Curierul AdventistOrgan al Cultului Creştin Adventist de Ziua a Şaptea

din Republica Socialistă România

NR.5

Septembrie— Octombrie 1986 Anul LXIV

©©aooooo©©©©©oo©oe©©©o©ooo©©oooooooeeo©ooooo©o©oo©ooo©oo©o©o©ooo©©oooooooooo©©oo©eooeooo©©oooo©©o©ooo©©©oo©oo©©ooo©

goo

9 0 0 9 0 0 0 0 0 0 9 0 0 0 0 6 DE LA INIMA LA INIMA

„Pîinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri !“ (Mat. 6,11-12).

In pagina aceasta a revistei noastre am dorit să subliniez unele dintre problemele esenţiale ce ne con­fruntă ca membri ai Bisericii lui Hristos. Şi în cursul acestui an am primit multe scrisori în care m ulţi iu ­biţi şi stimaţi fraţi şi surori, au ţinut să sublinieze unele dintre priorităţile noastre ca biserică, priorităţi ale Comunităţilor noastre, şi ale noastre ca slujitori ai lui Dumnezeu, fraţi şi surori în Biserica Domnului. Unul dintre aceşti fraţi, preocupat de bunul mers spi­ritual al biserici sublinia faptul că Biserica are ne­voie să-şi recapete puterea ei spirituală ce trebuie să o caracterizeze. Dînsul îşi exprim a tem erea că din punct de vedere spiritual am făcut un pas înapoi. Se punea accentul pe sfinţirea cum se cuvine a Sabatului de către noi toţi ; şi o m ai atentă atitudine faţă de chemarea noastră. Este încurajator atunci cînd bise ­rica gîndeşte şi se preocupă de starea ei spirituală. Este de datoria noastră a tuturor, pastori şi slujbaşi ai bisericii, împreună cu toţi cei care o compun, să fim foarte atenţi la umblarea noastră, pentru a nu fi o pricină de poticnire pentru nimeni.

Ne apropiem de încheierea acestui an, mom ent în care se face bilanţul realizărilor din anul care l-am trăit. De aceea am pus ca motto al acestor rinduri gîndurile din Rugăciunea Domnească sau Tatăl nos­tru. Este vrednic de remarcat că F iul lui Dumnezeu pune în legătură pîinea cea de toate zilele, m ga, ce ­rerea de a o avea pe m esele noastre, de o atitudine a sufletului nostru. Mă refer la latura spirituală a pro­blem ei. Domnul Hristos spunea că „omul nu trăieşte numai cu pîine, ci cu orice Cuvînt care iese din gura lui Dumnezeu" (Mat. 4,4). Pentru ca hrana spirituală să satisfacă nevoia sufletului nostru, pentru ca B i­serica să fie o putere spirituală, atunci eu şi fiecare dintre noi să purcedem la pregătirea vasului acesta de lut — dar înnobilat — al fiinţei noastre, pentru ca să trăiască această experienţă. Una din proble­mele cu o puternică influenţă asupra capacităţii noas­tre spirituale şi a potenţelor ei este IERTAREA ! Este de fapt dispoziţia de a aplica în practică iubirea ce o mărturisim faţă de aproapele nostru. Ea este prea adesea piedica ce ne m enţine în afara binecuvîntă- rilor divine, în afara iubirii frăţeşti, în afara puterii spirituale.

Cineva făcea afirm aţia că iertarea este una dintre „cele mai profunde nevoi ale om ului“, şi în acelaşi timp este şi „una dintre cele m ai înalte realizări ale lu i“. Dar este şi lecţia morală cea m ai dificilă pe care trebuie s-o învăţăm. Iertarea este caracteristica sufletului nobil. Poate că cel mai plastic a fost scrii­torul Mark Twain care spunea că „iertarea este par­fum ul pe care vioreaua (toporaşul) îl revarsă asupra călcîiului care a zdrobit-o“ . Este impresionant de plas­tic şi profund în încărcătura sa morală. Este ceea ce sublinia Mîntuitorul ca o condiţie a primirii jert­

fei noastre înaintea lui Dumnezeu : „Aşa că, dacă îţi aduci darul la altar, şi acolo îţi aduci aminte că fra ­tele tău are ceva împotriva ta, lasă-ţi darul acolo înaintea altarului, şi du-te întîi de îm pacă-te cu fra­tele tău ; apoi vino de adu-ţi darul“ (Mat. 5,23-24).

Atunci cînd constatăm că nu primim răspuns la ru­găciunile noastre, atunci cînd constatăm că a scăzut puterea spirituală, ar fi salutar dacă ne-am lua timp ca în fiecare zi să ne cercetăm cu de-am ănuntul şi să punem în practică — ad litteram — Cuvîntul Dom ­nului. Cînd te rogi, iartă în spiritul iubiri tuturor totul. Cineva mărturisea că m ai înainte de a se ruga seara, aşternea pe hîrtie toate cele cîte avea de spus în dreptul altora, sau cîte au spus alţii — şi el a luat cunoştinţă despre aceasta — le citea cu glas tare, ierta totul în dreptul tuturor, se ruga pentru iertarea sa şi îşi însem na unde şi cui trebuie să ceară iertare, şi apoi rupea hîrtia. Cîte nu s-ar realiza dacă spiritul iertării ar pune stăpînire pe noi. Cită armonie n-ar fi în viaţa fam iliilor noastre, ca şi în a Comunităţilor noas­tre, dacă am proceda aşa cum ne rugăm cînd rostim Tatăl nostru. De cîtă amărăciune nu ne-am scuti dacă am fi gata să fim plini de iubire şi iertători unii faţă de alţii. Cîtă înveninare n-aduce sufletului nostru lipsa iertării din viaţa noastră. Dacă ar fi fost dispus să ierte A. T. Jones, folosit de Dumnezeu pentru re- sublinierea adevărului cu privire la îndreptăţirea prin credinţă la 1888 poate că destinul şi sfîrşitul lui ar fi fost altul. Cînd fr. Daniells, preşedintele Conferin­ţei Generale îi întinse m ina şi-i spune : „Vino, frate Jones, vino“, se relatează că la acest apel fr. Jones se ridică, îi întinse mîna, dar o retrase imediat, spu- nînd : „Nu ! Nu !“ „Şi ne iartă nouă greşelile noas­tre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri“.

Se spune că între marele scriitor Charles Dickens şi un alt renumit scriitor W illiam Thackeray din se ­colul trecut era o continuă rivalitate, se contestau re­ciproc şi nu se puteau suporta. Chiar înaintea Cră­ciunului anului 1863 ei s-au întîlnit la Londra, dar au rămas în aceeaşi atitudine. Dar la un moment dat, Thackeray se întoarce, prinde mîna lui Dickens şi îi mărturiseşte că nu mai poate suporta răceala şi în ­străinarea dintre ei. Dickens a fost mişcat şi s-au des­părţit zîmbind, împăcaţi, vechea gelozie profesională a dispărut. Im ediat după aceea Thackeray a murit. Ci­neva care a luat parte la înmormîntarea acestuia scria : „Cînd l-am văzut pe Dickens privind în groapa unde era aşezat marele său rival, trebuie că în inim a sa Dickens a fost mulţumit că a strîns cu atîta căl­dură m îna acestuia cu o zi sau două înainte". Iată de ce trebuie să iertăm acum ! Imediat. Să n-apună soarele peste supărarea voastră (Ef. 4,26). Şi atunci inima noastră va fi pregătită pentru a reflecta în mod desăvîrşit în viaţa noastră caracterul moral şi desă- vîrşit al Domnului Hristos. Şi să nu uităm că numai atunci cînd acest lucru va deveni o realitate a vieţii noastre zilnice, El ne va recunoaşte ca fii şi fiice ale Sale.

D. Popa

Ooeooc<5OO©oŞ©eo©©ooO©©©o©a©©O©©©©©oo©©©©©©o©©O©c©©©e©oO©©©©©©©©©©©©©©©©oe©©e©©©©©©©o©©©©©©©©©©©e©©©e

§00900OOOOOOOOOOO&OOOOOOOOOOOO000000000000000000000000000000000000000000000000009$

MUNCA — Rolul educativ

al acesteia în cadrul

familiei

în că nu a p leca t b ine vara , cu ceru l cris ta lin , cu zarea de un a l ­b a s t ru fe rm ecă to r, cu soarele do ­gorito r care p o a r tă v indecare în raze le sale şi... to am n a b a te la uşă. Soseşte a n o tim p u l răcoros, a- duc înd cu el îm p ă ră ţia u m b re i şi ceru l cu t ra n s p a re n ţă de opal. ,

Amurg... Soarele se ascunde d u p ă m unţi. Un colţ p leşuv i-a zg îria t obrazul... d a r con tinuă să surîdă... a d ev en it fo a r te b lînd. Pe d ea lu r i f ru n z a v iţe i a rug in it , bobu l de s t ru ­gu re s-a rum en it , îm p ru m u tîn d d u l ­cea ţă de soare. în va le p îr îu l şi codrii concertează un tre p id a n t v u ­iet simfonic. T o am n a cu a la iu l său a poposit peste ţa ră . Obosită de d ru m şi-a a ru n c a t h a in a rece şi g rea peste a rb o rii p ăzito ri ai c u r ţi ­lor. Sub g re u ta tea acestei m an tii, f ru n ze le p lopilor cad. De fr ică şi frig, solzii fru n ze lo r m ă ru n te de sa lcîm au în cep u t să trem u re . V ia ţa f iecăre i zile se scu rtează cu g ră ­bire.

P e u m ă r n e -a căzu t o frunză... a p ă ră s it c ren g u ţa şi copacul în care pe trecuse zile fericite . Aici, corul pă să re le lo r a co n ce rta t p în ă m ai zi­lele trecu te , c înd ş i-au în ch e ia t s ta ­giunea. Şi crîngu l a re u n fa rm ec ap arte . Călcînd pe covor foşnitor, în in tim ita tea serii a scu ltăm m elan -

DIN CUPRINS

© De la in im ă la in im ă . . . 2

® M unca — R olul educa tiv al aceste ia în c ad ru l fam ilie i . . 3

® C rucea — a lta r de je r t fă . . 5

o De la S ab a t la D um in ică (X III) 6

® C red in ţa d a tă sf in ţilo r . . . 3

® P led o arie p e n tru com unicare 13

® D uhu l p u t e r i i ................................. 114

® D ă-m i să b e a u ............................15

® L u cră r ile cele m ai în sem n a te 17

® A specte ale teologiei judecă ţii în Vechiul T es tam en t . . . . 19

® A nii de f o r m a r e ...........................20

© D esărv îşirea — este ea oare p o s i b i l ă ................................................ 21

colicul p re lu d iu la unison, c în ta t de orga frunz işu lu i rug in iu .

Sosirea to am n e i ne oferă şi f r u ­m use ţi şi bucurii. Ea aduce coroane m ultico lore p e n tru copacii p ă d u r i ­lor, aduce cu s in e pom ii încă rca ţi cu fru c te ia r ca re zu lta t a l h ă rn i ­ciei om ului, u n i tă cu b in ecu v în ta rea C erului, be lşugu l c îm purilor.

A cum se s tr în g roadele m uncii unu i an în treg şi to t a cu m se fac in tense p re g ă tir i p e n tru viitor.

V orb ind desp re roadele m uncii ne aducem a m in te cu p lăcere de fap tu l c ă -D o m n u l D u m n ezeu a lu a t pe om şi l-a aşeza t în g ră d in a E d en u lu i ca s-o lucreze şi s-o păzească. Gen. 2,'15. El a r în d u it ca m u n ca să fie o b in ecu v în ta re p e n tru om, a tî t din p u n c t de ved ere fizic — o fe rindu-i posib ili ta tea dezvo ltă rii fo rţe lo r sale— d a r şi d in p u n c t de vedere sp i­r i tu a l — ocrotindu-1 de curse le şi isp itir i le celui rău .

Este u n m o m e n t de cu lm e al p re ­ţu ir i i m uncii, ace la al o feririi D eca­logului, c înd D um nezeu a scris cu degetu l S ău : „Şase zile să lucrezi şi să - ţi faci to t lu c ru l tă u !“

P o p o ru l lui D um nezeu d in aceste v re m u ri n u a r t reb u i să u ite n ic i­oda tă că în t im p u r i le b iblice m u n ca n u e ra c o n sid e ra tă ca u n lu c ru n e ­ob işnu it sau d isp re ţu it , ci d in con­tră , Moise în v ă ţa se poporu l că acest p r in c ip iu treb u ie săd it în in im ile co­p iilo r lor. E ra ch ia r co n sid era t ca un p ăca t fa p tu l de a p e rm ite t in e r ilo r să crească cu m e n ta li ta te a d isp re ­ţu ir i i m uncii. O rice adolescent, fie că avea p ă r in ţ i bogaţi, fie că e rau săraci, t r e b u ia să în v e ţe o m eserie .

D om nul Isus — M are le n o stru M odel — lucrase în copilărie şi t i ­n e re ţe îm p re u n ă cu Ios;f, oferind tu tu ro r o e x cep ţio n a lă p ild ă de p re ­ţu ire a m uncii. C h iar dacă n e -am re feri la lu c ra re a S a m esian ică să n u u i tă m că M în tu ito ru l sp u n ea : „C ît este z iuă t reb u ie să lucrez lu ­c răr ile C elu i ce M -a tr im es ; v ine n o ap tea c înd n im en i n u m ai poa te să lucreze. Ioan 9,4. I a r în Ioan 5,17 scrie : „T a tă l M eu lucrează p înă acu m şi Eu de asem enea lu crez“ .

Pavel, m apele S ău discipol, n u a în ce ta t să s fă tu iască pe credincioşi cu p r iv ire la aceas ta sp u n în d u -le a- deseori : „C ău ta ţi să lu c ra ţ i cu m îi- n ile v oastre" , b a m ai m ult, a tu n c i

c înd m u lţ im ea g r iji lo r lu i evanghe- listice îi o fe reau u n o a recare răgaz, se înde le tn icea cu face rea cortu rilo r. Deşi m ai e rau şi a lte m otive p e n tru care e l făcea aceas tă lucra re , t r e ­bu ie să o b se rv ăm considera ţia sa fa ţă de m uncă . T ot el, a lto ra le dă sfa tu l să-şi m ăn înce p îinea m un cin d liniştit.

S a tan a s-a s t ră d u it să c o n traca ­reze lu c ra rea lu i D um nezeu in tro - duc înd ch ia r în lu m ea re lig ioasă concepţii e ro n a te sau fanatice . C reş­tin i ră u in fo rm a ţi au p re tin s astfel că p e n tru a ob ţine a d e v ă ra ta sfin ­ţen ie t reb u ie să se rid ice d easu p ra leg ă tu r ilo r p ăm în teş ti şi p r in u r ­m are să se a b ţin ă com ple t de la lucru. A lţi sp r i j in in d u -se pe in te r ­p re ta re a fo r ţa tă a u n o r tex te b i ­blice, a u în v ă ţa t în m od j ig n ito r că m u n ca a r fi u n p ă ca t şi că deci, creş tinu l n u t reb u ie să se g îndească la b u n ă s ta re a sa sau a fam ilie i sale, a celor în m ijlocu l că ro ra locuieşte, ci să-şi consacre to t t im p u l n u m ai lu c ră r i lo r sp ir i tua le . în v ă ţă tu ra şi exem plu l m are lu i aposto l resp ing aceste v ed eri ex trem is te .

Noi ş tim că m u n ca în nob ilează pe om. Ea deschide un orizont m ai m are g înd iri i şi acţiun ii. Ea este u n d re p t şi o obliga ţie m o ra lă fa ţă de t in e în p r im u l r înd , d a r şi fa ţă de societate. S în tem chem aţi n u n u m ai a m unci, ci să s im ţim b u cu ria m u n ­cii, b u cu ria de a ne aduce co n tr i ­bu ţia noastră , e fo rtu lu i colectiv. A- sem enea ro tiţe lo r unu i ceasornic, f ie ­c are m em b ru a l Bisericii la locul lui, oricît a r p ă rea de ne însem na t, îşi poa te aduce c o n tr ib u ţia la rea l iza ­rea m ari lo r p la n u r i şi în făp tu ir i.

S p ir itu l p rofe tic a b u n d ă în s fa ­tu r i p r iv ito a re la m u n că sco ţînd în ev id en ţă ro lu l ei ed u ca tiv în ca ­d ru l fam iliei. Ia tă doar c îteva din aceste în v ă ţă tu r i deosebit de va lo ­roase.

— „T inerii a r t reb u i conduşi să vad ă a d e v ă ra ta d e m n ita te a m u n ­cii".

— „T in e re tu l a r t reb u i în v ă ţa t că v ia ţa în seam n ă o zeloasă lucra re , re sp o n sab ili ta te şi p u r ta re de grijă ."— „Faceţi pe copii şi t in e r i să v a d ă d in B iblie cum a o nora t D um nezeu lu c ra rea m u n c ito ru lu i de toa te zi­lele". „Un t in e re t ed u ca t în obiceiul m uncii şi p ricep în d u -se la lu cră r i fo lositoare şi p roductive , — cine a r p u tea să -i p re ţu ia sc ă v a lo a rea fa ţă de societa te ?“ „U n t in e re t ed u ca t în fe lu l acesta, o r ica re a r fi ch em a ­rea sa în v ia ţă , îl va face de un re a l folos în societa te".

— „O ap ă s tă tă to a re a ju n g e în cu rîn d o p r im e jd ie ; d a r u n pî- rî ia ş care curge îm p răş tie să n ă ­ta te şi vigoare. U nu l este s im bolu l tr în d ăv ie i ia r celă la lt a l m u n cii cu folos p e n tru cei d in ju r" .

— „Cea m ai cu ra tă şi cea m ai în a l tă b u cu rie v ine la aceia care îm plinesc cred incios da to rii le care

| 3 jSeptembrie — Octombrie 1986 L i!

le -au fost în cred in ţa te . Nici o m u n că c ins ti tă n u este în jos itoare" . „Isus H ristos a în n o b ila t m unca. P e n t ru ca să ne dea p ildă de m uncă. El lu c ră cu m îin ile Sale. C h iar d in frag ed ă copilărie El îş i făcu p a r te a în sp r i j in ire a fam ilie i" .

„Copiii şi t in e r ii t reb u ie să a ibă p lăce re de a face m ai uşoare g ri ­j ile ta tă lu i şi ale m am ei, dovedind p u r ta re de g r i jă neegoistă în că ­m in. Dacă p o a r tă cu bucurie pove ­r i le care le rev in p rim esc o ed u ­caţie care îi va p reg ă ti p e n tru locuri de folos. P r in îndep lin irea c red incioasă a d a to rii lo r sim ple în căm in, băie ţii şi fe te le p un tem e ­lia p e n tru desăv îrş irea lor.“

—• „P ă rin ţ i i să a leagă căi şi m ij ­loace p e n tru copiii lor ca ei să fie ocupaţi cu folos... în g ăd u iţ i- le să v ă a ju te în to t ceea ce le stă în p u te re şi a ră ta ţ i - le că le p re ţu i ţ i a ju to ru l . F ace ţi- i să sim tă că ei ap a r ţ in v ieţii fam ilie i. In v ita ţ i- i

să-şi p lan ifice m u n ca aşa încît s-o p o a tă îndep lin i rep ed e şi bine. în - v ă ţa ţ i- i să fie p ro m p ţi şi energici în m u n ca lor, să econom isească tim p u l aşa încît n ici o c lipă să nu se p ia rd ă d in o re le r în d u ite p e n tru m u n că “ .

A vem nevoie de o în ţe lepc iune m ai p resus de cea o b işnu ită ca p ă r in ţ i i să ştie cum să educe cel m ai b ine pe copiii lor p e n tru o v ia ţă fo lositoare şi fericită .

E xem plu l so ţilor W hite este g ră i ­to r în aceas tă p riv in ţă . So ţu l m u n ­cea d in g reu la c ă ra t p ia tră , căci e ra u săraci, d a r se h o tă r îse ră să nu d ep in d ă de alţii, ci să se în ­t re ţ in ă s inguri şi pe cît e ra posibil a r fi d o rit să a ju te şi a ltora . Cu to a te că e ra su fe r in d lu c ra fă ră a m u rm u ra , b a c h ia r în cu ra j în d pe alţii. O v ia ţă p l in ă de e fo r tu r i s tă ­ru i to a re şi m u n că a fost p i ld a ofe­r i tă de ei a t î t copiilor cît şi celor ce i-au cunoscut.

Dom nul a da t om ului în stă - p în ire p ă m în tu l p e n tru a-1 m unci şi a-şi scoate h ra n a d in el, f ruc - tif ic înd să m în ţa tu tu ro r p lan te lo r ce n e -au fost puse la dispoziţie. S în tem benefic ia rii b u n u r i lo r p ă - *m în tu lu i, cu d a to r ia de a le p e rp e ­tu a p r in m uncă , de a ne a n g a ja în to t ceea ce ne r id ică la ra n g u l de co n tin u a to r i ai în a in taş ilo r şi m a ­r ilo r no astre exem ple. S în tem che ­m aţi să n e în d em n ă m un ii pe a lţii la to t ceea ce este bun , să m uncim cu d ă ru ire ca şi p în ă acu m con­tr ib u in d la p rogresu l societă ţii în care tră im . Ca adven tiş ti, noi aco r­dăm c ins tea cuven ită m uncii. S fă ­tu im continuu , pe toţi m em b rii B i­sericii, ca la locul lor de m u n că să fie m ai d ep arte , un ex em p lu de h ă rn ic ie .şi co laborare , în ţe leg înd că aceas ta este voia lui D um nezeu.

Pastor,G. Vasilescu

REALIZĂRI • REALIZĂRI • REALIZĂRI • REALIZĂRI • REALIZĂRI • REALIZĂRI • REALIZĂRI

100.000 d e a p a r t a m e n te

C o n s tr u c to r i i d e lo c u in ţe ie ş e n i a u d a t în fo lo s in ţă î n a c e s t a n , p în ă a c u m , 1400 a p a r ta m e n te d e p ă ş in d cui 133 a p a r ­t a m e n t e p r e v e d e r i le g r a f ic e lo r la z i . S u c c e s u l e s te s e m n i f i c a t i v ş i pervtru f a p t u l că s -a a ju n s a s t f e l la c i f r a ' d e100.000 a p a r ta m e n te n o u c o n s t r u i t e î n j u ­d e ţ ; a c e s to ra l i se a d a u g ă s p a ţ i i c o ­m e r c ia l e c e î n s u m e a z ă c irc a 130 000 m p ş i u n m a r e n u m ă r d e u n i t ă ţ i d e s e r v ir e a p o p u la ţ ie i , la p a r t e r u l b lo c u r i lo r . C o n ­c o m i t e n t , s - a u e x t i n s r e ţe le le d e a p ă şi c a n a l iz a re , c e le d e t r a m v a ie ş i t r o le ib u z e , s -a m o d e r n i z a t p r in lu c r ă r i d e p a v a r e ş i a s fa l t a r e o m a r e s u p r a fa ţă d e s t r ă z i ş i t r o tu a r e .

F o lo s i r e a e n e rg ie i n e c o n v e n ţ io n a le

î n a c e s t an , în j u d e ţ u l S a tu M a r e a u f o s t p u s e în f u n c ţ i u n e 16 in s ta la ţ i i d e b io g a z la sa te , p a n o u r i s o la r e la î n t r e ­p r in d e r e a d e p ie s e d e s c h im b ş i u t i la je p e n t r u in d u s t r ia c h im ic ă şi la b lo c u r i le d i n n o i le a n s a m b l u r i d e lo c u in ţe d in S a tu M a re , p r e c u m ş i 8 in s ta la ţ i i e o l ie n e u t i l i z a te î n u n i tă ţ i l e a g r ico le . C o n fo r m p r o g r a m u lu i ju \d e ţe a n p r i v i n d u t i l i z a r e a e n e r g ie i n e c o n v e n ţ io n a le , p în ă la s f î r ş i tu l a n u lu i n u m ă r u l in s ta la ţ i i lo r d e b io gaz , s o la r e ş i e o l ie n e u r m e a z ă să a ju n g ă la 188.

O n o u ă c a p a c i t a te d e p r o d u c ţ ie

P e m a r e a p la t fo r m ă in d u s t r ia lă a m u n ic i p iu lu i B i s t r i ţa a i n t r a t în f u n c ţ i - ţ i u n e p r i m u l m o d u l al n o i i fa b r ic i d e o x ig e n . D ir i ja t p r i n t r - u n s i s te m d e c o n ­d u c te , ' o x i g e n u l a ju n g e la fa b r ic a de. p ie s e t u r n a te ş i f o r ja t e d in o ţe l , p r e ­c u m ş i la c e le la l te s e c ţ i i d e p r o d u c ţ i e a le î n t r e p r i n d e r i i d e u t i la j te h n o lo g ic . C el d e - a l d o i le a m o d u l d e p r o d u c ţ i e al fa b r ic i i d e o x i g e n d e la B i s t r i ţa se a f lă î n fa z ă a v a n s a tă d e e x e c u ţ ie .

N oi c a p a c i t ă ţ i d e p ro d u c ţ ie

L a în t r e p r i n d e r e a m e ta lu r g i c ă d in Ia ş i a u in t r a t î n f u n c ţ i u n e t r e i n o i ca p a c ită ţ i d e p r o d u c ţ i e p e n t r u ţ e v i d in o ţe l d e d i m e n s iu n i m ic i , c u d ia m e t r e le c u p r in s e s u b 10 m m . N o i l e c a p a c i tă ţ i a m p la s a te în s p a ţi i le d e v e n i t e d is p o n ib i le p r in m o ­d e r n iz a r e a p r o d u c ţ i e i la u n i ta te a ie ş e a n ă ,

a u fo s t d o ta te cu u t i la je ş i in s ta la ţ i i d e î n a l t r a n d a m e n t , r e a l i za te d e in d u s tr ia r o m â n e a s c ă .

U n n o u e d i f ic iu d e s ă n ă t a t e

î n o r a ş u l Ş i m l e u l S i l v a n ie i a f o s t d a t în fo lo s in ţă u n m o d e r n s p i ta l c u p l a t cu p o l ic l in ic ă ( fo to ) . N o u l s p i ta l o r ă ş e n e s c d i s p u n e d e 430 p a tu r i şi o p o l ic l in ic ă în c a re p o t f i e f e c t u a te z i ln i c 650 d e c o n ­s u l ta ţ i i . D i s p u n în d d e o a p a r a tu r ă m o ­d e r n ă n o u l e d i f i c iu p e n t r u o c r o t ire a s ă n ă tă ţ i i c u p r in d e s e c ţ i i d e c h i r u r g ie , p e d ia tr ie , t e r a p i e i n t e n s iv ă , in t e r n e , g i ­n e c o lo g ie , fa r m a c ie , la b o r a to r ş i a l t e d o tă r i . P r o ie c ta t d e I n s t i t u tu l d e c e r c e ­tă r i ş i p r o ie c tă r i p e n t r u s i s te m a t i z a r e şi g o s p o d ă r ie c o m u n a lă B u c u r e ş t i , r id ic a t d e în t r e p r i n d e r e a d e a n tr e p r i z ă c o n s t r u c - ţ i i - m o n t a j S ă la j , n o u l s p i ta l s e in te g r e a z ă a r m o n io s , a n s a m b l u lu i a r h i te c to n i c al c e n tr u lu i c i v ic a l o r a ş u lu i ş i s e r e m a r c ă p r in t r - o fu n c ţ io n a l i t a t e sp o r i tă .

