Curs 18 - Infractiuni de Serviciu

$Page 1: Curs 18 - Infractiuni de Serviciu$
INFRACŢIUNI CARE ADUC ATINGERE UNOR ACTIVITĂŢI DE INTERES PUBLIC SAU ALTOR ACTIVITĂŢI

REGLEMENTATE DE LEGE

Infracţiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul

NoţiuneNoţiune

Infracţiunile care aduc atingere unor activităţi de interes public sau altor activităţi reglementate de lege sunt cuprinse în Titlul VI al părţii speciale a Codului penal, fiind grupate în mai multe capitole, în funcţie de natura relaţiilor sociale ce constituie obiectul lor juridic generic.

Fac parte dintre aceste infracţiuni faptele penale ce aduc atingere serviciului în cadrul persoanelor juridice, justiţiei, siguranţei circulaţiei pe căile ferate, regimului juridic al armelor, muniţiilor, materiilor explozive sau radioactive, precum şi regimul juridic referitor la exercitarea unei profesii.

Infracţiuni de serviciu sau în legătură cu serviciulInfracţiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul

Obiectul juridic generic este alcătuit din relaţiile sociale privitoare la normala evoluţie a relaţiilor de serviciu, în acest sens pretinzându-se o anumită conduită funcţionarilor sau, în alte cazuri, oricărei persoane care prin acţiunea sa poate periclita aceste relaţii sociale.

Obiectul material la aceste infracţiuni există, de cele mai multe ori, el fiind însăşi obiectivarea atribuţiilor de serviciu, actele materiale ce încorporează atribuţiile agentului.

La unele infracţiuni poate apărea şi o valoare concretă corespunzătoare obiectului juridic special adiacent, cum este cazul faptelor incriminate în art. 246, 247, 249, 250 Cod penal.


• În mod eronat se identifică în sfera obiectului material al acestor infracţiuni valori care nu sunt destinate ab initio pentru a fi protejate de lege, ci constituie, uneori, mijloace cu care se săvârşeşte infracţiunea. Spre exemplu, la luarea de mită, foloasele injuste obţinute de funcţionarul corupt nu sunt obiect material al faptei pentru că nu ele constituie obiectul ocrotirii penale, ci actele de serviciu.


Subiectul activ la majoritatea infracţiunilor este particularizat de lege. El este un funcţionar public sau un funcţionar în sensul art. 147 C.p., competent să înfăptuiască actul de serviciu prin intermediul căruia s-a produs urmarea prevăzută de norma juridică.

În mod exclusiv funcţionarii sunt subiecţi activi ai infracţiunilor de abuz în serviciu (art. 246, 247, 248 C.p.), neglijenţă în serviciu, purtare abuzivă, neglijenţa în păstrarea secretului de stat, luarea de mită, primirea de foloase necuvenite.

Darea de mită şi traficul de influenţă pot avea ca subiecţi activi orice persoane, inclusiv funcţionarii.

Fapta există chiar dacă agentul este competent să înfăptuiască numai o parte din actul de serviciu în raport cu care s-a săvârşit infracţiunea. Spre exemplu, luarea de mită va exista chiar dacă funcţionarul îndeplineşte acte premergătoare, dar necesare întocmirii actului de serviciu pe care urmăreşte să-l obţină mituitorul.


Participaţia, în toate formele ei, este posibilă la toate infracţiunile. Coautoratul, la faptele cu subiect activ calificat, va exista, în principiu, numai dacă valabilitatea actului de serviciu prin intermediul căruia s-a produs urmarea socialmente periculoasă depinde de exercitarea competenţei tuturor făptuitorilor.

Subiectul pasiv este, în principal, unitatea asupra căreia s-a răsfrânt urmarea prevăzută de lege, fie în mod obiectiv, fie sub forma unei stări de pericol. Aceasta este fie o unitate publică, fie o altă instituţie cu personalitate juridică.

La unele infracţiuni există şi un subiect pasiv secundar, dar indispensabil, care este persoana fizică sau juridică prejudiciată într-un drept al său. Este cazul faptelor incriminate în art. 246, 247, 249, 250 C.p.


Situaţia premisă la infracţiunile cu subiect activ particularizat de lege constă în atribuţiile făptuitorului de a îndeplini (total sau parţial) actul de serviciu care prilejuieşte săvârşirea faptei.

