Bibliografie selectiva:• Potolea, D., Nea~u, I., lucu, R., P~lni~oara,1.0. (2008). Pregiitirea psihopedagogicii. Manual

pentru definitivat ~i gradul didactic II, Editura Polirom, la~i.• llie, D., M. (2009). (coord.). Teoria 5i metod%gia curricu/um-u/ui, Editura Mirton,

Timi~oara.• lIie, D., M. (2009). (coord.). Introducere in pedagogie, Editura Mirton, Timi~oara.• llie, D. M. (2005). E/emente de pedagogie genera/a, teoria curricu/u-u/ui 5i teoria instruirii.

Editura Mirton, Timi~oara.• Antonesei, L. (2002).0 introducere in pedagogie. Editura Polirom, la~i.• Cretu, C. (1998). Curriculum diferentiat ~i personaJizat. Editura Polirom, la~i.• Cuco~,C. (2002). Pedagogie. Editura Polirom, la~i.• Cuco~,C. (2002). Istoria pedagogie. Editura Polirom, la~i.• Dumitru, AI.I. (2001). Educatie ~i Inviitare. Editura Eurostampa, Timi~oara.• lucu, R., B., (2000). Instruirea scolaro. Editura Polirom, la~i.• Negret-Dobridor. (2008). Teoria generala a curriculumului educational. Editura Polirom, la~i.• Paun, E., Ptolea, D. (2002). Pedagogie. Fundamentiiri teoretice ~i demersuri apJicative.

Editura Polirom, la~i.• Stoica, A. (sub red.). (1999). Noul curriculum national (statut, componente ~i caracteristici).

MEN ~iCNC,Bucure~ti.• Surdu, E. (1999). Fenomenul Educational. Editura Mirton, Timi~oara.• Ungureanu, D.(2001). Pedagogie comparatii. Editura Mirton, Timi~oara.• Ungureanu, D. (1999). Fundamentele Educatiei. Editura Mirton, Timi~oara.• Ungureanu, D. (1999). Educatie ~i Curriculum. Editura Mirton, Timi~oara.• *** (1998). Curriculum national pentru inviitiimantul obJigatoriu; cadru de referintii - MEN ~i

CNC,Bucure~ti.• *** (1998). Curriculum la decizia 5colii - MEN ~iCNC, Bucure~ti

Nu credem ca cineva i~i poate imagina societatea contemporana tara fenomenuleducational, corelatia celor doua fiind evidenta ~i absolut necesara. Impactul dezvoltariisociale asupra evolutiei fenomenului educational, dar ~i raspunsul acestuia ~i influenta saasupra socialului sunt in prezent, venind din trecut ~i continuand spre viitor, 0 axioma careia~tiinta contemporana trebuie sa-i acorde 0 importanta deosebitii, daca nu chiar absolutprioritara. Sa luiim in considerare doar exemplul Japoniei, care dupa riizboi a acordatsistemului de invatiimant 15% din Pill ~iazi este una din puterile economice ale lumii, chiardaca la acel moment era in haos economic tota1.

In plan etimologic termenul de educatie i~i are originea in substantivul latin educatio,substantiv derivat din doua verbe:

• educo-educare - a cre~te, a hrani, a ingriji 0 planta, 0 fiinta umana;• educo-educere - a scoate din, a ridica, a inalta, atdt ca sens propriu cdt ~i cu sens

figurat.De-a lungul istoriei fenomenului educational cele doua filiere s-au impletit ~i

completat reciproc, imprimand, fiecare, 0 amprentii specifica realitatii educationale:• fatalismul educational- individul nu poate fi altceva decat ceea ce I-a inzestrat natura

sa fie, ~ideci nu poate fi decat crescut / ingrijit de educator;• optimismul educational - care minimalizeaza daca nu chiar ignora factorii intemi,

considerand atotputemica educatia, care poate forma orice fel de personalitate dinoricare individ nou nascut, acesta fiind considerat "tabula rasa".Data fiind amploarea ~i caracterul cvasi axiomatic al fenomenului educational,

termenul educatie i~i poate gasi cu greu 0 definitie unanim acceptata.Diver~i speciali~ti au defmit fenomenul educational punandu-~i amprenta personala ~i

a propriului domeniu de activitate: filozofie, psihologie, sociologie, pedagogie etc., tara sareu~easca formularea unei definitii unanim acceptate ~i irepro~bile, aceasta fiind, poate,chiar imposibila.

