PARTEA IV – PARTICULARITĂŢI DE FORMARE LA NIVELUL ADULŢILOR

Particularităţile învăţării la adulţi: Cum învaţă adulţii?

Cu toate ca cele mai multe principii de invatare si metode de instruire au fost dezvoltate cu si pentru copii, orientarile moderne in stiintele educatiei au lansat, ca urmare a ideii de invatare permanenta (pe toata durata vietii) principii si metode noi, adecvate adultilor.

Premise ale demersului de instruire a adultilor: Adultii sunt autoorientati in activitatea de invatare; ei manifesta autonomie in stabilirea

temelor de interes. Adultii detin o experienta anterioara care trebuie fructificata in procesul actual de

invatare. Adultii manifesta disponibilitate de a invata lucruri relevante pentru preocuparile si

interesele lor care le-ar putea optimiza activitatile curente. Disponibilitate de a se implica in exercitii si sarcini care au relevanta pentru activitatea

lor cotidiana. Motivatia de invatare este mai ales intrinseca, decurgand din necesitatea de dezvoltare

personala. Domeniile in care adultii sunt dispusi sa invete sunt legate de planurile lor de viitor.

Motivatia extrinseca - mai putin importanta si cu o influenta indirecta, decurge din nevoia de recunoastere sociala.

Activitatea de invatare are rezultate superioare intr-un climat relaxat, informal, de sprijin.

Tabelul urmator prezinta o comparatie intre instruirea traditionala, practicata in scoli si instruirea adultilor in conceptia moderna:

IDENTIFICAREA STILURILOR DE ÎNVĂŢARE

Pentru a intelege cum stilurile de invatare afecteaza beneficiul obtinut de oameni din instruire, oportunitatile si genul de ajutor de care au nevoie pentru a realiza aceste lucruri, un instructor trebuie sa stie cum invata adultii.

În literatura de specialitate există mai multe opinii cu privire la stilurile de învăţare ale adulţilor, noi prezentându-le pe cele mai des întâlnite.

Doi psihologi britanici, Dr Peter Honey si Prof. Alan Mumford, urmand munca lui David Kolb, au identificat 4 tipologii se adulti plecând de stilurile de invatare: Activist, Ganditor, Teoretician, Pragmatic

O persoana poate sa aiba un amestec de stiluri, iar acestea se pot schimba, in raport cu activitatile la care ia parte la un moment dat. In al doilea rand, etichetele nu sunt atat de importante cat capacitatea de a le recunoaste caracteristicile si de a va modifica in concordanta instruirea si chiar preferintele dvs. in materie de instruire.

ACTIVISTUL

Activistii se implica din plin si au o predilectie pentru experiente noi. Se bucura de prezent si le place sa fie dominati de experientele imediate. Au mintea deschisa, nu sunt sceptici, si acest lucru tinde sa-i faca entuziasmati de orice lucru nou.

Filozofia lor este: “Incerc orice, o data”. Au tendinta de a renunta la prudenta. Zilele lor sunt pline de activitate. In situatii de criza, pe termen scurt, sunt foarte eficienti. Ei rezolva problemele cu idei geniale de moment.

Cand entuziasmul in legatura cu o activitate a disparut, cauta imediat ceva nou. Sunt atrasi de provocari si experiente noi dar se plictisesc in cazul implementarilor pe termen lung. Au “spirit de turma” si se implica neincetat in relatiile cu cei din jur, dar tind sa acapareze lumina rampei. Sunt sufletul petrecerilor si cauta sa fie centrul tuturor activitatilor din jurul lor.

ACTIVISTUL

Invata cel mai bine cand: Exista o gama larga de experiente noi, probleme si oportunitati pe care

sa le atace Li se da o sarcina care li se pare dificila Li se da frau liber sa genereze idei Cand pot sa conduca sau sa organizeze pe altiiInvata prost cand: Cand trebuie sa asculte conferinte cu explicatii lungi despre cum ar

trebui sa fie facute lucrurile Trebuie sa lucreze mult pe cont propriu (Ex.: sa citeasca si sa ia multe

notite) Sunt rugati sa nu asiste si sa nu se implice; Trebuie sa urmeze instructiunile in cele mai mici detalii, fara

posibilitate de a alege alte solutii

GÂNDITORUL

Ganditorilor le place sa stea si sa analizele experientele si sa le observe din mai multe perspective. Ei strang date, atat personal cat si de la altii, si prefera sa le verifice de mai multe ori inainte de a ajunge la o concluzie. Ei socotesc colectarea minutioasa si analiza datelor deasupra faptelor si experientelor, asa ca tind sa amane cat mai mult ajungerea la o concluzie definitiva.

