BIOCHIMIE CLINICA

Conf. CSII Dr. Habil Cristiana TANASE

METABOLISM LIPIDIC METABOLISM GLUCIDIC METABOLISM RENAL

METABOLISM LIPIDIC

LIPIDELE clasa de biomolecule insolubile in mediu apos si solubile in solventi organici nepolari

Origine: exogena alimentara

endogena hepatica

Lipidele formeaza complexe cu grupari proteice (apolipoproteine) care asigura mentinerea acestora in mediu apos al plasmei

METABOLISM LIPIDICConsideratii generale

LIPIDELE SERICE forma de transport a acestor substante intre organele de absorbtie sau de sinteza (intestin, ficat), organele de depozitare (tesut adipos) si tesuturile consumatoare.

Chilomicronii forma de transport a lipidelor alimentare absorbite la nivelul intestinelor

Acizii grasi liberi forma de transport a lipidelor mobilizate din tesutul adipos

Lipoproteinele cu densitate scazuta (LDL) si foarte scazuta (VLDL) forma de transport a lipidelor sintetizate de ficat

Lipoproteinele cu densitate mare (HDL) forma de transport a colesterolului de la tesuturile extrahepatice la ficat

!

LIPIDELE SERICEConsideratii generale

Lipoproteinele circulante sunt formate din urmatorii constituenti:

1.Lipide nepolare hidrofobe: trigliceride si colesterol esterificat (partea transportata / miezul lipidic)

2.Fractiuni proteice: apolipoproteine din categoria , globuline

3.Lipide polare hidrofile: fosfolipide si colesterol liber

!

!

!

STRUCTURA LIPOPROTEINELOR CIRCULANTE

Sunt impartite in patru clase principale in functie de marime (greutate moleculara), densitate (separare prin ultracentrifugare si flotatie) si incarcatura electrica (separare prin electroforeza)

- chilomicroni densitate intre 0,940-0,980; contin 90% trigliceride; reprezinta 0-2% din cantitatea de lipoproteine; cresc mult postprandial, fiind generati ca urmare a ingestiei si absobtiei intestinale a lipidelor alimentare; dau opalescenta serului

- -Lipoproteine sau LDL - densitate intre 1,019-1,063; sunt bogate in colesterol (45%); reprezinta aproximativ 33-70% din totalul lipoproteinelor; cresterea acestora este asociata cu riscul cardiac colesterol nociv

CLASIFICAREA LIPOPROTEINELOR

- Pre-Lipoproteinele sau VLDL - densitate intre 0,95-1,006; transporta trigliceride, fosfolipide, colesterol (15%); sintetizate in ficat fiind denumite si chilomicroni endogeni; reprezinta aproximativ 7-24% din lipoproteine

- -Lipoproteine sau HDL - transporta proteine, fosfolipide, colesterol (18%, in special esterificat); asigura intoarcerea la ficat (pentru a fi metabolizat) a colesterolului din tesuturi, si mai ales din peretele vascular - colesterol protector; indicator pentru estimarea riscului cardiovascular; reprezinta aproximativ 10-30% din totalul lipoproteinelor.

!

!

!

CLASIFICAREA LIPOPROTEINELOR

Pe langa aceste 4 tipuri principale mai sunt descrise urmatoarele lipoproteine:

-Pre-Lipoproteine: densitate > 1,210; contin acizi grasi liberi, iar cantitatea lor aproximativa este de 8-13%.

-O fractiune suplimentara intre si pre (intre VLDL si HDL) reprezentata de lipoproteina A-Lp(a) a carei mobilitate variaza in functie de fenotip; formata din fosfolipide, colesterol si apoproteina B100, asemanatoare cu molecula plasminogenului; introduce LDL in celule in absenta receptorilor; reprezinta un factor de risc independent pentru procesul de ateroscleroza; cantitate normala:

Trigliceridele sunt esteri ai glicerolului cu acizi grasi Origine:

- exogena lipide alimentare absorbite intestinal

- endogena prin biosinteza pornind de la glicerol-3- fosfat si acizi grasi activati (Acil-CoA)

Ficatul si tesutul adipos principale sedii producatoare de trigliceride

!

