15
1 Curs 3 Clasificări ale aptitudinilor Abordarea aptitudinilor în psihologie s-a orientat în 3 direcţii de cercetare: 1. Originea aptitudinilor. 2. Structura (evidenţierea componentelor şi legăturilor dintre ele, diferenţele de vârstă, general versus specific, elemente individuale şi tipice, relaţiile de compensare). 3. Manifestările, dezvoltarea, evoluţia lor şi corelaţiile cu nivelul de dezvoltare şi vârstă. 1. Originea aptitudinilor În ceea ce priveşte natura aptitudinilor (însuşiri psihice relativ stabile) găsim în literatură diferite abordări: a) primele referiri promovează ideea ca aptitudinile au o „natură superioară” fiind un dar divin; b) teoriile biologizante susţineau ideea că aptitudinile sun înnăscute şi chiar transmise ereditar. Originile acestor teorii sunt în cercetările lui F. Galton care în lucrarea Hereditary Genius (1869) susţinea că geniul este înnăscut, aptitudinile fiind transmise de la părinţi la urmaşi şi de asemenea ele se manifestă de la vârste foarte precoce. În suţinerea afirmaţiilor sale el s-a folosit de studiul arborelui genealogic, metoda genealogiilor. El a realizat o analiză longitudinală a unor familii celebre (muzicieni, matematicieni, naturalişti, scriitori etc) reliefând pe de o parte numărul descendenţilor care prezentau aptitudini în domeniul cercetat şi pe de altă parte precocitatea manifestărilor aptitudinale. Aşa de exemplu vorbind despre J. S. Bach, care a avut în total 20 de copii din două căsătorii, 5 dintre ei au fost muzicieni talentaţi şi unul cu înclinaţii muzicale deosebite. Cât despre prococitatea manifestării aptitudinilor găsim numeroase exemple: George Enescu a început să cânte la vioară la 4 ani iar la 7 ani urma Consevatorul din Viena, T. Maiorescu la 19 ani îşi susţinea doctoratul iar la 23 de ani era profesor universitar, Mozart a început să compună de la 4 ani, N. Grigorescu la 7-8 ani picta iconiţe iar la 13-4 ani picta biserici etc. Evident la aceste argumente au fost aduse şi argumente consistente:

Curs 3_Clasificari Si Structura Aptitudinilor

Embed Size (px)

Citation preview

  • 1

    Curs 3 Clasificri ale aptitudinilor

    Abordarea aptitudinilor n psihologie s-a orientat n 3 direcii de cercetare:

    1. Originea aptitudinilor.

    2. Structura (evidenierea componentelor i legturilor dintre ele, diferenele de vrst, general versus specific, elemente individuale i tipice, relaiile de compensare).

    3. Manifestrile, dezvoltarea, evoluia lor i corelaiile cu nivelul de dezvoltare i vrst.

    1. Originea aptitudinilor

    n ceea ce privete natura aptitudinilor (nsuiri psihice relativ stabile) gsim n literatur

    diferite abordri:

    a) primele referiri promoveaz ideea ca aptitudinile au o natur superioar fiind un

    dar divin;

    b) teoriile biologizante susineau ideea c aptitudinile sun nnscute i chiar transmise

    ereditar. Originile acestor teorii sunt n cercetrile lui F. Galton care n lucrarea

    Hereditary Genius (1869) susinea c geniul este nnscut, aptitudinile fiind transmise

    de la prini la urmai i de asemenea ele se manifest de la vrste foarte precoce. n

    suinerea afirmaiilor sale el s-a folosit de studiul arborelui genealogic, metoda

    genealogiilor. El a realizat o analiz longitudinal a unor familii celebre (muzicieni,

    matematicieni, naturaliti, scriitori etc) reliefnd pe de o parte numrul descendenilor

    care prezentau aptitudini n domeniul cercetat i pe de alt parte precocitatea

    manifestrilor aptitudinale. Aa de exemplu vorbind despre J. S. Bach, care a avut n

    total 20 de copii din dou cstorii, 5 dintre ei au fost muzicieni talentai i unul cu

    nclinaii muzicale deosebite. Ct despre prococitatea manifestrii aptitudinilor gsim

    numeroase exemple: George Enescu a nceput s cnte la vioar la 4 ani iar la 7 ani

    urma Consevatorul din Viena, T. Maiorescu la 19 ani i susinea doctoratul iar la 23

    de ani era profesor universitar, Mozart a nceput s compun de la 4 ani, N.

