-au ridicat gene­raţii după generaţii ca un zid de apărare pentru păstrarea unităţii şi fiinţei noastre naţio­nale.Şi dacă paşii ne vor purta pe drumurile ţării, fără deose­bire de loc, vom poposi mereu şi mereu la criptele eroilor, vom întîrzia în locuri legendare ce înseamnă tot atîtea acţiuni temerare a celor ce sînt „rupţi din tare stîncă“. Călcam nu de mult pe drumul lui Traian din Haţeg, drum ce duce la Sarmi- segetuza... Epopee şi monument de referinţă în istoria poporului român — şi cîte alte locuri — Posada 1330 ; Rovine 1394 ; P o ­dul înalt — Vaslui 1475 ; Că- lugăreni 1595 ; 1599 Selimber ; 1600 — Mihai Viteazu Domn al

C U R IE R U L A D V E N T I S T

24 ianuarie 1975

„V ic to ria re m a rc a b ilă a m ase lo r de ţă ra n i , m eş te şu g a ri , lu c ră to r i şi

t îrg o v e ţi, a c ă r tu ra r i lo r p ro g re s iş ti şi p a tr io ţ i, u n ire a p r in c ip a te lo r a

re p re z e n ta t a c tu l c are a pu s b aze le s ta tu lu i n a ţio n a l ro m ân m odern" .

N icolae C eauşescu

Ţării Româneşti, Ardealului şi Moldovei, şi prin cîte alte epo­pei n-au impus voinţa poporu­lui nostru : „Pe aici nu se tre­ce", aşa cum au înscris cu sîn- gele lor eroii de la Mărăşeşti.

Aşa s-a păstrat prin veacuri integritatea naţională şi fiinţa neamului nostru.

Astăzi după 116 ani de la fă­urirea statului naţional Român modern, faţa ţării noastre pre­zintă chipul unei ţări libere, în plină afirmare, edificînd pentru prezent şi viitor o societate multilateral dezvoltată, un a- devărat leagăn de eroi pentru

orice împrejurare. Idealurile paşoptiste şi unioniste, idealu­rile tuturor românilor de inimă, idealurile de unitate, de inde­pendenţă, de posibilitatea ca în spiritul egalităţii şi echităţii umane fiecare să aibe drept egal şi parte egală de bucuriile şi o- bligaţiile vieţii, idealurile unei reale independenţe şi a unei in ­tegrităţi teritoriale, şi-au găsit deplina realizare, în România socialistă. „Făurirea coeziunii social-politice a întregului nos­

tru popor, ca urmare a profun­

delor prefaceri petrecute în ba­za economică şi structura soci­

ală de astăzi, a asigurat un fun­dament de nezdruncinat unităţii noastre statale”.

Acum, cînd cîntăm faptele înaintaşilor noştri, care cu în ­sufleţire şi jertfe au pus teme­lie sigură realizărilor prezente, întreaga naţiune română este hotărîtă să continue opera îna­intaşilor noştri consolidând şi dezvoltînd cuceririle de pînă acum. Faptul acesta este egal cu hotărîrea de a consacra în ­treaga energie creatoare înfăp­tuirii vastului program de dez­voltare a ţării.

REDACŢIA

Jm f.W .V A V V A ’A W W .W A V M V A ’A V .’.V W , V V .W .W .V W V

redinciosul, în lupta sa pentru o ţintă morală înal­

tă, pentru ca să cîştige pentru azi şi mîine viaţa veşnică, are nevoie şi de mult curaj.

Pentru multe evenimente din lumea dinlăuntrul lor, cum şi pentru multe lipsuri probabile, pe mulţi credincioşi îi cuprinde frica şi îngrijorarea. Intr-un astfel de climat Satana — duş­manul milenar al credinciosului— încearcă să-şi facă lucrarea sa destructivă semănînd în su­flet . . . „îngrijorările v ieţii11,

C U R A J U LO

VIRTUTE

ca . . . „astfel, ziua aceea să vină fără veste asupra voastră1 (Lu- ca 21,34).

Apostolul Pavel spunea în vremea activităţii sale :. . . „aruncîndu-mă1 cu curaj — „spre ce este înainte, alerg spre

ţintă pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu în Hristos Isus“ (Fii. 3,13— 14) iar la sfîrşitul v ieţii a făcut fericita constatare : . . . „M-am luptat lupta cea bună“ — cu acel cu­raj continuu şi persistent care îi caracterizează pe toţi oamenii mari — „mi-am isprăvit aler­garea, am păzit credinţa. De acum mă aşteaptă cununa ne­prihănirii pe care mi-o va da în ziua aceea, Domnul, Judecă­torul cel drept. Şi nu numai mie ci şi tuturor celor ce vor

I A N U A R I E — F E B R U A R I E 1975 E3

fi iubit venirea Lui“ (2 Tim. 4,7.8).

Apostolul Pavel a fost unul din marii cutezători ai Evan­gheliei. In a doua epistolă a sa către Corinteni la capitolul 11, 24— 27, el enumeră motivele care ar fi putut să-l descura­jeze . . . „dar eu ■— zicea el — „în ciuda lor, alerg, dar nu ca şi cum n-aş şti încotro alerg...“

Priviţi-1 pe David în cel mai înălţător moment al vieţii sale, cu gluga pe umeri, cu praştia în mînă, înaintînd plin de curaj înaintea lui G o lia t . . . „Saul şi tot Israelu l. . . s-au înspăimîn- tat şi au fost cuprinşi de o mare frică" (1 Sam. 17, 11) . . . iar David, plin de bărbăţie spu­nea încercatului luptător filis- tean — „eu vin împotriva ta în numele Domnului Oştirilor, în numele Dumnezeului oştirii lui Israel, pe care ai ocărît-o a z i . . . “ (1 Sam. 17,45).

Curajul şi încrederea în Dumnezeu al acestui t in e r e l. . . „cu păr bălai, cu ochi frumoşi şi faţa frumoasă'1. . . a schim­bat într-o clipă situaţia jalnică a poporului . . . “ şi bărbaţii lui Israel şi Iuda au dat chiote şi au pornit în urmărirea Filiste- nilor“ . . . „femeile au ieşit din toate cetăţile lui Israel, înain­tea împăratului Saul, cîntînd şi j uc î nd. . . şi scoţînd strigăte de bucurie'*.

Rechemaţi în minte tabloul dezolant de pe malul apusean al Mării Roşii şi tabloul deli­rant de pe cel răsăritean la ie­şirea copiilor lui Israel din Egipt. A fost nevoie de ţinuta plină de curaj a unui om, care ridicînd sus toiagul său, a re­petat cuvintele Domnului : . . . „Copii ai lui I sr a e l! . . . Porniţi înainte şi Dumnezeu va despica marea în faţa voastră...“ în jur de două milioane de su­flete, au cîntat, în zorii zilei următoare imnul biruinţei. El va fi cîntat încă odată, îm­

preună cu cîntarea Mielului, de ceata fără număr a mântuiţilor şi va fi auzită în tot Univer­s u l . . . !

Daniel cu cei trei prieteni, au dovedit curaj atunci cînd s-au hotărît să-şi păstreze dieta curată, viaţa ordonată, credinţa străbună şi închinarea către viul Dumnezeu . . . !

De curaj a avut nevoie Ioan Botezătorul cînd spunea păcă­toşilor :. . . iată că securea a şi fost înfiptă la rădăcina pomi­lor ; deci orice pom, care nu face roadă bună, va fi tăiat şi aruncat în foc“ (Mat. 3,10).

Priviţi însă cu admiraţie via­ţa Domnului Hristos, începînd cu ispitirea Sa în pustie, cînd rosti cuvîmtul Său diavolului : Pleacă, Satano ! . . . şi vîntului altădată :. . . „Taci ! Fără gură ! Şi fariseilor într-o ocazie : . . . „Vai de v o i . . . povăţuitori orbi, care strecuraţi ţinţarul şi înghi­ţiţi cămila . . . ! Şi ostaşilor ro­mani : . . . Pe cine căutaţi ? . . . Eu sînt“ ! Şi terminînd la Gol- gota, toate actele v ieţii Sale pământeşti au fost stăpînite de acel curaj sfînt, inteligent, ins­pirator şi lipsit cu totul de ce­ea ce vor să arate adesea mulţi dintre urmaşii Lui.

/„Şi să te lupţi, deşi eşti un grăunte,/ Să-nveţi şi tu, să te ridici într-una ; Nu fapte mari îţi cerem, ci mărunte,/ Urcînd pe trepte, una cîte una !

Există însă la unii dintre noi, credincioşii, un curaj zgomotos, strident, fără vre-o ţintă sau scop, care nu este potrivit cu o dreaptă cunoştinţă, care este orb în desfăşurarea sa şi nimici­tor în efectele sale. Curajul creştinului consacrat Domnului— care nu are nimic de a face cu obrăznicia şi insolenţa — este stăpînit de princip ii... el este serios, profund şi puter­nic, pune în mişcare toate for­ţele sufletului şi trezeşte la ac­ţiune toate simţurile morale.

Curajul creştin nu se dezvăluie

prin vorbe multe ci prin energie si tact ; el nu se va manifesta din dorinţa de a fi văzut şi remarcat de alţii. El va con­duce la rugăciune serioasă, la umilinţă, la credincioşie şi nu la fanatism şi mîndrie spiri­tuală. El este virtutea de care trebuie să dăm dovadă în fie­care zi, în faţa tuturor actelor noastre de vieţuire. „Şi“, — spune inspiraţia divină — „el nu vine într-o clipă. El se cîş- tigă prin experienţe de ani de zile“. Iar despre valoarea lui spune : „ . . . viaţa de creştin este mai mult decît îşi închi­puie unii din poporul lui Dum­nezeu. Ea nu constă numai din amabilitate, răbdare, blîndeţe şi b u n ătate; ea are nevoie şi de curaj, de hotărîre, de ener­gie şi de stăruinţă. Mulţi sînt s l abi . . . şi se descurajează uşor. Acestora le lipseşte energia. Ei nu posedă acele trăsături pozi­tive de caracter care dau omu­lui putere să facă ceva — acel spirit şi acea energie care în­flăcărează entuziasm ul. . . Dacă cineva doreşte să aibă succes în sforţările sale, el trebuie să fie cu curaj şi speranţă . .

Lui Ghedeon, îngerul Dom­nului i s-a arătat şi i-a zis : „Domnul este cu tine, viteazu­l e , . . . oare nu te trimit Eu ?“

Iar lui losua Domnul i-a zis : „Intăreşte-te numai şi îmbărbă- tează-te“ — fii cu mult curaj— „lucrînd cu credincioşie . . . ca să izbuteşti în tot ce vei face . . . Căci Domnul Dumne­zeu este cu tine în tot ce vei face“ (Jud. 6,12.14 ; losua 1,7.9).

Şi nouă ni se adresează Cu- vîntul divin : „îndrăzniţi14 — zice Domnul Isus : „Eu am bi- ruit“. „Şi celui ce va birui îi voi da să mănînce din pomul vieţii, care este în Raiul lui Dumnezeu1* (Apoc. 2,7).

PA ST O R A L E X E C O N STA N TIN

e C U R IE R U L A D V E N T I S T

1 9 0 4 - 1 9 T A

S f î r s i t

c a l e

„ ln va ţă -n e să ne n u m ă r ă m bine zilele , ca să că ­p ă tă m o in im ă în ţe lea p tă " . Ps. 90,12.

p a ş i i ni se opresc adesea din alergarea lor, în pragul

nimicniciei noastre pasagere... Funia de argint... se rupe ; va­sul de aur... se sfărîmă ; ţari­na... obosită de frămîntarea anilor şi a suferinţei fizice in­tră în procesul dezagregării, plecîndu-şi fiinţa.. în nefiinţă, căutînd contopirea cu glia, „căci din ţărînă sîntem şi în ţă- rînă ne vom întoarce*1.

Şi astfel, asistăm neputin­cioşi cum „paznicii casei" şi-au pierdut destoinicia lor ; cum cei ce „macină s-au oprit cu desăvîrşire“, iar „cei ce se uită pe ferestre sj au opacizat de suflarea rece a morţii. Cînd „uşile din spre uliţă“ s-au în­cleştat într-o muţenie glacială... iar găleata ce totdeauna se vrea plină cu vîrf la izvoarele vieţii, s-a spart, pulverizînd în procesul ei de dezintegrare în­treaga materie aparţinînd lutu­lui, căci ţărîna se întoarce în pămîntul din care a fost luată (Ecl. 17), iar noi... noi cei ră­maşi, sîntem chemaţi a ne face datoria faţă de morţii noştri,

dar şi de a medita asupra vieţii noastre şi ca oameni ai cre­dinţei ne apropiem smeriţi de izvorul vieţii şi ne rugăm cu inima plină de încredere şi speranţă : „Tată, facă-se voia Ta“.

Ultimele luni ale anului 1974 au consemnat pierderea dintre noi a unor vieţi demne, chel­tuite pentru binele şi fericirea celor din jurul nostru.

La 25 octombrie 1974 se stinge din viaţă după o scurtă, dar necruţătoare suferinţă, fr. VASILE FLORESCU, pastor, redactor al Cultului nostru timp de mulţi ani şi m ult timp membru al Comitetului Uniu­nii. Din partitura vieţii sale la care a lucrat aproape trei sferturi de veac, ultima notă s-a înălţat în eter odată cu ultima suflare a vieţii sale.

Cel dispărut vede lumina zi­lei în Bucureşti la data de 7 septembrie 1904, într-o fam i­lie ce se va ataşa cu credin- cioşie de timpuriu adevărului şi Bisericii Advente. La vîrsta avînturilor vieţii şi a idealuri­

lor înalte, fr. V. Florescu se alătură Bisericii Advente şi grupului slujitorilor lui Dum­nezeu, chemat fiind să lucreze aproape 50 de ani ca redactor al publicaţiilor Cultului nostru. Fire contemplativă, înclinată spre lirism, lucrează alături de grupul de bărbaţi care au dat Bisericii noastre cîntările de care ne sînt legate, experienţe profund spirituale.

In urma unei activităţi de aproape 25 de ani, în anul 1949 fr. V. Florescu a fost hirotonit ca pastor al Bisericii Advente, căreia i-a slujit după capacita­tea sa, pînă în ziua morţii.

Înmormîntarea a avut loc la cimitirul Sf. Vineri din Capitală în ziua de 27 octombrie 1974. Un mare număr de fraţi şi su­rori şi slujitori ai lui Dumne­zeu l-au condus pe acest ultim drum. Fraţii : T. Niculescu, I. Dăneţiu, C. Alexe, Barbu Dă- nău şi D. Popa au prezentat familiei şi celor prezenţi cu- vîntul de mîngîiere al Scrip­turii.

COMITETUL U N IUN II

I A N U A R I E — F E B R U A R I E 1975

serios, u n b ă r b a t d em n d e în cred ere . * ...... » .» « i» :» n ia i* ' ,w i i» n « i> « . i< a i*S -a s tră d u it să n u în tu n ece cu n im ic

— In z iu a de 28 m a r t ie 1974 a a v u t loc la C o n stan ţa în m o rm în ta - r e a sorei A u re l ia D ănilă , soţia f ra te lu i n o s tru p as to r-p en s io n a r Ioan D ănilă .

So ra A u re lia D ănilă , n ă sc u tă M u n tean u , v ed e lu m in a zilei la 13 n o iem b rie 1898, în A nadolch io i,

C onstan ţa .U rm ează c u rsu r i le S em in a ru lu i

Teologic şi se căsă to reş te cu p a s ­to ru l Io an D ănilă , lu c r în d îm p re u ­n ă 42 de an i în cad ru l B isericii A dvente. în t im p u l celui de al doilea războ i m ondia l, s-a în ro la t ca soră la S p ita lu l de C ruce Roşie d in Rm . S ă ra t, a lin în d ră n ile celo r răn iţi , p în ă la te rm in a re a războ iu lu i. Ca v o lu n ta ră , la B ră ila a lu c ra t în r a m u ra C rucii Roşii locale, p re g ă tin d îm p re u n ă cu m e ­d ic ii de spec ia lita te , c ad re de C ruce R oşie în în tre p r in d e r i le din

o ra şu l B ră ila .Sora A u re l ia D ăn ilă a fost u n

b u n e x em p lu p e n tru cei d in ju r , f i in d to td e a u n a g a ta de je r t fă spre a a ju ta pe cei ai fam ilie i şi pe to ţi cei ce av eau nevoie de a ju to r.

C a rac te ru l a les a l sorei, f i rea b i în d ă şi am ab ilă , îm p re u n a s im ­ţire , su f le tu l său nobil a făcu t să fie p re ţu i tă de to ţi cei ce a u cu­noscut-o.

F a m ilia şi f ră ţie ta te a a u condus-o la locul o d ihnei sa le tem p o ra re . C uv in te le m în g îie to a re a le Scrip ­tu r i i a u fost ro s t i ta de f ra ţi i : H. A rtin ian . V. C oja şi A. Popov. Cei p re ze n ţi şi fa m ilia în d u re ra tă au g ăsit în s p e ra n ţa rev ed e rii la z iua în v ie r ii d in m o rţi — sp r i j in şi m în g îîe re sp ir itu a lă .

• • • •

— In z iua d e 2 a p ril ie 1974. a a d o rm it în D om nul, în v îrs tă de 88 de ani, fr. A n d rieş C onstan tin , p a s to r -p e n s io n a r al B isericii A d v en ­te d in ţ a r a n oastră .

N ăscu t în a n u l 1886, în Com. C eahlău , Ju d . N eam ţ, îm b ră ţişează c red in ţa a d v en tă de t im p u r iu şi în 1927 îl găsim p r in tr e a n g a ja ţi i Con­fe r in ţe i M oldova în fu n c ţie de casier.

în a n u l 1936 a fost ch em a t la B u cu reş ti în postu l de se c re ta r-c a - s ie r a l C o n fe rin ţe i M unten ia -V est. A a c tiv a t în aceas tă fu n c ţie p în ă în a n u l 1954, c în d a fost pensionat.

F ra te le A n d rie ş a fost u n c reş tin d evo ta t, s incer, de o în a l tă ţ in u tă m o ra lă şi sp ir i tu a lă . U n om a l m uncii f ă ră p reget, conştiincios şi

lu m in a şi f ru m u se ţe a g lo rioasă şi m în tu ito a re a E vanghelie i. U n om b lînd şi um il, p lin de d rag o ste p e n tru s lu jb a sa şi p e n tru sem enii săi.

C u v in te le de m în g îie re a le sp e ­ra n ţe i a d v e n te au fost ro s t i te cu aceas tă ocazie de fra ţi i : H. Art/i- n ian , D. Fa luvegy , M. Ionescu şi V. D iaconescu.

F am ilia şi f ră ţie ta te a c o m u n ită ­ţ ii locale l -a u în so ţit la locul o d ih ­nei sa le tem p o ra re , cu d u re re d a r şi cu n ă d e jd e a rev ed e rii la z iua cea m a re a înv ierii.

P u te m rosti cu dep lin ă în c re d in ­ţ a re îm p re u n ă cu in sp ira ţ ia d iv in ă : „Da — fe rice de a cu m încolo de m orţii, c a re m o r în D om nul !“ „D a“, zice D om nul ; „ei se v o r od ih n i de ostenelile lor, căci fa p ­te le lo r îi u rm ează !“ (Apoc. 14,13).

— în z iu a de 29 iu lie 1974, a a d o rm it în D o m n u l f ra te le M arcu R. M arin , m e m b ru a l C o m unită ţii C hirnogeni, Ju d . C onstan ţa . N ăscu t în a n u l 1903, n o iem b rie 13, p rim eşte c red in ţa a d v e n tă în a n u l 1933, r ă m în în d c red incios conv ingerilo r sa le re lig ioase p în ă în c lip a m orţii sale, f i in d m u lţi an i p re z b ite r al acestei co m u n ită ţi.