!

TRIGLICERIDELE

- constituie aproximativ 95% din lipidele tesutului adipos

- cel mai important depozit de rezerve energetice ale organismului - prin lipoliza elibereaza acizi grasi care sunt utilizati in mitocondrie pentru producerea de energie

- in sange sunt hidrolizate de enzima lipoproteinlipaza eliberare de acizi grasi care se distribuie in diverse tesuturi

- ficatul acumuleaza trigliceridele din sange fara o hidroliza prealabila

!

!

TRIGLICERIDELE

TRIGLICERIDELESemnificatie clinica

Valori de referinta

!

!

!

Optim

TRIGLICERIDELE Semnificatie clinica

Valori de referinta

!

!

!

CRESTERI SCADERI-hiperlipidemii genetice (tipurile I, II-b, III, IV, V; -deficit de APO C-II) si secundare,

-diabet zaharat,

-guta,

-pancreatita,

-boli hepatice,

-alcoolism,

-sindrom nefrotic,

-boli acute: IMA ating valoarea maxima in trei -saptamani si pot persista timp de un an,

-hipotiroidism,

-glicogenoze (boala von Gierke),

-sindrom Down,

-anorexie nervoasa.

-abetalipoproteinemie,

-malnutritie,

-malabsorbtie,

-hipertiroidism,

-hiperparatiroidism,

-boala pulmonara cronica obstructiva.

- alcool policiclic constituent al tuturor tesuturilor

!

Origine:

- exogena colesterol alimentar

- endogena biosinteza pornind de la acetil-CoA

Ficatul este sediul principal al sintezei colesterolului

Alte sedii importante: peretele intestinal, glandele suprarenale, muschii

Colesterolul sintetizat in ficat este incorporat in principal in VLDL si LDL pentru a fi transportat la tesuturi

Se prezinta sub 2 forme: libera si esterificata

!

COLESTEROLUL

COLESTEROL TOTALSemnificatie clinica

Valori de referinta

!

!

!

Optim

COLESTEROL TOTALSemnificatie clinica

Valori de referinta

!

!

!

CRESTERI SCADERI-hiperlipoproteinemie tip IIb, III, V;

-hipercolesterolemia familiala de tip IIa;

-obstructie biliara: colestaza, ciroza biliara,

-nefroza,

-boli pancreatice,

-neoplasm pancreatic si prostatic,

-hipotiroidism,

-diabet zaharat,

-alcoolism,

-glicogenoza (boala von Gierke),

-dieta bogata in grasimi si colesterol,

-obezitate

-hipo-/a-beta-lipoproteinemie,

-leziuni hepatocelulare severe,

-hipertiroidism,

-boli mieloproliferative,

-steatoree cu malabsorbtie,

-malnutritie, inanitie,

-anemie cronica (megaloblastica/

sideroblastica),

-boli acute,

-inflamatii, arsuri severe, infectii,

-boala pulmonara cronica obstructiva,

-retard mental.

COLESTEROL LDLSemnificatie clinica

Optim

COLESTEROL LDLSemnificatie clinica

Valori de referinta

!

!

!

CRESTERI SCADERI-hipercolesterolemie familiala (tip II-a),

-hiperlipoproteinemiile II-b si III,

-dieta bogata in colesterol si grasimi saturate,

-hipotiroidism,

-sindrom nefrotic,

-diabet zaharat,

-mielom multiplu si alte disgamaglobulinemii,

-colestaza,

-insuficienta renala cronica,

-porfirie,

-anorexie nervoasa

-hipo-/a-beta-lipoproteinemie,

-boala Tangier,

-hipertiroidie,

-anemii cronice,

-afectiuni hepatocelulare severe, -sindrom Reye,

-stres acut,

-boli inflamatorii articulare,

-afectiuni pulmonare cronice

COLESTEROL HDLSemnificatie clinica

Interpretare Valori (mg/dL)

Valori de alerta clinica

< 40 se asociaza cu risc crescut de boala coronariana

Optim >40

Factor protector >60

COLESTEROL HDLSemnificatie clinica

Valori de referinta

!

!

!

