Anatomie curs 4Dezvoltarea intestinului posterior
Intestinul posterior se afla in continuitatea intestinului
mijlociu si tine pana la membrana cloacala. Din el se dezvolta 1/3
stanga a colonului transvers, colonul descendent, sigmoidul si
partea pelvina a rectului. Limita dintre 2/3 drepte ale colonului
transvers si 1/3 stanga e reprezentata de punctul Kenonbeof, fiind
locul unde se termina fibrele vagului.Intestinul posterior e asezat
si el initital in planul medio sagital, insa datorita cresterii
mari in lungime si a formarii anselor jejuno-ileale (urmata de
reintrarea lor din celomul ombilical in cav. abdominala), ansele
intestinului posterior sunt impinse in stanga liniei mediane, catre
peretele posterior al abdomenului. In aceste conditii, mezoul
colonului descendent este aplicat pe peretele dorsal al celomului.
Foita stanga a mezoului sau vine in contact cu peritoneul parietal,
are loc fenomenul de coalescenta (lipire) si in spatele colonului
descendent se formeaza fascia de coalescenta Toldt 2. In acest fel,
colonul descendent devine extraperitoneal. Odata cu aceste fenomene
se stabileste forma si pozitia definitiva a colonului. Doar rectul
ramane in plan medio sagital.In perioada timpurie a evolutiei
embrionare, extremitatea caudala a intestinului posterior nu e
deschisa la exterior. La aceasta extremitate, ecto- si endodermul
se alipesc si formeaza membrana cloacala, care e o membrana
obturanta. La extremitatea caudala a intestinului posterior se
formeaza o cavitate de forma ampulara (= cloaca); serveste ca
rezervor comun pentru excretia renala si pentru fecale. In cloaca,
cranial si posterior se deschide intestinul, iar cranial si
anterior se deschide canalul alantoidian. Cloaca nu comunica cu
exteriorul, fiind despartita de acesta prin membrana cloacala
(alipirea intima a ecto- si endodermului, fara sa se interpuna
elemente mezenchimale). In etapele timpurii ale dezvoltarii, se
gaseste o mica prelungire care poarta denumirea de intestin
terminal si care dispare foarte rapid. Intestinul posterior, cloaca
si alantoida sunt captusite cu epiteliu endodermic. Membrana
cloacala la inceput e situtata in partea ventrala a corpului
embrionar, imediat sub regiunea cordonului ombilical. Pe masura ce
embrionul se dezvolta, el devine mai putin curbat, iar cloaca se
deplaseaza in pozitie caudala.In spatiul cuprins intre varsarea
alantoidei si intestinul posterior, patrunde o serie de celule
mezenchimale. Acestea constituie o masa mezenchimatoasa = sept
urorectal. Acest sept ia aspectul unui pintene. Acesta incepe sa se
dezvolte, si in S6, acest sept capata o dezvoltare mai mare, ajnge
la nivelul membranei cloacale si separa membrana cloacala in 2
segmente: anterior (membrana urogenitala) si unul posterior
(membrana anala). In acest fel, cloaca e impartita intr-o portiune
ventrala, sinus urogenital, si o portiune dorsala, canalul
anal.Extremitatea caudala a septului uro-rectal sporeste in
dimensiuni si formeaza corpul perineal din care se va dezvolta
viitorul perineu care e constituit din muschi si fascii.
Proliferarea mezenchimului in jurul membranei anale impinge
ectodermul a.i. membrana ramane intr-o depresiune a acestuia =>
proctodeum. In S9, se resoarbe membrana anala si rectul comunica cu
exteriorul. Din proctodeum va lua nastere partea inferioara a
canalului anal si anusul. Cele 2/3 sup ale canalului anal deriva
din intestinal post, 1/3 inf deriva din proliferarea septului
uro-rectal. Limita la adult intre aceste 2 portiuni (ecto- si
endoderm) este la nivelul liniei pectineate. Epiteliul de origine
edodermala este un epiteliu cilindric, iar cel de origine
ectodermala este un epiteliu pavimentos. Limita dintre ele se
gaseste in regiunea columnelor si sinusurilor rectale acolo unde
cele 2 epitelii se intrica (o zona de tranzitie care este locul in
care se pot dezvolta diverse fenomene patologice). In lumenul
tubului intestinal se gaseste meconiul = o substanta pastoasa,
proveita din secretile ficatului, glandelor intestinale si din
descuamari. Se formeaza din L3, umple intestinul in L4 si ajunge in
L5 la rect. Meconiul este eliminat dupa nastere in 3-4 zile.