F ra ţ i i p a s to r i C a ra iv an F ăn ică şi B asto rea lă N icolae a u p re ze n ta t fam ilie i şi cred incioş ilo r p rezen ţi, cu v în tu l m în g îie to r a l S c r ip tu r ilo r şi n ă d e jd e a v ie ţii veşnice.

p a s to r F. C a ra iv an

• • « .«

— D upă o lu n g ă şi g rea su fe ­r in ţă , a d o a rm e în D om nul fr. Neagu Vasile, p re z b i te r a l C om unită ţii A.Z.S. R om an.

N ăscu t l a 10 iu lie 1893, p rim eşte c red in ţa a d v e n tă în a n u l 1922, ră m în în d u n s in ce r şi d evo ta t m em b ru a l bisericii,

în m o rm în ta re a a a v u t loc pe d a ta de 12 sept. 1974 în com. B u tn ă re ş ti , f i in d condus la locul od ihnei tem p o ra re de fam ilie şi fră ţie ta te , p r in tr e care şi f ra ţi i Baciu P in tilie , P i ţu r le a G heorghe, D inescu Io an şi L iga Iosafat.

C uv in te le sp e ran ţe i a d v en te ale S fin te i S c r ip tu r i a u fost ro s ti te de fr. B oteza t T ra ian , p a s to ru l Com. A.Z.S. R om an .

P a s to r B otezat T ra ia n

în cursul lunii noiembrie a anului 1974, o delegaţie de patru fraţi, membri ai Comite­tului Uniunii, au luat parte la lucrările Convenţiei Anuale a Organizaţiei Adventiste D ivi­ziunea Euro-Africa, lucrări ce s-au ţinut la Berna-Elveţia. Delegaţia a fost compusă din fraţii : D. Popa, secretarul Uniunii, conducătorul delega­ţiei ; M. Pîrvan şi C. Petcu, consilieri ai Uniunii şi fr. A. Delea, preşedintele Conferinţei Cluj.

In drum spre Berna, delega­ţia s-a oprit pentru scurt timp la Budapesta şi Viena, pe care în răgazul scurt de cîteva ore, le-au văzut în soarele „răcoros“ al toamnei sau la lumina neo­nului, cum a fost cazul la Viena.

Toţi delegaţii prezenţi la această întîlnire ne-au făcut o frumoasă primire, salutîndu-ne călduros prin fr. C. L. Powers preşedintele Diviziunii, care a subliniat cu mult patos, fru­moasa vizită pe care dînsul şi cu fr. R. H. Pierson au făcut-o în ţara noastră în cursul lunii februarie 1974. De fapt toţi cei prezenţi, cu care am stat de vorbă, erau dornici a cunoaşte ţara şi lucrarea noastră din România, declarînd că cele spuse de fraţii Pierson şi Po­wers, peste tot pe unde aceştia au mers, i-a încîntat şi le-a tre­zit dorinţa de a ne vizita.

Lucrările Comitetului au du­rat pînă la 21.XI.1974, timp în care s-au abordat probleme şi preocupări ale lucrării din această mare diviziune. Un loc important l-a ocupat şi proble­ma privind Sesiunea Conferin­ţei Generale ce va avea loc în iulie 1975 la Viena. La înche­ierea lucrărilor toţi cei prezenţi ne-au rugat să transmitem fră­ţietăţii din România un cald şi frăţesc salut.

La întoarcere spre patrie, delegaţia noastră s-a oprit pen­tru un scurt timp la Roma,

C U R IE R U L A D V E N T I S T

după ce pe ziua de 24 noiembrie am făcut o vizită la Seminarul Adventist din Collonges, Fran­ţa, la invitaţia fr. Georges Steveny, preşedintele acestei prestigioase instituţii teologice adventiste. Collonges, se află în imediata vecinătate a oraşului Geneva. Fraţii din comunitatea adventistă din Roma, cu care am petrecut o oră de studiu şi rugăciune au transmis prin fra­ţii S. E. Monnier şi A. Bueno, preşedintele Uniunii şi respec­tiv preşedintele Conferinţei Italiene, un salut fierbinte fraţilor din România, din par­tea celor ce ne sînt de două ori fraţi. Odată prin originea noastră comună, şi de asemenea fraţi în Isus Hristos.

Sabatul de la 30 noiembrie l-am petrecut în Comunitatea din Belgrad, .Iugoslavia, unde ne-am rugat Domnului alături de fraţii din această frumoasă comunitate şi care plini de căl­dură şi simţăminte frăţeşti, ne-au rugat să transmitem bisericii advente din România, salutul lor în Isus Hristos.

Pe data de 1 decembrie 1974, delegaţia s-a înapoiat în Bucu­reşti, după o lipsă de două săp- tămîni, mulţumind lui Dumne­zeu pentru această ocazie.

Luînd parte la aceste lucrări şi la serviciile divine din Berna, Roma şi Belgrad, avînd ocazia să vedem, să simţim şi să apre­ciem cu sinceritate şi bazaţi pe

adevăr, considerăm că aici în ţara noastră avem harul deo­sebit al unei frăţietăţi calde, al unui climat plăcut în care ne desfăşurăm viaţa noastră reli­gioasă. Avem m otive să fim recunoscători lui Dumnezeu pentru binecuvîntările Sale, pe care mulţi în alte părţi nu le cunosc. Să rugăm pe Bunul Dumnezeu să dăruiască mai departe linişte, pace şi belşug în ţara noastră şi în lumea întreagă şi să ne dovedim cre- dincioşia noastră faţă de Dum­nezeu şi faţă de patria noastră care ne oferă libertatea trăirii vieţii noastre religioase într-un climat plăcut şi armonios.

Dumitru Popa

Participanţii Ia consfătuirea anuală a organizaţiei adventiste „Diviziunea Euro-Africa*" — Berna, noiem brie 1974.

I A N U A R I E — F E B R U A R IE 1975 11

EPISTOLĂ

V W W J W . V . W V / A V . W / / A W

^ o n tin u în d an aliza acestei deo-^ seb ite lu c ră r i a in sp ira ţie i d i ­

v ine d a tă b ise ric ii p r in p a n a aposto ­lu lu i Pavel, n e v om co n cen tra a te n ­ţ ia a su p ra v e rse te lo r 6— 11 a le cap ito lu lu i 4.

E V R E I 4,1— 11„Deci, f i in d că ră m în e ca să in tre

unii în o d ih n a aceasta , şi p e n tru că aceia c ă ro ra li s-a v e s tit în tîi v es tea cea b u n ă n -a u in tr a t în ea, d in p r ic in a n eascu ltă r ii lor.

„El h o tă ră ş te d in n ou o zi : „As­tăzi", — zicînd, în D avid , d u p ă a tî ta v rem e, cum s-a m a i spus : „Astăzi, dacă au z iţi g lasu l L ui, n u v ă îm p ie tr i ţ i in im ile !“

„Căci, dacă le -a r fi d a t Iosua od ihna, n -a r m ai v o rb i D um nezeu d u p ă aceea de o a l tă zi.

„R ăm îne d a r o od ihnă ca cea de S ab a t p e n tru pop o ru l lu i D um nezeu.

„F iin d că c ine i n t r ă în o d ih n a Lui, se o d ih n eş te şi el de lu că r i le lui, cum S-a o d ih n it D um nezeu de lu c ră ­r i le Sale.

„Să n e g ră b im d a r să in t r ă m în o d ih n a aceasta , p e n tru ca n im en i să n u cadă în aceeaşi p ild ă de n e as ­cu lta re" .

N u cu n o aş tem n u m ăru l , c ifra s ta ­b ili tă de D um nezeu ca f i in d n ece ­sară , p e n tru ca în ad ev ă r, C asa Lui să fie p lină . P o ru n c a lu i D um nezeu ro s ti tă p r in g u ra M în tu ito ru lu i în p i ld a celor p o ftiţ i la c ină su n ă astfel : „Ieşi la d ru m u ri şi la g a r ­duri, şl pe cei ce-i vei găsi, s ileşte-i să in tre , ca să m i se u m p le casa".

L uca 14,23. C asa Lui n u e ra „p lină" în t im p u l p oporu lu i Iz rae l, căci, sp u n e v e rse tu l 6 : „aceia c ă ro ra li s-a v e s tit în tî i v es tea b u n ă n -au in tr a t în e a “ . M erg în d p e f i ru l isto ­riei în re g is tră m fa p tu l că ea n -a fost p l in ă n ic i pe t im p u l lu i David, căci a tu n c i „ n -a r m ai vorb i D u m n e ­zeu d u p ă aceea de o a ltă z i“ (vers. 8 u.p.). E a n -a fost p l in ă n ici ch ia r în t im p u l aposto lilo r, căci dacă a r fi a ltfel, n -a r m ai fi in v ita ţia a d resa tă celor ce lu c re az ă de a in tr a „ în o d ihna aceea" (vers. 11). A cesta este un a d e v ă r şi în p re ze n t a şa cum a fost şi a tunc i, căci c itim : „ răm în e d a r o o d ih n ă ca cea de S ab a t p e n tru p oporu l lu i D um nezeu" (vers. 9). M ai e x is tă în că spa ţiu , este loc p e n tru to ţi, d a r ră m în e o re a l i ta te şi f a p tu l că u şa h a ru lu i n u va r ă ­m îne p u ru r i deschisă, a şa cum une le concepţii consideră . în p a rab o la D o m nulu i Isus d esp re „cele zece fecioare" n i se sp u n e că „s-a în cu ­ia t u sa “ (Mat. 25,10).

V E R S E T U L 6. „CA SA IN T R E U N II“ . C u v in te le acestea se re fe ră la o d ih n a lu i D um nezeu , a d e v ă ra ta o d ih n ă a su fle tu lu i credincios. A şa cum am re m a rc a t m ai sus, deşi p op o ru l I s ra e l a in t r a t în C anaan , p u ţin i d in tre ei au p ăş it în o d ih n a lui D um nezeu . D ar un ii t reb u ie să in tre , şi u n ii v o r in tra . D um nezeu îşi v a a v e a p l in ă casa veşnicie i Sale. N econsecven ţa şi scăderile p o t ob li­ga p e D u m n ezeu să-Şi sch im be m etoda, fe lu l de a a b o rd a p ro b lem a n eces ită ţi i m în tu ir i i p e n tru cel c re ­

d incios, d a r în f in a l p la n u l cel v eşn ic de m în tu ire în fa v o a re a ce­lu i păcă tos va fi îm p lin it.

V E R S E T U L 7. „EL HOTÂRÂŞTE... O Z I". A ceastă zi d esp re care m a ­re le d o c tr in a r a l b ise ric ii c reş tin e ne v o rb eşte este : „A stăzi". „Astăzi dacă au z iţi g lasu l" . în o rig ina lu l grecesc este c la r fa p tu l că „astăzi" e ste ,acea zi" sau „o z i“ la care face re fe r i re te x tu l aici. Deci „astăzi" d e fin eş te pe ,,o zi". P u te m în ţe lege fa p tu l că p r in u n g e rea lu i D avid ca rege pe tro n u l lu i I s ra e l D um nezeu , a aco rd a t u n nou p rile j p oporu lu i Israel, ca EL să in tre în „od ihna Sa".

„ZICÎN D ÎN D A V ID ", a d ic ă în psa lm ii lu i David. Aici aposto lu l face re fe r ire la Ps. 95. „D upă a tî ta v re m e " d u p ă Iosua p e r io ad a cu­p r in d e a p ro ap e 3 veacuri d is tan ţă în t im p , la c a re se face a ic i re ferire .

De fap t, „z iua m în tu ir ii" a fost şi este o zi lungă. E a a în cep u t o d a tă cu căd e rea lu i A d a m şi se v a în ch e ia eu m o m en tu l în che ierii h a ru lu i. E ste d re p t că păcă toşi fiind, a m d a t d e s tu le m otive p e n tru ca aceas tă zi să -şi găsească în ch e ierea . D a r D um nezeu „este u n D um nezeu p lin de în d u ra re şi m ilostiv , în ce t la m înie , p l in de b u n ă ta te şi c red in - cioşie (Ex. 34,6). De aceea E l do ­re ş te de la credincioşii Săi „ca nici u n u l să n u p iară , ci to ţi să v in ă la po că in ţă" (2 P e t ru 3,9 u.p.).

V E R S E T U L S „C A C I DACA L E-A R F I DAT' IO SU A O D IH N A ". D in n e feric ire , a lte t ra d u c e r i a le Bi­blie i s p u n : „dacă le -a r fi d a t Isus o d ihnă" şi n u Iosua, cum sp u n e v e rs iu n ea ro m ân ească a S fin te i S c rip tu ri, a şa cu m este de fa p t şi în orig inal.

Aici, aposto lu l P a v e l ră sp u n d e u n e i p ro b lem e ce p ro b ab il că s-a r id ic a t în m in te a u n o ra şi an u m e că deşi M oise n u a du s pop o ru l în Ţ a ra F ăg ăd u in ţe i, lu c ru l acesta l -a în fă p tu i t Iosua, şi că astfe l scopul lu i D um nezeu a r fi fost îndep lin it, a tu n c i c în d Iosua a condus poporu l în ţ a r a C an aan u lu i. D a r aposto lu l a f irm ă tocm ai fa p tu l că n u acest lu c ru îl avea în m in te D um nezeu. A şa cu m a m a ră ta t m ai în a in te , n u e ra su fic ien t p e n tru pop o ru l Israel ca să in tr e în C anaan . D om nul do rea ca ei să in tre în o d ih n a Lui. C înd p sa lm u l d in c a re a fost lu a t acest c ita t (Ps. 95,7-11) a fost scris, I s ra e l se a f la d e ja în C anaan , şi se a f la de m u lţi an i acolo ; d a r deşi

12 C U R IE R U L A D V E N T I S T

V cW . W / A V A W / . W W , W A ,A V A W W /.W .W W A V V W W W W W W .lV % V .W JllW . W . W . W / « W / A r

C Ă T R E E V R E I/ ^ V W / . V J W A W W V / V A 'A V A V . V W M W W W A W W W W W W W ^ 'A I V W W V W A V A W J ’V W W W W iW i

se a fla în ţ a r a F ăg ăd u in ţe i, ei nu in tra se ră în o d ih n a lu i D um nezeu . D a to r ită acestu i fa p t D um nezeu a a d re sa t u n n o u a p e l „ în D a v id “.

„O A L T Ă Z I“ . Dacă Iosua le -a r fi d a t od ihnă, a tu n c i in te n ţia , p la ­n u l lu i D u m n ezeu cu ei s -a r fi îm p lin it. D a r Iosua n u le -a d a t od ih n a făg ăd u ită . El i-a condus n u m ai în C an aan . Că Iosua n u le -a d a t od ihnă, fa p tu l a ces ta reiese, este su b lin ia t de ex p res ia : ,.Dacă le -a r fi d a t Io su a o d ih n ă" . A ceastă ex p res ie este conclusivă, constitu ie dovada e x p resă că p r in „o d ih n ă“ D u m n ezeu în ţe leg e ceva m ai m u lt decît n u m a i a in tr a în C anaan . Căci ei se a f lau d e ja acolo, în C an aan ; şl în t im p u l lu i David, c înd acest p sa lm a fost scris, ei se a f la u în C an aan de su te de ani. D a r Io su a n u le-a d a t od ihnă. D e a ceea D um nezeu îi in v ita să in tre c h ia r a tu n c i în „o d ih n a L u i“ .

V E R S E T U L 9 : „R ăm îne d a r o od ihnă ca cea de Sabat, p e n tru poporu l lu i D um nezeu" . C o m en ta ­to r ii Sf. S c r ip tu r i n e sp u n că e x ­p re s ia g recească de aici p e n tru „odihnă*1 este d ife r i tă de ex p res ia ,.o d ihnă" d in a lte locuri. Aici ex p res ia este SA BBATISM O S, o ex p res ie ce d e r iv ă d in cu v în tu l SABBAT, şi po a te fi re d a tă în tr -o tra d u c e re m ai l ib e ră cu „păz ind Sabatu l" , sau „p ăz irea S ab a tu lu i" . A stfe l te x tu l a r p u tea fi r e d a t astfe l : „R ăm în e d a r o p ăz ire a Sab a tu lu i p e n tru p o p o ru l lu i D u m ­nezeu".

Nici M oise şi n ici Iosua, nici ch ia r D avid n u a u re u ş i t să ducă poporu l Is rae l în o d ih n a Sa. Deci ră m în e în că v a la b ilă p ă z irea S abatu lu i, sau a şa cum trad u c e F ra n z D elitzsch a - cest t e x t : „R ăm îne în că deci o od ihnă a S a b a tu lu i p e n tru pop o ru l lu i D um nezeu".

E x p lic în d aceas ta F. D elitzsch sp u n e : „F ă g ăd u in ţa este încă în vigoare, îm p lin ire a ei neconsu - m în d u -se încă. E a este în că p ă s ­t r a tă p e n tru p o p o ru l lu i D um nezeu, ea este în că a ş te p ta tă de c ă tre el, ca o b ise rică a celor credincioşi.

„R ăm îne" ad ică este lăsat, ră m a s şi n u po triv it , adecvat. A ceasta e s te a d e v ă ra ta în se m n ă ta te a e x ­p resiei, a ici în acest con tex t. N u este u n nou S a b a t ; E ste acelaş Sab a t care a fost şi în Eden, care a fost şi în t im p u l lu i Moise, Io sua

I A N U A R I E — F E B R U A R I E 19 75

şi D avid , c a în t im p u l D om nulu i Isus şi a l lui Pave l. E ste acelaşi S ab a t c a re a fost de to td e a u n a şi c a re ră m în e p u ru ri .

C o m en ta to ru l F a r r a r re m a rcă : „D eoarece ex p res ia fo losită aici p e n tru „o d ih n ă" este d ife r i tă de e x p res ia ce a fost fo losită în p r im a p a r te a a rg u m e n tă r i i , este p ă ca t că t ra d u c ă to r i i ed iţie i K ing Jam es, c a re s -au la n sa t în m u lte şi ne n ecesa re v a r ia n te , n -a u in tro d u s aici o necesa ră sc h im b are a re d ă r i i ei. E x p re s ia în se am n ă „o o d ih n ă a S ab a tu lu i" şi p ro c u ră o im p o r ta n tă leg ă tu ră în co n tex tu l a rg u m e n ta ­ţiei, a r ă t în d sp re fa p tu l că „o d ih n a" p e care a u to ru l o v i­zează, este o d ih n a lu i D um nezeu , o concepţie m u lt m ai e le v a tă a od ih ­nei decît o rica re a lta , c are a r avea ca t ip — o d ih n a C an aan u lu i. Sa ­ba tu l, c are este n u m it „Z iua de o d ihnă" es te m ai a p ro p ia t de cer d ecît de C a n a a n “ (Episto la A pos­to lu lu i P a v e l c ă tre E v re i" , p. 68).

C itînd C o m en ta r iu l B iblic A.Z.S. a m p u te a conchide că : V erse tu l a ces ta 9, p re z in tă concluzia c a re a fost d e ja sc h iţa tă în v e rse tu l 6, concluzie c o n tu ra tă c h ia r d in v. 3, p e n tru a d e m o n s tra cele am in tite în v. 3. A ceastă l in ie a a rg u m e n ­te lo r a r p u te a fi p re z e n ta tă a s tfe l :

1. A şa cu m a fost la o rig ine făcu tă v ech iu lu i Izrael, fă g ăd u in ţa lu i D u m n ezeu in c lu d e : a) o p e r ­m an e n tă aşeza re în ţa r a C a n aa n u ­lui. b) o tra n s fo rm a re a c a ra c te ru ­lu i c are a r face n a ţiu n e a iu d aică un re p re z e n ta n t p o tr iv i t al p rin c ip i i ­lo r îm p ă ră ţ ie i lu i D u m n ezeu şi c) ro lu l de a fi in s tru m e n tu l a les a l lui D u m n ezeu p e n tru m în tu irea tu tu ro r celo r ce cred.

2. G e n e ra ţ ia că re ia fă g ăd u in ţa „od ihnei" i-a fo st fă cu tă la o rig ină , a d a t greş în a in tra în ţ a r a C a­n a a n u lu i d in cauza n ecred in ţe i.