CRESTERI SCADERI-hiperalfalipoproteinemie (exces de HDL) familiala,

-hipobetalipoproteinemie,

-clearance crescut al trigliceridelor,

-hepatopatie cronica.

-hipoalfalipoproteinemie familiala (boala Tangier),

-deficit de APO A-I si APO C-III,

-hipertrigliceridemie familiala,

-afectiuni hepatocelulare,

-colestaza,

-boala renala cronica,

-anemii si neoplasme mieloproliferative

-diabet zaharat,

-hipo si hipertiroidism,

-boala Niemann-Pick fara neuropatie

LDL = Colesterol total (HDL + Trigliceride / 5)

Raportul colesterol total / HDL in estimarea riscului de boala cardiovasculara:

Risc scazut: 3,3-4,4

Risc mediu: 4,4-7,1

Risc moderat: 7,1-11

Risc crescut: >11

1. Analiza functionala a lipoproteinelor serice (se pastreaza integritatea structurii proteice):

-electroforeza (lipidograma)

-centrifugare

-metode turbidimetrice

-metode imunologice

!

2. Analiza cantitativa si calitativa a constituentilor lipoproteinelor:

-dozarea lipidelor totale

-separarea cromatografica a diferitelor clase de lipide

-dozarea acizilor grasi esterificati; colesterol, trigliceride, fosfolipide, acizi grasi liberi.

!!!

METODE DE EXPLORARE A METABOLISMULUI LIPIDIC

HIPERLIPIDEMII. Semnificatie clinicaSistemul Frederickson de clasificare a dislipidemiilor

Tip Tablou clinic Modificari ale fractiunilor electroforetice

Modificari ale lipidelor

Aspect ser

I

Rar

Dureri abdominale

Somnolenta post prandiala

Xantoame eruptive

Hepatosplenomegalie

Pancreatita

Hiperchilomicronemie

(deficit de lipoproteinlipaza)

Colest. N/

TG (de obicei >2000 mg/dl)

lactescent

II a

Frecvent

Xantoame tendinoase

Ateroame multiple cu debut precoce

Hiper--lipoproteinemie Colesterol

(300-600mg/dl)

TG: N

clar

II b

Frecvent

Xantoame tendinoase Hiper- + crestere pre- (hiperlipidemie mixta/combinata prin aport crescut)

Colest. 300-600mg/dl)

TG (

METABOLISM GLUCIDIC

GLUCIDELE - importanta sursa de energie / componenta majora a dietei

- depozitarea glucidelor este limitata la ficat si muschi

- principalul glucid din sange este glucoza

- glucoza plasmatica provine din: hidroliza amidonului si a altor poliglucide alimentare; din conversia altor hexoze alimentare in glucoza la nivel hepatic; din sinteza glucozei din aminoacizi si acid piruvic

- glucoza este depozitata sub forma de glicogen hepatic (glicogenogeneza) atunci cand nivelul glucozei sanguine creste

- glicogenul hepatic este convertit in glucoza (glicogenoliza) atunci cand nivelul glucozei sanguine scade

METABOLISM GLUCIDICConsideratii generale

GLICEMIA - concentratia glucozei in sange constanta biochimica care reflecta un echilibru dinamic intre procesele catabolice si anabolice glucidice

-glicemia este reglata prin doua sisteme care actioneaza concomitent:

1.Autoreglarea fizico-chimica: realizata prin functia metabolica a ficatului

2.Reglarea neurohormonala / reglarea glicemiei depinde de diferiti hormoni

-cu efect hipoglicemiant: insulina stimuleaza glicogenogeneza si lipogeneza

-cu efect hiperglicemiant: glucagonul stimuleaza glicogenoliza hepatica si lipoliza; ACTH, hormonul de crestere, adrenalina, noradrenalina, tiroxina, cortizolul

METABOLISM GLUCIDICConsideratii generale

GLICEMIA normala rezultanta a corelatiilor functionale dintre urmatoarele cai metabolice:

glicogenogeneza hepatica

glicogenoliza hepatica

glicogenoliza in alte tesuturi (degradarea glicogenului in special in tesutul muscular)

gluconeogeneza

METABOLISM GLUCIDICConsideratii generale

Metabolismul glucozei poate fi alterat prin mai multe mecanisme:

incapacitatea celulelor pancreatice beta de a secreta insulina,

reducerea numarului receptorilor insulinici,

malabsorbtia intestinala a glucozei,

incapacitatea ficatului de a metaboliza glicogenul,

modificarea concentratiei hormonilor implicati in metabolismul glucozei.