Darea de mită are aceeaşi situaţie premisă ca şi luarea de mită, iar traficul de influenţă presupune şi el existenţa anterioară a unui funcţionar competent să îndeplinească actul de serviciu în legătură cu care se primesc ori se încearcă să se obţină foloasele ilicite.

În toate cazurile situaţia premisă se dovedeşte de către organul judiciar.


Latura obiectivă a infracţiunilor de serviciu sau în legătură cu serviciul constă într-o acţiune sau inacţiune, privitoare la un act de serviciu corespunzător subiectului pasiv şi care, în principal, produce o lezare (sau uneori numai o stare de pericol) a relaţiilor sociale de serviciu în unitatea respectivă.

Raportul de cauzalitate rezultă de cele mai multe ori ex re.

Vinovăţia făptuitorului constă în principal din intenţie directă sau indirectă şi în mod excepţional din culpă (art. 249 şi 252 C.p.) sau praeterintenţie (art. 250 alin. 4 şi 5 C.p.).


Formele de care legea leagă răspunderea penală nu cuprind actele de pregătire şi tentativa. Consumarea faptei depinde de elementul material şi de producerea urmării prevăzute de lege, având în vedere caracterul de infracţiune de pericol, dar şi de rezultat.

Sancţionarea. Maximul sancţiunii unor infracţiuni prevăzut de lege este de 15 ani (de ex. în cazul agravantei abuzului în serviciu contra intereselor publice). Pentru unele infracţiuni este prevăzută de lege şi amenda (art. 249). Conform dispoziţiilor art. 258, când prevederile art. 246 - 250 privitoare la funcţionarii publici se aplică şi celorlalţi funcţionari.

Art.258 - Dispoziţiile art. 246-250 privitoare la funcţionari publici se aplică şi celorlalţi funcţionari, în acest caz maximul pedepsei reducându-se cu o treime.

În cazul prevăzut la alin. 1, pentru faptele prevăzute la art. 246, 247 şi 250 alin. 1-4, acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, cu excepţia acelora care au fost săvârşite de o persoană dintre cele prevăzute la art. 147 alin. 1.

Abuzul în serviciu contra intereselor persoanelorAbuzul în serviciu contra intereselor persoanelor

Noţiune şi caracterizare. Infracţiunea propriu-zisă de abuz în serviciu este incriminată în dreptul nostru în trei modalităţi (art. 246, 247, 248 C.p.). Prima dintre acestea, în ordinea stabilită de legiuitor, este abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor (art. 246 C.p.), adică fapta funcţionarului public care cu intenţie, efectuându-şi atribuţiile de serviciu în mod incorect, provoacă o vătămare intereselor legale ale unei persoane fizice sau juridice (alta decât una dintre cele prevăzute la art. 145 C.p.).

Art. 246 - Fapta funcţionarului public, care în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.


Obiectul infracţiunii. Obiectul juridic special este reprezentat de relaţiile sociale de serviciu, pentru protejarea cărora este necesar ca orice funcţionar public să-şi îndeplinească atribuţiile conform statutului său juridic, evitând astfel să aducă atingere intereselor legale ale unei persoane.

În subsidiar, dar în intercondiţionare cu acest obiect juridic principal, sunt protejate relaţiile sociale privitoare la interesele legale ale persoanelor fizice sau juridice (de drept privat), interese la care se referă, direct sau indirect, actul de serviciu.


Subiecţii infracţiunii. Subiectul activ este funcţionarul public, menţionat ca atare de textul de lege, dar, în conformitate cu art. 258 C.p., fapta poate fi comisă de orice funcţionar.

Conţinutul infracţiunii. Latura obiectivă. Fapta se comite numai cu prilejul efectuării unui act de serviciu la care agentul era îndreptăţit să procedeze. Elementul material constă într-o acţiune ori o inacţiune. Astfel, autorul nu îndeplineşte actul de serviciu atunci când trebuia să facă acest lucru ori, dimpotrivă, îl realizează, dar într-un mod necorespunzător.

Nedreapta luare, profitul din eroare, precum şi refuzul de serviciu legalmente datorat (incriminări specifice Codului penal de la 1936, prevăzute în art. 238, 239 şi 243) sunt cuprinse în art. 246 din Codul penal actual.


Urmarea infracţiunii constă, în principal, în atingerea adusă calităţii relaţiilor de serviciu din unitatea în care îşi desfăşoară activitatea subiectul activ, fiind condiţionată, însă, de apariţia unei vătămări aduse intereselor unei persoane (prejudiciu moral sau material).