3. Io su a a condus g e n e ra ţia u r ­m ăto a re în Ţ a ra care îu sese făg ă ­du ită , d a r p e n tru că d in p u n c t de v ed ere sp ir i tu a l e i e ra u n ep reg ă tiţi , el n u i-a p u tu t conduce în od ihna sp ir i tu a lă p e care D u m n ezeu in ­ten ţio n a ca ei s-o găsească aici.

4. A ceiaşi f ă g ăd u in ţă a fost r e ­p e ta tă în z ile le lu i D avid (v. 7). A ceasta e s te d o v ad a că Is rae l nu in tra se , la d a ta aceea, în o d ih n a sp ir i tu a lă fă g ăd u ită şi d e a sem e ­n e a că eşecu l lo r de a face acest lu c ru în z ile le lu i M oise şi Iosua,

n -a in v a lid a t fă g ăd u in ţa d a tă la orig ine .

5. î n c iu d a eşecurilo r g en era ţii lo r ce s -a u succedat, a d u ce rea ei la în ­d e p lin ire în f in a l este u n lucru cert.

6. A p e lu l s tă ru ito r a l sc riito ru lu i c ă tre p o p o ru l lui D u m n ezeu d in t im p u l aposto lilo r de a „ in tra în acea o d ih n ă" (vers. 11,16) este încă o d o vadă că in v ita ţia ră m în e v a ­lab ilă şi că p o p o ru l lu i D um nezeu, ca grup, n -a in t r a t în a d e v ă r în acea o d ih n ă n ici c h ia r în v rem ea b iseric ii p rim are .

7. A stfel, fă g ăd u in ţa şl in v ita ţia de a in t r a în od ih n a sp ir i tu a lă a lu i D um nezeu ră m în e va lab ilă (Vers. 6,9), i a r c reş tin ii treb u ie „să... in tre în o d ih n a aceas ta" (vers. 11).

T reb u ie n o ta t că ,od ih n a" care r ă m în e p e n tru c reştin i, este o od ih n ă sp ir i tu a lă , la origine, făg ă ­d u ită Iz rae lu lu i d u p ă corp (v.3).

O D IH N A g receşte : SA B B A T IS ­M OS „o o d ih n ă d u p ă o ac tiv ita te a n te r io a ră " . O în ce ta re a u n u i lu ­c ru an te rio r , i a r m ai t îrz iu „păz i­to r i ai S ab a tu lu i" , de la v e rb u l „SA B B A TIZO " „a te od ih n i" , „a în ce ta" , „a p ă s t ra S a b a tu l" . „Ex­p re s ia SA B B A TISM O S n u m ai a p a ­re n ică ie r i în Sf. S c r ip tu ră şi nici în l i te r a tu ra a n tică p în ă în secolul 2—3, cu o s in g u ră excep ţie posib ilă în t î ln i tă în lu c ra re a lu i P lu ta rh M O R A L IA 166 A. î n consecin ţă, u n ii au t ra s concluzia că sc riito ru l ep isto le i c ă tre E vrei a născocit a ceas tă ex p res ie în t im p ce scria acest p a sa j a l E p isto le i" (M oulton a n d M illigan, V ocab u la ry of th e G re ek N ew T estam ent).

E x p res ii le SA BBATISM O S şi SA ­B B A T IZ O s în t de fa p t re d ă r i g re ­ceşti a le su b s ta n tiv u lu i eb raic SH A B B A T H şi a v e rb u lu i în ru d it SH ABATH, şi în se m n ă ta te a u l t im u ­lu i p o a te să se a ş tep te a a ru n c a lu m in ă a su p ra în se m n ă tă ţ i i p r im u ­lui. E x p res ia S h a b b a th se în tî ln eş te d e 101 ori în V.T. u n d e în g en era l în sem n ează „Sabat" a şa p tea zi a săp tăm în ii, — sau „ să p tă m în ă " , o p e r io ad ă de şap te zile m a rc a tă la sfîrşit, sa u la în ch e ie rea acestui c iclu de Sabat. E x p res ia este folo­s ită p e n tru a defin i a n u l saba tic (Lev .25,6 ; 23, 34, 43 ; 2 Cron. 36,21). V e rb u l SH A B A TH se în tî l ­n eşte de 70 de ori. De 7 ori cu re fe r ire la Sabat, i a r re s tu l de 63 de o ri cu re fe r ire la a lte categorii

------------— - f i ]

d e od ihnă. Ca ex em p le de fo losire a exp res ie i în u n e le d in cele 63 de cazuri p u te m da u rm ă to a re le te x te : Gen. 8,22 ; Io sua 5,12 ; N eem ia 6,3 ; P lîng . 5,14, Isa. 14,4 ; 28,8 ; 33,8. În se m n ă ta te a răd ăc in ii v e rb u lu i SH A B A T H este „a în c e ta " . „a te o d ih n i“ . U neori ex p res ia de ­n o tă S a b a tu l săp tăm în a l, sau od ih n a S ab a tu lu i săp tăm în a l. D a r su b s ta n ­tiv u l SH ABBATH, d e r iv ă de la SH ABATH, în m od ob işn u it deno- t în d od ih n a S a b a tu lu i săp tăm în al, şi de a sem en ea sp a ţiu l de tim p. m a rc a t la sf îrş ît de S ab a te succe­sive, să p tăm în a (Lev. 23), şi an ii Saba tic i (cap. 26,35. etc.). P o a te fi r e ţ in u t de a sem en ea fa p tu l că ex p res ia SH ABBATHO N, care de fa p t este SHABBAT'. cu te rm in a ­ţ ia ON, este fo losită p e n tru Z iua de Isp ăş ire (Lev. 16,31 ; 23.32) p e n ­t r u a n u l sab a tic (Lev. 25,4.5), p e n tru S ă rb ă to a re a T rîm b iţe lo r (Lev. 23,24), cu m şi p e n tru p r im a şi u ltim e le zile a le . .Sărbătorii C o r tu r ilo r (Lev. 23,29) — de a se ­m en ea şi p e n tru S ab a tu l zilei a Şap tea .

SA B B A TIZO este în tî ln i t de şap te ori în tra d u c e re a S ep tu ag in ta a Bibliei, od a tă p e n tru S ab a tu l zilei a Ş a p tea (Ex. 16,30), oda tă p e n tru a lte sa b a te (Lev. 23,32), şi de cinci o ri p e n tru o d ih n a p ă m în - tu lu i în t im p u l a n u lu i sab a tic (Lev. 26,34.35 ; 2 Cron. 36,21). In Sep- tu ag in ta , în E xod 16,30 ; Lev. 23,32 ; 26,34.35, e x p res ia Sabbatizo d e r iv ă de la ex p re s ia e b ra ică sh a - bbath ... Astfel, ideea fu n d a m e n ta lă e x p r im a tă în S ep tu ag in ta de S ab ­b a tizo - e ste aceea de od ihnă, sau re ţin e re a de la o rice activ ita te . De aici fo losirea ex p res ii lo r g receşti şi e b ra ice în ru d ite , im p lică fa p tu l că su b s ta n tiv u l SA BBA TISM O S poate d en o ta fie „o d ihna" S ab a tu lu i li ­te ra l , sau n u m a i „od ihnă", sau „ în ce ta re" a u ne i a c tiv ită ţi ; şi aceas ta în t r - u n sens m ai genera l, în acest fel, u n s tu d iu d in p u n c t de v ed ere lingv istic a expres ie i sabba tism os d in E vrei 4,9 lasă p ro ­b lem a ince rtă , ad ică „od ihna" Sa ­b a tu lu i să p tăm în a l este aceea la care se re fe ră te x tu l aici sau n u m a i sim plu , se re fe ră la „od ihnă" , sau „ în c e ta rea u ne i activ ită ţi, v o r ­b in d în genera l. N um ai s in g u r con ­te x tu l p a sa ju lu i p o a te decide în acest caz.

Sc riito ru l episto le i c ă tre Evrei foloseşte, se p are , exp res iile K A - TA PA U SIS şi SA BBA TISM O S m ai m u lt sau m ai p u ţin ca f i in d sino ­n im e :

1. P e n tru că Iosua n -a p u tu t conduce pe I s ra e l în „od ihna" sp ir i tu a lă (K atapausis, vers. 8), a tunc i, u n S abba tism os (vers. 9) ră m în e p e n tru creştin i. C onsecven ­ţa lu c ru r i lo r se p a re că cere ca ceea ce răm în e , să fie id en tic cu ceea ce a fost la o rig ină . P e n tru că Iosua, deci, n u l-a condus pe Is ra e lu l d u p ă t ru p în „od ihna" sp ir i tu a lă , a ceas ta n u constitu ie u n m o tiv p e n tru credincioşi, ca ei să n u păzească S aba tu l.

2. D in ve rse te le 1 şi 6 re iese c la r fap tu l că ceea ce ră m în e p e n ­

t r u p o p o ru l lu i D u m n ezeu în t im p u r i le N oului T es ta m en t este o K a tap au sis . î n vers. 9 se sp u n e că ră m în e u n Sabbatism os. A d e ­c la ra că ceea ce ră m în e p e n tru „ poporu l lu i D um nezeu" este S a ­b a tu l să p tăm în a l, în sem n ează a d e ­c la ra că în ceea ce Io su a a d a t greş în a conduce p e pop o ru l Israel, a fost o d ih n a S a b a tu lu i săp tăm în al.

3. F a p tu l că în S ep tu ag in ta , B i­b lia b iseric ii N. T estam en t, e x p re ­s ia K A T A P A U O (Gen. 2,2-3 ; Ex. 20.11) şi S ab b a tizo (Ex. 16,30 ; Lev. 23,32) s în t fo losite a m în d o u ă în m od a l te rn a t iv p e n tru a în fă ­ţ iş a S a b a tu l zilei a Şap tea , a r duce la te n d in ţa de a în lă tu ra sugestia că sc riito ru l ep isto le i c ă tre E vrei a in te n ţio n a t a face o d is tin c ţie în tre fo rm ele su b s ta n tiv a le a le acesto r ex p res ii , în Evr. 3,4.

P o a te fi r e ţ in u t şi f a p tu l că I u ­deii d in t im p u l aposto lu lu i Pavel, fie c reş tin i sa u n ecreştin i, e rau e x tre m de sc rupu loşi în păz irea p o runc ii a p a t r a a Decalogului. E ste n u m a i logic să g în d im că sc riin d Iu d e ilo r , a u to ru l epistolei c ă tre E vrei n -a considera t necesa r să le d em o n s treze că p ă z irea Sa ­b a tu lu i „ răm în e" o în d a to r ire sacră. D acă concluzia a rg u m e n tă r i i înce- p în d cu cap. 3,7 este aceea că păz irea S a b a tu lu i ră m în e p e n tru pop o ru l lu i D um nezeu , a tu n c i se p a re că sc r iito ru l episto le i c ă tre E vrei se face v in o v a t de NO N SEQU ITU R, căci în acest caz con ­c luzia n u u rm ează , în m od logic, d u p ă a rg u m e n t. N u ex is tă n ici u n m otiv a p ro ced a astfel, a te s t r ă ­d u i să conving i pe Iude i a face ceea ce ei fă ce au d e ja şi an u m e— de a păzi cu s tr ic te ţe S ab a tu l Zilei a Şap tea . M ai m u lt ch iar, în t im p u l b ise ric ii aposto lice S ab a tu l z ilei a Ş a p tea e ra p ăz it de to ţi creştin ii, iudei şi de n eam u ri, şi o rice a rg u m e n ta re ad u să în a de ­m o n s tra v a la b ili ta te a S a b a tu lu i în acele zile de la în cep u tu l C reşti­n ism u lu i e ra f ă ră de n ici u n sens. D e fap t, se p o a te o bserva că p a r te a episto le i c ă tre E v re i cu p rin z în d cap. 3 şl 4 se începe cu in v ita ţia de a a ţin t i p r iv ir i le la „A postolul şi M are le P re o t a l m ă r tu r is ir i i noastre, ad ică Isus" (cap. 3,1) şi se încheie cu u n că ldu ros ap e l a ven i cu în d ră z n e a lă în a in te a Lui, ca să c ă p ă tă m în d u ra re şi să gă­s im h a r, p e n tru ca să f im a ju ta ţ i la v rem e de nevoie" (Cap. 4,16).

Noi in t r ă m de fa p t în „od ihna lu i D um nezeu , a tu n c i c înd ră sp u n ­d em in v ita ţie i de a ne a ţin t i p r i ­v ir ile la Isus (Cap. 3.1) şi a scu ltăm de vocea Sa (Cap. 3,7,15 ; 4,7), a tu n c i cînd e x p e r im e n tă m c red in ţa în El (cap. 4,2-3), a tu n c i c în d în ­c e tăm de a m a i o b ţin e m în tu ire a p r in p ro p ri ile n o a s tre e fo r tu r i (v. 10), a tu n c i c înd „ răm în em ta r i la m ă r tu r is i re a n o a s tră (v. 14), şi c înd n e s tr în g em la tro n u l h a ru lu i (v. 16). Cei ce v o r in t r a în aceas tă e x p e r ien ţă t re b u ie să fie cu g rijă „ca n im e n i să n u a ib ă o in im ă re a şi n ecred in c io asă" (cap. 13,12) ca să n u -şi îm p ie trea scă in im a

(cap. 3,8,15 ; 4,7). Ei t reb u ie să se s tră d u ia sc ă a in tra în o d ih n a lui D um nezeu" (cap. 4,11). Cei ce in t r ă în o d ih n a lu i D um nezeu, ei v o r ţ in e s tr în s , ta r e de m ă r tu r is i re a c red in ţe i lo r (v. 14). Ei v o r veni cu dep lin ă în c red ere la scaunu l ha ru lu i, ca să cape te în d u ra re şi să găsească h a r . ca să fie a ju ta ţi la v re m e de nevoie" (v. 16).

V E R S E T U L 10. „Fiindcă c ine in tră în od ihna L u i“. A cest te x t a fost in te rp re ta t în d o u ă fe lu ri, în fu n c ţie de în se m n ă ta te a p rim u lu i p ronum e. U n ii co nsideră că p ro ­n u m ele in te ro g a tiv „cine“ (în a lte t ra d u c e r i r e d a t cu el) s -a r re feri la D o m nul H ristos, adică, c ine ? El, H ristos, a i n t r a t în o d ih n a lu i D um nezeu . A lţii consi­d e ră că p ro n u m ele se re fe ră la om, în genera l, a s tfe l că în se m n ă ta te a tex tu lu i a r f i : „F iin d că o ric in e in tr ă în o d ih n a L ui" , aşa cu m de fa p t su n ă tra d u c e re a n o a s tră ro ­m ânească . T reb u ie să r e ţ in e m însă fa p tu l că n u ex is tă n im ic în con ­te x tu l v e rse tu lu i c a re să n e ind ice la c ine s -a r re feri acest „cine" sau „el". In consecin ţă ne este lă sa tă n o u ă po sib ili ta tea de a d e te rm in a— p e n tru noi în ş in e — în ţe lesu l lui.

A şa cum s -a a m in tit m ai în a in te ,acolo u n d e ex is tă două in te rp re tă r i a le u n u i tex t, şi n ici u n a d in ele n u fo r ţează in te rp re ta re a sănă toasă , în m od ob işnu it, f ieca re d in ele con­ţ in e ceva de va loare , u n pic d e adevăr. A cest lu c ru este a d e v ă ra t şi în ceea ce p riv eş te in te rp re ta re a de m ai sus. D acă „cine" sau „el“ d in v e rse tu l 10, în sem ­n ează D o m nul Hristos, a tu n c i este un a d e v ă r că E l a in t r a t în o d ih n a lu i D um nezeu , od ih n in d u -S e de lu ­c ra re a Lui, a şa cum D um nezeu S -a o d ih n it de a Sa. O ricu m a m con ­s id e ra aici aceas tă o d ih n ă a lu i D um nezeu , f ie od ih n a care este m o şten irea sfin ţilo r şi în care ei in tră p r in conv ingere — aceeaşi o d ihnă la c a re D um nezeu a lan sa t a tî te a ch em ări, du p ă cu m este în ­fă ţişa t în aceste cap ito le d in Evrei,— sau o co n sid erăm ca rep rezen - t în d od ih n a m en ţio n a tă în vers. 4, în care se sp u n e că „D um nezeu S -a o d ih n it în z iua a Ş ap tea de toate lu c ră r i le L ui" . D om nul Isus a in t r a t e x ac t în tr -o as tfe l de o d ihnă (Mat. 11,28.29; L uca 4,16).

Dacă, pe de a ltă p a r te , noi con ­s id e răm acest „cine" sa u „e l“ ca re fe r in d u -se în g en era l la c red in ­cios, a tu n c i in te rp re ta re a a r fi : „O ricine in t r ă în o d ih n a lu i D u m ­nezeu o ric ine este pe dep lin con ­vertit , s -a o p rit de la lu c ră r i le lu i aşa cum D um nezeu S -a o p r i t de la a le Sa le“. E x p res ia „s-a o p rit" sau „a în ce ta t" este aceeaşi expresie , c are este t ra d u s ă în a ltă p a r te cu „od ihna" sau „s-a od ih n it" — aşa cum găsim în v e rse te le de m ai îna in te , sau ch ia r în v e rse tu l 4, u n d e sp u n e : D um nezeu S -a o d ih ­n it" , şi este aceeaşi expres ie c a re este t ra d u s ă în v e rse te le de m ai

(con tinuare in pag. 16)

IA1 4 1 C U R IE R U L A D V E N T I S T

\

CONSACRĂRI DE PASTOR! ............•••

L ) u n e rea d eo p arte p r in consa­c ra re a s lu jito r ilo r lui D u m ­

n ezeu p e n tru lu c ra re a cea s f în tă a s lu j ir i i în B ise rica Sa, e ste şi t r e ­bu ie să fie p r iv i tă ca f i in d u n a d in ­t r e p re o cu p ă rile v i ta le a le bisericii. C re ş te rea sp ir i tu a lă a b iseric ii lu i D um nezeu, d ezv o lta rea v ir tu ţ i lo r d iv ine în H ris to s Isus, ca şi leg ă ­tu r ile fră ţe ş t i ca m em b ri ai co rp u ­

lu i B isericii Sale, to a te acestea s în t leg a te lao la ltă şi în m u lte cazu ri dep ind , s în t co n d iţio n ate de consa­c ra re a ace lo ra c a re s lu jesc în locul D om nulu i H ris to s şi p e n tru El, aici în b iserica Sa.

V o rb in d d esp re c a li tă ţile califica ­to a re a le s lu j i to ru lu i lu i D um nezeu, S fîn ta S c r ip tu ră n e a ra tă că d in to td e a u n a ei a u fost cunoscu ţi ca

se în to a rc ă de la în tu n e r ic la lu ­m ină... şi să p rim ească, p r in c re ­d in ţa în M ine, ie r ta re a de p ă ca te şi m o şten irea cu cei s f in ţi" (Fapte, 26, 16—18). Şi aposto lu l P a v e l va

considera aceas ta o „ch em are în a l tă 11. în co n fo rm ita te cu r în d u ie - lile s f in te d in b ise rica lu i D u m n e ­zeu, ca u rm a re a h o tă r îr i lo r lu a te cu m a tu ră ch ib zu in ţă de c ă tre Co­m ite te le d e C onducere (C onferin ţe şi U niune), în u lt im u l t im p au avu t loc o se rie de consacră ri, de p u n e re deo p arte p r in p u n e re a m îin ilo r de că tre cea ta s lu jito r ilo r lu i D u m n e ­zeu, a u n o r pasto ri, în co n fo rm ita te cu r i tu a lu l o b işnu it în b ise rica ad - ven tă p e n tru a sem en ea ocaziuni.

