Curierul AdventistOrgan al Cultului Creştin A dventist de Ziua a Şaptea

din Republica Socialistă România

s ă r u t u l l u i i u d a

Luca 22, 47—48

Tabloul „Sărutul lui Iuda“ a fost pictat de pictorul italian Giotto, născut pe la 1265; tabloul se află expus în Capela Arena

din Padova, Italia.A se observa m inunatul profil al D omnului Isus şi... profilul respingător al lu i Iuda, confruntarea binelui absolut cu răul

absolut, ce se pot vedea în cele două priviri.

Nr. 1

Ianuarie — Februarie 1988

Anul LXV

.̂®©©©©©©©©©©©©©©e © o o9Oo o o © o o o o ©© r>«9 Oo © o o © o o o © o o o o o o ©©©©©©©©©© o ©©©©©©©©©©©© o © o © o ©©©©©© o o ©©©©© o o ©©©©©©© o o o o o ©©©©©©©©©©©©©© o ©©©©©©©©©©©©©© o ©©

DE LA INIMA LA INIMA D©o©e©©©©sse©9©©©©©©o©s®eeoooj©©Ao©

Scum pi fraţi, stimate surori Stimaţi fraţi colaboratori

S e cuvine şi este drept să dăm glas senti­mentelor de mulţumire şi recunoştinţă

faţă de Cel Atotputernic, faţă de Dumnezeul mîntuirii şi ocrotirii noastre şi împreună cu psalmistul să spunem şi n o i :

„Voi lăuda pe Domnul din toată inima mea, Voi cînta Numele Tău, Dumnezeule Prea Înalte, Doamne, Dumnezeid nostru,Cît de m inunat este Numele Tău Pe tot pămîntul !

Cei ce cunosc Numele Tău Se încred în TineCăci Tu nu părăseşti pe cei ce Te caută,

Doamne !“ Ps. 8 ,9 ; 9,1.10

După trecerea unui an, putem spune fiecare dintre noi, cei vii, că cei care au ajuns la expe­rienţa cunoaşterii lui Dumnezeu, s-au încrezut şi se încred în El. Zilele anului 1987 ne-au în ­văţat lecţia încrederii absolute în Cel Prea înalt. Această realitate a experienţei cîştigată în zilele amdui ce a trecut atît de repede constituie tezaurul de preţ pentru noul an. Pri­v im cu mai m ultă siguranţă şi încredere necu­noscutele zilelor ce ne stau în faţă, ştiind că Dumnezeu a făgăduit că nu părăseşte niciodată pe cei ce-L caută din toată inima.

Şi fiecare dintre noi este martor al faptului că zilele vieţii noastre se derulează înspăimîn- tător de repede şi ne lasă din ce în ce mai puţin tim p pentru nevoile noastre personale. Problemele vieţii ne acaparează fără milă şi sîntem nevoiţi adesea să facem eforturi deose­bite pentru a ne menţine la un nivel spiritual care să ne îngăduie experienţa creşterii.

De aceea, la ivirea zorilor noului an 1988 (pentru noi cifre cu rezonanţe istorice), să ne îndreptăm, cu întreaga noastră fiinţă în rugă smerită către Cel Veşnic ca El să-Şi împlinească faţă de noi făgăduinţele ocrotirii Sale. Şi cită nevoie avem de sprijinul şi ocrotirea Sa ! Cîtă nevoie avem de prezenţa Sa în viaţa noastră ! Cîtă nevoie avem noi şi lumea noastră de carac­tere puternice, modelate după caracterul Dom­nului Hristos ! Cîtă nevoie este astăzi de pu ­terea Lui vindecătoare ! într-o lume bîntuită de boli care mai de care mai teribile şi mai uci­gătoare, cîtă trebuinţă avem de glasul blînd şi plin de putere vindecătoare care să sp u n ă : „Da, vreau să fii sănătos !“ Cîtă nevoie este de atingerea Lui tămăduitoare, ca şi de glasul Său duios şi aducător de speranţă, care să

spună : „Nici Eu nu te osindesc, du-te şi nu mai păcătui !“.

Cîtă nevoie are lumea noastră de minuna­tele Lui mîini care, frîngind pîinea vieţii şi pîinea cea de toate zilele, s-o facă îndestulă­toare pentru milioanele de oameni, tineri, bă- trîni, şi copii care pier din cauza faptului că le lipseşte hrana cea de toate zilele !

Cîtă nevoie avem astăzi ca Cel care a adus liniştea şi pacea în sufletele oamenilor să-Şi intindă mîinile pline de binecuvîntări şi să ne spună „Pace, vouă ! Vă dau pacea Mea, vă las pacea“. Omenirea are disperată nevoie de pace şi bună învoire, omenirea trebuie să găsească odihna păcii.

Cîtă nevoie avem astăzi, în faţa nenumăra­telor morminte, de atingerea dătătoare de viaţă a Domnului Hristos, care să redea familiei, v ie ­ţii — pe cei ce au plătit şi vor plăti tribut mor­ţii ! Cît de m inunat este să ştii că Dumnezeu a frîn t puterea morţii şi i-a smuls boldul, pu- nînd stăpînire pe negura nefiinţei, rostind acel cuvînt aducător de viaţă, de speranţă, de bucu­rie... „Vino la viaţă !... Scoală-te !“

Cîtă nevoie avem în inima şi fiinţa noastră de prezenţa L u i ! „Căci despărţiţi de Mine“, spunea El, „nu puteţi face nimic“. Iată de ce religia creştină este religia identităţii cu Hristos. Şi dacă ar trebui ca în aceste momente de m a­ximă tensiune, de trecere de la vechi la nou, de la un an la altul, să ne dorim ceva, atunci ar trebui să urmărim realizarea dorinţei divine de a statornici în fiinţa noastră prezenţa Lui, aşa cum magistral sublinia acest deosebit de important adevăr marele apostol Pavel :

„Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc... Dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în Mine !“

Gal. 2,20

Iată un gînd pe care să-l luăm cu noi peste pragul noului an, un gînd care să ne poarte cu siguranţă spre identificarea noastră cu Isus Hristos. Anul 1988 — anul experienţei noastre depline cu Dumnezeu ! Anul în care haina albă a îndreptăţirii prin credinţă să devină haina albă a unui caracter puternic ancorat în D um ­nezeu.

După un secol de la repunerea în valoare a învăţăturii biblice despre îndreptăţirea prin credinţă, este de aşteptat ca cei ce năzuiesc spre desăvîrşire să se lase transformaţi, curăţiţi şi albiţi, pentru a reflecta în viaţa lor... pe Isus Hristos.

„Tuturor acelora care, prin credinţă, îl pri­mesc ca Mîntuitor personal le este dată nepri- hănirea Domnului Hristos, caracterul Său ne ­pătat“ (PD/246).

Dum itru Popa

©©©©©©©©©©©©©©©©©©©©©©O©©©©O©©©©O©©©©O©O©©as>s>©©oo©©0©©o©9©©©©©©O©©©©©9©©©O©©©©©©©©O©©©©©©©©©©©©©©©©oO©©©©©©©©p

4,a

O O O B B e > B B B B B O B B B B B O B B B B B B B B B B B & B O O O O B B & O B O + O B O B B O B B B G B iS > B B B B B B 0 B & G a & 0 B & B B B S > @ B B & ft '! * O & ?

24 Ianuarie

IDEE A ... IDEALUL UNIRII

deea dintotdeauna de unire şi independenţă naţională a

înaripat perm anent mintea, inima şi pana m ultor personalităţi ale culturii româneşti, d in întreg evul mediu, şi după aceea în epoca m o ­dernă, alcătuind subiectul diverse­lor scrieri tipărite dincolo sau d in ­coace de Carpaţi, dincolo sau d in ­coace de Milcov.

Acest ideal a constituit aspiraţia seculară de unitate a tuturor româ­nilor, în pofida graniţelor fictive, artificiale, trasate de marile im pe­rii, pe trupul comun al uneia şi aceleiaşi patrii.

îm brăţişa t de masele populare, acest ideal a devenit idealul suprem al întregii naţiuni. Intre românii de pretutindeni a existat întotdeauna o legătură de rudenie şi de sînge, o uniune de interese şi idealuri şi dintre toate visurile, visul Unirii a rămas cel mai scump.

In evenimentele de la 1859 se răsfrîng toate actele de sacrificiu ale românilor, prin vremi, de la primele lupte de neatîrnare ale primilor voievozi, pînă la Mircea, Ştefan şi mai ales Mihai, care prin străfulgerarea scurtă a acestui ideal, se in t i tu la : „Domn al Mol­dovei, Munteniei şi Transilvaniei“.

DIN CUPRINS

De la inimă, la inim ă . . 2

24 i a n u a r i e .............................. 3

T e le g ra m a .................................... 4

Adevărul... în Hristos . . . 5

R e a l i z ă r i ................................... 8

Lăudaţi pe Domnul . . . . 13

Nu m ai sînt doi, ci unul . . 15

în v a ţă de la toate . . . . 17

Cercetaţi Scripturile . . . 18

De la Sabat, la dum inică . 20

In m e m o r i a m ......................... 22

Sfîrşit de cale .................... 23

I. P. ,,Filaret“ cd. 1004

PREMIZELE ŞI PREGĂTIREAUNIRII

Glasul intelectualilor de la 1848

A ctu l de la 1859 reprezintă unul din m om entele tulburătoare ale istoriei României moderne, iar eve­nim entele care au dus la unire re ­prezintă una din cele m ai frumoase pagini din cartea neam ului nostru.

Pentru că dincolo de graniţele vremelnice şi nefireşti, impuse de vicisitudinile istoriei, a existat în ­totdeauna şi dintotdeauna, o conştiinţă a im ita ţii oamenilor de pe aceste meleaguri, o „unire în cuget şi sim ţire“.

Unirea de la 1859 nu s-a făcut sub presiunea evenimentelor in ter­naţionale, ci ea s-a făcut sub pre­siunea exercitată de istorie şi de adevăr, şi a fost exprimată cu for­ţă de către popor, de masele de ţărani, meşteşugari, orăşeni, de in ­telectualii revoluţiei de la 1848. Niciodată pînă în acel prag dc unire, oamenii n-au fost atît de interesaţi de istorie, de propria lor istorie, niciodată nu s-au tipărit atîtea do­cum ente şi cronici vechi, care să ateste originea noastră comună şi actele de vitejie prin care ne-am semnat dreptul de a exista în rîn- dul popoarelor civilizate ale lumii. De fapt, românii au fost primul popor european care, conştienţi de însemnătatea un ită ţii lor naţionale, au desfăşurat o luptă intensă pen ­tru a înfăptui ideea Unirii şi nea- tîrnării. A stfe l îneît Unirea de la 1859 l-a găsit pregătit să se impună ca naţiune de sine stătătoare, în concernul popoarelor şi naţiunilor lumii. Din tim pul revoluţiei de la 1848 hotărîrea de a înfăptui Unirea prinsese o expresie deosebit de pregnantă, iar acum a reapărut cu o vigoare deosebită, în contextul realităţilor româneşti şi al noilor relaţii internaţionale, după războiul Crimeii. Fruntaşii români au desfă­şurat o largă acţiune de informare a opiniei publice europene cu pri­vire la istoria ţărilor române, la vechimea existenţei lor statale. Fruntaşii paşoptişti, emigranţi în diferite centre ale Europei au des­făşurat o intensă campanie în fa ­voarea Unirii dem onstrînd tuturor temeiul istoric al aspiraţiilor popo­rului român, dreptul său de a trăi în tr-un stat naţional unitar.

A stfe l Nicolae Golescu, fost m e m ­bru al guvernului provizoriu şi al locotenenţei dom neşti din 1848, adresează o scrisoare împăratului

Napoleon al IlI-lea, în martie 1856, în care exprim ă speranţa că : „acest popor românesc d in Principatele Dunărene care a avut forţa şi in­teligenţa de a trata, cu armele în mîini, cu Baiazid I şi cu Mahomed II şi de a le inspira respectarea independenţei şi suveranităţii sale va ocupa locul la care aspiră prin ­tre naţiunile civilizate ale Europei".

Pe bună dreptate N. Băle eseu scria în anul 1850 : „Vrem să f im o naţie, una, puternică şi liberă... Dacă naţionalitatea este sufletul unui popor, unitatea naţională este chezăşia libertăţii lui, este trupul lui trebuincios, ca sufletul să... poată creşte şi dezvolta".

Iar Cezar Bolliac scria în 1853 : „Unirea românilor în tr-un singur stat, nu este o idee num ai în cape­tele cîtorva români prea în a in ta ţ i; nu este o idee ieşită din dezbate­rile de la 1848 încoace; ea a fost sentim entul naţional în toate văr- ţile României de cînd istoria a în­ceput a ne spune cîte ceva despre Dacia".

Mihail Kogălniceanu releva în anul 1855 : „Unirea principatelor a fost visul de aur, ţelul isprăvilor marilor bărbaţi ai României, al lui Iancu Huniade, ca şi al lui Ştefan cel Mare, ca şi al lui Mihai V i­teazul, al lui Vasile Vodă, al lui Matei Basarab... Unirea Principate­lor este singurul mod de a conso­lida naţionalitatea Românilor, de a le da dem nitate, putere şi mijloace, pentru a îm plin i misia lor pe pă- mînt".

Încă d in 1844 Gh. Bariţiu scria : „Popoarele Europei pricep şi cu­nosc cum că tăria unui popor, pu ­terea şi forţa sa, politica sa cum ­pănită, nădejdile sale, prezentul şi viitorul său zac în unirea naţio­nală“.

T A C T DIPLOMATICIN FOLOSIREAÎM PREJURĂRILOR

La 30 martie 1856 se înscria la Paris Tratatul de pace, care a pus capăt „războiului Crimeii". La trata­tive au participat cele 7 mari pu ­teri : Rusia, Franţa, Anglia, Turcia, Sardinia, Austr ia şi Prusia. In dez­baterile acestui Congres de la Paris, un loc im portant a ocupat pro­blema viitoarei organizări a Prin­cipatelor R o m â n e : Muntenia şi

— ----mIanuarie — Februarie 1988

Excelenţei SaleDomnului Nicolae CeauşescuPreşedintele Republicii Socialiste România

Domnule preşedinte,

Cu prilejul aniversării a 70 de ani de viaţă şi a 55 de ani de activitate neobosită şi rodnică în slujba poporului şi a pa­triei noastre dragi, vă rugăm să ne îngăduiţi ca împreună cu întregul nostru popor să ne exprim ăm din adîncul inimii stima şi respectul profund pe care v i le păstrăm dumneavoastră, a cărui viaţă este strîns legată de aspiraţiile cele mai înalte şi realizările epocale ale minunatului nostru popor, pe care-l iubiţi şi al cărui fiu sînteţi. Ne exprim ăm admiraţia noastră faţă de eroica dumneavoastră luptă pentru măreţele idealuri de independenţă, libertate şi pace, pentru o lume mai bună şi mai dreaptă, care v-au animat încă din tinereţe.

în numele pastorilor, credincioşilor şi al conducerii Cul­tului Creştin Adventist de Ziua a Şaptea din Republica Socia­listă România, vă adresăm un cald omagiu şi cele mai alese urări de bine, sănătate, putere de muncă, viaţă îndelungată şi succese remarcabile în dezvoltarea tot mai puternică a scumpei noastre patrii.

Pentru această culme a vieţii dumneavoastră ne unim cu toţi fiii patriei noastre şi vă urăm din suflet „La m ulţi a n i !“

Şi cu această deosebită ocazie, dorim să vă asigurăm de loialitatea noastră ca cetăţeni ai patriei şi ne angajăm să do­vedim totdeauna prin cuvinte şi mai ales prin fapte adeziunea noastră deplină la planurile cele îndrăzneţe de dezvoltare a ţării noastre al căror ctitor sînteţi, la iniţiativele şi acţiunile consacrate apărării păcii şi vieţii pe pămînt.

La vîrsta snopului bogat vă dorim roadă deplină pentru bi­nele şi fericirea întregului nostru popor.

în numele conducerii Cultului Creştin Adventist de Ziua a Şaptea,

Preşedinte SecretarDum itru Popa Nelu Dumitrescu

Moldova, despre care se vorbea în6 din cele 34 de articole ale aces­tu i tratat. Din cauza contradicţiilor şi intereselor cu privire la spaţiul carpato-dunăreano-pontic, Congre­sul a hotărît consultarea poporu­lui român privind propriile lui do­rinţe. Astfel, au luat naştere A d u ­nările ad-hoc, adunări ce urm au să fixeze doleanţele românilor. Folo­sind u-se de stipularea Convenţiei de a institui două adunări elective, la Iaşi şi la Bucureşti, pentru ale­gerea a doi dom ni fără a preciza interzicerea eventualităţii desemnă­rii lor intr-o singură persoană, A d u ­narea de la laşi a proclamat, în unanimitate, la 5 ianuarie 1859, drept dom n al Moldovei pe colone­lul A lexandru Ioan Cuza. A duna ­rea de la Bucureşti, d in Muntenia, în ziua de 24 ianuarie 1859, a ales în unanim itate şi cu acelaşi entu ­ziasm, acelaşi domnitor, în persoana aceluiaşi colonel A lexandru Ioan Cuza, fapt care a demonstrat m a ­turitate şi strategie în adoptarea soluţiei care a pus lumea în faţa unui fap t îm plinit, şi care a ară­tat dorinţa şi voinţa românilor de a se uni în tr-un singur popor.

A lexandru Ioan Cuza era unul dintre fruntaşii revoluţiei de la 1848, care m ilitase neabătut pentru tr ium fu l idealurilor unităţii, liber­tăţii şi independenţei.

Vestea alegerii domnitorului Cuza atit în Moldova cît şi în Muntenia a determinat un entuziasm general, şi a fost întîm pinată cu vii şi mari satisfacţii, de către masele popu­lare. Pe străzile Bucureştiului, ca şi la Iaşi, ore în şir au durat strigă­tele de entuziasm, întrerupte de aclamaţia : „Trăiască Ioan Cuza... Trăiască Domnul nostru“.

Vestea Unirii a fost salutată cu bucurie şi în celelalte provincii ro­mâneşti, aflate sub stăpînire străină. Cărturarul A lexandru Papiu Ila- rian declara în 1860 : „Românii din Transilvania, in împrejurările de faţă, num ai la Principate privesc, num ai de aici aşteaptă semnalul, num ai de aici î ş i ' văd scăparea şi toţi ar f i gata de a m uri pentru Domnul Cuza“.

M emorabile au răm as cuvintele adresate de M. K ogălniceanu „Dom­nului Unirii" la Iaşi, în acea zi de 5 ianuarie 1859 : „...Alegîndu-te pe tine ca Domn în ţa ra noastră, noi am voit să a ră tăm lum ii ceea ce toa tă ţa ra doreşte : la legi noi, om nou... Fii omul epocii ; fă ca legea să înlocuiască arb itra riu l ; fă ca legea să fie tare, ia r Tu, M ăria Ta, ca Domn, fii bun şi blînd, fii bun m ai ales cu aceia cu care m ai toţi domnii d in trecu t au fost nepă­sători sau răi. Fă... ca domnia Ta să fie cu to tu l de pace şi de drep ­tate. Fii simplu, M ăria Ta, fii bun, fii Domn Cetăţean. Urechea Ta să fie mereu deschisă la adevăr şi închisă la m inciună şi linguşire" ...

A legerea lu i A lexandru Ioan Cuza ca domn în cele două p rin ­cipate a reprezen ta t actul de în te ­meiere a României moderne. Din acest mom ent, va apare definitiv în documentele vrem ii num ele de „România11.

ÎNSEMNĂTATEAEVENIMENTULUI

U nirea din 1859, evenim ent cu adevărat epocal în istoria Româ­niei, a pus bazele statu lu i naţional rom ân modern, a perm is angajarea ţă rii noastre pe d rum ul progresu­lui şi civilizaţiei pe m ultiple p la ­nuri. Consolidarea noului s ta t a condus la accelerarea social-econo- mică a ţării, a constituit cadrul pen tru în făp tu irea unui şir la rg de reform e progresiste, în diferite do­menii de activitate.

Din această e tapă a U nirii noas­tre aveau să decurgă evenimentele fundam entale pen tru viitorul Româ­

niei. La sfîrşitul prim ului război mondial, Rom ânia avea să-şi re ­întregească hotarele de d rep t ale ţă rii şi astfel evenim entul de la 24 Ianuarie se va îm plini funda­mental, la 1 Decembrie 1918 cînd prin U nirea Transilvaniei cu Româ­nia s-a încheiat procesul de fău­r ire a statu lu i un ita r român.