Filozofia lor este sa fie prudenti, sa nu lase nici o piatra neintoarsa. Sunt oameni cugetatori, carora le place sa ia in calcul toate unghiurile si implicatiile posibile inainte de a face ceva. Prefera sa stea in umbra la discutii si intalniri. Le place sa-i observe pe altii la lucru. Ii asculta pe cei din jur si observa tendinta discutiei inainte sa-si sustina propriile puncte de vedere. Tind sa adopte o atitudine putin distanta, toleranta. Atunci cand actioneaza, aceasta face parte dintr-o schema mai larga care include atat trecutul cat si prezentul, observatiile lor, dar si ale altora.

GÂNDITORUL

Invata cel mai bine cand: Pot sa faca lucrurile in tihna fara termene limita presante Au timp sa se pregateasca inainte de actiune Au posibilitatea de a revedea ce s-a intamplat si sa reflecteze asupra lucrurilor

invatate Pot sa faca cercertari amanuntite Invata prost cand: Cand sunt fortati in lumina reflectoarelor, sa-si asume rolul de lider sau sa faca

o prezentare Sunt sub presiune si trebuie sa sara de la o activitate la alta Nu au timp sa se pregateasca (Ex. sunt rugati sa comenteze imediat, fara

planificari anterioare) Sunt puşi în faţa unor fapte împlinite.

TEORETICIANUL

Teoreticienii adapteaza si integreaza observatii in cadrul teoriilor complexe dar logice. Ei rezolva problemele prin metode logice, pas cu pas. Asimileaza lucruri disipate in teorii coerente. Tind sa fie perfectionisti, care nu pot sta linistiti, pana cand lucrurile nu sunt clare, ordonate, si integrate in schemele lor logice. Le place sa analizeze si sa sintetizeze. Sunt buni la presupuneri de baza, principii, teorii si modele si gandirea este sistematica.

Filozofia lor pretuieste logica si ratiunea. “Daca este logic, este bun”. Intrebari pe care si le pun des: “Are sens?”, “Cum se potriveste aceasta cu cealalta?”, “Care sunt presupunerile de baza?”. Au tendinta sa fie detasati, analitici si dedicati obiectivitatii rationale si nu lucrurilor subiective sau ambigue. Abordeaza problemele in mod logic. Acesta este tiparul lor si resping orice nu se potriveste acestuia. Prefera sa aiba siguranta maxima si se simt incomod fata de judecati subiective.

TEORETICIANUL

Invata cel mai bine cand: Exista o structura si un scop clar, si cunosc exact ce li se cere Au timp sa se gandeasca logic cum sunt relatate ideile, evenimentele si

situatiile Sunt folositi intelectual, sunt pusi in situatii complexe unde trebuie sa-

si foloseasca cunostintele si aptitudinile Vad ca se potrivesc intr-o schema logicaInvata prost cand: Sunt impinsi sa faca lucruri fara a cunoaste contextul si scopul acestora Nu se simt pe aceeasi lungime de unda d.p.d.v. intelectual cu ceilalti

participanti (Ex.: printre multi activisti) Activitatea nu este structurata si ei sunt informati intr-o maniera

dezorganizata Nu au prilejul sa-si foloseasca aptitudinile de rationare

PRAGMATICUL

Pragmaticii sunt buni la punerea in practica a ideilor, teoriilor si tehnicilor pentru a vedea daca merg si in practica. Cauta idei noi si folosesc prima ocazie sa le experimenteze cu aplicatii. Sunt genul de oameni care se intorc de la cursurile de management plini de idei noi pe care doresc sa le puna-n practica. Le place ca lucrurile sa mearga repede si actioneaza rapid si sigur in probleme care-i atrag. Nu le place sa se invarta-n jurul cozii si tind sa se impacienteze cand au loc discutii fara sfarsit. Sunt oameni practici si cu picioarele pe Pamant carora le place sa ia decizii practice si sa rezolve probleme. Raspund la probleme si oportunitati ca la niste provocari.