Raportul de cauzalitate presupune nu numai dovedirea caracterului incorect al exercitării atribuţiilor de serviciu de către autor, dar şi relevarea faptului că rezultatul acestei conduite necorespunzătoare a fost, nemijlocit, o vătămare a drepturilor unei persoane.


Latura subiectivă. Forma de vinovăţie cu care se săvârşeşte fapta este numai intenţia (directă sau indirectă).

Formele infracţiunii şi sancţiunea. Actele de pregătire şi tentativa nu se pedepsesc. Pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 6 luni la 3 ani (respectiv 6 luni la 2 ani, în cazul comiterii faptei de către un funcţionar, situaţie în care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, potrivit art. 258 alin. 2 C.p.).

Varianta agravată este prevăzută în art. 2481 C.p. Condiţia de agravare a răspunderii penale constă în producerea consecinţelor deosebit de grave, în aces caz pedeapsa fiind închisoarea de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.

Abuzul în serviciu contra intereselor persoanelorAbuzul în serviciu contra intereselor persoanelor îîn n Codul penal 2009Codul penal 2009

• Abuzul în serviciu apare incriminat în art. 297 alin. (1) din Codul penal 2009, pedeapsa fiind închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.

• Art. 308, referitor la infracţiuni de corupţie şi de serviciu comise de alte persoane, arată că dispoziţiile art. 289-292 şi ale art. 297-301 privitoare la funcţionarii publici se aplică în mod corespunzător şi faptelor săvârşite de către sau în legătură cu persoanele care exercită, permanent sau temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute în art. 175 alin. (2) - adică o persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autorităţile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public - sau în cadrul oricărei persoane juridice. În acest caz, limitele speciale ale pedepsei se reduc cu o treime.

• Potrivit art. 309, dacă faptele prevăzute în art. 295, art. 297, art. 298, art. 300, art. 303, art. 304, art. 306 sau art. 307 au produs consecinţe deosebit de grave, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege se majorează cu jumătate.

Abuzul în serviciuAbuzul în serviciu prin îngrădirea unor drepturprin îngrădirea unor drepturii

Noţiune. Este fapta unui funcţionar public care îngrădeşte folosinţa sau exerciţiul drepturilor vreunui cetăţean ori creează pentru acesta o situaţie de inferioritate pe motiv de pe temei de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, gen, orientare sexuală, opinie, apartenenţă politică, convingeri, avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecţie HIV/SIDA.

Art. 247 - Îngrădirea, de către un funcţionar public, a folosinţei sau a exerciţiului drepturilor unei persoane ori crearea pentru aceasta a unei situaţii de inferioritate pe temei de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, gen, orientare sexuală, opinie, apartenenţă politică, convingeri, avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecţie HIV/SIDA, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.


Obiectul juridic special adiacent îl constituie relaţiile sociale privitoare la capacitatea juridică a persoanei fizice, iar pe de altă parte, relaţiile sociale referitoare la egalitatea în drepturi a persoanelor.

Conţinutul infracţiunii. Elementul material al faptei are două aspecte alternative: îngrădirea capacităţii de folosinţă sau a aceleia de exerciţiu şi, în al doilea rând, crearea unei situaţii de inferioritate pentru subiectul pasiv imediat. Îngrădirea acestei capacităţi juridice se face prin acte de serviciu comisive sau omisive. O altă ipostază a elementului material al faptei rezidă în punerea subiectului pasiv secundar într-o stare de inferioritate faţă de alte persoane pe temeiul unui anumit mobil (pe temei de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, gen, orientare sexuală, opinie, apartenenţă politică, convingeri, avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecţie HIV/SIDA).


Urmarea constă, în principal, în starea de pericol ce apare pentru buna evoluţie a relaţiilor de serviciu. Această urmare este condiţionată însă de un prejudiciu moral sau material care se aduce părţii vătămate, prin atingerea unor drepturi ale sale.

Raportul de cauzalitate rezultă ex re. Latura subiectivă este complexă, în sensul că pe lângă forma de

vinovăţie, care este intenţia, directă sau indirectă, legea prevede şi un anume mobil (cerinţă esenţială), care-l determină pe autor să facă deosebiri de valoare între oameni pe criterii de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, gen, orientare sexuală, opinie, apartenenţă politică, convingeri, avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecţie HIV/SIDA.