Portiunea cu origine endodermala a rectului este vascularizata de
artera mezenterica inf care vascularizeaza si celelate parti ale
intestinului post, in timp ce partea de origine ectodermala este
vascularizata de ramurile arterei hipogastrice. Dezvoltarea
peretilor intestinului post:Tunicile musculare incep sa se dezvolte
initial din regiunea rectala si se intind spre regiunea ileocolica.
Intai apare musculatura circulara apoi cea longitudinala care se
organizeaza in 3 tenii: in L3 tenia mezenterica, in L4 celelate 2
tenii. Mucoasa intestinului gros e neteda, are un epiteliu
unistratificat.
Malformatii : persistenta membranei anale: rectul a ajuns la
membrane anala care nu s-a resorbit; persitenta membrane anale cu
atrezie rectala: rectul fie lipseste, fie se termina in fund de sac
la distant de membrane anala; deschideri anormale ale rectului:
datorita unor dezvoltari neconforme ale septului urorectal ( rectul
se poate deschide in vezica urinara, datorita unui sept uro-rectal
care nu s-a dezvoltat complet; acesta se mai poate deschide in
pielea scrotului, vagin, pe fata inf a penisului, uretra
prostatica); atrezia rectala: ampula rectala si canalul anal sunt
separate intre ele printr-un segment atretic; megacolonul
congenital aganglionar / maladia Hirschsprung: o portiune din colon
este dilatata datorita abesentei plexului enteric in portiuni
subiacente segmenului dilatat; anomalii datorate contacului dintre
notocord si endoderm: endodermul se ataseaza notocordului in jurul
caruia se formeaza coloana, resturile inculse incluse in coloana
dau diverticuli pe partea mezenterica a tractului
gastrointestinal.
Dezvoltarea ficatului:
Este legata de evolutia segmentului duodenal al intestinului
ant. In S3 apare epipodiul ficatlui (embionul are 2,5 mm, 17
somite), pe linia medio- ventrala a portunii caudale a intestinului
ant , in spatiul care este delimitat in sus de masa mezenchimala a
septului transvers iar in jos de punctual de unire intre intestine
si canalul vitelin; acest loc corespunde locului de adunare a
marelor mase sangvine care vin catre cordul embrionar: vase
omfalo-mezenterice si venele viteline. Cum incepe sa se dezvolte
ficatul? Epiteliul endodermic al intestinului primitiv prolifereaza
in zona prezumtiva a primordiului hepatocistic, celulele
endodermale sufera un prim proces de diferentiere. Pe toata
intinderea acestei zone celulele epiteliului intestinal devin mai
intunecate si formeaza ceea ce numim campul hepatic. Din acest camp
porneste o proliferare celulara intensa, aceasta da nastere unui
diverticul endodermal care patrunde in grosimea septului transvers
pe fata inferioara. Rudimentul hepatic incepe sa se separe de
peretele duodenal printr-un proces de gatuire care progreseaza de
sus in jos dar despartirea de intestin nu e completa pentru ca la
capatul caudal al diverticulului ramane o scurta punte de legatura
care reprezinta rudimentul canalului coledoc. Extremitatea libera a
diverticulului hepatocistic da doi muguri epiteliali plini. Cranial
se gaseste mugurele hepatic, caudal mugurele vezicii biliare si a
canalului cistic.