Filozofia lor este: ”Exista intotdeauna o cale mai buna” si “Daca merge, e bun”.

PRAGMATICUL

Invata cel mai bine cand: Invata lucruri practice si evidente (Ex.: cum sa economiseasca timp,

cum sa faca fata oamenilor dificili) Vor avea in timp scurt posibilitatea de a pune-n practica ce au invatat Li se ofera des sansa de a incerca lucrurile personal, cu informatii de la

un expert credibil Nu exista obstacole in calea utilizarii lucrurilor invatateInvata prost cand: Cand nu pot sa vada nici un beneficiu in ceea ce fac, nici o aplicatie

practica Cand nu exista avantaje aparente Nu li se dau indrumari sau ocazia de a practica aceste lucruri Exista obstacole in calea utilizarii lucrurilor invatate (Ex.: politice sau

manageriale).

Programele de formare pentru adulti se incadreaza in sfera educatiei permanente si au ca rol promovarea inovatiei in procesul de formare continua.

Se promovează totodata ideea conform căreia instruirea adulţilor trebuie abordată într-o altă modalitate decât cea a copiilor şi adolescenţilor. Din aceasta perspectiva intalnim în literatura de specialitate şi alte modele de învăţare a adulţilor, dintre care prezentam sintetic:

• modelul andragogic;• modelul de invatare experientiala;• modelul de invatare constructivist;

MODELUL ANDRAGOGIC

Andragogia este considerata „arta şi ştiinţa de a-i ajuta pe adulţi să înveţe”. Poate fi definită astfel:

ştiinţa care se ocupă cu metodele de educaţie a adulţilor; practică socială al cărui scop este activitatea educativa destinata adulţilor; forma de învăţare facultativă pentru adulţi.M. Knowles (1984) este autorul unui model de instruire a adulţilor – modelulandragogic.Andragogia are la baza conceptiile umanistice despre adult ca „educabil,

caracterizat prin: autoconceptualizare independentă; motivaţie intrinsecă; o experienţă anterioară profundă şi vastă (experienţa de viaţă ); un impuls psihologic pentru a învăţa; un scop bine definit care, de regulă, este determinat în funcţie de rolurile sale

sociale şi responsabilităţi;

Teoria andragogică a lui Knowles încearcă să diferenţieze modalitatea prin care învaţă adulţii de cea a preadulţilor. Acestea pot fi analizate dupa

cum urmeaza:

Caracteristici ale adulţilor implicaţi în procesul de instruire (modelul andragogic):

adulţii sunt autonomi şi autodirectivi;ei trebuie să fie liberi să se direcţioneze în mod independent, iar moderatorul – doar să faciliteze instruirea;

adulţii au o vastă experienţă de viaţă acumulată de-a lungul anilor care trebuie „exploatată”;

referinţele de rigoare, conexiunile cu experienţa de viaţă vor contribui la eficientizarea procesului de instruire;

adulţii, implicîndu-se în procesul de instruire, au o motivaţie intrinsecă şi suntorientaţi spre un scop bine definit; adulţii sunt selectivi şi atenţi la relevanţa cunoştinţelor; adulţii sunt foarte responsabili, au un grad mai înalt de conştiinciozitate; adulţii au un respect profund pentru profesori, dar, la rîndul lor, simt

necesitatea de a fi respectaţi de aceştia; adulţii tind spre o orientare educaţională centrată pe viaţă, sarcini sau

probleme dat fiind faptul că interesul pentru instruire al acestora este condiţionat de necesitatea de a şti sau de a face ceva;

Andragogia studiază factorii economici, social - politici, dar şi culturali, psihici şi psihologici care influenţează educaţia adulţilor. Este ştiinţa care îşi propune să identifice şi să dezvolte abilităţile şi atitudinile acestora.