Astfel, S a b a tu l de la 1 d ecem brie 1973 a a v u t loc în C om u n ita tea

su b lin ia t im p o r ta n ţa ch em ării la lu ­c ra re a de s lu j ire cum şi re sp o n sa ­b ili ta tea celu i chem at. R esp o n sab i­l i ta te a f a ţă de D um nezeu , f a ţă de b iserică şi f a ţă de societate, re ţin în d fa p tu l că D om nul n o s tru Isus H ristos, c are Ş i-a d e sfă şu ra t ac tiv i­ta te a Sa în m ijlocu l oam en ilo r a u r ­m ă r i t u n s in g u r scop a a v u t o s in ­g u ră ţ in u tă şi an u m e, a t r ă i t p e n tru a face p e a lţ i i feric iţi. P a s to ru l t reb u ie să calce pe u rm e le M în tu ito ru lu i. E l t re b u ie să s lu jească b in e lu i şi fe r ic iri i sem en ilo r săi. A ceasta este ch em area şi m en ire a lui. R u g ăciu n ea de b in ec u v în ta re a fost în ă l ţa tă de fr. C o n stan tinescu A lex an d ru , p re ­şed in te le C onfe rin ţe i Sibiu. C u v în tu l p r im ir i i în r în d u l p a s to r ilo r a fost ro s t i t de c ă tre fr. P ă lă şa n A urel.

fi in d „oam en i a i lu i D u m n ezeu 11, „oam eni călăuziţi de D uhu l S f în t11. M oise p r im i d in p a r te a D om nulu i in s tru c ţ iu n i categorice cu re fe r ire la cond iţiile ca lif ica to a re a le u n u i p reo t, cu re fe r ire l a îm b ră c ăm in te a , com ­p o r ta re a şi c ap ac ita tea sp ir i tu a lă a sa. Apoi, p e n tru a p ă s t ra to td e a u n a v ie în în ţe leg e rea p oporu lu i Is rae l în a l ta ch em are a s lu jito ru lu i lu i D um nezeu, m are le p reo t p u r ta pe m it ră cu v in te le : „S fîn t D o m n u lu i11.

în N oul T es ta m en t tab lo u l este fo a r te c la r p rezen ta t. A posto lu l P av e l vo rb eşte d e sp re sine ca f i in d : „chem at să fie apostol, p u s d eo p arte ca să v estească E v an g h e lia lu i D u m ­n ezeu 11 (Rom. 1,1). A ceastă p ro b lem ă a p u n e r ii d eo p arte p e n tru lu c ra rea de s lu j ire i -a fost fo a r te c la r p re ­z en ta tă ch ia r de c ă tre M în tu ito ru l pe d ru m u l D am ascu lu i, c înd sp u n e : „D ar scoală-te şi s ta i în p ic ioare ; căci M -am a r ă ta t ţie, ca să te p u n s lu j i to r şi m arto r... T e-am a les d in m ijlocu l n o ro d u lu i aces tu ia şi d in m ijlocu l . n eam u rilo r , la care te tr im it, ca să le deschizi ochii, să

G ra n t d in B ucureş ti, cerem o n ia h iro ­to n ir ii u rm ă to r i lo r p a s to r i : B elu loan, p a s to r în d is tr ic tu l Z im nicea P e tre Nicolae, p a s to r în d is tr ic tu l T 'îrgovişte, R a d u loan , p a s to r în d is­t r ic tu l R oşiori şi V asile C onstan tin , p a s to r în d is tr ic tu l Buzău, d in Co- fe r in ţa B ucureş ti.

C u v în tu l şi în v ă ţă tu ra S c rip tu rii cu p r iv ire l a s lu jb a şi re sp o n sab ili ­ta te a p a s to ru lu i în b ise rică şi v ia ţa socială, a fo st p re z e n ta tă de c ă tre fr. I. T'achici, p re şed in te le U niun ii. A u m ai p a r tic ip a t de a sem en ea fra ţi i : D. P o p a ; M. P îrv a n ; I. D ă- n e ţiu ; V. C o j e a ; P. G h io a ld ă şi B u jo r lo a n T om a.

P e n t r u co m u n ita te a A.Z.S. d in S fîn tu G heorghe, Ju d . Covasna, C o n fe r in ţa S ib iu , S ab a tu l de la 21 decem brie 1974, a fost u n S ab a t deosebit. P e n t r u p r im a da tă , în co m u n ita tea d in S fîn tu G heorghe avea loc în tă r i r e a p r in b in ec u v în ­ta re a u n u i p a s to r şi acesta a fost fr . T a j ty lo an , p a s to ru l d is tr ic tu lu i S f în tu G heorghe. Cu aceas tă ocazie, fr. D. Popa , p re şed in te le U n iun ii a

consilie r C o n fe r in ţa Sibiu, ia r fr. C azan T itu. p a s to r a l co m u n ită ţii B raşov şi m e m b ru a l C om ite tu lu i C onfe rin ţe i Sibiu, a a d re sa t nou lu i p a s to r cu v în tu l t r im ite r i i sale. A u m ai fost p re ze n ţi f r a ţ i i : B e m e r K onrad , se c re ta ru l C onfe rin ţe i Sibiu, Csongvay D esideriu , p a s to r d is tr ic ­tu l B raşov şi Sa jtoş Iosif, p as to r pensionar.

D u p ă am ia za ace lu iaş Saba t, f r a ­te le T a j ty lo a n a p re z e n ta t h o tă r î- r i le şi d o r in ţa s in ceră a in im ii sale de a s lu ji lu i D um nezeu şi bisericii d u p ă c ap ac ita tea d a ru lu i d a t lu i de

cer.S îm b ă tă 4 ian u a rie 1975, p r im u l

S a b a t a l an u lu i în c a re a m in tra t , în co m u n ita te a B u cu reş ti-G ran t, a a v u t loc cerem onia h iro to n ir ii ca p a s to r a l B iseric ii A dvente, a f ra te lu i D u m itre scu Nelu, m em b ru a l C om ite tu lu i U n iun ii de C o n fe rin ţe A.Z.S. şi con tab il şef a l U niun ii.

D u p ă o ac t iv ita te de m ai b in e de douăzeci de ani, t im p în c a re fr. N. D u m itrescu ş i-a în d ep lin it cu

n nIA N U A R IE — F E B R U A R IE 1975 15

r

DE ISPĂŞIRESIMBOLICA ZIc o m p e ten ţă şi co n ştien ţă ră sp u n d e - ) r i le avute , convins f i in d că m ai este ̂loc şi p e n tru „m ai b in e" , C om ite tu l {U niu n ii a n a liz în d ac tiv ita tea d în su - ,lu i, cum şi re sp o n sab ili ta tea ce-i r \ ezo lva rea p rob lem ei ş te rgeriirev in e în b iserică , a h o tă r î t în tă r i re a f \ p ăca te lo r d in c ă r ţ i le lui D um -lu i p r in b in ecu v în ta re . D upă o te - nezeu şi c u ră ţ i re a conştiin ţe i noas-m ein ică cerce ta re în C om ite tu l tre , o p u te m citi în s im b o lu rile şiU niunii, lu c ra re a a fost ad u să la a se m ă n ă r i le d in se rv ic iu l d iv in a lîn d ep lin ire în co m u n ita te a Buc.- V ech iu lu i T es tam en t. I sp ăş irea sim -G ran t. C u v în tu l D o m nulu i su - bolică d in S fîn tu l Locaş, av ea locb lin i in d lu c ra rea , ch em a re a şi ră s - la z iua de isp ăş ire sa u de ju d eca tă ,p u n d e re a p asto ru lu i, a fost ro s ti t de î n ea se în ch e ia a n u l re lig ios şic ă tre fr. P o p a D u m itru , p re şed in te le în treg u l serv ic i a n u a l de ispăşire.U niun ii. R u g ăc iu n ea de b in ecu v în - R egu la cea s f în tă a acestu i serv icita r e a fost în ă l ţa tă d e fr. M. P îrv a n , a v er tiza pe f ieca re că „d u p ă legesec re ta ru l U n iu n ii de C onferin ţe , to tu l este c u ră ţ i t p r in sînge, şi f ă răi a r f ra ţi i C. P e tcu , consilie r U n iu n e ! v ă rsa re d e sînge, n u este ie r ta re "şi I. D ăneţiu , p re şed in te le C onfe- (Evr. 9,22).r in ţe i B ucureş ti, a u a d re sa t nou lu i P ă c a tu l a p u tu t fi ispăşit n u m aip a s to r cu v în tu l tr im ite r i i lu i şi al p r in singele păcă to su lu i sau p r inp r im ir i i în r în d u l p a s to r ilo r b ise- sînge le în lo cu ito ru lu i său. C ă treric ii adven te . sîngele M ie lu lu i lu i D um nezeu , în

A u m ai p a r tic ip a t de asem en ea m od sim bolic a r ă ta sînge le tu tu ro rf r a ţ i i : Doroftei A ristide , T. N icu - je r tfe lo r ju n g h ia te , fie m iel, sau ied,lescu, consilieri U n iu n e ; M. Popa, v iţe l sau c ap ră , b e rb ec sau p asăre .consilie r C o n fe r in ţa B ucureş ti ; > V ina păcă to su lu i a p u tu t fi sp ă la tăP. G h io a ld ă şi M. Sofronie, p a s to r i t n u m a i cu s înge le lu i H ristos, v ă rsa tC o n fe r in ţa B ucureş ti. p e n tru ră sc u m p ă ra re a lum ii. I e r ta -

în f in a lu l p ro g ra m u lu i fr. D um i- rea n u se p u te a c ăp ă ta p r in sîngetrescu N elu a su b lin ia t h o tă r îre a ' d e a n im a le ci n u m a i p r in c red in ţav ie ţii sa le de a s lu ji lu i D um nezeu , ’ că v a v en i z iua c înd sîngele luib iseric ii şi p a tr ie i, cu to a tă s inceri- H ris to s v a sp ă la to a te p ăca te leta te a şi c ap a c ita te a d a ru r ilo r sale. ţ credincioşilor.

Căci n u t re b u ie să u i tă m că lu - în tre g u l cerem o n ia l d in serv ic iu lc ra re a s lu jito ru lu i lu i D um nezeu n u V echiu lu i T es ta m en t a fost o p re -e s te o p rofesiune, ci este o chem are . z en ta re sim bo lică a s lu jbe i m ljlo c i_A ceasta ch em are n u este n u m ai , . . TT . , , .

. ,x . to a re a lu i H ris to s p e n tru sa lv a rea p e n tru o a n u m ită pe rio ad a de tim p,p în ă c înd o a ltă p re o cu p a re m ai n o as tra . L u c ra re a m în tu ir i i e ra sim -a tra c t iv ă se v a ivi, ci este p e n tru b o liza tă p r in je r t fa m ie ilo r n ev ino -to a tă v ia ţa . Este u n aposto la t. > v a ţi în f ie c a re d im in e a ţă şi seară.

R E D A C Ţ IA P re o tu l a r e p re z e n ta t p e H ris tos

EPISTOLA CĂTRE EVREI

(urm are d in pag. 14)

în a in te cu „od ihnă" ; a s tfe l că v e rse tu l a r p u te a fi r e d a t a s t f e l : „El (cine) in tr ă în od ih n a lui D um nezeu el se o d ihneş te de a se ­m en ea de lu c ră r i le sale, a şa cum D um nezeu S-a o d ih n it de a le L u i“ .

D acă n e în tre b ă m , cu m S-a o d ih n it D u m n ezeu de lu c ră r i le Sale, no i găsim ră sp u n su l în v e r ­s e tu l 4, „D u m n ezeu S-a o d ih n it în Z iua a Ş ap tea de to a te lu c ră r i le L u i“ . D acă în co rp o ră m acest ră s ­p u n s în in te rp re ta re a n o a s tră a tex tu lu i, a tu n c i o b ţinem acest r e ­z u lta t : „El (cine) in tr ă în od ih n a lui D um nezeu, c ine este pe dep lin

convertit, se o d ihneşte în z iua a Şaptea , cum S-a o d ih n it şi D u m ­nezeu". S a b a tu l este sem n u l s f in ­ţen ie i lu i D u m n ezeu (Ezech. 20,12). D a r sem n u l este de m ică v a loa re dacă n u este ancora t, sau n u p o r ­n eşte de la r e a l i ta te a p e n tru care stă. O ric ine deci, păzeşte S ab a tu l cel s f în t a l lu i D um nezeu, t reb u ie să fie el în su şi sfînt. A cest lu c ru este la fel ca şi a tu n c i c ind te op reşti de la lu c ră r i le tale .

N u p u te m decît să c red em că D um nezeu a re u n scop a tu n c i c înd leag ă S a b a tu l de a d e v ă ra ta con­v e r tire şi de sfin ţire . Is to ria n e ­

a d e v ă ra tu l M ijloc ito r în tr e D u m n e ­zeu şi om, căci H ris tos e ra şi D u m ­n ezeu şi Om. A lta ru l cu je r tfe le sa le z iln ice e ra s im bo lu l crucii lui H ristos. C o rtu l în tru n ir i i e ra u n icu l loc d e sc ă p a re p e n tru păcătos, şi rep rez en ta sem n u l d re p tă ţ i i lui D um nezeu d in cer. D espre co rtu l lui D u m n ezeu cel s f în t a c în ta t îm p ă ra tu l D avid sp u n în d : „D u m n e ­zeu este a d ăp o s tu l şi sp r i j in u l no s ­tru , u n a ju to r care n u lipseş te n ic io d a tă în nevoie. De aceea n u n e tem em , c h ia r d acă s - a r zgudui p ă - m în tu l, şi s - a r c lă tin a m u n ţi i în in im a m ărilo r" (Ps. 46.1. 2)-

î n t r - u n sens deoseb it z iua de isp ăş ire e ra co n sid era tă ca f iind z iua de judeca tă- F ieca re p ăcă tos care n u s -a re fu g ia t la D um nezeu cerîn d ie r ta re în s îngele lu i H ristos, în z iua ju d ecă ţii sau a isp ăşir ii el s-a osîn d it să „fie n im ic it d in popo ­ru l lu i" (Lev. 23,29). U n as tfe l de b ă rb a t sau fem eie a le p ă d a t u n ica ocazie de a p r im i ie r ta re a păca te lo r şi v ia ţa veşnică . El n u s-a p u tu t b izu i pe fă g ăd u in ţa s im b o liza tă de capacul d e a u r (m ilostiv ito ru l) a l ch iv o tu lu i leg ăm în tu lu i c a re su n a : „şi i se v a ie rta " .

Z iua sim bolică de isp ăş ire a fost in tr - a d e v ă r z iua ju decă ţii. E a avea loc to am n a şi d u ra ex ac t douăzeci şi p a t ru de ore- N im en i n u m înca şi n ici n u b ea în z iua aceas ta . F ie ­c are m e m b ru a l fam ilie i pe trecea aceste o re sf in te în post şi ru g ă -

a scu ltă r ii lu i Israel, aşa cu m este re d a tă în cap ito lu l douăzeci a l c ă r ţ i i lu i Ezechiel, desco p eră în m od c la r fa p tu l că eşecul lo r în a păzi S a b a tu l cel sfîn t, a c în tă r i t m u lt în lep ă d a re a lo r de că tre D um nezeu. A ceasta , to tuşi, aşa cum a m su b lin ia t m a i în a in te , în sem ­n ează ceva m ai m u lt dec ît n u m a i păz irea u ne i zile. Z iua a fost im p o rtan tă , d a r fă ră în d o ia lă că e ra n u m a i sem n u l e x te r io r a l unei e x p e rien ţe in te rioare , u n sem n al S fin ţen ie i, a l sfin ţirii . Eşecul lo r de a recu n o aşte şi a păzi S ab a tu l d escoperă o lă u n tr ic ă s ta re de n e ­supunere , de n e ascu lta re f a ţă de D um nezeu , care necesită o ac ţiu n e de cură ţire .

M ulţi ani, v eacu ri de -a r în d u l D um nezeu a a p e la t şi a su p o rta t p e a n tic u l Israel. A cum , în zilele aposto lu lu i P avel, c h ia r în a in te de n im ic irea Ie ru sa lim u lu i, El m ai face un u l tim apel. El repovesteşte

4 010 J C U R IE R U L A D V E N T IS T

ciune, şi în ce rce ta rea su f le tu lu i său. A ceastă zi e ra o zi de p ro fu n d ă c e rce ta re de s in e şl că in ţă . De la copil şi p în ă la b ă tr în , f ieca re îşi desch idea in im a şi su f le tu l lu i D u m ­nezeu care Se descoperea d u p ă p e r ­dea şi to ţi se în c red eau în cu v in ­te le Sa le că : „D om nul D um nezeu este u n D um nezeu p lin de în d u ra re şl m ilostiv , care... i a r tă fă răde legea , r ă z v ră t i re a şi păca tu l, d a r n u socoteşte pe cel v in o v a t d re p t n e ­v in o v at" (Exod. 34,6.7).

M area zi sim bolică de isp ăş ire a a r ă ta t p ăcă to su lu i că D u m n ezeu n u p o a te să n u pedepsească p e cel v i ­novat, to tu ş i E l a găsit u n m od ca d re p ta te a lu i H ris tos să o a tr ib u ie celu i credincios. Deşi t im p u l N oului T es ta m en t e ra în că d e p a r te to tu ş i p r in u m b ra m o rţii la c a re legea că lca tă osîndea pe că lcă to rii ei, s-a p u tu t z ă r i m a re a re a l i ta te : „M înia lu i D um nezeu se descopere d in cer îm p o tr iv a o r ică re i n ec in s tir i şi îm p o tr iv a o rică re i ne leg iu ir i a oa ­m enilo r, c a re în ă b u şe a d e v ă ru l în n e leg iu irea lo r" (Rom. 1,18)- N u ex is tă o a l tă ieş ire p e n tru păcă tos decît a scăpa în co rtu l lu i D u m n e ­zeu, sub a r ip i le h a ru lu i Său.

P o p o ru l iu d eu ş tia b in e că : ,este cu n e p u tin ţă ca sîngele ta u r i lo r şi a l ţap i lo r să ş te a rg ă păca te le" (Evr. 10,4). S îngele aces ta e ra n u m ai u n m ijloc p r in c a re în m od sim ­bolic se a r ă ta că p ăca te le re cu ­noscu te e ra u t ra n sm ise în S fîn tu l Locaş, p e n tru ca în z iua ispăşirii să fie ş te rse p e n tru to td eau n a . F ieca re păcă to s a t r e b u i t să ştie că p r in c red in ţa în sînge le lui

is to ria eşecu lu i p ă r in ţ i lo r lor, sp u n e copiilor, de ce p ă r in ţ i i lo r a u su fe r it u n eşec, de ce n -a u in t r a t în a d e v ă ra ta o d ih n ă a lu i D um nezeu şi ap e lează la ei ca aceş tia să n u calce pe ca lea b ă tă ­to r ită de p ă r in ţ i i lo r ci să se î n ­to a rc ă la D u m n ezeu cît se m ai zice astăzi.

A cest apel, deşi a d re s a t b iseric ii apostolice, este de asem en ea un ap e l c ă tre noi cred incioşii ca să n e în to a rcem la D um nezeu şi să in t r ă m în o d ih n a Lui. E ste u n a p s l la o co m p le tă în to a rc e re în casa T a tă lu i, o în to a rc e re la od ihna Lui.

In t r în d în „od ihna" lu i D u m n e ­zeu, c are constă în a av ea în c re ­d e re în h a ru l m în tu ito r a l D om ­n u lu i Isus, cred incioşii a u înce ta t, ca f iind o n ecesita te , de a m ai în ce rca de a a tinge n e p r ih ă n ire a p r in p ro p riile sa le fap te . S c riito ru l p o a te că a a v u t de asem en ea în

I A N U A R I E — F E B R U A R I E 19 75

H ristos, p ă c a tu l i - a fost ie r ta t în m od cond iţiona t, n u şi ş te rs d e fi ­n itiv . Ş te rg e re a sim bolică a p ă c a tu ­lui, t re b u ia să a ş tep te p în ă la M a­rea zi de Ispăşire , d u p ă cu m şi a d e v ă ra ta isp ăş ire v a t re b u i să aş tep te p în ă ce H ris to s v a şte rge p ăca te le d in c ă r ţ i le ceru lu i, la ju ­deca ta d in cer. N u m ai s f îrş itu l zilei sim bo lice de isp ăş ire ad u cea lin iş te co n ştiin ţe i n e lin iş tite .