Procesul de formare a ficatului e caracterizat prin prezenta
unor muguri plini care cresc in grosimea mezogastrului anterior,
initial acestia cresc in plan medio-sagital. Odata cu rasucirea
catre dreapta a stomacului rudimentul hepatic si mezogastrul
anterior se deplaseaza in acelasi sens astfel incat dezvoltarea si
asezarea definitiva a ficatului se face in partea dreapta si
superioara a abdomenului in stranse relatii cu septul transver si
vasele sangvine aferente cordonului embrionar. Mugurele cranial
prolifereaza, formeaza cordoane pline care patrund in mezenchimul
septului transvers si se organizeaza in doua mase principale
---> lobul drept si lobul stang. Mezenchimul septului transvers
va forma capsula si tesutul conj al ficatului. Din masa celulara a
primordiului hepatic incep sa se prolifereze cordoane celulare ce
se anastomozeaza si formeaza o tesatura cu ochiuri largi. Aceasta
se amesteca cu o retea de vase sangvine, aceste vase sunt vase de
neoformatie ce se muleaza la suprafata cordoanelor celulare.
Acestea sunt asezate la inceput in grosimea septului transvers si
sunt intretaiate de vasele viteline care urca catre sinusul venos
al cordului. Acestea se dispun ca atare in traiectul intra-hepatic
si dau numeroase ramificatii care merg pana la nivel de sinusoida.
Aceste ramificatii vor forma legatura intre sangele adus de vena
porta si sangele de drenaj al ficatului. Apoi ficatul pierde
legatura cu septul transvers fiind inclus intre cele doua foite ale
mezenterului anterior. Se formeaza capsula de tesut conjunctiv
fibros al ficatului precum si tesutul conj interstitial al lobilor
hepatici. Sub capsula ramane o zona proliferativa care e formatoare
de noi noduli. Ficatul primitiv are infatisarea unui organ
spongios, imaginea lui structurala e aceea a unui organ reticular
format din cordoane de celule hepatice care sunt delimitate de
canale vasculare sangvine, canale neregulate. In peretele
sinusoidelor vasculare unele celule provenite din mezenchimul
splanhnic al septului transvers se diferentiaza in macrofage celule
Kupfer. Cele doua sisteme vasculare ale ficatului de aport si de
drenaj se apropie prin ramurile lor in mod alternant si acest
proces are loc in separarea lobulilor hepatici.Aceste doua sisteme
se apropie unul de celalalt pana se intalnesc inca o data, incep sa
se lege, iar sangele care vine la ficat este evacuat prin acest
sistem. Capilarele sinusoide provenite din venele viteline impreuna
cu mezenchimul faramiteaza cordoanele line hepatice intr-un reticul
format din trabecule celulare, apoi reticulul se reorganizeaza in
lobuli. Acesti lobuli sunt inconjurati de ramurile terminale ale
venei porte, avand in centru vena centrolobulara care reprezinta
originea venelor hepatice. Factorul care influenteaza decisiv
dezvoltarea ficatului este reprezentat de aceasta vascularizatie
foarte bogata. Bifurcarea venelor centrolobulare constituie
mecanismul prin care se formeaza noi lobuli. Cele doua vene se
separa printr-un proces de clivaj impreuna cu celulele din jurul
lor. Concomitent, ramurile portale inconjoara lobulul nou format.
Atunci cand embrionul are 5mm, ficatul se prezinta ca o masa
voluminoasa, avand pe laturi ramurile dreapta si stanga a venei
ombilicale. Cand are 7,5mm are doi lobuli, la nastere sunt 500.000.
Pana la 8-10 ani, cei doi lobi ai ficatului sunt simetrici. In L3,
ficatul atinge maximum de dezvoltare. El ocupa intreaga cavitate
abdominala, se intinde pana in regiunea inghinala, acest lucru
datorandu-se abundentei de vase sangvine din interiorul
lui.Ulterior, lobul stang hepatic isi reduce treptat volumul, are
loc un proces de atrofiere, cauzat de: cresterea in volum a
stomacului reintrarea anselor intestinale din celomul ombilical in
cavitatea abdominalaficatul intra de timpuriu in activitate. El
joaca un rol important in manifestarile metabolice ale embrionului.