Apar, in consecintii, numeroase defmitii, de 0 mare diversitate, dar ~i cu un anumitnumitor comun. In secolul al XVIII-lea, filozoful german 1.Kant define~te educatia ca fiind 0

activitate de disciplinare, cultivare, civilizare ~i moralizare a omului, scopul ei fiinddezvoltarea in individ a intregii perfectiuni de care acesta este susceptibil.

Pentru psihologul Jean Piaget, educatia reprezinta transformarea con~tiintei, apsihismului individului in raport cu valorile co~tiintei comune, prin facilitarea ~iaccelerarea adaptarii, cu subprocesele ei, acomodare ~i asimilare (piaget, J.,1982).

Sociologul francez Emil Durkheim vede educatia cafiind actiunea generatiilor adulteindreptata asupra generatiilor tinere, in intentia inducerii in acestea din urma, de stari fizice,

intelectuale §i morale reclamate de viata sociala in general, dar §i de mediul social pentrucare sunt destinati indivizii (Durkheim,E.,1980).

In perioada interbelica, unul dintre cei mai reprezentativi pedagogi romani, pe numelesau ~tefan Barsanescu, definea educatia ca 0 activitate con§tienta de injluentare aeducabilului printr-o tripla actiune de fngrijire, indrumare, cultivare, in directiasensibilizarii sale fata de valorile culturale §i ulterior pentru crearea acestora (Barsanescu,~t. apud. Cuco~,c., 1996).

"Marea varietate a definitiilor nu trebuie sa mire, dat fiind complexitatea ~ivastitatea,diversitatea ~ieterogenitatea derutanta uneori a fenomenului educational." (Dorel Ungureanu,1999, p.8)

Speciali~ti domeniului au consimtit, intr-o maniera realista la formularea a doua tipuride definitii acordate conceptului de educatie. Aceste definitii folosesc integrativ diverse Ieorientari formulate de-a lungul timpul. S-a recurs, a~dar, la doua acceptiuni, primaintegrand-o pe ce de a doua:

Prima, abordeaza educatia in sens larg, vazand-o ca ansamblul injluentelor exercitateasupra indivizilor umani, de regula copii §i tineri, in evolutia §i dezvoltarea lor, de catre altiindivizi umani, de regula adulti, indiferent daca aceste injluente sunt intentionate sauspontane, explicite sau implicite, sistematice sau intdmplatoare, dar avdnd un rol, mai maresau mai mic, informarea individului ca om social (Cerghit,I; VHisceanu,L., coord. 1988).

In sens restrans, educatia reprezinta un ansamblu specializat de injluente dar §i deinterventii intentionate, explicite, sistematice, directionate valoric, finalist, de regula asupracopiilor §i tinerilor, de catre adulti specializati §i competenti in acest sens, in spatii §iinstitutii special organizate §i dotate de tip §coala (Dorel Ungureanu, 1999, p.9).

2. Fenomenul educational de-a lungul istoriei omeniriiEducatia ca fenomen ~i practica sociala se poate spune ca a insotit omenirea pe tot

parcursul filogenezei. Cand practica educationala a devenit tot mai curenta ~i extinsa s-aconstituit intr-o premisa a reflectiilor teoretice asupra fenomenului educational ceea ce a dusla constituirea Pedagogiei ca ~tiinta a educatiei.

De-a lungul istoriei omenirii fiecare epoca majora a prezentat anumite caracteristicidin punct de vedere educational.

Vorbind de epoca preantica putem observa u~or ca istoria plaseaza debutul educatieica practica sociala la sfar~itul maturitatii Comunei Primitive ~i spre debutul Sclavagismului.