În învăţarea formală, andrologia operează cu 5 caracteristici, considerându-le principii de bază:

1. Principii pentru instructori instructorii trebuie să ştie de ce un anumit lucru este important pentru

a fi învăţat; instructorii trebuie "să învete cum să ştie ei mai întâi"; instructorii trebuie să fie ei înşişi profesionişti şi să se bazeze pe

experienţa proprie;2. Principii pentru cursanţi adulţii nu vor învăţa până când ei nu vor fi motivaţi; adulţii cer ajutor să-şi depăşească inhibiţiile, comportamentul şi

credinţa lor despre activitatea de învăţare;

MODELUL INVĂŢARII EXPERIENŢIALE

“Învăţarea experienţială este învăţarea prin care cursantul face ceva - nu doar să se gândească la ceva.” Se considera ca experienta este un profesor foarte bun.

Elemente caracteristice acestui model: se bazează pe experienţele cursantului; are la baza implicarea active a cursantului; asigură un dialog activ între cursant şi moderator; implică reflecţia activă (învăţarea este eficientă după ce reflectăm asupra

situaţiei la care am participat); este o învăţare bazată pe percepţie, nu pe teorie - învăţarea experienţială

stimulează abilităţile cursanţilor de a motiva şi explica un subiect, din perspectivă proprie;

situaţiile/problemele sunt abordate din perspectiva cursantului, nu a moderatorului;

invăţarea se bazeaza pe conceptele cursantului; nu există un "profesor" care să citească din cărţi.; evaluarea motivelor interne şi externe - evaluarea este considerată a fi o

experienţă de învăţare pe care cursanţii învaţă să o aplice pe ei înşişi; invăţarea este centrată pe fiecare persoană în parte - se pune accentul pe

învăţarea personală în cadrul grupului;

MODELUL INVĂŢARII EXPERIENŢIALE

Caracteristicile grupurilor de lucru în cadrul modelului învăţării experenţiale: se lucreaza împreună; unele persoane se vor implica într-o mai mare măsură decât altele; fiecare îşi descoperă propriile abilităţi, prezente sau potenţiale; se recunosc valorile individuale şi diversitatea lor; se accepta faptul ca fiecare persoană are o contribuţie unică în cadrul grupului; se ofera sprijin prin laude şi critici obiective; are loc o participare activa la schimbul de informaţii şi idei; se accepta faptul ca toţi greşim; se accepta faptul ca toţi avem nevoi;Ciclul de învăţare experienţială integrează următoarele patru etape:1. experienţa concretă;2. observaţii reflexive cu privire la experienţe ;3. generalizări ca urmare a experienţei trăite şi a observaţiilor pe marginea acesteia;4. experimentare activă utilizând concepte abstracte;De ce utilizăm metode experienţiale? invăţarea este mai eficientă ; motivaţia personală este mult mai mare ; asigură un nivel superior de înţelegere a situaţiilor/experienţelor ; acentuează legătura dintre cunoştinţe şi experienţa personală;

MODELUL INVATARII CONSTRUCTIVISTE

“ In sensul acceptat de constructivism, instruirea este mai mult decat transmitere de cunostinte si moderare a discutiilor. Instruirea este alcatuirea unui mediu propice invatarii, schimbare de perspective, pregatirea materialelor pentru canale diferite deinvatare, crearea de situatii sociale in care se invata de la altii si impreuna cu ei, dar este in acelasi timp si observare de gradul al doilea, adica observarea modului in care cursantii isi construiesc propria realitate, cum isi definesc continutul invatarii. De asemenea, instruirea este concentrarea atentiei asupra lucrurilor uitate neglijate”.(Pedagogie constructivista, H.Siebert)

MODELUL INVATARII CONSTRUCTIVISTE

Caracteristici: se accentueaza ideea de sistem in care este incadrat autorul formarii; se evidentiaza procesele circulare, interactiunile, asteptarile asteptarii,

diferentele etc.(efectul „fluture” – o exclamatie, o propozitie care intrerupe discutia modifica radical cursul acesteia, atmosfera, desfasurarea in continuare a activitatii);

scopul de baza al activitatii de formare este aceala de a stimula curiozitatea; in timpul activitatii de formare moderatorul pune la dispozitie contexte; datorita fenomenului de „rezistenta la schimbare” – participantii adulti au

nevoie de „un timp pentru reflectie (intrebari adresate in „stanga si dreapta colegilor”, pauza necesara pentru relaxare etc.);

informatiile transmise in cadrul unei prezentari sunt selectate si interpretate diferit de catre fiecare adult in parte – transfer intersubiectiv – „fiecare alege acele informatii din oferta informationala pe care le poate folosi in favoarea pozitiei sale”;