In z iua a ceea c h ia r M are le P re o t săv îrşea acest cerem o n ia l solem n. T reb u ia ca m ai în tî i el să ad u că je r t fa p e n tru isp ă ş irea sp ir i tu a lă a sa şi a fam ilie i sa le şi apo i să ad u că o a d o u a je r t f ă p e n tru isp ă ­ş irea „cop iilo r lu i I s ra e l p e n tru p ăca te le lo r" (Lev. 16,34).

N u m ai d u p ă a d u ce rea acesto r je r t fe p u te a e l începe acest serv ici su b lim d a r şi h o tărîto r , p e n tru cu­r ă ţ i r e a S fîn tu lu i L ocaş de s îngele ad u s aici c a s im bol a l p ăca te lo r recunoscu te .

P e n tru a ce as tă u n ică s lu jb ă a m are lu i p reo t, a fost a leasă şi o je r t fă deoseb ită . D in doi ţap i u n u l e ra a les sp re a fi j e r t fa de ie r ta re p e n tru popor. T ot a stfe l în m od sim bolic se c u ră ţe a S f în tu l Locaş p r in s tro p irea sp re capacu l de a u r a l M ilostiv ito ru lu i cu sîngele jertfe i.

M are le p re o t in tr a cu u n pas m aiestos d inco lo de p e rd e a u a ce de sp ă rţe a L ocul S f în t de Locul P re a S fîn t. P o p o ru l nu-1 p u tea vedea, d a r a p u tu t auzi paşii săi d u p ă su n e tu l c lopoţeilor de la m a n tia sa. In c lipa aceea se făcea o l in iş te ab so lu tă şi to ţi ş t iau că

---------------------------'------------- ------- ' ------- 'i

\m in te „o d ih n a" c reş tin ă de a c ţiu ­n ile p ăca tu lu i, lu c ră r i şi ac ţiu n i care au îm p ie d ic a t g e n e ra ţia Iu - de ilo r care a fost scoasă d in Egipt, să in tr e în Ţ a ra F ăg ăd u in ţe i, ia r g e n era ţi i le de m ai tîrz iu , să in tre ’ în od ih n a sp ir i tu a lă a lu i D u m ­nezeu (Cap. 3,8.9 ; 4,8).

V E R S E T U L 11 „Să n e g răb im d a r să in t r ă m în od ih n a aceas ta" . Să f im p e rsev eren ţi , d o r ito r i şi 1 serioşi în e fo r tu r ile n o a s tre de a \ in t r a în o d ih n a lu i D um nezeu .

„ In aceeaşi p ild ă" . C o m en ta to ru l ; V au g h am sp u n e cu re fe r ire la , a ceas ta : „C a n im en i să n u cadă (punînd piciorul) în sem nul lă sa t de paşii g en era ţie i ex o d u lu i" . ! A ceasta su b lin iază lec ţia p rezen ta - | t ă d e ja ca să f im a te n ţi ca n u i cu m v a să că lcăm în u rm a paş ilo r ace lo ra c a re au su p ă ra t p e D um - \ nezeu p r in n e ascu lta re a lor.

E X E G E T \

a v e n it m o m e n tu l h o tă r î to r a tî t p e n tru v ia ţa lo r cît şi p e n tru v ia ţa M are lu i P reo t. In c lip a in tră r i i el a s tro p it cu sînge sp re M ilostiv i- to r. R ă su n e tu l c lopo ţe ilo r în sem n a că p ă ca te le le s în t ie r ta te şi v ia ţa d ă ru ită . A stfe l a fost îm p lin i tă în m od sim bolic c e re rea Legii călcate, c are cerea m o arte a p ăcă to su lu i sau s înge le în lo cu ito ru lu i său.

A cum M are le P re o t a lu a t a su p ra sa to a te p ăca te le pop o ru lu i rep re- zen tîn d astfe l pe Isus Hristos, M are le n o s tru P reo t. L a ie ş irea din Locul S f în t se a fla cel de a l doliea ţa p c a re a ş tep ta să p rim ească a su p ra sa p ăca te le tu tu ro r şi să le ducă cu s ine în p ustie . E l sim ­boliza p e S a tan , m are le uc igaş a l o am en ilo r şi cel c a re a ad u s la e x is te n ţă păca tu l. Cu o lin işte so lem n ă M are le P re o t p u n e a m îi- n ile pe cap u l lu i m ă r tu r is in d „peste e l to a te fă răd e leg ile co p iilo r lui I s ra e l şi to a te că lcă r ile lo r de lege cu care a u p ă că tu it e i“ (Lev. 16,21). A poi u n om ales spec ia l p e n tru aceas ta du cea ţa p u l în p u s t iu lă - sîndu-1 acolo. P ăca te le a u fost în d e p ă r ta te şi u ita te .

B ise rica lu i H ristos a c rezu t în ­to td e a u n a că şi aceas tă s lu jb ă a m a re lu i p re o t e ra n u m a i o u m b ră a s lu jb e i lu i Hristos. C erem on ia lu l c a re av ea loc în m a re a zi s im bo ­lică de isp ăşire sau ju d eca tă , e ra o i lu s tra ţ ie a c u ră ţ ir i i S fîn tu lu i

L ocaş ceresc de p ăca te le noastre . S lu jb a lu i H ris to s ca M are P reo t în T em p lu l lu i D um nezeu d in ce­ru r i , este u n a d in cele m ai im p o r­ta te p re le g er i din C u v în tu l lui D um nezeu.

In ep is to la ap o sto lu lu i Pavel, a d re s a tă c reş tin ilo r v en iţi d in tre E vrei, av em o analiză , o com pa ­ra ţie în tre L ocaşu l S fîn t p ăm în tese şi cel ceresc, ca şi în tre cele două fe lu r i de p reo ţim e. A posto lu l P av e l zice : „Căci H ris tos n -a in tra t în tr -u n locaş de în ch in a re făcu t de m în ă om enească, d u p ă ch ip u l a d e ­v ă ra tu lu i locaş de în ch in a re , ci a in t r a t c h ia r în cer, ca să Se în fă ţişeze acu m p e n tru noi în a in tea lu i D um nezeu" (Evr. 9,24). A tunci T a tă l a zis b in ec u v în ta tu lu i Său F iu : „Şezi la d re ap ta M ea p în ă ce voi p u n e p e v ră jm a ş ii T ăi sub p i­c ioarele T ale" (Fap te 2,34.35).

Să d ep u n em şi noi in im ile n o a s tre la p ic ioa re le Lui. Căci D um nezeu este U rz ito ru l şi Desă- v îrş i to ru l m în tu ir i i n oastre .

C. ADV.

*

j DOMNUL | NEPRsHĂIREA

| NOASTRĂ |r a i a i « | « ţ m . p o P A

a p o r tu l B ib lic cu p r iv ire la g r i ja lu i D u m n ezeu f a ţă de

p o p o ru l Său este p lin de cele m ai fo lositoare în v ă ţă tu r i p e n tru b ise ­r ica răm ăşiţe i . A cest ra p o r t a r a tă că de -a lu n g u l secolelor El a a v u t şi a re u n scop p e rm a n e n t şi de n esch im b a t. El n u în g ăd u ie n im ic care să în f r în g ă acest scop. In to a te îm p re ju ră r i le şi s i tu a ţiile c ritice c a re se ivesc, E l a re con tro lu l. E l vede m ai d in a in te p r im e jd ii le c a re p îndesc pe cale şi t r im ite a v e r t i ­zări p o p o ru lu i S ău p e n tru a-1 păzi şl p ro te ja . C înd ei a u nevoie de solii c a re să-i trezească , să -i in sp ire şi să -i regenereze , El r i ­d ică soli care să dea aceste solii. M area m işca re a ex o du lu i din E gip t la C anaan , is to ria lu i Sa- m u e l şi Is rae l, a lu i D av id şi re g a tu l p e n tru care el a fost ales să-l în tem eieze şi ex p e r ien ţe le t r a ­gice a le lu i Ie re m ia d in re g a tu l lui Iuda , şi în f r în g e re a şi c ap tiv ita te a sa, — to a te s în t i lu s tră r i a le acestu i fapt.

In re la tă r i le acesto r m a r i c rize găsim că soliile lu i D um nezeu că tre p o p o r av eau u n d u b lu scop : M ai în tî i e le a r ă ta u ră tă c ir i le în care p o p o ru l S ău e ra dus şi îi av e rtiza de u rm ă r i le se rioase care v o r v en i dacă ei n u se în to rc la El. în a l doilea rînd , ele a ră ta u cu d ep lină c la r i ta te exac t ceea ce e ra n ecesa r ca să-i a ju te şi le da asig u ra rea că El n u n u m ai că le v a da p o tr iv i t tu tu r o r nevo ilo r lor, d a r că îi v a şi in sp ira şi le v a da po sib ili ta tea să in t r e în posesia a ju ­to ru lu i o fe rit dacă îl vor dori în să d in to a tă in im a. D in p a r te a D om ­n u lu i n u e ra n ici o l ip să p e n tru ca să n u facă fa ţă o ricărei am ăg iri şi p r im e jd ii cu c a re S a ta n a c ău ta să d is tru g ă p o p o ru l şi lu c ra re a Sa.

E v en im en te le şi ex p e r ien ţe le le ­ga te de p r im ire a soliei în d re p tă ţ i r i i p r in C red in ţă , d in 1888, a u o izb i­to are a se m ă n a re cu e x p erien ţe le pe care le-a fă cu t pop o ru l lu i D u m ­nezeu în v re m u ri le de d em ult. Este b ine să se dea cea m ai a te n tă

co n sid era ţie so liilo r S p ir i tu lu i P ro ­fetic c a re a u p re ce d a t C o n fe rin ţa de la M in neapo lis d in 1838.

Soliile d in 1887. M ă r tu r ii le Sp i­ri tu lu i P ro fe t ic c a re a u fost p r im ite în t im p u l an u lu i 1887 a v e r t iza u de p r im e jd ia ex is ten tă . Ele n eco n ten it m en ţio n au u n r ă u carac te ris tic , o ră tă c ire în care B iserica cădea. A cea ră tă c ire e ra a r ă ta tă ca f iind fa ta la g re şea lă de a cădea în fo r ­m alism şi a n u m e , în lo cu irea acelei ex p e r ien ţe lău n tr ice , d in in im ă, care v in e n u m a i p r in p ă r tă ş îe cu Isus H ristos, D om nul nostru , cu r i tu a lu r i , cerem onii, dogm e, o rga ­n iză r i şi a c t iv ită ţi no rm ale . î n to t t im p u l a n u lu i aceas tă p r im e jd ie co n cre tă e ra pusă în a te n ţ ia s lu j i ­to r ilo r E v an g h e lie i şi a tu tu ro r cred in c io ş ilo r p r in soliile t ran sm ise b iseric ii p r in scris şi v iu grai. P e n t ru ca să n e d ă m seam a de g ra v ita te a s i tu a ţie i d in ace l t im p şi să în ţe leg em m ai b in e a v e r t iz ă ­rile , v om c ita c îteva p a rag ra fe , d înd şi d a ta p u b lică r ii :

1. „Este p osib il să fii u n c red in ­cios onorab il, în sc ris în re g is tru l C o m u n ită ţi i şl to tu ş i să fii găsit „ p rea u şo r“ şi să p ierz i v ia ţa veşnică . E ste posib il să p ractic i u n e le d in p recep te le S fin te lo r Sc rip tu ri şi să fii socotit c reş tin şi to tu ş i să n u fii m în tu i t în tru c î t eşti găsit în l ip să în ce p r iv eş te v ir tu ţ i le de seam ă ce constitu ie ca ra c te ru l c reş tin " . 11 Ia n u a r ie1887.

2. D ouă să p tăm în i m a i t îr z iu o a ltă solie d e c la ra :

„R esp ec ta rea r i tu a lu r i lo r e x te ­r io a re n ic io d a tă n u v a sa tisface m a re a n evo ie a su f le tu lu i credincios. N u m ai o s im p lă m ă r tu r is i re d esp re D om nul Isus H ris to s n u este în ­d e a ju n s p e n tru a p reg ă ti pe c ineva să rez is te l a p ro b a ju d ecă ţii" . 25 ian . 1887.

3. T re i să p tăm în i d u p ă a ceas ta se d ec la ra în m od c la r :

„E xistă p re a m u lt fo rm a lism în B iserică. S u fle te le p ie r d in lipsă de lu m in ă şi cu noştin ţă . Noi a r t reb u i să f im a t î t de s tr în s legaţi de izv o ru l lu m in ii în c ît să pu tem fi a d e v ă ra te can a le de lum ină... A ceia care d e c la ră că se călăuzesc d u p ă C u v în tu l lu i D um nezeu , pot fi fa m ilia r iza ţi cu m ă r tu r is i r i le lo r de c red in ţă şi to tu ş i să fie a sem e ­n ea p re te n ţio su lu i sm ochin , care-şi f lu tu ra f ru n z işu l în f a ţa lum ii, d a r c înd a fost c e rce ta t de D om ­n u l şi în v ă ţă to ru l no stru , a fost găsit f ă ră ro ad e" . 15 febr. 1887.

4. L a d o u ă săp tăm în i d u p ă aceea, ven i o a l tă solie de aceeaşi im ­p o r ta n ţă :

„D om nul Isus, pe M u n te le M ăs­lin ilor, d e c la ra c la r : „D eoarece n e leg iu irea se v a în m ulţi, iu b ire a

m u lto ra se v a răc i" , El, D om nul v o rb eş te d e sp re o c lasă de c red in ­cioşi c are cad d in în a l ta s ta re de sp ir i tu a lita te . A stfe l de p re ze n tă r i ca aces tea să le p r im im cu to a tă se rio z ita tea şi să ne d e te rm in e la o p ro fu n d ă cerce ta re lă u n tr ic ă a in im ii noastre... R itu a lu l fo rm al, o rîndu it, a l se rv ic iilo r re lig ioase se ţ in e cu ex ac tita te , d a r u n d e este iu b ire a D om nulu i Isus ? S p ir i tu a l i ­ta te a d isp a re — V om ţin e noi sea ­m ă de g în d u l e x p r im a t de D uhu l S f în t a l lu i D um nezeu ? N e vom ocupa no i m ai m u lt de v ia ţa sp ir i ­tu a lă t ră ită , p u să în p ra c t ică şi cu m u lt m a i p u ţ in de r în d u ie l ile m ecan ice ?“ .

M ereu d e -a lu n g u l în tre g u lu i an, soliile co n tin u au să v in ă a v er tiz în - d u -n e că fo rm alism u l p ă tru n d e în B iserică, că noi n e în c red em p rea m u lt în form e, cerem onii, teorii, r în du ie li m ecan ice şi în tr -u n c ir ­cuit de ac tiv ită ţi. D esigu r aceste solii e ra u a d e v ă ra te şi e le a r fi t re b u i t să p ro d u că o p ro fu n d ă im ­presie. în să fo rm alism u l este m u lt m ai în şe lă to r şi ru in ă to r . Este s tîn ca ascu n să sub apă, n eo b se rv a ­tă, de care , d e -a lu n g u l secolelor, B iserica e ra de a tî te a ori gata , ga ta să su fe re n au frag iu . A posto lu l P av e l n e av ertizează că „ fo rm a de e v la ­v ie" fă ră p u te re a lu i D um nezeu va fi u n a d in p r im e jd ii le z ile lo r d in u rm ă şi n e în d ea m n ă să în to a rcem sp a te le lu c ru lu i am ăg ito r, isp ititor. M ereu şi m ereu , p r in d ife rite m ij ­loace, D um nezeu t r im ite av e rtiză r i B iseric ii Sa le p e n tru a scăp a de p r im e jd ia fo rm alism u lu i.

E ra o re a l i ta te aceas tă p r im e j ­d ioasă în şe lă to rie îm p o tr iv a căre ia S p ir i tu l P ro fe tic d ăd u re p e ta te a v er tiză r i în a n u l 1887 ; şi de aceea, solia în d re p tă ţ i r i i p r in C red in ţă n e -a fost t r im isă tocm ai p e n tru a n e păzi de to a te consecin ţe le fo r ­m alism ulu i.

A ceastă m işcare a d v e n tă este a lu i D um nezeu. E a es te d e s tin a tă u n u i t r iu m f glorios. O rg an iza ţia ei este d iv ină. R a m u rile ei de ac tiv i­ta te s în t ca u n m ecan ism cu ro tiţe , to a te cu m ăie s tr ie u n ite lao la ltă ; în să ele s în t incom ple te şi s tin g h ere f ă ră D u h u l S fîn t d in lă u n t ru l ro ­ţ i lo r c a re d ă p u te re şi face să ro ­d ească n e în tîrz ia t. A ceste ro tiţe s în t fo rm a te din b ă rb a ţ i şi femei. D um nezeu bo tează m ai deg rab ă b ă rb a ţi şi fem ei decît o rg an iza ţii ; şi c înd cei ce c red p rim esc p u te re a D u hu lu i S fîn t în v ia ţa lor, a tunci fru m o asa m aş in ă r ie în a in tea z ă cu repez ic iune în lu c ra re a ce i s-a în c red in ţa t . A cest lu c ru treb u ie să se realizeze în m od in d iv id u a l în a in te ca să se p o a tă rea liza în m od colectiv. Şi a tunc i, cît de im ­p e ra t iv ă va fi nevo ia n o a s tră după a ju to ru l lu i D um nezeu !

C U R I E R U L A D V E N T I S T

In să n u au fost d a te n u m a i a v e r ­tizări îm p o tr iv a în locu irii cu teorii, r i tu a lu r i, a c t iv ită ţi fo rm ale şi m e ­can ism ul o rgan izării. O d a tă cu aceste a v e r t iză r i a v en it şi o solie pozitivă, p u te rn ic ă şi d irec tă care n e sp u n e ex ac t ce t reb u ie să facem p e n tru a ne sa lv a d in s i tu a ţ ia în c are no i ne lă s ăm tîr î ţ i. în tre a g a solie n u p o a te fi re p ro d u să aici d in cauza m ărim ii ei. Totuşi, c îteva c ita te vor e x p r im a în tr-o m ăsu ră o a recare ideia p r iv in d p ro fu n d a ei în sem n ă ta te , cum şi d esp re sp e ­r a n ţa pe care ea o dă B iseric ii dacă în v ă ţă tu ra a r fi lu a tă în seam ă :

„O re d eş te p ta re a a d ev ă ra te i sp i­r i tu a l ită ţi în tr e noi este cea m ai m a re şi cea m ai u rg e n tă d in to a te nevoile noastre . Să c ău tă m să a t in ­gem acest dezidera t, ia tă care t reb u ie să fie p r im a n o a s tră p re o ­c u p a re sp ir i tu a lă . T reb u ie să de­p u n e m u n e fo rt s tă ru ito r p e n tru a ob ţine b in ec u v în ta rea D om nulu i, n u p e n tru că D u m n ezeu n u e b in ev o i­to r să rev erse b in ec u v în ta rea Sa a su p ra n oastră , ci p e n tru că noi s în tem n e p reg ă ti ţ i să o prim im ... î n B iserică s în t p e rso an e care nu s în t convertite , şi c are n u v o r să se u n ească în ru g ăc iu n e f ierb in te , s tă ru ito a re . T reb u ie să p ăş im în a ce as tă lu c ra re în m od personal. T reb u ie să ne ru g ă m m ai m u lt şi să v o rb im m ai p u ţin . N eleg iu irea a b u n d ă şi pop o ru l t reb u ie să fie în v ă ţa t să n u se m u lţu m ea sc ă cu o fo rm ă de ev lav ie fă ră de S p ir i ­t u l şi p u te re a de sus, de la D u m ­nezeu,..