P r o d u s e n o i

î n m a i p u ţ i n d e 10 z ile , la în t r e p r i n ­d e r e a , ,H id r o m e c a n ic a “ d in B r a ş o v a u f o s t la n s a te î n fa b r ic a ţ ia d e s e r ie d o u ă n o i p r o d u s e d e în a l tă c o m p le x i t a t e t e h ­n ic ă . E s te v o r b a d e t r a n s m is ia h id r o ­

m e c a n i c ă 15—16 H R S , c a r e v a e c h ip a t r a c to a re le , a u to m o to a r e l e ş i u t i la je le t e r a s ie r e d o ta t e c u m o to a r e d e 180 C P ş i t r a n s m is ia h id r o m e c a t ic ă 21—12 H R S d e s t i n a tă e c h ip ă r i i t r a c to a r e lo r cu m o ­to a r e d e 60—80 CP.

mCurierul A dventist

CRUCEA -

altar de jertfă

Cînd au ajuns la locul n u ­mit „Căpăţîna", L-au răstignit acolo... (Luca 23, 33 p.p.)

Isus, ducîndu-Şi crucea, a ajuns la locul zis al „Căpăţî- nii“, care în evreieşte se chea­mă ,,Golgota“. Acolo a fost răs­tignit (Ioan 19,17-18 p.p.)

Dacă aş putea dirija, printr-o putere su­pranaturală, desigur, legile care închid între maluri de granit misterioasa scurgere a vre­mii, m-aş lăsa pu rta t în amonte spre zările istoriei, spre acel moment de împlinire la ­ten tă cînd grăuntele divin se aruncă în adîn- cul unui vas de lut numit Mari a, ca peste o vreme cerul Betleemului învolburat de stea şi de îngeri să cînte : A venit Dumnezeu la noi !

Tot cam pe atunci, dacă mi s-ar fi îngă­duit să popopesc în um bra unui arbore nu departe de Ierusalim, aş fi surprins, poate, un joc al întîmplării sau un secret de dincolo, din tainele providenţei. Stînd pe covorul de iarbă, cu spatele rezemat de trunchiul copa­cului, privirea m i-ar fi alunecat prin tre ra ­muri şi frunze şi roduri către petice de cer, şi aş fi observat, poate, căderea unei seminţe de pe ram la pămînt. Acel sîmbure va trimite . mîine rădăcini în adînc şi o coroană verde către cer. Va fi un alt stejar, fag, cedru sau chi­paros sau... cine ştie ce.

Mă întreb, ce aş fi făcut dacă tot printr-o putere supraomenească, aş fi ştiut că din acea sămînţă de stejar, fag, cedru, sau chiparos va creşte crucea pentru M întuitorul meu ?

Cu un fior cosmic în inimă aş fi luat să- m înţa între degete cu dorinţa de a stîrpi răul din germene. Pentru o clipă aş fi ţinut-o în palmă ca pe un strop de esenţă rea, ca prima picătură de păcat ce a căzut în sufletul s tră ­moşilor şi au crescut de acolo atîtea ramuri ale tragediei noastre.

Da, primul impuls, naiv, desigur, ar fi fost să strivesc sămînţa, să sting principiul vital

al răului, proiectul crucii ascuns în destinul ei tainic.

Ar fi fost un gest naiv şi zadarnic. De două ori naiv şi zadarnic !

Căci nu mlădierea crengilor slobozeşte vi­forul în năpraznica lui drumeţie şi nu lemnul mistuit în flăcări este cauza atîtor ruguri înăl­ţate pentru jertfă.

Suflul răului porneşte din cămările ascunse ale fiinţei noastre ; de acolo se dezlănţuie şi smulge din rădăcini atîtea flori deschise spre cer, atîtea bucurii scăldate în izvor divin, atî­tea gînduri sădite de Dumnezeu !

Suflul răului vine din inimă, din inima fiu­lui risipitor. Firav la prima apariţie, frînge păduri întregi mai apoi, şi în calea lui nu poate sta stavilă decît un singur arbore : cel prefăcut în cruce ! Cel înfipt fără rădăcini şi totuşi de nesmuls în vîrful Golgotei !

Nu lemnul este vinovat, ci răul care a ce­ru t o cruce pe Calvar, transform înd toate pă­durile Păm întului în păduri de cruci virtuale şi lumea noastră în jungla suferinţei !

Răul pe care l-am moştenit, şi răul pe care îl acceptăm zi de zi este făuritorul neostoit de cruci şi izvor de mii de dureri.

Ce naivitate este a crede că m area pro ­blemă a acestui rău cu tot cortegiul său fu ­nest se poate rezolva nu acceptînd, ci înlă- turînd crucea !

Da, cred că dacă mi s-ar fi dat să stau cu două milenii în urm ă sub un copac, lîngă Ieru ­salim, şi aş fi zărit căderea acelei seminţe la sol, poate chiar a unei ghinde din care va creşte crucea pentru M întuitorul Lumii, aş fi v ru t să înving fireasca pornire de a su­prima planul Tău ascuns în sămînţă, şi miş­cat de un fior al iluminării Ţi-aş fi m ulţumit în suspin de rugă că ai avut milă de mine !

Şi Te-aş fi rugat, Dumnezeul meu, să dai credinţei mele harul de a Te vedea pe altar suferind pentru mine ca Mielul lui Dumne­zeu ! Pe cruce răstignit... din cauza mea !

Pe cruce... pentru mine !Răstignit... în locul meu !O, Doamne, în timp ce haru l Tău mă în ­

văluie, fă să pot spune : „Am fost răstignit îm preună cu Hristos, şi trăiesc... dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care rn-a iu ­bit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine“ (Gal. 2,20).

Pastor,L. Forray

Septem brie — Octombrie 1986 5

De la Sabat la2. Faptele Apostolilor 20, 7—12

Al doilea pasa j b ib lic cu în se m n ă ­ta te h o tă r î to a re p e n tru s tu d iu l nos­t ru este r e la ta re a d irectă, de p a r t i ­c ipant, a lu i L u ca (Fap te 20, 4-15) cu p r iv ire la acea a d u n a re d in p r i ­m a zi a săp tăm în ii la Troa. Scriito ­rul, care s -a re în t î ln i t cu g rupu l celor ce c ă lă to reau cu P av e l la Filipi (Fap te 20, 6), re la tează acu m la p e rso an a în tî i p lu ra l , cu m u lte de ­talii, d esp re a d u n a re a care a avu t loc la T roa ch ia r în a in tea p lecării lu i P av e l :

7. „In z iua d in tîi a săp tăm în ii (m ia ton sabbaton), e ram a d u n a ţi lao la ltă ca să f r în g em pîinea. Pavel, c are t reb u ia să plece a doua zi (te epaurion), v o rb ea ucenicilor, şi şi-a lu n g it v o rb irea p în ă la m iezul n o p ­ţii. 8. în oda ia de sus, u n d e e ram adunaţi , e rau m u lte lum ini. 8. Şi un tîn ă r, n u m it E utih , care şedea pe fe reastră , a ad o rm it de -a b inelea în t im p u l lungei v o rb ir i a lu i P av e l ; b i ru i t de som n, a căzu t d in ca tu l al tre ilea , şi a fost r id ica t m ort. 10. D ar P av e l s-a pogorît, s-a rep ez it sp re el, l -a lu a t în b ra ţe , şi a zis : „N u v ă tu lb u ra ţ i , căci su ­fletu l lui este în e l“ . 11. D upă ce s-a su it ia răş i a f r în t p îinea, a cinat, şi a m ai v o rb it m u ltă v rem e p înă la ziuă. A poi a p lecat. 12. F lăcău l a fost adus viu, şi lu c ru l acesta a fost p r ic in a une i m ar i m îng îieri" .

S -a aco rd a t acestu i pasa j o im ­p o r ta n ţă h o tă r î to a re deoarece el este s in g u ra m en ţio n are c la ră în N oul T es tam en t a une i a d u n ă r i creştine de sfă şu ra te „în z iua d in tîi a săp tăm în ii" în vederea fr îngerii p îin ii (Fap te 20, 7). De exem plu , F. F. B ruce a f irm ă că aceas tă decla ­ra ţie este „cea m ai veche dovadă ne îndoie ln ică pe care o av em cu p r iv ire la d ep r in d e rea creş tin ilo r de a se a d u n a lao la tă p e n tru în ch i ­n a re în acea z i“ 36 P. K. J e w e t t în acelaşi fe l dec la ra că. „aici se află cea d in tîi m ă r tu r ie c la ră d esp re o a d u n a re c reş tină cu scopuri de cult în p r im a zi a săp tăm în ii" 37. P o t fi aduse m u lte d ec la ra ţii care, ca şi acestea, consideră Jex tu l d in F ap te 20, 7 ca f i in d p r im a „dovadă de n e ­tăg ă d u it a păz iri i du m in ic ii"38.

Aceste concluzii categorice se b a ­zează în cea m ai m are m ă su ră pe p rem iza că p r im a p a r te a v e rse tu ­lu i şap te rep rez in tă o „ fo rm u lă t i ­p ică" p e n tru a d resc rie timpul obiş­n u i t al cu ltu lu i c reş tin p r im a r („în z iua d in tîi a săp tăm în ii" ) , şi de asem enea caracterul în ch in ă r ii („ca să f r îngem p î in e a " ) 39. Totuşi, deoa ­rece a d u n a re a a a v u t loc sea ra şi fr în g ereă p îin ii s-a făcu t d u p ă m ie ­zul nop ţii (v. 7.11) ia r P av e l s-a d e sp ă r ţi t de credincioşi în zori, este necesar să lu ăm în d iscuţie c îteva în treb ă r i, în a in te de a p u tea fo rm u la vreo concluzie. M om entu l şi c a rac ­te ru l ad u n ă r i i de la T roa a u fost obişnuite sau e x tra o rd in a re , p r i le ­ju ite poa te de p leca rea aposto lu lu i ?

Duminică (XIII)

Fiind v o rb a de o a d u n a re de seară, ex p res ia „ziua d in tîi a săp tăm în ii — mia ton sabbaton" se re fe ră la sea ra zilei de s îm b ă tă sau la se a ra de dum in ică ? î n a lte cuvinte , L uca socoteşte zile le de sea ră p în ă sea ra p o tr iv it cu o b işn u in ţa iudaică, sau de la m iezul nop ţii la m iezul nop ţii du p ă u z an ţa ro m an ă ? (P en tru iu ­dei, sea ra d in a in tea dum in ic ii e ra considera tă se a ra p r im e i zile, ia r p e n tru ro m an i sea ra p rim ei zile a săp tăm în ii e ra sea ra care u rm ează zilei de dum in ică). E xpres ia „frîn - ge rea p îin ii" este d e ja fo losită ca o fo rm u lă t ip ică sp re a desem na c la r şi exclusiv C ina D om nulu i ? A av u t loc f r în g e re ă p îin ii n u m ai în p r im a zi a săp tăm în ii ? -în lu ­m in a con tex tu lu i, f r în g e re ă p îin ii în d ep lin ită de P av e l la T roa a fost o p a r te a să rb ă to r ir i i ob işnu ite în zi de d u m in ică a Cinei D om nulu i ? S au po a te că a fost o c ină de p ă r- tăşie, o m asă f ră ţească (agape) o r­gan iza tă cu ocazia p lecă rii lu i P a ­vel ? Sau cele două aspecte s -au îm ­p le ti t ? Ca să p u tem ră sp u n d e la aceste în tre b ă r i im p o rtan te , t reb u ie să d ăm a te n ţie c îto rva problem e.

Un n u m ă r în se m n a t de cercetă to ri susţin că a d u n a re a s-a d esfăşu ra t dum in ică seara , a ră t în d că Luca, fiind m ai m u lt în leg ă tu ră cu N ea ­m urile şi sc riind p e n tru ele, folo­sea sis tem ul ro m an , care considera ziua de la m iezu l nop ţii la m iezul nopţii u rm ă to a re 40. P o tr iv it cu acest sistem, o a d u n a re de sea ră în p r im a zi a să p tăm în ii p u tea fi d o a r d u ­m in ică seara. P asa je le considera te ca sp r i j in in d s is tem u l ro m an se gă ­sesc în F a p te 4, 3 ; 20, 7 ; 23, 31-32. în fiecare caz e x p res ia „a doua zi— he epaurion sau he aurion" este m en ţio n a tă în t r -u n con tex t care a re ca p u n c t de re fe r in ţă seara . R a ţio ­n am en tu l este că deoarece L uca v o r ­beşte sea ra desp re a doua zi ca f iind o nouă zi, în t im p ce d u p ă calculul iudaic z iua cea nouă începuse deja, pu tem conchide că el n u folosea sistem ul iu d a ic de socotire a t im ­pului, ci pe cel rom an . (Po triv it cu acesta z iu a n o u ă începe la m ie ­zul nopţii). S lăb ic iunea a rg u m e n tu ­lu i s tă în fa p tu l că expres ii le „he epaurion" sa u „he aurion" n u de ­num esc în m od exclusiv „a doua z i" ci po t de asem enea să fie t r a ­duse „în d im in e a ţa u rm ă to a re " . A m îndouă v a r ia n te le sîn t t rad u ceri corecte a le cu v in te lo r greceşti. De fap t cu v în tu l „au r io n " d e riv ă d in „hos“ care în se am n ă „zori de zi, r ă să r i t" . De aceea, cuv în tu l în sine, a şa cum a ra tă P iro t-C lam er, „de ­sem nează d im in e a ţa u rm ă to a re fă ră să dea im p o r ta n ţă fap tu lu i dacă acea d im in e a ţă a p a r ţ in e sau n u unei noi zile" 41. De fa p t cu v în tu l „zi — hemera" t reb u ie să fie ori ad ău g a t ori se im p lică în „a doua zi — te epaurion11 p e n tru ca să fie t rad u s „în z iua u rm ă to a re" . T oate acestea a ra tă că dovezile în fav o area siste ­m u lu i ro m an de calcul sîn t în tr -a - d ev ăr slabe.

Cu toa te acestea, ch ia r dacă am ad m ite că L uca a folosit s is tem ul rom an, aceas ta a r în sem n a că a d u ­n a rea s-a în tru n i t d um in ică sea ra şi ca u rm a re fr în g ereă p îin ii (con­s id e ra tă ca o p a r te e sen ţia lă a cu l­tu lu i dum in ical) care a a v u t loc d u p ă m iezul nopţii, s -a r fi d esfăşu ­ra t în tre h o tare le zilei de luni. în acest caz, m o m en tu l să rb ă to r ir i i Cinei D om nulu i n u a r aduce nici un sp r ij in d irec t p e n tru păz irea d u m i­nicii. R. C. H. L enski recunoaşte aceas tă d ilem ă a tunci c înd scrie :

„Este a d e v ă ra t că acesta este p r i ­m u l serv ic iu d iv in care este ra p o r ­ta t în F ap te le A postolilor ca av înd loc în tr -o d um in ică ; şi to tuş i v a ­loarea dovezilor care se po t obţine de aici este fo a r te redusă , p e n tru că acela a fost u n serv iciu neob işnu it în orice p r iv in ţă , ia r P av e l şi to v a ­răşii să i a u p leca t m ai d e p a r te lun i dis de dim ineaţă.... Dacă serviciu l d iv in s -a r fi d e s fă şu ra t d um in ică d im in ea ţa , aceas ta n e -a r fi a ju ta t m ai m u lt în dovedirea dum in ic ii ca ziua o b işnu ită de cult a^com unită ţii apostolice." 42.

A cest a u to r se s trăd u ieş te să r e ­zolve p ro b lem a sus ţin înd fă ră nici un tem ei că „ în tr -a d ev ă r se ţ inuse la T roa u n serv ic iu de d im in e a ţă în acea dum in ică , deşi L uca n u îl m en ­ţionează de loc. De asem enea c re ­dem că P ave l a ales în m od d e libe ­ra t z iua de lu n i p e n tru p le c a re " .43 A cest e fort de a a d a p ta is to ria p e n tru a dobînd i a rg u m en te în f a ­voarea cu ltu lu i dum in ica l este cu a d ev ă ra t ingenios, da r d in n e fe r i ­cire se în tem eiază pe ceva ce tex tu l biblic nu spune. De ce a r fi neg li­ja t L u ca să rap o rteze a d u n a re a de dum in ică d im in ea ţa c înd el, ca m a r ­to r ocular, oferă a tî t de m u lte a m ă ­n u n te despre cele în tîm p la te ? P e n ­t ru ce a fost nevoie să se am în e fr în g ereă p îin ii du p ă m iezul nopţii de v re m e ce credincioşii se a d u n a ­seră d e ja d im in ea ţa p e n tru cu ltu l d um in ica l ? M ai m ult, este g reu să c redem că P av e l îşi am înase p leca ­rea p înă lu n i d im in ea ţa d in respect p e n tru z iua de dum inică. El p le ­case d in F ilipi „după zilele p ra z ­n icu lu i A zim ilor" (Fap te 20, 6) şi p ro b ab il că sosise la T ro a d u m i­nică, de v rem e ce s tînd acolo „şapte zile" (Fap te 20, 8) a p leca t m ai de ­p a r te în z iua în tî i a s ă p tă m în i i44.

E fo rtu l de a dovedi că L u ca a folosit s is tem ul de calcul ro m an şi a p lasa astfe l a d u n a re a de la T roa în sea ra zilei de d um in ică face fă ră va loare ch ia r în ce rca rea de a dovedi să rb ă to r irea re g u la tă a dum in ic ii pe baza acestu i pasaj. C. S. M osna a r a ­tă corect acest lu c ru c înd a f irm ă :

„Ori sus ţinem că E u h aris t ia a fost s ă rb ă to r i tă în tre lim itele . zilei de dum in ică, deci în n o ap tea d in tre s îm bătă şi d um in ică a ltfe l m en ţio ­n a rea de că tre L uca a zilei (acestui even im ent) n u a re nici o va lo a re şi tex tu l n u a re n im ic de spus cu p r i ­v ire la cu ltu l dum in ical" 45.

A vem m otive sufic ien te să c redem că în r e la ta re a sa L u ca foloseşte cu consecvenţă m odu l iudaic de calcul a l t im pu lu i. Aşa cum am a r ă ­t a t m ai înain te , d u p ă acest sistem

! i iCurierul A dventist

p r im a zi a săp tăm în ii începea s îm ­b ă tă la apusu l soarelu i, p a r te a de noap to a zilei de dum in ică f iind a n te r io a ră p ă r ţi i de zi. S ea ra zilei d in ţii a săp tăm în ii în care a avu t loc a d u n a re a corespunde deci cu ceea ce noi n u m im s îm b ă tă sea ra 's . D ovada constă în fa p tu l că Luca, deşi făcea p a r te d in tre N eam uri, foloseşte s is tem ul de calcul iudaic c înd rap o rtează în evanghe lia sa în- m o rm în ta re a D om nulu i H ristos : „E ra z iua P regă tir i i , şi începea ziua S ab a tu lu i" (Luca 23, 54). De a se ­m en ea în F ap te le A postolilor el a ra tă m ereu şi m ereu respectu l său fa ţă de ca len d aru l şi obiceiurile re ­ligioase ale iudeilor. ' De ex em p lu el m en ţionează că Iro d a a res ta t pe P e t ru c înd „ e rau zilele p razn icu lu i A zim ilor“ şi că el avea de „gînd ca d u p ă P aşte să -l scoată în a in tea no ro d u lu i" (Fap te 12, 3-4). El a ra tă că îm p re u n ă cu P av e l el însuşi a p leca t d in Filip i „după zilele p ra z ­n icu lu i A zim ilor" (Fapte 20, 6 ; comp. L uca 22, 1.7). El a ra tă des­chis, în m ai m u lte ocazii, că P avel re sp ec ta obiceiurile iudaice (Fapte 16, 1-3 ; 13, 18 ; 20, 16 ; 21, 24). De exem plu el spune că P av e l „se g ră ­bea ca... să fie în Ie ru sa lim de z iua C incizecim ii" (20, 16). M ai t îrz iu el re la tează cum la Ie ru sa l im aposto ­lu l a ceda t in s is ten ţe lo r f ra ţi lo r şi „s-a c u ră ţ i t şi a in t r a t cu ei a doua zi în Tem plu , ca să vestească sfîr- ş itu l zilelor cu ră ţir ii" (21, 26). La acestea s -a r m ai p u te a a d ău g a desele re fe r ir i a le lu i L uca la ad u n ările d in S a b a t ale lui P av e l c înd p a r ­tic ipau „Iudei şi Greci" (Fap te 18,i 4 ; comp. 17,2 ; 16,13 ; 15,21 ; 13,14. 42.44). In lu m in a acesto r indicaţii se pBate vedea că L u ca a re sp ec ta t ca len d aru l religios iudaic pe care l-a folosit consecvent în calculul tim pulu i.

D upă acest sistem, a şa cum am a ră ta t m ai îna in te , a d u n a re a de la Troa, d in z iua întîi, a a v u t loc s îm ­b ă tă seara. U nii au su g era t că e ra convenab il p e n tru c reş tin i să se ad u n e d u p ă în ch e ierea S a b a tu lu i47. R estr ic ţiile d in S a b a t în ce taseră şi a t î t iudeii (ca P av e l şi T im otei) cît şi c reş tin ii d in tre N eam u ri se p u ­teau a n g a ja pe dep lin în activ ită ţi sociale şi sp iritua le . S lăb ic iunea acestei observa ţii este p re su p u n e rea că şi c reş tin ii p ăzeau S ab a tu l con­fo rm concepţiilor şi re s tr ic ţii lo r r a ­binice. D ar cu to tu l a lta este con­cep ţia sp ir i t cu p r iv ire la S ab a t pe care o găsim p re tu t in d en i în Evanghelii.

Deci, deoarece a d u n a re a de la T roa a av u t loc în n o ap tea de s îm ­b ă tă sp re d um in ică este g reu de crezu t că ea a a v u t c a rac te ru l r e ­gulat, oficial al unu i serv iciu divin dum in ical. P av e l avea să să rb ă to ­rească îm p re u n ă cu ucenicii n u m ai p a r te a n o c tu rn ă a d um in ic ii şi să călă to rească în p a r te a ei de zi. Dar, aşa cum ştim, acest fa p t nu e ra în g ăd u it în S ab a t şi n u a r fi fost nici un b un ex em p lu de păzire a dum inicii. P a sa ju l ne conduce la ideea, e x p r im a tă de F. F. Foakes- Jackson , că „Pavel şi p rie ten ii săi,

ca bun i iudei, n u p u tea u să p o r ­nească la d ru m în S ab a t ; ei a u p leca t de în d a tă ce a fost posibil, v. 11 în zorii p r im e i zile a să p tă ­m în ii — căci S a b a tu l se te rm in ase la apusu l soare lu i" 4S. Ş tim că P a ­vel, p o tr iv it obiceiu lu i său, p ropo ­v ă d u ia d in S c r ip tu r i în zilele de S abat, a tî t iude ilo r cît şi grecilor, în sinagogi şi în aer l ib e r — aşa cum a fă cu t t im p de tre i săp tăm în i la Tesalonic (Fap te 17,2-3), o p tsp re ­zece lun i la C orin t (Fap te 10,4,11) şi perioade m ai scu rte în a lte locuri. De aceea este n o rm a l să considerăm că şi la T roa P av e l se în tîln ise cu credincioşii în z iua de Sabat. Este g reu de c rezu t că P av e l a s ta t la T roa şap te zile f ă ră să se în tî l- nească cu credincioşii p în ă în p re a j ­m a p lecării sale. A d u n a re a d in p r i ­m a zi a să p tăm în ii t reb u ie deci să fie p r iv ită ca o în tî ln ire de răm as b u n o rg an iza tă p e n tru a fr în g e p îi- nea cu Pavel.

S -a r m ai p u tea sus ţine că siste ­m u l de calcul fo losit de L uca are p u ţ in ă im p o r ta n ţă în d iscu ţia cu p r iv ire la p ăz irea dum inic ii, de v re ­m e ce el spune c la r că a d u n a re a a av u t loc în z iua d in tî i a săp tăm în ii" ia r scopul e ra „ca să fr în g em p îi- nea" . Fie că este v o rb a de n o ap tea d in a in tea dum in ic ii (după m etoda iudaică) fie că este vo rb a de sea ra care u rm ea ză dum in ic ii (după sis­tem u l rom an), a d u n a re a a a v u t loc to t în z iua întîi. To tuşi n u treb u ie să t recem cu v e d erea că f r în g erea p îin ii a a v u t loc d u p ă m iezul nopţii (Fap te 201, 7.11). U n asem enea m o­m en t neo b işn u it a r a tă că a fost o ocazie e x tra o rd in a ră şi n u u n obi­cei. Dacă, aşa cu m susţin un ii cer ­cetă tori, scopul a d u n ă r i i e ra să se să rb ă to rească C ina D om nului, de ce a a m în a t P a v e l cerem onia p înă du p ă m iezul nopţii, c înd m u lţi — asem enea lu i E u tih — au a ţip i t şi apoi să-şi re ia v o rb irea p în ă în zori ? Dacă în tr -a d e v ă r acesta e ra scopul ad u n ării , c red em că t im p u l n o rm a l al Cinei D om nulu i a r fi fost fie la . în cep u tu l adunării , fie ch ia r în a in te de p leca rea lu i Pavel, ca expres ie de ră m a s b u n a u n ită ţii în Hristos. F a p tu l că, d in contră, fr în g erea p îin ii a a v u t loc în cu rsu l une i cu v în tă r i c a re s -a p re lu n g it (peste) m ai m u lte ore, t im p în care unii credincioşi ab ia se m ai p u teau ţine tre ji, a r a tă c la r că ro lu l ei a fost m ai m u lt social decît cultic (religios). De fapt, desc rie rea ac ţ iu ­nii considera te d e m u lţi ca f iind însăşi e sen ţa a d u n ă r i i de la T roa este făcu tă în cu v in te e x tre m de sum are . M ai m u lt decît a tît, l ipseş te orice ind ica ţie a, une i p a r tic ip ă r i com une : „D upă ce s-a su it iarăşi, (Pavel) a f r în t p îinea, a cinat, şi a m ai vo rb it m u ltă v rem e p în ă la ziuă. Apoi a p leca t" (v. 11). Toate ve rbe le s în t la fo rm ă de singular. E ste v ăd it că Pavel, oaspete le de onoare, e cel c are vorbeşte, frînge p îinea, m ăn în că şi vo rbeşte m ai d ep arte şi apoi p leacă, în t im p ce credincioşii, p ro b ab il p rea m u lţi ca să fie ospătaţi, au p r iv it m u lţu m iţi cu h ra n a sp iritu a lă . C oncluzia la care a ju n g e isto ricu l A ugustus N ean d er este în ad ev ă r inev itab ilă :

„ P leca rea im in e n tă a aposto lu lu i a u n it m ica co m u n ita te în tr -o m asă fră ţească de d espărţire , şi cu acea ocazie aposto lu l a ro stit u l t im a sa cuv în ta re , f ă ră ca în acest caz să fie vo rb a de o să rb ă to r ire în sine a dum in ic ii" 49.