METABOLISM GLUCIDICConsideratii generale

- presupune recoltarea probei in conditii jeun (absenta aportului caloric in ultimele 8 ore)

- Interpretarea valorilor glicemiei bazale se efectueaza conform criteriilor ADA (American Diabetes Association)

GLICEMIA BAZALA

valori glicemie bazala (mg/dL)

Normal 60-99

Glicemie bazala modificata (IFG)

100-125

Diabet zaharat >= 126

Diagnosticul de diabet zaharat se va stabili pe baza a cel putin 2 valori crescute >= 126 ale glicemiei bazale obtinute in zile diferite.

la nou-nascut glicemia scade in primele ore de viata, apoi creste usor dupa cateva zile

la prematuri, subponderali, nou-nascuti din mame diabetice se

inregistreaza valori scazute

cresteri usoare ale glicemiei pot sa apara in sarcina normala, la marii

fumatori, obezi si persoanele sedentare.

efortul fizic intens poate genera hipoglicemie

GLICEMIE Variatii fiziologice

GLICEMIESemnificatie clinica

Valori de referinta

!

!

!

CRESTERI SCADERI- secretie insuficienta de insulina

primara (diabet zaharat) sau secundara unor leziuni pancreatice (pancreatita acuta/cronica, neoplasm, pancreatectomie);

- hiperproductie a hormonilor hiperglicemianti: acromegalie/gigantism, boala Basedow, boala Cushing, feocromocitom, glucagonom,

- alte cauze: hemocromatoza, afectiuni renale cronice, boala hepatica avansata, deficienta de vitamina B1 (encefalopatia Wernicke), stres acut emotional sau fizic (infarct miocardic, AVC, convulsii)

- cauze hormonale:

exces de insulina (insulinom, supradozaj insulinic), deficienta de glucagon, deficienta de catecolamine, deficienta de cortizol (boala Addison), hipopituitarism, mixedem

- cauze hepatice: depletia depozitelor hepatice de glicogen (post prelungit, ciroza, intoxicatii acute cu fosfor, tetraclorura de carbon), hepatom

- defecte genetice: galactozemie, intoleranta la fructoza, deficienta fructozo-1,6-fosfatazei.

- nivelul glicozuriei este un rezultat al filtrarii glomerulare si reabsorbtiei tubulare a glucozei

- la valori ale glicemiei peste 180 mg/dl este depasita capacitatea de reabsorbtie glucoza este eliminata prin urina

Tipuri de glicozurie:

1. Insotita de hiperglicemie: diabet zaharat, acromegalie, hipertiroidie,

tumori corticosuprarenale

2. Fara hiperglicemie: diabet renal (tulburarea reasbsorbtiei tubulare) ,

boli infectioase, intoxicatii cu metale / medicamente

GLUCOZA URINARA

glicarea hemoglobinei reactia de atasare non-enzimatica a glucozei sau a altor hexoze la molecula de hemoglobina

HbA1 desemneaza cantitatea totala de hemoglobina glicata si o diferentieaza de hemoglobina A normala, non-glicata

HbA1c fractiunea cea mai importanta (75-80%)

nivelul HbA1c din sange se coreleaza atat cu timpul de injumatatire a

hemoglobinei cat si cu nivelul mediu al glucozei sangvine (glicemia medie) in cursul ultimelor 2-3 luni anterioare testarii (corespunzatoare duratei medii de viata a eritrocitelor)

in laborator se detecteaza prin tehnici cromatografice, electroforetice si imunologice

HEMOGLOBINA GLICATA /GLICOZILATAHbA1c

test de evaluare si monitorizare pe termen lung a controlului glicemic la pacientii cu diabet zaharat / evalueaza abordarea terapeutica cea mai eficienta in cazul acestor bolnavi: antidiabetice orale, insulina, transplant de celule

rol predictiv in ceea ce priveste riscul complicatiilor diabetului: cetoacidoza, nefropatia, retinopatia

in 2010 ADA a recomandat introducerea HbA1c in diagnosticul diabetului aceasta prezentand unele avantaje fata de glicemie: nu sunt necesare conditiile jeun; stabilitate preanalitica mai mare; variatie biologica intraindividuala in comparatie cu glicemia; variatii in conditii de stres si afectiuni intercurente.