U nirea P rincipatelor Române, îm ­plinire a unei aspiraţii m ultisecu­lare, expresie a unei necesităţi obi­ective, reprezintă o adevărată p ia ­tră de ho ta r a istoriei noastre, na ­ţionale, şi marchează in tra rea ţă rii şi poporului nostru în tr-o etapă nouă de dezvoltare, pe calea pro­gresului social-economic şi cultural, pe calea luptei pen tru cucerirea deplină a independenţei, a form ă­rii s ta tu lu i naţional un ita r rom ân.

România a devenit m odernă în special p rin reform ele hotărîte şi intransigente ale revoluţionarilor care au im pus U nirea şi care l-au propulsat pe A lexandru I. Cuza în

(continuare pag. 6)

m . . -

111 Curierul Adventist

ISUS HRISTOS!

ADEVARUL

AŞA CUM ESTE EL ÎN

„Sfînta Scriptură, Vechiul şi Noul Testament, constituie Cuvîntul scris al lui Dumnezeu, dat prin inspiraţie, prin oa­meni sfinţi ai lui Dumnezeu care au vorbit şi au scris mişcaţi fiind de Duhul Sfint. In acest Cuvînt, Dumnezeu a încredinţat oamenilor cunoştinţele necesare în vederea mîntuirii. Sfintele Scripturi constituie descoperirea infailibilă a voiei Sale. Ele sînt standardul creştinului, proba experienţei, descoperirea plină de autoritate a învăţăturilor (doctrinelor) şi raportul dem n de încredere al actelor lui Dumnezeu în istorie

____________________________Puncte fundamentale, 1 _______

înd în revista noastră „Curierul A dventist" - nr.

5/1982 publicam „Doctrinele funda­m entale ale Bisericii A dventiştilor de Ziua a Şaptea", aveam sim ţă- m intul că se îm plinea un dezide­ra t al noilor generaţii de m em bri ai com unităţilor noastre şi o ne­voie ce se cerea îm plinită. Aveam convingerea că va trebu i să reve­n im asupra acestor doctrine, să am plificăm conţinutul lor, pentru a avea o viziune clară cu privire la credinţa ce a fost dată sfinţilor odată pen tru totdeauna.

Facem acum acest lucru. Odată cu acest prim num ăr al revistei noastre pe anul 1988, începem pu ­blicarea „Doctrinelor fundam entale ale Bisericii A.Z.S.", căutînd să lă r ­gim înţelesul lor şi să aprofundăm valoarea lor inestimabilă, cii spe­ran ţa că ele vor fi de un real fo­los nouă tu turor.

1. CUVÎNTUL LUI DUMNEZEU

Cu ani în urm ă, în tim pul de tr istă şi dureroasă am intire, în- tr -un lagăr nazist de concentrare, trupu l unui copil de şapte ani era sp înzurat în fa ţa celorlalţi deţinuţi, care erau puşi să treacă pe sub spînzurătoare. înfom etat, în starea scheletică în care ajunsese, trupul m icului m a rtir n-avea greutatea necesară ca în ştreang fiind să i se frîngă gîtul şi să m oară ; ci se învîrtea în laţ, respira greu, sufo- cîndu-se în spasme, ca şi cînd via ţa încerca să iasă din acel trup. M inutele treceau, copilul se mai chinuia încă în spasmele m orţii şi gemetele lui din ce în ce m ai slabe răsunau în urechile deţinuţilor care asistau neputincioşi şi îngroziţi.

„Unde..." spuse un deţinut scui- nînd p rin tre d in ţi în um bra m aca­

b ră a trupului ce se legăna în laţ, „Unde este Dumnezeu ?“

De mii de ani ecoul acestei în ­trebări a făcut înconjurul lumii,rană sîngerîndă a Universului. Cum ravagiile cauzate de om, na tu ră şiboli au adus nenorociri asupra ome­nirii, acest strigă t adesea punctat sie am ărăciune — al tu tu ro r gene­raţiilor şi culturilor a f o s t : „Unde este Dumnezeu ? Există Dumnezeu ? Cum ara tă Dumnezeu ? Este El de tem ut ? Este El oare implicat ple­n a r în existenţa lumii noastre ? Controlează El oare destinul ome­nirii, sau aceasta este supusă h a ­zardului şi forţelor naturii ? Se în ­grijeşte El oare de noi ? Poate ci­neva să cunoască, să pună degetul pe activitatea Lui trecută, prezentă şi viitoare ?“

REVELAŢIA DIVINĂ

în ciuda m ultor în trebări şi ne­dum eriri cărora li s-au dat glas în legătură cu Dumnezeu de-a lungul istoriei, m ulţi au m ărtu risit plini de încredere că El există, că este viu şi că El S-a făcut cunoscut în diferite feluri. Cum S-a descoperit Dumnezeu pe Sine neam ului ome­nesc şi cît de bine poate fi El în ­ţeles ?

O REVELAŢIE GENERALA

M ulţi au văzut în natură, istorie, com portam entul şi conştiinţa um a­nă, canale p rin care Dumnezeu S-a descoperit pe Sine. în ţelegerea n a ­tu rii lui Dumnezeu obţinută prin aceste căi a fost de obicei num ită „revelaţie generală", pentru că ea este la îndem îna tu tu ro r şi ape­lează la ra ţiunea umană.

Pentru milioane de oameni, f ru ­museţea natu rii este dovada fap tu ­lui că trebuie să existe un Dum­nezeu iubitor. S trălucirea soarelui,

ploaia, dealurile şi izvoarele de apă, toate mărturisesc despre un Crea­tor iubitor. „Cerurile spun slava Iui Dumnezeu şi în tinderea lor ves­teşte lucrarea m îinilor Lui“ (Ps.19,1). „ în adevăr, însuşirile nevă­zute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dum nezeirea Lui se văd lăm u­rit, de la facerea lumii, cînd te uiţi cu băgare de seamă la ele în lu­crurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi" (Rom. 1,20).

Alţii văd dovada existenţei unui Dumnezeu plin de iubire şi care are grijă de noi în legăturile fe­ricite şi ex traord inare de iubire în tre prieteni, m em brii familiei, soţ şi soţie, părin ţi şi copii. „Căci aşa vorbeşte D o m n u l: îa tă , voi în ­d repta spre el pacea ca un rîu, şi slava neam urilor ca un pîrîu ieşit din m atcă, şi veţi fi a lă p ta ţ i ; veţi fi pu rta ţi în b raţe şi dezm ier­daţi pe genunchi" (Is. 6(5,12). „Cum se îndură un ta tă de copii lui, aşa Se îndură Domnul de cei ce se tem de El" (Ps. 103,13).

Şi cu toate acestea, aceeaşi s tră ­lucire a soarelui poate transform a păm întul în tr-un deşert pîrjolit de arşiţă, poate usca şi arde totul, făcînd pe pruncii scheletici să ara te asemenea unor fructe us­cate ; aceeaşi ploaie poate să se transform e în îngrozitoare căderi de apă, care să înece familii ; acele dealuri molcome şi plăcute se pot despica, desface şi apoi să se p ră ­buşească sau să alunece acoperind ogoare şi case. Legăturile um ane dau adesea pe faţă gelozie, invidie, mînie, u ră care duc nu rareori la ucidere. D espărţirea şi divorţul dau la iveală cenuşa a ceea ce a fost cîndva locul plăcut şi liniştit al iubirii şi afecţiunii producînd astfel, a tît partenerilor, cît şi copiilor ce n-au nici o vină, răn i care nu se vindecă toată viaţa.

Lumea din ju ru l nostru este ase­m enea lui Janus cu două feţe. Ea dă semnale amestecate, prezentînd to t atîtea în trebări, cît şi răspun ­suri. Ea descoperă un conflict în tre bine şi rău, d a r nu explică cum a început conflictul, cine este angajat în luptă, de ce, sau cine va birui în final.

RELEVAŢIE SPECIALA

Păcatul limitează descoperirea personală a lui Dumnezeu prin creaţiune, întunecînd capacitatea omenească de a in terpreta m ă rtu ­r ia lui Dumnezeu. Astfel, pentru a a ju ta pe oameni să înţeleagă divinitatea, Dumnezeu a dat „o descoperire specială" cu priv ire la El. El a ho tă rît să Se facă cunoscut

Ianuarie — Februarie 1988 CD

omenirii in tr-un mod deosebit, care să nu ridice nici un semn de în ­trebare cu priv ire la caracterul Său sau cu priv ire la iubirea Sa faţă de Sume. Şi a făcut lucrul acesta prin Scripturile Vechiului şi Nou­lui Testament. In ele, în Sfintele Scripturi, Dumnezeu a descoperit tainele păcatului, m întuirii şi răs ­cum părării. în ele omul poate în ­ţelege mai bine de ce uneori ploaia produce inundaţii, ia r razele soa­relui aduc secetă şi foamete. Sau chiar de ce se ajunge la nebunia ca un copil nevinovat de şapte ani să fie spînzurat.

La început, El S-a descoperit prin instrum ente omeneşti special alese în acest scop, iar în final în persoana Domnului Isus Hristos, cea mai m are Descoperire a Sa. „După ce a vorbit în vechime pă ­rin ţilo r noştri prin prooroci, în m ulte rînduri şi în multe chipuri, Dumnezeu, !a sfîrşitul acestor zile, n -a vorbit prin Fiul, pe care t - a pus moştenitor al tu tu ro r lucrurilor şi r>rin care a făcut şi veacurile (Evrei 1,1-2).

în S îînta Scriptură, Dumnezeu S-a descoperit în persoană, cum şi prin „Cuvîntul" care declară ade­vărul cu priv ire la El. Ambele m o­duri de revelaţie sînt necesare, pen tru că oam enii au nevoie să cunoască pe Dumnezeu şi pe Isus Hristos (loan 17,3), cum şi „ade­vărul care este în Isus" (Efes. 4,21). Ele fac ca Dumnezeu să poată pă ­trunde dincolo de lim itările in te ­lectuale, morale şi spirituale ale fiinţelor omeneşti şi să desfăşoare dorinţa Lui arzătoare de a-i salva.

în studiul de faţă, în acest prim capitol, ne vom ocupa de Bibîie, descoperirea deosebită a lui Dum­nezeu făcută neam ului omenesc. Vom studia unicita tea ei, cum şi autorul, inspiraţia , autenticitatea, autoritatea şi un itatea ei.

UNICITATEA SCRIPTURILOR

Nici o carte n -a fost a tît de iu ­bită şi a tît de urîtă , a tît de ve­nera tă şi a tît de blestem ată ca Biblia. Pen tru ea au m urit oameni, iar alţii au ucis. Ea a inspirat cele m ai m ari şi m ai nobile fapte ale oamenilor, idar şi pe cele mai con­dam nabile şi m ai degenerate. P en ­tru Biblie s-au declanşat războaie, si paginile ei au h răn it revoluţii, îm păra ţi s-au spulberat datorită ideilor ei. Ea a fost folosită pen­tru a justifica cele m ai înălţă toare visuri, ca şi cele mai degradante coşmaruri. Ea a fost folosită pen ­tru a frînge lan ţu ri sau pen tru a pune oameni în lanţuri. Mulţi, de 3a teologii e liberării la capitalişti, de la dictatori la eliberatori, toţi întorc paginile ei pen tru a căuta cuvinte care să le justifice acţiu ­nile.

Dar unic ita tea Bibliei nu vine din influenţa ei politică, culturală şi socială fără precedent asupra lu ­mii, ci din izvorul şi conţinutul ei. Ea este unică în lum e pen tru că prezintă unica revelaţie din lume.

fi

Este descoperirea lui Dumnezeu despre unicul Dumnezeu-om din lume : Fiul lui Dumnezeu, Isus H ris­tos, M întuitorul lumii.

PUNCTUL CENTRAL A L SCRIPTURILOR

Biblia expune na tu ra um ană şi descoperă pe Dumnezeu. Ea ex­pune situaţii deosebit de grele ale oam enilor şi descoperă soluţia lui Dumnezeu. Fiinţele omeneşti sînt înfăţişate ca fiind pierdute, în s tră i­nate de Dumnezeu, în tim p ce Isus este a ră ta t a fi Singurul care gă­seşte pe cei pierduţi şi-i aduce înapoi.

în Vechiul Testament, Fiul lui Dumnezeu este prezentat ca Mesia, R ăscum părătorul lumii ; în Noul Testam ent El este descoperit ca Isus Hristos M întuitorul.

Isus Hristos — naşterea Sa, v ia ţa Sa, m oartea Sa şi lucrarea Sa de Mare Preot — ia tă care este punc­tu l central a l Scripturilor. Fiecare pagină, fie în simbol, fie în rea ­litate, descoperă unele aspecte ale lui Isus Hristos, unele faze ale lu ­crării şi caracterulu i Său. La cru ­cea Golgotei — ultim a revelaţie a acestei lucrări, caracterul lui Dum ­nezeu este în mod dram atic în fă ­ţişa t în m oartea lui Isus.

După ce m arele preot a condam­nat pe Isus Hristos la moarte, no ­rodul L-a scuipat în fa ţă şi L-a bătut. Legîndu-L la ochi îl loveau cu palm ele spunînd : „Hristoase, prooroceste-ne, cine Te-a lovit ?“ (Mat. 26,67 ; Luca 22,63-64). Cîteva ore mai tîrziu, în sala de judecată a iui Pliat, m ulţim ea striga : „La m oarte cu Omul acesta... Răstig- neşte-L, răstigneşte-L...“

îl va rupe oare în bucăţi m ulţi­mea dezlănţuită ? Ei l-au biciuit spatele gol. Bucăţile de m etal se înfigeau adînc în carne atunci cînd biciul rom an cu mai m ulte curele cu pîum bi la capete îl lovea. Spa­tele Său însîngerat prim ea lovitură după lovitură a unei biciuiri ce exprim a revărsarea urii pe care num ai o luptă cosmică o poate dezlănţui, pe care num ai un demon dem ent o putea declanşa. Apoi L-au încoronat, punîndu-I pe cap o co­roană de spini şi acoperindu-L cu o m antie purpurie. L-au proclam at îm p ăra t al iudeilor, bătîndu-şi joc de El şi lovindu-L. Nu este de m i­rare că m ai tîrziu S-a prăbuşit sub povara crucii.

Să privim scena de pe Calvar. O m are m ulţim e adunată sub um ­brele dealului Căpăţînii, m am e în ­ghesuite de-a valma, team a ce stă- pînea m ulte in im i întrebîndu-se de ce acest Om — Acela care le bine- cuvînta copii — atîrna ca un cri­minal crucificat şi m urea de cea m ai teribilă m oarte ?

Priv iţi la E l ! Trupul Său este zdrobit, sfîşiat de g reutatea corpu­lui ce a tîrnă în cuiele din mîini şi picioare. O agonie de m oarte îl chinuie. A ceasta îl torturează pri- cinuindu-I dureri m ult mai m ari şi mai intense decît cuiele rom ane ce sfîşie carnea trupulu i Său. Povara

păcatelor omenirii î l zdrobea. în cele din urm ă, El moare... inima Lui s-a fr în t de durere, pen tru că aceia pe care dorea m ult să-i sa l­veze... L-au respins.

D ar Isus Hristos n-a a tîrn a t m ult timp acolo, pe cruce, nerecunoscut, în curînd m inţi înţelegătoare aveau să descopere Cine a m urit acolo, pe cruce. A tunci ei aveau să ex ­clame : „Nimeni altcineva nu putea fi a tît de bun pentru a plăti pre ­ţu l păcatului. Numai El a pu tu t desface porţile cerului ca noi să putem in tra înăuntru . Căci Golgota a fost ch iar poarta cerului. Poarta spre v iaţa veşnică s-a deschis larg la crucea Golgotei".

Crucea este punctul central, su ­prem, al Bibliei, pentru că ea a- duce laolaltă două extreme, şi anum e, răul, păcatul insondabil al omului şi iubirea de nepătruns a Iui Dumnezeu. Ce privire m ai p ro ­fundă în starea decăzută a omului poate exista ? Ce păcat mai m are poate fi ? Şi totuşi crucea ne des­coperă un Dumnezeu care îngăduie să fie ucis. Poate fi oare un sa­crificiu mai m are decît acesta ? Poate fi oare o descoperire mai m are a iubirii ? Nu este de m i­ra re că crucea Golgotei se află în punctul central al Bibliei, aceasta fiind suprem a ei revelaţie.

Golgota este poarta care deschide în faţa omenirii dezvăluirea cea mai am plă a lui Dumnezeu. Aici găsim răspuns !a cea mai m are în ­trebare a omului : Unde a fost Dumnezeu ? Biblia ne dă răspuns la această întrebare. El era acolo, a tîrn înd pe cruce, cu cuiele ce străpungeau palmele Sale, cu co­roana de spini pe cap şi zdrobit de păcatele omenirii.

IDEEA... IDEALUL UNIRII

(urmare din pag. 4-a)

fruntea celor două principate, unite acum în tr-un singur stat. P rincipalele reforme şi realizări ale domniei sale au f o s t : desăvîr- şirea Unirii, secularizarea averilor mînăstireşti, îm proprietărirea ţă ra ­nilor, legea electorală, codurile de legi, în tărirea armatei, şi moder­nizarea diferitelor ram uri ale ad­ministraţiei. Cei şapte ani ai dom­niei lui Cuza au însem nat în is­toria României o cotitură radicală în drum ul nostru, spre civilizaţie şi progres.

Preşedintele ţă rii noastre, dom­nul Nicolae Ceauşescu, spunea la adunarea festivă consacrată sărbă­toririi a 65 de ani de la făurirea statului naţional un ita r : „Unirea Principatelor a avut o uriaşă în ­sem nătate pen tru evoluţia social- politică a poporului nostru, ea a deschis noi perspective dezvoltării forţelor de producţie, angajării României pe drum ul civilizaţiei moderne, constituind un mom ent epocal în procesul plăm ădirii s ta ­tului naţional un ita r rom ân“ .

A. Chelbegeanu Consilier-Uniune

Curierul Adventist

La cruce, m ai bine decît în orice alt loc, cineva poate vedea cum este Dumnezeu. Aici, descoperirea iubirii lui Dumnezeu pentru ome­nire este înfăţişatS in tr-un mod în care nu-1 putea face natura. Aici, orice în trebare cu priv ire la Dum­nezeu, la grija Lui pentru omenire sau cu privire la iubirea Lui pen­tru creaţiunea Sa... încetează, moare.

In adevăr, punctul central al Bibliei este persoana Domnului Isus Hristos. El Se află în centrul scenei m arii d ram e a omenirii. Scrip tura ne înfăţişează uim itoarea Lui condescendenţă prin venirea Sa aici, pe o planetă răzvrătită , ca să în lă ture um brele întunecoase ale m inţii omeneşti şi s-o îndrepte ia­răşi spre Dumnezeu. M isiunea Lui a fost aceea de a îm păca pe om cu Dumnezeu (2 Cor. 5,18-19), arun- cînd un pod peste abisul d in tre ei, abis pe care l-a adus păcatul de m ii de ani. P rin tr-o luptă pe v iaţă şi pe m oarte îm potriva celui rău , El a cîştigat în final biruinţa, acolo, pe cruce, punctul de cotitură al istoriei m întuirii, de fapt, al întregii istorii. In curînd, cînd lupta d intre lum ină şi întuneric se va sfîrşi în cele din urm ă, biru in ţa Domnului Hristos la Golgota va culmina în elim inarea, în eradica­rea răului. U nitatea d in tre fiinţele omeneşti şi Dumnszeu va fi din nou restabilită.

Această temă, cel mai m are ade­văr al Universului, este punctul contrai al Eibliei. Toate adevăru ­rile m ajore ale Bibliei vor fi stu ­d ia te avînd în vedere adevărul, aşa cum este el în Hristos.

AUTORUL SCRIPTURILOR

Scriitorii Bibliei au privit Scrip­turile ca fiind de o categorie un i­că, deosebită şi separată de orice a ltă literatură. Ei se referă la Sfînta Scrip tură ca la „Sfintele Scripturi", (Rom. 1,2 ; 2 Tim. 3.15) si „cuvintele Iui Dumnezeu" (Rom. 3,2 ; Evr. 5,12).

U nicitatea Scripturilor se bazează pe originea şi izvorul lor. In mod frecvent, scriitorii Bibliei au scos în evidenţă fap tu l că nu ei sînt originea sau autorii mesajelor. Ei le-au prim it d in izvoare divine. P rin revelaţie divină, ei au fost în s tare să „vadă" aceste adevăruri (Is. 1 ,1 ; Amos 1,1; Mica 1 ; Hab.I,1 ; Ier. 38,21).