    Grigorescu la 7-8 ani picta iconie iar la 13-4 ani picta biserici etc. Evident la aceste

    argumente au fost aduse i argumente consistente:

  • 2

    - nu toi urmaii unor astfel de personaliti au manifestat aptitudini speciale;

    - exist numeroase exemple de personaliti care au manifestat aptitudini speciale la

    vrste foarte naintate sau au fost considerai chiar inapi sau au avut probleme n a

    se adapta n coal (Verdi a fost respins la conservator, A. Einstein era un elev

    mediocru, Roentgen a fost eliminat din coal cu calificativul cretin incurabil,

    Hegel a absolvit seminarul cu calificativul idiot, etc).

    c) n opoziie o alt abordare susine caracterul dobndit al aptitudinilor, acestea

    depinznd n totalitate de influenele de mediu (social-istorice, culturale,

    educaionale). n studiul acestei teorii s-a folosit metoda gemelar care se refer la

    analiza gemenilor bivitelini i univitelini crescui n diverse medii i evidenierea

    deosebirilor pentru ca astfel s se poat face o estimare a influenelor mediului.

    n tabelul urmtor reprodus dup Bouchard, 1990 gsim sintetizate rezultatele a peste

    100 de studii referitoare la inteligen ca aptitudine general care atest att influenele

    ereditare ct i pe cele de mediu.

    Coeficienii de corelaie medie pentru scorurile CI dintre persoane cu diferite raporturi ntre ele

    Raportul Mediul corelaia

    Gemeni identici Crescui mpreun .86 Crescui separat .72 Gemeni fraternali Crescui mpreun .60

    Frai Crescui mpreun .47 Crescui separat .24 Parinte/copil .40 Printe vitreg/copil .31 Veri .15

    Studiile arat c atunci cnd fraii sunt crescui mpreun similaritatea CI este mare iar

    cea a copiilor adoptai este mai mare dect cea care ar fi prognozat plecnd de la cea

    a prinilor biologici. Aceste diferene care apar sunt determinate de influenele de

    mediu. De asemenea cazurile copiilor lupi arat necesitatea stimulrilor specifice n

    perioada adecvat pentru nsuirea unor abiliti generale (de ex. imposibilitatea

    achiziiei limbajului, chiar dac nsuirile native exist).

  • 3

    Tot n sensul susinerii unei ponderi importante a influenelor de mediu gsim i

    cercetrile fcute de R. Zazzo care invoc un raport de 4/1 n favoarea mediului.

    n concluzie putem afirma c ereditatea are un rol important n ceea ce nseamn

    aptitudinile umane, iar factorii de mediu exercit o influen esenial n diferenierea

    individual (Ferguson, 1965). n acelai spirit un alt autor afirma: procesul de

    dezvoltare economic i social este un proces de creare a unor noi aptitudini (A. H.

    Halsey). De asemenea M. Golu (2002) vorbete despre raportul de compensare

    reciproc dintre factorii ereditari i cei de mediu i despre raportul de conjugare,

    identificnd n structura general a unei aptitudini componente care in preponderent

    de ereditate, de mediu i de interaciunea ereditate-mediu.

    2. Clasificare i structur

    Clasificare

    Generale sunt n general acele aptitudini care necesit efort intelectual i de care depinde

    succesul unor activiti numeroase i diverse. Sintetic spus n literatura de specialitate acestea

    sunt definite ca proprieti individual-psihologice ale personalitii de care depinde succesul

    persoanei n cteva sau toate tipurile de activitate (D. Antoci, 2006). n abordarea clasic n

    sensul strict aici vom regsi: inteligena sau aptitudinile intelectuale. ns tot o aptitudine

    general implicat n diverse domenii i tipuri de activiti este i creativitatea. Sunt autori,

    de exemplu S.L. Rubinstein care includea n aceast categorie i alte caracteristici ale

    personalitii ca: tempoul activitii, sensibilitatea emotivitii.

    Speciale n aceast accepie a termenului vom gsi aptitudini mai specializate fiind implicate

    n arii, domenii specifice de activitate, cum ar fi: artele plastice, muzic, literatur, sport,

    tehnic, etc. Deseori facem referire la diverse tipuri de aptitudini care asigur succesul n

    variate contexte, astfel vorbim despre: aptitudini colare (cele care asigur reuita la

    nvtur sau la diferite discipline), aptitudini profesionale (vorbind despre succesul ntr-o

    profesie), aptitudini pedagogice etc.

  • 4

    Structura

    Necesitatea unei structuri a aptitudinilor, mai ales a celor mentale (intelectuale) este legat n

    primul rnd de raiuni practice. La nceputul secolului XX, Alfred Binet, psiholog francez,

    este solicitat de ctre o Comisie de Instrucie Public s gseasc o modalitate pentru a selecta

    copiii cu ntrziere n dezvoltare (retard, deficiene mentale) n scopul de a adecva oferta

    educaional (reducera ei sau orientarea ctre un n vmnt specializat). Observnd c nu

    exist un consens asupra a ceea ce nseamn diferitele grade de arieraie, n consecin

    evalurile psihiatrice avnd un caracter subiectiv, el are ideea de a construi un set de probe

    pentru a cerceta la ce vrst sunt rezolvate de ctre copiii normali. mpreun cu T. Simon

    construiete n 1905 Scala metric de inteligen (revizuit n 1908, 1911), fiind primul

    instrument psihodiagnostic pentru msurarea proceselor superioare1, datele observate

    putnd fi cuantificabile. n ceea ce privete modalitatea de examinare acesta coninea sarcini

    asemntoare celor ntlnite n viaa real, fiind compus din 30 de itemi iar traducerea

    rezultatului se fcea printr-un coeficient de vrst mental. Se aplica de la 3 ani probele fiind

    de genul: indicarea nasului, rostirea numelui de familie i pn la 15 ani sarcinile fiind de

    tipul: interpretarea unei gravuri, nelegerea unor cuvinte abstracte.