La nivelul ficatului se realizeaza sinteza de proteine:
protrombina, fibrinogen, serum albumine, globuline sericemateriale
proteice care sunt necesare proceselor de crestere si multiplicare
celulara.
Rolul ficatului in hematopoieza este important incepand cu S3 a
vietii embrionare. Ficatul, prin materialul mezenchimatos pe care-l
contine devine, impreuna cu splina, unul din focarele importante de
hematopoieza. Din elementele mezenchimale si vasculare locale ale
ficatului apar prin diferentiere un nou tip de elemente din seria
eritrocitara proeritroblastii si eritroblastii, care sunt celule
nucleate. Functia hematopoietica a ficatului tine pana in L4,
pentru ca atunci apar focare de hematopoieza in maduva osoasa si
preiau aceasta functie.
Functia biligenetica incepe sa se manifeste din L3 a vietii
embrionare. Canaliculele biliare intrahepatice se deferentiaza in
S8. Ele se gasesc intre cordoanele epiteliale, sunt lipsite de
pereti proprii, au de la inceput lumen si ele apar secundar sub
influenta mezenchimului aflat de-a lungul vaseolr portale. Tesutul
hepatic nediferentiat se asaza in cordoane. Aceseta capata invelis
si lumen si in S12 incepe secretia bilei, care patrunde in intestin
si coloreaza meconium. Pigmentii biliari apar mai tarziu, prin
S11.
Peritoneul hepatic. In S4 ficatul proemina pe fata interioara a
septului transvers. Intre masa ficatului si portiunea diafragmatica
a septului apar diverticuli peritoneali care inconjoara ficatul si
il separa de sept pe toata intinderea cu o exceptie fata
posterioara, care ramane unita de diafragma printr-o masa de
mezenchim. Aceasta zona este invelita de peritoneul hepatic si
constituie ligamentul coronar. Vena ombilicala stanga se
oblitereaza si formeaza ligamentul rotund al ficatului si obliga
seroasa care inveleste ficatul sa formeze o plica in dreptul lui,
inainte de a se reflecta pe diafragm. Aceasta plica devine
ligamentul falciform si contine in marginea lui libera ligamentul
rotund. Intre stomac si ficat se intinde ligamentul gastrohepatic
care provine din mezenterul ventral. Pana in L6 lobul patrat
lipseste si in aceste conditii, in aceeasi fisura sunt situate
vezica biliara si ramura stanga a venei ombilicale. Din S7 se
dezvolta ca parte a lobului stang lobul patrat, care deplaseaza si
separa vezica biliara de ramura stanga a venei ombilicale.
Caile biliare (intai cele externe si apoi cele
interne).Diverticulul hepatocistic, prin proliferare, se divizeaza
in doi muguri epiteliali plini. Un mugure cranial, dens
structuratmugurele hepatic, si un mugure caudal, care este mai mic
(pars cistica) si care reprezinta de fapt schita vezicii biliare si
a canalului cistic. Segmentul comun despartitor al diverticulului
hepatocistic se gaseste in imediata apropiere a duodenului, si va
da nastere canalului coledoc. In S6, mugurele caudal capata lumen.
La data aparitiei lui acesta este continut in ligamentul
gastrohepatic. In S8, vezica biliara vine in raport cu ficatul. In
acest moment lumenul vezicii biliare se oblitereaza partial.In S8,
vezica biliara vine in raport cu ficatul, in acest moment, lumenul
vezicii se oblitereaza partial, fenomen ce am vazut ca se intampla
in evolutia elementelor digestive, are loc o proliferare
epiteliala, apoi lumenul se separa in interior. Raman si o serie de
mici diverticuli in peretii canalului cistic.Peretii vezicii
biliare se diferentiaza in L3 fetala, in S7, la extremitatea
duodenala a coledocului se diferentiaza sfincterul ampulei
hepatopancreatice sau sfincterul lui Oddi din mezenchimul care da
nastere musculaturii duodenale.Pozitia initiala a canalului coledoc
care initial a aparut ca un diverticul anterior al peretelui
duodenal, se modifica odata cu torsiunea ansei duodenale, trece
posterior de portiunea superioara a duodenului si se deschide in
flancul stang al portiunii descendente a duodenului.Cum se dezvolta
caile biliare intrahepatice? Cand embrionul are 18mm, adica in ziua
46, mezodermul care inveleste ductele biliare extrahepatice
migreaza in interiorul ficatului in lungul ramurilor venei porte,
iar acumularea mezodermului in spatiile portale induce
transformarea celulelor parenchimatoase din vecinatate in ducte
epiteliale - viitoarele ducte biliare intrahepatice.In dezvoltarea
cailor biliare extrahepatice, structura acestora contine doua
elemente cu origine embriologica diferita: mucoasa deriva din
endodermul din care s-a format mugurele hepatocistic, iar tunica
musculara provine din mezodermul septului transvers al
mezogastrului ventral.Pentru o dezvoltare normala a cailor biliare
este determinanta componenta endodermica. Mezodermul care da
nastere tunicii musculare nu face decat sa inveleasca structura
endodermala.