HEMOGLOBINA GLICATA Semnificatie clinica

HEMOGLOBINA GLICATA Semnificatie clinica

Interpretarea rezultatelor conform ADA:

- normal: 4,8-5,6%

- risc crescut de a dezvolta diabet: 5,7-6,4%

- diabet zaharat: >6,5%

Tinta terapeutica la pacientii diabetici:

METABOLISM RENAL

Functiile rinichiului: -reglarea volumului (izovolemia) si reglarea osmolaritatii (izotonia) fluidelor din organism prin procese selective de resorbtie / secretie a ionilor (izoionia), apei, metabolitilor si reglarea pH-ului

-reglarea echilibrului acido bazic (izohidria)

-eliminarea prin urina a produsilor finali ai metabolismului (uree, acid uric, creatinina, creatina, bilirubina conjugata, electroliti) si a substantelor straine organismului (toxice, coloranti, medicamente)

-participarea la unele procese metabolice de biosinteza si reglare: biosinteza, reglarea si secretia unor hormoni ca renina, eritropoietina etc

-procese metabolice de catabolism: hidroliza tubulara a insulinei, albuminei

METABOLISM RENALConsideratii generale

- Ureea este principalul produs azotat final al metabolismului aminoacizilor, proveniti din scindarea in stomac si intestin a proteinelor, sub actiunea fermentilor proteolitici si absorbtia acestora prin peretele intestinal.

!- Cea mai mare parte a ureei este eliminata prin filtrare glomerulara; 40-60%

redifuzeaza in sange in functie de fluxul tubular si de hormonul antidiuretic (ADH).

!- Ureea din sange si urina variaza in raport direct proportional cu alimentatia

proteica si invers proportional cu anabolismul celular din cursul starilor de crestere, graviditate, convalescenta.

!- Concentratia plasmatica a ureei depinde de perfuzia renala.

UREE SERICA

Recomandari pentru determinarea ureei serice: - diagnosticul insuficientei renale;

- diferentierea intre azotemia prerenala si postrenala pe baza raportului uree/creatinina;

- in insuficienta renala terminala - semnele urotoxice se coreleaza bine cu nivelul ureei;

- monitorizarea succesului dietei hipoproteice in insuficienta renala cronica;

- monitorizarea hemodializei.

!

In laborator se determina atat ureea serica propriu-zisa cat si fractiunea azotata a ureei: ureea nitrogen (BUN)

UREE SERICA

Valori de referinta dependente de varsta

UREE SERICA

Varsta Valoare (mg/dL)

0-6 luni

UREE SERICASemnificatie clinica

Valori de referinta

!

!

!

CRESTERI SCADERIStarile asociate cu cresterea ureei serice sunt cunoscute ca azotemie:

scaderea perfuziei renale (azotemie prerenala): insuficienta cardiaca congestiva, hemoragie digestiva, soc, deshidratare;

afectiuni renale, acute sau cronice (azotemie renala): glomerulonefrite, pielonefrite;

obstructii ale tractului urinar (azotemie postrenala);

intensificarea catabolismului proteic (valorile creatininei serice raman neschimbate): arsuri, neoplazii, stari febrile prelungite, stres, IMA etc.;

diabet zaharat cu cetoacidoza

afectiuni hepatice severe (insuficienta hepatica): toxice, infectioase;

acromegalie;

malnutritie;

malabsorbtie;

hormoni anabolizanti;

SIADH (sindromul secretiei inadecvate de ADH-hormon antidiuretic);

hiperamoniemiile ereditare (ureea este virtual absenta in sange).