    Ulterior se conturez dou direcii n studierea structurii aptitudinilor, cercetrile fiind n cea

    mai mare parte orientate ctre aptitudinile intelectuale.

    Prima direcie este continuat de ctre autori precum D. Wechsler, L. Terman, R. M. Yerkes,

    R. Zazzo, este n mare parte o abordare practic orientat n direcia construirii de teste.

    Astfel n Germania, W. Stern introduce o versiune a acestei scale n 1912, tot el propunnd i

    conceptul de coeficient de inteligen raportul dintre vrsta mental i vrsta cronologic, n

    Anglia, scala este preluat i adaptat de ctre C. Burt n 1921, n Frana, R. Zazzo, M. Gilly i

    M. Verba-Rad public n 1966 o ediie revizuit a Scalei Binet-Simon sub numele de NEMI

    (Nouvelle chelle Metrique de lIntelligence), Noua Scal Metric a Inteligenei. O. Brunet

    i I. Lzine introduc scale de dezvoltare folosite n evaluarea copiilor cu vrste foarte mici.

    1Testele luiJamesMcKeenCatteliSirFrancisGalton(liseatribuiepaternitateaexpresieitestmintal)ofereautehnici prin care observaiile puteau fi precis cuantificabile dar se refereau la procese precum senzaiile imotricitateiaveauovaliditatepredictivredus.

  • 5

    n SUA, Lewis Terman traduce scala i n urma unor revizuiri apare n 1908 prima versiune a

    Scalei de Inteligen Stanford-Binet i tot el, n 1916, propune pentru coeficientul de

    inteligen abrevierea IQ i nmulirea cu 100 a acestuia pentru evitarea exprimrii zecimale.

    Frederick Kuhlmann extinde aceast versiune de la vrsta de 3 ani la cea de 3 luni (Scala

    Kuhlmann-Binet). Robert Yerkes i colaboratorii si n 1915 preiau i extind scala, propunnd

    un sistem pe puncte pentru rspunsurile corecte n locul celui bazat pe ani i luni, nlocuind

    conceptul de vrst mental2 (rezultatul ce corespunde vrstei cronologice n ani i luni, a

    unui grup de copii normali).

    D. Wechsler considera c inteligena este o aptitudine global de a activa n mod raional, de

    a gndi rezonabil i de a depi greutile vieii. El dezvolt o serie de baterii de inteligen:

    WAIS (Scala Wechsler de inteligen pentru aduli), WISC (Scala Wechsler de inteligen

    pentru copii), WPPSI (Scala Wechsler de inteligen pentru copii precolari i pentru colarii

    mici) care furnizeaz un IQ global dar i unul verbal precum i unul nonverbal (IQ al

    performanei). A. Gessell concepe de asemenea scale de dezvoltare folosite n evaluarea

    copiilor cu vrste foarte mici.

    Vom face mai ncolo o prezentare mai n detaliu a acestor probe.

    A doua direcie este una care pleac de la rezultatele obinute la mai multe teste i care se

    bazeaz pe analiza factorial, avnd nceputurile n cercetrile privind corelaiile a lui F.

    Galton i Karl Pearson.

    Teoria bifactorial (Ch. E. Spearman, 1904)

    Autorul este susintor al teoriei biologizante a lui F. Galton (a avut intuiia unui factor

    general al inteligenei) i studiind corelaiile dintre mai multe teste, n condiiile n care ntr-o

    baterie nu sunt incluse mai multe probe de acelai tip, corelelaiile aprute puteau fi explicate

    printr-o singur surs de variaii interindividuale i anume factorul g, fiind un factor general

    care se regsete n fiecare test i factori specifici s. i azi factorul g este o reprezentare a

    conceptului de inteligen general.

    2Rspunsuriledatedeuncopil, indiferentdevrsta real,pot ficomparatecuceledatedecopiiinormalideonumitvrst,aceastafiindvrstamentalacopiluluievaluat.Astfelnfunciederezultatcopilulpoateprezentaunavanssauontrzierendezvoltare.