Acum se poate observa primul dualism in educatie. Aceasta se realiza, deci, pe douadirectii:

• educatia de tip ucenicie filiala - in care copilul invata prin traiul de zi cu zi cum sa-~itraiasca viata de adult de mai tarziu;

• educatia tribala - prin care tanara generatie era pregatita pentru viata de trib,realizandu-se un demers de initiere in practicile tribale.In Sclavagism, dualismul educational se pastreaza dar, chiar daca primul tip de

educatie, amintit mai sus, nu sufera modificarii majore, cel de al doilea se poate numi acumeducatie propriu-zisa realizandu-se de catre persoane adulte specializate asupra unui numarrestrans ~iprivilegiat de educabili.

Antichitatea aduce in prin plan veritabile sisteme nationale de educatie mai cu seamain stateIe / cetatile dezvoltate ale vremii: Mesopotamia, Egipt, Grecia ~iRoma.

Chiar daca informatiile de gen educational nu sunt tocmai abundente, totu~iinformatia patrunsa pana la noi ne poate crea 0 imagine a practicilor educationale aleAntichitatii, mai cu seama daca consideram cele doua idealuri educationale ale epocii: alGreciei ,,Kalokagathon" - formarea unui om bun ~i frumos, adica intelept ~i cu principiimorale solide ~i al Romei antice ,,Mens sana in corpore sano" - minte sanatoasa in corpsanatos.

Evul Mediu este caracterizat de 0 evolutie greoaie din punct de vedere educational,acesta datorandu-se dogmatismului ~ireligiozitatii excesive a epoci.

Acum apare a~a numitul dualism in dualism in educatie. Structura educationala aperioadei medievale se poate reprezenta astfel:

1.Educafia claselor privilegiate:• educatia nobiliara (cavalereasca) - realizata prin intermediul unei indelungate ucenicii

de la 10/12 la 21 ani la curtea unui senior, unde se predau cele $apte virtufi cavalere$ti(scrima, aruncarea lancii, inotul, calaria, vanatoarea, jocuri de societate ~i conduita desalon - ultimele doua fiind predate ~itinerelor doamne);

• educatia clerica (bisericeasca) - aici avem oportunitatea de a cunoa~te veritabile ~coliin care se predau eel $apte arte liberale grupate in trivium (gramatica, retorica,dialectica) ~icvadrivium (aritmetica, geometrie, astronomie, muzidi).2.Educa{ia maselor prezinta pe langa educatia de tip ucenicie filiala ~i 0 educafie

propriu-zisa pentru odraslele de negustori ~i me~te~ugari bogati care finantau ~colile. Astfelau aparut ~colide gramatica~i de latina.

Renasterea este epoca in care educatia suporta mari transformari emancipatoare.Idealul educational al epocii este "Domo universale", ilustrat practic chiar prin cativa titani aiacelor timpuri: Leonardo Da Vinici, Michelangelo etc. Acum, in centrul procesuluieducational este pus omul ~inu Divinitatea, cum se considerase in perioada medievala.

Aceasta explozie culturala este favorizata~i de aparitia primelor universitati Segovia,Bologna, Oxford ~iCambridge (in sec. al XII - lea) etc.

Capitalismul pune bazele primelor sisteme educationale, nationale, institutionalizate.Educatia este acum institutionalizata, gratui~i generalizata, chiar daca dualismul sepastreaza. Acesta este gasit sub forma educafiei curente - pentru copiii normali ~ia educafieispeciale - pentru educabilii cu nevoi speciale.

Contemporaneitatea pome~te de la mariIe e~ecuri ale educatiei speciale ~i propune 0

democratizare a educatiei prin introducerea conceptului de educafie inclusiva. Acest nouconcept urmare~te mentinerea educabililor cu nevoi speciale in ~colile de masa, devenite ~coliintegrate / inclusive.

Pedagogia contemporana incearca oferirea de ~anse egale tuturor educabililor ~i punein centrul actului educativ elevul concret cu nevoile ~i trebuintele sale reale de integrare insocietate, ~inu elevul mediu, determinat statistic, a~a cum proceda pedagogia clasica.

Aceasta orientare modema a pedagogiei este 0 provocare demna de societateacontemporana. Ramane insa de vazut modul in care se va reu~i aplicarea efectiva in practica ateoriei. Incercari in acest sens au fost fiicute, se fac ~i se vor mai face, dar rezultatespectaculoase sunt, in opinia noastra, doar in planul expectantelor.

