Curs II Masurarea in Psihodiagnoza

5/16/2018 Curs II Masurarea in Psihodiagnoza - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/curs-ii-masurarea-in-psihodiagnoza 1/60

Măsurarea în

psihodiagnoză Statistică descriptivă şi normare

Prof. univ. Dr. Mihaela Minulescu©



I. Tipuri de statistici în

psihodiagnoză

Măsurarea cantitativă în psihologie includetrei tipuri de statistici, şi anume:

1. statistici descriptive; 2. statistici inferenţiale; 3. statistici multivariate.

Prin statistică se testează un lot sau uneşantion de populaţie considerate a fi

reprezantative pentru întregul ei



tipuri de statisitici

1. Statisticile descriptive: grafice, modul de prezentare,de manipulare simplă a datelor (media, mediana,frecventa).

2. Statisticile inferenţiale: permit tragerea unor concluziireferitoare la unul sau mai mulţi indivizi, bazându-se pedatele de eşantion, de lot, de grup de indivizi. Acest tipde statistici se referă la corelaţii, variantacomportamentală, capacitatea de a judeca diferenţeledintre indivizi sau dintre grupurile de indivizi.

3. Statisticile multivariate: sunt utilizate atunci când

punem în comparaţie două sau mai multe caracteristicimăsurate pe un grup de indivizi, relaţiile dintre interese,valori si gradul de diferenţiere dintre diferitele curbevariaţionale, corelaţii multiple, calcularea regresiilor,calcularea de tip factorial.



Aspecte fundamentale în măsurare

Măsurarea este actul prin care se atribuienumere unor “obiecte” psihologice

Mărimea reflectă proprietăţii ale cantităţii Intervalele egale sunt corelate distanţelor

egale dintre două puncte pe o scală

Zero absolut apare doar în situaţia cândeste posibil să măsori lipsa de existenţă



Nivele ale măsurătorii

Pentru a determina ce tip demăsurare să folosim, trebuie să

definim mai întâi nivelul de măsurare,care poate fi: nominal, ordinal, deinterval, proporţia. Scalele diferă între

ele prin prezenţa sau absenţa a 4caracteristici: exclusivitatea,ordonarea, echivalenţa, caracterul

absolut.



Tipuri de scale

Nominale: sunt denumite obiectele dincadrul unui grup

Ordinale: obiectele sunt rangate în funcţie

de mărime De interval: obiectele sunt evaluate în

funcţie de mărime şi intervale egale, dar

nu există condiţia de zero absolut Raţio: există posibilitatea delimitării

situaţiei de zero absolut, non-existenţa



Scala de tip nominal

Scalele de tip nominal sunt bazale (atribuireaunui număr pentru o cantitate observată,atribuire făcută în mod arbitrar şi carefuncţionează ca o codificare).

Acest tip de scală are o singură calitate, şianume exclusivitatea (un număr poate fi atribuitdoar o singură dată). Nu se pot folosi nici un felde proceduri matematice. Numărul atribuit uneicaracteristici este distinct de altele în sensul căel reprezintă una şi doar acea caracteristică. Deexemplu, o caracteristică nominală este "sexul",care poate fi doar feminin sau masculin.



Scala de tip ordinal

Scala de tip ordinal reprezintă nivelul ordinal de calcul(înseamnă o anumită rangare în funcţie de ocaracteristică). Prezintă exclusivitate sar şi ordonare. Deexemplu, în clinică, severitatea diferitelor simptoamepoate fi descrisă, v. DSM IV R, prin ordonare.

Această scală este utilizată în mod curent în teste dacăeste cerută autoevaluarea (dacă variabila poate fidescrisă prin termenii precum: "foarte puţin", "mediu","mult" sau "foarte mult"). Se pot folosi matematiciprimare. SE pot compara cantitativ termenii de

"funcţionare slabă" căruia i se atribuie o valoare, cutermenul de "funcţionare superioară", căruia i se atribuieun alt număr. Nu se pot face operări precum adunare,scădere, înmulţire sau împărţire. Putem compara poziţiilerelative ale numerelor legate de un anumit grad devariabilitate.



Scala de interval

Scala de interval: avem distante egale între nivelelefixate în scala de interval (de exemplu, termometrul).Normarea la teste se bazează tocmai pe scala deinterval.

Normarea la teste se face prin: exclusivitate, ordonare,echivalentă (diferenţele dintre numerele atribuitediferitelor nivele sunt egale) şi calculele matematice cepot fi utilizate (adunare, înmulţire, împărţire, scădere).În măsurarea de tip interval lipsind valoarea lui 0 absolut

nu putem cu adevărat multiplica sau împărţi scorurile lamăsurile de tip interval deoarece, de exemplu, un scorde 30 la un chestionar, s-ar putea să nu reflecte

jumătate din scorul de 60.



Scala tip proporţie

Scalele de proporţie pornesc de lacuantificarea foarte precisă a punctului deplecare (punctul zero). Măsurile de tip proporţiesunt relativ rare în ştiinţele comportamentului.

Ne putem baza pe zero absolut numai în măsura în care putem constata absenţa absolută a uneicaracteristici. Se pot face orice tip de calculematematice legate de existenta lui zero absolut.

Testele psihologice sunt instrumente verificateale căror principale calităţi metrologice sunt:fidelitatea, validitatea şi standardizarea.