  • 6

    Dup cum subliniaz unii autori (Butcher, H.J., 1970, apud Clinciu, A.I., 2002), Spearman a

    ncercat o interpretare psihologic a factorului g, considerndu-l a fi un fel de energie mintal

    (avnd origine genetic). Factorul s ar corespunde dezvoltrii i organizrii unui grup

    particular de neuroni, n timp ce factorul g ar corespunde dezvoltrii i organizrii energiei

    nervoase provenite de la ntregul cortex cerebral. Ulterior, el a dezvoltat o teorie a proceselor

    neogenetice, prin care propune o alt nelegere asupra celor doi factori, la baza factorului

    general stnd trei procese mentale:

    a) aprehensiunea experienei proprii (adic nelegerea);

    b) educia relaiilor i a corelatelor (educia nseamn extragerea unei abstracii logice sau

    a unei consecine din doi sau mai muli stimuli; relaiile sunt abstracii, precum

    similaritatea sau comparaia; corelatele sunt atribute ale stimulilor, care sunt vzui ca

    identici, similari, comparai sau legai ntr-un fel sau altul;

    c) abilitatea de a face aceste operaii de educie ar fi reprezentat un fel de putere (energie)

    mental, ce trebuia s aib un suport cerebral.

    Teoria multifactorial (Louis Leon Thurstone, 1930)

    Fondator al Laboratorului de Psihometrie al Universitii din Carolina de Nord la Chapel Hill,

    folosete analiza factorial n studiul structurii aptitudinilor i n urma rezultatelor obinute la

    diferite teste care vizau aceei aptitudine, identific urmtorii factori primari ca rspunztori ai

    variaiilor interindividuale:

    - comprehensiune verbal (V) - fluen verbal (W)

    - memorie (M) - apreciere spaial (S)

    - rapiditate perceptual (P) - aptitudine numeric (N)

    - raionament deductiv (D) - raionament inductiv (I)

    Utiliznd metoda analizei factoriale autorul identific 7 factori de abiliti primare, pui n eviden cu ajutorul testelor de inteligen (Thurstone, 1963, apud. Atkinson, R., L., Atkinson, R., C., Smith, E., E., Bem, D., J., pag. 557, 2002):

  • 7

    nelegerea verbal Abilitatea de a nelege semnificaia cuvintelor, testele de vocabular surprind acest factor.

    Fluena cuvntului Abilitatea de a gndi rapid cuvintele, ca n rezolvarea anagramelor sau gndirea cuvintelor care rimeaz.

    Numeric Abilitatea de a lucra cu numere i de a efectua calcule.

    Spaial Abilitatea de a vizualiza raporturile form-spaiu, ca n recunoaterea aceleeai figuri, dar prezentat din diferite unghiuri.

    Memorare Abilitatea de reproducere a stimulilor verbali, cum ar fi perechi de cuvinte sau fraze.

    Rapiditate perceptual

    Abilitatea de acuprinde cu rapiditate detaliile i de avedea asemnrile i diferenele dintre imaginile prezentate.

    Raionament Abilitatea de a gsi o regul general pe baza instanelor prezentate, ca n determinarea modului n care este construit un ir de numere, dup ce s-a prezentat doar o parte a acelui ir.

    n 1938 public bateria Primary Mintal Abilities (PMA) Abiliti Mintale Primare, cu scopul

    de a evalua fiecare dintre abilitile prezentate. Validitatea predictiv a acestei baterii nu este mai

    mare dect cea a testelor de inteligen general, cum ar fi de exemplu, scalele Wechsler. Cele

    apte abilitile primare nu sunt chiar independente, ele avand corelaii semnificative ntre ele

    ceea ce implic ntr-un fel susinerea factorului general g, inteligena general, evideniat de

    Spearman. Ali cercettori utiliznd itemi diferii i alte metode, au identificat ntre 20 i 150 de

    factori care vizez abilitile intelectuale. De aici rezult faptul c n funcie de natura itemilor

    pot rezulta diferite abiliti intelectuale identificate prin analiz factorial, ceea ce evident pune

    semne de ntrebare cu privire la valoarea abordrii factoriale n studiul abilitilor intelectuale.

    Model tridimensional al intelectului (Joy Paul Guilford, 1967)

    Analiznd factorii care compun inteligena elaboreaz un model structural tridimensional al

    intelectului, ce poate fi reprezentat sub forma unui paralelipiped, avnd ca dimensiuni:

    a) operaii (evaluare, gndire convergent, gndire divergent, memorie, cunoatere);

    b) coninutul activitii intelectuale (figural, simbolic, semantic, comportamental);

    c) produsele activitii intelectuale (uniti, clase, relaii, sisteme, transformri, implicaii).

  • 8

    Din acest model rezult 120 de factori prin nmulirea numrului de operaii (5) cu cel al

    coninuturilor (4) i cu cel al produselor (6). Fiecare cmp rezult printr-o singur combinaie de

    factori, reprezentnd o capacitate mintal descris n termenii operaiei, coninutului i

    produsului, ca de exemplu:

    - evaluarea relaiilor simbolice;

    - memoria sistemelor semantice;

    - cunoaterea implicaiilor comportamentale etc.

    Modelul a fost comparat de unii autori cu tabelul lui Mendeleev, deoarece nu toi factorii

    elaborai teoretic au fost pui n eviden n mod practic. Astfel, dup 20 de ani de la apariia

    acestui model, autorul, mpreun cu colaboratorii si, descoperiser un numr de 98 de factori. n

    1985 modelul cuprindea un numr de 150 de factori, deoarece coninutul figural este separat n

    coninut vizual i coninut auditiv.