Scriitorii Bibliei au a ră ta t spre Duhul Sfînt ca fiind izvorul desco­peririlor l o r ; El, Duhul Sfînt, a transm is poporului p rin profeţi (Ne- emia 9,33 ; Zah. 7,12). David spu­nea : „Duhul Domnului vorbeşte prin mine şi Cuvîntul Lui este pe lim ba mea" (2 Sam. 23,2), Ezechiel scrie : „a in tra t Duh în mine", „Du­hul Domnului a căzut peste mine", „m-a răp it Duhul" (Ezech. 2,2;II,5.24). Ia r Mica dă a m ă n u n te : „Dar eu sînt plin de putere, plin dc Duhul Domnului" (Mica 3,8).

Noul Testam ent recunoaşte rolul Duhului Sfînt în producerea Ve­chiului Testament. Domnul Hristos spunea că David a fost inspira t de Duhul Sfînt (Marcu 12,36). De ase­menea, Pavel vedea pe Duhul Sfînt vorbind „prin Isaia" (Fapte 28,25). Petru spunea că Duhul Sfînt n-a lucrat prin cîţiva scriitori a!eşi, ci prin toţi profeţii (1 Petru 1,10-11 ; 2 Petru 1,21). Adesea scriito­rul răm îne necunoscut şi num ai au ­torul real — Duhul Sfînt — este cunoscut. „Cum zice Duhul Sfînt..." „Prin aceasta Duhul Sfînt a răta" (Fapte 1,2 ; Efes. 3,3-5).

A bundenta m ărtu rie biblică este aceea că Dumnezeu, în persoana Duhului Sfînt, S-a descoperit pe Sine prin Sfintele Scripturi. El le-a scris nu cu propriile Sale mîini, ci cu mîinile altora, cam cu p a tru ­zeci de mîmi, pe o perioadă de m ai bine de o mie cinci sute de ani. Şi în sensul că Dumnezeu a fost Acela care a insp ira t pe scriitori, putem spune că Dumnezeu este Au­torul lor.

IN SP IR A ŢIA SCRIPTURILOR

Superioritatea, valoarea şi au to ­rita tea Bibliei pen tru credinţă şi practică în v ia ţă sînt bazate pe o- riginea ei. „Toată Scriptura", spu­ne apostolul Pavel, „este insuflată de Dumnezeu" (dală prin inspiraţia lui Dumnezeu).

Expresia greacă „theopneustos", tradusă cu „inspiraţie-insuflare" în ­seam nă „suflarea lui Dumnezeu". Ea dă pe faţă originea divină a gîndu- rilor Scripturii ca fiind contrară ori­ginii omeneşti a a lto r scrieri. Dum ­nezeu „suflă" sau „insuflă" adevărul in inimile oamenilor, care au expri­mat acest adevăr în cuvinte care au fost cuprinse în Sfînta Scriptură. In acest fel, B iblia este suflarea sau insuflarea lui Dumnezeu. Inspi­ra ţia este, deci, procesul prin care Dumnezeu comunică adevărul Său cel veşnic.

PROCESUL INSPIRAŢIEI

Revelaţia divină a fost dată prin inspiraţia lui Dumnezeu sau, aşa cum m enţiona P etru despre desco­perirea profetică, „oameni sfinţi ai lui Dumnezeu au fost m inaţi de Duhul Sînt" (2 P e tru 1,21). Ei au înveşm întat aceste descoperiri în lim baj omenesc, cu toate lim itările şi im perfecţiunile lui, dar ele erau totuşi m ărtu ria lui Dumnezeu. Oa­menii au fost insp ira ţi şi nicidecum cuvintele.

Era oare profetul pasiv şi nea ju ­to ra t asem enea unei păpuşi, repe- tînd în mod exact ceea ce a văzut sau auzit ? Uneori scriitorilor li se cerea să exprim e exact ce Dum ­nezeu poruncea, dar alteori li se spunea să descrie ceea ce vedeau sau auzeau. Este deci na tu ra l să se spună că în căzu! din u rm ă scri­itorul folosea propriu l său limbaj.

Apostolul Pavel observa că „du­hurile proorocilor sînt supuse pro ­orocilor" (1 Cor. 14,32). A devărata inspiraţie nu pare să şteargă ind i­vidualitatea şi personalitatea u- mană, ra ţiunea sau integritatea personalităţii profetului. Solia di­vină îi este transm isă şi el este făcut în s tare să o înţeleagă şi să fie gata să transm ită conţinu­tu l ei.

Relaţia d in tre Moise şi Aaron poate ilustra oarecum legătura d in ­tre Duhul Sfînt şi scriitor. Dum­nezeu a spus lui M oise : „Iată că te fac Dumnezeu pentru Faraon ; şi fratele tău Aaron va fi prooro­cul tău" (Ex. 7,1 ; 4,15-16). Moi‘:e avea să informeze pe Aaron despre directivele şi poruncile Iui Dumne­zeu, iar Aaron trebuia să Ie tran s ­m ită în propriul său lim baj şi stil de vorbire, atunci cînd se adresa Iui Faraon. Solia avea să fie aceea spusă de Moise, dar îm brăcată, prezentată în lim bajul lui Aaron. Aceasta se aseam ănă cu experienţa scriitorilor Bibliei. Trebuia ca ei să transm ită poruncile, gîndurile, ideile şi interesele divine în pro­priul lor stil şi limbaj. Acest lucru este evident, se poate constata în varietatea stilului şi vocabularului diferitelor cărţi ale Bibliei, care re ­flectă educaţia şi cu ltura scriito­rilor.

Biblia deci „nu este modul de gîndire şi exprim are a lui Dum ­nezeu... Oamenii vor spune adesea că expresia aceea snu cealaltă nu esie asemenea Iui Dumnezeu. Dar Dumnezeu nu trebuie să fie jude ­cat după cuvintele, logica şi reto ­rica Bibliei. Oamenii care au scris Biblia au fost scriitorii lui Dum­nezeu şi nu pana de scris a lui Dumnezeu" (1 SM/2t).

Există totuşi o excepţie, şi anum e Cele Zece Porunci. Ele sînt e> pri­m are divină şi nu omeneasca^ Ele au fost rostite pcrson.-l de Dum ­nezeu si au fost scrise cu degetul Său (Ex. 20,1-17; 31,18 ; Deuî. 10,4-5). Totuşi chiar şi acestea au trebuit să fie exprim ate în lim i­tele lim bajului omenesc.

Se poate spune deci că „ inspira­ţia acţionează nu asupra cuvintelor omului sau a expresiilor, ci asupra omului însuşi care, sub influenţa Duhului Sfînt, este um plut, încăr­cat cu gînduri. D ar cuvintele scrise sau rostite primesc form a şi influ­en ţa m inţii individului. G îndirea divină pătrunde m intea oamenilor. M intea şi voinţa divină sîn t com­binate cu m intea şi voinţa ome­nească ; în acest fel declaraţiile omului sîn t Cuvîntul lui Dumne­zeu" (Idem).

Biblia, deci, este adevărul divin exprim at în lim baj omenesc. Există o paralelă în tre Domnul în trupat şi B ib l ie ; Isus era Dumnezeu şi om, divin şi um an, com binat în F iul lui Dumnezeu şi F iul omului, în tr-u n sens asem ănător, Biblia este de asem enea divină şi umană. Aşa cum a fost spus despre H ris­tos, tot astfel poate fi spus despre B ib l ie : „Cuvîntul S-a făcut trup

Ianuarie — Februarie 1988■m

şi a locuit p rin tre noi“ (Ioan 1,14). Această combinaţie divino-um ană dă Bibliei unicita tea ei.

SCRIITORII SCRIPTURILOR

Duhul Sfint pregăteşte anum ite persoane ca să comunice adevărul divin. Scriitorii Bibliei au fost ase­m enea unor vase de lu t care con­ţineau bunuri divine. Dumnezeu a inspirat m intea lor cu privire la ce să vorbească şi ce să scrie. Bi­blia nu explică în am ănunţim e cum a fost calificat cel în cauză pentru aceasta, dar prin Duhul Sfînt este stabilită o unita te în tre divin şi agentul omenesc.

Cum s-a calificat cineva pentru a fi scriitor al Bibliei ? Calificarea

aceasta nu depinde de talentele n a ­turale. Ea nu era asociată cu ex ­perienţa regenerării sau a naşterii d in nou. Revelaţia divină dată cuiva nu converteşte persoana res ­pectivă şi nici n-o asigură de viaţă veşnică. B alaam a proclam at un mesaj divin sub inspiraţie, în timp ce acţiona îm potriva sfatului lui Dumnezeu (Numeri 22-24). David care a fost folosit de Duhul Sfînt, a comis m ari păcate în viaţa sa (Psalm 51). Toţi scriitorii au fost oameni cu na tu ri fireşti, păcătoase, avind zilnic nevoie de haru l lui Dumnezeu (lacov 5,17).

Inspiraţia scriitorilor nu trebuie văzută ca o sim plă ilum inare sau călăuzire divină, deoarece acestea sînt făgăduite fiecărui om care cau­tă adevărul. D ar acela care primeşte

darul unei înţelegeri deosebite nu are aceeaşi au torita te ca şi un scri­itor al Bibliei. De fapt, inspiraţia scriitorilor biblici a avut loc chiar fără o înţelegere a m esajului divin (1 Petru 1,10-12).

Răspunsul scriitorilor la solie n-a fost totdeauna acelaşi. Adesea ei răm îneau în m are nedum erire (Dan. 8,27 ; Apoc. 5,4), alteori ci căutau să pătrundă înţelesul propriilor lor revelaţii sau ale a ltora (1 Petru1,10). Adesea ei se tem eau să p ro ­clame solia sau chiar parlam entau cu Dumnezeu în legătură cu ea (Hab. 1 ; Iona 1,1-4 ; 4).

Persoana aleasă de Dumnezeu trebu ia să pună în scris comunica­rea divină pen tru a furniza un m e­saj obiectiv, un corp plin de auto­rita te al adevărului, care u rm a să

REALIZĂRI ® REALIZĂRI • REALIZĂRI • REALIZĂRI • REALIZĂRI ® REALIZĂRI

VRANCEA : Ţ ăran i cooperatori la cură balneară

în prim a lună a acestui an, nu ­meroşi ţă ran i cooperatori, din un i­tă ţile agricole ale judeţulu i V ran- cea beneficiază de îngrijirea sănă­tă ţii în staţiunile balneoclimaterice. Ei se află acum la tra tam en t în sta ­ţiunile Am ara, Buziaş, Covasna, Moneasa şi altele. N um ărul ţă ran i­lor cooperatori din judeţ care vor beneficia în acest an de îngrijiri medicale în sta ţiuni specializate va fi de peste 1200.

BIHOR : Noi edificii de cuitură

Peisajul ed ilitar al comunei Po- seşti, s ituată în bazinul m inier Voi­vozi, s-a îm bogăţit cu o modernă

casă de cultură, realizată p rin con­tr ibu ţia m a terială şi în m uncă a lo­calnicilor. Ea reuneşte o sală de spectacole cu 400 locuri, bibliotecă, săli expoziţionale şi spaţii destinate cercurilor şi cursurilor artistice şi tehnico-aplicative.

VÎLCEA : M icrohidrocentrală în funcţiune

în vecinătatea comunei Tomşani— Vîlcea a fost conectată la siste­m ul energetic naţional cea de a doua centrală electrică avînd o pu ­tere instalată de 1,4 MW. D area în exploatare a acestui obiectiv, care încununează eforturile colectivului de oameni ai muncii din cadrul Antreprizei Electrom ontaj H idrocen­

tra le Rîm nicu Vîlcea şi care a avut loc cu aproape o lună m ai devrem e faţă de term enul planificat, rep re ­zintă o nouă dovadă a preocupări­lor stăru itoare consacrate valorifi­cării superioare a tu tu ro r resurselor energetice p rin am enajarea unui num ăr sporit de microhidrocentrale pe cursurile mici de apă din jude ­ţu l Vîlcea.

ZALĂU ; A partam ente noi pentru oamenii muncii

Dum brava-Nord — unul d intre cele m ai cochete cartiere, situat în apropierea platform ei industriale a m unicipiului Zalău — şi-a in tegrat zestrea ed ilita ră cu noi şi moderne blocuri de locuinţe, cu un rid icat grad de confort. în aceste prim e zile ale anului 1988, aproape 100 de familii de oameni ai muncii s-au m uta t în casă nouă. Alte sute de apartam ente d in p lanul pe acest an se află în diferite stadii cfe execuţie.

BAIA MARE : Pen tru iubitorii de carte

Răspunzînd solicitării locatarilor noului şi m odernului cartier T raian din m unicipiul Baia Mare, Biblio­teca judeţeană a deschis o nouă fi­lială. După lib răria recent înfiinţată, spaţiul afectat filialei bibliotecii oferă condiţii bune pen tru lectură. Noul spaţiu cuprinde o sală de lec­tu ră şi îm prum ut la domiciliu şi un fond de carte însum înd 26 000 de volume din toate domeniile. Noua filială este a tre ia dteschisă în u l­timul tim p în Baia Mare, apropiind astfel cartea de cititori.

NOI CONSTRUCŢII — BUCUREŞTI PANTELIMON Din presa zilei

Curierul Adventist

descopere omenirii voinţa Iui Dum­nezeu ce trebuia să fie ca un s tan ­dard după care să fie încercate, puse Ia probă, toate experienţele (Deut. 31,10-13).

CONŢINUTUL INSPIRA ŢIE I

P rin Scripturi, Dumnezeu desco­peră în multe feluri caracterul şi personalitatea Sa. Adesea, Duhul Sfînt transm ite cunoştinţe divine p rin interm ediul viziunilor şi visu­rilo r (Num. 12,6). Uneori El vor­beşte tare, auzibil, sau vorbeşte lăuntru lu i nostru. Lui Samuel i-au fost spuse şi el auzise inform aţii divine (1 Sara. 9,15 ; 1 Sam. 16,7). Lui Zaharia i-a fost dată o rep re ­zentare simbolică cu explicaţii (Zah. 4). Pavel şi Ioan au prim it viziuni din cer cu instrucţiuni o- rale (2 Cor. 12,1-4 ; Apoc. 4,5). Lui Ezechiel i-au fost a ră ta te evenim en­te ce vor avea loc în alte locuri (Ezech. 2).

Altora, Duhul Sfînt Ie-a descope­r i t evenimente viitoare şi profeţii bazate pe preştiin ţa lui Dumnezeu (Dan. 2,7.8.12). Unii au participat chiar la acţiunea descoperirii viziu­nilor lor, îndeplinind anum ite func­ţii care erau o parte a viziunilor prim ite (Apoc. 10). In alte situaţii, scriitorii înregistrau evenimentele istorice, fie pe baza experienţelor personale fie prin selectarea m ate­rialelor din izvoarele istorice exis­tente (Judecători ; 1 Samael ; 2 Cronici, Evangheliile şi Faptele).

IN SPIRAŢIE ŞI ISTORIE

D eclaraţia biblică : „Toată Scrip­tu ra este inspira tă de Dumnezeu" sau „insuflată de Dumnezeu" şi „de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte şi să dea înţelepciune în neprihănire", deci că ea este de folos şi are autoritate pentru o vieţuire m orală şi spirituală (2 Tim. 3,15.16), nu Iasă nici o în ­doială cu priv ire la călăuzirea d i­v ină în alegerea m aterialelor care compun raportu l biblic. Indiferent dacă datele vin dintr-o observaţie personală, inform aţie orală, izvoare scrise sau descoperire directă, toate inform aţiile ajung la scriitor sub îngrijirea Duhului Sfînt. In acest fel, inspiraţia divină în selectarea m aterialelor garantează încrederea pe care trebuie s-o avem în au ­tentic ita tea Scripturilor.

In Biblie, Dumnezeu S-a prezen­ta t pe Sine şi P lanul de M întuire în interacţiunea Sa dinam ică cu neam ul omenesc şi nu într-o colec­ţie abstractă de doctrine sistem a­tice. Revelarea Sa este în mod in­tim în treţesută cu evenimentele reale ce au avut Ioc în cadrul geo­grafic al O rientului Apropiat. Cer­titudinea re la tărilo r istorice este deci extrem de im portantă, pentru că acestea formează cadrul întregii înţelegeri omeneşti a caracterului

lui Dumnezeu cum şi a destinului oferit de El omenirii. O înţelegere sănătoasă poate duce pe cineva Ia viaţa veşnică, pe cînd un punct de vedere incorect poate duce la confuzie în ceea ce priveşte calea mîntuirii.

Domnul a poruncit lui Moise să scrie o istorie a modului în care El S-a pu rta t cu poporul Său. A- ceastă practică a fost u rm ată în tot cursul istoriei lui Israel. Aceste episoade constituie o im portantă parte a Bibliei (Num. 33,1-2 ; Io- sua 24,25.26 ; Ezech. 24,2).

Aceste nara ţiun i istorice sînt scrise d in tr-un unghi diferit decît istoria laică. Ele dau omenirii o istorie sacră precisă şi obiectivă dintr-o perspectivă divină. Duhul Sfînt a da t scriitorilor capacitatea deosebită de a aşeza în scris eve­nim entele im portante care să de­monstreze caracterul lui Dumnezeu în lupta d in tre bine şi rău şi să călăuzească poporul în căutarea lui după m întuire.

Evenimentele istorice au fost scrise pen tru a ne fi nouă de folos. Ele sînt „ tipuri" sau „exemple" scrise „pentru învă ţă tu ra noastră, peste care au venit sfîrşiturile vea­curilor" (1 Cor. 10,11). Pavel spune : „Şi tot ce a fost scris mai înainte, a fost scris pen tru învă ţă tu ra noas­tră , pentru ca, p rin răbdarea şi prin m îngîierea pe care o dau Scripturile, să avem nădejde" (Rom.15,4). Astfel, nim icirea Sodomei şi Gomorei trebuia să slujească ca „pildă" sau avertizare (2 Petru 2,6 ; Iuda 7). E xperienţa neprihănirii lui A vraam trebuia să fie un exem plu pentru orice credincios adevărat (Rom. 4,2 ; Iacov 2,14-22). Chiar legile civile ale Vechiului Testam ent sînt pline cu o profundă însem nă­ta te spirituală şi aplicabile condi­ţiilor din cadrul bisericii creştine (1 Cor. 9,8.9.).

Motivul principal pen tru punerea în scris a acestor nara ţiun i istorice este acela de a descoperi P lanul de M întuire şi pe Mîntuitorul. In introducerea evangheliei sale, Luca menţionează că el a u rm ărit să prezinte o re la tare a vieţii lu i Isus „ca să poţi cunoaşte astfel tem ei­nicia învă ţă tu rilo r pe care le-ai prim it prin viu g rai“ (Luca 1,4).

Criteriul lui Ioan de selectare a evenimentelor din v ia ţa lui Isus a fost acela „ca să credeţi că Isus este Hristosul, F iul lui Dumnezeu ; şi crezînd, să aveţi viaţă în Nu­mele Lui" (Ioan 20,31). In acest fel, inspiraţia divină făcea în stare pe scriitorii Bibliei să prezinte istoria din perspectiva destinului final al omenirii.

Biografiile personalităţilor Bibliei sîn t o altă dovadă a inspiraţiei d i­vine. Aceste re la tă r i descriu cu grijă adevăratu l caracter al per­soanelor, re la tînd atît slăbiciunile, cît şi tă ria lor. Păcatele lor sînt tot a tît de conştiincios rela tate cum sîn t şi succesele lor. Numai pro ­funda înţelegere şi cunoaşterea di­vină pot fi răspunzătoare pentru portretizările im parţia le ale per­sonajelor Bibliei.

Nimeni n-a încercat să ascundă lipsa de stăpînire de sine a lui Noe sau m inciuna lui Avraam.Iz- bucnirile tem peram entului lui Moi­se, Pavel, Iacov, Ioan nu sînt tre ­cute cu vederea. Eşecul tragic al celui mai înţelept îm părat al iui Israel este în totul expus, ca şi slăbiciunile celor doisprezece pa­triarh i şi ale celor doisprezece apos­toli. Nici o scuză şi nici o încer­care nu se face de a m inim aliza vina lor. Toţi sînt prezentaţi aşa cum au fost în realita te în su ­fletul lor şi ceea ce, prin haru l iui Dumnezeu, au devenit sau au dat greş să devină. In fa ţa unor astfel de dovezi sîntem obligaţi să concluzionăm că fără inspiraţie d i­vină nici un biograf n -a r fi fost în stare să scrie astfel de analize im portante.

Toate naraţiun ile istorice sînt înfăţişate de autorii Bibliei ca eve­nim ente adevărate, care realm ente au avut loc, şi nu ca m ituri sau simboluri. Isus Hristos personal Se referă la ele ca la evenimente adevărate. El menţionează prcdica- rea de către Iona în cetatea Ninive, cum şi pocăinţa cetăţii, în tim p ce experienţa lui Iona în pînteceie peştelui cel m are este folosită ca un tip al m orţii şi învierii Sale (Mat. 12,39-41). El pune asupra ge­neraţiei Sale răspunderea pentru uciderea lui Abel (Luca 11,51). El ilustrează condiţiile existente la a doua venire a Domnului cu stările de lucruri din zilele lui Noe dina­intea potopului (Mat. 24,37-39).