E xpres ia teh n ică „a fr înge p îinea— klasai arton“, m e rită m ai m u ltă a ten ţie . C are este în ţe lesu l ei rea l în con tex tu l p a sa ju lu i ? H en ry J. C ad b u ry şi K irsopp L ake în tre a b ă pe d re p t : „A ceasta în seam n ă a lua m asa sau a să rb ă to r i E u h aris tia" ? 50 Ei sus ţin că p r im a re d a re este mai sigură. J. B eh m scrie în a rtico lu l său a su p ra acestei p rob lem e :

„F rîn g erea p îin ii este p u r şi s im ­p lu o p a r te o b işnu ită şi necesa ră a p reg ă tir ii p e n tru lu a re a îm p re u n ă a m esei. Cu ea se începe îm p ă r ţ ire a fe lu lu i p r in c ip a l la fiecare masă... A ceasta este desc rie rea m esei co­m u n e p r in n u m ire a acţiun ii de în ­cepere, f r în g erea p îm ii. De aceea ex p res ia este fo losită p e n tru m asa ob işnu ită de p ă r tă ş ie a cred incioşi­lo r d in b iserica p r im a ră care avea loc zilnic în casele lor (Fap te 2, 42,46) şi de asem en ea m esele com une din com unită ţi le c reş tine d in tre N eam u ri (Fapte, 20,7 ; comp. 1 Cor. 10,16)51.

Totuşi au to ru l no tează că m ai t î r ­z iu ex p res ia „ fr în g erea p îin ii" a de ­v e n it o fo rm u lă fo losită p e n tru C ina D om nulu i 52. Este a d ev ă ra t că acesta e ste sensul expres ie i în l i te ra tu ra post-aposto lică, d a r u zan ţa expres ie i în Noul T es tam en t este d iferită . V erbu l „a frînge" — k lao “ u rm a t de su b s tan tiv u l „pîine — artos" a p a re în N oul T es ta m en t de c in ­c isprezece o r i 53. De nouă ori el se re fe ră la f r în g e re a p îin ii de că tre D om nul H ristos cu ocazia h ră n ir i i m ulţim ii, la îm p ă r tă ş ire a Cinei şi a tu n c i c înd a m în c a t cu ucenicii Săi d u p ă î n v ie r e 54 ; de două ori se re fe ră la P av e l care m ăn în că sau in iţ iază m asa celor de pe c o ra b ie 55; de două ori descrie în a d ev ă r f r în ­ge rea p îin ii la C ina D o m n u lu i56 şi de două ori este folosit ca re fe r ire g en era lă la „ fr în g erea p îin ii" îm ­p reu n ă de că tre ucenici sau c red in ­cioşi 57. T reb u ie să se observe că în nici u n u l d in aceste cazuri C ina D om nulu i n u este d e sem n a tă în m od ex p lic it ca „ frîngere a p îin ii" . S -a r p u tea înce rca să ved em o re fe r ire la C ina D om nulu i în cele două re fe r in ţe genera le d in F ap te 2,46 şi 20,7. Totuşi, cu p r iv ire la F ap te 2,46, ex p res ia „ fr îngerea p îin ii a casă" în m od c la r se re fe ră la p ă r tă ş ia la m asa z iln ică a p r im ilo r creştini. „ In fiecare zi... lu au h ra n a , cu b u cu rie şi c u ră ţ ie de in im ă. Ei lă u ­d au pe D um nezeu şi e ra p lăcu ţi în a in tea în treg u lu i norod", (v. 46- 4 7 )5S. O asem enea p ă r tă ş ie la m asa zilnică, deşi a r fi p u tu t să cu p rin d ă şi o să rb ă to r ire a Cinei D om nulu i cu g reu a r p u tea fi considera t ca să rb ă to r ire exclusiv litu rg ică a Cinei D om nului. D ec la ra ţia ech iva len tă d in F ap te 20,7 „eram a d u n a ţi la ­olaltă ca să f r în g em p îinea" , în acelaşi fel n u în seam n ă m ai m u lt

t decît că „ e ram a d u n a ţi ca să m în - căm îm p reu n ă" . De fap t, a şa cum

'• a o bse rva t cu precizie C. W. D ug- v m ore, „nu se m en ţionează nici un

Septembrie — Octombrie 19867

p ah ar , şi nici m ăca r ru g ăc iu n i sau im n u ri : c u v în ta rea lu i P av e l n u a u rm a t lec tu rii u n u i pasa j b ib lic r în - d u i t“ 59. De asem enea am p u tea adăuga, aşa cum am n o ta t că P av e l s in g u r a f r în t p îinea şi a m încat. L ipseşte orice ind ica ţie ch ia r că el a r fi b in ec u v în ta t p îin ea sau v inu l ori că le -a r fi îm p ă r ţ i t c red incio ­şilor.

M ai departe , f r îngerea p îin ii a fost u rm a tă de o m asă, „a c in a t — geusam enos" (v. 11). Acelaşi v e rb este folosit de L uca în a lte trei ocazii cu în ţe lesu l c la r de a sa tis ­face foam ea (Fap te 10, 10 ; 23,14 ; L u ca 14,24). F ă ră îndo ia lă că după v o rb irea sa p re lu n g ită P av e l e ra f lăm în d şi că avea nevoie de h ra n ă în a in te să-şi con tinue cu v în ta rea şi să-şi înceapă călă to ria . Totuşi dacă P av e l a r fi lu a t C ina D om ­n u lu i deo d ată cu o m asă obişnuită , e l a r fi ac ţ io n a t c o n tra r in s t ru c ţ iu ­n ilo r de c u r în d tr im ise că tre corin- ten i c ă ro ra le -a reco m an d a t cu toa tă h o tă r îre a să-şi sa tis facă foam ea m în - c înd acasă în a in te de a se ad u n a ca să să rb ă to rească C ina D om nului (1 Cor. 11,2. 22-23). In te rp re ta re a că la T roa P av e l a in v ersa t o rd in ea ob işnu ită (m asă u rm a tă de Cina D om nului) îm p ă r tă ş in d u -se m ai în tîi d in C ina D om nulu i şi apoi d in m asa fră ţească , cu scopul de a co rija de ­zo rd inea care se m an ifes tase (1 Cor. 11, 18-22) se sp r i j in ă pe o tem elie p re a s l a b ă 60. Mai în tî i p e n tru că aposto lu l a sp\is în m od c la r c re ­d incioşilor să-şi potolească foam ea acasă şi n u în t im p u l să rb ă to r ir i i Cinei D om nulu i (1 Cor. 11, 27.34). A m în area m esei p înă im ed ia t d u p ă cerem onie cu greu a r fi c u rm a t ab u zu rile şi n -a r fi a ju ta t la s ă r ­b ă to r ire a Cinei. în al doilea r înd , cele două v e rb e „a f r în t p îinea, a c in a t“ (v. 11) n u se re fe ră n e a p ă ­r a t la două acţiun i (cerem onii d ife ­rite) d is tinc te ci m ai m u lt la u n a şi aceeaşi. R e ţin în d fap tu l că n u se a m in teş te n im ic despre o m asă în a in te de m iezul nopţii, fr în g erea p îin ii a p a re ca p re g ă tirea ob işnu ită p e n tru lu a re a îm p re u n ă a mesei. A ceasta în seam n ă deci că P av e l a p a r tic ip a t la o m asă fră ţească de ră m a s b u n ( în tr -a d ev ă r boga tă în sem nificaţii re lig ioase d a r n u n e a ­p ă ra t la ceea ce el însuşi d enum ise „C ina D om nulu i" (1 Cor. 11,20).

Noul T es tam en t n u ne o fe ră nici o ind ica ţie p r iv ito a re la o zi h o tă- r î tă p e n tru C ina Dom nului. F ap te2, 42-46, de exem plu , descrie a d u ­nă r ile şi m esele fră ţe ş ti ale c red in ­cioşilor d in Ie rusa lim , la care f r în ­ge rea p îin ii avea loc „în fiecare zi— k e a th ’ h em eran " 61. In acelaşi fel am n o ta t că Pavel, în t im p ce a reco m an d a t credincioşilor d in C orin t o zi a n u m ită în care în m od in d i­v id u al să p u n ă d eoparte d a ru r ile lor cu p r iv ire la s ă rb ă to r irea Cinei D om nului, în aceeaşi ep isto lă şi ad res în d u -se ace loraşi persoane, el spune în re p e ta te r în d u r i „cînd vă a d u n a ţi să m înca ţi" (1 Cor. Iii, 18.20. 33.34), ceea ce im plică u n m om ent şi zile n ed e te rm in a te . în ce p riveş te m en ţio n area „zilei d in tîi a săp tă- m în ii“ , aceas ta po a te fi m o tiv a tă nu de obiceiul de a se ad u n a în acea

zi, ci — aşa cum observă A. W ic- k e n h au se r — „de acc id en tu l c are a av u t loc cu aceea ocazie" °2. T rebuie să n o tăm că în tîm p la re a cu Eutih este episodul p r in c ip a l r e la ta t des­p re şederea de şap te zile a lu i P avel la T roa şi ocupă ind iscu tab il cea m ai m are p a r te a ra p o r tu lu i (v. 9.10.12). P r in co m p ara ţie d escrie rea „frîngerii p îin ii" este fo a r te scurta , l im ita tă cu to tu l la un singur v e rb „a f r în t p îin ea" (v. 11). Este deci cu p u t in ţă ca în v ie rea lu i E u tih care a a v u t loc ch ia r în z iua c înd c o m u n ita tea se ad u n ase p e n tru o m asă de r ă m a s bun în c instea lui P avel să fi fo st ch ia r m o tiv u l p e n ­t ru care L u ca a specificat z iu a în care s -au în t îm p la t to a te acestea. Un asem enea e v en im en t n eob işnu it fă ră îndo ia lă că a lăsa t o im presie du ra b ilă a su p ra credincioşilor.

U n a lt m o tiv p e n tru care L uca a p rec iza t că fr în g erea p îin ii a avu t loc în z iua d in tîi a săp tăm în ii poa te fi şi d o r in ţa sa de a oferi c it i to ru lu i re fe r in ţe cronologice su fi­c iente în v e d erea u rm ă r ir i i m ai les­n icioase a i t in e ra ru lu i că lă to rie i lui Pavel. în cap ito le le 20 şi 21 L uca scrie ca m a r to r ocular, la p e rso an a în tîi p lu ra l (aşa n u m itu l pasa j „noi"— 20, 4-15; 21, 1-18) şi oferă nu m ai p u ţin de tre isprezece re fe r in ţe de t im p p e n tru a re la ta despre d ife ­r i te le s tad ii ale că lă to rie i lu i P a ­vel ®. Este deci p ro b ab il că m en ­ţio n a rea acestei a d u n ă r i în p r im a zi a săp tăm în ii , în loc să fie o red are a păz irii ob işnu ite a dum in ic ii, este o p rec iza re cronologică d in tr -o serie în treag ă cu care L uca înso ţeşte re la ­ta re a călătoriei.

în lu m in a tu tu ro r acestor consi­deraţii, v a lo a rea p a sa ju lu i d in F ap te 20, 7-12 a re o va loa re cu to tu l n e ­în sem n a tă p e n tru a dovedi păz irea reg u la tă a dum in ic ii. Ocazia, m o ­m en tu l şi m o d u l în care s -a desfă ­şu ra t în tî ln i re a a ra tă îm p re u n ă că aceas ta a fost o a d u n a re specială şi n u făcea p a r te d in tr-o ob işn u in ţă de cult dum in ical. C alea cea m ai s im ­p lă de a exp lica p a sa ju l este că L uca m en ţio n ează z iua a d u n ă r i i nu d in p r ic in ă că e ra dum in ică , ci (1) p e n tru că P av e l „ treb u ia să plece" (20, 7) ; (2) p e n tru că a a v u t loc ex p e r ien ţa ex te r io a ră şi m in u n ea înv ierii lu i Eutih , şi (3) p e n tru ca să ofere in fo rm a ţii cronologice folo­s itoare în d e s fă şu ra re a călă to rie i lui Pavel.

36. F . F . B r u c e , C o m m e n ta r y o f th e B o o k o f t h e A c t s , 1954, p . 407— 408.

37. P . K . J e w e t t , L o r d ’s D a y , p . 61.38. C o m p O. C u l lm a n n . E a r ly C h r is t ia n

W o r s h ip , 1953, p . lOf, 88f R . B . R a c k - h a m , T h e A c t s o f t h e A p o s t l e s , 1964, p . 377 : , , la tâ o d o v a d ă n e în d o io a s ă d e s ­p r e p ă z ir e a d u m in i c i i s a u a p r i m e i z i le a s ă p tă m în i i“ ; J . A . A l e x a n d e r , C o m ­m e n t a r y o n th e A c t s o f t h e A p o s t le s , 1956, p . 689 ; , ,P ă z ir e a p r i m e i z i le a s ă p tă m în i i , ca z i a în v ie r i i D o m n u l u i n o s t r u , d e v e n i s e d e ja a o b i ş n u i n ţ ă F . J . F o a k e s - J a c k s o n (n o ta 3) p . 187 ; C h a r le s W . C a r te r T h e A c t s o f t h e A p o s t l e s . 1963, p . 305— 306 ; R . J . K n o w l i n g , T h e A c t s o f t h e A p o s t l e s , 1942, p 424 ; ,,A c e a s tă d e c la r a ţ ie d o v e d e ş te că a c e a s tă z i f u s e s e p u s ă d e o p a r te d e c ă t re B ise r ic a C r e ş t in ă ca z i sp e c ia lă p e n t r u în c h in a r e a p u b l i c ă ş i p e n t r u fr în g e r e a p î i n i i i ,‘.

29. W .R o r d o r f , S u n d a y , p . 199 ; P . K . J e w e t t , L o r d ’s D a y , p . 60,61.

40. F. F. B r u c e (n o ta 36), p . 408 ;

T h e o d o t Z a h n a D îe A p o s te lg e s c h i c h te d e s L u k a s 1927, p . 706 ; G e s c h ic h te d e s S o n n ta g s , 1878, p . 3 ; H . J . C a d b u r y a n d K ir s o p p L a k e , T h e B e g in n in g s o f C h r is - t i a n i ty , 1933, IV , p 225 ; W . R o r d o r f , S u n d a y , p . 201—202 ; G . R ic c h io t t i , G li A t t i d e g l i A p o s to l i , 1952, p . 336 ; C. M a r - co ra , „ L a v ig i l ia n e l la l i t u r g i a A r c h i - ino A m b r o s i a n o 6 (1954) : 24— 29 ; J . N e d b a l (n o ta 12), p . 156, H . D u m a i n e D A C L IV , co l. 887.

41. P i r o t - C la m e r , A d e s d e s A p â t r e s , 1949, p . 276, J . M o r g e n s t e m , „T h e R e c k o - n in g o f t h e D a y in t h e G o sp e ls a n d in A c t s ", C ro ze r Q u a l te r ly 31 (1949) : 232— 240, a r g u m n e te a z ă că în N o u l T e s ta m e n t s în t fo lo s i t e a m b e le s i s te m e .

42. R . C H . L e n s k i , T h e I n t e r p r e t a t io n o f t h e A c t s o f t h e A p o s t l e s , 1944, p . 825.

43. L o c . c i t . ~-v44. P ie r r e G re lo t (n o ta 6), p . 34 ; R . B .

R a c k h a m (n o ta 38), p . 376.45. C. S . M a s n a , S to r ia d e l la d o m e n ic a

p . 15 ; C. W . D u g m o r e , „ L o r d ’s D a y a n d E a s te r “, N e o te s ta m e n t i c a e t P a tr i s t ic a in h o n o r e m s e x a g e n a r i i O. C u l lm a n n , 1962, p . 275 ; „ D a că a d u n a r e a d e la T r o a a a v u t lo c î n n o a p te a d e d u m in ic ă s p r e l u n i e s te p u ţ i n p r o b a b i l că a f o s t o E u h a r i s t i e o f ic ia lă

46. H . R i e s e n fe ld , „ S a b b a t e t j o u r d u S e i g n e u r “, N e w T e s ta m e n t E s s a y s . S t u - d ie s i n M e m o r y o f T . M . M a n ş o n , 1958, p . 210—217, E. J a c q u ie r , L e s A c te s d e s A p â t r e s , 1976 (2), p 598 ; C. F . D . M o u le , W o r s h ip in t h e N e w T e s ta m e n t , 1961, p . 16 ; J . D u p o n t , L e s A c t e s d e s A p O tres , f . a., p . 171 ; P . C a r r in g to n , T h e p r i m i ­t i v e C h r is t ia n C a le n d e r , 1952, p . 38 : „ T r e b u ie să c o n s id e r ă m că a ce a s ea ră era s ea ra z i le i d e s îm b ă tă ca r e e ra p r i ­v i tă ca î n c e p u t u l z i l e i d e d u m in i c ă C o m p . d e a s e m e n e a lu c r a r e a sa T h e E a r ly C h r is t ia n C h u r c h , 1957, p . 153 ; C. S . M o s n a , S to r ia d e l la d o m e n ic a , p . 14; H . L e c le r c q , D A C L , X I I I , co l . 1523; F, R e g a n , D ie s D o m in ic a , p 89f ; J . D a n ie lo u , R e c e n z ia lu c ră r i i lu i W .R o r ­d o r f , S u n d a y , î n R e c h e r c h e s d e S c ience r e l ig ie u s e 52 (1964) ; 171f ; D ic t io n a r y o f t h e A p o s to l ic C h u r c h (1915), la c u v . „ L o r d ’s D a y “ b y J . J . C le m e n s ; R . B . E a c k h a m (n o ta 38) p . 377.

47. A c e a s tă p o z i ţ i e e s te b in e e x p r i ­m a tă d e P ie r r e G re lo t (n o ta 6), p . 33— 34 ; c o m p . H . R ie s e n fe ld c i ta t m a i s u s ( n o ta 46).

48. F J . F o a k e s - J a c k s o n (n o ta 38), p. 187.

49. A u g u s t u s N e a n d e r , T h e H is to r y o f t h e C h r i s t ia n R e l ig io n a n d C h u r c h , 1831,1. p . 337.

50. H e n r y J . C a d b u r y şi K i r s o p p L a k e (n o ta 40) p . 255—256.

51. J . B e h m , „ h a o l“, T D N T U I , p . 728— 729.

52. Ib id . , p . 730 ; c o m p . D id a c h e 14, 1 ; ig n a t iu s , E f e s e n i 20, 2 ; F a p te le lu i P e t r u 10 ; O m i l i i le C le m e n t in e 14, 1 ; F a p te le lu i I o a n 106, 109 ; F a p te le lu i T o m a27, 29, 50, 121, 133, 158. -

53. C o m p . R o b e r t Y a u n g , A n a l y t i c a l C o n c o r d a n c e to t h e B ib l ie , e d i ţ ia 22, s u b , , to b r a k “ ş i „ b r e a k in g " .

54. M a t. 14, 19 ; 15, 36 ; 26, 26 ; M a rcu8, 6 ; 8, 19 ; 14. 22 ; L u c a 22, 19 ; 24, 30 ; 24, 35.

55 F a p te 20, 11 ; 27, 35.56. 1 C or. 10, 16 ; 11, 24.57. F a p te 2, 46 ; 20, 7.58. J . B e h m ( n o ta 51) ; p . 731 ; „ F a p te

2, 42, 46 s e r e fe r ă a l p ă r tă ş ia z i ln i c ă a p r im i lo r c r e ş t i n i d i n I e r u s a l im ş i n u are n im ic c o m u n c u să rb ă to r i re a li tu rg ic ă a C in e i D o m n u l u i .“

59. C. W . D u g m o r e (n o ta 45) p . 274.60. I p o te z a e s te p r e z e n ta tă d e R B .

R a c k m a n (n o ta 38) p . 378 : „ S f P a v e l a u z is e la E fe s d e s p r e d e z o r d in i l e ca re a v u s e s e r ă loc la C o r in t c u o c a z ia E u h a r i s ­t ie i . A c e s t e a i z v o r a u d in f a p t u l că ea u r m a d u p ă a g a p ă . E l a s c r is că v a p u n e la p u n c t a c e s te lu c r u r i c î n d v a v e n i ; şi u n a d in h o tă r îr i l e sa le p u te a să f i f o s t in v e r s a r e a a g a p e i d u p ă E u h a r is t i e ."

61. P e n tr u i d is c u ta r e a in t e r p r e tă r i i a c e s ­t u i p a s a j d e c ă t re R o r d o r f v e z i m a i î n a ­in te , n o ta 7.

62. A . W ic k e n h a u s e r , A t t i d e g l i A p o s ­to li, 1968, p 300 ; R . B . R a c k m a n (n o ta 38) p . 376 ; S e r v i c iu l d in acea d u m in ic ă a r ă m a s i m p r i m a t î n m i n t e a (m e m o r ia ) lu i L u c a d e o în t îm p la r e a t î t d e ie ş i tă d in c o m u n î n c î t e l în c e p e să o r e la te z e în a m ă n u n t “

63. C o m p . F a p te 20, 3, 6—7, 15— 16 ; 21, 1, 4, 5, 1--8, 10, 15, 18.

Curierul A dventist

Credinţa dată

sfinţilorT

C u ce m uzică cerească n e -am p u tu t d e lec ta ! Ea a v o rb it zilnic su fle tu lu i m eu. Ce s im ţă m în t de p ă r tă ş ie am p u tu t e x p erim en ta ! Cît de rep ed e a t r e ­cu t t im p u l ! U nele d in tre lu c ru r i le pe care am dorit să le fac a t re b u i t să le ab andoneze deoarece tim pu l nu m i-a perm is. A m d o ri t a t î t de m u lt să vorbesc m u lto ra d in tre dum neavoastră ... , să av em p ă rtă ş ie u n ii cu alţii. Ce b u c u rie deoseb ită aş av ea să m ă rog cu m u lţ i d in tre d u m n eav o as tră !

C u ocazia în tî ln i r i lo r n o as tre devo ţiona le d e -a lu n ­gul săp tăm în ii c a re a trecu t, am re v ăz u t solia pe c are D um nezeu ne -a da t-o cu a t î ta bu n ăv o in ţă . N e-a fost re a m in ti tă m is iu n ea p e n tru care D om nul H ristos a v en it în lume, p recu m şi p riv ileg iu l şi ră sp u n d e ri le pe care le av em de a aduce la în d ep lin ire aceas tă lu c ra re . S-a scos în ev id en ţă că am fost aduşi la e x is te n ţă ca m işca re p ro fe tică ; d e s t in a tă de D u m n e ­zeu să com pleteze lu c ra re a re fo rm a ţiu n ii şi să p re g ă ­tească calea p e n tru v e n ire a D om nulu i H ristos.

Cu aceas tă m o ş ten ire m in u n a tă , este ap ro ap e de n e în ţe les că am co n tin u a t să ră tă c im p r in p ustie a tî ţ ia ani. A m p erm is ca v r a ja p ă ca tu lu i şi a egois­m u lu i să ne ţ in ă în aceas tă lu m e a t î t de m u lt t im p deşi D om nul este a t î t de n e ră b d ă to r şi d o rn ic să ne d ea m în tu irea .

Ce vom face cu s fa tu r ile şi ap e lu r i le c are n i s-au a d re sa t cu ocazia se rv ic ii lo r devo ţiona le de sea ră şi de d im in ea ţă ? V om ascu lta şi accep ta vocea lu i D u m ­nezeu d in S c r ip tu r i ? V om da a scu lta re soliilor spe ­ciale pe care D om nul n o s tru n i le -a t ran sm is p r in s e rv a Sa ?

S au vom p e rs is ta în a da pe fa ţă îndără tn ic ie , resp ingere , m în d r ie şi re fuzu l de a ne pocăi, f iind a s tfe l îm p ied ica ţi de a av ea o leg ă tu ră s tr în să cu D om nul şi M în tu ito ru l no stru ? Dum nezeu, vo rb in d p r in p ro fe tu l Ie rem ia, a spus : „ Ia r E u v -a m vorbit, şi d ev rem e şi tîrz iu , şi n u M -a ţi a scu lta t ! V -am tr im is pe toţi s lu jito rii Mei proorocii, i-am tr im is în t r -u n a la voi să v ă sp u n ă : „ în to a rce ţi-v ă fiecare de la calea v o as tră cea rea, în d re p ta ţ i -v ă fapte le, nu m erg e ţi d u p ă a lţ i dum neze i ca să le s lu jiţi , şi veţi r ă m în e a în ţ a r a pe care v -am da t-o vouă şi p ă r in ţ i lo r v o ştr i ! D ar voi n -a ţ i lu a t am in te şi n u M -a ţi ascu l­t a t !“ ( Ie rem ia 35,14— 15).

D um nezeu a fă cu t ap e l la pop o ru l S ău a tu n c i d u p ă cum face şi acum . D a r noi re ac ţio n ă m acu m în tr-o fo a r te m are m ă su ră e x ac t cum a u făcu t-o şi ei a tunc i. A m a v u t u n p riv ileg iu deoseb it ca p o por ales să du cem E v an g h e lia cea veşn ică la f iecare neam , sem in ţie , l im b ă şi popor. D ar se în tîm p lă şi acum tot

aşa cum s-a în t îm p la t şi în zilele lu i Ie rem ia . Cei ce au p r im it cea m ai m a re lu m in ă şi p riv ilegii, au fost în t in a ţ i de m ia sm a p ăca tu lu i şi m u lţ i ch ia r d in ­t r e cei ce m ăr tu r ise sc a d ev ă ru l s -au ră tăc it .

In zile le lu i Sam uel, pop o ru l lu i D um nezeu g îndea că p re ze n ţa ch ivo tu lu i ce con ţinea p o ru n c ile lu i D u m ­nezeu va ob ţin e b i ru in ţa a su p ra f ilis ten ilo r, in d ife ­r e n t d acă ei s -a r fi p ocăit de fa p te le lo r re le sau nu . Tot astfel, pe v rem ea lui Ie rem ia , o am en ii c re ­d eau că p ă s tra re a s tr ic tă a se rv ic iu lu i tem p lu lu i r în -

d u it în m od d iv in îl va scuti de ră sp u n d e re a p e n tru acţiun ile lo r rele. N u este deci de m ira re că serva D om nulu i sp u n e : „Acelaşi pericol ex is tă astăz i în r în d u r ile pop o ru lu i care m ăr tu r ise ş te a fi depozitaru l Legii lui D um nezeu. Ei sîn t p re a în c lin a ţi să se a m ă ­gească s in g u ri că m ă s u ra în care ei ţ in po runc ile îi v a ocroti f a ţă de p u te re a ju d ec ă ţi i d iv ine. Ei r e ­fuză să fie m u s tra ţ i p e n tru re le “ (4T/166).

P rezen tu l n o stru s tu d iu biblic este lu a t d in F ap te cap ito lu l 4. El n e v o rbeş te d e sp re re zu lta tu l p red i- cării lu i P e tru , în care, cu p ro fu n d ă seriozitate , el face ap e l la conducă to rii religioşi a i t im p u lu i său şi la to ţi ce ila lţi : „Pocăiţi-vă d a r şi în to a rc e ţ i-v ă la D um nezeu, p e n tru ca să v i se ş tea rg ă p ăca te le , ca să v in ă de la D om nul v rem ile de în v io ra re 11 (Fap te 3,19). Sub con v in g erea D u h u lu i Sfîn t, m ii de oam en i au fost p ro fu n d im p res io n a ţi că Isus a fo st cu a d e v ă ra t F iu l lu i D um nezeu. M ulţi d in tre cei ce se a f la u p r in ­t re ascu ltă to ri a ş tep ta u aceas tă m ă r tu r ie h o tă r î tă şi, c înd au auzit-o , a u crezut.