    O sintez a meritelor i a criticilor o realizeaz A.I. Clinciu (2002).

    Merite Critici

    - modelul pune accent pe structur i pe proces - modelul are mai multe csue dect teste care

    le-ar putea pune n eviden (se tie c

    identificarea unui factor este posibil la

    intersecia mai multor probe, teste, care

    trebuie n consecin s depeasc numeric

    cu mult factorii pe care i msoar);

    - intrrile procesului pun pe picior de egalitate

    cogniia (aspectul operaional al intelectului)

    cu memoria (aspectul informaional al

    acestuia);

    - iniierea procesului se poate face fie din afara

    sistemului, fie din cogniie, fie din memorie,

    compatibilizate de un format comun dup

    criteriul coninutului i al produselor;

    - nu se tie pe ce temei a ales autorul o schem

    tricategorial, cnd putea fi la fel de

    ndreptit una cu dou sau cu patru categorii

    clasificatorii;

    - cogniia continu procesul spre producia

    divergent sau convergent, care trece

    obligatoriu prin faza de evaluare, etapa final

    fiind cea mnezic;

    - dei Guilford a muncit mai mult de dou

    decenii la construcia de teste care s acopere

    toate cmpurile modelului su, din cauz c

    acestea msoar un numr prea larg i nu

    prea specific de abiliti, multe zone ale

    cubului su au rmas neacoperite psihometric;

  • 9

    - accentul pus pe gndirea divergent a dat un

    extraordinar impuls studiului creativitii, la un moment dat interesul pentru aceasta

    devenind exploziv.

    - Guilford, spirit sistematic i organizat, d o

    aparen de clarificare tiinific (expresia i

    aparine lui H.J. Butcher), demersul su fiind

    operaional orb atta vreme ct el nu este

    direcionat de o teorie subiacent.

    R. Meili, obiectnd metodei analizei factoriale faptul c, dei aceasta singur poate s verifice

    generalitatea unui factor, dar nu-i poate dovedi existena, gsete 4 factori generali ce corespund

    unor caliti ale inteligenei:

    - complexitatea (capacitatea de a construi structuri complexe, prin desprinderea relaiilor

    multiple dintre numeroase pri componente ale configuraiilor);

    - plasticitatea (posibilitatea reconsiderrii sau descompunerii unei structuri formate n

    vederea construirii unei noi structuri);

    - globalizarea (facilitatea construirii ntr-un tot unitar a elementelor izolate);

    - fluiditatea (capacitatea de a depi cu uurin influena unei fixiti funcionale).

    Modele de tip ierarhic

    Punctul de vedere al lui Spearman va fi apoi continuat n special de ctre reprezentanii colii

    ierarhice din Anglia (C. Burt, Ph. Vernon, El Koussy .a.). Ceea ce este specific pentru coala

    ierarhic este apariia unor trepte intermediare ntre factorul g i factorii specifici (s). Astfel, de

    exemplu, C. Burt introduce factori de grup, ca nivel intermediar i, n consecin, stabilete 5

    niveluri n cadrul sistemului ierarhic al aptitudinilor:

    - nivelul A: procese senzoriale simple;

    - nivelul B: procese perceptive i motrice;

    - nivelul C: procese asociative (memoria, asociaiile productive, imaginaia reproductiv,

    aptitudini verbale, aptitudini numerice, aptitudini practice, care conin factorul

    spaial i cel mecanic);

    - nivelul D: procese relaionale superioare (procesul de gndire mpreun cu relevarea implicit

    sau explicit a relaiilor i cu procesele sau judecile estetice);

  • 10

    Numeric Verbal

    General g

    Verbal-educaional (v:ed)

    Practic (k:m)

    Informaii mecanice

    Spaial Manual Factori minori de grup

    Factori specifici

    Factori majori de grup

    Modelul Organizrii Ierarhice a Abilitilor (Adaptat dupa Vernon, 1960)

    - nivelul E: procese generale (funcii receptive i executive, rapiditatea funciilor mentale,

    atenia.

    Un alt model al structurii ierarhice a aptitudinilor este cel elaborat de Ph. Vernon (vezi figura de

    mai jos).