Anomalii: In stare adulta, ficatul poate prezenta o lobulatie si
o fisuratie specifica mamiferelor. La caini, ficatul are 5 lobi,
stang, drept, mijlociu, patrat si caudat. La om lobul mijlociu
fuzioneaza cu lobul drept, dar poate sa persiste fisura dintre ele.
In viata embrionara, lobul drept are o prelungire, lobul lui Riedl,
ce dispare inainte de nastere. Lobul caudat este separat in viata
intrauterina de fisura caudala care ramane vizibila si la
adult.Malformatiile cailor biliare extrahepatice (mai frecvente):
Anomaliile vezicii biliare:- atrezia vezicii biliare este rara. Se
constata un rudiment asezat pe flancul drept al caii biliare sau
pur si simplu vezicula este inlocuita de o structura fibroasa care
se gaseste in santul sagital drept.- duplicatia vezicii biliare sau
vezicula dubla. Avem o vezicula biliara normala si una mai mica,
rudimentara. - variatiile de forma ale vezicii biliare: vezicula
septata, datorata unui proces de cavitatie incomplet, in timpul
vietii intrauterine.- variatii de pozitie: vezicula poate sa fie
situata intrahepatic sau sa fie situata in stanga pe fata
inferioara a lobului hepatic stang. Vezicula poate sa fie asezata
in pozitie transversala, iar canalele hepatice drept si stang se
varsa separat, intr-un organ cavitar oblong avand structura
histologica a unei vezici biliare si care este situata transversal.
Anomaliile canalului cistic: variatii numerice: cisticul este
absent (bila se varsa direct in calea biliara principala),
chirurgical poate fi lezat coledocul. Agenezia cisticului se poate
manifesta sub forma unui cordon fibros, subtire, care pleaca din
vezica biliara. cisticul duplicat este mai frecvent decat cisticul
dublu. Sunt 2 canale independente, cu pornire si deversare
separate. Una din ramuri se varsa in calea biliara principal,
celalalt canal se varsa in canalul hepatic drept.- anomalii de
deversare (anomalii frecvente, cele mai numeroase_: cisticul in gat
de lebada are traiect initial ascedent, face o curba, apoi se varsa
in calea biliara principala; cistic ascendent care se varsa in
canalul hepatic drept sau putem avea cistic cu deversare foarte
joasa care merge paralel cu hepaticul comun pana se uneste cu el.-
variantele de calibru: in mod normal cisticul are 0.1-0.2 mm si
atunci putem avea un cistic larg, un cistic ingrosat sau un cistic
cu ingrosari multiple. Anomaliile coledocului :- septuri conjuctive
ale caii biliare principale datorita permeabilizarii defectoase a
mugurelui cistic.- anomalii de constituire, inalta (foarte aproape
de unirea hepaticelor) sau joasa (cisticul merge paralel cu
hepaticul comun si se uneste cu el).- duplicatia caii biliare
consecinta a cavitatiei defectoase. Anomaliile de traiect si
terminare:- bifurcatia portiunii terminale a coledocului- coledocul
scurt ,ii lipseste portiunea retro-duodeno-pancreatica,coledocul
scurt se deschide in genunchiul sup al duodenului si nu in cea de-a
doua portiune a duodenului .- putem avea si o deversare joasa a
coledocului ,undeva in portiunea orizontala a duodenului la nivelul
duodenului 3.