„N u este n im ic de care S a tan a s ă se te a m ă m ai m u lt ca de fa p tu l că p o p o ru l lu i D um nezeu v a c u ră ţ i c a lea d în d la o p a r te orice piedică, a ş a în c ît D om nul H ris tos să p o a tă re v ă rsa D u h u l S ău cel S fîn t peste o b ise rică ce lîncezeşte şi peste c redincioşi c are a u nevoie de po-

u to a re a a m il i ta t p e n tru o d ie tă s im p lă n a tu ra lă , în c an ­

t i tă ţ i rezonab ile , p re g ă ti te cu gust, d a r s im p lu ,fă ră g ră s im i şi co n d i­m ente , a r a n ja te cu în ţe lep c iu n e pe m asă, şi co n su m ate în tr -o a tm o sfe ră de bu cu rie , de m u lţu m ire şi de r e ­cu n o ştin ţă . A re co m an d a t cu că l­d u ră d ie ta v e g e ta rian ă , d a r n u să ­ra c ă ; p o tr iv ită , d a r n u e x tre m is tă şi p r im e jd io a să p e n tru a s ig u ra re a să n ă tă ţ i i fam ilie i. A a p e la t m ereu ş i m e re u la d ie ta o rig ina lă , com ­p u să d in vegeta le , fru c te , cereale şi nuci. C ităm d in scrierile d însei : „C ereale le , fruc te le , n u c ile ş i vege ­ta le le a lcă tu iesc d ie ta a lea să de C rea to r p e n tru noi. A ceste a lim en te , p re g ă ti te in tr -u n ch ip c ît se p o a te d e s im p lu şi n a tu ra l , s în t cele m ai săn ă to ase şi m a i h ră n ito a re . E le d au

căin ţă . A tu n c i c în d ca lea este p re ­g ă ti tă p e n tru S p ir i tu l S f în t a l lui D um nezeu , b in e c u v în ta re a v a veni. S a tan a n u p o a te îm p ied ica o p loaie to ren ţia lă d e b in ec u v în tă r i c a re să se rev erse p es te p o p o ru l lu i D u m n e ­zeu d u p ă cu m n u poa te în ch id e nici z ăg azu rile ce ru lu i ca p lo a ia să n u m ai p o a tă cădea pe păm în t. O am en ii şi în gerii cei ră i n u pot să îm p ied ice lu c ra re a lu i D u m n e ­zeu sau să în d ep ă rteze p rezen ţa lui D u m n ezeu d in a d u n ă r i le popo ­ru lu i Său, d acă cei credincioşi, cu in im a sm e r ită şi în m od sincer, îşi vor m ă r tu r is i păca te le , le v o r p ă ­răsi şi în c red in ţă se v o r p r in d e p u te rn ic de făg ăd u in ţe le Sale. O ricăre i ispite , o rică rei in f lu e n ţe po trivnice, f ie cunoscu tă sau n ecu ­noscută, i se p o a te îm p o triv i cu succes „n u p r in tă rie , n ici p r in pu tere , ci p r in D u h u l Meu, zice D om nul o ş tir ilo r" .

Ce solie so lem nă şi cu to a te acestea c ît este de p lin ă de s fa tu r i fo lositoare şi im presionab ile ! Ce pe rsp ec tiv ă s tă în fa ţa b iseric ii dacă în m od s in ce r ea v a ţ in e seam a de aceas tă solie ! Ce tr is t că a ce as tă m a re solie a t re c u t oda tă cu f ile le a n u a le a le rev is te i în care s-a p u b lica t p e n tru a s ta în g ro p a tă a tî t de m u lt tim p! A ceastă solie e b in e să fie ad u să în a te n ţ ia b ise ­ricii a şa cu m E zra a adus c a r tea cea u i ta tă a legii lu i M oise şi a

c itit lu i Iz rae l in s tru c ţ iu n ile cu ­p r in se în ea.

R em ed iu l care să fie ap licat. In

t im p ce a n u l se încheia, a v en it o solie c a re a ră ta cu c la r i ta te şi în m od poz itiv sp re s in g u ru l re m e d iu p e n tru p ăca te , p re z e n ta t în a in tea

n o a s tră cu a tî ta s tă ru in ţă şi în re p e ta te r în d u r i în d ecu rsu l în t r e ­gului an. A cest rem ed iu , n i se

spune, este u n irea cu D o m nul n o stru Isus H ristos.

o tă r ie , o p u te re de re z is te n ţă şi o v igoare in te lec tu a lă , ce n u poa te îi d o b în d ită p r in tr -o d ie tă m ai com ­p lica tă şi m a i s t im u le n tă “ .

R eco m an d ă lap te le cu ra t, ouă p roaspete , p îin e in te rm e d ia ră şi b in e coap tă , în tr -o v rem e , c în d n ici o am en ii de sp ec ia lita te n u cu n o ş­teau v a lo a re a apei, d însa , în u rm a lu m in ii p r im ite , sc r ia şi sp u n e a că b ă u tu ra id e a lă p e n tru o rg an ism u l om ulu i, este apa. C înd m edicii, d in m otive g re ş ite in te rz iceau ap a bo l­n av ilo r cu te m p e ra tu ră , d în sa re ­com anda fo losirea apei c u ra te şi p roaspete , cu e fecte le ei te rap eu tice şi în v io ră to a re . I a r în ceea ce p r i ­veşte fo losirea apei în ex terio r, sfă ­tu ie ş te b ă ile de c u ră ţ i re şi de cal­m are a n e rv ilo r , d u p ă cu m su p o rtă o rg an ism u l d ife r i t a l oam enilo r. R e-

„E x istă o m are deoseb ire în tre o p re tin să u n ire şi o re a lă u n ire cu D om nul H ris tos p r in credinţă*1. P e baza m ă r tu r is ir i i de c red in ţă cei c redincioşi s în t p r im iţ i în b i­serică , în să a ce as ta n u dovedeşte că ei a u o v i ta lă leg ă tu ră cu Viţa... A tunc i c înd aceas tă in tim ita te a leg ă tu r ii de c o m u n iu n e se fo rm ea ­ză, p ăca te le n o as tre s în t aduse în a in te a D om nulu i H ristos, ia r ne- p r ih ă n ire a Sa ne este a tr ib u ită . El S -a fă cu t p ă c a t p e n tru noi, p e n tru ca noi să p u te m fi făcu ţi p r in El, n e p r ih ă n i ţ i ai lu i Dum nezeu...

„ P u te re a ră u lu i este a t î t de id en ­tif ic a tă cu n a tu ra om enească încît n im en i n u o po a te b iru i dec ît n u ­m a i p r in u n ire cu D om nul Hristos. P r in aceas tă u n ire noi p r im im p u te re sp ir i tu a lă şi m orală . Dacă av em în noi S p ir itu l D om nulu i H ristos, vom aduce ro ad e a le n e ­p rihăn irii. ..

„U n irea cu D om nul H ris tos p rin c red in ţă v ie este cea care a re d u ­ra b il i ta te ; o rice a ltă u n ire treb u ie să înceteze. M ai în tî i D om nul H ris tos ne -a a les pe noi p lă t in d un p re ţ in f in it de m a re p e n tru r ă sc u m p ă ra re a n o a s tră şi a d e v ă ra ­tu l c red incios alege pe D om nul H ris tos ca p r im u l şi u l t im u l şi cel m ai b u n d in to a te cîte sîn t. D ar aceas tă u n ire ne costă ceva. Este0 le g ă tu ră de to ta lă dependen ţă , în care u rm ea ză a se a n g a ja cel credincios. T oţi cei c a re in tr ă în

j D A R U L I j Ş l R O L U L | S P I R I T U L U IŞ P R O F E T I C1

U R M A R E D IN C. A D V . Nr. 9— 10/1974

co m an d ă b ă i zilnice, sau d acă nu s în t condiţii, a tu n c i cel p u ţin od a tă sau de do u ă ori pe săp tăm în ă .

V o rb in d d esp re v a lo a rea u n e i v ie ţi în a e r c u ra t şi m e re u p ro asp ă t, d în sa sc ria : „ L u c ru r ile n a tu r i i s în t b in ec u v în tă r i le lui D u m n ezeu şi s în t p re v ăz u te de El ca să d ea să ­n ă ta te co rpu lu i, m in ţi i şi su fle tu lu i. E le s în t d a te celor săn ă to ş i ca să-i ţ in ă sănă toş i, şi s în t d a te celor bo l­nav i ca să-i însănătoşeze. C înd

(con tinuare în pag. 20)

I A N U A R I E — F E B R U A R I E 1975 19

aceas tă u n ire treb u ie să s im tă n e ­voie d u p ă s îngele isp ăş ito r a l D om ­n u lu i H ristos. Ei t reb u ie să-şi sch im be in im a. T reb u ie să su p u n ă v o in ţa lo r p ro p rie vo in ţe i lu i D u m ­nezeu. V a fi o lu p tă cu obstaco lele lău n tr ice şi cu cele ce s în t în a fa ra in im ii n oastre . T reb u ie să se facă o lu c ra re d u re ro asă de dezlip ire , p re cu m şi o lu c ra re de a taşa re . M îndria , egoism ul, v a n ita te a — p ă ca tu l sub to a te fo rm ele lu i — tre b u ie să fie b iru it , dacă d o rim să in tră m în u n ire cu D om nul H ristos. M otivu l p e n tru c a re m u lţi găsesc că v ia ţa de c reş tin este a t î t d e d ep lo rab il de grea, m o tiv u l p e n tru c a re ei s în t a t î t de n e s ta ­tornic i, de sch im bă to ri, este că ei în ce a rc ă să se a taşeze de D om nul H ristos fă ră ca m a i în tî i să se d e sp a r tă de aceşti idoli p re fe ra ţi" .

A ceastă solie n e ad u ce c h ia r în m iezul E vanghelie i — u n ire a cu D om nul H ristos. N im eni n u poa te b iru i p ă ca tu l decît p r in aceas tă un ire . P r in u n ire cu D o m nul H ristos, p ă ca te le n o as tre s în t aşe ­za te a su p ra Sa, ia r n e p r ih ă n ire a Sa n e este a tr ib u ită . A ceasta este r e a ­l ita te , n u dogm ă, n ici cerem onie . N u în sem n ează n ici c a l i ta te de m em b ru nici accep ta re cu m in te a a teorie i şi dogm ei. U n irea cu D om ­n u l H ris to s e ste o re a l i ta te care sa tis face to a te c îte a p a r ţ in de v ia ţa de c reştin . In aceas ta constă s ig u ­r a n ţa no astră . A ceasta e ra m are a n o a s tră nevo ie în 1887, i a r p e n tru a ne conduce în acea e x p e r ien ţă

DARUL Şl ROLUL s p ir it u l u i ’ p r o f e t ic

(urm are d in pag. 19)

acestea s în t leg a te cu t r a ta m e n tu l cu apă, e le s în t m a i cu e fec t p e n tru re fac e re a să n ă tă ţ i i decît to a te m e ­d icam en te le d in lu m e “ .

P r in sc r ie r ile d înse i în do m en iu l san ita r , d ă a s ig u ra re a că cei c are se v o r co n fo rm a acesto r p ra c t ic i şi in d ica ţii de o rig in ă d iv ină , v o r fi scu tiţ i de m u lte su fe r in ţi şi c h e ltu ­ieli. U nii ca aceş tia se v o r b u c u ra de să n ă ta te şi v o r f i fo losito ri f a ­m ilie i şi societă ţii.

A re s fa tu r i p re ţio a se în ceea ce p r iv eş te îm b ră c ăm in te a , od ihna, m unca , re c re a ţ ia , lec tu ra , m uzica p re cu m şi a d ev ă ra te le b u c u r ii a le v ie ţii şi a le a c t iv ită ţi i c rea to a re . In v i tă pe to ţi în n a tu ră , su b ceru l l ibe r, pe coline, în d u m b ră v i sau pe m a lu l la c u r i lo r şi a l r îu r ilo r , cu un d e le lo r c ris ta lin e , l in iş t i to a re şi în ă l ţă to a re .

în c u ra je a z ă a tm o sfe ra c a ld ă şi fe ­r ic i tă a fam ilie i, u n d e d rag o stea c u ra tă şi s in c e ră a re e fec te p u r i f i ­c a to a re a su p ra su f le tu lu i om enesc, şi u n d e copiii po t să c rea scă f e r i ­ciţi, a lă tu r i de p ă r in ţ i i lo r fe ric iţi .

T rasea ză în m a re legile, d u p ă care să se facă ed u ca ţia cop iilo r şi a ti-

D 'omnul Isus n e -a tr im is solia î n ­d re p tă ţ ir i i p r in C red in ţă .

Soliile d in 1888. In t im p ce p ă ­şeam în a n u l 1888, solii pozitive, de în d re p ta re , c are a u în ce p u t în 1887 a u co n tin u a t, c resc înd în c la ­r i ta te şi tă r ie , d u p ă cu m se v a observa. C alea cea a d e v ă ra tă este c la r p re ze n ta tă , s in g u ra cale ce o fe ră s in c e r i ta te a a d ev ă ra tă , r e a ­l i ta te şi b iru in ţă . A ceastă cale a d e v ă ra tă e s te p r in p ă r tă ş ie cu D om nul n o s t ru Isus cel î n ă l ­ţa t. O b se rv a ţi u rm ă to a re le cu v in te c la re :

S in g u ra cale a d ev ă ra tă . „F ă ră p re ze n ţa D o m n u lu i Isus în in im ă, se rv ic iu l re lig ios este n u m a i fo r ­m alism rece, m ort. D o r in ţa a rză ­to a re d u p ă c o m u n iu n e cu D u m n e ­zeu cu r în d în ce tează c în d S p ir itu l lui D u m n ezeu se în d ep ă r tea ză în ­t r is ta t de la noi ; d a r c înd D om nul H ris tos es te în noi n ă d e jd e a slavei, noi s în tem m ere u în d ru m a ţ i să cu g etăm şi să a c ţio n ăm p o tr iv i t cu s lava lu i D u m n ezeu " . 17 a p r il ie 1888.

„E nevo ie să s tu d iem v ia ţa R ăs ­c u m p ă ră to ru lu i no s tru , deoarece El este s in g u ru l e x em p lu d esăv îrş it p e n tru cei ce cred. Să co n tem plăm m ă re a ţa je r t f ă de la G olgota şi să vedem gro zăv ia te r ib i lă a p ă ca tu lu i şi d re p ta te a Legii lu i D um nezeu.

D in tr -u n s tu d iu p ro fu n d , tem ein ic , a su p ra ră sc u m p ă ră r i i veţi ieşi în tă ­r i ţ i şi în n o b ila ţi . în ţe le g e re a v o astră p r iv in d ca ra c te ru l lu i D u m n ezeu va fi a d î n c ă ; şi cu în tre g u l p lan al m în tu ir i i c la r d e fin it în m in te a

n e re tu lu i, sp re a d even i m e m b ri dem n i şi fo losito ri ai soc ie tă ţii de a stăz i şi d e m îine . în v a ţ ă c u m să tră ia sc ă o am en ii c ins tit , cum să lu ­creze cu m îin ile ş i m in ţi le lor, cum să a ju te şi p e a lţii, sp re a-i fe r i de d e g rad a re ş i ru in ă .

A în d e m n a t pe oam en i să f ie c re ­dincioşi ţă r i i şi a u to r i tă ţ i lo r să-şi iu b ească ţ a r a şi p o p o ru l d in care fac p a r te . F ieca re să fie o lu ­m in ă p e n tru sem n u l său.

R o lu l S p ir i tu lu i P ro fe tic în b ise ­r ica n o a s tră a av u t, şi a re ca scop, fo rm are a o m u lu i p e n tru v ia ţa a- ceasta, şi p re g ă tirea lu i p e n ­t r u v ia ţa v iitoa re , n em u ri to a re , pe care M în tu ito ru l a a s ig u ra t-o p r in m o ar te a L u i pe G olgota şi p r in is­p ă ş irea p ă ca te lo r n o a s tre p r in s în ­gele L u i p re ţio s v ă r s a t pe cruce.

A stăzi d u p ă ap ro ap e 130 an i de de la a p a r i ţ ia m işcă r ii ad v en te , şi co n co m iten t cu ea, a S p ir i tu lu i p ro ­fetic, a v e m m o tiv e să c red em cu fe rm ita te în că lău z irea d iv ină , şi să z icem îm p re u n ă cu p ro fe tu l d in vech im e : „ P în ă a ic i n e -a a ju ta t D om nul" 1 Sam . 7,12.

Cîteva date şi am ănunte din v iaţa Elenei G. W hite

E le n a G o u ld H arm o n , dev en ită p r in căsă to r ie W hite , s-a n ă sc u t în o ra şu l G o rh am , S ta tu l M âine, la 26 no iem b rie 1827.

P ă r in ţ i i ei : R o b e rt ş i E unice H arm on , a u fost m em b ri a i b iseric ii M etodiste , m a i t îrz iu a u d even it A dventiş ti.

voastră , voi ve ţi fi m ai b in e în s ta re să în d ep lin iţ i m a n d a tu l divin. D in tr -u n s im ţ a l conv ingerii de ­p line , p u te ţ i apoi m ă r tu r is i d esp re ca ra c te ru l de n esch im b a t a l legii m an ife s ta tă p r in m o ar te a D om nu ­lu i H ris tos pe cruce, d e sp re n a tu ra m alig n ă a p ăca tu lu i şi d e sp re n e ­p r ih ă n ire a lu i D um nezeu în în d re p ­tă ţ i r e a c red inciosu lu i în D om nul Isus cu co n d iţia a sc u ltă r ii sa le de aici în a in te de p recep te le c îrm uirii lu i D u m n ezeu d in cer şi de pe p ă m în t" . 24 ap ril ie 1888.

R ă sc u m p ă ră to ru l nostru , je r t fa Sa isp ăş ito a re p e n tru noi, n a tu ra m a lig n ă a păca tu lu i, n e p r ih ă n ire a D om nulu i H ris to s c a re se p r im eşte p r in c red in ţă , în c o n te m p la rea se­rio asă şi a ccep ta rea d ep lin ă a acesto r a d e v ă ru r i v i ta le a le E v an ­ghelie i se p o a te găsi ie r ta re , în ­d re p tă ţ ire , pace, b u c u rie şi b iru in ţă .

O solie u im itoare . D u p ă p re ­z en ta re a s ingure i căi ad ev ă ra te , a v en it o solie u im ito a re care treb u ie că a fost p lă n u i tă de D om nul p e n ­t r u a în d ru m a p e pop o ru l Său să-şî d e a seam a de p r im e jd ia lor şi să păşească im ed ia t pe calea cea sigură.

„ în t r e b a re a cea so lem nă treb u ie să o în ţe lea g ă fiecare m em b ru din co m u n ită ţi le n o a s tre : C u m s tă m noi în a in te a lu i D um nezeu , ca u rm aş i a i D o m nulu i Isus H ris to s? L u m in a n o astră s tră lu c e ş te ea oa re p r in raze c la re şi p u te rn ic e? Ca popor, n e -am co n sac ra t noi în m od solem n lu i D um nezeu , şi p ă s t ră m noi u n i-

A u fost 8 copii. E a şi so ra ei g ea ­m ăn ă , E lisabe ta , a u fost cei d in u r ­m ă copii.

S -a co n v erti t la o a d u n a re de c îm p M eto d is tă în lu n a m a r t ie 1840. S -a b o teza t în o ra şu l P o rt lan d , M âine, u n d e se m u ta se în tr e t im p cu fam ilia . B iserica M etod istă , în a n u l 1843, a exclus fa m il ia H arm on, d in cau za v ed e ri lo r lo r ad v en tis te .

S -a că să to r i t cu J a m e s W hite , la 30 a u g u s t 1846. A u a v u t p a tru copii, to ţi b ă ie ţi ; H enry , Edison , W illiam şi Jo h n H erb ert .

P r im a v iz iu n e a a v u t-o în lu n a d ecem b rie 1844, u l t im a v iz iu n e la 3 m a r t ie 1915. In t re an ii 1844 şi 1915 a a v u t c am două m ii de v iz iun i şi v ise profetice.

A în ce p u t să ţ in ă S ab a tu l, o d a tă cu to am n a a n u lu i 1846, c u r în d d u p ă căsătorie .