    Concepia sa este prezentat n lucrarea intitulat Structura aptitudinii umane i conform

    acesteia ar exista mai multe nivele i anume:

    1. nivelul factorului g

    2. nivelul factorilor majori de grup:

    a) factorul verbal-educaional (v:ed)

    b) factorul spaial-mecanic (k:m)

    3. nivelul factorilor minori de grup:

    a) verbal, numeric, fluena la factorul verbal-educaional (v:ed)

    b) spaial, mecanic, manual la factorul spaial-mecanic (k:m)

    4. factorii specifici

  • 11

    Modelul ierarhic al lui R. B. Cattell

    Un alt model ierarhic al abilitilor cognitive a fost elaborat de ctre Raymond Bernard Cattell

    (student i colaborator a lui Sperman) i J.L. Horn (doctorandul su). Referitor la abilitile

    cognitive umane el propune diferenierea a dou forme de inteligen, respectiv, inteligena

    fluid (Gf) i inteligena cristalizat (Gc). Prima se refer la aspectul operaional mai ales, acesta

    fiind dat de la natere iar, a doua, se refer la achiziiile realizate prin nvare i educaie. Deci,

    n cadrul structurii cognitive a individului, inteligena fluid este un dat nativ iar inteligena

    cristalizat este ceea ce se dobndete pe calea cunoaterii ca urmare a confruntrii cu

    influenele socio-educaionale i socio-culturale. Inteligena fluid este n mare msur

    nonverbal i ea intervine atunci cnd individul se confrunt cu solicitri privind adaptarea la o

    nou situaie. Pe de alt parte, inteligena cristalizat este n mare msur mediat socio-cultural

    i ea intervine atunci cnd individul se confrunt cu sarcini care solicit un rspuns nvat

    (Gregory J.R., 1996). De altfel, cei doi factori coreleaz la un nivel moderat (rfg = 0,5).

    Cattel face distinctia dintre inteligen i cunoatere, proces-produs. I cristalizat (Gc)

    pare s surprind cel mai bine diferenta dintre cele 2 tipuri pentru c I fluid (Gf) e numit aa

    pentru c e capabil s ptrund n foarte multe tipuri de activiti mintale, intervenind n proces.

    I cristalizat (Gc) apare mai ales la sfritul procesului, fiind un fel de produs final al experienei

    i cunoaterii de pn la un anumit punct din viaa unei persoane.

    Teoria lui Cattel este ulterior dezvoltat de el i colaboratori, fiind evideniai nc 6 factori

    de ordin secundar, respectiv Gf (I fluid general), Gc (I cristalizat general), Gv (capacitatea

    de vizualizare), Gps (viteza perceptual general), Gm (capacitatea mnezic general), Gr

    (capacitatea general de recuperare).

    n afar de aceti factori, Cattel evideniaz factori de ordin teriar: inteligena fluid

    original, capacitatea de concentrare, cultura coalar.

    J Carroll arat c factorii 2 si 3 nu au fost confirmati prin efectuarea unor studii pe vreo

    populaie/eation.

    Horn (1981-1985) aduce noi dovezi de susinere ecologic a concepiei lui Cattel prin

    luarea n considerare a procesului de mbtrnire. Cele 2 forme de inteligen se comport diferit

  • 12

    n timp Gf platou intre 15-25 de ani, declin ce se accentueaza n al 5 lea deceniu de via; -

    Gc poate crete lent pn la vrste trzii ale btrneii.

    Cattel i Horn prin aceast distincie fac deosebirea dintre aspectul informaional (Gc) i

    cel operaional (Gf) din structura cognitiv uman.

    Independent, o difereniere extrem de asemntoare este realizat de ctre D. Otto Hebb, n

    1942, i anume, ntre inteligena de tip A (potenial), care este determinat biologic, i inteligena

    de tip B, aceasta din urm fiind rezultat prin experien i educaie. Se mai poate afirma c

    inteligena de tip A este genotipic iar inteligena de tip B este fenotipic. Acestea sunt diferite

    de inteligena de tip C, cea msurat clasic prin testele psihometrice de inteligen.

    Teoria genetic este legat de numele lui J. Piaget care insist mai ales asupra genezei

    inteligenei. n cadrul teoriei sale folosete noiuni preluate din biologie, dar care capt o alt

    semnificaie. Astfel, inteligena este o adaptare a organismului la mediu. Adaptarea, la rndul ei,

    este o echilibrare ntre asimilare (integrarea noilor informaii n sistemul celor vechi) i

    acomodare (restructurarea schemelor de asimilare impus de noile informaii).

    Conduita inteligent se elaboreaz treptat, parcurcnd patru stadii:

    1. stadiul senzorio-motor (0-2 ani); specifice acestui stadiu sunt reaciile circulare, prin

    intermediul crora se difereniaz asimilarea de acomodare i intervine focalizarea

    obiectelor, odat cu stocarea unor reprezentri i dobndirea unor semne ce pot simboliza

    obiectele. Gndirea copiilor este de tip ncercare i eroare, ei cunoscnd obiectele numai

    n funcie de aciunile directe asupra acestora. Ei sunt incapabili s construiasc mental un

    simbol ce s reprezinte obiectul care nu mai este n cmpul vizual;

    2. stadiul preoperaional (2-7 ani); n mod progresiv, copilul devine capabil de formarea

    simbolurilor. El i formeaz abilitatea de a utiliza diferite sisteme de simboluri ce

    reperezint obiectele i evenimentele pe care le triete. Apar noiunile empirice, sunt

    iniiate operaiile de seriere (ordonarea n sens cresctor sau descresctor a elementelor

    unei colecii) i de clasificare, operaie mult mai complex, n care elementele unei mulimi

    heterogene de obiecte sunt grupate ca fiind asemntoare dup diverse criterii (culoare,