Forme şi sancţiuni. Tentativa nu este incriminată, consumarea faptei având loc în momentul în care s-a produs efectiva îngrădire a drepturilor persoanei sau acesta a fost în starea de inferioritate.

Sancţiunea este închisoarea de la 6 luni la 5 ani (respectiv de la 6 luni la 3 ani şi 4 luni în cazul comiterii faptei de către funcţionar, situaţie în care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, potrivit art. 258 alin. 2 C.p.).

Pentru forma agravată pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi (art. 2481 C.p.).

În Codul penal 2009 aceeaşi faptă apare incriminată în art. 297 alin. (2), pedeapsa fiind închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică. Prevederile art. 308 şi 309 din Codul penal 2009 se aplică în mod corespunzător.

Abuzul în serviciu contra intereselor publiceAbuzul în serviciu contra intereselor publice

Noţiune. Fapta incriminată în art. 248 C.p. reprezintă o atingere a intereselor vreuneia dintre unităţile prevăzute în art. 145 C.p., săvârşită cu ştiinţă de către un funcţionar în exercitarea atribuţiilor de serviciu.

Art.248 - Fapta funcţionarului public, care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau instituţii de stat ori al unei alte unităţi din cele la care se referă art.145 sau o pagubă patrimonială acesteia se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.


Subiectul activ este funcţionar public sau funcţionar (art. 258 C.p.).

Conţinutul infracţiunii. Latura obiectivă. Elementul material al faptei constă într-o acţiune sau omisiune, dependentă de atribuţiile de serviciu ale autorului infracţiunii.

Funcţionarul nu îndeplineşte un act de serviciu sau, dimpotrivă, îl îndeplineşte, dar în mod necorespunzător.

Urmarea faptei este individualizată de lege în forma a două situaţii alternative: producerea unei tulburări însemnate bunului mers al unei unităţi dintre cele prevăzute de art. 145 C.p. sau cauzarea unei pagube avutului acesteia.


Prin „tulburare însemnată” înţelegem o afectare importantă a relaţiile de serviciu din unitate. În acest caz activitatea unităţii se resimte serios în urma efectuării faptei.

Paguba afectează patrimoniul unităţii.Caracterul „însemnat” al tulburării şi lezarea

patrimoniului unităţii se apreciază suveran de către instanţa de judecată, motivându-se în mod concret. Poate exista o tulburare însemnată a bunului mers al unităţii chiar dacă nu se reţine şi existenţa unei pagube în patrimoniul acesteia.


Latura subiectivă. Autorul săvârşeşte fapta „cu ştiinţă”, adică cu intenţie (directă sau indirectă).

Forme şi sancţiuni. Tentativa nu este incriminată. Consumarea are loc numai în momentul producerii efective a tulburării însemnate sau a pagubei. Fapta poate avea un caracter continuu sau continuat.

Sancţiunea pentru forma tipică este închisoarea de la 6 luni la 5 ani (respectiv închisoarea de la 6 luni la 3 ani şi 4 luni pentru funcţionar).

Varianta agravantă, prevăzută de art. 2481 C.p., atrage aceeaşi pedeapsă cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.

Fapta nu se mai regăseşte incriminată ca atare în Codul penal 2009.

Neglijenţa în serviciuNeglijenţa în serviciu

Noţiune. Este fapta persoanei care, având calitatea de funcţionar public (sau de funcţionar), încalcă din culpă o îndatorire de serviciu prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, cauzând o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau instituţii de stat ori altei unităţi dintre cele prevăzute în art. 145 C.p. sau o pagubă patrimoniului acesteia ori o vătămare importantă a intereselor legale ale unei persoane.

Art.249 - Încălcarea din culpă, de către un funcţionar public, a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă s-a cauzat o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau instituţii de stat ori al unei alte unităţi din cele la care se referă art.145 sau o pagubă patrimoniului acesteia ori o vătămare importantă intereselor legale ale unei persoane, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 2 ani sau cu amendă.Fapta prevăzută în alin. 1, dacă a avut consecinţe deosebit de grave, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 10 ani.


Obiectul infracţiunii. Neglijenţa în serviciu are ca obiect juridic special raporturile sociale care depind de exercitarea corespunzătoare a atribuţiilor de serviciu ale funcţionarilor în sensul că aceştia să nu producă, prin actele de serviciu specifice funcţiei pe care o deţin, perturbări însemnate unităţii, o pagubă patrimoniului acesteia sau o vătămare importantă intereselor legale ale unei persoane.