L a aceas ta s-a ad ău g a t is to ria v indecării şi re ­facerii ologului d in naştere . V estea s-a ră sp în d it p r in to a tă ceta tea . C onducăto rii re lig ioşi au fost de aco rd că dacă s -a r p e rm ite aces to r ucen ic i să m ea rg ă în a in te nestîn jen iţi , in f lu e n ţa lor va deven i a t î t de m are în c î t n im ic n u s -a r m ai p u tea face să-i o p re as ­că. Ca u rm are , căp e ten ia tem p lu lu i, cu a ju to ru l u n o ra d in tre conducăto rii religioşi, a pus m în a pe P e tru şi lo an şi i-a a ru n c a t în tem n iţă .

A ceiaşi co n d u că to ri re lig ioşi se fe lic ita se ră p e n tru în lă tu ra re a lui Isus. Ei ră sp în d ise ră zvonul şi r a p o r tu l m inc inos că în t im p ce gărzile ro m an e dorm eau , co rpu l lu i Isus a fost f u r a t fie de ucenici, f ie de je fu i to r ii de m o rm in te . A cum p red ica lu i P e t ru şi v in d eca rea o logului au redesch is vech ile ră n i şi... fu ria . T oate aces tea a u a v u t loc la n u m a i c îteva săp- tă m în i de la c rucificare.

Aceşti conducăto ri religioşi a u p e rs is ta t în a re s ­p inge lu m in a şi a u în ăb u ş it conv ingerile c rea te de D uhu l Sfînt. R efuzu l lo r de a se pocăi i-a fă cu t m ai r ă z v ră t i ţ i şi m ai h o tă r î ţ i să în lă tu re p e n tru to td e a u n a aceas tă n o u ă re în su f le ţ ire a dovezilo r şi m ă r tu r ie i cu p r iv ire la p u te re a E vanghelie i a şa cum sîn t desco­p e r ite în înviere. P în ă acum preo ţii ev ita se ră m en ­ţ io n a rea c rucificării sau înv ie rii lu i Isus. D a r acum ei e rau nevoiţi să facă investiga ţii cu p r iv ire la u ce ­nici şi la m odu l în care a fost r e a l iz a tă v in d eca rea om ulu i neputincios. „Cu ce pu tere , sau în n um ele cui a ţi făcu t voi lu cru l acesta ?“ au în tre b a t ei.

Cu o în d ră z n e a lă sfîn tă , P e t ru a d e c la ra t n e în f r i ­cat şi cu ra jo s : „S-o ş tiţi to ţi, şi s-o ştie to t n o rodu l lu i I s r a e l ! O m u l acesta se în fă ţ işează în a in te a voas­t ră pe d ep lin sănă tos, în N um ele lu i Isus H ris to s d in N azare t pe care voi L -a ţi ră s tig n it , d a r pe care D u m ­nezeu L -a în v ia t d in m o r ţ i“ (Fap te 4,10). Apoi el ad au g ă acea dec la ra ţie m in u n a tă d in F ap te 4,12 : „In n im en i a ltu l n u este m în tu ire , căci n u este sub cer nici u n a l t N um e d a t oam enilo r, în care t reb u ie să f im m în tu iţ i" .

N u ex is tă u n a lt n u m e su b c e ru r i în care treb u ie să f im m în tu iţi . El a ven it p e n tru a m în tu i şi este e x tre m de im p o r ta n t p e n tru noi să în ţe leg em de ce a ven it, apo i cum a ven it. P o a te n u s în tem în s ta re să în ţe leg em pe dep lin cum a v e n it El — toate ta in e le în tru p ă r i i , n a ş te r i i d in tr -o fecioară , cum a p u tu t fi E l pe d e p lin d iv in şi pe dep lin u m a n — d a r ştim cu a d e v ă ra t de ce a v e n it El, şi aceas ta este solia de care a re nevoie lu m ea astăzi. N ic iodată n u p u tem su b lin ia în d ea ju n s tem a „H ristos sp e ra n ţa noastră" .

A m re v ăz u t p u r ta re a cu g r i jă a lu i D um nezeu . A m socotit b in ec u v în tă r i le noastre . A m trec u t pe lis tă t r iu m fu r i le Evanghelie i. A m făcu t re la tă r i m in u n a te despre lu c ra rea D uhu lu i S f în t la in im ile oam enilor, desp re c reş te rea in s t i tu ţ io n a lă şi d esp re izbăvire. A m s tab il i t noi ţ in te pe care sp e ră m să le a tin g em p rin p u te re a D uhu lu i Sfînt.

Septem brie — Octombrie 1986 ■ 0

Dar, p rie ten i, mei, nu aceas ta este v es tea cea bună . V estea cea b u n ă nu se re fe ră la noi. E a se r e fe ră la Isus H ristos. Solia aposto lilo r d in vech im e a fost :, .Hristos n ă d e jd e a n o astră" . A ceasta a fost v estea cea b u n ă . (Coloseni 1,27—28).

Mi se sp u n e ad esea că a a v u t loc p re a m u ltă p re - d ica re c o n ce n tra tă a su p ra p ro b lem e lo r ; p re a m u ltă r e p e ta re a ex p erien ţe i om eneşti ; p rea m u ltă in sp i ­r a ţ ie pioasă. O am enii s în t obosiţi de d ise r ta ţ i i a su p ra p rob lem elo r. P e ei n u -i in te re sează pu n c te le n o a s tre de vedere şi a rg u m e n te le n oastre . Ei v o r să ş tie ce a spus D um nezeu. D in in im i d isp e ra te izbucneşte p re tu t in d en i s tr ig ă tu l : „Ce ne spune D um nezeu nouă, ce lo r de azi ?“

D a r să n e în to a rc em la F a p te 4 : „C înd au v ă zu t ei în d răz n ea la lu i P e t r u şi a lu i Ioan , s -au m ira t , în tru c î t ş t iau că e rau oam eni n e c ă r tu ra r i şi de r în d : şi a u p r ice p u t că fu sese ră cu Isu s“. (Fap te 4,13).

S cum pi co laboratori, conducători, f ra ţi şi surori, d u p ă ce a m p re d ic a t o am en ilo r solia, ei se fam ilia r izează cu noi. D ar c înd ne am estecăm p r in tre m in ţi le secu la re a le societă ţii c o n tem p o ran e s în t ei n evo iţi să a d m ită că n e b u c u răm de o s tr în să re la ţ ie z iln ică cu Isus H risto s ?

V erse tu l 32 n e spune că „m u lţ im ea celor ce c rezu ­se ră e ra o in im ă şi u n suflet. N ic iunu l n u zicea că av er ile lu i s în t a le lui, ci avea to a te de obşte" . Ei au e x p e r im en ta t b i ru in ţa a su p ra egoism ului. A poi u rm ează u n v e rse t cu u n sens p re sa n t care necesită o su b lin ie re p e rm a n en tă . V e rse tu l 33 : „A posto lii m ă r tu r is e a u cu m u ltă p u te re desp re în v ie re a D o m n u ­lu i Isus. Şi u n m a re h a r e ra peste to ţi" .

C um a v e n it aceas tă p u te re ? C um se face că ucenic ii d in vech im e a u c ă p ă ta t o a sem enea în d ră z ­n e a lă şi cu ra j ? V e rse tu l 31 n e sp u n e că „d u p ă ce s -au ru g a t, s-a c u tre m u ra t locul u n d e e rau a d u n a ţ i ; to ţi s -au u m p lu t de D u h u l Sfîn t, şi v e s tea u C u v în tu l lu i D um nezeu cu în d răz n ea lă " . __

F ra ţ i i şi su ro rile mele, s în te ţi de aco rd că aceas ta este nevo ia n o a s t ră astăz i ? S în te ţ i de aco rd că av em nevoie să ne u m ilim inim ile, să ne golim de noi în şine şi să facem loc D u h u lu i S f în t ? P u te re a n u v in e d in o rgan izaţie , d in p lan u r i , d in s tra teg ii sau f inan ţe , d in in stitu ţii. P u te re a a v en it d in D uhu l Sfînt. „Şi u n m are h a r e ra peste to ţi" .

Ce este h a ru l ? C u v în tu l „h ar" a p a re de 150 de ori în N oul T es tam en t. O su tă d in acestea se găsesc în scrierile aposto lu lu i Pavel. E x is tă m u lte defin iţii , d a r aş dori să sugerez că h a ru l este a b u n d e n ta iu b ire ,

m în tu irea de t ip „agape" a lu i D um nezeu fa ţă de p ă c ă ­toşi a r ă ta tă în Isu s Hristos. H a ru l este o p u te re m în tu i to a re activă, energ izan tă , tran s fo rm a to are . E a este o iu b ire t ra n s fo rm a to a re n e lim ita tă , a to tc u p r in z ă ­toare . Aş dori să m ă opresc su fic ien t să ad u c la u d ă lu i D um nezeu p e n tru că Isus a d esco p erit că h a ru l şi iub irea Lui sîn t ceva cu to tu l special. In im a om enească, f irească crede că treb u ie să -L cau te pe Dum nezeu, care Se a scunde ca şi leacu l p e n tru cancer. O am enii îşi im ag inează că D um nezeu Se joacă d e -a v -a ţi ascun- se lea şi S -a în d e p ă r ta t de f i in ţe le om eneşti. N um ai cei deoseb iţi s în t su fic ien t de în ţe lep ţ i sau de is te ţi să descopere u n d e Se ascunde. M ilioane în tre p r in d

călă to rii lung i la Mecca, R om a, Ie ru sa l im sau în a lte locuri sfin te, cău tîndu-L .

Din c o n tră „agape" se dovedeşte a fi exac t opusul. Ea n u este c ău ta re a lu i D um nezeu de că tre om, ci c ău ta re a om u lu i de că tre D um nezeu . „ P e n tru că F iu l om ulu i a v e n it să cau te şi să m în tu iască ce e ra p ie rd u t" (Luca 15,10). P ă s to ru l şi-a p ă ră s i t cele nouăzeci şi no u ă de oi, c are se a f la u în s ig u ran ţă , şi şi-a r isca t v ia ţa ca s-o găsească pe cea care e ra p ie r ­du tă .

S ă n u u i tă m n ic io d a tă aceas tă ca l i ta te a iu b ir i i d i ­

v ine de tip „agape" ,

A cum să a n a lizăm p e sc u r t ce sp u n e D um nezeu d esp re D u h u l Sfînt. Ni se sp u n e că ap ro ap e de în ch e ­ie rea secerişu lu i p ă m în tu lu i v a avea loc o re v ă rsa re spec ia lă a D uhu lu i Sfînt. A poi a f lă m că H ris to s a a v u t o g am ă la rg ă de sub iec te d in care a ales, d a r cel a su p ra că ru ia a in s is ta t cel m ai m u lt a fost lu c ra re a D u h u lu i Sfînt.

S a ta n a este b i ru i t n u m a i p r in p u te re a D uhu lu i Sfînt. P ă c a tu lu i i se p o a te rez is ta şi po a te fi b iru it

n u m ai p r in lu c ra rea D uhu lu i Sfînt. D evenim p ă r ta ş i de n a tu ră d iv ină , p r im im o no u ă n aş te re şi o nouă v ia ţă , p r in D u h u l Sfînt. P u te m a ju n g e ’ la su fle te le celor d in ju ru l n o s tru n u m a i în m ăsu ra în care

D uhul S fîn t lucrează p r in noi. P re d ica rea este fă ră folos f ă ră p re ze n ţa D u h u lu i Sfînt.

A şa s tîn d lu cru r ile , s t im a ţii m ei co laborato ri , cu s ig u ra n ţă a v em nevoie de E l astăzi. A vem nevoie de El în in im ile noastre . De ce se în t îm p lă că noi n e g li jăm aceas tă b in ecu v în ta re făg ăd u ită , c are aduce toa te cele la lte b in ecu v în tă r i în la n ţ ? De ce m ed ităm a tî t de p u ţ in la lu c ru r i le D uhu lu i S f în t şi ca re z u l ta t av em a t î t de p u ţ in ă p u te re ? R areo ri auz im solii a d re sa te p o p o ru lu i lu i D u m n ezeu d esp re nevoia D u h u lu i Sfîn t. S în tem în d em n a ţi ca în în tî ln ir i le n o a s tre să ne ru g ă m ca n ic io d a tă m ai în a in te p e n tru p re ze n ţa şi lu c ra rea D u h u lu i Sfînt. F acem no i aceas ta sau s în tem a u to m u lţu m iţi ?

A v em nevoie de e x p e r ie n ţa Cincizecimii. D in cap i­to le le 4 şi 5 d in m in u n a ta c a r te F aptele A posto lilor,

am cules u rm ă to a re le g în d u ri p re ţioase :„A scu ltînd de p o ru n c a D o m nulu i H ristos, ucenicii

a u a ş te p ta t în Ie ru sa l im fă g ăd u in ţa T ată lu i, r e v ă r ­sa rea D u h u lu i Sfînt. Ce făceau ei în aceas tă p e r io ad ă ? C u s ig u ra n ţă n u a u a ş te p ta t cu nepăsare . R a p o r tu l

spune că ei e rau în co n tin u u în tem plu , lău d în d şi b in ec u v în tîn d pe D um nezeu. M ereu m ai sus în t in ­d e au m în a c red in ţe i cu p u te rn ic u l a rg u m e n t că Isus, care Se a f lă la d re a p ta lu i D um nezeu , e ra acolo m ijloc ind p e n tru noi.

„Pe c înd ucen ic ii a ş te p ta u îm p lin ire a făg ăd u in ţe i, ei ş i-au sm e r it in im ile în tr -o p o că in ţă a d e v ă ra tă şi ş i-au m ă r tu r i s i t convingerile . D acă a r m ai p u te a să r e t r ă ­iască u l tim ii tre i ani, g în d eau ei, c ît de d ife r i t a r p ro ­ceda ! în ce rca u re g re tu l de a -L fi r ă n i t pe în v ă ţă to ru l

p rin cu v în t şi acte de n ecred in ţă . Pe de a ltă pa rte , e ra u m în g îia ţ i la g în d u l că e ra u ie rta ţi . în lă tu r în d

toate d iferendele , orice d o r in ţă d u p ă sup rem aţie , ei au d ev en it s tr în s u n i ţ i în p ă r tă ş ie creş tină . A ceste zile de a ş tep ta re a u fost zile de p ro fu n d ă cerce ta re de sine.

„Ucenicii a u s im ţi t p ro fu n d a lo r nevoie sp ir i tu a lă şi a u s t r ig a t la D om nul p e n tr u u n g e rea sfîn tă , care să-i facă co resp u n ză to r i p e n tr u lu c ra rea sa lv ă r ii de suflete.

„Ca ră sp u n s p e n tru a sc u lta rea lo r fa ţă de po runcile D om nulu i H ristos, D u h u l S f în t a v e n it peste ucenicii c are a ş te p ta u şi se rugau , cu o p l in ă ta te care a a ju n s la fiecare in im ă. Şi c a re a u fost rezu lta te le ? S ab ia D uhului, p ro a sp ă t a scu ţi tă cu p u te re şi scă ld a tă în fu lg ere le ceru lu i, ş i-a c ro it d ru m la inim i. M ii de o am en i a u fost c o n v erti ţi în tr -o s in g u ră zi. P ă tru n ş i de aceas tă convingere cerească, sp e ra n ţe le lo r n u s-au m ai leg a t de m ă re ţ ia lum ească. E i e ra u în tr -u n g înd, o in im ă şi o s im ţire . T oţi îşi d ă d ea u seam a că fusese ră cu Isus (Fap te 4,13).

„V estea b u n ă a u n u i M în tu ito r în v ia t e ra p u r ta tă

p înă în cele m ai în d ep ă r ta te p ă r ţi ale lum ii locuite."

19Curierul A dventist

C ită m în g îie re p e n tru no i este fa p tu l că făg ăd u in ţa

D u h u lu i S f in t n u este re s t r în să la o a n u m ită v irs tă sau p e n tru o a n u m ită ra să ! D o m n u l H ris tos a d ec la ­r a t că in f lu e n ţa d iv in ă a D u h u lu i S f in t u rm a să

ră m în ă cu u rm aş ii L u i p în ă la sfîrşit. D in m o m en t ce acesta este m ijlocu l p r in care u rm ea ză să p r im im p u te re , de ce n u f lăm în z im şi în se tă m p e n tru d a ru l D u h u lu i S fin t ? D e ce n u v o rb im d esp re acest d a r ? De ce n u ne ru g ă m p e n tru el ? De ce n u p red icăm

desp re e l ?P r in u rm are , ucenic ii a u a v u t nevoie a tu n c i de ceea

ce av em şi noi nevoie astăzi. In t im p ce ucenicii

a ş tep ta u p u te re a Cincizecimii ei n u s tă te a u inac tiv i :— Mai în tî i de toate , se ru g a u şi lău d a u pe

D um nezeu în tem plu .— Ia a l do ilea r înd , îşi sm e rea u in im ile, se pocăiau ,

îşi m ă r tu r is e a u l ip sa de c red in ţă şi în d e p ă r ta u d isen ­

siun ile d in tre ei.— In a l tre i le a r în d , d ă d ea u m ă r tu r ie d esp re în v i ­

e rea şi h a ru l lu i H ristos. Ei m ă r tu r ise a u tu tu ro r despre p u te re a m în tu i to a re a G a lilean u lu i ră s t ig n i t d a r . . în v ia t şi g lo rif icat la d re a p ta m ă r ir i i lu i D um nezeu.

U n t în ă r şi in te l ig e n t z ia r is t m i-a a d re s a t c îteva în tre b ă r i în d o r in ţa lui de a în tocm i u n rep o rta j de sp re A dv en tiş ti i de Z iua a Şap tea . în tre b ă r i le lu i e ra u iscoditoare. „Cele m ai m u lte b ise ric i" , a spus el, „ş i-au sc h im b a t sau m o d ifica t c rezu rile lo r de-a

lungu l a o su tă de ani. Ce se poa te spune despre A dv en tiş ti i de Z iua a Ş ap tea ? Ş i-au m o d ern iza t teologia ? A ră m a s fe lu l lo r de v ia ţă în cea m ai m are m ă su ră ace laşi ? A dv en tiş ti i de Z iua a Ş ap tea au v iziune, a ta şa m en t şi in te re s fa ţă de b iserică , de v a lo r ile ei sp ir i tu a le şi m is iu n e ?“ S tim a ţi i m ei f ra ţ i şi su rori, cum a ţi ră sp u n d e la aceste în tre b ă r i ?

P e n t ru u n m o m en t am ezitat. M i-am zis : S în tem noi cu a d e v ă ra t ceea ce p re tin d e m că s în tem ? S în tem deoseb iţi de ce ila lţi ? E ste lu c ru l aces ta v iz ib il în fe lu l de v ia ţă , în c a ra c te ru l n o stru , în îm b ră c ăm in te a no astră , etc. ? S în tem noi a d v en tiş t i sau nu, sau n e -am

co n fo rm at lu m ii ca to ţi ceilalţi ?A m a s ig u ra t pe acest t în ă r in te ligen t, că s tîlp ii soliei

n o a s tre ră m în neclin ti ţ i. Citez d in c a r tea E vange lism : „M arile p ie tre k ilo m etrice de care am t re c u t s în t de neclin tit . C h ia r d acă oştile iad u lu i a r în ce rca să le

sm ulgă d in tem elie şi s ă tr iu m fe la g îndu l că au reuşit, cu to a te acestea n u V or reuşi. S tîlp ii ad ev ă ru lu i s tau

t a r i ca şi p iscurile cele veşnice" (Ev. 223).

A u a v u t loc în ce rcă r i de a d i lu a solia n o astră , de a in tro d u ce p lu ra l ism u l de d o c tr in ă şi teologie, să se sugereze u n m odel congregaţiona l de organ izaţie b isericească, d a r a m rez is ta t aces to r lu c ru r i şi D u m n ezeu n e -a a ju ta t să p ă s tră m solia n o a s tră aşa cu m ne-a fost d escoperită de la început. Ca p o por am fost în d em n a ţi să s tă m cu tă r ie pe p la t fo rm a a d e v ă ru ­lu i veşn ic ce a re z is ta t v e r if ic ă r i lo r şi înce rcă rilo r . A ceşti stîlp i n e -au fă c u t ceea ce s în tem , ia r trec e re a t im p u lu i n u a d im in u a t v a lo a rea lor.

A ceasta este ceea ce în ţe leg em noi p r in îm p u te rn i ­c irea n o a s tră — de a p red ica E v an g h e lia cea v eş ­n ică tu tu ro r celor ce locuiesc pe p ă m în t o rică ru i neam , o rică rei sem in ţii, o rică re i lim b i şi o r ică ru i popor. Noi în ţe leg em că aceas ta in c lu d e o concep ţie c la ră a m în tu ir ii p r in h a r , p r in c red in ţa în H ristos, solia ju d ec ă ţi i de cerce ta re încep înd la 1844; c a ra c te ru l d is t in c t iv a l m is iu n ii n o as tre în ace as tă lu m e în com ­p a ra ţ ie cu a lte g ru p ă r i creştine , so lia S a n c tu a ru lu i şi

to t ceea ce im p lică ea ca fo rm ă co n cen tra tă a în ­

t regu lu i P la n de M în tu ire şi a E vanghelie i ; a scu lta ­rea fa ţă de L egea Celor Zece P o ru n c i şi accen tu a rea S a b a tu lu i ca sig iliu a l lu i D um nezeu , a p ro p ia ta r e ­v en ire a lu i Isus şi p la n u l L ui de a read u ce acest p ă m în t la s ta rea lu i o r ig in a ră edenică.

. A m a s ig u ra t p e acest t în ă r z ia ris t de ceea ce c itim în Se lec ted Messages, voi. 2, pag. 104 : „C ălău ­z irea D om n u lu i e ra izb itoare şi cu to tu l m in u n a tă , e ra d esco p erirea L u i cu p r iv ire la ce este adevăr. E le e ra u s ta b ili te p u n c t cu p u n c t de D om nul, D u m ­n ezeu l ceru lu i. C eea ce a fost a d e v ă r a tu n c i este a d e v ă r şi astăzi".

Ceea ce am d e c la ra t este ceea ce c red că este poziţia

Bisericii A d v en tiş ti lo r de Z iua a Şaptea . S în t de aco rd că p o t fi ici şi colo d in tre ace ia care a u in te r ­p re tă r i p e rso n a le şi g în d u ri personale . N u t reb u ie să

exis te nici o a m b ig u ita te astăzi în m in ţile A d v en tiş ti ­lo r de Z iua a Ş ap tea sau a le a lto ra cu p r iv ire la m en irea n o a s tră la solia n o a s t ră şi că p r in h a ru l lu i

D um nezeu v om ră m în e o o rg an iza ţie b isericească

u n iv e rsa lă u n i tă în a aduce la în d ep lin ire în c re d in ţa ­r e a m ă re a ţă d a tă n o u ă de în v ă ţă to ru l D iv in".

Este im p o r ta n t să ne a m in t im că „cea m ai p u te r ­n ică d o vadă că D um nezeu a t r im is pe F iu l Său în lu m e este e x is te n ţa a rm o n ie i şi u n i tă ţ i i p r in tre oam e ­n ii de d ife r i te te m p e ra m e n te ce a lcă tu iesc b iserica sa... ’V ă d a u o p o ru n că n o u ă ’, a spus Hristos, ’să vă iub iţi u n ii pe a lţii ; aşa cum v -a m iu b it Eu, să vă iu b iţi şi vo i’. Ce d e c la ra ţ ie m in u n a tă ; da r , o, c ît de p u ţ in p ra c t ica tă ! D ragostea f ră ţe a scă în b ise r ica lu i D u m n ezeu de as tăz i l ip seş te în tr is tă to r de m ult. M ulţi d in tre cei ce m ărtu r ise sc a iub i pe M în tu ito ru l

n u se iubesc în tre e i“ (A. A. 549— 550).In c îteva locu ri s-a d ezv o lta t n e p ăsa re a în p ro b lem a

ţ in e rii Saba tu lu i. Noi to ţi a v em nevoie să ţ in em p ro a sp ă tă în m in te d ec la ra ţ ia servei D om nului. „ în fie ­care să p tăm în ă , D um nezeu este je fu i t p r in v reo în că l ­c a re a g ra n iţe lo r a su p ra t im p u lu i S ău sfîn t, i a r orele c are a r t re b u i să fie co n sacra te ru g ăc iu n ii şi m ed ita ţ ie i s în t o fe rite în d e le tn ic ir i lo r lum eşti" (4 T/247).

„ P r in isp ite subtile , insid ioase , S a tan a c au tă să în d ep ă r tez e p e ucenicii lu i H ris to s de la a ta şa m e n tu l lor fa ţă de El. D acă S a tan a îi po a te d e te rm in a să-şi p ia rd ă d rag o stea d in tî i f a ţă de e x p e r ien ţa c reş tină , d acă îi p o a te a tra g e de a fo rm a a lia n ţe cu lum ea, dacă po a te s tr ica s im p li ta te a c red in ţe i l o r ; dacă ti poa te in f lu e n ţa să ad o p te s tra teg ii şi p rin c ip i i lum eşti în a d i r i ja lu c ra re a lu i D um nezeu , d acă-i p o a te con ­v inge să subs titu ie ad ev ă ru r ile Bibliei, a p a r ţ in în d acestei zile şi genera ţii , cu filozofii su b tile sau cu un idea lism în c în tă to r , scopul să u v a fi a tins. îm p o ­t r iv a u n o r pe rico le de acest fe l t reb u ie să n e călim in im ile cu h o tă r î re şi să n e p ro te jă m sufle te le" (R. H. 1 iun ie 1936).

Este ab so lu t c la r — co n d u că to rii a u o m a re in f lu ­e n ţă a su p ra b iseric ilo r în sens pozitiv sau în sens negativ . C înd aceştia fac greşeli, to tu l p a re greşit. C înd se p ro ced ează g reş it în ră sp u n d e ri le n o as tre în c re d ere a p o p o ru lu i n o s t ru este zd ru n c in a tă . C înd d in p a r te a c o n d u că to rilo r se d ă pe f a ţă in d ife re n ţă fa ţă de p rin c ip i ile să n ă tă ţ i i şi f a ţă de u n m od săn ă to s de a tră i , m u lţ i s în t făcu ţi să se po ticnească.

Acolo u n d e ex is tă n eg lijen ţă , cop ilă rie , m îndrie , m u rm u r , inv id ie , p re s t ig iu fals, cu v in te nepoliticoase , sa rcasm , tr în d ă v ie , cu v in te u şu ra t ice şi frivole , sp ir i t

Septembrie — Octombrie 198811

rău, mînie, neglijarea micilor amabilităţi sau angaja­rea în acţiuni de afaceri pen.tru beneficii personale, toate acestea tind să distrugă eficacitatea conducerii.