Dezvoltarea venei porte
Sistemul venos port se formeaza datorita venelor viteline si
venelor ombilicale ,care in drumul lor catre sinusul venos al
cordului intretaie cordoanele hepatice care sunt in plin proces de
dezvoltare.In dezvoltarea lui ontogenetica , ficatul e alimentat cu
sange succesiv din 3 sisteme venoase: venele viteline - fac parte
din circulatia vitelina, venele ombilica - fac parte din circulatia
placentara, vena porta.Venele viteline sau onfalomezenterice, culeg
sangele din teritoriul sacului vitelin. Ele urmaresc traiectul
canalului vitelin si se organizeaza in grosimea mezenterului
ventral . Dupa ce parcurg septul transvers se varsa in sinusul
venos al cordului. In portiunea dintre insertia cordonului vitelin
si sinusul venos, venele viteline sunt situate in grosimea
splahnopleurei in raport cu fetele ventrale ale intesitnului
primitive. Portiunea terminala a vv. viteline se gaseste in locul
in care are loc viitoarea dezvoltare a ficatului. In momentul in
care cordoanele de celule hepatice incep sa prolifereze, in dreptul
lor vv.viteline emit o retea vasta si complicata de capilare
sangvine(neregulat calibrate) si care se amesteca intim cu reteaua
de cordoane hepatice.In S4, tot segmental intrahepatic al venelor
viteline este transformat intr-o retea de sinusoide = reteaua
capilara porthepatica primitiva. Segmentele venelor viteline care
alcatuiesc aceasta retea cuprinse intre sacul vitelin si ficat =
vene advehente(sunt 2 , una dr. si una stg. si se mai numesc venele
aferente ale ficatului).Segmentele venelor care colecteaza sangele
din reteaua posthepatica,situate intre ficat si sinusul venos al
inimii = venele revehente(venele eferente).Initial circulatia
portal primara a ficatului e formata din venele advehente, reteaua
vasculara intrahepatica si venele revehente.Este o retea ce are o
dubla capilarizare (se formeaza in peretele sacului vitelin din
capilare) si apoi o capilarizare intrahepatica.Venele viteline
persista ca atare numai in segmentele lor subhepatic si
suprahepatic. Pe masura ce lobul drept al ficatului devine
preponderent, circulatia in acest lob este mai activa. Segmentul
suprahepatic al venei viteline drepte este mai solicitat, devine
mai voluminos si el va forma vena revehenta comuna. In acelasi
timp, segmentul stang al venei revehente se atrofiaza si dispare.
Acest proces, asociat si cu disparitia venei cave superioare
stangi, duc la regresia cornului stang al sinusului venos cardiac,
iar in final, segmentul suprahepatic al venei viteline drepte
devine vena hepatica comuna, viitorul segment al venei cave
inferioare care ia nastere din peretele venei revehente comune
drepte si o incorporeaza. Deci, vena revehenta dreapta dreneaza tot
sangele hepatic si este denumita asa pentru ca in ea se deschid
cele mai multe vene hepatice care aduc sangele din lobii hepatici.