3. Formele educatieiObservarea gradului de intentionalitate a actiunilor educationale evidentiaza trei

forme ale activitatii de gen ~i anume: educatia formala, educatia nonformala ~i educatiainformala.

Educatia fOrmala poate fi definita ca totalitatea ac{iunilor educa{ionale desfli~urateintr-o maniera inten{ionata, elaborata, planificata, sistematica ~i orientata finalist, care auloc in cadrul institu{iilor de inva{amant ~i educa{ie componente ale sistemelor na{ionale, subindrumarea ~iconducerea unui personal calificat in acest sens.

Actiunile educaponale care imbraca aceasta forma sunt orientate social, raspunzandunei comenzi impuse de nevoile prezente ~i, mai cu seama, de perspectiva ale societatii.Pregatirea educationala de acest gen este realizata mtr-o maniera con~tienta ~i e~alonata,dozata in functie de potentialul educogen al categoriilor de educabili cu care se lucreaza.

Una din caracteristicile esentiale ale educatiei formale este prezen{a unui sistem deactivita{i de genul predare - inva{are - evaluare cu caracter obligatoriu.

Chiar daca are un caracter general ~i indispensabil, educatiei formale i se pot imputaunele carente, ca de pilda cele relevate de profesorul Vaideanu: centrarea pe performanteleinscrise in programe, care lasa putin loc imprevizibilului; tendinta de ingurgitare acuno~tintelor; predispunerea catre rutina ~imonotonie etc. (Vaideanu, 1998, pp.227-228).

Educatia nonfOrmala cuprinde totalitatea influen{elor educative organizate #planificate (nu insa la acela~i nivel de rigurozitate ca cele formale), dar desfli~urate in afarainciden{eiprogramei ~colare. Acestea sunt conduse de persoane calificate, care i~ijoaca rolulintr-o maniera mult mai discreta decat in cadrul ~colar.

Actiunile educative din acest perimetru se caracterizeaza printr-o mare flexibilitate,venind in intampinarea intereselor variate ~i individuale ale educabililor.

In mod concret aceste influente educative sunt exercitate prin intermediul diferitelorcursuri op{ionale, cercuri, concursuri sau olimpiade ~colare, fiind initiate fie de ~coala, fiede diferite organiza{ii, ca cele de copii # tineret, parin{i, cluburi sportive, case de cultura sauONG-uri.

Raportul dintre cele doua forme de educatie amintite deja este unul decomplementaritate, atat sub aspectul continutului, cat ~i sub aspectul modalitatilor derealizare.

Ca neajunsuri ale actiunilor de educatie nonformala, unele lucrari de specialitatesustin posibilitatea ca gradul scazut de sistematizare ~i organizare al con{inuturilor sa ducala pervertirea valorilor educa{iei formale. Acest risc trebuie avut in vedere de fumizorii deeducatie nonformala, care-l pot elimina prin autoresponsabilizare.

Educatia infOrmala "include totalitatea informa{iilor neinten{ionate, difuze,eterogene, voluminoase - sub aspect cantitativ - cu care este confruntat individul in practicade toate zilele ~i care nu sunt selectate, organizate ~i prelucrate din punct de vederepedagogic" (Cuco~, C. 1999, p.36).

Educatia informala precede ~i depa~e~e ca durata, continut ~imodalitati de abordareeducatia formala. Continutul educatiei informale provine din doua filiere: una emisa de mass-media # cealalta emisa de persoanele aflate in contextul social al individului la un momentdat.

In context informal educatia este voluntara. Realizarea unor achizitii educativecalitative este influentata de initiativa individului.

Analiza incidentei fenomenului educational asupra formarii personalitatii umanedintr-o perspectiva sistemica, etaleaza faptul ca individul suporta de-a lungul vietii, I'ntr-omaniera complementara, influente educative specifice tuturor formelor de educatie. In acestsens 0 analiza comparativa, realizata I'nparalel, pe baza unui tabel, suntem convin~i ca ar fiutila, mai cu seama ill scop didactic-comprehensiv.