Am ajuns într-un timp in istoria lumii noastre cînd trebuie să fim atenţi ca niciodată mai inainte la procedeele ş i capcanele vrăjmaşului. Influ~nţa lui Satana in lumea noastră se .poate vedea la oricare pas. Există multe cazuri de dezintegrare a familiei. Am o preocupare profundă faţă de căminurile noastre, şi eu cred că viaţa de familie constituie unul dintre importantele teste ale adevăratei religii. Cu siguranţă că cel ce nu este creştin in căminul lui nu este creştin niciunde. Intr-adevăr nu contează atit de mult cît de înaltă este mărturisirea pe care o poate face cineva sa u ce poziţie oficială ocupă in comunitate sau conferinţă, sau cit este de activ în lucrare sau cit de generos este în zecimi şi daruri, sau chiar cît de amabil şi ' politicos este faţă de aproapele său. Dacă

nu există religie adevărată, iubire creştină şi curtenie în cămin, avem puţine de spus altora cu privire la puterea 'transformatoare a Evangheliei. Trebuie să fim atenţi să nu în curajăm mişcări independente . congre­gaţionalismul, sau lipsa de acţiune ş i strategie unifi­cată. In timp ce există pericole în centralizare şi în a fi autoritar, există pericole mai mari în mişcăr i inde­pendente sau acţiuni iresponsabile.

.,Oh, cum s-ar bucura Satana dacă ar reuş i in efor­turile lui să se infiltreze in rindurile poporului ş i să

dezorganizeze lucrarea intr-un timp in care organi­zarea deplină este esenţială - şi va fi nevoie de cea mai mare tărie pentru a respinge pretenţiile necon./. forme cu Cuvîntul lui Dumnezeu!" (T. M.l489).

In timp ce noi trebuie să ne vedem aşa cum Domnul ne vede în îndreptăţirea ' noastră proprie - că ldicei,

neducind lipsă de nimi c, captivaţi de lucrurile mate­riale, automulţumiţi, sărac i , nenorociţi şi goi - trebuie să ne dăm seama că El doreşte să ne schimbe şi sl\ aşeze mantia neprihănirii Sale asupra noastră. Cu Hristos nu este totul negativ, ci totul este pozitiv.

In ciuda slăbiciunii şi eşecurilor, Domnul nostru nu ne-a abandonat. El este incă Meşterul olar, iar noi sintem lutul. El în că lucrează asupra vieţilor noas­tre omeneşti şi dacă ş i noi dorim , produsu l final va fi un monument viu pentru slava Numelui Lui. Dar intrebarea este: Sîntem noi dornici să ne încredem cu tot ce avem şi sintem , avînd speran ţa de a fi în miinile Lui străpunse de cuie?

ApostolUl Petru prezintă răspunsul său in urmă­

toarele cuvinte : "In adevăr, v-am făcut cunoscut puterea ş i veni rea Domnului nostru Isus Hristos, nu întemeindu-ne pe nişte basme meşteşugit a lcătuite, ci ca unii care am văzut noi în şine cu ochii noştri

mărirea Lui" (2 P e tru 1, 16). Cîoo Petru, Iacob ş i Ioan erau pe Muntele Schim­

băr ii la Faţă , au căpăta t o imagine a puterii celei de a doua veniri a lui Hristos. Au căpătat o idee despre viitoarea împărăţ i e a slave i ş i despre divinitatea lui I-lristos, iar pentru ei aceasta a fost o chezăşie a vic­toriei finale. Ei au arătat că au fost martori oculari ai vieţii, lucrăr ii, morţii, în v ierii ş i inălţării lu i Hristos, şi toate acestea i-au făcut pe ei să renunţe

la tot ce avea u pen tru a spun e ş i altora . Dumnezeu a trimis nu in geri, ci oameni pe Muntele

Schimbării la . Faţ? pentru a incuraja ş i a convinge pe cei trei ucenici. Moise reprezenta pe sfinţii înviaţi,

ja r Ili e reprezenta pe sfinţii luaţi la cer fiind încă In

viaţă. Ei au vorbi t despre speranţa lumii şi despre mîntuirea făcută posibilă .... prin Calvar. L.ucrul acesta este confirmat de apostolul Pavel în prima lui Epistolă către Corinteni, capitolUl 15. Acest capitol introduce o temă cu totul nouă. Pină la acest punct epistola a fost plină de sfaturi practice cu p.rivire la felul cum biserica urmează să dea mărturie lumii în care trăim.

Dar capitolUl 15 pare să fie coroana de slavă a epis­tolei.

Apostolul vorbeşte despre viaţa, slujirea, moartea, inv ie rea, înălţarea lui Hristos; apoi el intră direct în subiectul gloriOS al celei de Ci doua veniri. El afirmă că inv ierea ş i a doua venire trebuie să aibă priori­tate ş i primul loc în predicarea şi mărturisirea noas­tră: "spun e ţi-o in ori ce loc", zice el. Acest capitol reprezintă tema şi ţinta tuturor cărţ ilor Bibliei, ş i

an ume că refacerea omului ca să se asemene lui Dumnezeu şi făgădUinţa lui Dumnezeu pentru om de eliberare de sub toate efectele păcatUlUi sint aduse la îndeplinire numai prin învi erea lui Isus Hristos din morţi.

"Hri stos Şi-a dat viaţa ca să facă pos ibil ca omul să fi e refăcut după chipul lui Dumnezeu. Puterea harului Lui este acea care atrage pe oameni laolaltă

in adevăr". (C. T. 249) . Totul culminează cu 'ultimele două versete: "Dar

mulţumiri fi e aduse lui Dumnezeu, ca re ne dă biru­inţa prin Domnul Isus Hri s tos. De aceea , fraţii m ei iubiţi , staţi tari, neclintiţi, totdeauna prisosind in lucrul Domnului, ca unii care ş tiţ i că lucrarea voastră nu este in zadar in Domnul" ~

Aposto lUl spune: "Voi ş i cu mine sintem datori. Dacă acceptăm pe Hri s tos ca Domn şi Mîntuitor trebuie să ne iubim unul pe altul ş i sa fim di spu~ i

să suferim unul cu altul ~ i unul pentr"u altul. Trebuie să ne împotriv im lui Satana şi instr umente lor lui ca ş i id e ilor lu i înşe lă toare. Fiţi gata să staţ i c~ o stîncă .

Aceasta sugerează cuvin te de acţiune, ca: a lucra, a com uni ca , a mărturisi. a trăi, a da, a sacrifica. Con­cluzionind, apostolul afi rmă că dacă a m acceptat pe Hristos, mărturisirea nu este facu ltativă, ea este o necesitate ş i dragostea lui Hristos ne constringe să

prisosirn în roada Duhului . Prin Ieremia, Domnul declară Cll privire la veghe­

torii din vechime: "Dacă ar f( stat in sfatul Meu ş i ar fi făcut ca poporul Meu să asculle cuvintele Mele, atunci ei i-ar fi intQrs de la că ile lor rele ş i de la relele pe care le săv î rşesc". Aceşt i veghetor i au eşuat deoarece a u coborît standa rd ul. Acesta este pericolul nostru. Cum sînt preoţii aşa este ş i poporul. Dumnezeu ne cere să adoptăm standard ele Lui ca fiind ale noastre proprii, indiferen t de id ea lurile celor din jurul nostru, ş i apoi să chemăm biser ica să se ridice la măsura şi standardul deplin stabilit în mod divin.

"Domnul pretinde predarea inimii. Noi toţi ştim

~ă păcatUl multor creştini cu numele este a cela că

le lipseşte curajul şi energia să se rid ice e i în ş işi ş i

pe cei ce depind de ei pină la ni velul standardului div in". (9 T/4·6).

ApostolUl vede biserica me rgînd din biruinţă In biruinţă. Intr-un limbaj p last ic ş i s imbolic, Dumnezeu ne as igură că .poporu l Său va merge inainte biruitor şi ca să biruiască.

N. Wilson In româneşte Ionică Aurel

I 12 11--------------------------------------------------------------------~c~u~r!ie~r7.uil 'A~d~v~e~n~ti~st

PLEDOARIE PENTRU COMUNICARE

„Vorbiţi intre voi...“ Ef. 5,19 „şi cei ce se tem de Domnul au vorbit adesea unui cu a l­tui..." Mal. 3,16.

Zilele trccutc, mă îndreptam spre gară cu un tramvai. La una din staţii, făcîndu-şi loc printre călă­tori, destul de m u lţi ia acea oră, a urcat un bărbat Intre două vîrste. Purta însem nul caracteristic nevă ­zătorilor şi std ngea la piept un acordeon p u ţ in cam uzat, dar des­tul de bun ca să nu-şi dezmintă marca. Ajuns pe platformă, omul a început să-şi mişte cu uşurinţă de­getele pe clape, revărsînd în jur o m elodie în care se îmbinau ciudat m elancolia şi îndrăzneala. Dincolo de aspectul direct „util“ al m ani­festării sale, am avut pentru un mom ent impresia că de fapt aceas­ta îi slujea şi ca mod de expri­mare.

A m încercat să traduc în cuvin­tele m ele strigătul acela pornit de fapt din umbra de după ochelarii care-i serveau doar pentru a marca lipsa vederii. Nu ştiu dacă sînt su ­ficient de exact în redarea celor auzite, dar cred că trebuie să fi su ­nat cam aşa : „Hei, oameni buni, sînt şi eu aici ! Nu vă văd, dar vă ştiu ! Aş vrea să vă spun ceva fru­mos, nu vreau să vă plictisesc ! Vreau să trec la voi peste prăpas­tia aceasta de întuneric ! Sînt cam singur aici, şi m i-e tare dor de voi ! Mă auziţi, nu-i aşa ?“

Se poate să fi lăsat ceva afară, sau să fi adăugat ceva de la mine, cred însă că am înţeles esenţialul. Acest om — în primul rînd acesta era un om — dorea să comunice. Din m otive practice, şi-a ales ceva care să poată exprim a uşor m esa­jul său nostalgie dar curajos. Se sim ţea singur într-un loc destul de aglomerat şi încerca să arunce o punte peste prăpastia dintre el şi ceilalţi, pe care i-ar fi putut atinge cu m îna de fapt. Destul de trist, nu?

Să ne m utăm pe o altă platfor­mă, unde oam enii sînt tot aşa de aproape unii de alţii ca şi în tram ­vaiul în care s-a suit acel nevăzător. Singura deosebire este că pe aceas­tă platformă călătorim o viaţă în ­treagă. Da... Este vorba de cămin. Deşi fam ilia aşează pe oameni foar­te aproape unii de alţii, se întîm - plă uneori ca aceştia să se „piardă din vedere" şi asem eni ne văzăto­rului să se distanţeze în întunericul izolării. Atunci, sub acelaşi aeo- perămînt trăiesc doar nişte străini

Septembrie — Octombrie 1986

de Ion BUCIUM AN

care poartă acelaşi nume de fam i­lie, au aceleaşi lucruri de folosinţă casnică, vidul nimicitor al înstrăină­rii, peste care se încearcă zadarnic aruncarea punţilor între cei apro­piaţi... care sînt totuşi aşa de de­parte unii de alţii.

Pledez pentru comunicare. Mai ales în căm in unde fenom enele sînt resimţite mult m ai intens ca în altă parte. Aici focul cuvintelor este m ai dogoritor, arşiţa iritării produce ar­suri mai grave şi tot aici gheţarul necomunicării poate coborî lucrurile pînă la zero absolut.

Psihologii apreciază că prima cau­ză a descompunerii fam iliei este lipsa de legătură între elem entele ei componente. Sim plu şi dureros. Casa noastră cea de toate zilele poate fi un colţ de rai, sau un capăt de lume, şi aceasta în virtutea unui singur factor : CO-M U-NI-CA-REA.

Dwight Sm all zice că : „Inima căs­niciei este sistem ul ei de com unica­re. Se poate spune că succesul şi fericirea oricărei fam ilii sînt direct proporţionale cu profunzimea dia­logului stabilit între mem brii ei".

îzvorît din însăşi forţa de atrac­ţie a iubirii care uneşte două inimi într-o unitate fam ilială, dialogul se poate dezvolta continuînd să cu­prindă şi pe cei care se vor ivi acolo, sau poate muri încet şi fără veste, dezmembrînd şi făcînd difi­cilă, dacă nu chiar imposibilă, con­vieţuirea. Prim a variantă duce la un cămin puternic, o m ică fortăreaţă a celor care venind acasă se simt doriţi şi apreciaţi, iubiţi şl înţeleşi. Cea de a doua variantă conduce la ruină interioară, o cetate ale cărei ziduri pot fi văruite proaspăt, dar înăuntrul cărora este frig şi um e­zeală, întuneric şi iz respingător.

Oricît ar fi de com plicat m ecanis­mul care m acină unitatea familiei, un lucru este sigur, acesta afectea­ză în primul rînd sistemul de co ­municare, şi numai după ce l-a scos din uz, prin această breşă, dărîmă în continuare. Se cere deci insti­tuirea unei gărzi eficiente în acest punct strategic a l căminului.

Nancy van Pelt face lucrurile cît se poate de sim ple : „Comunicarea în căsnicie este totală, dacă pot fi stăpîniţi trei factori :

1. Cunoaşterea şi aplicarea princi­piilor de bază ale vorbirii şi ascultării ;

Z. Rezolvarea pozitivă a diferen­delor ;

3. Rezervarea de timp suficient pentru împărtăşirea reciprocă a sentimentelor,"

Vorbirea şi ascultarea nu pot fi despărţite, ele numai împreună for­mează cu adevărat o punte de le ­gătură între oameni. Dialogul mai are nevoie apoi şi de profunzime. Nu este suficient a constata că afa­ră plouă, sau e vreme frumoasă. Este necesară exprimarea opiniei personale şi a shnţăm intelor pen­tru ca într-adevăr cele spuse să fie comunicare autentică. Ascultînd ce spune celălalt în timp ce tu răsfo­ieşti ziarul, este egal cu a fi absent din casă. A privi cu atenţie şi in ­teres, a pune întrebări pentru lă ­murire este ascultarea care satis­face într-adevăr pe cel de lîngă tine.

Aşa cum rufei© se spală în fam i­lie, la fel e nevoie din cînd în cînd să ne limpezim sufletele, discutînd constructiv şi înlăturînd diferendele. Unul din maeştrii mei de spirit, obişnuia să spună cuvintele cuiva : „Este rău cînd te cerţi, dar este aşa dezbine cînd reuşeşti să te împaci".

Nu este suficient să ai sentim ente frumoase pentru cei din jur, ei au nevoie să le comunici aceasta cumva. A spune celor dragi ţă - i iu ­beşti nu este sentim entalism dul­ceag, ci exprţmarea naturală a în ­suşi faptului că-i iubeşti. Dacă ci­neva nu reuşeşte să se facă înţeles, suferă cumplit, cu toate sentim en­tele frumoase pe care le are, iar cei iubiţi bîjbîie în interpretări ciudate şi dăunătoare.

Afecţiunea se poate m anifesta pe mult mai m ulte căi decît simpla exprimare verbală. Expresia feţei, tonul vocii, sem nificaţia gesturilor, sînt tot atîtea porţi spre cei dragi. Nu optez pentru exprimarea a ceea ce nu există, ci pentru asigurarea de ceea ce există.

Serva Domnului arată că : „Mulţi sînt aceia care socotesc că dacă s-ar arăta iubitori ar da o dovadă de slăbiciune, şi de aceea se ţin într-o răceală care respinge pe celălalt. Spiritul acesta înăbuşă sufletul sim ­patiei. Dacă pornirile prietenoase şi binevoitoare sînt oprite pe loc, ele se ofilesc, iar inim a ajunge să fie pustie şi rece. Să ne ferim de gre­şeala aceasta. Iubirea nu poate trăi dacă nu se dă pe faţă. Nu lăsa ca inim a celui care este legat de tine să piară din lipsă de bunătate şi iubire" (DV 361).

Pe platformă mai sînt încă nevă ­zători care „nu se pot vedea", fie că „s-au pierdut din vedere", fie că „nu au ochi să se vadă". Stri­gătul lor disperat, primeşte un răs­puns de dincolo de timp „Vorbiţi între voi... şi cei ce se tem de Dom ­nul au vorbit adesea unul cu altul ; Domnul a luat aminte la lucrul a- cesta, şi a a sc u lta t ; şi o carte de aducere aminte a fost scrisă îna­intea Lui pentru cei ce se tem de Domnul şi cinstesc num ele Lui" (Ef. 5,19 ; Mal. 3,16).

— — — IU

Neprihânirea prin credinţă (XVII)

DUHUL PUTERII

„Ci voi veţi p r im i o p u te re c înd Se v a pogorî D uhu l S fîn t peste vo i“

F ap te 1 3

Adesea, oam enii sîn t n e lă m u riţ i în ceea ce p riveş te p u te re a sp ir itua lă . M ulţi in te rp re te az ă p u te re a D uhulu i S fîn t în te rm e n ii senzaţionalu lu i, ca f iind d ep arte de ex p erien ţa n o r ­m ală , de fiecare zi, a c reştinului. Sem nifica ţia logică, b ib lică a cuv în-

^tului este posib ili ta tea tră i r i i une i vieţi a b u n d en te în bogăţii sp ir i ­tuale, p o sib ilita tea resu rse lo r d iv ine de a face fa ţă o ricăre i situaţii.

„Căci D um nezeu n u n e -a d a t un d uh de f r ică ci de pu tere , de d ra ­goste şi de ch ibzu in ţă" (2 Tim. 1,7).

A rm o n ia une i v ie ţi sp ir itua le , iu ­b ire p rezen tă în orice re la ţie , o gîn- d ire ech ilib ra tă , com ple tă — re a l i ­tă ţ i m in u n a te ce po t fi p rezen te în e x p erien ţa creştină . D acă am fi fost priv ileg ia ţi să -L în tî ln im pe Isus pe c înd u m b la pe păm în t, aceas ta e ra p e rso an a şi p e rso n a li ta te a ce n e -am fi a ş tep ta t ca El să fie.

El îşi l im ita e x te r io r iza rea p u - " terii, însă iu b irea Sa, b u n ă ta te a Sa, în d u ra re a Sa n u aveau lim ite. E ra u n ex em p lu v iu a l v ieţii pe care îl oferea celor ce-L u rm au . în ora încercării, a suferin ţe i, a p ie rd e r ii tu tu ro r lu cru rilo r , inclusiv a vieţii oam enii lui D um nezeu ce a u t r ă i t d e -a lungu l secolelor, au a v u t a- ceastă calita te d iv in ă ce în d ep ă r ta team a, în g rijo ra rea , îndoiala. A veau o g înd ire să n ă to asă şi sp ir i tu a lă , o g în d ire ce e ra în a rm o n ie cu Isus şi cu cei d in jur.

C are a fost rezu lta tu l rev ă rsă r i i D uhu lu i a su p ra o am en ilo r ? N u t r e ­bu ie decît să p r iv im v ieţile aposto ­l ilo r în a in te şi d u p ă Z iua C incize- cimii. în a in te se tem e au de ei înşişi şi de cei d in jiir. O da tă cu c ruci­f ica rea în v ă ţă to ru lu i , in im ile lo r au fost lu a te în s tăp în ire de u n sen ti ­m en t de n e reu ş ită şi descu rajare . T o tu l e ra fă ră v ia ţă şi fă ră p u ­tere. Cei m ai b u n i d in tre ei e rau n ea ju to ra ţi . A tunc i a ven it D uhul Sfînt. Ucenicii a u coborît d in ca ­m era de sus pe s trăzi. A tît iudeii cît şi ro m an ii a u în ce rca t să le îm ­piedice m ăr tu r ia . Ei ră sp u n d e au cu în d răz n ea lă :

„D rep t ră sp u n s P e tru şi Ioan le -a u zis : „ Ju d eca ţi voi singuri dacă este d re p t în a in tea lu i D um nezeu să ascu ltăm m ai m u lt de voi decît de D um nezeu ; căci noi n u p u tem să n u v orb im desp re ce am v ăzu t şi am auzit" (Fap te 4,19-20).

Ei n u se m ai tem eau de m arii p reo ţi şi de conducătorii evrei, de îm p ă ra ţi i şi de g u v e rn a to r ii rom ani. Ei r îd eau de d if icu ltă ţile şi în ce r ­cările ce v en eau a su p ra lor. Ei d ă ­d eau pe fa ţă o p u te re in te lec tuală m o ra lă şi sp ir i tu a lă ce dezorien ta

pe v ră jm a ş i şi convingea pe cei ca- re -i ascu ltau . în d ră z n e a la sf în tă în m ă r tu r is i re a c red in ţe i în D om nul lor, op tim ism ul em oţional şi conv in ­gerile în f lă c ă ra te a su p ra p ro b lem e ­lor m orale şi sp ir i tu a le a le zilei, c îş tigau p e n tru Isus in im ile celor d in jur. Mii de oam eni e ra u con­verti ţ i în tr -o s in g u ră zi. D uhu l S fîn t m ărtu r ise a p r in ei desp re p u te rea Evangheliei.

D uhul S fîn t n u aducea n im ic nou fa ţă de Isus H risto s sau de C uvîn- tu l lui D um nezeu . în se m n a însă to ­tu l p e n tru ucenici. Dătjea în ţe les şi scop v ie ţii lor. D uhul S fîn t n u a v en it doar ca u n vu ie t im presio ­n a n t ci ca o p u te re a lu i D u m ­nezeu.

„Cînd a u v ă zu t ei în d răz n ea la lui P e tru şi Ioan s-au m ira t, în tru c î t ş t iau că e rau oam eni n e c ă r tu ra r i de r în d : şi au p r icep u t că fusese ră cu Isu s" (F ap te 4,13).

E x is tă o a d a p ta re d iv in ă şi o condiţie sp ir i tu a lă ce v in la cei care sîn t p lin i de D u h u l Sfînt. Ei n u au p r im it p u te re a p e n tru a produce senzaţie p r in t r e oam eni, ci p e n tru a -i convinge. M in u n ile şi r ă s tu rn ă ­r i le ră sco lito are îşi a u ro s tu l lo r la m o m entu l po tr iv it . A cestea însă nu sîn t acele s i tu a ţ i i ce pot fi t r ă i te şi m en ţin u te p e rm a n en t , o ră de oră. C reştin ii n u tră iesc în tr-o asem enea a tm osferă . A găsi re su rse le d iv ine po tr iv ite une i t r ă i r i zilnice, a p riv i în fa ţă a d ev ă ru l despre sine, d e ­oarece iu b ire a lu i D um nezeu n u g re ­şeşte n iciodată , a se u ita pe sine in ­t r -o g r i jă iu b ito a re p e n tru cei p ie r ­duţi, a m ă r tu r is i d esp re D om nul lor Chiar şi în fa ţa m o rţii şi a face fa ţă tu tu ro r aces to ra cu u n sim ţ a l asi­g u ră r ii păcii şi s igu ran ţe i — aceas­ta este p u te re a de care credincioşii au cea m ai m a re nevoie.

In to a tă b ise rica răm ăş iţe i n u se găseşte nici m ăc a r u n credincios care să n u a ib ă nevoie de această p l in ă ta te a D u h u lu i Sfînt. A ceastă nevoie este u n a d in a f irm a ţi i le su ­p rem e ale c red in ţe i noastre . F ă ră D uhul S fîn t p u te m constru i b iserica în ex te r io r şi în acest fel să spo­r im a tît n u m ă ru l m em b rilo r cît şi p ro p r ie ta te a b isericii, însă n u p u tem clădi o v ia ţă sp ir i tu a lă . F ă ră D uhu l S fîn t p u tem cîştiga noi m em bri, însă este fo a r te îndo ie ln ic că vom cîştiga oam eni la Isus p e n tru veşnicie.

în to td e a u n a ex is tă pe rico lu l de a avea d o a r „o fo rm ă de ev lav ie d a r tăg ăd u in d u -i p u te re a" (2 Tim. 3,5). Religia poa te f i o fo rm ă d a r şi o pu tere . Ne p u te m s t ru c tu ra relig ia pe p lan in te lec tual, fo rm al, o rgan i­zatoric. R elig ia p o a te fi c rea tă de om. O am enii îşi clădesc p ro p r ia n e ­p r ih ăn ire . Toţi am făcu t aceas ta la un m o m en t dat. A ceasta a fost p ro ­b lem a de bază a ev reilo r a căro r relig ie se co n cen tra a su p ra legii. Ei c red eau că ce rin ţe le legii p u te a u fi

îndep lin ite şi t r ă i te în v ia ţa n a tu ­ra lă pe care o aveau.

O m ul însă n u poate t r ă i ceea ce n u a re p o ten ţia l în el. El poa te t r ă i doar ceea ce, în m od in tr in sec , a re p u te re a să facă. P u te rea c reş tin is ­m ulu i este p u te re a D uhu lu i Sfînt. F ă ră p u te re sp ir i tu a lă re lig ia este doar o form ă. P ăca tu l în v ia ţă este o p u te re n u o form ă. R elig ia fo r ­m a lă n u poa te în nici u n fel să în ­v ingă p u te re a păca tu lu i. T rebu ie să ex is te o p u te re corespunzătoare . P ro ­b lem a de bază este ; O are c red in ţa c reş tin ă d ă în tr -a d e v ă r om ulu i p u ­te re să se sch im be şi să-şi m od i­fice v ia ţa ?

A ceastă p ro b lem ă su p rem ă a re l i ­giei c reş tine p lan ează azi a su p ra v ieţii şi religiei. A p ro b a rea ad e ­v ă ru lu i la n ive lu l in te lec tu lu i con­fe ră re lig iei fo rm ă. P u te re a de ac­ţ iu n e este superficială . O am enii vor o c red in ţă care să dea în ţe les şi p u ­te re vieţii. F ă g ă d u in ţa D uhulu i ofe­r ă ex ac t acest lucru.

A tunc i c înd b iserica este p rea g răb ită să t ra n s m ită oam en ilo r toate în v ă ţă tu r i le şi da to rii le con­ţinu te , cup rinse în p ro g ram u l re l i ­gios, D u h u l S fîn t poa te fi t rec u t cu vederea. P re g ă ti re a p e n tru botez poa te tran sm ite in fo rm aţii religioase şi to t ce se ob ţine este o ap ro b a re m in ta lă , o în ţe legere a ceea ce a fost explicat. în asem enea cazuri, în sem n u l sp re consacra re este ca şi inex isten t. P re a ades în ce rcăm să f ix ăm în v ă ţă tu r i le b iseric ii f ă ră p u ­te rea D uhulu i Sfînt.

In aceste t im p u r i b iserica a folo­sit to a te m ijloacele , m etodele şi te h ­n icile p e n tru a com unica solia. A p ro c lam at în v ă ţă tu ra ei fo losind to t fe lu l de num e, a c ău ta t fraze le po ­t r iv i te în p re ze n ta re a adevăru lu i. î n ­d re p tă m noi oare a te n ţia celui con­v e r ti t sp re izvoru l v ieţii sp ir i tu a le ? O are cu toa te că f recv en t ne sch im ­b ăm cîntecele, o ferim noi celor p ă ­cătoşi s in g u ru l lu c ru ce poa te m în - tu i şi t ran s fo rm a viaţa , poa te cu- r ă ţ i m in te a de ig n o ran ţă şi în tu ­neric , po a te m ăr i c red in ţa , sfin ţi r e ­laţiile , ce e liberează de sc lav ia p ă ­catu lu i p r in tr -o consacra re ad ev ă ­ra tă lu i Isus şi con tro lu lu i D uhu lu i S fîn t ?