TEHNICI DE ÎNVĂŢARE PREFERATE ÎN FUNCŢIE DE STILUL DE ÎNVĂŢARE

Stilurile de invatare se regasesc in urmatoarele caracteristici atitudinale/comportamentale pe care le dezvolta oamenii:

Stilul de instruire se dezvoltă pe parcursul adolescenţei şi maturităţii graţieinteracţiunii individului cu mediul înconjurător.Activităţile de instruire/training ar trebui să fie flexibile, astfel încît fiecareparticipant să beneficieze de suficient timp pentru a “savura” din plin propriul stil de învăţare.Alte modele ale stilurilor de învăţare a adulţilor le descriu ca fiind multidimensionale, cuprinzând o serie de variabile, inclusiv multe fiind noncognitive.În literatura de specialitate se cunosc două astfel de modele (Keefe&Monk, 1986; Dunn&Dunn, 1979), a căror convingere de bază este că educabilii au anumite preferinţe fizice, biologice şi ambientale, care împreună cu trăsături de personalitate şi emoţionale, formează stilul de instruire individual.Ambele modele clasifică elementele stilurilor de învăţare în următoarele arii specifice:

Similar acestor două modele, Endorff & McNeff (1991) au elaborat un alt model al stilurilor de instruire, care subliniază atributele emoţionale şi sociologice. Aceşti cercetători clasifică educabilii adulţi în cinci tipuri distincte:Date fiind aceste particularităţi, Endorf&McNeff recomandă stiluri specifice de predare şi strategii care ar răspunde necesităţilor unice şi preferinţelor acestor cinci tipuri:

Realizarea activitatilor de învăţare conform caracteristicilor si stilurilor de învăţare ale adultilor poate avea in vedere urmatoarele aspecte:

structura experienţei de instruire; atmosfera de învăţare; centrarea pe instruire ; strategiile de transmitere a informaţiei;

Structura experienţei de instruire:

adulţii preferă un orar flexibil care să nu le perturbe programul zilnic;

adulţii învaţă mai eficient atunci când procesul de predare este individualizat;

adulţii preferă instruirea tкte-a-tкte şi sunt mai puţin receptivi la comunicarea prin utilizarea filmelor video sau a înregistrărilor audio;

adulţii obţin beneficii din interacţiunea cu alte persoane care

diferă de ei ca vârstă, experienţă şi pregătire profesională;

Atmosfera de învăţare:

adulţii învaţă mai eficient atunci când se află într-o atmosferă de „ajutor mutual” şi au suportul colegilor;

climatul psihologic ar trebui să fie unul de încredere reciprocă şi acceptare necondiţionată;

adulţii apreciază invitaţia de a-şi exprima punctul de vedere şi acceptă opiniile celorlalţi;

adulţii au expectaţii bine definite în ceea ce priveşte atmosfera şi localul în care are loc instruirea şi aşteaptă de la profesori / traineri ca acestea să fie realizate;

Centrarea pe instruire:

adulţii obţin beneficii majore din metodele de instruire care le valorifică experienţa prin intermediul reflectării, analizei şi examinării critice;

adulţii apreciază metodele de predare care le sporesc autonomia; adulţii au ocazia să se angajeze şi în situaţii de învăţare socială, fapt ce

contribuie la procesul de instruire propriu-zis; adulţii sunt capabili să asocieze noile cunoştinţe cu experienţa

anterioară, ceea ce le facilitează asimilarea informaţiei noi; adulţii simt necesitatea de a cunoaşte cât de relevante sunt activităţile

pe care le realizează şi de a vedea progresul înregistrat de ei în fiecare zi;

Strategiile de transmitere a informaţiei:

adulţii apreciază rezolvarea de probleme şi învăţarea prin cooperare;

adulţii învaţă eficient atunci când se implică activ în procesul de instruire;

adulţii preferă să lucreze în grupuri mici, care le oferă posibilitatea de a-şi împărtăşi experienţa, de a reflecta asupra celor spuse de alţii şi de a le generaliza;

După cum am menţionat mai sus, există multe teorii privind stilurile de instruire a adulţilor, dar aceştia se deosebesc foarte mult prin felul în care achiziţionează cunoştinţele noi, de aceea nici o teorie nu poate cuprinde întreaga diversitate a educabililor.