Mulţi din cei de astăzi sînt scep­tici cu priv ire la raportu l referi­to r la Adam şi Eva, la experienţa lui Iona, Ia corabia lui Noe şi ia potop. Cu toate acestea, Isus H ris­tos le acceptă ca fiind adevărate din punct de vedere istoric şi Ie consideră foarte im portante, pline de învăţăm inte spirituale pentru o vieţuire plină de succes în prezenţa unui Dumnezeu sfînt.

Din chiar m ărtu ria Bibliei reiese clar faptul că toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu. Nu există nici un motiv pentru susţinerea că num ai anum ite părţi ale Bibliei sînt inspirate sau că unele părţi sînt m ai puţin inspirate decît a l­tele. Biblia nu face astfel de deo­sebiri şi nici in terpreţii n -a r trebui să facă astfel de afirm aţii. Fără dovezi biblice, astfel de teorii sînt simple speculaţii care jefuiesc Scripturile de autoritatea lor d i­vină.

EXAC TITATEA SCRIPTURILOR

Să ne im aginăm pe cineva care încearcă să înveţe pe un prunc fi­zica cuantică. Aceasta este proble­m a căreia Dumnezeu trebuie să-i facă faţă atunci cînd încearcă să comunice m arile adevăruri ale Uni­versului omenirii păcătoase şi li­mitate. El este lim itat în priv in ţa felului în care poate să comunice cu noi, pentru că noi sîntem lim i­ta ţi în ceea ce putem înţelege.

Ianuarie — Februarie 1988 l i l

După cum noi nu putem să înce­pem că citim calculele lui A lbert Einstein unui prunc, to t astfel Dum­nezeu n-a pu tu t să comunice cu noi prin magnificul lim baj al ce­rului, pen tru că nu putem înţelege ideile infinite ale lui Dumnezeu. De aceea, după cum Isus a venit „într-o fire asem ănătoare cu a pă­catului" (Rom. 8,3), tot astfel Bi­b lia a fost dată în lim baj omenesc, pen tru ca noi să putem înţelege adevărul.

N atura omenească em ană im per­fecţiune, ea este scrisă în eredi­ta tea noastră şi este vizibilă în cu­vintele, lim bajul şi modul nostru de exprim are. Un cuvînt, o expre­sie au diferite semnificaţii (conota- ţii) şi nu există o expresie unică pen tru fiecare idee distinctă. Şi cu toate acestea, chiar dacă lim bajul omenesc, lim bajul Bibliei nu este perfect, nici nu este nevoie să fie. Să nu uităm că Biblia a fost dată în scopuri practice, şi anum e de a descoperi calea spre viaţa veş­nică (Ioan 20,30.31 ; 2 Tim. 3,15). Este nevoie ca ea să fie clară şi posibil de înţeles, şi aceste condiţii s în t îndeplinite de Biblie. L im ba­ju l omenesc, deşi imperfect, func­ţionează totuşi ca un vehicul exact şi eficient pen tru adevărul divin. Ideile sînt perfecte, chiar dacă cu­vintele prin care sînt exprim ate nu sînt.

Insp iraţia Scripturii garantează calitatea ei de a fi vrednică de în ­credere, da r înseam nă aceasta oare că ea este scutită de greşeli ? De­sigur, greşelile de redare se puteau strecura, greşeli făcute de copiştii sau traducătorii Bibliei. Cu toate acestea, Biblia este aşa de mare, aşa de vastă, a tît de categorică în adevărurile ei practice cu privire Ia m întuire, încît indiferent de ero­rile ce s -ar putea să se fi strecu ­ra t în paginile ei, acestea nu afec­tează transm iterea adevăruriţor practice cu privire la m întuire mai m ult decît ar afecta o descăr­care electrică programele radio în cursul unei zile.

Cît de m ult a ocrotit Dumnezeu transm iterea textului, dincolo de asigurarea că solia ei este valabilă şi adevărată ? Reiese clar faptul din starea vechilor m anuscrise — că Dumnezeu n-a ocrotit mesajul Său de variante sau diferite t r a ­duceri, a tîta vrem e cît ideile şi adevărurile esenţiale au fost păs­tra te . Multe aşa-zise erori n-au fost a ltceva decît greşite înţelegeri din partea teologilor, aşa cum au de­m onstra t dovezile arheologice şi condiţiile din O rientul Apropiat. Adesea s-a dat loc la probleme da ­torită faptulu i că am citit cele aparţin înd anticei lum i biblice şi obiceiurilor ei, cu ochii de azi ai lum ii moderne. Este deci im por­ta n t să-ţi dai seama că oaVnenii cunosc num ai în parte şi că po­sibilitatea de a înţelege lucrările şi acţiunile divine este limitată.

Trebuie m ultă a tenţie ca nim eni să nu adm ită sau să nu presupună existenţa unor contradicţii care să subm ineze încrederea în Scripturi ;

m --------------------

adesea, acestea nu sînt decît ne­pu tin ţa noastră de a vedea tabloul general. Este oare Dumnezeu jude­cat pentru şi în tr-o propoziţie care nu poate fi în totul explicată ? F i­inţele omeneşti nu vor fi niciodată în stare să explice fiecare tex t al Scripturilor, şi nici nu trebuie. Avem suficient de m ulte dovezi, în mod deosebit în îm plinirea profe­ţiilor, care să asigure valoarea vrednică de încredere a Scrip turi­lor şi autentic ita tea conceptelor şi adevărurilor ei. Aceste dovezi a r trebui să fie un motiv suficient care să p rev ină sau să împiedice pe cineva de a accepta o presupusă greşeală sau să nege forţa şi va ­loarea m ărtu rie i cuprinsă în restul Bibliei.

In ciuda num eroaselor încercări de a fi distrusă, Biblia a fost păs­tra tă cu o exactita te uimitoare, ba chiar miraculoasă. Com pararea su­lu rilo r de la M area M oartă cu m a ­nuscrisele m ai tîrzii a fost de a ju ­to r ca să dovedească faptul că Bi­blia pe care o citim astăzi este aceeaşi Biblie care a fost citită cu mii de ani în urm ă. W. F. Al- bright a declarat că tex tu l Bibliei ebraice „a fost păstra t cu o exac­tita te poate fă ră egal în nici o a ltă literatură" (The Old Testament and Modern Study, pag. 25).

Deşi Biblia învaţă infailibili­ta tea, ea este totuşi descoperirea infailibilă a voinţei lui Dumnezeu. Fiinţele omeneşti sînt supuse gre ­şelii, d a r nu C uvîntul Său. A de­vărurile Bibliei sînt standardul după care trebu ie să fie testate toate celelalte idei.

A U TO R ITA TE A SCRIPTURILOR

Biblia îşi trage autorita tea ei nu a tît de m ult d in ceea ce spune ea, cît şi de la Cel ce spune. Susţinerea au torităţii divine este bazată pe m ărturia că în Scripturi, Dumnezeu vorbeşte p rin Duhul Sfînt, făcînd din Biblie Cuvîntul scris al lui Dumnezeu. în ce constă dovada acestei susţineri ? Care sîn t im pli­caţiile acestei susţineri în viaţa noastră şi în căutarea cunoaşterii ?

SU SŢIN EREA SCRIPTURILOR

Scriitorii Bibliei m ărturisesc că m ărtu ria lor nu-şi are originea în ei înşişi şi că soliile lor vin direct de la Dumnezeu. In consecinţă, m esajele lor au un sens al u rgen ­ţei şi sîn t vestite fără teamă. „Cu­vîntul Domnului" e ra acela care a venit la Ierem ia, Ezechiel, Osea şi a lţii (Ier. 1,1.2.9 ; Ezech.1,3 ; Osea 1,1; Ioel 1,1; Iona 1,1). Ei sîn t soli ai lui Dumnezeu (Hagai 1,13; 2 Cron. 36,16). Lor li s-a poruncit să vorbească în num ele Domnului s p u n în d : „Aşa zice Domnul" (Ezech. 2,4; Is. 7,7). Acestea sîn t scrisorile divine de acreditare a au torită ţii lor.

Noul Testam ent recunoaşte auto­rita tea divină a scrierilor Vechiului Testament. Dumnezeu a vorbit s t ră ­moşilor lor prin profeţi (Luca 1,68- 70 ; Fapte 3,18 ; Evr. 1,1 ; Iacov5,10). Uneori instrum entul folosit de Dumnezeu trece pe p lanul al doilea. Citind pe Isaia 7,14, Matei face aluzie la autoritatea ce stă în spatele citatului, spunînd : „Toate aceste lucruri s-au întîm plat ca să se îm plinească ce vestise Domnul prin proorocul" (Mat. 1,22). Domnul este văzut aici ca fiind agentul d i­rect. El este autoritatea, profetul fiind agentul indirect.

Apostolii susţin aceeaşi autorita te divină pen tru solia lor, aşa cum au făcut şi profeţii Vechiuiui Testa­ment. Petru consideră scrierile lui Pavel ca fiind Scripturi (2 Petru 3,15-16). Pavel personal susţine şi declară că evanghelia predicată de el e ra de origine divină atunci cînd s p u n e : „Pentru că n-am primit-o, nici n-am invăţat-o de la vreun om, ci prin descoperirea lui Isus Hristos" (Gal. 1,12). Cuvintele Dom­nului Hristos sînt considerate ca fiind Scripturi şi sînt puse pe ace­laşi p lan cu scrierile Vechiului Testam ent (1 Tim. 5,18; Luca 10,7).

ISU S Ş I AU TO RITATEA SCRIPTURILOR

In toată activitatea Sa, Isus a subliniat autorita tea Scripturilor. Fie că era ispitit de Satana sau Se lupta cu v răjm aşii Săi, Scripturile erau au torita tea Sa finală. „Stă scris", obişnuia El să spună în a- părarea Sa, ca si în acţiunile Sale (Mat. 4,4.6.10; ' Luca 20,17). El considera Biblia ca regulă de cre ­d in ţă şi practică : „Omul nu trăieşte num ai cu pîine, ci cu orice cuvînt care iese din gura lui Dumnezeu" (Mat. 4,4). Cînd a fost în trebat cum poate cineva să in tre în v ia ţa veş­nică, El a răspuns : „Ce este scris în Lege ? Cum citeşti în ea ?“ (Luca 10,26).

Isus a aşezat Biblia m ai presus de trad iţia şi opiniile omeneşti. In mod constant El a m ustra t pe iudei pen tru că lăsau la o parte au tori­ta tea Scripturilor (Marcu 7,9). El apela adesea la îm potrivitorii Săi pentru o m ai atentă studiere a Scripturilor, spunînd : „Oare n-aţi citit lucrul acesta din Scripturi ?“ (Mat. 22,42-45 ; M arcu 12,10.26).

El credea cu tărie în autorita tea Cuvîntului profetic şi a ră ta faptul că acesta înd rep ta spre El. Scrip­turile, spunea El, „m ărturisesc des­pre Mine". „Căci dacă aţi crede pe Moise, M -aţi crede şi pe Mine, pen ­tru că el a scris despre M ine" (Ioan 5,39.46). Dovezile cele mai pu te r­nice ale m isiunii Sale divine ca M întuitor au fost bazate pe îm plin i­rea profeţiilor Vechiului Testam ent Luca 24,25-27).

In felul acesta, fără nici o re ­zervă, Isus Hristos a acceptat Sfîn-

Curierul Adventist

PRIN CREDINŢĂ, micimea noastră poate să se cufunde în măreţia lui Dumnezeu ;

PRIN NĂDEJDE, orizontul nostru îngust poate fi lărgit atît de mult, încît să ajungă pînă la viziunea infinită a veşniciei lui Dumnezeu ;

PRIN DRAGOSTE, care este cea mai mare dintre acestea trei (credinţa, nădejdea şi dragostea), egoismul firii poate fi sacrificat pe altarul slujirii şi atunci cîmpul meu de lucru va fi lumea.

ta Scriptură ca descoperirea plină de autoritate a voiei lui Dumnezeu fa ţă de neam ul omenesc. El a vă- zut-o ca revelaţie obiectivă dată spre a conduce om enirea afară din întunericul tradiţie i greşite şi al m iturilor, la lum ina adevărată a cunoaşterii m întuitoare.

DUHUL SFlN T ŞI A U TO RITATEA SCRIPTURILOR

A utoritatea Bibliei nu poate fi recunoscută fă ră ilum inarea Duhu­lui Sfînt. în tim pul vieţii Sale, adevăra ta identitate a lui Isus nu a fost cunoscută de către conducă­torii religioşi şi de m ulţim ea ne- păsătoare. Unii credeau că El este un profet, asemenea lui Ioan Bo­tezătorul, Uie, Ieremia, dar num ai un om. Cînd P e tru a m ărturisit că Isus era „Hristosul, Fiul Viului Dumnezeu", Domnul a a ră ta t că m ărturisirea sa era rezultatul des­coperirii divine (Mat. 16,13-17). Pavel spune că num ai prin ilumi­nare divină poate cineva să aibă o reală perspectivă a lui Isus Hris- tos. „Nimeni nu poate zice : Isus este Domnul, decît p rin Duhul Sfînt“ (1 Cor. 12,3).

Aşa este şi Cuvîntul scris al lui Dumnezeu. F ără ilum inarea minţii omeneşti de către Duhul Sfînt, Bi­blia nu poate fi niciodată înţeleasă în mod corect sau recunoscută ca voinţa plină de autoritate a lui Dumnezeu. P en tru că „nimeni nu cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu afară de duhul lui Dumnezeu" (1 Cor. 2, 11). De aceea, „omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sînt o nebunie ; şi nici nu le poate în ­ţelege, pen tru că trebuiesc jude ­cate duhovniceşte" (1 Cor. 2,14). în consecinţă, „propovăduirea crucii este o nebunie, pentru cei ce sînt pe calea pierzării" (1 Cor. 1,18).

Numai cu a ju torul Duhului Sfînt, care cercetează „lucrurile adînci ale lui Dumnezeu" (1 Cor. 2,10), poate cineva ajunge convins de autori­ta tea Bibliei ca o descoperire a lui Dumnezeu şi a voinţei Sale. Ea este deci acea cruce care devine „pu­terea Iui Dumnezeu" (1 Cor. 1,18) şi cineva poate să se a lă tu re m ă r­tu rie i lui Pavel care spune că „noi n-am prim it duhul lum ii ci Duhul care vine de la Dumnezeu, ca să putem cunoaşte lucrurile pe care ni le-a da t Dumnezeu prin haru l Său" (1 Cor. 2,12).

Sfînta Scriptură şi Duhul Sfînt nu pot fi niciodată despărţiţi. Dum­nezeu, prin Duhul Sfînt, este a tît A utorul, cît şi Descoperitorul Bi­bliei. A utoritatea Scripturilor este au torita tea Duhului Sfînt. Solia Bi­bliei deci este au torita tea şi nu scriitorul omenesc, pen tru că ea este gîndul lui Dumnezeu exprim at de către Duhul Sfînt p rin scriitor, indiferent cît de slab sau omenesc este el.

în cele din urm ă, autorita tea Scripturilor asupra vieţii cuiva creşte sau descreşte în rapo rt cu concepţia celui în cauză cu priv ire la inspiraţie. Dacă Biblia este în ­ţeleasă sau prim ită num ai ca o co­lecţie de voci sau emoţii omeneşti, atunci au torita tea ei este foarte m ult slăbită sau chiar distrusă. D ar atunci cînd ea este văzută ca fiind vocea lui Dumnezeu vorbind prin scriitori, aşa cum susţin chiar ei, atunci Scripturile devin autorita tea absolută în problem e de doctrină, m ustrare, îndem nare şi învă ţă tu ră în neprihănire.

SCOPUL AU TO RITĂŢII SCRIPTURILOR

Biblia are autorita te în ceea ce ţine de istoria şi na tu ra omului. Fizica, fiziologia, arheologia şi pa­leontologia pot fi în stare să dea m ai m ulte detalii despre lume, dar dacă aceste detalii ajung în con­flict cu Cuvîntul lui Dumnezeu, a- tunci este necesar un studia supli­m entar pentru cercetări în vederea arm onizării acestora.

Contradicţiile d intre Sfînta Scrip­tu ră şi ştiin ţă sînt frecvente ca re ­zultat al speculaţiilor. Im posibili­ta tea de a arm oniza ştiin ţa cu Scriptura vine de la „o înţelegere im perfectă fie a ştiinţei, fie a re ­velaţiei, d a r înţelese în mod drept, ele sînt în tr-o perfectă arm onie".

Toată înţelepciunea omenească este sub au torita tea Scripturilor. De-a lungul veacurilor, m inţile m ă r­ginite au încercat să judece Cu­v în tu l lui Dumnezeu după propriile lor standarde, ceea ce este ca şi cînd ai folosi o riglă pentru a m ă­su ra stelele. B iblia nu trebuie să fie supusă norm elor umane. în m aterie de credinţă, ea este m ai presus de înţelepciunea şi li te ra ­tu ra omenească. în loc de a ju ­deca Biblia, toţi vor fi judecaţi de către ea, pen tru că ea este s tan ­dardul caracterulu i şi testul întregii experienţe şi g îndiri omeneşti.

în cele din urm ă, Sfînta Scrip­tu ră are au torita tea peste toate da­rurile spirituale ce vin de la Du­hul Sfînt, incluzînd călăuzirea p rin darul profetic (1 Cor. 12 ; 14,1 ; Efes. 4,7-16). Duhul Sfînt nu a fost

făgăduit pen tru a depăşi B ib l ia ; în adevăr, toate darurile Duhului Sfînt trebuie să fie testate de către Biblie şi dacă nu sînt în arm onie, ele trebuie să fie în lăturate . „La Lege şi la m ărturie . Căci dacă nu vor vorbi aşa, nu vor m ai răsări zorile pentru poporul acesta" (Is. 8 ,20).

U NITATEA SCRIPTURILOR

O citire superficială a Scrip turi­lor va avea ca rezultat o înţelegere superficială. Citită la suprafaţă Biblia poate apărea ca o m ulţim e de istorioare eclectice, predici şi istorie. Şi totuşi, aceia care sînt deschişi ilum inării Duhului lui Dumnezeu, aceia care sîn t dispuşi să sape adine după adevărurile as­cunse, prin tr-o cercetare plină de răbdare şi cu m ultă rugăciune, vor descoperi în Biblie o arm onie co­pleşitoare. Există unitate în p rin ­cipiile adevărului m întuitor, chiar dacă Biblia a fost scrisă de un grup de persoane pe o perioadă de o mie cinci sute de ani.

V arietatea stilurilor diferitelor cărţi ale Bibliei reprezintă carac­teristicile individuale ale scriitori­lor. Dumnezeu a comunicat Cuvîn­tu l Său prin diferiţi scriitori, şi fiecare şi-a păstra t individualita ­tea şi a prezentat acele aspecte ale adevărului care au im presionat cel m ai m ult m in tea sa. R ezultatul a fost o colecţie de scrieri pline de adevăruri divine şi într-o arm onie perfectă. B iblia deci, nu prezintă o uniform itate monotonă, ci o bo­gată şi colorată diversitate de m ă r­turii armonioase, de o frum useţe ra ră şi distinctă. Şi datorită acestei varie tă ţi de perspective, Cuvîntul lui Dumnezeu este în stare să facă faţă m ai bine nevoilor omului, con- firm înd universala lui legătură în toate tim purile.

Dumnezeu nu S-a descoperit pe Sine omenirii în tr-un lan ţ continuu de declaraţii, ci puţin cîte puţin prin generaţii succesive. Fie că a fost scrisă de către Moise în pus­tia M adian, sau de Pavel într-o închisoare rom ană, Biblia a fost scrisă de către oam eni care au fost inspira ţi de acelaşi Duh Sfînt, şi chiar dacă relatările lor, stilul, scri­erile lo r şi chiar experienţele lor

111!Ianuarie — Februarie 1988 LUJ

au fost diferite, toţi dau aceeaşi m ărturie despre acelaşi Dumnezeu.

Adesea nici chiar profeţii nu în ­ţelegeau însem nătatea celor p ri­mite. Cu toate acestea, ei le pu ­neau în scris pen tru generaţiile v i­itoare, care aveau nevoie de acele adevăruri specifice pentru tim pul lor (1 Petru 1,10-12). O înţelegere a acestei „descoperiri progresive" contribuie la înţelegerea Bibliei şi a unităţii ei.