  • 13

    form, mrime, funcii, utiliti etc.). Dei realizeaz mari achiziii n planul limbajului,

    copilul precolar rmne, totui, n bun msur, tributar ireversibilitii perceptive (de

    exemplu, nu sesizeaz faptul c turnarea uneia i aceleiai cantiti de ap n pahare de

    forme diferite (nalt, ngust) nu schimb cantitatea;

    3. stadiul operaiilor concrete (7-11 ani); constructele logice mbrac forma unor judeci i

    raionamente ce-i permit copilului ca, dincolo de datele experienei senzoriale, s ntrevad

    anumite permanene, anumii invariani, cum ar fi, de exemplu, cantitatea de materie,

    greutatea, volumul, timpul, viteza, spaiul. n ceea ce privete mai exact vrsta, cercetrile

    experimentale au demonstrat c, la 7-8 ani, copiii admit conservarea materiei, la 9 ani,

    recunosc conservarea greutii i, la 11-12 ani, recunosc conservarea volumului.

    Clasificarea este operaia principal prin care micul colar face conceptualizri intensive,

    rmnnd ns ntr-un context concret, fr a atinge nivelele superioare de abstracie. Deci,

    la acest nivel, inteligena este inductiv-logic i concret.

    4. stadiul operaiilor formale (de la 11 ani) realizeaz operaii mentale care implic

    abstractizarea i raionamentul logic. Gndirea devine raional, sistemic, abstract, se

    refer mai mult la idei dect la obiecte.

  • 14

    Psihometric JamesMcKeenCattel,SirFrancisGaltontestmintal

    Analiza factorial F. Galton i Karl Pearson

    Alfred Binet & T. Simon 1905/1908/1911

    Scala metric de inteligen - msoar procesele superioare

    Ch. E. Spearman, 1904 Teoria bifactorial factorul g, factor general, se regsete n fiecare test, reprezentare a

    conceptului de inteligen general 3 procese mentale: aprehensiunea, educia relaiilor i a corelatelor,

    abilitatea de a face aceste operaii factori specifici s

    William Stern (Germania) - 1912 introduce o versiune a acestei scale coeficient de inteligen raportul VM/VC

    Louis Leon Thurstone, 1930 Teoria multifactorial Factori primari: comprehensiune verbal (V), memorie (M),

    rapiditate perceptual (P), raionament deductiv (D), fluen verbal (W), apreciere spaial (S), aptitudine numeric (N), raionament inductiv (I)

    C. Burt (Anglia) 1921

    Adapteaz Scala metric de inteligen

    J. P. Guilford, 1967 Model tridimensional al intelectului operaii (evaluare, gndire convergent, gndire divergent, memorie,

    cunoatere); coninutul activitii intelectuale (figural, simbolic, semantic,

    comportamental); produsele activitii intelectuale (uniti, clase, relaii, sisteme,

    transformri, implicaii). R. Zazzo, M. Gilly i M. Verba-Rad (Frana) 1966 NEMI (Nouvelle chelle Metrique de lIntelligence), Noua

    Scal Metric a Inteligenei - ediie revizuit a Scalei Binet-Simon

    O. Brunet i I. Lzine introduc scale de dezvoltare folosite n evaluarea copiilor cu

    vrste foarte mici

    R. Meili, SUA complexitatea (capacitatea de a construi structuri complexe, prin

    desprinderea relaiilor multiple dintre numeroase pri componente ale configuraiilor);

    plasticitatea (posibilitatea reconsiderrii sau descompunerii unei structuri formate n vederea construirii unei noi structuri);

    globalizarea (facilitatea construirii ntr-un tot unitar a elementelor izolate);

    fluiditatea (capacitatea de a depi cu uurin influena unei fixiti funcionale).

    Lewis Terman (SUA) 1908 traduce scala i n urma unor revizuiri apare prima versiune a

    Scalei de Inteligen Stanford-Binet 1916 propune pentru coeficientul de inteligen abrevierea IQ

    i nmulirea cu 100 a acestuia pentru evitarea exprimrii zecimale

    Modele de tip ierarhic

    C. Burt (Anglia) 1921, introduce factori de grup nivelul A: procese senzoriale simple; nivelul B: procese perceptive i motrice; nivelul C: procese asociative (memoria, asociaiile productive,

    imaginaia reproductiv, aptitudini verbale, aptitudini numerice, aptitudini practice, care conin factorul spaial i cel mecanic);

    nivelul D: procese relaionale superioare (procesul de gndire mpreun cu relevarea implicit sau explicit a relaiilor i cu procesele sau judecile estetice);

    nivelul E: procese generale (funcii receptive i executive, rapiditatea funciilor mentale, atenia.