Ca obiect special adiacent întâlnim relaţiile sociale privitoare la interesele legale ale persoanelor.


Conţinutul infracţiunii. Latura obiectivă. Fapta constă într-o acţiune sau o inacţiune efectuată în cadrul exercitării legale a serviciului care, însă, reprezintă fie o neîndeplinire a îndatoririlor de serviciu (inacţiune), fie o îndeplinire defectuoasă a acestora (acţiune).

Urmarea infracţiunii tipice se prezintă sub forma a trei situaţii alternative: o tulburare însemnată adusă bunului mers al unităţii, o pagubă pricinuită avutului acesteia sau o vătămare importantă a intereselor legale ale unei persoane.


• În ceea ce priveşte „atingerea adusă intereselor legale ale unei persoane”, această urmare se deosebeşte de aceea prevăzută în art. 246 C.p. doar prin faptul că, în cazul neglijenţei în serviciu, ea trebuie să fie importantă. Această împrejurare se apreciază în mod suveran de către instanţa de judecată.

• Latura subiectivă. Infracţiunea se săvârşeşte numai din culpă.


Forme şi sancţiuni. Consumarea infracţiunii are loc în momentul producerii efective a urmării prevăzute de lege. Neglijenţa în serviciu este o infracţiune de rezultat şi nu de pericol. În cazul culpei cu previziune este posibilă forma continuată, iar în raport cu anumite urmări (tulburarea însemnată) şi forma continuă.

Sancţiunea pentru forma tipică este alternativă: închisoarea de la o lună la 2 ani sau amenda de la 500 la 30.000 RON. Pentru forma agravantă sancţiunea este închisoare de la 2 la 10 ani.

Varianta agravată. Art. 249 alin. 2 C.p. incriminează neglijenţa în serviciu care a avut ca urmare consecinţe deosebit de grave.

Neglijenţa în serviciu în Codul penal 2009Neglijenţa în serviciu în Codul penal 2009

• Neglijenţa în serviciu se regăseşte incriminată în Codul penal 2009 în art. 298. Încălcarea din culpă de către un funcţionar public a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă prin aceasta se cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.

• Prevederile art. 308 din codul penal 2009, privitoare la săvârşirea faptei de către sau în legătură cu persoanele care exercită, permanent sau temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute în art. 175 alin. (2) sau în cadrul oricărei persoane juridice, precum şi cele ale art. 309 (faptele care au produs consecinţe deosebit de grave) se aplică în mod corespunzător.

•

Purtarea abuzivăPurtarea abuzivă

Incriminare modificată prin Legea nr. 278/2006, când s-a dorit o reglementare oarecum „în oglindă” a infracţiunilor de ultraj şi cea de purtare abuzivă.

Noţiune. Adresarea într-un mod jignitor unei persoane, lovirea sau alte violenţe, vătămarea corporală sau vătămare corporală gravă a acesteia de către un funcţionar public în exercitarea îndatoririlor de serviciu constituie infracţiunea de purtare abuzivă şi se pedepseşte în conformitate cu art. 250 C.p.


Obiectul juridic special cuprinde relaţiile sociale care depind în existenţa şi evoluţia lor de atitudinea deferentă, nonviolentă a funcţionarului public sau altui funcţionar în raporturile cu persoanele fizice. Aceste relaţii sociale se referă, în primul rând, la serviciu, dar, în secundar, ele privesc şi importante atribute ale omului (demnitatea, libertatea psihică, integritatea corporală sau sănătatea sa).

Subiectul activ este numai un funcţionar public (sau funcţionar).


Conţinutul constitutiv. Elementul material al faptei tipice constă în „întrebuinţarea de expresii jignitoare”. Înţelesul acestei noţiuni coincide cu acela al elementului material al infracţiunii de insultă (art. 205 C.pen.). Elementul material al faptei se exercită nemijlocit asupra subiectului pasiv imediat, care este prezent la locul unde se săvârşeşte fapta.

În cazul variantelor agravate de la alin. 2, 3, 4 şi 5, elementul material coincide cu acela de la infracţiunile de ameninţare (art. 193 C.p.), lovire sau alte violenţe (art. 180 C.p.), vătămare corporală (art. 181 C.p.) şi, respectiv vătămare corporală gravă (art. 182 C.p.).