Un exemplu clar al revelaţiei progresive este descoperit în arm o­nia dintre Vechiul şi Noul Testa­ment, Cuvîntul scris al lui Dum­nezeu. Deşi au fost scrise în ge­nera ţii diferite, Scripturile sînt in ­separabile şi fără contradicţii în adevărurile pe care le descoperă. In adevăr, dacă a r trebui ruptă o pagină a Bibliei, atunci acea pa­gină a r trebui să fie cea care des­parte cele două Testamente căci ele sîn t una, după cum Dumnezeu este una. Vechiul Testament, prin p ro ­feţii şi simboluri, descoperă Evan­ghelia M întuitorului ce avea să v ină ; Noul Testament, prin v ia ţa Iui Isus, descoperă pe M întuitorul caro a venit, Evanghelia în rea li­tate. Ele am îndouă descoperă ace­laşi Dumnezeu. Vechiul Testam ent a ra tă înain te prin jertfele tipice din serviciile de la sanctuar, spre adevărata je rtfă pen tru păcatele noastre. Noul Testam ent anunţă îm plinirea antitipică a sistemului jertfelor, prin viaţa, m oartea şi învierea M întuitorului ca fiind a- devărata je rtfă şi adevăratu l preot.

Există o legătură simbolică între Vechiul şi Noul Testament. Vechiul Testam ent este fundam entul Noului Testament. El este cheia ce des­chide Noul Testament, iar Noul Tes­tam ent explică tainele Vechiului Testament. Singura explicaţie a fap ­tu lu i că cele două pot lucra a tît de bine îm preună este aceea că ele constituie m ărturia armonioasă, un ită despre singurul Dumnezeu, Isus Hristos, M întuitorul lumii.

CONCLUZIE

Sfînta Scriptură este Cuvîntul lui Dumnezeu, descoperirea deosebită a unui Dumnezeu ce poartă de grijă, a unui Dumnezeu ce doreşte foarte m ult să Se facă cunoscut unei lumi despărţite de El prin păcat. Ea este cartea Lui de în ­văţă tură , care ne a ra tă scopul Său pentru existenţa noastră, cum şi felul în care să tră im cu El. Ea ne spune de ce sîntem aici, cum am ajuns aici, ce trebuie să facem şi încotro mergem. Ea este ultim a descoperire a caracterului lui Dum­

nezeu şi a voiei Sale pentru viaţa noastră. Ea conţine principiile după cave noi trebuie să trăim . Şi ceea ce este m ai im portant, ea conţine raportu l plin de autorita te al lu ­crării Domnului Hristos şi lucrarea Sa pentru m întuirea noastră.

Punctul central al Scripturilor este Isus Hristos. Scriitorii Vechiu­lui Testam ent au profetizat despre suferinţele lui Hristos, cum şi des­pre m întuirea noastră prin El. Nou» Testam ent proclam ă îm plinirea lor. Hristos este inima, conţinutul şi contextul tu tu ro r acestor scrieri. Scoate pe Isus şi m întuirea lucrată de El din Biblie şi aceasta va ră- mîne o simplă piesă de lite ra tu ră antică. Toate stau laolaltă în ju ru l Său ca fiind centrul vestei celei bune.

M ărturia scriitorilor Bibliei şi Isus Hristos în persoană nu lasă nici o îndoială cu privire la faptul că Biblia şi num ai Biblia este re ­gula credinţei, punctul de încercare a întregii inspira ţii şi standardul după care trebuie încercat orice crez, dogmă şi învăţătură . Ea este constituţia creştină, autorita tea su ­prem ă. Numai un singur crez are o valabilita te universală, crezul Bi­bliei. Toate celelalte trebuie să fie supuse ei.

Duhul Sfînt a fost necesar ca să inspire pe scriitorii Bibliei cu ade­văruri divine, şi Duhul Sfînt este necesar pentru a ne descoperi a- ceste adevăruri. După cum cineva nu poate înţelege o lim bă străină fără un traducător, tot astfel nu

se poate înţelege Biblia fără un in terpret sau tălmăcitor. Duhul Sfînt, este în acest caz, singurul nostru traducător. Lucrurile sp iri­tuale sînt înţelese spiritual, şi n u ­m ai atunci cînd Duhul Sfînt ne ilu ­minează, putem să avem o în ţele ­gere dreaptă a adevărurilor cu p ri­vire la m m tuire.

E xperienţa naşterii din nou con­stituie aici cheia unei adevărate în ­ţelegeri a Bibliei.

Duhul Sfînt inspiră pe cititori, făcîndu-i în stare să m eargă d in ­colo de suprafaţa Bibliei şi să gă­sească adevăratele ei gînduri. r ă ­cind astfel ei descoperă pe Hristos. Exact aşa cum divinitatea Domnu­lui Hristos, în tim p ce El Se afla pe păm înt, era prezentă, dar as­cunsă înapoia naturii Sale umane, tot astfel El este prezent, dar aco­perit, ascuns acolo în paginile Bi­bliei. P rin Duhul Sfînt, Domnul Hristos ne este descoperit atunci cînd studiem Cuvîntul scris al lui Dumnezeu cu o atitudine receptivă faţă de Dumnezeu şi cu dispoziţia, dorinţa de a-L urm a.

Domnul Hristos ne oferă invitaţia plină dc h a r de a cerceta Scrip­turile, pen tru ca să-L cunoaştem. Putem obţine bogatele binecuvîn- tă ri ale asigurării m întuirii noastre şi să dcscoperim — pentru noi — că ele sîn t „de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea în ­ţelepciune în neprihănire". P rin acestea putem fi „desăvîrşiţi şi cu totul destoinici pen tru orice lucrare bună“ (2 Tim. 3,16.17).

9

^5©®©©©©®©©©©©©©©©©©©©©©©©©©0©G©©©©©©©©©©©a©©©©©<;0 o

® 2® 2* 2© £<' i i ta ^ c L ^LL^ itf-LL i c A c L a t u t i i t© v© <5© o© ©® R evista Curierul A dven tis t este organul oficial §^ al Cultului Creştin A dven tis t de Ziua a Şaptea ©© din Republica Socialistă România ®© o® Apare la două luni, sub conducerea unu i comitet ®© de redacţie format d i n : D umitru Popa, redactor-şef, o§ N elu Dumitrescu, Nicolae Popescu, Adrian Bocăneanu, §§ Apostol Chelbegean şi losif Gyeresi ®

® Redacţia şi Adm inistraţia : ®

§ Bucureşti, Str. Labirint nr. 116 — sect. 3. Tel. 20.76.6b §

§ I1 |?«©©9GeeQGo©Q©Q©ooooe»oeoooeeeeeeGGGGOOGoaeeoeoo£

Curierul Adventist[§

CAPELA COMUNITĂŢII A.Z.S. CURTICI, ARAD

„LAUDATI-L PE DOMNUL CÎNTÎND ÎN COR!"

Motto : „Cît de adesea sînt deschise în suflete fîntînile căinţei şi credinţei, ale speranţei, iubirii si bucuriei prin cuvintele cîntărilors f in te !“ E.G.W.

P ractica eîntatului coral este cunoscută din vremuri foarte vechi şi întîln ită a tît în viaţa

bisericească cît şi cea laică. îm bucură to r ne apare adevărul că mai în totdeauna oamenii auprim it m ari b inecuvîntări ca răspuns la cîn-tările lor de laudă.

Cea mai veche eîntare despre care rapor­tează Biblia şi p ronunţată de buze omeneşti a fost acea eîn tare de laudă in tonată la Marea Roşie :

Voi cînta Domnului Căci Şi-a a ră ta t slava

Domnul este tă ria mea Şi temeiul c întărilor mele de laudă El m -a scăpatEl este Dumnezeul meu, pe E l II voi lăuda(Exod 15,1-2)

„Cu cîntări de laudă a pornit poporul sub Iosafat spre m area eliberare. P rin cîntec, David, în mijlocul schim bărilor vieţii sale rătăcitoare, în treţinea legătura sa cu cerul“ (Ed. 152).

Ianuarie — Februarie 1988

In tim pul călătoriilor lor prin pustiu fiii lui Israel îşi înveseleau calea înă lţînd adeseori im nuri sfinte.

în cadrul slujbelor de la cortul întîlnirii, cîn- ta rea a avut un rol deosebit, dar m ai ales la tem plul construit de Solomon. Despre aspec­tele d:e la sfinţirea tem plului cartea Cronicilor ne spune : „Cînd cei ce sunau din trîm biţe şi cei ce cîntau, unindu-se în tr-un glas ca să m ărească şi să laude pe Domnul, au sunat din trîm biţe, chimvale şi celelalte instrum ente şi au m ărit pe Domnul prin aceste cuvinte : Căci este bun, căci îndurarea Lui ţine în veci ! în clipa aceea, casa şi anum e Casa Domnului, s-a um plut cu un nor. Preoţii n-au m ai putut să mai stea acolo ca să facă slujba din pricina norului ; căci slava Domnului um pluse Casa lui Dumnezeu11 (2 Cron. 5,13-14).

De asemeni istoria muzicii universale am in­teşte deseori despre practica şi obiceiurile di­feritelor popoare de a cînta în cor nu numai la templu, catedrale, biserici ci şi în locuri

laice. Form a aceasta a căpătat în anum ite părţi ale lumii chiar un loc preferat.

Curînd după organizarea ei, şi în biserica adventă practica de a se c înta în cor a prins rădăcini adînci. Sub deviza „Nu totdeauna cîntarea să fie in tonată de pu ţin i11, s-a încu­ra ja t, cu orice ocazie, această m etodă de a lăuda pe Domnul.

„Te lăudăm Dumnezeule, Te lăudăm — noi care chemăm Numele T ău“ — sîn t cuvintele psalmistului, reluate cu bucurie de credincioşii tu tu ro r veacurilor.

Urmaşii lui Hristos şi-au ales ca Model de v ieţuire pe Domnul lor în toate. De aceea chiar şi în ceea ce priveşte m încarea şi bău ­tura, cititul şi cîn tatu l vor dori ca sub in ­f luen ţa Duhului lui Dumnezeu să păstreze ne­contenit un, în a lt s tandard de vieţuire. Acest fap t poate avea o influenţă convingătoare.

Referindu-ne în mod direct la activitatea co­ra lă a com unităţilor noastre, vom presăra cî- teva sfaturi utile m ajorită ţii celor ce cola­borează în acest domeniu. Recomandăm tu tu ­ro r coriştilor, d ar mai ales dirijorilor ca pe lîngă dezvoltarea calităţilor sp irituale să u r ­mărească şi ridicarea nivelului pregătirii m u­zicale. Librăriile sînt pline cu m ateriale folo­sitoare în acest scop.

R ugăm stăruitor pe toţi cei ce activează în această ram ură a comunităţii, să fie adepţii unei linii serioase şi echilibrate în priv in ţa repertoriu lu i coral. Nu num ai vechi, evitînd cu prem editare noul, d a r nici num ai nou ex- cluzînd vechiul plin de conţinut şi de valori.

Tot aici, este cazul să am intim şi cel puţin, tre i sugestii-principii de in terp re tare a unei lucrări muzicale.

— O prim ă orientare ne-o oferă semnele de m işcare şi de nuan ţare aşezate la începutul sau pe parcursul partiturii, aceasta în contextul res­pectării stilului compozitorului, al epocii în care a fost scrisă lucrarea.

— De asemeni tex tu l cîntării, m esajul ce-1 transm ite acesta, ne va im pune un anum e fel de a cînta melodia precum şi eventualele schim­bări de ritm sau intensitate.

— Sînt situaţii în care nu vom fi înrobiţi anum itor însem nări ce sînt a lă tura te notaţiei muzicale pen tru a răspunde mecanic şi rece acestora. O in terp re tare muzicală plină de pa­tos, a fost m ai în tîi elaborată în m in te şi inimă, apoi transpusă, folosind cele mai adec­vate resurse, d a r cu acelaşi m ateria l sonor oferit de compozitor.

Cu priv ire la dirijori-corişti şi colaborarea lor (1 Cor. 14,33) Avînd în vedere că ceea ce se lucrează în această ram ură a com unităţii se face cu scopul de a fi onorat Numele lui Dumnezeu, care este un Dumnezeu al ordinii, nu se poate concepe o bună lucrare fă ră or­dine şi disciplină în sp irit frăţesc.

Trebuie să se ştie şi să fie p riv it cu toată seriozitatea fap tu l că a fi corist înseam nă a fi slujbaş al comunităţii. Aceasta însemnează răspundere îna in tea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor. Calitatea aceasta îi oferă a tît d rep ­tu ri cît şi datorii. In tre corişti să se cultive un spirit bun, un sp irit de echipă, de frăţie ­tate, de în tra ju torare , de conştiinciozitate în m uncă. Punctualita tea şi corectitudinea să fie trăsă tu ri caracteristice ale slu jbaşului corist. Să fie abandonate vechile apucături fireşti cum a r fi lup ta pen tru anum ite locuri.

Un bun exem plu pen tru corişti trebuie să fie dirijorii. In tre d irijori trebuie să se dea pe fa ţă o perfectă unitate , să colaboreze în mod armonios, a jutîndu-se şi respectîndu-se reci­proc. Fiecare corist are datoria de a respecta pe dirijori, în tim p ce aceştia trebuie să se com porte ca nişte adevăraţi fra ţi în Domnul cu toţi coriştii.

Dirijorii şi coriştii au datoria să fie prezenţi la toate serviciile divine şi la repetiţiile ce se stabilesc, precum şi să ocupe locurile re ­zervate pen tru cor, neblocînd pe ale a lto ra în sală. Cînd un dirijor are conducerea cîn­tării sau repetiţiei, n im ănui nu-i este îngăduit a-1 în trerupe sau a-1 deran ja din activ itatea lui. Orice obiecţiune serioasă poate fi făcută ulterior, celui în cauză, apoi, dacă m ai este cazul, celor ce răspund în mod ierarhic.

în tim pul repetiţiei nu este îngăduit a se vorbi sau pleca. Dacă cineva are o situaţie deosebită în familie, sau o problem ă specială, se va adresa dirijorului, d ar nu va pleca fără învoire. Toţi coriştii sîn t solicitaţi să dea m axim um de randam ent în sensul de a cînta corect, frumos, n u an ţa t şi potriv it recom andă­rilor dirijorului de serviciu (nu doar cînd este unul anum e în faţă).

Dacă a fost undeva, odată, o problem ă coop­ta rea coriştilor este bine să precizăm că n i­meni nu poate chem a pe cineva în cor după buna lui plăcere, ci aceasta se va face după anum ite rînduieli dinainte stabilite. Astfel, dacă în comunitate, în afară de coriştii deja aleşi sîn t persoane care vor să cînte în cor şi se apreciază că a r putea face o asemenea lucrare, fiind de un rea l folos, cooptarea aces­to ra se va face după urm ătoarele r în d u ie l i :

Calităţile vocale ale candidatului pentru cor vor fi testate de comisia muzicală stabilită de către comitetul com unităţii. Comisia va face propuneri acestuia şi, după ce au fost ana ­lizate şi aspectele m oral-spirituale, num ai co­m itetu l com unităţii poate chema la slu jba de corist. P rezenţa pastorului este n eapăra t ne ­cesară. Cînd este posibil, este binevenită par­ticiparea delegatului conferinţei care răspunde de această lucrare. Tot comitetul com unităţii şi folosind aceeaşi procedură va ho tă rî şi asu­pra dorinţelor exprim ate ale acelor fii ai com unităţii care a r putea prim i titlu l de in ­v ita ţi ai corului, p înă la data cînd vor în ­cheia legăm înt cu Dumnezeu prin botez. To­tuşi este norm al ca aceşti invitaţi să fie num ai d intre cei care trăiesc o v ia ţă m orală conformă cu adevărurile Scripturii şi participă la v ia ţa comunităţii.

Şi e liberarea din slujbă a coriştilor este o problem ă ce poate deveni spinoasă uneori. E a poate fi dic tată de mai m ulte situaţii d in tre care vor fi am intite trei.

Punerea sub disciplină. În trucît punerea sub disciplină a unui slujbaş al com unităţii a trage după sine şi e liberarea din slujbă, este de la sine înţeles că această m ăsură se aplică şi la slujbaşul corist.

V erificarea corului. Este în practica noastră ca d in cînd în cînd să se m ai facă şi verifi­carea corului. Unii nu m ai pot corespunde din punct de vedere vocal, a ltora li s-a m ai de­te rio ra t auzul muzical, alţii înţelegînd că locu­rile sîn t lim itate afirm ă că preferă să le ia lo­cul fiul sau fiica, etc. Oricum, această lucrare este una d intre cele m ai sensibile şi p retinde m ultă chibzuială, tact, răbdare şi m ai ales spi­r i t de înţelegere. La iniţierea unui asem enea plan, trebuie totuşi să se ţină cont de mai m ulte aspecte. Ia tă cîteva : un corist se fo r­m ează greu şi reperto riu l nu se înva ţă d in ­tr-o dată.

Slujbaşul corist trebuie să facă fa ţă la m ulte solicitări, uneori chiar în tim pul săptăm înii, la repetiţii, înm orm întări şi a lte ocazii. (Este foarte penibil ca la „serbări" să cînţi cu o „gam i- tu r ă “, ia r la înm orm în tări să te rogi de cel pe care i-ai scos din cor).

Pen tru unii care c în tă de m ultă vrem e, cîn­ta tu l în cor a devenit o adevărată pasiune şi unul din prile jurile de deosebită bucurie în s lu jirea lui Dumnezeu.

(continuare în coperta a 4-a)

14Curierul Adventist

jpv puă rîu ri curgeau liniştit, ^ urm îndu-şi calea. Apoi al­

biile lor s-au apropiat tot mai m ult şi s-au unit. Cele două rîu ri s-au ciocnit, s-au ridicat mici valuri şi apele s-au tu l­burat. Dar după scurtă vreme ele s-au liniştit iarăşi, şi acum îşi va urm a curgerea calmă un rîu mai viguros şi mai maies­tuos.

Adesea aceasta este ceea ce se întîm plă la o căsătorie. Două existenţe independente se ală­tură. La întîlnire poate să fie un conflict între personalităţi, preferinţe, idei şi obiceiuri. Dar rezultatul este o viaţă mai bo­gată, mai valoroasă, mai vigu­roasă — dacă procesul adaptării se desfăşoară cu bine.

însă perioada adaptării la viaţa în doi nu este singura transform are din istoria unei familii. Vor urm a altele şi al­tele, provocate de evenimente ca : naşterea şi creşterea co­piilor, in trarea lor la şcoală, m aturizarea copiilor şi despăr­ţirea de ei cînd se căsătoresc, îm bătrînirea soţilor şi în cele din urm ă despărţirea lor prin moarte. Toate familiile merg pe acest drum al vieţii. Acestea sînt schimbări care se pot pre­vedea.

Dar sînt şi evenimente pe care nu le putem prevedea tot aşa de bine, cum ar fi : (1) schimbarea profesiei, a locului de muncă sau a domiciliului ; (2) eşecuri în realizarea unor planuri im portante ; (3) dificul­tăţi financiare ; (4) îmbolnăvi­rea, urm ată uneori de infirm i­tate sau chiar de moarte ; (5) pierderea prem atură a părin ţi­lor ; (6) calamităţi naturale ; (7) îmbolnăvirea gravă sau m oar­tea unui copil, etc.

Astfel de evenimente — fie că fac parte din cursul firesc al vieţii, fie că sînt imprevizi­bile — solicită din plin puterea de adaptare a întregii fiinţe umane. Dar ele sînt în acelaşi tim p ocazii de creştere spiri­tuală şi de întregire a persona­lităţii.

Ia tă cîteva sugestii pen tru o parcurgere sănătoasă şi binefă­cătoare a perioadelor de viaţă bogate în schimbări :

N U

M A I SÎNT

DOI, CI

U N U L

SINGUR

1. Ia-ţi în fiecare zi tim p ;pentru legătura cu Dumnezeu. Aceasta trebuie să răm înă în ­totdeauna prim a sarcină a zilei. Nu există scuză pentru neînde- plinirea ei. Nu se cunosc nici înlocuitori. Chiar dacă eşti ne­

răbdător să porneşti la drum sau să te apuci de treabă, nu o vei putea face fără să te hrăneşti spiritual. Cînd inima ta stră lu ­ceşte de bucuriile prezenţei lăuntrice a lui Dumnezeu şi cînd trăieşti sub puterea Sa călăuzitoare, atunci vei desco­peri că fiecare nouă experienţă a vieţii de familie şi fiecare schimbare adusă de trecerea anilor este o ocazie de creştere.