In lu n a n o iem b rie 1848, a a v u t v i ­z iunea în le g ă tu ră cu lu c ra re a de pub lica re , pe c înd e ra la D orches- ter, M assachuse ts . In a n u l 1849, lu n a iulie, a a p ă ru t p r im u l n u m ă r d in P re se n t T ru th — A d ev ă ru l P re z e n t — în o ra şu l M idd le tow n , C onnecticu t.

în s e m n a ta v iz iu n e d esp re re fo r ­m a sa n i ta ră a av u t-o în z iu a de 6 iu n ie 1863, în casa lu i A. H. H il- l ia rd , în o ra şu l Otsego, M ichigan.

J a m e s W h ite a m u r i t în z iua de 6 a u g u s t 1881. S o ra W h ite a fost v ă d u v ă t im p de 34 ani.

A lu c ra t în E u ro p a t im p de 2 ani, d in v a ra a n u lu i 1885, p în ă în v a ra

CURIERUL. A D V E N T I S T

re a n o a s tră cu Izvoru l în treg e i lu m in i? N u s în t sem nele decăderii şi s lăb ir i i e x tre m de v iz ib ile în m ijlocu l c o m u n ită ţ i lo r c reş tin e de as tăz i? M o arte sp r i tu a lă s -a a b ă tu t a su p ra b ise ric ii c a re t re b u ie să m an ifes te v ia ţă şi zel, n e p r ih ă n ire şi consacrare , p r in cel m ai a rză to r d e v o ta m en t p e n tru cauza a d e v ă ru ­lui. F ap te le p r iv in d s ta rea re a lă a p re tin su lu i p o p o r a l lu i D um nezeu vorbesc m ai t a r e decît m ă r tu r is i re a lor, şi dovedesc că o p u te re a tă ia t c ab lu l ca re - i ţ in e a an co ra ţi de S tîn ca V eacu rilo r şi că ei s în t p u r ta ţ i încoace şi încolo de v a lu r ile m ării, f ă ră h a r tă m a r in ă sau b u - so lă“ . 24 iu lie 1888.

O o a reca re p u tere , se declară , a t ă ia t cab lu l c a re ţ in e a b ise rica a n co ra tă de S tîn ca V eacurilo r, ia r m em b rii ei s în t p u r ta ţ i încoace şi încolo de v a lu r i le m ării, f ă ră h a r tă m a r in ă sau busolă. Ce s itu a ţie a r p u tea fi m ai a la rm a n tă decît aceas ta ? Ce a lt m o tiv m ai con­v in g ă to r a r p u te a fi d a t p e n tru a a r ă ta n evo ia de a se în to a rc e d in to a tă in im a la A cela care n u m a i El ne p o a te ţ in e s tr în s u n iţi ?

în ap o i la locul s ig u r de ancora re . D upă aceea a v e n it o solie care sp u n ea ex ac t ceea ce e ra n ecesa r p e n tru a r e p a ra cab lu l p e care-1 rupsese v ră jm a şu l şi a s tfe l să ne ad u că în ap o i la locul s ig u r de a n ­corare . C itiţi-o cu a te n ţie :

„Nu este su fic ien t d o a r să fii f a m ilia r iza t cu a rg u m e n te le a d ev ă ­ru lu i. T reb u ie să im p res io n a ţi p r in

a n u lu i 1887. A fă c u t lu c ra re de p i- o n e ra t în co n tin e n tu l A u s tra l ia n t im p de n o u ă an i, 1891 p în ă în a n u l 1900. Cei 11 an i p e tre c u ţi în m is iu n e e x te rn ă a r a tă c a ra c te ru l in te rn a ţio n a l a l s lu j ir i i ei.

A scris 2.000 de a r tico le p e n tru R eview , 2.000 de solii p e n tru rev is ta S em n ele T im p u lu i şi c inci su te de a rtico le p e n tru a lte p ub lica ţii. L u ­c ra re a ei l i te ra ră , c a re se u rc ă lao su tă de m ii de pag in i, a fo st sc risă cu m în a . E ste cazu l să a m in ­tim că s in g u ra p re g ă tire şco la ră a e i, a fost de n u m a i 3 c lase e le m en ­ta re , pe c a re a t re b u i t să le în t r e ­ru p ă d in cau za u n e i su fe r in ţe fizice.

C am 60 de cărţi, sc rise în l im b a engleză şi m u lte d in ele t ra d u s e în m u lte l im b i de c ircu la ţie in te rn a ţ i ­o n a lă şi l im b i a le d ife r ite lo r popoa ­re , s în t la în d em în a celor in te re sa ţi . Deşi a t î t de v a s tă o p e ra sa l i te ra ră , n u se găseşte n ic io d a tă v reo c o n tra ­d ic ţie cu B iblia .

A m u r it în a n u l 1915, d a r lu c ra ­re a ei p e n tru b iserică , v o rb eş te m ereu .

„ în c re d e ţi-v ă în D om nul, D u m n e ­zeu l vostru , şi v e ţi f i în tă r i ţ i , în ­c red e ţi-v ă în p roorocii Lui, si v e ţi izbuti". 2 Cron. 20. 20.

+ S u b iec tu l a fost p re z e n ta t la C o n fe r in ţa de O r ie n ta re pe t r im e s ­t ru l 1/1974, ţ in u tă cu p a s to r ii şi a n g a ja ţi i C u ltu lu i nostru .

HRANT ARTINIAN

v ia ţa c a re este în Isus H ristos. în c e rc a re a v o a s tră va fi fă cu tă cu d ep lin succes dacă D om nul Isus locu ieşte în voi, deoarece E l a spus : , .F ă ră de M ine n u p u te ţ i face n im ic ! D om nul Isus s tă şl ba te la u şa in im ii vo as tre şi to tuşi, cu to a te acestea , un ii sp u n m ereu : „Eu n u -L po t găsi“ . De ce n u des­ch ide ţi u şa şi să sp u n e ţi : „ In tră scum p M în tu ito r" ? S în t a t î t de bucuros p e n tru aceste în d ru m ă r i s im ple cu p r iv ire la calea de a găsi pe D o m n u l Isus. D acă n u a r fi aceasta , eu n u aş ş ti cu m să -L găsesc şi a căru i p re ze n ţă eu o doresc a t î t de m ult. D esch ideţi uşa a cu m şi goliţi tem p lu l su fle ­tu lu i v o s tru de p ă ca t şi in v ita ţi pe D om nul Isu s să in tre . S p u n e ţl-I : „Te voi iu b i d in to t su fle tu l m eu. V reau să fac fa p te le n e p rih ă n ir ii , v reau să a scu lt de legea lu i D u m ­nezeu". A tu n c i ve i s im ţi p re ze n ţa paşn ică a D o m nulu i I su s“ . 28 aug.1888.

C h ia r cu c îtev a săp tăm în i în a in te d e a se în tru n i C o n fe r in ţa G e n e ­ra lă la M inneapolis , D om nul a t r i ­m is u rm ă to a re a solie c a u n im ­p re s io n an t a p o g eu al tu tu ro r în ­d ru m ă r i lo r ce v en ise ră lu n ă de lu n ă t im p de a p ro ap e doi a n i cu p r iv ire la a ce as tă m are tem ă :

„C are este lu c ra re a s lu j ito ru lu i E vanghelie i ? E ste de a îm p ă r ţ i d re p t c u v în tu l ad ev ă ru lu i, n u de a in v en ta o n o u ă evanghelie , ci de a îm p ă r ţ i d re p t în v ă ţă tu r i le E v a n ­ghelie i c a re le s în t d e ja în c re d in ­ţa te . Ei n u se po t b izui pe predic i

i vechi pe c a re să le p re z in te com u- î n i tă ţ i lo r lor, deoarece aceste p red ic i

s te reo tip e n u p o t fi p o tr iv ite p en - : t r u a face f a ţă ocaziei sau a sa-

I tis face nev o ile sp ir i tu a le a le b iseric ii. S în t sub iecte care s în t

- grozav de n eg lija te , a su p ra c ă ro ra ‘ a r t reb u i să se in sis te fo a r te m ult.

S a rc in a soliei n o as tre a r t re b u i să fie m is iu n ea şi v ia ţa D o m nulu i Isus H ristos. Să se in sis te a su p ra u m ilin ­ţei, le p ă d ă ri i de sine, b î în d e ţii şi sm eren ie i D o m n u lu i Hristos, p e n tru ca in im ile m în d re şi egoiste să p oa ­t ă v ed ea deoseb irea d in tre ele şi M odelul d e săv îrş it şi să se u m i­lească. P re z e n ta ţ i f ra ţ i lo r v o ştr i pe Isus în b u n ă v o in ţa Sa de a sa lva pe cel căzut. A ră ta ţ i - le că El care a fost g a ra n tu l lo r a t re b u i t să ia n a tu ra om enească , şi s-o p o a rte p r in în tu n e re c u l şi g rozăv ia p ă ră ­s irii T a tă lu i Său, d in cauza n e ­a scu ltă rii de legea Sa ; de aceea M în tu ito ru l a fost găsit la în fă ţ i-

| şa re ca u n om., ,D escrieţi în m ăsu ra în care l im ­

b a ju l o m enesc o p o a te face, u m i ­l in ţa F iu lu i lu i D um nezeu şi să n u

! co nsidera ţi că a ţi a tin s apogeul, c înd îl v ed e ţi sch im b în d tro n u l de lu m in ă şi de s lav ă p e care E l îl avea cu T a tă l, p e n tru om enire . El a v e n it d in cer pe p ă m în t şi în

| t im pu l, c ît a fost pe p ă m în t a p u r ta t b les tem u l lui D u m n ezeu ca g a ra n t p e n tru n eam u l om enesc de­căzut. E l n u a fost ob liga t să facă aceasta . E l a a les să su p o rte m în ia lu i D um nezeu , p e care p ăcă tosu l

şi-o a tră se se p r in n e ascu lta re de legea d iv ină . E l a a les să în d u re b a tjo co rile ch inu itoare , ocările, b i ­c iu irea şi ră s tig n irea . „Şi fiind găsit la în fă ţ işa re ca u n om, El S -a u m ilit şi S -a fă cu t a scu ltă to r p în ă la m o arte " , în să fe lu l m orţii Sale a fost o u im ire p e n tru u n ivers , d eoarece a fost „ ch ia r m o a rte pe c ru ce“ . D o m n u l H ris tos n u a fost in sensib il fa ţă de in fam ie şi ocară. El a s im ţi t a ceas ta cu to a tă a m ă ­răc iu n ea . El a s im ţit-o m u lt m ai p ro fu n d şî m a i cu a cu ita te decît p u te m să s im ţim noi su fe rin ţa , deoarece n a tu ra Sa e ra m ai sp i­r i tu a lă m ai c u ra tă şi m ai s f în tă decît aceea a n e am u lu i om enesc p ă ­cătos p e n tru c a re E l a su fe rit. El e ra M a ies ta tea cerulu i. E l e ra egal cu T ată l, El e ra c o m a n d a n tu l oşti­lo r de îngeri, cu to a te acestea El a m u r it în locu l celu i păcă tos p r in tr -o m o arte care era, sp re d eoseb ire de to a te cele la lte , în so ţită de in fam ie şi ocară. O, dacă in i­m ile t ru faşe , a le ce lo r păcă toşi ş i-a r d a seam a de aceas ta! O, dacă a r în ţe leg e în se m n ă ta te a m în tu ir i i şi a r c ău ta să în v e ţe b l în d e ţea şi sm eren ia D om nulu i I su s“ . 11 Sept. 1888.

A ceastă în v ă ţă tu ră este a d resa tă în specia l p re d ic a to r ilo r — în v ă ţă ­to r ilo r d in Iz rae l :

1. Ei t reb u ie să îm p a r tă d rep t cu v în tu l a d ev ă ru lu i ;

2. Ei n u treb u ie să in v en teze o n o u ă ev an g h e lie ci să p rez in te corec t E v an g h e lia în c re d in ţa tă de ja lor ;

3. Ei n u t reb u ie să co n tin u ie să p rez in te pop o ru lu i ..predici vechi", d eoarece aceste „pred ic i stereo- t ip e “ n u po t sa tis face nevoile po ­p o ru lu i ;

4. Ei t r e b u ie să in sis te fo a rte m u lt a su p ra sub iecte lo r c a re e rau g rozav de n eg lija te ;

5. S a rc in a soliei lo r t re b u ia să fie m is iu n ea şi v ia ţa D om nului Isus H ristos.

P a ra g ra fu l de în ch e iere o fe ră o sch iţă c u p rin z ă to a re a aceste i tem e su b lim e — m is iu n ea şi v ia ţa D om ­n u lu i Isus Hristos.

î n re trospec tivă . De la aceas tă d is ta n ţă p a re ca şi cum to a te aceste solii so lem ne, c la r fo rm u la te şl d i­recte să fi fă cu t o im p res ie m ai p ro fu n d ă a su p ra m in ţii tu tu ro r p red ica to rilo r. S -a r p ă re a că e i a r fi pe d ep lin p reg ă tiţi să a scu lte şi să se a d ap e d in o p o rtu n a şi in sp i ­ra to a re a solie de red eş tep ta re , re- fo rm a ţiu n e şi în săn ă to ş ire care a fost p re ze n ta tă cu a tî ta c la r i ta te şi cu a t î ta sinceră seriozita te de că tre solul pe c a re D om nul l-a r id ic a t să dea solia. în su ş ir ir i le perfec te i n e p r ih ă n ir i a D om nulu i H ris to s da c ă tre in im ile am ăgite , p ăcă to ase a fost rem ed iu l, leacu l t r im is de D om nul.

N u m ai v eşn ic ia v a descoperi în ­t reg u l a d e v ă r cu p r iv ire la aceas tă p rob lem ă.

I A N U A R I E — F E B R U A R I E 1975 21

l - j L J P m L J U C 3 t i - i C 3 C 3 P a C 3 P P D P C 3 P a c n m — »»— 11— 1 1— i r — n — i r -

FIUL LUI DUMNEZEUa a a r a a a a a a p p p a p a p p p n c1 = 3 e = 3 a i c a a n c r a c n 1 = 3 1

P artea fecioarei Maria în în ­truparea Domnului Isus.

Cuvintele adresate de îngerul Gabriel fecioarei Maria au fost categorice şi semnificative : „îngerul i-a răspuns : Duhul Se va pogorî peste tine şi pu­terea Celui Prea înalt te va umbri. De aceea Sfîntul care Se va naşte din tine, va fi che­mat Fiul lui Dumnezeu11 (Luca 1,35). Şi din timpul apostolilor şi pînă în prezent, declaraţia aceasta a fost un stîlp în tem ­plul creştin al adevărului.

„Nu există manuscris nemu­tilat al Noului Testament", de­clară un comentator, „care să nu conţină descrierea naşterii Domnului Hristos . . . Fiecare manuscris şi fiecare traducere a Bibliei dă mărturie că des­crierile naşterii Mîntuitorului sînt două capitole deosebite ale celor două Evanghelii11.

Unii ridică problema atitu­dinii lui Pavel faţă de această problemă, sugerînd chiar cum că el nu face nici măcar pe departe aluzie la ea. Aceasta, desigur, nu este adevărat, căci pretutindeni în scrierile apos­tolului noi găsim expresii spe­cifice cum sînt : „Dumnezeu a trimis pe Fiul Său11 (Gal. 4,4) sau „Dumnezeu a trimis pe în ­suşi Fiul Său într-o fire ase­mănătoare cu a păcatului11 (Rom. 8,3) şi „Domnul Hristos... măcar că avea chipul lui Dum­nezeu . . . S -a dezbrăcat pe Sine însuşi şi a luat un chip de rob, făcîndu-Se asemenea oameni­lor11 (Filip. 2,5— 7). Forma neo­bişnuită a expresiei greceşti din Gal. 4,4 (născut din femeie) este vrednic de reţinut. Mai mult chiar, apostolul Pavel pre­zintă învăţătura vinovăţiei ge­nerale şi a păcătoşeniei noastre. Timp de o mie nouă sute de ani, creştinii şi-au exprimat credinţa lor în doctrina naşterii din fecioara Maria. Evanghe­

listul Luca statua credinţa în (redînd în cuvintele autorului evangheliei) : „Lucrurile care s-au petrecut printre noi11, sau cum redau alte traduceri textul din Luca 1,1 u.p. „lucrurile ce sînt cu certitudine crezute printre noi11. Nu era nici o pro­blemă în mintea acestui doctor, şi el afirmă în mod clar faptul că e l a primit cunoaşterea a- cestor lucruri, nu numai prin inspiraţie, ci de asemenea prin mărturia sinceră a fecioarei Maria. El spune : „Maria păs­tra toate cuvintele acelea, şi se gîndea la ele în inima ei11 (Luca 2,19).

Gîndul atît de important ros­tit de înger şi anume : „Duhul Sfînt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Prea înalt te va umbri“ (Luca 1,35), se re­feră, desigur, la energia crea­toare a divinităţii, exercitată prin Duhul Sfînt. Fecioara Ma­ria care s-a „tulburat foarte mult11 la început, de apariţia îngerului, dă pe faţă o minu­nată încredere atunci tind pune întrebarea : „Cum se va face lucrul acesta ?“ Aceasta nu era exprimarea unei îndoieli, ci mai de grabă exprimarea acceptării şi a aşteptării încre­zătoare, la care îngerul dă un răspuns clar, explicîndu-i cum se va împlini acest eveniment. Modul sensibil şi delicat al realizării acestui plan divin, este înfăţişat astfel de comen­tatorul C. Morgan : „îngerul a răspuns fecioarei Maria, la problema biologică ce a fost ridicată de aceasta spunînd : — Lucrarea va fi făcută printr-un act direct al lui Dumnezeu, căci puterea Celui Prea înalt te va învălui umbrindu-te, dînd naş­tere în tine celui ce este OM- DUMNEZEU11.

Credinţa în naşterea Dom­nului Isus din fecioara Maria

apare şi în rapoarele nebibliee de la începuturile creştinismu­lui. Această credinţă era o parte a vechiului crez, precursor al Crezului Apostolic, pe care Kattenbusch îl plasează proba­bil cam pe la anul 100 d. Hr. Astfel, aproape chiar cînd a- postolul Ioan scria cartea des­coperirilor sale, această con­vingere, această credinţă era recunoscută ca fiind una dintre marile învăţături ale bisericii creştine.

Datorită faptului că evanghe- liştii Marcu şi Ioan nu amin­tesc nimic în legătură cu naş­terea din fecioara Maria a Dom­nului Isus, unii susţin că, în consecinţă, faptul nu este vred­nic de încredere. Dar nu există nimic fie în Evanghelii, fie în vreo altă carte a Noului Testa­ment, care să contrazică acest raport al Scripturii. Apostolul Pavel vorbeşte despre Domnul Hristos ca fiind „Domnul, sau Dumnezeu venit din ceruri11.

Unii s-au întrebat dacă cum­va Pavel a auzit vreodată des­pre naşterea Domnului Isus din fecioara Maria. Luca a fost un tovarăş apropiat al lui Pavel, şi fără îndoială că această pro­blemă a fost discutată în mod detaliat de multe ori. Richard J. Cooke declară : „Există a- proape o sută de cuvinte în Noul Testament, care sînt folo­site, în mod exclusiv, numai de către Pavel şi Luca, şi se pare că dovada este în mod su­ficient făcută, cum că Pavel era cunoscător al Evangheliei lui Luca11.