Urmarea faptei are o structură complexă în sensul că, în principal, se creează o stare de pericol pentru buna şi normala desfăşurare a relaţiilor de serviciu, iar în secundar se aduce atingere onoarei şi reputaţiei persoanei. În cazul variantelor agravate, subiectului pasiv nemijlocit i se lezează şi libertatea, sănătatea sau integritatea corporală.

Raportul de cauzalitate rezultă ex re, iar în cazul variantelor agravate de la alin. 4 şi 5 legătura dintre faptă şi urmarea mai gravă (vătămarea corporală sau vătămarea corporală gravă) trebuie dovedită.

Subiectul pasiv care ripostează la o asemenea purtare abuzivă a unui funcţionar ce îndeplineşte o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat nu săvârşeşte infracţiunea de ultraj.


Latura subiectivă este intenţia, pentru variante de la alin. 1, 2 şi 3 şi praeterintenţia pentru alin. 4 şi 5.

Forme şi sancţiuni. Tentativa nu este incriminată. Infracţiunea poate avea un caracter continuat.

Sancţiunea este, pentru varianta simplă, pedeapsa cu închisoarea de la o lună la un an sau cu amendă de la 300 la 15.000 RON; în cazul agravantei de la alin. 2 închisoarea de la 6 luni la 2 ani sau amenda de la 500 la 30.000 RON; în cazul alin. 3 închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda de la 500 la 30.000 RON, în cazul agravantei de la alin. 4 închisoarea de la 6 luni la 6 ani şi în cazul alin. 5 închisoarea de la 3 la 12 ani.

Când se realizează conţinutul mai multor alineate ale art. 250 Cod penal, se va aplica numai alineatul cuprinzând sancţiunea cea mai gravă. Atunci când prin violenţă s-au comis urmări care corespund art. 182 alin. 3 C.p., vom avea un concurs de infracţiuni, între art. 250 alin. 1 sau 2 şi art. 182 alin. 3 C.p.

Purtarea abuzivă în Codul penal 2009Purtarea abuzivă în Codul penal 2009

• În Codul penal 2009 , infracţiunea de purtare abuzivă este incriminată în art. 296, fapta constând în întrebuinţarea de expresii jignitoare faţă de o persoană de către cel aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, pedeapsa fiind închisoarea de la o lună la 6 luni sau cu amendă.

• Ameninţarea ori lovirea sau alte violenţe săvârşite în condiţiile alin. (1) se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracţiune, ale cărei limite speciale se majorează cu o treime.

Neglijenţa în păstrarea secretului de statNeglijenţa în păstrarea secretului de stat (art. 252) (art. 252)

• Noţiune. Reprezintă fapta unui funcţionar care, din neglijenţă, determină distrugerea, alterarea, pierderea sau sustragerea unui document ce constituie informaţie secret de stat sau care a dat prilejul altei persoane să afle un asemenea secret, dacă fapta este de natură să aducă atingere intereselor statului.

• Fapta este periculoasă pentru interesele de stat exprimate în documentele ce constituie informaţii secrete de stat.

Neglijenţa în păstrarea secretului de statNeglijenţa în păstrarea secretului de stat

Subiectul activ nemijlocit este exclusiv un funcţionar public (indiferent de unitatea la care lucrează).

Latura obiectivă. Elementul material constă într-o acţiune sau o inacţiune a funcţionarului care a avut ca urmare distrugerea, pierderea, alterarea sau sustragerea unui document ce constituie informaţie secret de stat sau a dat prilejul altei persoane să afle un asemenea secret.

Cerinţa esenţială este ca fapta să fie de natură să aducă atingere intereselor statului.

Neglijenţa în păstrarea secretului de statNeglijenţa în păstrarea secretului de stat

• Latura subiectivă: fapta se comite din culpă. Intenţia ar conduce la încadrarea faptei ca infracţiune de compromitere a unor interese de stat (art. 168 C.p.).

• Pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 3 ani.

Neglijenţa în păstrarea informaţiilorNeglijenţa în păstrarea informaţiilor

• Codul penal 2009 incriminează în art. 305 neglijenţa în păstrarea informaţiilor, care constă în neglijenţa care are drept urmare distrugerea, alterarea, pierderea sau sustragerea unui document ce conţine informaţii secrete de stat, precum şi neglijenţa care a prilejuit altei persoane aflarea unei asemenea informaţii.

• Pedeapsa prevăzută este închisoarea de la 3 luni la un an sau amenda.

Documents

Curs 18 - Infractiuni de Serviciu