2. Studiază, instruieşte-te necontenit cu privire la situa­ţiile prin care treci precum şi cu privire la cele pe care le aştepţi în viitor. „Nu există vreo îm prejurare a vieţii care să nu fie prevăzută în Cuvîntul lui Dumnezeu" (Ed. 81). Nu

este nevoie să te lupţi singur cu toate întrebările ca şi cînd nimeni n -a r mai fi trecut pe drum ul pe care treci tu. Cînd mintea este activă şi dornică de dezvoltare, pretutindeni în ju r vei găsi izvoare de înţelepciune. Luptă m ereu îm potriva tendin­ţei de a te opri din învăţat. As­tăzi ai nevoie de ceea ce ai în ­văţa t ieri şi mîine vei avea ne­voie de ceea ce înveţi astăzi.

3. Observă viaţa celor din jur şi solicită sfat. Pune întrebări şi învaţă să asculţi. Poţi să ştii foarte multe, dar să nu crezi vreodată că ştii prea m ulte şi nu e nevoie să mai întrebi.

4. Imaginează-ţi viitorul. Gîndeşte-te ce schimbări ar pu ­tea aduce ziua de mîine sau anul care tocmai începe. Cumva îţi este teamă ? Eşti îngrijorat şi nu ştii cum vei face faţă ? Nu ezita să recunoşti acest lu ­cru. Nu te încăpăţîna să strigi m ereu „Mie nu m i-e frică" pînă cînd toată lumea va ve­dea cum trem uri ! Schiţează un proiect cum te vei comporta în acele situaţii noi. Ce ai putea face ca să le întîmpini mai bine ? Ce urm e vor lăsa acele experienţe asupra fiinţei tale ? Cum vei arăta după aceea ? Te poţi simţi bine cu tine însuţi — aşa cum vei fi atunci, de exem ­plu mergînd alături de fiica ta zveltă şi cu un ten perfect, în tim p ce statura şi faţa ta vor­besc despre anii trecuţi, despre gerurile şi arşiţele vieţii ? îm - prieteneşte-te cu tine însuţi — aşa cum eşti, aşa cum vei fi. Fii pregătit să vezi cum şi cei de lingă tine vor suferi schim­bări asemănătoare.

In acelaşi timp, cultivă asi­gurarea că „împlinirea credin­cioasă a datoriilor de astăzi este cea mai bună pregătire pentru încercările de mîine.“ (MH 481)

5. Pregăteşte-te să te adap­tezi. Nu te speria de noutatea situaţiei prin care treci. Nu te agăţa cu încăpăţînare de ceea ce-ţi era familiar, plăcut şi co­mod pînă acum. Păstrează ce m erită şi înnoieşte ce se cere înnoit.

Ianuarie — Februarie 198815

6. Acceptă gîndul că uneori vei greşi. Nimeni nu se aşteap­tă că vei face totul perfect de la început. Oamenii adevăraţi îşi asumă riscuri. Oamenii ade­văraţi greşesc uneori, şi învaţă din aceste greşeli. Fii pregătit deci să spui : „Am greşit. îmi pare rău 44. Şi ceilalţi pot greşi. Cultivă un spirit binevoitor şi iertător.

7. Păstrează un sim ţ sănătos al umorului. îţi va fi necesar. Voioşia şi munca serioasă se simt bine împreună. Nu ezita să rîzi cîteodată de gafele tale sau de iluziile şi de tertipurile tale.

Schimbările vieţii sînt eve­nimente care solicită din plin fiinţa, situaţii însoţite de pri­mejdii care obligă la adaptări şi renunţări. Dar ele pot fi transformate, prin harul Dom­nului, în porţi către viaţa îm ­belşugată pe care El o doreşte pentru noi.

P r i m u l a n d e c ă s ă ­t o r i e

P entru orientarea celor inte­resaţi, în urm a unor observaţii îndelungate s-au alcătuit tabele care indică ce este norm al în- tr-o anum ită etapă a creşterii. Aşa se poate urm ări mai bine şi eventual aju ta dezvoltarea fizică a copiilor mici, progre­sul şcolar al elevului în dife­rite clase, însuşirea cîntatului la un instrum ent. P en tru fie­care etapă cronologică sînt de aşteptat anumite realizări.

Ce sarcini s-a r cuveni să fie îndeplinite în cursul prim ului an de la căsătorie ? Desigur, sînt diferenţe de la o familie la alta. Depinde şi care este nivelul de la care se pleacă. Regula generală ar fi ca în cursul acestui an să aibă loc un progres im portant în viaţa comună a celor doi, o dezvol­tare viguroasă care să confir­me unirea în căsătorie şi în acelaşi timp să asigure o bună desfăşurare a creşterii în anii şi deceniile ce vor urma. ,,Ori- cît de m ultă înţelepciune şi grijă s-ar fi depus la intrarea în căsătorie, foarte puţini sînt cei care să fie cu totul uniţi

R i l --------------------

odată cu îndeplinirea ceremo­niei căsătoriei. Adevărata unire a celor doi în căsătorie este lu ­crarea anilor care vor veni“. (MH 359, 360).

Să schiţăm cîteva sarcini orientative pentru cei care par­curg prim ul an de căsnicie :

1. Încadrarea în tr-un pro­gram de viaţă religioasă comu­nă adecvat nevoilor şi posibi­lităţilor familiei. Tratarea ne­glijentă sau superficială a aces­tui domeniu nu poate să nu ducă la consecinţe grave asupra tu turor celorlalte domenii ale vieţii de familie. „Iubirea poate să fie limpede ca şi cristalul şi m inunată în curăţia ei, dar ea este încă slabă pentru că nu a fost pusă la probă şi verificată. Faceţi ca Domnul Hristos să fie primul, ultim ul şi cel mai bun în toate. P ri­viţi neîncetat spre El, şi iu­birea voastră pentru El se va adînci şi se va întări pe m ă­sură ce va fi supusă încercării. Şi odată cu iubirea faţă de El, şi iubirea voastră unul pentru altul se va adînci si se va în ­tări" (7 T 46).

2. Clarificarea, dezvoltarea (şi eventual corectarea) concepţi­ilor privitoare la viaţa de că­min. Cineva făcea observaţia că sînt două cauze principale pentru tu lburările din căsăto­rie : că oamenii nu găsesc în căsătorie ceea ce aşteaptă să găsească, şi că ei nu aşteaptă ceea ce pot de fapt să găsească. Dacă pînă acum au mai fost în treţinute idei superficiale şi aşteptări copilăreşti, acum este tim pul să lăsăm ce era copilă­resc şi să gîndim ca oameni mari. „Viaţa de căsătorie nu este numai sentim ent şi ro­mantism, ea pune dificultăţi adevărate şi are laturi practi­ce44 (AH 110). „Pe m ăsură ce perechea de curînd căsătorită întîm pină viaţa cu poverile ei de griji şi tulburări, se des­tram ă şi atmosfera de vrajă pe care aşa de des fantezia o atri­buie căsătoriei. Soţul şi soţia ajung să-şi cunoască unul al­tuia caracterul în tr-un mod care era cu neputinţă mai îna­inte. Acestea sînt momente hotărîtoare pentru experienţa

lor. Reuşita şi fericirea întregii lor vieţi viitoare depind de ca­lea pe care ei o aleg acum. A- desea ei observă unul în ca­racterul celuilalt defecte si slă­biciuni la care nu s-au aştep­ta t ; dar inimile pe care iubirea le-a unit vor descoperi de ase­menea şi calităţi necunoscute pînă atunci. Fiecare să se s tră ­duiască să cunoască mai îndea­proape calităţile şi nu defec­tele. Adesea, propria noastră atitudine, atmosfera care ne înconjoară pe noi înşine, deter­mină purtarea celorlalţi faţă de noi, felul în care îi cunoaştem*4 (MH 360).

3. Înţelegerea rolurilor fiecă­ruia dintre soţi şi asumarea răspunderilor cuvenite. Reali­zarea acestui ţel asigură o des­făşurare liniştită, eficientă a vieţii de fcmilie, scuteşte de tensiuni inutile, economiseşte energie pentru activităţi valo­roase şi este o bună m ărturie creştină. „Fiecare cămin creş­tin trebuie să aibă reguli44 (AH 16). „Fiecare familie creş­tină trebuie să ilustreze înain­tea lumii puterea şi valoarea influenţei creştinism ului44 (AH 19). „O familie în care se ma­nifestă ordine şi ascultare spu­ne mai m ult în favoarea creş­tinismului decît toate predicile care ar putea fi rostite4* (AH 32).

4. Dezvoltarea capacităţii de a oferi şi a primi iubire în- tr-o relaţie stabilă, sinceră, al­truistă, m atură. „Deşi se pot ivi greutăţi, încurcături şi des­curajări, nici soţul şi nici so­ţia să nu nutrească gîndul că unirea lor în căsătorie a fost o greşeală sau o nereuşită. Ho- tărîti-vă să fiţi unul pentru altul to t ce vă stă în putere. Cont:nuaţi cu dovezile de iu­bire de la început. încurajaţi-vă unul pe altul, pe orice cale posibilă, să duceţi luptele vie­ţii. Căutaţi să vă faceţi unul pe altul tot mai fericiţi. Mani­festaţi în tre voi iubire, şi m a­nifestaţi îngăduinţă. Atunci căsători", în loc să însemne sfîrşitul iubirii, va fi chiar în ­ceputul iubirii. Căldura adevă­ratei prietenii, iubirea care leagă inimă de inimă, este o

Curierul Adventist

pregustare a bucuriilor ceru­lui" (MH 360).

5. Aprofundarea comunicării. Comunicarea poate fi veritabilă sau superficială. S-au descris cinci nivele diferite, de la con­vorbirea superficială pînă la o îm părtăşire profundă şi sinceră. Iată-le :

(a) nivelul cinci : conversaţia superficială. Nu spui nimic per­sonal, nu rişti nimic, nu cîştigi nimic. „Ce mai faci ?“ „Mai ninge afară ?“ „Am cum părat pîine şi lapte."

(b) nivelul patru : relatarea faptelor altor persoane. Spui cuiva ce a făcut sau ce a spus cineva, dar fă ră nici o părere personală cu privire la aceste fapte.

(c) nivelul trei : ideile şi ra ­ţionamentele mele. Aici începe comunicarea adevărată. Iţi a- sumi riscul să spui cuiva cum gîndeşti şi cum judeci. Eşti totuşi prudent. Dacă ceea ce spui nu este primit, te retragi.

(d) nivelul doi : emoţiile, sen­timentele mele. Iţi împărtăşeşti simţăm intele legate de fapte, idei şi raţionamente. Iţi dez­vălui simţăminte profunde.

(e) nivelul unu : comunicarea profundă, completă. Iţi dezvă­lui sufletul cu deplină sinceri­ta te şi încredere. Viaţa de că­sătorie are nevoie de comuni­care la acest nivel, dar el se atinge treptat.

Alte sarcini pentru primul an a l căsătoriei (asupra cărora vom reveni) includ : găsirea ce­lor mai eficiente căi de rezol­vare a deosebirilor, stabilirea m e i conduite în probleme so­ciale, financiare şi gospodăreşti, precum şi pregătirea pentru urm ătoarea etapă a căsătoriei : naşterea şi creşterea de copii.

„Dobîndirea unei înţelegeri corecte şi depline a căsătoriei este o lucrare de urm ărit de-a lungul unei vieţi întregi. Cei care se căsătoresc se înscriu într-o şcoală pe care nu o vor absolvi niciodată în această viaţă" (7 T 45).

Adrian Bocăneanu Consilier Uniune

ÎNVAŢĂ DE LA TOATE

(din lirica norvegiană)

Învaţă de la ape să ai statornic drum , învaţă de la flăcări că toate-s numai scrum,Învaţă de la umbră să taci şi să veghezi, învaţă de la stîncă cum neclintit să crezi.

învaţă de la soare cum trebuie s-apui, învaţă de la piatră cit trebuie să spui, învaţă de la vîntul ce-adie pe poteci,Cum trebuie prin lume de liniştit să treci.

învaţă de la toate, că toate-ţi sint surori,Să treci frumos prin viaţă, cum poţi frum os să mori...

învaţă de la vierme că nimeni nu-i uitat, învaţă de la nufăr să fii mereu curat, învaţă de la flăcări ce-avem de ars în noi, învaţă de la ape să nu dai înapoi.

Învaţă de la umbră să fii smerit ca ea, învaţă de la stîncă să-nfrunţi furtuna grea, învaţă de la soare ca vremea să-ţi cunoşti, învaţă de la stele că-n cer sînt m ulte oşti...

învaţă de la greier, cînd singur eşti, să cînţi, învaţă de la lună să nu te înspăimînţi, învaţă de la vulturi, cînd umerii ţi-s grei, şi du-te la furnică să vezi povara ei.

învaţă de la floare să fii gingaş ca ea, învaţă de la oaie să ai blîndeţea sa, învaţă de la păsări să fii mai m ult în zbor, învaţă de la toate că totu-i trecător...

J î 1- î

Ia seama, fiu al jertfei, prin lumea-n care treci, Să-nveţi din to t ce piere cum să trăieşti în v e c i!

II : - :

Ianuarie — Februarie 1988

Şcoala de Sabat

CERCETAŢI SCRIPTURILE!

,„..Fiindcă aţi fost născuţi d in nou... prin Ciivîntul lui D um nezeu care este v iu si care răm îne în veac". I Petru 1,23.

ţ î ib lia este ca cerul înstelat.Ochiul simplu vede m ulte

stele lucitoare, ochiul vulturulu i vede mai multe, ochiul înarm at cu cele ale ştiinţei vede şi num ără cu milioanele ; în spatele acestora stă însă nemărginirea..."

.... Sînt convins că Biblia este cua tît m ai frum oasă, cu cît este m ai bine înţeleasă, adică cu cît se va ve­dea şi pricepe m ai m ult că fiecare cuvînt luat în înţeles general, dacă-l aplicăm Ia noi, a re un înţeles p ro ­priu, nemijlocit, cu priv ire la fie­care om în parte, după îm prejurări, după loc şi după tim p“.

„Evanghelia are o v irtu te tainică, ceva care lucrează cu putere, o căl­du ră care înrîureşte asupra minţii şi pă trunde totodată şi inima. Evan­ghelia nu e o carte, ci o fiinţă vie cu o activitate, cu o putere care învinge tot ce i se împotriveşte.

...Sufletul îneîntat de frum useţea Evangheliei nu-şi m ai aparţine sieşi. Dumnezeu se face Stăpînul lui ab ­solut. El îi d irijează gîndurile şi faptele ; sufletul este al Său. Ce do­vadă de dumnezeire a lui H r is to s ! Stăpînirea Lui absolută are numai un scop : perfecţionarea spirituală a indivizilor, curăţia conştiinţei, sfin­ţen ia sufletului".

„Ferice de cine citeşte, şi de cei ce ascultă... şi păzesc... căci vrem ea este aproape". Apoc. 1,3.

„Biblia conţine toate principiile pe care oamenii trebuie să le înţeleagă pen tru a fi pregătiţi a tît pen tru via ţa aceasta cît şi pentru viaţa viitoare". (Ed./119).

„în treaga Scrip tură este o desco­perire a slavei lui Dumnezeu în Hristos. Prim ind, crezînd, ascultînd, acestea sînt principalele in s tru ­m ente în lucrarea de transform are a caracterului".

„O adevărată cunoaştere a Bibliei poate fi cîştigată num ai prin a ju ­toru l Spiritului p rin care a fost dat Cuvîntul. Si pen tru a dobîndi această cunoştinţă, noi trebuie să o tră im . Tot ce porunceşte Cuvîntul lui Dumnezeu, trebuie să facem, tot ce făgăduieşte, să cerem. V iaţa pe care ne-o recom andă este v ia ţa pe care trebuie s-o trăim . Numai cînd

Biblia este p riv ită astfel, va putea fi studiată cu folos. Studierea Bi­bliei cere cele m ai m ari sforţări şi cugetarea cea m ai încordată. După cum m inerul sapă în păm înt după comoara de aur, tot cu a tîta zel şi s tăru in ţă trebuie să căutăm şi noi din Cuvîntul lu i Dumnezeu". (Idem 180—181).

Se cunosc m ai multe m oduri de a in tra în legătură cu lum ina şi în ­ţelepciunea Bibliei. în copilărie, prin povestirea sau citirea Bibiiei de către alţii, m ai tîrziu p rin studiu personal, apoi cu familia, în tr-un grup de persoane începătoare, in te ­resate sau în tr-un grup elevat pentru specializare, în colectivitatea comu­nităţii prin interm ediul Şcolii de

„O ADEVĂRATĂ CUNOAŞTERE A BIBLIEI POATE

FI OBŢINUTĂ NUMAI CU AJUTORUL

DUHULUI SFÎNT PRIN CARE A FOST

DAT CUVÎNTUL”

Sabat şi prin propovădwirea Cuvin- tu lu i de către cei competenţi la ara- voane.

Aici şi acum noi dorim să ne ocupăm de studierea învă ţă turilo r Sfintelor Scrip turi p rin interm ediul serviciului divin al Şcolii de Sabat.

„Pe drep t cuvînt serviciul divin al Şcolii de Sabat a fost num it co­m unitatea la studiu. El este unul din serviciile cele mai de seamă care se ţin în legătură cu lucrarea comunităţii. Sabat după Sabat toţi membrii iau parte la Şcoala de

Sabat pentru a studia în chip siste­matic adevărurile Cuvîntului lui Dumnezeu. La serviciul divin aî Şco­lii de Sabat trebuie să ia parte fiecare m em bru aî comunităţii, p re ­dicatorul şi slujbaşii comunităţii. Ar trebui să se depună un interes viu şi mereu crescînd în ce priveşte îm ­bogăţirea m inţii cu adevărul Bibliei. Cunoştinţa cea preţioasă dobîndită în felul acesta va ridica un zid în ju ru l sufletului. Deşi a tacat de is­pite, totuşi în suflet va fi o hotărîtă încredere în Isus, dobîndită prin cunoaşterea Aceluia care l-a chem at la m ărire şi virtute.

In cadrul serviciului divin aî Sco­lii de Sabat a r trebui să se facă o lucrare zeloasă şi aceia care au con­ducerea a r trebui să caute a pro­ceda cu înţelepciune şi tact. Este foarte frumos şi im portant de a lu ­cra cu m inţile oamenilor, de a da o dreaptă îndrum are şi de a da ca­racterulu i exem plul cel mai bun. Aceştia trebuie să fie bărbaţi şi femei convertite, care ştiu ce în ­seamnă a lupta cu Dumnezeu şi care nu vor găsi odihnă pină ce inimile lor nu vor fi pline de sim- ţfimîntui de a lăuda, de a iubi si pream ări pe Dumnezeu. Văzind m ă­reţia acestei lucrări — în aceiaşi timp cît de puţin este ea apreciată, ■iniiim o durere în suflet şi ne în ­trebăm : cine va prim i aceste m ari răspunderi şi va veghea asupra sufletelor ca unii care vor trebui să dea seam a ? Noi sîntem rep re ­zentanţii lui Hristos pe pămînt. Cum ne îm plinim lucrarea la care am fost chem aţi ?“

In „M aterialul în tîln irii cu pasto­rii şi angajaţii Cultului A.Z.S." pag. 107 — Bucureşti 1978 — se sp u n e: „Ceea ce este in im a pentru corpul fizic, este serviciu! divin a! Şcolii de Sabat pen tru biserică in preocupările ei religioase. Dacă Şcoala de Sabat pulsează prin stu ­diul Sfintelor Scripturi armonie, spiritualitate şi zel, biserica va avea aceleaşi elemente de construire în v ia ţa sp irituală şi lucrul acesta se va dovedi p rin v ia ţa m em brilor ei. In Şcoala de Sabat, prin învăţăturile Sfintelor Scripturi, se întipăresc

s i q !I 8 C urierul Adventist

principii şi adevăruri veşnice în mintea şi inim a credincioşilor şi se m enţine unitatea de credinţă în ce priveşte doctrina bisericii".

Subliniind valoarea deosebită a serviciilor pe care le îndeplineşte, serva Domnului scria :

„Lucrarea Şcolii de Sabat este im ­portantă şi toţi cei ce m anifestă interes pentru adevăr ar trebui să se străduiască a o face înfloritoare". (MSS 109).

„Şcoala de Sabat, dacă este bine condusă, posedă o putere m inunată şi esîe în stare să facă o m are lu ­crare, dar acum nu este ceea ce a r putea şi ar trebui să fie. Influenţa pornind de la lucrarea Şcolii de Sa­bat a r trebui să desăvîrşească şi să m ărească b is e r ic a ; dar în nici un caz nu a r trebui îngăduit ca ea să se abată de la interesele bisericii". (Idem/29).