    Frederick Kuhlmann extinde aceast versiune de la vrsta de 3 ani la cea de 3 luni

    (Scala Kuhlmann-Binet) Robert Yerkes i colaboratorii 1915 preiau i extind scala, propunnd un sistem pe puncte pentru rspunsurile corecte n

    locul celui bazat pe ani i luni, nlocuind conceptul de vrst mental

    Ph. Vernon 1960 nivelul factorului g nivelul factorilor majori de grup:

    o factorul verbal-educaional (v:ed) o factorul spaial-mecanic (k:m)

    nivelul factorilor minori de grup: o verbal, numeric, fluena la factorul verbal-educaional (v:ed) o spaial, mecanic, manual la factorul spaial-mecanic (k:m)

    factorii specifici David Wechsler WAIS (1955;WAISIII,1997) Scala Wechsler de inteligen

    pentru aduli) WISC (1949;WISCIV,2003) Scala Wechsler de inteligen

    pentru copii WPPSI (1967/2002) - Scala Wechsler de inteligen pentru

    copii precolari i pentru colarii mici) IQ global dar i unul verbal precum i unul nonverbal (IQ al

    performanei) (DQdeviationquotient)o inovaie tehniccare nlocuieteutilizareaVMncalculareaIQ A. Gessell concepe de asemenea scale de dezvoltare folosite n evaluarea

    copiilor cu vrste foarte mici.

    Modelul ierarhic al lui R. B. Cattell inteligena fluid (Gf) i inteligena cristalizat (Gc), rfg = 0,5 Gf - aspectul operaional (nativ), nonverbal, adaptarea la o situaie

    nou (Gc) - achiziiile realizate prin nvare i educaie (dobndit),

    mediat socio-cultural, rspuns nvat

    D. Otto Hebb 1942 inteligena de tip A (potenial), determinat biologic, genotipic inteligena de tip B, aceasta din urm fiind rezultat prin experien i

    educaie, fenotipic inteligena de tip C, cea msurat clasic prin testele psihometrice

    de inteligen

    Teoria genetic este legat de numele lui J. Piaget

  • 15

    BIBLIOGRAFIE:

    1. Atkinson, R., L., Atkinson, R., C., Smith, E., E., Bem, D., J., Introducere n psihologie, Ed.Tehnic,Bucureti,2002

    2. CARROLL, J. (2005).TheThreeStratumTheoryofCognitiveAbilities. n (Eds.), Flanagan,D.P.,Harrison, P.L., Contemporary Intellectual Assessment. Theories, Tests, and Issues. New York,London:TheGuilfordPress.

    3. CHEN,JIEQI,GARDNER,H.(2005).AssessmentBasedonMultipleIntelligencesTheory.In(Es.).Flanagan,D.P.,Harrison,P.L.,ContemporaryIntellectualAssessment.Theories,Tests,andIssues.NewYork,London:TheGuilfordPress.

    4. CLINCIU, I.A. (2002). Vizual i auditiv n structura cognitiv uman. Tez de doctorat.UniversitateadinBucureti.

    5. CLINCLIU, A.I. (2004). Vizual i auditiv n structura cognitiv uman. Tez de doctorat,UniversitateadinBucureti.

    6. GARDNER, H. (1983). Frames ofMind: The Theory ofMultiple Intelligence. New York: BasicBooks.

    7. GARDNER,H. (1993). Les itelligencesmultiples. Pour changer lcole: la prise en compte desdiffrentesformesdintelligence.Paris:Retz.

    8. GOLEMAN,D.(2001).Inteligenaemoional.Bucureti:EdituraCurteaVeche.9. GOLU,M.(2002).Bazelepsihologieigenerale.Bucureti:EdituraUniversitar.10. GREGORY,J.R.(1996).PsychologicalTesting.History,Principles,andApplications.Allyn&Bacon.11. Mitrofan, N., Note de curs Psihodiagnoza aptitudinilor i inteligenei, 2007.12. MITROFAN, N., MITROFAN, L. (2005). Testarea psihologic. Inteligena i aptitudinile. Iai:

    Polirom.13. NEVEANU,P.P.(1978).Dicionardepsihologie.Bucureti:EdituratiinificiEnciclopedic.14. STERNBERG, R.J. (1988). The triarchicmind: A new theory of human intelligence.New York:

    Viking.15. STERNBERG,R.J.(1997).SuccessfulIntelligence.NewYork:Plume.16. STERNBERG,R.J.(2000).HandbookofIntelligence.NewYork:CambridgeUniversityPress.17. STERNBERG,R.J.(2005).TheTriarhicTheoryofSuccessfulIntelligence.n(Eds.),Flanagan,D.P.,

    Harrison, P.L., Contemporary Intellectual Assessment. Theories, Tests, and Issues. New York,London:TheGuilfordPress.

    18. ZLATE,M.(2000).FundamentelePsihologiei.Bucureti:EdituraProHumanitate.19. ZLATE,M.(1999).Psihologiamecanismelorcognitive.Iai:Polirom.