Creatinina este anhidrida creatinei (acidul metilguanidilacetic) si reprezinta forma sa de eliminare; se formeaza in tesutul muscular.

!

Cantitatea de creatina convertita in creatinina se mentine la un nivel constant, care este in raport direct cu masa de tesut muscular a organismului.

!

La barbati 1,5% din stocul de creatina este convertit zilnic in creatinina.

! Creatina provenita din alimente (in special din carne) creste stocul de

creatina si creatinina; reducerea aportului proteic scade nivelul creatininei prin absenta aminoacizilor arginina si glicina, precursorii creatinei.

CREATININA SERICA

Recomandari pentru determinarea creatininei serice: perturbarea functiei renale reduce excretia de creatinina, determinand cresterea creatininei serice concentratiile de creatinina ofera o aproximare a ratei filtrarii glomerulare principala utilitate a determinarii creatininei serice este diagnosticarea insuficientei renale;

indicator mai specific si mai sensibil al functiei renale decat ureea;

in bolile renale cronice este util sa se determine atat creatinina cat si ureea serica (impreuna cu parametrul uree nitrogen BUN).

CREATININA SERICA

Valori de referinta dependente de varsta si sex

CREATININA SERICA

Varsta /sex Valori (mg/dL)

0-3 ani

CREATININA SERICASemnificatie clinica

Valori de referinta

!

!

!

CRESTERI SCADERI afectiuni renale acute sau cronice de cauza glomerulara sau tubulo-interstitiala;

obstructii ale tractului urinar (azotemie postrenala);

scaderea perfuziei renale (azotemie prerenala): insuficienta cardiaca congestiva, soc, deshidratare;

afectiuni musculare: miastenia gravis, distrofii musculare, poliomielita;

rabdomioliza;

hipertiroidism;

gigantism, acromegalie

sarcina (valori normale: 0.4-0.6 mg/dL; un nivel de peste 0.8 mg/dL este considerat patologic si impune solicitarea unor investigatii suplimentare);

scaderea masei musculare;

carente proteice in dieta;

afectiuni hepatice severe

proteina cu greutate moleculara mica ce face parte din familia inhibitorilor de cistein-proteinaza si intervine in catabolismul intracelular al peptidelor si proteinelor

! cistatina C este filtrata liber la nivel glomerular si reabsorbita complet in

tubii proximali unde este si metabolizata in absenta unei leziuni tubulare, cistatina C nu este prezenta in urina finala marker endogen al ratei filtrarii glomerulare (RFG), corelatia fiind invers proportionala: valorile crescute indica o rata scazuta a filtrarii glomerulare, intr-un mod similar creatininei serice

!

CISTATINA C

- conform studiilor efectuate, cistatina C constituie un indicator mai bun al functiei renale decat creatinina cistatina C are specificitate mai mare decat creatinina in diferentierea pacientilor cu rata anormala a filtrarii glomerulare

!

Valori de referinta 50 ani: 0,55-1,15 mg/L

> 50 ani: 0,63-1,44 mg/L

!

CISTATINA C

analiza completa de urina include determinarea caracterelor fizice (culoare, aspect, greutate specifica), chimice (pH, proteine, glucoza, corpi cetonici, hematii, bilirubina, urobilinogen, leucocite, nitriti) si examenul microscopic al sedimentului.

! biochimia urinei se determina printr-o metoda semicantitativa, cel mai

adesea pe un analizor automat, folosind stripuri de urina - se masoara elementele din urina care sunt semnificative pentru disfunctii renale, urinare, hepatice si metabolice

! in prezenta unei modificari patologice, se produce o schimbare de culoare

in zona testului respectiv, care se compara cu o scala de culori predefinita; intensitatea culorii permite o evaluare semicantitativa a rezultatului

BIOCHIMIA URINEI

1. Densitatea urinei (greutatea specifica) - masoara capacitatea rinichiului de a concentra urina

2. pH - indica, capacitatea tubilor renali de a mentine echilibrul acido-bazic al plasmei si lichidului extracelular

3. Leucocite este detectata activitatea esterazica a granulocitelor si nu cantitatea de leucocite

4. Nitriti - prezenta leucocitelor in cantitate mare si a nitritilor in urina semnalizeaza o infectie urinara produsa de bacterii ca Escherichia coli, Enterobacter, Klebsiella, Citrobacter etc

BIOCHIMIA URINEI. PARAMETRI.