F o rm a şi s tr ic tu l lega lism sîn t pe ­ricu loase în religie, în m od special dacă s în t de t ip laodicean. P ro g re ­sul şi b i ru in ţa sp ir i tu a lă n u sîn t re zu lta tu l une i b u n ăv o in ţe su p e rf i ­ciale şi m olatice. Sofisticarea lipsi­tă de sp r i j in n u duce n ic ioda tă la m ar i ac ţiu n i p e n tru Isus. M arile ac ­ţ iu n i ce ad u c b iru in ţa Evanghelie i veşnice n u se pot rea liza decît p r in oam eni ce au e x p e r im en ta t p u te re a D uhu lu i S fîn t în p ro p r ia lo r v iaţă . A vem neyoie să a scu ltăm n u n u m ai pe oam enii in te ligen ţi ci m ai ales pe cei sp iritua li. T reb u ie să aşezăm D uhul S fîn t în locul pe care II m e ­rită . E sen ţa soliei celui de -a l t r e i ­lea înger este conv ingerea că n u ne este o fe rită n ici o a ltă p u te re în a fa ră de p u te re a D uhulu i S fîn t al lui Dum nezeu. î n t r - a d e v ă r , . toa te sp eran ţe le n o as tre se a flă în Isus. P u te rea sp ir i tu a lă este n u m a i a Sa.

R edacţia

f i n . .LLLJ Curierul A dventist

D ă-m it*r

sabeau

„Pentru că Fiul om ului a venit să caute şi să m întuiască ce era pierdut." Luca, 19,30

Soarele puternic de ia amiază dogorea fără milă. Aerul devenea din ce în ce m ai fierbinte, mai greu de respirat, ceea ce făcea ca pasul să se domolească şi privirile să caute cu insistenţă un loc retras şi răcoros de odihnă.

Din zorii zilei, grupa ucenicilor urma pe în v ă ţă ­torul lor, care considerînd că n-a sosit timpul unei confruntări deschise cu Fariseii, părăsea Iudeea spre a m erg e în G alileea.

Oboseala celor aproxim ativ treizeci de kilometri parcurşi pe drumurile prăfuite ale Palestinei, căldura şi foamea au determ inat pe ucenici să se oprească la m arginea unui tîrg samaritean ca să se odihnească.

Acolo la Sihar, aproape de ogorul pe care Iacob îl dăruise fiului său Iosif, se afla fîntîna lui Iacob cu apa ei lim pede şi rece. Aici, obosit, flăm înd şi însetat, S-a aşezat Isus să Se odihnească, în aşteptarea ucenicilor Săi care „se duseseră în cetate ca să cum ­pere de ale mîncării (Ioan 4,8).

Samaria ! Această „paria“ a naţiunii iudaice ocupa un loc deosebit în viziunea iubirii divine. Mîntuitorul Se afla acolo în trup omenesc, sub soarele torid al Palestinei antice, pentru că iubirea Sa pentru opera mîinilor Sale nu cunoştea piedici şi bariere. Isus Fiul lui Dumnezeu Se afla la porţile Samariei. El era conştient de ura reciprocă pe care Satana o între­ţinea între iudei şi samariteni în decursul veacurilor, pentru a-i lipsi şi pe unii şi pe alţii de bucuria plină de armonie a iubirii. In ciuda dispreţului pe care iudeii îl m anifestau faţă de samariteni, Isus Hristos

Fiul lui Dumnezeu şi Fiul omului, El, care a modelat şi a dat viaţă fiin ţei umane, cunoştea bine tainele sufletului celui creat după chipul şi asem ănarea lui Dumnezeu şi a apreciat cum se cuvine sensibilitatea acestor oameni. Şi cînd, în decursul activităţii Sale a voit să dea o lecţie Fariseilor, să-i înveţe cine este aproapele lor, El a folosit pilda „Samariteanului m i­los". Cînd l-a văzut pe cel căzut între tilhari, sam a­riteanului „i s-a făcut m ilă de el. S-a apropiat de i-a legat rănile, şi a turnat peste ele untdelem n şi vin ; apoi l-a dus la un han, şi a îngrijit de e l“ (Ioan 10, 33—34). Ceea ce n-au făcut preotul şi levitul a făcut un... samaritean. Da ! Isus a venit să caute şi să mîntuiască ce era pierdut şi în1 toată activitatea Sa păm întească a fost interesat, a fost atras de cazu­rile cele mai disperate. Omenirea întreagă era un asem enea caz şi Fiul lui Dumnezeu S-a angajat înaintea Tatălui şi înaintea întregului Univers — cu

preţul v ieţii Sale — să readucă neam ul om enesc că­zut în fam ilia sfinţilor din Univers. Ca un magnet Samaria II atrăgea. Suferea în sufletul Lui şi pentru ei şi dorea să le deschidă orizontul cunoaşterii ade­văratului Dumnezeu.

Pe cînd iubirea plină de solicitudine a lui Isus Hristos frăm înta aluatul cunoaşterii de Dum nezeu spre a-1 aşeza în plăm ădeala Samariei, ecoul unor paşi l - a atras a ten ţia . O fem eie samariteaneă venea cu vasul pe umăr ca să ia apă. Mîntuitorul o privi cu muit interes. De fapt, fie că Se a f la în faţa m ulţim i­lor, fie că vorbea cu un singur om, Isus Hristos m a ­nifesta aceeaşi iubire, acelaşi in te res şi aceeaşi dorinţă de a deschide înaintea lui comorile cele veşnice ale adevărului. „Pentru ca n im eni să nu piară, ci toţi să aibă viaţă veşnică" (Ioan 3, 18).

Isus privi cum fem eia Îşi coborî vasul în apa cea rece a fîntînei, şi-l scoase apoi afară. In istoria vieţii ei M întuitorul vedea experienţa tristă a celui păcătos, şi inim a Sa plină de iubire a fost mişcată. El a fost mişcat de zbuciumul vieţii ei. A fost întristat de prăbuşirea ei morală, dar în adîncul su ­fletul ei El a văzut o licărire de speranţă. înregistra cu interes dorinţa ascunsă a vieţii sale. Sub cenuşa unei v ieţi trăite în păcat, a unei dem nităţi terfelite şi a onoarei şi cinstei călcate în picioare, Fiul lui Dum nezeu vedea dorinţa nemărturisită după o viaţă schimbată.

Ce n-ar fi dat ea să se poată bucura de fericirea unui căm in cald, onorabil, de cinstea unui nume bun şi nepătat... Dar aspiraţiile ei spre bine n-au putut înfrînge tirania slăbiciunii şi a păcatului şi aceasta era tragedia vieţii ei. In ciuda deplorabilei sale stări morale, acolo, înaintea Lui se a f la un suflet ce aspira la curăţire, dar care nu putea în ­frînge puterea păcatului ce o ţinea strîns în sclavia lui. Dar El „trestia frîntă n-o va zdrobi, şi mucul care m ai arde încă, nu-1 v a stinge (Is. 42, 3 ; Mat. 12,20). Pentru aceasta a venit în lume, ca să aducă celor înrobiţi de păcat slobozenia şi să 'zdrobească stăpînirea păcatului din viaţa acelora care vor crede în El, în puterea eliberatoare a adevărului divin căci El spunea : „Veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi" (Ioan 8,32). Cu acelaşi interes divin şi cu aceeaşi iubire avea să spună El m ai tîrziu fem eii ce tremura de ruşine şi frică înaintea l u i :

— „Nim eni nu te-a osîndit ?“— „Nimeni, Doamne !“— „Nici Eu nu te osîndesc. Du-te, şi să nu mai

păcătui eşti" (Ioan 8,1—11). Isus Hristos dorea să vină în ajutorul acestei fem ei samaritence, ca ea să poată găsi calea îm plinirii năzuinţelor ascunse ale vieţii sale. Pentru Isus Hristos un suflet valora cît cerul şi de aceea n-a trecut niciodată pe lîngă cineva care să aibă o disperată nevoie de El şi să nu-i vină în ajutor. în legătură cu aceasta inspiraţia divină ne spune :

„Binele veşnic al păcătoşilor determ ina comporta­m entul lui Hristos. El mergea din loc în Ioc făcînd bine. Bunătatea era viaţa sufletului Său“ (3T/217).

Um plîndu-şi vasul, fem eia dădu să plece, cînd deo­dată vocea blîndă şi plăcută a Dom nului rosti cu iubire în glas : „Dă-mi să beau !“

Fem eia tresări... Era un lucru neoboşnuit ca un iudeu să intre în vorbă cu ea, o fem eie, şi chiar mai mult... samariteaneă.

Isus era conştient de faptul că iudeii considerau cu totul nepotrivit ca un bărbat — cu atît m ai mult un rabi — un învăţător să stea de vorbă că o fem eie în public. El cunoştea prea bine prescripţiile iudaice care spuneau categoric :

„Nimeni să nu discute cu o fem eie pe stradă, nici chiar cu soţia sa" (Abouth P.N./1.2.5 ; 5BC/941).

Cu atît m ai m ult cu cît aceasta era o samariteaneă. El era de asem enea conştient de faptul că ura rabi­nică dintre iudei şi sam ariteni a făcut ca să nu existe nici o relaţie socială între ei. De cîte ori n-au ajuns ei oare la lupte fratricide, expunîndu-se şi unii

Septembrie — Octombrie 1986 L II!

şi alţii represaliilor destul de sîngeroase ale rom a­nilor ? (Iosif Flavius, Antichităţi, X X 6,2).

„Bă-m i să beau !“ în adevăr lui Isus Ii era sete. Dar acest „dă-m i să beau“ nu exprim a nevoia Luip erso n a lă de a-Şi potoli setea. P r in cere rea aceas ta El dorea să atragă atenţia fem eii la nevoia cea mare şi nemărturisită a v ieţii ei. Nevoia ei de puritate m o­rală şi eliberare din robia păcatului avea El în v e ­dere atunci. El făcea as tfe l prim ul pas în a răspunde frămîntărilor ei după o viaţă demnă. Era invitaţia C eru lu i la desch iderea şi în lă tu ra re a b a r ie re lo r pe care înstrăinarea l,s impusese.

Şi fem eia nu s-a grăbit să plece aşa cum ne-am fi aşteptat, şi cum ar fi trebuit să facă... o samariteancă. Ceva inexplicabil a oprit-o să plece. Ba mai mult, a intrat în discuţie cu acest Străin ce i-a oferit apă vie !

Eul, firescul, puterea care o ţinea în robia păca­tului căutau s-o îm piedice a ajunge la izvorul vieţii veşnice. Dar îsus Hristos îş i cunoştea adversarul. Cu înţelepciune şi tact dumnezeiesc, El cîştigă atenţia fe ­meii, trezindu-i dorinţa de îm plinire a năzuinţelor ei curate. Faptul acesta a făcut să-i acţioneze convin ­gerea unei personale nevoi, fiind în acelaşi timp un apel la necesitatea recunoaşterii lui îsu s Hristos ca Mesia. In sufletul ei se dădea o luptă decisivă. în cele din urmă, cu o voce ce t r ă d a efortul lăuntric ea rosti : „Doamne, dă-m i această apă“. Dă-mi Tu să beau din ap a vieţii.

„Dar ea" ne spune inspiraţia divină, „nu era gata să primească apa vie pe care o cerea destul de neconvingător. Era nevoie ca apele stătute ale păca­tului să fie îndepărtate. Vechea viaţă de păcat tre­buia să moară m ai înainte ca noua viaţă de nepri­hănire să înceapă" (5 BC/939).

în mod magistral îsu s interveni în procesul hotă- rîrii ei :

— „Du-te de cheam ă pe bărbatul tău, şi vino aici".— „N-am bărbat, i-a răspuns fem eia !— „Bine ai zis că n-ai bărbat. Pentru că cinci

bărbaţi ai avut ; şi acela, pe care-1 ai acum, nu-ţi este bărbat. Aici ai spus adevărul". (Ioan 4,16—18).

„îsus a convins-o de faptul că El cunoştea tainele vieţii ei. Şi totuşi ea sim ţea că El îi este prieten, avînd m ilă şi iubire faţă de ea. Cu toate că pînă şi curăţia prezenţei Sale era o condamnare pen­tru păcatul ei, El n-a rostit nici un cuvînt de con­damnare, ci i-a vorbit de harul ce poate reînnoi sufletul" (D.A./131).

Presim ţirile sufletului ei se adeveriră. Cel cu care vorbea, Cel de carc era atrasă şi-i era binevoitor, care era în totul deosebit faţă de toţi ceilalţi oam eni pe care îi cunoscuse, nu putea fi decît Mesia. în viaţa ei bărbaţii n-au fă cu t decît să-i terfelească dem ni­tatea, folosindu-se de slăbiciunile ei. Experienţa vieţii ei era extrem de dureroasă. A bia acum îşi dădea ea mai bine seam a de starea ei... Nădejdea începea să crească... F ă ră îndoială că în faţa ei Se afla Mesia. N im eni altul nu putea cunoaşte istoria vieţii salg izvo rîtă în ta in a su f le tu lu i său, şi nimeni, nici o fiinţă păm înteană nu cunoştea dorinţa vieţii ei de a ieşi la suprafaţă rupîndu-se şi sm ulgîndu-se din robia păcatului. Singură n-a reuşit. Acum simţea că va primi ajutorul dorit şi de care avea atît de multă nevoie. Acesta era m om entul suprem al vieţii sale şi nu trebuia să-l piardă.

Asem enea lui G hedeon din vechim e ea m ai dorea confirmarea care să-i bucure sufletul şi să-i întă ­rească speranţa.

— „Doamne", i-a zis fem eia, „Ştiu că are să vină Mesia căruia I se zice Hristos ; cînd va veni El, are să ne spună toate lucrurile".

— „îsus i-a zis : ’Eu, cel care vorbesc cu tine, sînt Acela" (Ioan 4,25—26),

Prea plinul inim ii sale s-a revărsat. A uitat pentruce venise acolo. Lăsînd vasul cu apă acolo la fîntînă, a fugit în cetate spunînd tuturor : „Veniţi să vedeţi un om care m i-a spus tot ce am făcut. 'Nu cum va este acesta Hristosul ?“ (v. 28—29).

Cît de m inunat a ştiut Isus Hristos să lucreze cu sufletele ! Cu cît tact şi înţelepciune, iubire şi interes S-a apropiat El de acest suflet însingurat şi descon­siderat de iudei, dar preţios înaintea Cerului. Cît de mult avem de învăţat noi ucenicii secolului ai X X -lea , cu privire la m odul în care trebuie să ne apropiem de oameni pentru a le prezenta pe Hristos !

„Veniţi să vedeţi un cm care m i-a spus tot ce am făcut. Nu cum va este acesta Hristosul ?

„Aceia care o cunoşteau trebuie să fi fost surprinşi de cele cuprinse în declaraţia ei cu privire la Isus care i-a spus ’toate lucrurile’ pe care ea le-a făcut vreodată... Pentru ca o persoană ca ea să aibă o atît de profundă convingere de lucrurile spirituale, era destul ca să le cîştige atenţia" (5 BC/942). „Şi' ei au ieşit din cetate şi veneau spre El" (v. 30).

Holdele erau albe, gata pentru seceriş. Reconfortat şi plin de bucurie Isus mărturisi că m enirea Lui era să îm plinească lucrarea Celui care L-a trimis.

Isus şi fem eia din Samaria constituie pentru noi şi lucrarea la care sîntem chemaţi o învăţătură cu v a ­loare de simbol. Această lecţie practică se desfăşoară pe m ultiple planuri ce se condiţionează reciproc. Iată cîteva din ele :

a) Un prim plan :

— Obosit, flăm înd şi însetat, avînd dreptul la odihnă, Dom nul Isus Hristos a pus mai presus de orice nevoia altora. — El a uitat de nevoile Sale proprii şi S-a ocupat de nevoile spirituale ale sufle ­tului doritor de mînutire. „Deşi obosit, El a prezentat adevărurile împărăţiei Sale spirituale care au cucerit inim a acestei fem ei păgîne şi au um plut-o de adm i­raţie pentru Hristos" (3T/218).

învăţăm de aici că Isus Hristos a trăit pentru un singur scop şi anume, pentru a face voia Ta­tălui Său (Mat. 4,4; Ioan 6,3—8). El a trăit pentru a face pe alţii fericiţi. El cu iubire S-a aruncat în brazda nevoilor lumii, pentru ca cei doritori de m în- tuire să găsească calea spre El. în această lucrare a chemării noastre trebuie să ne închinăm timpul, sănătatea şi v iaţa lucrării de salvare a aproapelui nostru. în faţa nevoiei unui suflet, propriile noastre nevoi... îşi pierd prioritatea.

Trebuie să spunem şi noi asem enea M întuitorului : „Mîncarea M ea este să fac voia Celui ce M-a trimis, şi să îm plinesc lucrarea Lui" oricînd şi în orice împrejurare, cu orice suflet trudit şi împovărat.

Com unităţile noastre simt nevoia com uniunii fră­ţeşti. După un Sabat plin, un p as to r se poa te simţi obosit. Niciodată însă oboseala noastră să nu lip ­sească un suflet ce are nevoie d e „apa vieţii", de ajutorul, iubirea şi prezenţa pastorului.

b) Al doilea plan :

învăţăm de asem enea valoarea lucrării cu un sin ­gur suflet. De reţinut faptul că Domnul Isus a rostit cele m ai mari adevăruri într-o convorbire cu un sin ­gur suflet. în discuţia cu Nicodim El subliniază im ­portanţa naşterii din nou (Ioan 3). „Pentru El, a sluji unui suflet însetat şi înfom etat după adevăr, era mai reconfortant decît mîncarea şi băutura" (D A /l 31).

Lucrarea cu succes este lucrarea individuală. Sam a-

f W ii , i i m i i n u m i iiii ■ ■ i m i m i i i i i i i i i i i i i i i

Curierul A dventist

riteanca aceasta era o fem ele păcătoasă, „dar care avea nevoie de apa v ieţii pe care El i-o oferi cu

atîta generozitate" (5BC/939).Vorbim de seceriş. A vem ţinte mari. A vem planuri

şi biserica este chem ată să facă sacrificii pentru m enţinerea şi dezvoltarea ei. Din comportamentul Dom nului Hristos cu fem eia samariteancă, cum şi din

toată activitatea Lui învăţam că ceea ce asigură succesul este iubirea şi interesul pentru sufletul luat în mod individual. Sufletele trebuie încălzite să simtă iubirea şi căldura com uniunii frăţeşti — înstrăinarea este o m aladie a civilzaţiei, îm preună cu individualis­m ul şi egoismul. Dar această m aladie nu trebuie să se găsească în biserică şi în lucrarea pastorului. Un singur suflet poate aduce un belşug de roade pentru îm părăţia Cerurilor. In urma lucrării cu samari- teanca, raportul Scripturii ne spune că : „Mulţi au crezut în El şi ziceau : „Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, ci din pricină că L-am auzit noi înşine şi ştim că acesta este în adevăr Hristosul, Mîntuitorul lumii" (Ioan 4,41—42).

c) A l treilea plan :

A vem de învăţat modul deosebit în care El a lucrat cu această fem eie samariteană. Dom nul a fost un desăvîrşit psiholog. Ce s-ar fi întîm plat dacă El i-ar fi oferit întîi să bea. Cu siguranţă... un eşec. Mai întîi Isus Hristos i-a cîştigat atenţia şi interesul, două lucruri esenţiale. Apoi i-a trezit dorinţa după ceva mai bun, de îm plinire a unor năzuinţi personale — de aici, m ergînd m ai departe, se activează convin ­gerea unei nevoi personaje de recunoaştere a lui Isus ca Mesia. Toate într-o succesiune progresivă şi bine gradată. Ca pastori ar trebui să învăţăm bine această lecţie.

d) A l patrulea plan :

O altă lecţie ce se desprinde de aici este lecţia ce ne învaţă că nu trebuie să facem vreo discrim i­n a re în lu c ra rea noastră, de rasă, cultură sau aparte­nenţă religioasă. Toţi sînt în categoria aproapelui nostru şi avem datoria să vedem în toţi pe creatu­rile lui Dumnezeu, fratele şi aproapele nostru.

e) Al cincilea plan :

A vem de învăţat din interesul şi străruinţa plină de iubire a Domnului faţă de samariteancă. De aici învăţăm că trebuie să iubim pe om pentru nevoile lui spirituale, pentru valoarea investită de el prin faptul că a fost creat după chipul lui Dumnezeu şi răscum­părat prin jertfa lui Isus Hristos.

Nici un efort nu este p rea m are şi nici un sacrificiu nu este în zadar atunci cînd este vorba de binele prezent şi veşnic al unui suflet. In lucrarea noastră sîntem chem aţi să dăm pe faţă „aceeaşi bunătate plină de iubire faţă de cei ce sînt în nevoie" (COL. 380).

Pastor,Dumitru Popa

LUCRURILE CELE

MAI ÎNSEMNATE

U na d in tre carac te ris tic ile su rp r in z ă to a re a le B i­bliei este aceea de a defin i va lo rile m orale esen ţia le a le vieţii. A stfe l în rech iz ito riu l la ad resa fariseilor, d in M atei cap ito lu l 23, în cad ru l une i ana lize am ple D om nul Isus H ristos p ă tru n d e p în ă la e sen ţa lu c ru r i ­lor : ...„şi lăsa ţi n e făcu te cele m ai în sem n a te lu c ru r i din, Lege : d rep ta tea , m ila şi c red in c io ş ia" .

E o s itu a ţie con trad ic to rie şi dep lo rab ilă ca tocm ai acea categorie de credincioşi care făceau m are caz de lege şi se considerau ex p erţi în dom en iu să a ibă lacu n e în p ro b lem ele fu n d am en ta le . Ca să a ju n g ă aici M în tu ito ru l a p o rn it de la m an ife s tă r i le sim ptom atice, ca apoi să d e te rm in e cauzele m ai adinei a le s in d ro ­m ulu i n u m it „farise ism " : l ip sa d rep tă ţii , a m ile i şi a credincioşiei. F a rise ism u l v en erează l i te ra legii, go­lin d -o de sp ir i tu l genera to r, c are dă co n ţin u t legii şi o aureo lează. R ezu lta tu l este u n legalism fad , rece şi rigid. Ca şi în cazul une i p lan te re teza te de la r ă ­d ăcină to t a t î t de s t ra n iu e să d esp a rţi l i te ra legii de ră d ăc in a pe care a c rescu t : d re p ta te a ; să aperi cu în f r ig u ra re l i te ra legii şi să om iţi p rin c ip iu l de la care a em an a t. C onsec in ţa e ste o re lig iozita te m o artă care p ăs trează fo rm a ex te r io a ră d a r căre ia îi lipseşte v ita lita tea . D om nul H ristos n u m ea pe aceşti c reş tin i „m o rm in te v ă ru ite " .

în să cuv in te le M în tu ito ru lu i a u o sem nificaţie şi m ai p ro fu n d ă , cu o ap licab ilita te la orice om din orice t im p şi orice loc. Cele t re i v i r tu ţ i e n u n ţa te con­sti tu ie în m od su rp r in z ă to r d o m in an te le re la ţ i i lo r po ­sib ile în v ia ţa f iecăru i om : ra p o r tu l cu D um nezeu, ra p o r tu l cu sem enii şi r a p o r tu l cu sine însuşi. D om i­n a n ta în re la ţ ia fa ţă de D um nezeu treb u ie să fie cre- dincioşia, în re la ţ ia cu sem enul, mila, ia r în a t i tu ­d inea fa ţă de sine însuşi t reb u ie să dom ine d rep ta tea . N im eni n u se p o a te sus trage acesto r re la ţii , e le a p a r cu n a ş te re a n o a s tră şi înce tează n u m ai a tu n c i c înd în ce tăm de a m ai exista . In ră sp u n su l la în tre b a rea „care este cea m ai m are p o ru n că d in Lege ? “ D om ­nul H ristos face re fe r ire la aceas tă în tre i tă re la ţie p rin cuv in te le : „Să iubeşti pe D om nul D um nezeul tă u cu to a tă in im a ta, cu to t su fle tu l tă u şi cu to t cugetu l tău... Să iubeşti pe ap ro ap e le tă u ca pe tine în su ţi" (Mat. 22,36-39). Deşi aici este su b lin ia tă în m od u n a n im iu b ire a ca o d o m in a n tă în în tre i ta r e ­la ţie d in v ia ţa u nu i ind iv id — d ife ren ţie rea făcîn- d u -se doar în ceea ce p r iv eş te in ten s i ta tea — verse tu l d in M at. 23,23 realizează o d ife ren ţie re şi m ai p re g ­n a n tă în cele tre i direcţii.

De fapt, aceste v ir tu ţ i s în t p rezen te în v ia ţa fiecăru i om, n u m ai că în u rm a p ăca tu lu i aceste „ legă tu ri “ s -au inversat. De ex em p lu : dacă la u n m oto r t r ifa z a t n u se verifică legăturile , ro to ru l se poa te ro ti în sens c o n tra r celui dorit. L a fel se p e trec lu c ru r i le pe p lan

rmSeptembrie — Octombrie 1986 i i

co m p o rtam en ta l dacă in te rv in e o sch im b are a dom i­nan te i. F iecare om posedă un sim ţ în n ăscu t al d re p ­tă ţi i pe care-1 m an ife s tă n u fa ţă de sine însuşi, ci f a ţă de sem en. Cit de b ine sesizăm orice fel de g re ­şea lă a sem enulu i. De la fa p tă p în ă la to n u l vocii sau m im ică, n im ic n u ne scapă. în ra p o r tu l cu sem enul, în m od firesc, d o m in a n ta n u este m ila, ci d rep ta tea , în schim b în re la ţ ia cu m ine în sum i d o m in an ta este m ila ; p e n tru orice greşeală, oricît de m are şi de ev i­den tă , ş t iu să -m i fo rm ulez c ircu m stan ţe a ten u an te . L e ­g ă tu rile sîn t conec ta te invers ; „m otoru l sp ir i tu a l" fu n c ­ţionează, d a r reg re tab il , în sens invers , în loc să m ă aprop ie de cer, m ă depărtează . în acest sens în ţe ­legem şi m ai b ine ră sp u n su l V echiulu i T es tam en t la în tre b a rea „Cu ce să m ă în făţişez în a in tea D om nu ­lu i ?“ „Ţi s-a a r ă ta t om ule ce este b ine şi ce a lta cere D om nul de la t in e decît să faci d rep ta te , să iu ­beşti m ila şi să u m b li sm erit cu D um nezeul t ă u “ (Mica 6,6.8;). în acest ră sp u n s c la r sîn t ev id en ţia te aceleaşi d o m in an te : d rep ta tea , m ila şi credincioşia. C redincioşia este re d a tă aici p r in ex p res ia „u m b la re sm erită cu D um nezeu l t ă u “ . D in acest v e rse t re iese şi m ai c lar ceea ce s-a sem n ala t m ai sus că d o m i­n a n tă în re la ţ ia cu m in e însum i treb u ie să fie d re p ­ta te a : „să faci d re p ta te '1. Noi s în tem înclinaţi să p re ­t in d e m d rep ta tea , ia r D um nezeu ne spune să ex erc i­tăm d rep ta tea . în re la ţ ia cu sem enu l t reb u ie să m a ­n ifes tăm m ila ia r în re la ţ ia cu D um nezeu să exerc i­tă m credincioşia. P r in ex p res ia „u m b la re sm erită cu D um nezeu" se sub în ţe lege conştien ţa p rezen ţe i, a con ­ducerii divine, care accep ta te în tr -u n cuv în t în seam n ă credincioşie.

Dreptatea

Ce însem nează să fii d re p t cu tine în su ţi ? P e scurt p u tem spune să fii ex igen t cu t in e însuşi, să n u - ţ i ascunzi nici cea m ai m ică v ină, să p re tinz i m u lt de la t in e însuţi.