„Şcoala de Sabat a r trebui să fie un loc unde nestem atele adevărului sînt cercetate şi eliberate de zgura erorii si aşezate în locul lor real în cadrul Evangheliei. Perle de m are preţ a!e adevărului, m ultă vrem e pierdute din vedere, trebuie să fie restitu ite copiilor lui Dumnezeu". (Idem 52).

„Scopul serviciului divin al Şcolii de Sabat nu a r trebui pierdut din vedere în mijlocul a ranjam entelor mecanice care să ne ocupe tim pul ce ar trebui consacrat a lto r ches­tiuni im portante. Totdeauna a r tre ­bui să ne ferim de form e şi cere­monii care a r putea um bri adevă­ra ta ţin tă pentru care ne străduim. E prim ejdia ca Şcoala de Sabat să devină ceva obositor, cînd, dim po­trivă, ea a r trebui să fie o odihnă, o reînviorare şi o fericire... F rum u­seţea şi succesul Şcolii de Sabat stau în sim plitatea şi zelul ei de a servi lui Dumnezeu. A r trebui să se insiste m ai m ult în ce priveşte m intuirea sufletelor. Aceasta a r t r e ­bui să formeze principiul călăuzitor al Şcolii de Sabat. Serviciul divin al Şcolii de Sabat a r trebu i condus de bărbaţi şi femei credincioase care vor veghea şi vor discerne asu­pra cui se mişcă Duhul lui Dumne­zeu şi care conlucrează cu îngerii lui Dumnezeu în atingerea scopului acestei instituţii divine.

Celor ce conduc le sînt încredin­ţa te răspunderi sfinte şi aici a r tre ­bui să fie locul unde, prin tr-o vie legătură cu Dumnezeu, bărbaţi şi femei, tineri şi copii, să poată fi atît de bine pregătiţi, îneît să fie o forţă şi o binecuvîntare pen tru biserică şi lume. Ei vor a ju ta biserica să urce şi să înainteze, pe cît le este posibil, mergînd din putere în pu ­tere". (MSS/82).

„ în acest loc a r trebu i să fie p re ­date învă ţă tu ri care să reverse lu ­m ină în cam erele inim ii şi ale m in ­ţii. Şi, pentru ca aceasta să se îm ­

Ianuarie — Februarie 1988

plinească, slujbaşii a r trebui să fie sub influenţa Spiritului Sfînt, ca orice egoism să fie înfrînt, să nu mai fie rostit nici un cuvlnt pripit, să nu mai fie săvîrşită nici o faptă necugetată, ci haru l lui Dumnezeu să poată fi m anifestat ca lucrînd pentru salvarea sufletelor. Acesta ar trebui să fie m arele rezultat al lu ­crării Şcolii de Sabat". (Idem,/46).

Cine v rea să se consacre Domnu­lui şi să se hotărască a fi un lucră ­tor sîrguincios în acest domeniu ? Cine vrea să fie un conîucrător cu Domnul Hristos în a învăţa pe alţii m arile adevăruri m întuitoare ? Cine vrea d intre cei chem aţi să-şi înde­plinească bine slu jba ? Acela va auzi cu bucurie cuvintele Domnului Hristos : „Bine, serv bun şi credin­cios, ai fost credincios peste puţine lucruri, te voi pune peste m ulte lu ­cruri ; in tră în bucuria Stăpînului tău". (Mat. 25, 21)

„Ceea ce se cerc de la ispravnic, este să fie găsit credincios în lucrul încredin ţat lui" (1 Cor. 4,2). „Cine este credincios în cele m ai mici lu ­cruri este credincios şi în cele m ari" (Luca 16,10).

D ar care este legătura în tre „cre- dincioşie" şi Şcoala de Sabat ?

Cererea cea m are este după s lu j­başi credincioşi, care au o viziune a adevăratu lu i scop al Şcolii de Sabat, care au înţelegerea adevăra ­tei răspunderi, care în mod s tă ­ru ito r fac to t ce pot m ai bine şi care suportă voios poveri oricît de grele. Domnul cere ca fiecare să fie credincios fa ţă de însărcinarea p r i ­mită. Cuvîntul „bine" în tre semnele citării este adresa t nu celui în ţe ­lept, nici aceluia care pare a avea succes, ci aceluia care este credin ­cios.

Care sîn t probele evidente că ci­neva are spiritul credincioşiei ? Cea d in ţii pe listă poate fi socotită p a r ­ticiparea regulată.

Influen ţa unu i slujbaş care în tîr- zie din obişnuinţă este foarte greu de biruit. V aloarea iui este au ten ­tificată de fap tu l că el este cu sigu­ran ţă prezent atunci cînd este ne ­voie de el şi anum e în fiecare Sa­bat. Un slujbaş credincios se va strădui să a ibă raportu l de prezenţă desăvîrşit.

în tr-o m are adunare s a pus în ­trebarea : „Ce lucru s-ar putea face pen tru a se îm bunătă ţi activitatea Şcolii de Sabat ?“ Un cor de glasuri a răspuns deodată : „Punctualita ­tea". Răspunsul a fost considerat a fi foarte bun. Credincioşia cere să se dea în priv in ţa aceasta un bun exemplu. îngerii v in punctuali la serviciul divin al Şcolii de Sabat. Pen tru ce să întîrzie m em brii ? Şi m ai ales pen tru ce să întîrzie s lu j­başii ? Toţi a r trebui să se înca­dreze în arm onia şi ordinea cerului. Se dau m ai jos cîteva motive pentru

care a r trebui ca fiecare credinciossă ia parte la acest serviciu divin.

a) Dumnezeu a b inecuvîntat şi a sfinţit fiecare zi de Sabat ;

b) Aştept ca slujbaşii com unităţii să fie prezenţi şi m-aş m ira dacă nu i-aş vedea ;

c) Dacă aş răm îne departe aş pierde imnurile, rugăciunea şi stu ­diile care m i-ar fi făcut m ult bine ;

d) Prezenţa m ea este cu a tît mai necesară atunci cînd alţii nu pot v e n i;

e) Exemplul meu trebuie să influ­enţeze şi pe a l ţ i i ;

f) Mă voi proba să văd cît de mult iubesc pe Domnul. A devărata iubire rareo ri u ită de a merge la întîlnire ;

g) E o făgăduinţă specială că acolo unde se adună doi sau tre i în numele Domnului, El însuşi este în mijlocul lor.

O a ltă dovadă că un slujbaş are spiritul credincioşiei adevărate, se găseşte în îngrijită lui pregătire pentru lucrarea sa. Bogăţia de cu­noştinţe biblice, de cunoştinţe ge­nerale, iscusinţa de a prezenta, nu pot să înlocuiască neglijenţa de a studia acea parte din Biblie rîndu- itS ca studiu al Şcolii de Sabat, pentru acea săptămînă. Studiul şi m editaţia asupra lecţiunii de la în ­ceput pînă la sfîrşit trebuie să ducă la învă ţă tu ri logice, puternice, im ­presionante, spirituale şi lipsite de ezitare sau nesiguranţă. Acest îna lt nivel de credincioşie este necesar.

Slujbaşii com unităţii ar trebui să se încerce d in cînd în cînd dacă m ai sînt sau nu credincioşi fa ţă de toate obligaţiile lor aşa cum au avut odată deprinderea de a o face.

Cel care nu simte povara pen tru binele sp iritual al m embrilor, cel care nu poate găsi tim p pentru a studia cum trebuie lecţiunea săptă- mînii prezente, care nu simte lipsa întîln irilor prem ergătoare sau a m a­terialului a ju tă to r pentru lecţiune, care vine num ai în zilele frumoase şi care de obicei întîrzie, nu poate zice că este un slujbaş conştiin­cios.

Necredincioşia în serviciu dă pe faţă o stare spirituală num ită „în ­cropire" (Apoc. 3,15.16). Cum poate cineva care îşi dă seam a de însem ­nătatea tim pului în această perioadă a istoriei om enirii să fie încropit în activitatea creştină ? In fiecare serviciu divin al Şcolii de Sabat a r trebui să se sim tă fiorul unei noi energii, noi puteri şi noi vieţi pînă la punctul de fierbere al rîvnei sale. A devărata punere la încercare a credincioşiei rareori se dovedeşte prin lucruri m ari. P rile ju l nostru de azi, fie că pare că este m are sau este mic ne este da t de Dumnezeu. Dacă-1 folosim cum trebuie, aceasta înseamnă a face voia lui Dumnezeu.

Nevoia tim pului de faţă este invi­ta ţia la credincioşie.

A. Chelbegeanu Consilier Uniune

ROMA ŞI ORIGINEA DUMINICII

Exam inînd posibilitatea originii p&zirii duminicii p rin tre iudeo-creş- tinii din biserica prim ară, am ajuns tocm ai la concluzia că este inutil să căutăm prin tre ei urm ele ori­ginii acesteia, datorită credincioşiei lor fa ţă de obiceiurile religioase iudaice, cum a r fi de exem plu pă- zirea Sabatului. De aceea, ne vom îndrep ta cercetarea în găsirea ori­ginii duminicii la cercurilc creşti­n ilor d in tre Neamuri. Să presupu­nem că aceştia, neavînd legături anterioare cu iudaism ul şi fiind acum în conflict cu iudeii, au sub­stitu it poate sărbătorile iudaice, de exem plu Sabatul şi Pastele, cu noi date şi noi semnificaţii.

A doptarea unor noi zile de să r ­bătoare religioasă şi im punerea lor întregii creştinătăţi, poate fi rea ­lizată în cadrul unei biserici în care despărţirea de iudaism s-a fă-

tăţi, la început în Roma şi mai tîr- ziu în răsărit. Leonard Goppelt, în studiul său cu privire la originea bisericii, susţine acest punct de ve­dere atunci cînd scrie :

„Epistola presupune existenţa în Roma, după cum s-ar aştepta ci­neva, a unei biserici cu o m ajo ­ritate creştină d in tre Neamuri (11,13) şi o m inoritate creştino-iu- daică (14,7). Această co-existenţă a celor două g rupări a generat unele dificultăţi com parate cu acelea cu­noscute în Corint cam în acelaşi timp...

S ituaţia bisericii din Roma în ceea ce priveşte re la ţia sa cu iu ­daismul, a tît cît ne perm ite epis­tola către Rom ani să înţelegem, este asem ănătoare aceleia prezen­ta tă de textele post-pauliniene cu privire la creştinism ul apusean ; o rup tu ră în tre biserică şi sinagogă se găseşte pretutindeni, dar este

ind de C h res tu s"4 (probabil o transcriere greşită a numelui lui Isus).5 Faptul că cu această ocazie convertiţii iudei, asemenea lui Aqui- la şi Priscila, au fost expulzaţi din oraş, îm preună cu iudeii (Fapte18,2) dovedeşte, aşa cum spune P ierre Batiffol, că „poliţia rcm ană n-a ajuns să facă deosebire între creştini şi iudei“. s Patrusprezece ani mai tîrziu, totuşi, Nero iden­tifica pe creştini ca fiind o entita te aparte, deosebindu-se bine de iudei, îm păratu l, de fapt, după Tacitus (55-120 e.n.), „a în tărit vinovăţia lor (pentru că a r fi dat foc Ro­mei ?) şi a folosit cele m ai cum ­plite to rtu ri îm potriva unei clase

de oam eni ce erau u rîţi pentru ticăloşia lor, fiind num iţi creştini de către populaţie" 7.

DE LA SABAT... LA DUMINICA*

cut de tim puriu şi printr-o putere eclesiastică ce se bucura de o largă recunoaştere. Biserica din capitala imperiului, a cărei autoritate era deja sim ţită pretu tindeni în seco­lul al II-lea, pare să fie locul de naştere al păzirii duminicii *. Pen ­tru a testa valabilita tea acestei ipo­teze, vom proceda în scurt la tre ­cerea în revistă a acelor im por­tan te condiţii religioase, sociale şi politice care predom inau a tît în oraş cît şi în biserica din Roma.

PREDOMINAREA CONVERTIŢILOR DINTRE NEAM URI

Cele spuse de apostolul Pavel în Epistola sa către Romani, în mod deosebit în ultim ele capitole, p re ­supun că com unitatea creştină din Roma era a lcătuită în principal dintr-o m ajoritate de creştini ve­n iţi d intre N eam uri (Rom. 11,1 ;13); şi dintr-o m inoritate de creş­tini proveniţi d in tre iudei (Rom.14). „V-o spun vouă, N eamurilor" (Rom. 11,13), spune în mod explicit apostolul, ia r în cap. 16 el salută m ajoritatea credincioşilor care poartă un num e grec sau la t in 2. Faptul că predom inau m em brii d in tre N eam uri şi conflictul lor cu iudeii, înăuntru l şi în afa ra Bise­ricii, au necesitat — probabil — o deosebire în tre cele două comuni-

\ m - ----------- -----

necunoscută în bisericile din răsă ­rit, aşa cum am a ră ta t mai sus. Iudaism ul nu joacă nici un alt rol în afară de acela de a fi strămoşul creştinism ului “.

Iudeii creştini, deşi o m inoritate în biserica Romei, se pare că au dat loc la „disputa" (Rom. 14,1) în legătură cu problem e ca valoarea legii (cap. 2,17), necesitatea circum- ciziunii (2,25-27), m întuirea prin ascultarea de Lege (cap. 3 ; 4 ; 5), necesitatea de a respecta anum ite zile şi ab ţinerea de la h rana necu­ra tă (cap. 14-15). Cu toate acestea, predom inarea m em brilor proveniţi d in tre Neamuri, în principal de origine păgînă, cum şi conflictul lor cu iudeo-creştinii din biserică şi cu iudeii din afa ra ei poate că în adevăr au contribuit la o rupere mai tim purie de iudaism în Roma, decît în Orient. A bandonarea pă ­zirii Sabatului şi adoptarea dum i­nicii pot reprezenta un aspect' im ­portan t al acestui proces de dife­renţiere.

DIFERENŢIEREA TIMPURIE DINTRE IUDEI ŞI CREŞTINI

în anul 40 e.n., îm păratu l Clau- dius, după istoricul rom an Sueto- nius (aprox. 70-122 e.n.), „a ex ­pulzat pe iudeii d in Roma, deoarece ei se revoltau mereu, instigaţi fi-

Această recunoaştere a creştinilor din partea rom anilor, ca o sectă distinctă de iudaism, pare să fie rezultatu l na tu ra l al încercărilor făcute de am bele părţi pen tru a se deosebi una de cealaltă în fa ţa autorită ţilor romane. Dacă iniţial creştinii se identificau cu iudeii pen tru a beneficia de protecţia pe care legislaţia rom ană o acorda credinţei şi obiceiurilor iudaice, spre anul 60, după cum rem arcă F. F. Bruce, „nu m ai e ra posibil să consideri pe creştini (în afara Palestinei), ca fiind în mod simplu num ai o ram ură a iudaism ului" 8. Iudeii înşişi au lua t iniţiativa de a se disocia de creştini, care în m ajorita tea lor, în im periu, erau necircumcişi (deci d in tre Neamuri).

îm pre ju ră rile se pare că au fost favorabile pen tru a forţa o astfel de disociere, în mod deosebit în Roma. După anul 62 e.n., influenţa iudaică era de fap t prezentă la curtea im perială, în persoana îm ­părătesei, Popeea Sabina, o proze­lită iudaică, o prietenă a iudeilor, cu care Nero s-a căsătorit în acel a n .9 A. H arnack consideră de fap t că Nero, pen tru a se disculpa de acuzaţia pe care i-o aducea poporul de a fi da t foc Romei, la instigarea iudeilor a aruncat v ina asupra

Curierul Adventist

creş tin ilo r.10 Este o realita te faptul că, deşi sectorul Trastevere nu a fost atins de flăcări, aşa cum re­marcă şi P. Batiffol, „iudeii n-au fost nici pentru un moment acu­zaţi că a r fi dat foc Romei, ci acu- z iţiţi a căzut asupra c reş tin ilo r; deci putem spune că ei erau la ■data aceea categoric şi în mod pe r­sonal deosebiţi de iu d e i" .11 Creş­tinii nu au uita t rolul jucat de iudei în prim a şi sîngeroasa per­secuţie im perială pe care au sufe­rit-o, şi părin ţii bisericii n-au ezi­ta t să-i facă răspunzători de faptul că au incitat pe Nero să persecute pe c reş tin i.12.

Faptul că pe la anul 64 e.n. creştinii, aşa cum comentează F, F. Bruce, „erau în mod clar deo­sebiţi de iudei în Roma...", în timp ce „a fost necesar un timp mai îndelungat pen tru acest lucru în Palestina (unde în mod practic, toţi creştinii erau iudei din naş ­tere)" 1!, este totuşi o dată im por­tantă pentru studiul nostru cu p r i­vire Ia originea duminicii. Aceasta sugerează posibilitatea ca abando­narea Sabatului şi adoptarea dum i­nicii ca o nouă zi de închinare să fi avut loc mai întîi în Roma, ca o parte com ponentă a acestui proces de diferenţiere de iudaism. A lţi factori im portanţi pe care-i găsim în biserica din Roma ne vor face în stare să verificăm valabi­litatea acestei ipoteze.

N O T E

1 Holul conducător al B iseri­cii din Roma în cel de-al doilea secol îl vom analiza m ai tîrziu.

2 Acesta — per se — nu este un argum ent categoric, deoarece H a r r y X. Leon dem onstrează pe baza inscripţiilor arheologice ale Romei antice, că m ulţi iudei preferau num e latine şi greceşti. El prezintă o listă de 254 de exem ple de num e latine şi 175 exem ple de num e gre ­ceşti folosite de iudei în Roma a n ­tică (The Jew s of Ancient Rome, 1960, pag. 93-121). F aptul că m a­jo rita tea m em brilor din Roma erau păgîni convertiţi la creştinism, a- cest lucru este în mod clar a ră ta t de dechiraţia apostolului Pavel din Romani 1,13-15, unde spune : „Ast­fel, în ce m ă priveşte pe mine, am o vie dorinţă să vă vestesc Evan­ghelia vouă celor din Roma... ca să culeg vreun rod p rin tre voi, ca p rin tre celelalte Neamuri". După toate aparenţele, această comuni­ta te creştină —• dintre N eam uri — din Roma avea legături lim itate cu iudeii mai îna in te de venirea lui Pavel. Acest lucru este sugerat de faptul că — de exem plu — atunci cîîid Pavel s-a în tîln it cu condu­cătorii iudei, la tre i zile după so­sirea Iui Ia Roma, ei i-au spus „Noi n-am prim it din ludea nici o scrisoare cu priv ire Ia tine, şi h-a venit aici nici un fra te care

să fi spus sau să fi vorbit ceva rău despre tine" (Fapte 28,21). M arta Sordi, II Cristianesimo e Roma, 1965, pag. 65-72, susţine cu insistenţă pe baza m ai m ultor de­c laraţii ale apostolului Pavel (Fii. 1,12-24 ; 4,22 ; 1,17 ; Col. 4,10- 11), ca şi pe m ărtu ria lui Tacitus (Anale 12,32) cu priv ire la Ponipo- n ia G raccina (soţia lui Aulus P lau- tius, cuceritorul Britaniei şi un con­vertit la creştinism încă din zilele de început) că o „separare clară" a existat în tre biserică şi sinagogă în Roma. Creştinii, după toate apa ­renţele, se adunau în casele nobi­lilor convertiţi, „evitînd orice con­flict cu iudeii locali" (pag. 69). Se pare că Pavel a venit în conflict cu cercurile iudaice, deoarece el n-a pu tu t da decît tre i num e dintre cei circumcisi, în tre lucrătorii lui (Col. 4,10-11).

3 Lconard Goppelt, Les Origines de 1’Eglise, 1961, pag. 202-2CT3.

4 Suetonius, Claudius 25,4 ; H. J. Leon (nota 2), pag. 23 susţine o dată mai tim purie (apropiată de anul 41 e.n.) ; unii teologi consi­deră totuşi că Chrestus „este m i­mai num ele unu i agitator şi deci nu are nici o legătură cu propa­ganda creştină" ; vezi M arta Sordi (nota 2), pag. 647 ; vezi de asem e­nea S. Benko, “The Edict of C lau­dius of A.D. 49 aud the Instigator Chrestus”, Theologische Zcitschrift,25 (1969) : 406-418. Bio Cassius (150-235 e.n.). H istoria 60, 6 nu m enţionează expulzarea decretată de Claudius, ci se referă la un edict care interzicea iudeilor de a se mai aduna după obiceiul lor.