5. Proteine detecteaza in principal albumina / este cel mai important indicator de boala renala

6. Glucoza - glicozuria apare in mod specific in diabetul zaharat

7. Corpi cetonici - apar in urina in conditii asociate cu alterarea

metabolismului carbohidratilor

8. Bilirubina si urobilinogenul in conditii normale bilirubina este absenta

iar urobilinogenul se afla in cantitati foarte mici; in hepatite, obstructii biliare in urina apare bilirubina conjugata; in ictere hemolitice creste urobilinogenul

9. Sange - detectia sangelui in urina se bazeaza pe actiunea peroxidativa a hemoglobinei sau mioglobinei

BIOCHIMIA URINEI. PARAMETRII

- consta in examinare microscopica dupa centrifugarea unei probe de urina

Parametrii urmariti: 1. Eritrocite - pot proveni din orice parte a tractului urinar; prezenta

eritrocitelor dismorfice (deformate) indica originea glomerulara a hematuriei;

2. Leucocitele - un numar crescut de leucocite sugereaza un proces inflamator la nivelul tractului urinar sau in zonele adiacente; pot aparea izolate sau grupate; aspectul degradat al leucocitelor (piurie) se intalneste in infectii urinare acute;

SEDIMENTUL URINAR

3. Celulele epiteliale - in mod normal se intalnesc in urina ca urmare a descuamarii fiziologice a celulelor senescente; crestere semnificativa indica inflamatii in zona tractului urinar din care sunt derivate aceste celule; 3 tipuri de celule epiteliale: tubulare renale (indica leziuni tubulare), tranzitionale si scuamoase (provin din uretra si vagin)

4. Cristale - se formeaza atunci cand urina este suprasaturata cu un anumit compus cristalin sau cand proprietatile de solubilitate ale acestuia sunt alterate; cristalele gasite in mod frecvent in urina acida sunt: acid uric, oxalat de calciu si urati amorfi; mai rar sunt prezente alte tipuri: sulfat de calciu, urati de sodiu, acid hipuric, cistina, leucina, tirozina, colesterol; in urina alcalina se intalnesc: fosfati amoniaco-magnezieni (triplu fosfat), fosfati amorfi, carbonat de calciu, fosfati de calciu, biurati de amoniu

SEDIMENTUL URINAR

5. Cilindrii urinari: se formeaza in lumenul tubilor renali ca urmare a precipitarii mucoproteinelor Tamm-Horsfall (secretate de tubii renali) sau aglutinarii de celule/alte materiale intr-o matrice proteica

Semnificatia cilindrilor este diferita in functie de tipul lor:

- cilindrii hialini: sunt formati din proteine Tamm-Horsfall gelificate si pot fi depistati in afectiuni renale usoare insa pot aparea si in urina normala

- cilindrii leucocitari: indica cel mai des pielonefrite acute

- cilindrii eritrocitari: indica hematurie de origine glomerulara

- cilindrii granulosi: apar in afectiuni renale grave

- cilindrii epiteliali: pot fi prezenti in urina dupa expunerea la nefrotoxice sau virusuri; care produc necroza tubulara; de asemenea, pot aparea in boli renale cronice severe si in rejetul grefei renale

SEDIMENTUL URINAR

- cilindrii cerosi: intalniti in insuficienta renala cronica severa, hipertensiunea maligna, amiloidoza renala si nefropatia diabetica; de asemenea pot fi intalniti in boli renale acute, rejetul grefei renale, inflamatia si degenerescenta tubulara

- cilindrii grasosi: intalniti in sindromul nefrotic, glomeruloscleroza diabetica, nefroza lipoida, glomerulonefrite cronice, lupus, toxice renale

6. Bacteriile prezenta lor indica de obicei infectii urinare.

Alte structuri ce pot fi prezente in urina includ: bacterii, levuri, cilindroizi,

spermatozoizi, mucus si grasimi

SEDIMENTUL URINAR