î n S fîn ta S c r ip tu ră aceste p rinc ip ii n u s în t doar e n u n ţa te ci s în t i lu s tra te am plu . A posto lu l P av e l sp u ­n ea : „M ă p o r t a sp ru cu tru p u l m eu şi-l ţ in în s tă - pînire..." (1 Cor. 9,27). I a r c înd în d rea p tă re flec to ru l p e n e tra n t a l d re p tă ţ i i a su p ra p roprie i sale persoane, fostu l „n ep rih ăn it" se reco m an d ă ca „cel m ai n e în ­se m n a t d in tre to ţi sfin ţii" (Efes 3,8). în m od in sp ira t el p ro p u n e sch im b area opticii : „ în sm eren ie fiecare să p rivească pe a ltu l m ai pe sus de el însuşi" (Filip. 2,3). A ceastă a ti tu d in e n u e posib ilă decît p rin c reş ­te re a ex igen ţe i fa ţă de p ro p r ia p e rso an ă ia r f a ţă de ceilalţi treb u ie să c rească sen tim en tu l milei. în a t i ­tu d in e a fariseilor, D om nul Isus H ristos sem nalează tocm ai rev ersu l : „Ei leagă sarc in i gre le şi cu anevoie de p u r ta t şi le p u n pe um erii oam enilo r, d a r ei nici cu degetu l n u v o r să le m işte" (Mat. 23,4). Din aceas ta re iese că ex ig en ţa fa rise ilo r fa ţă de a lţii e ra e x a ­ge rată , în t im p ce ex igen ţa fa ţă de ei înşişi e ra nulă. A ti tu d in ea id ea lă c reş tină este i lu s tra tă de cuvin te le aposto lu lu i P av e l „C ălcaţi pe u rm ele m ele în tru c î t şi eu calc pe u rm ele lui H ristos" . El n u îm p inge pe a l ­tu l sp re săv îrş irea u n o r d a to r ii n e îm p lin ite de el, sp re ex p erien ţe n e tră i te de el, ci p o rneş te în a in te şi cheam ă p r in exem plu l său p e u n d ru m pe care el păşeşte. E m ag is tra l exem plu l D om nulu i Isus, des­

ch iză to ru l de d ru m u ri. El a spus cel d in tîi : „Călcaţi pe u rm ele M ele". V orb ind d esp re p ro g ram u l v ieţii Sale, B ib lia ne încunoş tiin ţează desp re v ia ţa de r u ­găciune a M în tu ito ru lu i. Adeseori, d is -d e -d im in ea ţă D om nul Isus se re tră g ea ca să Se roage. Ucenicii c înd se trez ea u co n sta tau lipsa în v ă ţă to ru lu i lor. D ar n u c it im în B iblie n ică ieri că D om nul Isus a r fi im ­pus p ro g ra m u l S ău de rugăciune, de a ltfe l ideal, u ce ­n icilor Săi. O s in g u ră d a tă a ru g a t pe tre i d in tre ei să -L su s ţin ă în ru g ăc iu n e în îm p re ju ra re a d in g răd in a G hetsem ani. F a ţă de Sine e ra ex igen t în t im p ce cu ucenicii e ra îngădu ito r. A ceasta însem nează „Să faci d re p ta te şi să iubeşti m ila " . De aici re iese că p e n tru m ine pot fo rm u la a n u m ite reguli, norm e, po t să rid ic ş tach e ta p re ten ţii lo r cît de sus, d a r să n u im p u n a l­to ra de a face acelaşi lucru.

Mila

C uvîn tu l eb ra ic t rad u s p r in m ilă este u n cuv în t in tra d u c tib i l şi red ă c ap ac ita tea cuiva de a se su b ­sti tu i a lte i p e rso an e în aşa fe l ca să vezi lu c ru r i le cu ochii lui, să le judec i cu m in te a lui, să le sim ţi aşa cum le s im te el. A cest lu c ru l-a făcu t D om nul Isus H ristos : „Căci n -a v em u n M are P reo t care să n -a ib ă m ilă de slăb ic iun ile n o astre ; ci unu l care în toate lu c ru r i le a fost isp itit ca şi noi d a r fă ră păca t" (Evr. 4,15).

D rep ta tea şi m ila s în t în r a p o r t de re g la re rec i­procă — în r a p o r t dialectic. D re p ta tea în ab sen ţa m ile i t in d e că tre polul in to le ran ţe i, ia r m ila în a b ­sen ţa d re p tă ţ i i t inde sp re to le ran ţă . în B iblie este e v iden tă in te ra c ţ iu n ea celor două v ir tu ţi . D rep ta tea a n u n ţă p r im ilo r oam en i condiţiile vieţii veşn ice şi consecinţele în cazul n eascu ltării. M ila îl c au tă pe om ul v in o v at şi ascuns. D rep ta tea rosteşte pedeapsa p e n tru păcat. M ila dă om ulu i t im p să se în toarcă , îl cheam ă la cruce. în t im p ce d re p ta tea ta ie cu sab ia p îinea d re p t în două, m ila oferă celui lips it ch ia r şi p ro p ria buca tă de pîine.

Credincioşia

Deşi te rm e n u l grecesc „p istis" se poa te trad u ce şi cred in ţă , t rad u c ă to r i i a u o p ta t p e n tru te rm e n u l c re ­dincioşie. Credir, ''ioşia este o t re a p tă su p e rio a ră a credinţei, este ra p o r tu l leg itim fa ţă de cel m ai m are în au to r ita te . în t im p ce c red in ţa v a în ce ta la p rag u l îm p ă ră ţie i lu i Dum nezeu, cred incioşia se va m en ţin e şi în veşnicie. A ceastă v i r tu te dă g a ran ţie cît şi p e r ­m an e n ţă e x erc ită r ii p r im e lo r două v ir tu ţi . N um ai con­ş tien ţa une i A u to r i tă ţ i su p e rio a re de care s în t con tro ­la t şi de c a re voi fi ju d eca t m ă d e te rm in ă să fiu m ereu ex igen t cu m ine însum i şi m ilos cu sem enul meu.

Cele tre i v i r tu ţ i se îm ple tesc ca o fun ie m in u n a tă desp re care p a ra f ra z în d pe în ţe lep tu l Solom on se poate spune : „F u n ia îm p le ti tă în tre i n u se ru p e uşor" (Ecls. 4,IE).

Pastor,Eimiiian Niculescu

18Curierul A dventist

Aspecte ale teologiei judecăţii în Vechiul Testament

— Note de studiu —

Conaepţia despre judecata divinăeste restrinsă de foarte multe ori ia două d im e n siu n i; una ţinînd de aspectul general, slăbind astfel sen ­timentul responsabilităţii şi alta ae- centuînd preponderent caracterul escatologic cu dublă rezultantă — X) linişte şi nepăsare pentru că judecata este foarte departe sau 2) exacerbarea unei temeri pe care nu ar trebui şi pe care na o poate provoca decît păcatul. Ceea ce ar putea să echilibreze o astfel de gîn- dire se află în observarea deopotrivă a caracterului personal al judecăţii divine şi a caracterului prezent al judecăţii. Vechiul Testam ent e un puternic sprijin în sensul acesta,

Faptul că poporul Israel în timpul Vechiului Testament adîncea înţele ­gerea judecăţii divine pînă la cazul personal, particular, al fiecărui mem bru al colectivităţii, în situaţii concrete bine delim itate în timp, poate fi remarcat mai întîi prin prezenţa unei serii întregi de nume formate din rădăcina verbului d a y an ’ (a judeca) — Dina, Abian, Dan, Da­niel, sau şa fa t (a decide, a judeca) — Iosafat, sau ţad a q (a fi drept) — Ţa- Joc M elhisedec, A doni-Ţ edec 1

Tot în planul exprimării verbale, formularea „Domnul să judece între m ine si t in e “ (Gen. 16, 5 ; 31, 53 ; Ex. 5, 21, 1 Sam. 24, 15 ; 2 Sam. 18- 19) apare în Vechiul Testament ros­tită de o persoană aflată în litigiu cu alta ca o invocare a judecăţii divine pentru m om entul respectiv. Nfiels-Erik Andreasen în studiul său „Teologia judecăţii în Vechiul T es­tament" 2 face o delimitare a jude­căţii divine în şapte secvenţe prin­tre care se a f lă în m od sem nificativ şi „Judecata divină în viaţa de zi cu zi“ şi „Judecata divină şi ind i­vidul" marcînd alături de „Jude­cata divină şi Sanctuarul" şi „Jude­cata finală" caracterul personal şi de timp p rezen t al judecăţii divine.

Caracterul personal al judecăţii divine derivă în mod viguros din situaţia celor două persoane care solicită dreptate, dar şi din felul în care se afirmă judecata : de la o Persoană către o persoană, prin- tr-o persoană de m ulte ori. Astfel prin Moise sînt rostite judecăţi pen ­tru mai t îrz iu 3, Ahab îl acuză pe Ilie pentru judecăţile lui Dum ne­zeu 4, Habacuc se pleacă sub voinţa

de Ştefan BRATOSIN

revelată a lui Dum nezeu cînd Acesta îşi revarsă judecăţile 5.

Gerhard von Rad vorbind des­pre o doxologie a judecăţii găseşte cel m ai potrivit exem plu în istoria unei persoane : A can — Ios. 7, 1 9 6, iar Otto Eissfeldt analizînd cînte- cele cultice care redau „sentinţa judecăţii" prin care Dumnezeu se dovedeşte a fi biruitor asupra tutu­ror zeilor foloseşte Is. 41, Ps. 58, Ps. 82 7, pasaje biblice din care reiese clar caracterul personal al conflic ­tului şi deci al judecăţii prin care se rosteşte sentinţa.

Atunci cînd Walther Eichrodt pune judecata divină în legătură cu legămîntul, arătînd că manifestarea judecăţii lui Dum nezeu în Vechiul Testament apare ca o garanţie şi restatornicire a legăm întului pe de o parte, cum şi ca o abrogare a le ­găm întului survenită în momentul în care Israel s-a lepădat de Dum­nezeu 8 nu face altceva decît să aşeze ascultarea şi neascultarea în faţa dreptăţii lu i Dumnezeu care nu poate „omorî pe cel bun îm ­preună cu cel rău, aşa ca cel bun să aibă aceeaşi soartă cu cel rău" (Gen. 18, 25).

Intr-un sens exact păcatul are un caracter personal. Vechiul Testa­m ent ne descoperă că dacă poate fi considerată ca existînd o relaţie în ­tre Dumnezeu şi păcat (care are un caracter personal) atunci acea rela­ţie nu poate fi num ită altfel decît judecata lui D u m nezeu9, care deci prin natura situaţiei este personală.

Dar caracterul personal al jude­căţii se cade înţeles totdeauna în contextul m anifestării prezente a ju ­decăţii. E. G. W hite vorbeşte despre „practicile care au adus judecata lui Dumnezeu asupra antediluvienilor şi care au cau za t distrugerea Sodo- m ei“ 10 la un tim p trecut ; şi tot la un timp trecut spune : „Chiar cînd judecăţile a u fost p ro n u n ţa te asupra persoanelor sau cetăţilor...41. Această folosire a timpului trecut pune în evidenţă faptul că restrîn- gerea orizontului doar la o viziune escatologică a judecăţii este nepo­trivită.

Ezechiel cap. 9 prin reţinerea amă­nuntului sem nului în formă de cru ce 12 care trebuia pus pe frun­tea unei anum ite categorii de oa­m eni aduce o notă în plus asupra

caracterului personal al judecăţii divine, sugerînd im plicaţiile de in ­dividualitate purtînd amprenta gîn- dirii proprii (semnul e pus pe frun­te). în continuare capitolul cuprinde şi porunca executării judecăţii (v. 5), afirmînd o împletire a particula­rului cu prezentul.

întreg Vechiul Testam ent stă sub tensiunea paradoxalei uniri dintre dragostea Iui Dumnezeu pe de o parte şi sfinţenia Sa pe de altă parte. El anunţă răspicat judecata potrivit sfinţeniei Sale şi tot El este Acela care lucrează salvarea în con­formitate cu dragostea Sa. îndată ce judecata a avut ioc, cuvîntul V e­chiului Testament se schim bă în profeţie a sa lvării13. Mai mult decît atît judecata lui Dumnezeu şi de asemenea reabilitarea pe care tot EI o aduce nu pot fi lipsite de pu­tere cînd El este un Dum nezeu m i­los 14. Dar afirm aţiile biblice care în ultimă instanţă ne întorc către Dumnezeul cel nevăzut care totuşi se descoperă creaturilor Sale ca fiind Creator, Mîntuitor şi Judecă­tor 15, nu fac altceva decît să arate că fiecare om creat are nevoia de un Mîntuitor personal şi că atitu­dinea sa personală faţă de Persoana Mîntuitorului este judecată de o Persoană căreia nu i se poate ascun­de nimic.

Iată de ce se cade reţinut că dincolo de caracterul universal al judecăţii divine, sau a unei părţi a ei (privind informarea Universu­lui) iB, cum şi de motivul rămăşiţei care „traversează abisul dintre un destin tragic şi fericire, fiind un factor egalizator în tensiunea dintre judecată şi salvare" 17, stă caracte­rul personal şi prezent al judecăţii divine care îl aşează pe om în f ie ­care clipă în faţa unei decizii pen ­tru ascultare sau neascultare.

N o te

1. N ie l s - E r ik A n d r e a s e n , P r o p h ă t i e et e s c h a to lo g le , n , S e m in a l r e A d v e n t i s te d u S a le v e , 1983, 2, p . 4—6.

2. N ie l s - E r ik A n d r e a s e n — lu c . c it. p . 7—24.

3. P K 569.4. P K 139,

5. P K 386.

6. G e r h a r d v o n R a d , O T T h e o lo g y , II, H a r p e r a n d R o w . N e w Y o rk , 1957, 1, P . 357—370.

7. O tto E is s fe ld t , O T , H a r p e r a n d R o w , N e w Y o rk , 1965, p . 111.

8. W a l th e r E ic h r o d t , T h e o lo g y o f th e O T, n , T h e W e s tm in s te r P r e s s , P h i la d e l ­p h ia , 1961, 1, p . 457—471.

9. G . c. B e r k o u w e r , S in , E e r d m a n s , G r a n d R a p id s , 1980, p . 38.

10. G . W . 126.11. P P 722.12. G . A . B u t t r i c k , T h e I n t e r p r e t e r ’s

13. G . A . B u t t r i c k , T h e ln t e r p r e t e r ’s D ic t io n a r y o f t h e B lb le , V , A bingd lon , N a s h w i l le , 1962, 2, p . 128.

14. K a r l B a r th , C h u r c h D o g m a t ic s , T h e D o c tr in e o f C o d , U , T . a n d T . C la rk , E d in b u r g , 1978, 2. p . 356.

15. C a r i P . H . H e n r y , G oă, R e v e la t io n a n d A u t h o r i t y IV , W o rd B o o k s , W aco , 1981, 1, 4, 409.

16. 4 B C 828.17. G e r h a r d F . H a s e l , T h e R e m n a n t ,

A n d rew s U n iv e r s i t y P r e s s , M ic h ig a n , 1980, p . 37.

________ _________________________________ 0Septembrie — Octombrie 1986

ANII DE FORMARE

„Vreau să m ă pregătesc să f iu u n b un p a rten er de căsătorie. M ă p u te ţ i a ju ta ?“

A d o le scen tu l cu care vo rbeam m ai avea în fa ţa sa ani buni p înă la în tem e ierea u n e i fa m ili i şi n u era angajat în tr -u n p lan concret de că­sătorie. El se a fla în s tad iu l p ro iec ­telor generale. A p e lu l său aducea o sch im bare b inefăcătoare. E ram m a i ob işnu it cu ta tonările celor ce caută u n bun partener , dar prea p u ţ in s în t p reocupaţi dacă ei înşişi v o r f i bun i parteneri. M -a m bu cu ­rat că tîn ă ru l re fuzase să f ie i n ­f lu e n ţa t de g înd irea p es im is tă d in b inecunoscu tele se n tin ţe : „Nu ştii ce n im e re ş t i“ sau „cutare, e fa tă bună dar a n im e r i t-o cum n u se poate m a i rău !“

R în d u r ile care u rm ea ză s în t o sch iţă de răspuns. S în t încreză tor că to t m a i m u l ţ i t iner i s în t dornic i să se angajeze în tr -o dezvo ltare c a p tivan tă şi bogat răsp lă tită către „înălţim ea s ta tur ii p lin ă tă ţ i i“, către „starea da o m m are" , care „se va lipi de nevastă -sa şi cei doi vor f i u n s ingur tru p “ (Efes. 4,12 ; 5,31).

A n ii care preced căsătoria n u se pe trec în tr -o aştep tare pasivă, ci s în t ani de fo rm are, u n t im p de va lor ificare m a x im ă a posi­b ilită ţilor de creştere ind iv idua lă , p e n tru a p u tea apoi aprecia în chip p o tr iv i t p riv ileg iile creşterii în doi.

1. Să încep i cu ce este im portan t. „Frica D o m n u lu i este începutul..." (Prov. 1,7). Să n u păşeşti m a i de ­p arte p înă ce n u - ţ i c larifici poziţia fa ţă de D u m n ezeu şi fa ţă de id ea lu ­rile creştine. N u lăsa ca decizia p e n tru D u m n ezeu să se ia sub p re ­s iunea unor e v e n im e n te ex ter ioare ) care se grăbesc. A c u m este t im p u l să răspunzi cu seriozita te la aceste în trebăr i : Ce loc va avea D u m n e ­zeu în v ia ţa m ea ? A ccep t vo in ţa L u i ca au torita te p en tru m in e ? Pot îm bră ţişa fără rezervă idea lurile bi­blice şi valorile sp iritua le p r im ite p rin educaţie în fa m ilie ? A m în ­credere îv. neprihăn irea D om nulu i ofer ită d in har ? Care este co n ţi ­n u tu l v ie ţ ii m e le de credin ţă şi ce perspec tive se con turează ?

2. Să faci d in v ia ţa ta viitoare sub iectu l v isurilo r tale creatoare. Să constru ieş ti u n „proiect", cu su ­f ic ien te „puncte f i x e “ şi destu l spa ­ţ iu de m işcare — stab ili ta te în cele esenţiale, dar şi liberta te de a jus-

de Adrian BOCĂNEANU

tare, ca să n u a jung i robul p re ju ­decăţilor. Dar v ii to ru l n u doar se con tem plează în visare şi m e d i ta ­ţie, ci se pregă teş te conştien t p r in studiu . Ce să s tu d iez i ca să f i i u n bun partener de căsătorie ? To t ce priveş te pe o m (anatom ie, f iz io lo ­gie, psihologie), rela ţiile d in tre oa­meni, d i fe r ite le aspecte ale relaţiei de căsătorie, naşterea şi creşterea copiilor.

Şi apoi să te in s tru ieş ti ca să cunoşti psihologia şi c o m p o r ta m e n ­tu l celuilalt sex . A ceasta te va a ju ta să în ţe leg i d i fe ren ţe le d in tre tine şi celălalt. î n loc să le suporţi, încurca t şi resem na t, le vei accep­ta ca pe o b inecuvîn tare . V e i p u ­tea recunoaşte m a i uşor aşteptările şi nevo ile celuilalt, ve i pu tea să p revez i reacţiile norm ale — şi să fo loseşti cu iu b ire toate aceste c u ­noştin ţe .

Un educator se plîngea : „Cît de m u lţ i d in t in e r i i noştri parcurg şcoala s tu d i in d despre co m p o rta ­m e n tu l şoarecilor şi al şopîrlelor, dar fă ră să în ve ţe ceva despre c o m p o r ta m e n tu l acelor două f i in ţe care se cheam ă soţ şi soţie".

3. S ă -ţ i fo rm ezi , despre tine, o im ag ine realistă , pozit ivă şi ech ili­brată. P rive ş te cu a ten ţie asupra ta, în special asupra s im ţu lu i tău de valoare şi d e m n ita te personală. Eşti m u l ţu m i t cu ceea ce ţ i-e dat să fii, în ce pr iveş te sexu l, în fă ţ i ­şarea fizică, trăsă tur ile fe ţe i, locul în care trăieşti, pos ib ilită ţile f in a n ­ciare, capacita tea in te lec tua lă ? Este im p o rta n t să accepţi acele lucruri pe care n u le p o ţi sch im ba. Poţi să priveş ti apoi cu seriozita te în via ţa ta şi să recunoşti sch im bările nece ­sare ? Cu p lusurile şi m in u su r ile constatate, a ccep tîn d iub irea n econ ­d iţionată a lui D u m n ezeu fa ţă de tine , te poţi recunoaşte ca o p e r ­soană dem nă , valoroasă şi cu po ­s ib ilită ţi de d ezvo ltare 1

' Dacă n iciodată n u te-a i îm păca t cu tine însuţi, şansele să te îm pac i vreodată cu o altă persoană sîn t

foarte mici.4. Să în ve ţ i să p r im eşti şi să d ă ­

ru ieşti iubire. A ceasta este u na din m arile lecţii ale v ieţii , c u p rin z în d încredere, sensib ilita te , recunoştin ţa şi respect, capacita tea de a f i f e ­r ic it p e n tru iu b irea care ţi se oferă, şi d ispoziţia de a te dăru i p e n tru a face pe a lţii fericiţi.

la tă c îteva în trebări la care să gîndeşti : Poţi să p r im eşti u n a ju ­tor fă ră să te s im ţ i u m i l i t ? Ş tii să accepţi u n dar cu recunoştin ţă şi bucurie ? Poţi g înd i în m o d creator la căi de m a n ifes ta re a recu n o ştin ­ţei către cei care ocazional sau p e r ­m a n e n t arată iub irea lor fa ţă de t in e ? Poţi să p r im eş ti p r ie ten ie d in partea oricui şi să o oferi oricui ? Poţi să ră sp u n zi cu n a tura le ţe apre ­cierilor şi încura jăr ilo r ? A i cunos­cut ce în sea m n ă că „e m a i fer ice să dai decît să p r im e ş t i“ ?

5. Să f i i capabil de hotărîri res ­ponsabile. Prietenia, curten ia şi că­sătoria im p lică decizii v ita le cu consecin ţe de neşters. D ar aceste hotărîri n u trebu ie să f ie p rim ele din v ia ţa ta. P înă la acest p u n c t se dob îndeşte o exp erien ţă a luării de decizii.

6. S ă -ţ i fo rm e z i o a titu d in e de respect princ ip ia l fa ţă de orice f i ­in ţă u m ană , cup rin z în d şi celălalt sex. Să nu accepţi ju d ecă ţi degra ­dan te despre celălalt sex , să res ­pingi g îndirea d ispre ţu itoare e x p r i ­m a tă în g lu m e şi ironii. V e i f i cu atît m a i d e m n cu cît persoana ca- re-ţi va f i tovarăş de v ia ţă va f i d em n ă şi respectată. O optică de ­gradantă pe care o în tre ţ i i a cum va in f lu e n ţa a t i tu d in i le ta le în m o ­m e n te le decis ive ale vieţii.

7. Să în v e ţ i să tră ieş ti în relaţii ver itab ile de părtăşie, cooperare şi dependenţă . Să ş tii să dep inz i de celălalt în cadrul u n e i re la ţii de iub ire şi încredere .

Poţi să f i i m u l ţu m i t cu ceea ce se oferă, sau m ereu m odific i , n e ­m u l ţu m i t ? C înd ţ i se p u n e masa, aştep ţi cu răbdare ? Eşti recunos ­cător p e n tru ceea ce ţi se oferă ?

A c u m să în ve ţ i să f i i d e m n de încredere. Cei d in ju r se pot bizui pe tin e ? C înd ţi se dă o ră sp u n ­dere, cînd c ineva d ep inde de t in e eşti c in s ti t în îndep lin irea aş tep tă ­rilor ?

A c u m să în v e ţ i cooperarea — în m uncă , în bucurii, în necazuri, în recreere — cu persoane agreabile şi cu persoane dezagreabile.

Căsătoria trebu ie să f ie priv ită ca o ac ţiune şi u n ţe l — co m p lex şi greu dar n u im posib il.

D u m n ezeu garantează succesul unei a c ţiun i u rm ă r ite cu rugăc iu ­ne, responsabili ta te şi în ţe lepc iune. V ia ţa este com plexă , ne înconjoară situaţii ne favorabile , dar idea lu l unei fa m ili i care îm p lin eş te p lanul lui D u m n ezeu p en tru ea să n u fie coborît n ici p e n tru o clipă.

Şi apoi „b inecuv în tarea D o m n u ­lui" va fi acordată la t im p u l po ­tr iv i t cu iu b ire şi p r im ită cu î n ­credere, căci „El n u lasă să f ie u r ­m a tă de nici u n necaz" (Prov. 10, 22).

Curierul A dventist

Desăvîrşirea — este ea

oare posibilă?

Cum este posibilă astăzi ?

D acă D um nezeu n-a reuşit să ad u că la desăv îrş ire un popor în n ic iu n a d in genera ţii le de p înă acum , a tu n c i cum considerăm noi oa re că El v a rea liza acest lu c ru în gen era ţia n o a s tră ?

Se po t da m u lte ră sp u n su ri. Ia tă u n u l d in ele : O m ai m are lu m in ă în se am n ă o ră sp u n d e re şi ocazii m a i m a r i de a face cunoscu t aceas­tă lum ină . A ju n g în d să cunoaştem m ai b ine pe D um nezeu s în tem m ai în s tare, sau m ai corect, s în tem fă ­cuţi m ai în s ta re să d even im ase ­m en ea Lui. ,

Este u n lu c ru c la r fa p tu l că de la 1844 ni s -au re v e la t m ai m ulte a d ev ă ru r i cu p r iv ire la a scu lta rea de v o in ţa lui D um nezeu (de ex em ­p lu a d ev ă ru l d esp re Sabat) decît se cunoşteau cu v eacu ri înain te.

N u este g reşit dacă ne im ag inăm fap tu l că de c înd a în c e p u t 'R e fo r - m aţiu n ea , D um nezeu a fost „ n e ră b ­d ă to r" să descopere copiilor Săi p l i ­n ă ta te a ad ev ă ru lu i ceru t p e n tru a p u tea fi în îm p ă ră ţ ia C erului. D ar d u p ă ce s -au făcu t c îţiva paşi sub conducerea lu i L u th e r sau a lui Wesley, oam enii a u d ev en it şovăi­to r i şi s -au oprit. A t re b u i t să t r e a ­că su te de ani ca P ă r in te le no stru ceresc să d e te rm in e pe copiii Săi, de fa p t pe o m în ă de o am en i ce ezi­tau , să înceapă să g îndească la Sabat.

D ar ne este de m u lt a ju to r să r e ­f lec tăm la fa p tu l că D om nul Isus H ristos ştia că sosise — în sfîr- ş i t — tim p u l p e n tru u rm ă to ru l m are pas de în a in tare , şi în 1844 El a în cep u t să rev erse lu m in a S a b a tu lu i a su p ra om enirii, şi în acelaşi t im p a în cep u t să t r im ită solii sp ir i ­tu a le p r in p ro fe tu l Său ales spe ­cia l p e n tru aceas tă lucrare .