Si aici in segmentul subhepatic se petrec modificari importante,
pentru ca intre cele 2 vv. viteline, se vor forma 3 punti venoase
anastomotice, indreptate in sens transversal in raport cu axul
portiunii duodenale ale intestinului. Punctele de reper pentru
situatia spatiala a acestor punti anastomotice il ofera locul de
insertie al canalului coledoc si aparitia rudimentului pancreatic
dorsal. Aceste punti anastomotice intre punctele viteline apar
intr-o anumita ordine: Prima anastomoza venoasa care apare este
anastomoza retrointestinala care merge de la o vena vitelina la
cealalta ocolind fata dorsala a intestinului, sub mugurele
pancreatic ventral. Ceva mai caudal, deasupra locului de varsare al
coledocului, se formeaza cea de-a doua punte de legatura,
anastomoza preintestinala inferioara care se gaseste deasupra
locului de insertie. A treia anastomoza vitelo-vitelina este
anastomoza superioara ,,ultima care se formeaza intre venele
viteline. Este tot o anastomoza preintestinala care ocoleste fata
anterioara a intestinului, deasupra varsari coledocului. Acest
dispozitiv venos este vizibil atunci cand embrionul are 4,5mm. In
continuare au loc alte transformari: - arcul arterial stang al
inelului venos cranial se atrofiaza si dispare- arcul lateral drept
al inelului venos caudal se atrofiaza si dispare- ceea ce a ramas
din aceste 2 vene in segmentul lor subhepatic, impreuna cu
anastomoza vitelo-vitelina mijlocie formeaza vena porta care
ocoleste spatial, in spirala, portiunea duodenala a
intestinului.
Sinusul venos, in care se varsa vv. ombilicale dreapta si
stanga. Arcul lateral stang al inelului venos cranian se atrofiaza
si dispare, arcul caudal lateral drept al inelului venos se
atrofiaza si el si dispare. Disparand aceste 2 arcuri, avem o noua
dispozitie. In acest fel se formeaza vena porta care ocoleste in
spirala portiunea duodenala a intestinului. Vena porta, al carei
trunchi va deveni un vas aferent hepatic voluminos, mai ales dupa
ce incorporeaza v. mezenterica superioara si trunchiul venos comun
al vv. splenice si mezenterice superioare. In ficat, vena porta se
imparte in 2 ramuri cu distributie intrahepatica. Ramura dreapta e
portiunea v. viteline care forma fosta v. aferenta hepatica
dreapta. Ramura stanga ia nastere din persistenta si amplificarea
anastomozei preintestinale superioare.Evolutia vv. ombilicale
(alantoidiene): Vv. ombilicale colecteaza sangele din teritoriul
placentei, ajung in grosimea somatopleurei, pana in grosimea
septului transvers si se termina in sinusul venos. Segmentele lor
terminale ocolesc masa ficatului, care in acest timp este in plina
dezvoltare. In apropierea sinusului venos se unesc vv. viteline
(vv.hepatice eferente) si formeaza cu acestea trunchiurile comune
care se varsa in sinusul venos. In momentul in care ficatul ia o
dezvoltare foarte mare, intra in raport cu segmentele terminale ale
vv. ombilicale. Acestea ii dau 2 ramuri care sunt vv. septale, care
patrund in ficat, se capilarizeaza si se integreaza in reteaua
capilara hepatica. Cu timpul, v. septala stanga devine voluminoasa
si devine un vas anastomotic intre v. ombilicala stanga si cea
vitelina stanga. Aceasta anastomoza se deschide in dreptul
anastomozei preintestinale superioare. Pe de alta parte, intre
anastomoza preintestinala superioara si vasul venos eferent drept,
apare o cale de neoformatie care poarta numele de canalul lui
Arantius. Pe masura ce ficatul evolueaza, ramura dreapta a v.
ombilicale se atrofiaza si dispare, iar din ramura stanga dispare
segmentul situat superior de anastomoza vitelo-vitelina superioara.
Sangele adus de v. ombilicala trece prin anastomoza
ombilico-vitelina catre v. hepatica comuna. Aceasta anastomoza e
situata initial anterior, apoi ajunge pe fata viscerala a
ficatului. Creste cantitatea de sange in circulatia hepatica,
aceasta face sa fuzioneze capilarelele hepatice de suprfata si sa
se dezvolte un ram care leaga direct ramul stanga al v. ombilicale
cu VCI. Circulatia se realizeaza prin canalul lui Arantius, fiind
reglata de un sfincter fiziologic. Aceasta cale, reprezentata de v.
ombilicala stanga si canalul lui Arantius dainuie pana la nastere
cand inceteaza sa functioneze. V. ombilicala se astupa si ea si se
transforma intr-un cordon fibros care poarta numele de lig. rotund
al ficatului.