Deşi apostolul Pavel nu abor­dează direct problema naşterii Domnului Isus din fecioara Maria, cu toate acestea, cele ce el spune despre Domnul Hristos face o asemenea naş­tere esenţială pentru divinita­tea Sa. Scriind romanilor, apos-

22C U R IE R U L A D V E N T I S T

j a a a a D a a a a a a a a a a a a a a a a a D a a a a a

- FIUL OMULUIa n a a a a a n a a a a a a n a n n a n a a a a a n a a n

toiul Pavel spune despre Dom­nul Hristos : , , . . . Fiul Său, născut din sămînţa lui David, in ce priveşte trupul, iar în ce priveşte duhul sfinţeniei do­vedit cu putere că este Fiul lui Dumnezeu, prin învierea mor­ţilor ; adică pe Isus Hristos, Domnul nostru“. Rom. 1,3— 4. Unii văd o strînsă legătură în­tre aceste versete şi gîndurile ce le găsim în Luca 1,35. Decla­raţia plină de lumină a apos- lului cu privire la întruparea Domnului, din Filipeni, 2,6— 8, implică în mod cert o intrare miraculoasă, a Domnului, în familia omenească. Ne-am re­ferit deja la epistola sa către Galateni, în care el afirmă în mod simplu că El a fost „născut din fem eie“, considerînd acest adevăr unanim recunoscut ca atare, fără să mai fie deci ne­voie să-l demonstreze. A încerca să faci o distincţie între Dom­nul Isus prezentat de Evanghe­liile sinoptice şi un Hristos al lui Pavel — aşa cum încearcă unii teologi mai liberali — este un lucru lipsit de raţiune, cel puţin pentru noi ca oameni ai credinţei. Evangheliile ne dau genealogia Domnului Hristos, înfăţişîndu-L ca fiind o rudă (în linie descendentă) a lui Da­vid („Fiul lui David“) prin fe ­cioara Maria şi un moştenitor de drept al tronului lui David, prin Iosif. Deşi nu era — după trup — fiul lui Iosif, el a fost trecut în registrele Templu­lui ca fiind fiul lui Iosif. Scriptura ne spune că El era „presupus a f i“ fiul lui Iosif. Luca 3,23.

Sfintele Scripturi sînt clare cu referire la partea pe care Maria a avut-o în conceperea Domnului. Ea nu a fost decît mijlocul folosit de cer pentru actul întrupării. Conceperea . . . a fost în mod direct un act creator al Duhului lui Dumne­zeu, care în momentul creaţiu-

nii pămîntului şi vieţii de pe el, era principiul vieţii, şi nu avea rolul numai de a se mişca pe deasupra apelor (Gen. 1,2), ci plana, se mişca pe deasupra pămîntului şi a oceanelor, adu­când la existenţă lumina şi via­ţa. Lucrurile creaţiunii au venit la existenţă prin planurile Ta­tălui, Cuvîntul rostit al Fiului, şi operativitatea Duhului Sfînt, fiecare din persoanele dumne- zeirii îndeplinindu-Şi partea. Problema conceperii — întru­pării — Domnului Isus ridică puţine probleme atunci cînd noi recunoaştem aceasta ca fiind un act al dumnezeirii. In ade­văr, trebuie să recunoaştem, a fost o minune, dar Biblia este cartea minunilor, iar Dumne­zeul Bibliei este Dumnezeul minunilor. Cineva spunea pe bună dreptate că „întreaga viaţă a Domnului Isus este un lung şir de minuni, El Însuşi fiind Suprema Minune11.

Cîntecul fecioarei Maria — magnific în sine — cu sigu­ranţă că n-a fost cîntecul unei femei care a conceput în păcat, şi care trebuia să poarte cu ruşine sarcina. Ci era izbucni­rea aderării unui suflet profund spiritual şi care a fost onorată mai presus de alte femei.

A ştiut oare Domnul Isus că El a fost născut de o mamă fecioară ? în afirmaţia, în de­claraţia Sa că este Hristos, El se identifică pe Sine cu Dum­nezeu, ca fiind Tatăl Său. Cînd era la vîrsta de numai doispre­zece ani, el vorbeşte despre „Casa Tatălui Meu“ şi cu si­guranţă El nu se referea la atelierul de tîmplărie din Na- zaret. Mai tîrziu El se referea în mod constant la Templu ca fiind Casa Tatălui Său (Ioan 2,16). El vorbea despre Sine ca fiind Fiul pe care Tatăl L-a trimis în lume (Ioan 5,19— 47).

Fariseilor care erau familia­rizaţi cu profeţiile Mesianice

El le-a pus întrebarea : „Ce gîndiţi despre Hristos ? Al cui fiu este El?“ Ei au răspuns fără nici o ezitare : „Fiul lui David“. Apoi Domnul, citind psalmul 110,1, care declară că Domnul Isus era Dumnezeul lui David, pune o altă întrebare : „Cum atunci David, fiind însuflat de Duhul, îl numeşte Domn ? . . . Deci, dacă David î l numeşte Domn, cum este El fiul lui ?“‘ (Mat. 22,43— 45). Cum deci poate Hristos să fie de aseme­nea fiul lui David ? Este oare posibil pentru Domnul Hristos să fie Dumnezeul lui David şi fiul lui David în acelaşi timp ? Fariseii au rămas fără de cu- vînt. De aici reiese clar că Domnul Hristos credea că El era în acelaş timp atît Dum­nezeul lui David, cît şi Fiul lui David. Acest paradox poate fi explicat numai prin întru­parea Sa. Domnul Hristos a existat din veşnicii. El a fost Dumnezeu de-a lungul întregei veşnicii. Niciodată n-a fost vreun timp cînd El nă nu fie una cu Tatăl— să fie a doua persoană a dumnezeirii. El era deci Dumnezeul lui David. Dar fiind născut în trup omenesc, prin fecioara Maria — mama Sa după trup — El a devenit şi fiu al lui David sau „sămînţa lui David“. Una din dovezile cele mai puternice în favoarea naşterii Domnului prin fecioara Maria este întrebarea pe care Domnul a pus-o Fariseilor. Pu- nînd această întrebare, Domnul Isus a pus degetul pe miezul problemei.

Creştinismul liberalizat nu poate da un răspuns acestui aparent paradox, cum n-au putut răspunde nici conducăto­rii iudei cu nouăsprezece vea­curi în urmă. Scripturile de­clară că Domnul Hristos deşi era „deopotrivă cu Dumnezeu11, „a luat chip de rob, făcîndu-Se asemenea oamenilor10.

I A N U A R I E — F E B R U A R I E 1975

El S-a făcut astfel „fără nici un fe l de reputaţii sau cum spune traducerea noastră de Cornilescu „S-a dezbrăcat pe Sine însuşi1,. Ce descriere a sacrificiului şi renunţării de sine la Fiul lui Dumnezeu ! El nu a încetat să fie Dumnezeu. El nu a dezbrăcat natura Sa divină, dar El a acceptat na­tura umană. El nu a fost tot­deauna în trup de carne ; El A DEVENIT, prin întrupare, asemenea nouă cu trup de carne. El a devenit astfel ceea ce nu fusese înainte. El a păşit din veşnicie, în prezent, pentru ca să poată face în stare pe păcătos să păşească din prezent, din temporar, în veşnicie. Din par­tea Sa, acesta a fost un act voluntar, ca urmare a propriu­lui Său consimţămînt. El şi-a impus limitarea şi restricţiile naturii noastre umane. Şi ni­mic din ceea ce este omenesc, ce aparţine naturii noastre nu i-a fost străin. S-a spus pe bună dreptate că : „El a avut pro­pria Sa ipostază individuală şi modul Său uman de existenţă'1. El putea deci să dea lumii şi universului o descoperire o- biectivă a iubirii lui Dumnezeu.

Pentru a face aceasta, el „S-a dezbrăcat pe Sine“ şi a luat un chip de rob". EL A LUAT acest chip şi nu i-a fost lăsat ca moştenire, aşa cum este cazul cu noi. Cînd ne-am născut ni­meni nu ne-a consultat cu pri­vire la venirea noastră pe lume. Căci părinţii, noştri ne-au lăsat numai natura pe care ei au a- vut-o, şi care era o natură de­căzută, păcătoasă. Din toate generaţiile trecutului, noi moş­tenim tendinţa spre păcat. In adevăr sîntem „zămisliţi în ne­legiuire". Dar de la primele clipe ale vieţii Sale pe pămînt, Domnul a fost fără de păcat. El era asemenea naturii noastre păcătoase, dar El a fost fără de păcat atît în natura cit şi în viaţa Sa.

Literatura antică iudaică con­ţine unele referinţe impresio­nante cu privire la Mesia cel de mult aşteptat. Să notăm cî- teva exemple : „El nu va avea păcat“ şi „In el nu se va găsi păcat". De fapt numai o Fiinţă fără de păcat putea fi Mîntui- torul nostru, căci numai Cineva

fără de păcat putea accepta responsabilitatea şi putea su­feri pedeapsa păcatului în locul altora. In timp ce El a fost „în toate lucrurile ispitit ca şi noi“, el a fost totuşi „fără de păcat“ (Evr. 4,15). „Cine din voi Mă poate dovedi că am păcat ?“ a fost provocarea Sa adresată cri­ticilor timpului Său (Ioan 8,46). El a fost făcut pentru noi păcat, spune apostolul Pavel. Dar a- postolul adaugă imediat că El „n-a cunoscut nici un păcat"o redare mai corectă a acestui text ar spune că El „a devenito jertfă pentru păcat“. Acest lucru El l-a făcut ca ispăşire, atunci cînd păcatele noastre au fost aşezate asupra Lui în Ghetsemani şi pe Golgota. „Totuşi, El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui", spune profetul. „Pedeapsa, care ne dă pacea a căzut peste El" (Is. 53,4.5). In timp ce trăia în mij­locul oamenilor, El era fără de păcat. El s-a „asemănat fraţilor Săi în toate lucrurile14, în afară de păcat (Evr. 2,17). Cînd El a fost „asemenea oamenilor" El era totuşi umil. Aşa spune şi textul de aur al Sfintelor Scripturi şi anume : „Fiindcă atît de m ult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe SINGURUL Lui Fiu (Ioan 3,16). Iar tradu­cerea franceză spune : „Car Dieu a tellement aime le monde qu’il a donne son Fils unique". Pe fiul S ă u . . . UNIC. Dicţio­narele definesc expresia ,,uni- que“ ca fiind „singurul de acest fel", „fără de egal", „singur prin excelenţă14. Cînd Dumne­zeu S-a întrupat, El a fost sin­gurul de acest fel, fără de egal— întru totul uman, în totul divin.

In Ioan 3,18 se vorbeşte des­pre Numele „Singurului Fiu al lui Dumnezeu". Sau cum redau alte traduceri, „Singurul năs- cut“. Expresia greacă care redă acest adevăr este MONO- GENES, expresia pe care am analizat-o într-unul din nume­rele trecute ale revistei noas­tre. Unele traduceri moderne redau expresia cu „Singurul Său Fiu". De fapt expresia grecească Monogenes, este o expresie compusă, MONOS, ce înseamnă unul una şi GENOS,

„fel“. El a fost unic în totul, fiind atît divin, cît şi uman. Avînd deopotrivă şi în mod desăvârşit natura divină şi u- mană, în trup fiind aici în lumea noastră. Deci nu este posibilă o analiză psihologică exactă a personalităţii Sale unice. Divinitatea şi omenescul n-au fost niciodată prezente izolat ; Ele erau în mod indi­solubil legate. Multe erori au fost exprimate cu referire la cele două naturi ale Domnului Hristos, cum şi cu privire la legăturile dintre ele în una şi aceeaşi persoană. Iată cîteva :

— Docetismul, nega adevă­rata natură umană a Domnului Hristos.

—- Ebionismul, neagă dum­nezeirea Sa.

— Arianismul, neagă exis­tenţa Sa din veşnicii.

— Apolinarismul, neagă su­fletul uman al Domnului Hristos.

•—- Nestorianismul, neagă u- nipersonalitatea Sa.

— Eutychionismul, neagă ce­le două naturi ale Sale.

— Unitarianismul, neagă Trinitatea şi astfel divinitatea Domnului Hristos.

— Doctrina grupării „Chris- tian Science" neagă natura u- mană a Domnului Isus.

înţelegerea naşterii, a pro­blemei întrupării este redată în următoarele declaraţii ale ins­piraţiei divine :

„Nu putem explica marea taină a Planului de Mîntuire. Domnul Isus a luat asupra Sa natura, umană, ca El să poată cuprinde neamul omenesc ; dar noi nu putem explica modul în care divinitatea a fost îm­brăcată în haina naturii noas­tre omeneşti. Un înger n-ar fi ştiut cum să simpatizeze cu cel căzut ; dar Domnul Hristos a venit în lume să sufere ava­lanşa tuturor ispitirilor noastre şi să poarte toate durerile noastre".

„In Domnul Hristos, divinul şi umanul erau combinate. Di­vinitatea n-a fost degradată de natura umană ; divinitatea îşi păstra locul e i ; dar natura umană, fiind unită cu divinita­tea, a rezistat celor mai crîn- cene ispitiri din pustie“.

24 C U R IE R U L A D V E N T I S T

..Cuvîntul S-a făcut trup şi a locuit printre noi“ (Ioan 1,14). Expresia „a locuit" (în greceşte SKENOO) în mod literal în-

, semnează „a ridica cortul“, „tabernacolul. Expresia are o interesantă asociere pentru oa­menii ce trăiau în timpul apos­tolului Ioan, aşa cum are şi astăzi în părţile Orientului Mij-

1 lociu.Beduinii Arabi, sînt foarte

, ospitalieri. Se povesteşte că nişte călători mergeau obosiţi într-un ţinut nisipos. La un

i'j moment dat a apărut un be­duin ce mina nişte măgari. U -

i / nul mai obosit din grup se l) adresă beduinului. „Nu ai vrea

să-mi dai un măgar pe care să călătoresc mai departe ?“ „ O . . . sînt gata să vă dau şi ochii m ei“, răspunse beduinul, înţelegind prin aceasta că ni­mic ceea ce i s-ar cere n-ar fi prea mult, cînd e cazul a ajuta pe cineva. Cînd acest popor de nomazi merge din loc în loc, ei merg în grup, sau caravane. Un străin care doreşte să se alăture caravanei, este bine primit. Ei îl invită să-şi întindă cortul lui alături de al lor, aşa ca atunci cînd grupul pleacă, să meargă împreună. Astfel a

\ făcut şi Domnul slavei, El a venit să locuiască cu noi.

Cuvîntul inspirat spune : „Tot astfel Hristos Şi-a aşezat sălaşul (tabernacolul — cortul) în mijlocul taberii omeneşti. El

/ Şi-a întins cortul alături de ) cortul oamenilor, ca să poată ( locui între noi şi să ne fami- ,! liarizeze cu viaţa şi caracterul \ Său dumnezeiesc. Cuvîntul S-a : făcut trup şi a sălăşluit (Şi-a

întins tabernacolul) între noi ( (ca să putem vedea mărirea

Lui, mărire ca mărirea singu­rului născut din Tatăl), plin de har şi de adevăr". Ioan 1,14. Prin făptura Sa omenească, Hristos a venit în legătură cu omenirea ; prin divinitatea Sa,

\ stăpîneşte pe tronul lui Dum- ( nezeu. Ca Fiu al Omului ne-a

dat o pildă de ascultare, ca Fiu \ al lui Dumnezeu, ne dă putere ( să ascultăm".1 P e măsură ce reflectăm a-

supra Dumnezeului — Om, asu­

pra vieţii şi istoriei vieţii Sale, rămînem încă neînstare să în­ţelegem cum a fost posibil pen­tru una din Persoanele Treimii Divine să intre în neamul ome­nesc şi de atunci înainte, pen­tru eternitate, să trăiască pur- tînd cu El trupul naturii umane, fără ca aceasta să afecteze iden­titatea cu celelalte persoane ale Treimii Divine. întreaga viaţă a Domnului Hristos este deci efectuarea şi îndeplinirea scopului divin al lui Dumnezeu Tatăl. Şi nu trebuie să uităm niciodată faptul că în timp ce a doua Persoană a Treimii Di­vine S-a întrupat, El este to­tuşi una cu Tatăl şi cu Duhul Sfînt.- Dar va fi totdeauna o taină, cum S-a făcut că Trei­mea Divină n-a suferit nici un inconvenient sau întrerupere a fiinţei lor unice şi veşnice, ca rezultat al întrupării Fiului.

în studiul de faţă asupra acestui extraordinar de profund subiect, să lăsăm ca realitatea acestei probleme să fie vie în noi şi anume că Fiul lui Dum­nezeu, a doua Persoană a Trei­mii Divine, nu S-a retras din Treimea Divină, ci a rămas Dumnezeu. Astfel că în timp ce El a luat asupra Sa forma, înfăţişarea unui om, nici dis­tincţia şi nici unitatea dintre Tatăl, Fiul şi Duhul Sfînt n-a fost dizolvată. Ca Dumnezeu — Om, El stă într-o unitate ne­divizată a Persoanei Sale cu Tatăl şi cu Duhul Sfînt. în ­treaga activitate Trinitariană este astfel dusă mai departe— în mod neîncetat — de la Tatăl prin Fiul Cel întrupat, prin Duhul Sfînt. Atît de com­pletă este această unitate încât umanitatea în persoana Dom­nului Hristos este luată astfel în cercul cel intim al Sfintei Treimi. Nu numai că schimbăm locul cu Dumnezeu, dar Dum­nezeu devine, pentru noi, om. Nici o altă descoperire nu este aşa de deosebită, de unică şi mult cuprinzătoare, ca aceasta, şi anume că în Hristos Isus Dumnezeu există veşnic ca om, fiind atît Fiul lui Dumnezeu, cît şi Fiul Omului. întruparea este în adevăr suprema reve­laţie a harului lui Dumnezeu.

Următoarea precizare a inspi- ) raţiei divine este concludentă, ( nemaifiid nevoie de vreun J comentariu : \

„Planul lui Satana era să / producă o despărţire veşnică ) între Dumnezeu şi om ; dar, în f Hristos ajungem mult mai j strîns legaţi de Dumnezeu, de- \ cit înainte de căderea în păcat. / Luînd natura noastră, Mîntui- ) torul S-a legat de noi cu o ! legătură care nu se va desface / niciodată. El este legat de noi \ pentru veşnicie. I

„Atît de mult a iubit Dum­nezeu lumea, încît a dat pe ( unicul Său Fiu“ (Ioan 3,16). El L-a dat nu numai ca să poarte \ păcatele noastre şi să moară ca sacrificu pentru noi ; ci L-a } dat neamului omenesc. Ca să ne asigure că are planuri veş- / nice de pace, Dumnezeu a dat \ pe unicul Său Fiu ca să devină / un membru al familiei ome- ) neşti şi să păstreze fără înce- (( tare natura Lui omenească, j i Aceasta este garanţia că Dum- A nezeu va îndeplini cuvîntul / Său. „Un copil ni S-a născut, un Fiu ni s-a dat şi domnia va ( fi pe umărul Lui“. Dumnezeu ! a adoptat natura omenească în / persoana Fiului Său, şi a adus-o j în locul preaînălţat din cer. ( „Fiul Omului" are parte la tro_ / nul universului. „Fiul omului" \ este Acela pe care-L vor numi : „Minunat, Sfetnic, Dumnezeu ; tare, Părintele Veşniciilor, ( Domn al păcii". „Eu Sînt" este ) Mijlocitorul între Dumnezeu şi \ neamul omenesc, cuprizînd în / făptura şi natura Sa pe amîn- ) două. Lui, care este „sfînt, ne- ( vinovat, fără pată, despărţit de j păcătoşi“, nu-I este ruşine să V

ne numească „fraţi". Familia / cerească şi familia pămîntească \ sînt legate împreună în Hris- ( tos. Hristos în strălucire este ) fratele nostru. Cerul este înve- \ lit în corp omenesc, şi neamul / omenesc este strîns la sînul ) Iubirii nemărginite". (

împreună cu apostolul Pavel, exclamăm şi noi : „Mulţumiri \ fie aduse lui Dumnezeu pentru ( darul Lui nespus de m a r e !“ ) (2 Cor. 9,15). \

CURIERUL ADVENTIST

Organ al Cultului Creştin A dven tis t de Ziua o Şaptea din Republica Socialistă România

A pare la două luni, sub conducerea unui Comitet Redacţia şi A d m in is tra ţia :

Bucureşti: Str. Labirint nr. 116 — Sect. 4 — Tel. 21.59.60

Redactor

Dumitru Popa