„M ărtu r ii le p e n tru c o m u n ita te şi b iserică s în t v en ite d in p a r te a M a­re lu i n o s tru P reo t ce Se află în Locul P re a Sfînt. C um D om nul H ris ­tos, p r ie ten u l n o s tru d in C u rtea Ce­ru lu i, m ijloceşte p e n tru ş te rgerea păca te lo r noastre, El tran sm ite so­lii p e rso n a le f iecă ru ia d in tre noi p r in um ilu l S ău m esager, a ju t în - d u -n e să în ţe legem ce în seam n ă o v ie ţu ire s fîn tă în care D om nul H ris ­tos să fie c en tru l t r ă i r i i noastre, în d rep tîn d u -n e că tre s in g u ra Cale p r in care poa te fi o b ţin u tă sfin ţirea .

O a ltă p ro b lem ă ce se rid ică este aceea... sîn tem , sau n u sîn tem de- săv îrş iţi ? N -a fost oare Noe ch em a t

„d esăv îrş it“ , ch ia r dacă el e ra încă a tî t de slab încît să a ju n g ă la u n m o m en t d a t „ b e a t“ ? N -a fost oare aposto lu l P av e l „desăv îrş it" ch ia r a tu n c i c înd ad m ite ch ia r el că... nu este desăv îrş it ? N u spune oare se rv a D om nului în „P arabo le le D om nulu i" că „în fiecare e ta p ă a dezvoltării noastre , v ia ţa n o as tră sp ir i tu a lă po a te fi desăv îrş ită" (PD 45) ? Nu este oare acest con­cept a l d esăv îrş ir i i în fiecare e ta p ă a dezvoltării n o as tre a d ev ă ra ta d e ­să v îrş ire b ib lică ?

A su p ra acestei p ro b lem e s -a d a t lu m in ă sufic ien tă în aceas tă carte. U n n u m ă r de eroi ai c red in ţe i care ne a p ă re a u m ai m u lt sau m ai p u ţin im perfecţi, ne s în t descrişi în B i­blie ca f iind „ d esăv îrş iţ i“ , cu folo­s irea expres ie i în d ife r i te fe luri, u n e ­ori re fe r in d u -se la- d e săv îrş irea a t r i ­b u i tă a D om nulu i Hristos, ia r a lte ­ori la h o tă r îre a lo r de a face voia lu i Dunm ezeu, adesea în tr -u n sens care a r p u tea fi t rad u s m ai b ine cu „d rep t" „ n ep r ih ăn it" . A cest lu c ru este fo a r te în c u ra ja to r şi confirm ă dec la ra ţia servei D om nulu i despre p e rfec ţiu n ea posib ilă în fiecare e tap ă a dezvoltării.

D ar să rev ed em d ec la ra ţ ia sa. D upă ce spune că „în fiecare e ta p ă a dezvoltării noastre , v ia ţa n o as tră sp ir i tu a lă p o a te fi desăv îrş ită" ea ad au g ă : „Şi to tuşi, dacă trebu ie îm p lin i t p lan u l p e care D um nezeu îl a re cu noi, a tu n c i t reb u ie să a ibă loc o co n tin u ă c re ş te re " .

A ceastă d ec la ra ţ ie a servei D om ­nulu i, cu p rin să în cap ito lu l : „ în t î i un fir verde, apoi spic" este u n co­m en ta r iu a l te x tu lu i d in M arcu 4, 26-29.

„El a m ai zis : ’în îm p ă ră ţ ia lui D um nezeu este ca a tunci c înd a r u n ­că u n om s ă m în ţa în p ă m în t ; fie că do a rm e no ap tea , fie că s tă treaz ziua, săm în ţa înco lţeş te şi creşte fă ră să ştie e l cum. P ă m în tu l ro ­deşte singur ; în tî i un fir verde, apoi spic, d u p ă aceea, g rîu dep lin în spic ; şi c înd este coap tă roada, p u n e în d a tă secerea în ea, p e n tru că a ven it secerişu l".

C o m en ta riu l se rve i D om nulu i cu p r iv ire la d e săv îrş irea posib ilă în fiecare e ta p ă a d e zv o ltă r ii n o as tre se re fe ră la p e rfec ţiu n ea f iru lu i v e r ­de, u rm a tă de p e rfec ţiu n e a spicului, apoi de p e rfec ţiu n e a griu lu i în spic. D a r t reb u ie să n e p u n em o în t r e ­b a re c ruc ia lă : Deşi pe rfec ţiu n ea f iru lu i verde, a sp icu lu i şi a g r iu ­lu i d in spic, este sufic ien tă p e n tru înfiere , este ea oa re su fic ien tă p e n ­

t ru îm p ă ră ţ ia lu i Dum nezeu, p e n tru a s ta în t im p u l s tr îm to ră r ii şi a fi în v ia ţă şi a ră m în e în v ia ţă la v en irea D om nulu i H ristos ? Ce ne spune oare B ib lia în leg ă tu ră cu aceas ta ? în p a rab o la a m in t ită m ai sus, oare gospodaru l în cauză sece­ră el o a re f iru l v e rd e ? Seceră el oare spicul v e rd e ? Seceră el oare g rîu l dep lin d in spic ? S au el vine p e n tru seceriş a tu n c i c înd roadele s în t coapte g a ta p e n tru seceriş ?

în leg ă tu ră d irec tă cu aceas tă pa rabo lă , se rv a D om nulu i spune : „C înd c a ra c te ru l D om nulu i H ristos v a fi în m od desăv îrş it rep ro d u s în poporu l Său, a tu n c i El va ven i să -i ia la Sine ca f i in d ai Săi" (PD 47).

N u p re g ă tirea n o as tră p e n tru în ­v ie re o a ş tea p tă D om nul H ristos, ci aşa cum re m a rc a u n scriito r — p re ­g ă tirea p e n tru seceriş.

M ileriţii de la 1844 s-au b u c u ra t în m od neîndoios de o ap rec iab ilă m ă su ră de desăv îrş ire . Cel puţin... d e săv îrş irea f iru lu i v e rde sau ch ia r a g riu lu i dep lin în spic. D a r este dovada fu n d a m e n ta lă p rezen ta tă aici că, deşi av eau o pe rfec ţiune pa r ţia lă , ei n u e rau to tuşi g a ta să în tîm p in e pe D om nul lor. P e rfec ­ţ iu n e a f iru lu i verde, a sp icu lu i şi a g riu lu i dep lin în spic sîn t — slavă D om nulu i — în m od ev iden t adec ­vate, p e n tru ce r t i tu d in ea şi în fie rea noastră , d a r în m od categoric n u sîn t sufic ien te p e n tru îm p ă ră ţ ia lu i D um nezeu.

Este aceasta o speranţă realistă ?

Ne dă oare D um nezeu vreo, do ­v a d ă categorică cu p r iv ire la fap tu l că în a d ev ă r noi p u tem să realizăm , să dob înd im u n ca ra c te r p e rfec t care să ne facă g a ta p e n tru seceriş ? Dacă nici ch ia r Noe n -a a tin s acest ideal, a tunc i cum p u tem noi spe ra să rea lizăm acest lu c ru ?

N u ştim dacă în final Noe n -a a tin s acest idea l şi — pe de a ltă p a r te — noi ş tim precis că un ii b ă r ­ba ţi — gigan ţi ai c red in ţe i au re a l i ­za t acest lucru. De fap t, d u p ă d e ­c la ra ţia servei D om nulu i m u lţi oam eni d e -a lu n g u l t im p u lu i a u a tin s d esăv îrş irea pe care D um nezeu o cere de la cei ce vor fi în îm p ă ­ră ţia Lui.

„ în fiecare gen era ţie de la A dam , a u fost un ii — p u ţin i la n u m ă r — c are au rez is ta t o r ică ro r isp ite ale lu i S a tan a şi a u s ta t ca re p rez en ­ta n ţ i nobili în ceea ce a fost în p u ­te re a om ulu i a fi şi a face, sp rij i- n in d u -se pe D om nul H ristos care co n lucrînd cu e fo r tu r ile om eneşti, a a ju ta t pe oam en i să în fr în g ă p u te ­rea lu i Sa tana . E noh şi Ilie sîn t rep rez en ta n ţi i f ideli a ceea ce n e a ­m u l om enesc p o a te fi p r in c red in ţa în Isus H ristos, dacă e l alege să fie... Aceşti b ă rb a ţ i nobili şi sfin ţi s ta u nem în jiţi , av în d carac te re în d re p tă ­ţite în m od desăvîrş it, f i in d soco- t it i v redn ic i a fi lu a ţi la cer“ (RH 3.111.11374).

Aşa s ta u lu c ru r i le ! Şi s în t încă m u lte a lte le care să ne încurajeze.

Septem brie — Octombrie 1S8S

Să re ţin e m u rm ă to a re le : „D upă cum a fost Enoh, to t aşa treb u ie să fie sf in ţen ia carac te ru lu i ace lora care v o r fi r ă sc u m p ă ra ţ i d in tre oam eni la re v en irea D om nulu i H ris tos“ (GW 54). „Enoh a fost u n om re p rez en ­tativ... El n u a făcu t decît ceea ce po t face fiecare fiu şi fiică ai lui  d a m “ (MS 43, 1900).

Se cere t im p ca să fim sfinţiţi. D ar ce p u tem spune despre aceia care se convertesc la sf îrş itu l t im ­p u lu i de p ro b ă ?

T rebu ie să ad m item fa p tu l că t e ­nacita tea , cu ra ju l, c red in ţa şi în m od im plic it în c red erea în p u te re a lu i D um nezeu n u v in în tr -o clipă (5T 213). C înd solia laod iceană a

fost v es tită în 1850, D um nezeu a des­coperit f a p tu l că aceasta „nu-şi va face lu c ra rea în c îteva lu n i“ . Pe m ă ­su ră ce ne ap rop iem de înche ierea istorie i n eam u lu i om enesc, „noi fie că în a in tă m cu rep rez ic iune în dez­v o lta rea şi c reş te rea creştină , fie to t aşa de repede ne în to a rcem spre lu m e a p ăca tu lu i" (RH 13 Dec. 1832).

S fîn ta S c r ip tu ră ne spune : „Pot to tu l în H ristos, c are m ă în tă re ş te " (Filip. 4,13). „Căci nici u n cu v în t de la D um nezeu n u este lips it de p u te re " (Luca 1,37) sau d u p ă o a ltă t rad u c e re : „N im ic n u este im posibil cu D um nezeu".

„Ferice de cei f lăm înzi şi în se ta ţi d u p ă n e p rih ă n ire , căci ei vor fi s ă tu ra ţ i" (Mat. 5,6). C u v în tu l lu i D um nezeu n e as ig u ră că Cel A to tp u ­tern ic , a C ăru i lo cu in ţă este veşnică, locuieşte to tu ş i .........cu om ul zdro ­b it şi sm erit" (Xs. 57,15).

C înd la in v ita ţia om ului, D u m ­nezeu v ine şi locuieşte în in im a sa u m ili tă şi sm erită , c ine a r p u tea oare în d răzn i să sp u n ă că u n astfel de om n u poa te fi b iru ito r a su p ra tu tu ro r v ră jm a ş i lo r săi ? N u încape îndo ia lă că a tu n c i cînd ne u i tă m la om, n u v ed em decît o m in te s labă, n iş te m uşch i crispaţi, ţepen i şi obiceiuri schiloade, o f i in ţă ce n u poa te să ascu lte de D om nul său. D ar c înd p r iv im la D um nezeu care se a flă în ă u n tru l f iin ţe i noastre , n u ved em noi a tu n c i slava, f ru m u ­seţea, p u terea , săn ă ta tea , ad ev ă ru l şi u n succes cucerito r ?

P o a te oa re Dum nezeu, C rea to ru l a toate , să în tă re ască şi să ilum ineze o in im ă b in ev o ito are p în ă acolo în - c ît acel om să p o a tă a scu lta de v o ­in ţa C rea to ru lu i său ? V ine oare D um nezeu la u n om n u m ai ca un v iz ita to r ob işnu it ? Este El oare m u lţu m it să locuiască în m od in d i ­f e re n t şi tem p o ra r , ca şi c înd c ineva a r locui în t r -u n a p a r ta m e n t de în ­ch ir ia t, sau El v ine în tr -o in im ă ce se roagă, o in im ă a unu i om ze­los ca R e-C rea to r, R em odelator, R e- d eco ra to r ? B ib lia ne spune : „Voi p u n e D uhu l M eu în voi, şi v ă voi face să u rm a ţ i po runc ile M ele şi să p ăziţi şi să îm p lin iţi legile Mele" (Ezech. 36,27).

A ceasta este pe rfec ţiu n ea biblică. A cesta este leg ăm în tu l cel nou. Acesta este îm p ă ra tu l la lucru . Şi dacă sp u n em că D um nezeu n u ne poa te d a p u te re a de a a scu lta de

El, a tu n c i D um nezeul n o s tru este m ult p rea mic.

N u este oa re D um nezeu Acela care în t im p u l fu r tu n ii şop teşte : „Nu face n im ic ; n u poţi b iru i, da r sîngele lui H ris to s aco p e ră totul. Sau este oa re v ră jm a şu l sufle ­telor ace la care re p e tă ob işnu ite le şi învech ite le sale m inc iun i ?

„Se cere o a scu lta re n eşovăie l­nică, şi aceia care spun că n u este posibil să t ră ie ş t i o v ia ţă d esăv îrş ită a ru n că a su p ra lui D um nezeu acu ­zaţia de nedreptate şi n ead ev ăr" (RH 7 febr. 1957).

Este scopul lu i D um nezeu acela ca sfin ţii Săi să „aibă p u te re a de a rezis ta rău lu i, p u te re pe care nici p ă m în tu l, n ici m oartea , nici iadu l n u o pot în frînge . p u te re ce îi v a face în s ta re să b iru iască aşa cum a b iru i t H ristos Isu s“ (DA 679-680).

D ar n u este oare a d ev ă ra t că „cu est te vei ap ro p ia m ai m u lt de Isus, cu a t î t m ai nedesăv îrş it vei a p ă re a în ochii tă i ?“ (SC 84). Da, aşa este ; d a r în se am n ă oare aceas ta că cu cît te a p ro p ii m ai m u lt de Isus, vei fi în a d ev ă r m ai nedesăv îrşit, m ai g reşit ? D esigur că n u ; cu cît te ap rop ii m a i m u lt de D om nul Isus, vei deven i m ai m u lt asem e­n ea Lui, p în ă c înd c a rac te ru l Său v a p u tea fi în m od desăv îrş it r e ­p rodus în t in e (COL 69). Este m îng îie to r fa p tu l de a n u u i ta că n u noi, ci D um nezeu este Acela care va ju d eca scăderile şi b i ru in ­ţe le noastre . I a r v ia ţa ucen ic ilo r ce se încred în El t reb u ie să fie o „se­r ie de b i ru in ţe n e în tre ru p te , care nu vor fi co n sid era te ca a ta re aici, d a r care v o r fi cunoscu te astfe l la ziua cea m are" (DA 679).

D om nul H ris to s a d a t orice fa ­cu lta te şi orice m ijloc p e n tru ca om ul să p o a tă să-şi desăv îrşească caracterul... O m ul poate să se cu ­cerească pe sine, să cucerească p ro ­p r i ile sa le în c lin a ţii (MH 131). „F iţi d a r d e săv îrş iţ i" , aceas tă p o ru n că este de fa p t o făgăduinţă..." D upă cum F iu l om ulu i a fost desăv îrş it în v ia ţa Sa, to t astfel u rm aş ii Săi t reb u ie să fie desăv îrs iţ i în v ia ţa lor" (DA 311).

„Dacă vom fi de acord, El Se va iden tif ica în t r - a t î t cu g îndurile şi p lan u r i le noastre , v a face ca in i ­m ile şi m in te a n o as tră să se con­form eze v o in ţe i Sale în t r - a t î t în- c ît a tunc i c înd a scu ltăm de El, vom aducem la în d ep lin ire p ropriile noas­t re im pu ls iun i" .

„D upă cu m Isus H ristos a t r ă i t şi re sp ec ta t legea în n a tu ra Sa om e­nească, to t astfe l t reb u ie să facem şi noi dacă n e vom p r in d e tem ein ic de Cel ta re p e n tru a avea p u tere" (Idem 668). P r in c red in ţă p u tem „stinge to a te săgeţile a rză to a re ale celui r ă u " (Efes. 6,16).

F ă ră H ris to s n u p u tem face n i ­mic. Cu H ris to s p u tem face to tu l p e n tru d esăv îrş irea şi m în tu irea noastră . „Nici ch ia r cu u n g înd El n u S -a su p u s ispitei. T o t a stfe l treb u ie să facem şi noi" (idem 123).

D. Popa

Sfirşit de

cale

— Z iua de 26 iun ie .1985 a în ­sem n at un t im p u r iu sfîrş it de cale p e n ţru sora A delfica Pascu d in co­m u n ita te a B răila . N ăscu tă la 5 m a r ­t ie 1950, c reş te şi se fo rm ează în ­t r -u n căm in creştin în 1973 făc în d leg ăm în t cu C eru l în co m u n ita tea B răila . Ca sec re ta ră a Şcolii de S ab a t a în d em n a t cu cu v în tu l şi cu fa p ta pe to ţi d in ju ru l ei la t ră i re a unei v ieţi cu ra te şi sfinte.

— La 29 sep tem b rie 1985 a a d o r ­m it în D om nul f ra te le C ălin Ş tefan , m em b ru a l com unită ţi i M anoleşti, jud . Botoşani. N ăscu t la 26 d ecem ­b rie 1900, p r im eş te solia a d v en tă în a n u l 1922 p e care o p ăs trează ca pe ceva scum p în sufle t t im p de 63 ani, d înd u n b u n ex em p lu de cred in ţă . L ucrează p e n tru H ristos cu o in im ă sinceră , deschisă, în co­m u n ita te a Botoşani p în ă în a n u l 1S27, c înd ia f i in ţă c o m u n ita tea M anoleşti. T im p de 5 decenii a fost p rezb ite ru l com unită ţi i locale şi to ţi cei ce l-au cunoscut, i-au a p rec ia t cred incioşia şi devo tam en tu l. Şi-a în ch e ia t că lă to r ia cu to a tă în c red e ­rea şi n ă d e jd e a în m în tu irea pe care a p reg ă ti t-o Dum nezeu. C redem că D om nul îi v a îm p lin i aceas tă do­r in ţă , făc în d u -i p a r te de înv ie rea d rep ţilo r.

— P e d a ta de 22 i an u a r ie 1986 în u rm a une i su fe r in ţe a în ce ta t d in v ia ţă f ra te le loan Grigore din co m u n ita tea Ib r ian u . N ăn scu t la 27 o ctom brie 1906, bo teza t în 1925 în c o m u n ita tea Ploieşti, a fost m u lt t im p p rezb ite r cu b inecuv în ta re . „Ferice de m o rţii care m o r în D om ­nul" .

I«l Curierul A dventist

— F ra te le Dumitru Soare, născu t la 22 ian u a rie 1903 îşi sfîrşeşte a le r ­g a rea la 24 m art ie 1986. Încheiase leg ăm îm t cu D um nezeu în 1928, d oved indu-se de -a lu n g u l an ilo r un om p lin de zel, b lînd , su s ţin ă to r al cauzei E vangheliei, a c tiv în d ca p rez- b i te r în tre anii 1944— 1979 şi ca m em b ru în com itete le C onferin ţe i şi U niun ii.

— 12 ap ril ie 1986 — Sfîrş it de cale p e n tru f ra te le Ion Mocanu, om d ev o d a t lu c ră r i i lu i D um nezeu, om care şi-a pus to a tă p u te re a în slu ji ­r e a lu i D um nezeu fie în ac tiv ita tea de colportor, fie în cea de prezb iter. D um nezeu v a ră sp lă t i ostenelile lui.

— In z iua de 26 ap ril ie 1988, în sa b a t d im ineaţa , a ad o rm it în D om ­nul sora Iordache Rocsandra, m em ­b ră a com unită ţi i D oroban ţi jud. Botoşani, în v îrs tă de 90 de ani, so ţia f ra te lu i Io rd ach e Ioan unu l d in tre b ă rb a ţ i i va loroş i ai bisericii a d v en te de ’ pe aceste m eleaguri. D upă an i grei de t ru d ă , obosită, a închis ochii cu sp e ra n ţa fe r ic ită a rev ed e rii cu M în tu ito ru l Isus şi cu cei dragi.

— Fr. Nuţă Yasile m em b ru şi p re zb ite r cu b in ecu v în ta re a l co­m u n ită ţi i B ucureş ti B elu a înce ta t d in v ia ţă în z iu a de 2 iu n ie 1986. S -a d istins în seriozitate , credincio- şie, sp ir i t de ru g ăc iu n e şi zel p e n tru cauza E vangheliei. N ăscu t în com una M ădulari, jud. Vîlcea, la 10 octom ­b rie ,1911, cunoaşte a d ev ă ru l şi p r i ­m eşte bo tezu l la 17 iu lie 1945. Cu sp ir i tu l său b u n şi credincios, v ia ţa sa a fost o b u n ă exem plif icare a în ­t re i te i solii îngereşti.

— L a 12 iun ie 1986 înce tează d in v ia ţă f ra te le Constantin Ilie născu t la 24 iu n ie 1906 în com una Poros- chia. S -a stins p u r t în d pe in im ă lu ­c ra re a lu i D um nezeu pe care a s lu ­j it -o cu d e v o tam en t p r in ac tiv ita tea sa de p rezb ite r în tre a n ii 1933— 1976. „Scum pă este în a in tea D om ­n u lu i m o a r te a celor iu b iţi de E l“ Ps. 116', 15.

— în d im in ea ţa zilei de 25 august 1986, la v î rs ta de ap ro ap e 93 ani, a fost ch em a tă la od ihnă sora Sol- derea Maria, m em b ră a co m u n ită ­ţii L ab ir in t (Bucureşti). P r im in d b o ­tezu l în an u l 1927, a s lu j i t D o m n u ­lu i cu credincioşie t im p de 59 de ani, d in care 31 de an i ca p r im ă d iaconeasă în co m u n ită ţi le Popa T a tu şi L ab ir in t. F ire b lîndă , în ţe ­legă toare , re spec tuoasă cu sp ir i t de co laborare , cu m u ltă rîvnă , p l in ă de iu b ire p e n tru M în tu ito ru l şi sem e­nii ei, ş i-a în ch e ia t v ia ţa cu n e s t ră ­m u ta ta n ăd e jd e în p u te re a de v ia ţă a M în tu ito ru lu i, c rez înd d in toa tă in im a că glasul L u i d iv in o va chem a la v ia ţă veşn ică şi pe ea, în m u lt a ş tep ta ta zi a p reas lăv ite i L u i a ră tă r i .

Redacţia

m e m or* a m

PASCU IOAN

1910—1986

„O de aş muri de moartea celor neprihăniţi şi sfîrşitul meu să fie ca al lor“ (Num. 23, 10 u.p.).

Încă o dată trebuie să recunoaş­tem că vrăjmaşul cel m ai de pe urmă nu şi-a pierdut boldul. Încă o dată acest vrăjmaş a mai făcut o victimă. în ziua de 2 august 1986 adoarme în Domnul acela care a fost pastor al Evangheliei, fr. Pascu Ioan.

Născut la 7 mai 1910 în Voivoda jud. Teleorman, într-o fam ilie nu­meroasă, cunoaşte de timpuriu neca­zurile şi suferinţele omeneşti. Rămi- nînd orfan de tată, m am a îşi creşte în împrejurări grele cei 5 copii. îş i face studiile elementare, după care primeşte credinţa adventă şi în anul 1929 primeşte botezul în Biserica A.Z.S. Este atras de preocupările spirituale şi urmează cursurile Se­minarului Teologic la Diciosînmartin şi Stupini, absolvindu-1 în anul 1935. în toamna aceluiaşi an se căsăto­reşte cu sora Elena Cătrună cu care a călătorit îm preună timp de 51 de ani. Este angajat misionar la Alexandria, Conf. Bucureşti, după care an după an timp în care le-au odrăslit trei copii, o fată şi doi bă­ieţi, pentru care a avut toată viaţa o singură povară a iubirii părin­teşti, să-i poată întîln i la prima în ­viere. Lucrează cu înţelepciune şi

elan pentru predicarea Evangheliei. Anul 1936 îl găseşte la Craiova, pen ­tru ca în anul 1938 să fie mutat la Giurgiu, după care urmează în continuare itinerarul unui slujitor al Evangheliei : 1941 — Pucioasa, jud. Dîmboviţa, 1942—1954 pastor în districtele din Teleorman unde se dovedeşte un lucrător care n-are de ce să-i fie ruşine. în anul 1954 este transferat la districtul Bucureştii Noi din Bucureşti unde lucrează ca pas­tor pînă în anul 1961. în acest an este numit secretar al Conferinţei Bucureşti după care funcţionează ca pastor în comunităţile Labirint şi Belu din Bucureşti.

L-am cunoscut ca un pastor cu suflet şi dăruire, înţelegător al pro­blemelor om eneşti şi simţitor cu pă­surile lor. A fost iubit şi apreciat de frăţietatea care a fost sub păs­torirea Iui.

A fost un îndrumător grijuliu al tinerilor lui conlucrători, acordîn- du-le încredere, şi respectîndu-le personalitatea.

A fost un predicator bun şi sen ­sibil şi un administrator ordonat şi corect.

Păstrez cele mai alese sentim ente de respect şi preţuire aceluia care m i-a fost îndrumător în primii paşi făcuţi pe ogorul Evangheliei. Am avut mult de învăţat din seriozita­tea lui, din devotam entul lui, din metodele lui şi din spiritul lui de colaborare.

Mulţumesc lui Dumnezeu pentru ocazia de a fi avut un astfel de îndrumător.

în anul 1975 a trecut în rîndul celor care binemeritau o retragere onorabilă după truda lor.

Serviciul de înmormîntare a avut loc în ziua de 3 august 1986, cu care ocazie fraţii lui de credinţă şi cola­boratorii lui şi-au m anifestat îm ­preuna sim ţire cu fam ilia îndoliată.

Fraţii Faluvegy Desideriu şi Du- mitrescu N elu au rostit solia de nădejde şi de m îngîiere din partea Domnului.

Domnul să ne dea tuturor harul de a-1 revedea la învierea drepţilor şi la marea de cristal.

N. Dumitrescu

Sep tem b rie — O ctom brie 1986

«QOde&eeeeooooeeeooQooooeeeoeoooeeoeooeeoG'Qooooeeooooegg

® Cjd ltlJL^C L Q L L f - iL U l l ( A d A l t u t L l t g® . ®

R ev is ta C urieru l A d v e n t is t este organul oficial al C u ltu lu i C reştin A d v e n t is t de Z iu a a Şaptea

d in R epub lica Socialistă R o m ânia

A p a re la două lun i, sub conducerea u n u i com ite t de redacţie fo rm a t d in : D u m itru Popa, redactor-şef,

Ş te fa n B ratosin , secretar de redacţie . 0O O

N e lu D um itrescu , N ico lae Popescu, A d r ia n Bocăneanu,§ A p o sto l C helbegean şi Iosif G yeresi

R edac ţia şi A d m in is tra ţ ia :B ucureş ti , Str. L a b ir in t nr. 116 — sect. 3. Tel. 20.76.65 O O

e e© © 'JQGQQG'QGQGGGOGQQOGQQGOGGQGQGOGGGQGQGOGGGGGQQGQQGQGGGQOŞ

I. P. „Filaret" — cd. 780