5 Tacitus, A nale 15,44, în raportul său cu priv ire Ia persecuţia lui Nero, scrie num ele în felul acesta. Cu priv ire la evoluţia numelor, vezi A. Labriolle, „Christianus", Bulletin du Cange 5 (1929-1930); 69-88; A. Ferrua, „Christianus sum ", La Civiltă Cattolica 2 (1933) : 552-56 ; şi 3 (1933) 13-26 ; Tertu- lian în a sa Apologia, 3 ia în bătaie de joc pe păgîni, spunînd „(Nu­mele) Christian... este pronunţat în mod greşit de voi ’Chrestianus’ căci voi nici nu p ronunţa ţi în mod corect num ele pe care îl dispre­ţuiţi".

Ci P ierre Batiffol, Prim itive Catho- licism, 1911, pag. 19. Această ipo­teză este susţinută, de exem ­plu, de atitudinea proconsulului din Achaia, A nneus Novatus Gal- lio, fratele lui Seneca, care auzind pe conducătorul sinagogii acuzînd pe Pavel că este un renegat şi un dispreţuitor al Legii, a spus „de­oarece este o problem ă despre cu­vinte şi num e şi despre propria voastră lege, ocupati-vă voi înşivă de ea" (Fapte 18,15 ; cf. 13,29 ;24,5).

7 Tacitus, A nale 15,44.8 F. F. Bruce, The Spreading

Flame, 1958, pag. 140 ; Lconard Goppelt (nota 3), pag. 42, rem arca de asemenea „ în oraşul im perial creştinii se deosebeau de iudei, pe la anul 64 e.n., d a r nu m ai devrem e de anul 49 e.n. Recunoaşterea de

către sta t a sta tu tu lu i lor separat a avut loc între aceste două date, aceasta după unele izvoare ro ­mane".

9 Iosif Flaviu, V iaţa 3, relatează că în anul 63 e.n., în tim p ce v i­zita Roma, a fost introdus la îm ­părăteasă, care a m anifestat inte­res faţă de el. în A ntichită ţi 22,8.11, el m enţionează că ea era o p ro ­zelită iudaică ; cf. Tacitus, Histo­ria 1,22.

10 A. von Harnack, The Mission and Expansion of Christianity in the First Three Centuries, 1908, pag. 51.100 ; J. Zeiller, The History of the Prim itive Church, 1949, I, pag. 372, susţin de asem enea această posibilitate. Ei pun în trebarea „Au fost oare protejaţii Popeei admişi în cercul ce se afla în ju ru l îm ­păratu lu i şi care gîndeau că pu ­teau fi de folos lui Nero şi chiar lor, ară tînd către creştini ca fiind autorii crimei, ei care, aşa cum se spunea, aveau plăcerea în a p ro ­mova idei de răzbunare divină, ideea unei conflagraţii universale şi a distrugerii lumii ?“

11 P. Batiffol (nota 6), pag. 20; Ernest Renan, The Antichrist, 1892, pag. 112 observă de asemenea „Ro­manii confundau adesea pe iudei şi creştini. De ce oare deosebirea a fost aşa de clară cu ocazia aceas­ta ? De ce oare iudeii, pentru care rom anii aveau aceeaşi antipatie m orală şi aceeaşi îm potrivire re li­gioasă ca şi pen tru creştini, de ce n-au fost şi ei am estecaţi de data aceasta ?“ El sugerează ideea că „iudeii au avu t o întîln ire secretă cu Nero şi Popeea, în momentul în care îm păratu l a emis un gînd a tît de odios îm potriva ucenicilor Iui Hristos".

12 Cf. Tertulian, Apologia 21 ; Commodian, Carm en apologeticum, P.L. 5, 865 ; Justin M artirul, Dialog 17,3 ; un tex t în scrisoarea lui Cle­ment către Corint (5,2) păstrează am intirea in tervenţiei ostile a iu ­deilor : „Din cauza geloziei şi a in ­vidiei, cei mai m ari şi mai drepţi stîlpi ai bisericii (Petru şi Pavel) au fost persecutaţi, judecaţi şi con­dam naţi la m oarte (tr. E. Good- speed, The Apostolic Fathers, An A merican Translation, 1950, pag. 51) ; J. Zeiller (nota 10), pag. 373, observă urm ătoarele : „ în orice caz, din ziua aceea, creştinii au început să fie deosebiţi de iudei de către autorităţile rom ane, aceştia d in ur­m ă răm în înd în posesia privilegi­ilor lor, în tim p ce creştinii erau arestaţi, judecaţi şi condamnaţi." Pete r Richardson, Israel In the Apostolic Church, 1969, pag. 47, subliniază fap tu l că în tim p ce ro­m anii se ocupau de creştini, după ce aceştia s-au separat de iuda­ism, în realita te aceasta era o

(continuare în coperta IV-a)

— _ — —flTIanuarie — Februarie 1988

SN MEMORIAM

BERNER KONRAD— DANIEL 1913-1987

CONSTANTINESCU LUCA 1901—1987

— In ziua de 15 noiembrie 1987, un harnic slujitor al lui Dumnezeu şi-a încheiat a lergarea şi lupta c re ­dinţei, după o îndelungată şi rodnică activitate. F ra ­tele pastor pensionar B erner Konrad Daniel a trecut la odihnă, şi aşteaptă în tîln irea fa ţă către faţă cu învăţătoru l şi S tăpînul său ceresc.

F ratele B erner s-a născut la Novi-Sad, Iugoslavia, la data de 13 decembrie 1913. De tim puriu s-a în ­dreptat către slu jirea Bisericii lui Dumnezeu. După ce a fost pregătit ca pastor studiind la Zagreb, a început activitatea în cadrul editurii din Belgrad şi apoi ca pastor-aju tor la Novi-Sad pînă în anul 1910. Din anul 1946 pînă în anul 1955 a lucrat în cadrul Conferinţei Cluj şi a fost în tă rit ca pastor. U rm ătorii douăzeci de ani de activitate s-au desfăşurat în Conferinţa Sibiu, ca pastor în Sibiu şi apoi ca secretar. în anul 1976 a fost pensionat.

Acesta a fost cursul vieţii unui slujitor consacrat, un pastor care a exercitat o puternică influenţă spre bine în lucrarea lui Dumnezeu, a tît asupra conlucră- torilor săi cît şi asupra comunităţilor.

F ratele B erner era un pastor conştiincios, foarte ordonat şi punctual, un predicator capabil, studios şi eficient.

Familia, întem eiată cu sora Jeszenszky Lenke, a avut bucuria naşterii a patru copii : Ildiko, M artha, Lenke şi Zsolt.

U ltim a parte a vieţii, fr. B erner a petrecut-o în co­m unitatea Sibiu, fiind vrem e de 8 ani presbiter şi un a ju tor preţios în lucrare, un sfătuitor respectat de credincioşi şi conlucrători.

Serviciul divin de înm orm întarc s-a desfăşurat la Sibiu, la serviciul de înm orm întare participînd fr. Toma Cornel, din partea Uniunii de Conferinţe, fr. Moldovan Aron din partea Conferinţei Sibiu, fr. Stoica Napoleon şi fr. Nossner Gottfried din partea Confe­rin ţei Cluj, pastorul comunităţii, fr. P ăcuraru Bazil. Au fost prezenţi a lţi colegi pastori, şi numeroşi cre ­dincioşi.

Astfel s-a încheiat o v ia ţă de dăru ire şi servire, o viaţă care a ascultat îndem nul în ţelep tu lu i : „A run- că-ţi pîinea pe ape" şi acum aşteaptă îm plinirea făgă­duinţei : „şi după m ultă vrem e o vei găsi iarăşi". (Eclesiastul 11, 1).

— In ziua de 21 noiembrie 1987 a încetat din v iaţă fratele pastor pensionar Constantinescu Luca, închein- du -şi alergarea pe păm întul celor vii după 86 de ani de viaţă.

F ratele Constantinescu s-a născut la data de 23 sep­tembrie 1901 pe m eleagurile judeţu lu i Ialomiţa. Învaţă meseria de croitor, dar după ce în anul 1921 prim eşte adevărul m întuirii prin Domnul Hristos, merge la şcoala de la Diciosînmartin şi face parte din prim a promoţie de evanghelişti, în anul 1930.

In acelaşi an s-a căsătorit cu sora Nicuîescu Manda, în fam ilia dînşilor năseîndu-se şase copii.

Fratele Constantinescu şi-a început activitatea de lucrător îm preună cu fr. pastor M unteanu Constantin în Muntenia. După în tărirea prin binecuvîntare sn anul 1937 a lucrat în diferite districte din Moldova şi Transilvania, pînă în anul 1961 cînd a fost pensionat.

Apoi s-a stabilit la P ia tra Neamţ, dînd un ajutor preţios lucrării din comunitate.

La două luni după m oartea soţiei sale (11 septembrie 1987), fr. Constantinescu îşi încheie şi el viaţa, la data de 21 noiembrie.

Inm orm întarea a avut loc la Piteşti, la serviciul de

înm orm întare participînd fr. Vasilescu G abriel din

partea Uniunii de Conferinţe, m ai m ulţi pastori colegi

şi numeroşi credincioşi.

Putem să prim im cu deplină încredere asigurarea

divină : „Şi însuşi Domnul nostru Isus Hristos, şi Dum­

nezeu, Tatăl nostru, care ne-a iubit şi ne-a dat, prin

haru l Său, o mîngîiere veşnică şi o bună nădejde, să

vă mîngîie inimile, şi să vă în tărească în orice lucru

şi cuvînt bun". (2 Tesaloniceni 2,16.17)

Curierul Adventist

SFÎRSIT DE CALE.J— Fratele Stoiu Gheorghe, din

com unitatea Piatra-Olt, a trecut la odihnă ir. ziua de 17 aprilie 1986.

Născut în ultim ul an al secolului trecut, a răm as orfan de tim puriu şi a p rim it credinţa în anul 1930.

A slujit pe Dumnezeu cu credin- cioşie, şi ani îndelungaţi a fost pres- biteru l comunităţii. Toată viaţa sa s-a desfăşurat sub sim ţăm întul pu ­ternic al prezenţei lui Dumnezeu, care era pentru dînsul o Fiinţă me­reu apropiată, despre care vorbea cu afecţiune şi respect, numindu-L ,.Tata“ . Om al păcii, gospodar h a r ­nic şi priceput, era o lum ină între consăteni.

Cu dragoste a consacrat pe fiul său slujirii ca pastor al Evangheliei.

Fratele Stoiu aşteaptă în liniştea m orm întului fericita întîlnire cu iu­b itul său Dumnezeu şi Mîntuitor, şi cu toţi sfinţii Celui P rea Înalt, făgă­duinţă scumpă dată tu tu ro r credin­cioşilor de către Cerescul nostru Tată.

— înain te de vrem e şi-a încheiat cursul vieţii fra te le Gorgan Dumitru din Crasna, judeţul Maramureş.

V lăstarul unei familii tem ătoare de Dumnezeu, fratele s-a născut la data de 21 iulie 1962 şi a primit botezul în anul 1980. Moartea a avut loc la Bucureşti, la 2 noiem­brie 1286. A m intirea purtării sale evlavioase, blînde şi iubitoare ră- mîne mîngîiere pentru părinţii săi îndureraţi, pentru cei trei fraţi ai săi şi pentru com unitatea din care a făcut parte.

— Un pionier al comunităţii P în- găraţi, judeţul Neamţ,- fratele On- ţanu Neculai, în v îrstă de 82 de ani, s-a stins din v iaţă în ziua de 28 iu ­lie 1987.

Fratele Onţan.u, care primeşte cre­din ţa în anul 1936, a fost slujbaş al comunităţii vrem e îndelungată şi a slujit ca presbiter cu binecuvîn- ta re aproape 25 de ani. S-a distins ca un om devotat şi activ în lucra ­rea Domnului, un credincios sănătos în credinţă, un părin te bun al celor10 copii ai săi.

La ceremonia de înm orm întare, din partea U niunii a participat f ra ­tele Popescu Nicolae, ia r din partea Conferinţei Bacău, fra te le Dima Viorel.

— Cu durere anunţăm încetarea din v ia ţă a sorei Constantinescu Manda, născută Niculescu, soţia pas­torulu i pensionar Constantinescu Luca, m am ă a şase copii.

Ianuarie — F ebruarie 1988

Sora Constantinescu s-a născut la data de 18 m artie 1912 în comuna Tîmboieşti, judeţul Vrancea, a p ri­m it botezul în anul 1930 şi în ace­laşi an s-a căsătorit cu fr. Constar..- tinescu Luca, la d a ta aceea lucrător biblic. îm preună au străbătu t M un­tenia. Moldova şi Transilvania, acolo unde fratele a fost chemat să lu ­creze. După pensionarea soţului, au locuit îm preună la P ia tra Neamţ.

In toţi aceşti ani de slujire a fost a lături de soţul ei purtînd cu iubire povara lucrării, răspunderile, bucu­riile şi necazurile vieţii de slujire.

F irul vieţii s-a în tre ru p t la 11 sep­tem brie 1987. Î rm orm în ta rea a avut loc la Piteşti şi cuvîntul de m în­gîiere a fost rostit de pastorul co­munităţii, fr. Belu Ioan.

— După o v ia ţă îndelungată, bo­gată în evenimente şi în slujire, a încetat din viaţă fratele Mureşeanu Emanoil, m em bru de frunte al co­m unităţii A.Z.S. din Sinaia.

Fratele M ureşeanu s-a născut în Bucureşti, la 24 mai 1900. De mic învaţă o meserie, munceşte din greu, d ar cu pasiune, năzuind m e­reu spre măiestrie desăvîrşită. Cu­noaşte adevărul în comunitatea Popa Tatu din Bucureşti şi primeşte botezul, tră ind cu bucurie credinţa şi slujind pe Dumnezeu. In 1928 merge la Sem inarul Teologie din Diciosînmartin, unde studiază şi m unceşte în acelaşi timp. Acolo cu­noaşte pe M argareta Ciucu, se căsă­toresc în anul 1930 şi se stabilesc la Sinaia. Slujeşte cu devotament com unitatea şi este hirotonit ca presbiter în primii ani după război, în acelaşi tim p lucrează cu hărnicie şi deosebită pricepere, fiind deosebit de apreciat pen tru calitatea produ­selor muncii sale, fiind un, artist în m eseria sa. In adevăr, m unca sa, predicarea Evangheliei şi a ju tora ­rea celor nevoiaşi e rau roadele unui caracter form at după Modelul divin.

In ziua de 7 octombrie 1987 trece la odihna binecuvîntată, în u rm a sa răm înînd soţia, cei trei copii şi fa ­miliile acestora. Înm orm întarea a avut loc în ziua de 10 octombrie la Sinaia, cu partic iparea fra ţilor Popescu Nicolae şi Bocăneanu A drian din partea Uniunii, şi a f ra ­ţilor pastori Toma Gheorghe şi Peicu Virgil. A fost prezent un n u ­m ăr impresionant de credincioşi şi concetăţeni care l-au apreciat ca om, ca urm aş al Domnului Hristos.

— In ziua de 13 noiembrie 1E87 a adorm it în Domnul după o slujire credincioasă şi muncă neobosită fr. Onu Constantin din comunitatea P ia tra Neamţ.

Născut în anul 1898, fratele Onu încheie legămînt cu Dumnezeu prin botez la v îrsta de 30 de ani. Se află p rin tre bărbaţii de nădejde ai co­m unităţii P ia tra Neamţ, şi spriji- neşte la începuturile ei lucrarea şi în localităţile din jur. Mulţi ani a slujit ca presbiter cu binecuvîntare şi a fost pentru o perioadă m em bru al comitetului Conferinţei şi al Uniu­nii.

In fam ilia sa b inecuvîntată s-au născut 13 copii, din care 10 sînt acum în viaţă, prilej de rugăciuni, m uncă neobosită şi bucurii. Fire op­timistă, plină de bunătate, avea tot­deauna un cuvînt bun de rostit. In acelaşi tim p era statornic în cre­d in ţă şi ho tă rît pentru principiile Bibliei, pildă vrednică de urm at pentru toate generaţiile de credin­cioşi.

— La 23 noiembrie 1987 şi-a în ­cheiat via ţa şi slujirea fratele Ruczuli Anton, în v îrstă de 86 de ani, m em bru al comunităţii Sărata din judeţul Neamţ.

Fratele Ruczuli primeşte credinţa din tinereţe. După ce s-a aflat p rin ­tre pionierii comunităţii P ia tra Neamţ, fratele a lucrat cu m ultă sîrguinţă în ram ura muzicală, în- văţînd în numeroase comunităţi pe cei tineri să cînte im nurile Sio- nului. După o v ia ţă de slujire plină de umilinţă, fratele Ruczuli a adorm it şi aşteaptă să-şi unească glasul cu m ulţim ea care va intona imnul t r iu m fu lu i : „Aleluia ! Dom­nul, Dumnezeul nostru cel A totpu­ternic a început să îm părăţească !“ (Apoc. 19,6).

— Fratele Cristea Năstase, m em­bru al comunităţii Piatra, Teleor­man, a încetat din viaţă în ziua de 1 decembrie 1987, în v îrstă de 99 de ani.

Un pionier al lucrării din loca­litatea sa, dînsul primise botezul în anul 1922 şi a slujit com unita­tea m ultă vrem e ca presbiter. Aş­teptăm cu încredere ziua strălucită a învierii şi în tîlnirii cu scumpii noştri fra ţi în Domnul.

„Ferice de acum încolo de m or­ţii care m or în Domnul ! Da, zice D u h u l; ei se vor odihni de oste­nelile lor, căci faptele lor îi u r ­mează !“ (Apoc. 14,13).

REDACŢIA

-------------------- ! E i

în tre 11-18 noiembrie 1987, au avu t loc în Elveţia, la Berna şi Jongny, lucrările Comitetului executiv al organizaţiei adventiste Diviziunea E uro-A frica la care au iua t parte delegaţi din Europa. America şi Africa.

Din partea Uniunii de Conferinţe A.Z.S. din ţa ra noastră au lua t parte : D. Popa, m em bru al acestui comitet şi A. Bocăneanu, invitat.

LĂUDAŢI PE DOMNUL

(urmare din pag. 1.4)

In acest context este bine a fi lua te în atenţie şi urm ătoarele sugestii. Cu ocazia cooptării unor noi corişti, aceia despre care se ştie că vor fi lua ţi în discuţie pentru o viitoare eliberare din slujbă, pen ­tru motive dictate de situaţii obiective, să fie rugaţi să se aşeze pe un rînd în spatele celor ce t r e ­buie să se formeze, aducîndu-şi astfel aportu l la pregătirea altora. R ăm înerea lor îm preună în cor, o vreme, nu le va oferi neplăcutul sim ţăm înt al in u ­tilităţii, ba pe unii, chiar îi mobilizează pen tru acele ocazii la care m ulţi d in tre cei tineri, în general, nu pot participa. Mai mult, vor avea acea satisfacţie că au contribuit la form area altora.

Cînd totuşi a sosit vrem ea ca să-şi încheie activi­ta tea în îndeplinirea acestei lucrări ce este încărcată de responsabilitate, trebuie să existe o strînsă cola­borare în tre pastor, comitet şi dirijor. Acesta din u rm ă în nici un caz nu va lucra independent. Este po triv it şi frum os a se crea un cadru plăcut, o atm osferă festivă, în care gînduri evocatoare, cîteva cuvinte de m ulţum ire, ba chiar şi o floare, pot m arca sfîrşitul unui drum presăra t adesea cu sacrificii. Dar îna in te de această parte festivă este necesară o m uncă efectivă, de la om la om, în care factorii de răspundere pot să le cîştige adeziunea pen tru p lanul lor... Se mai poate re trage cineva din cor, din in iţia ­tivă proprie sau motive personale, cum ar fi sănă­tatea, lipsa posibilităţii de a răm îne la repetiţii, etc.

Şi pen tru această situaţie este bine să fie înştiin ţat comitetul şi retragerea este bine să fie m arcată festiv.

Este voia lui Dumnezeu ca în toate comunităţile să se lucreze cu mai m ultă iubire pen tru suflete, fără a se u rm ări glorificarea eului. Dacă s-ar ren u n ţa la spiritul de rivalita te sau dorin ţa după întîietate, as­pecte care în anum ite cazuri s-au mai întîlnit, atunci partea noastră, a tu turor, a r putea fi bucuria lucru ­lui bine făcut, cîntul nostru a r putea fi cu plăcere prim it înaintea Domnului şi în final Dumnezeu ne-ar oferi ceea ce ne-a pregătit şi anum e o comoară veş­nică de slavă.

pastor,Gabriel Vasilescu Consilier-Uniune

DE L A S A B A T . . .

(urmare din pag. 21) persecuţie din partea iudeilor, fiind „conflict intern care a avut un rol creativ, obligînd pe creştini să de­vină o entitate separată şi să de­termine să fie recunoscuţi ca atare de către autorităţile romane".

13 F. F. Bruce (nota 8), pag. 157 In româneşte

D. Popa

I. P. „FILARET“ — Cda. 1004