Aspecte privind distribuţia

Frecvenţa distribuţiei: prezintă frecvenţadistribuţei unui scor de-a lungul unei scale

Distribuţie normală: o distribuţie simetricăbinominală (curba Gauss, sau Bell)

Nivel procentual: indică procentul scoruriloraflate dedesuptul unui anumit scor Rang: procentul de scoruri dedesubtul scorului

avut în vedere împărţit la numărul total de

scoruri Percentile: indică locul pe scală unde cade un

scor particular



Curba lui Gauss

Rezultatele obţinute de un grup de persoane reprezentative pentrucondiţia subiectului testat se repartizează de regulă sub formacurbei lui Gauss ceea ce permite calcularea performanţelor medii şia dispersiei acestora. Media aritmetică a performanţelor la test esteindicele care caracterizează tendinţa centrală a performanţeloracestor persoane, iar studiul variabilităţii rezultatelor (deviaţia

standard) permite aprecierea specificului comportamentului aceluigrup de persoane (comparativ la un alt grup, cu o aceeaşi medie aperformanţelor).

Interpretarea deviaţiei standard se realizează în funcţie deproprietăţile distribuţiei normale: 1 deviaţie în plus şi în minus faţăde medie acoperă relativ 68,26% din rezultate; două deviaţii

standard, 95,44%; 3 deviaţii standard acoperă virtual totalitatearezultatelor, 99,72%.



Concepte cheie implicate în

metrologie:

construct, domeniu de conţinut,

grupe contrastante, criteriu, validitatea de aspect,

variabilă moderatoare variabilă mediatoare



Construct

Definiţie: un construct este, în genere, o idee construităde experţi pentru a rezuma un grup de fenomene sau deobiecte şi pentru a fi utilizată într-un cadru ştiinţific(teoretic, metodologic sau aplicativ).

este o abstractizare a unor regularităţi din natură; • nu este observabil direct, dar poate fi conectat cu

entităţi sau evenimente concrete, observabile. Constructele psihologice sunt evidenţiate, direct sau

indirect, de comportament sau în urma conducerii unorexperimente dedicate măsurării lor. Un constructpsihologic, arată J.F. Binning şi G.V. Barett (Silva, 1993), este “o etichetă aplicată unei grupări decomportamente care covariază”.



Construct şi teorie psihologică:

fiecare construct psihologic este fundamentat peo teorie, care permite descrierea şi predicţiacomportamentelor legate de el, în situaţiispecifice.

Pentru elaborarea unui test care să îl măsoare,constructului i se asociază o variabilă cantitativădespre care se presupune că se află în relaţiecrescătoare cu scorurile testului. Se formuleazăapoi o serie de afirmaţii referitoare la modul încare se comportă persoanele care au valori mariale acestei variabile, comparativ cu cele care auvalori scăzute.



Construct şi comportamente:

Comportamentele prin care autorul testului consideră căse manifestă constructul pot fi influenţate de diversevariabile, precum vârsta, sexul, educaţia primită etc.Pentru unele dintre acestea legătura cu constructul

poate corespunde unei situaţii reale, observată înpopulaţia căreia i se adresează testul şi acceptată deteoria care stă la baza constructului. Pentru altele, însă,ea denotă că aceste comportamente nu suntcaracteristice constructului. De asemenea,

comportamentele prin care este descris constructulmăsurat de test se pot asocia cu comportamente princare se manifestă alte constructe psihologice, evaluateprin teste existente.



Domeniul de conţinut al unui test

Definiţie: prin domeniu de conţinut al unui test se înţelege “mulţimea tuturor comportamentelor care pot fi utilizatepentru a măsura atributul specific sau caracteristica la carese referă testul” (Murphy, Davidshofer, 1 99 1).

Definirea domeniului de conţinut este asemănătoare celeide definire a unui construct. Autorul testului, pe baza ideiipe care şi-a format-o despre ceea ce vrea să măsoare,reţine acele comportamente care presupune că ar fimanifestări ale constructului, respectiv, în cazul domeniuluide conţinut, expresii ale performanţei sau ale cunoştinţelorsubiecţilor.

Deosebirea dintre un construct şi un domeniu de conţinutconstă numai în gradul de abstractizare implicat şi adeseaeste dificil de făcut distincţie între ele (Guion, 1986).



Grupele contrastante

Definiţie: Grupele contrastante sau grupele extreme,reprezintă două loturi de subiecţi care, printr-o variabilă(sau mai multe) au valori diferite extreme, respectiv ungrup are valori foarte mari, celălalt valorile foarte mici.

Modul de formare a grupelor contrastante estedependent de numărul variabilelor alese şi de scala pecare acestea sunt măsurate. În cazul unei singurevariabile dihotomice, cum este sexul, grupelecontrastante corespund celor două valori ale variabilei.

Dacă pentru formarea grupelor contrastante se utilizeazăo singură variabilă, măsurată pe scală ordinală, deinterval sau de raport, atunci se începe prin a ierarhizapersoanele pe baza valorilor acestei variabile.



Criteriul

Definiţie: Prin criteriu se înţelege "o variabilă pecare încercăm să o prevedem în general cu

ajutorul testelor", sau "o măsură acceptată acomportamentului evaluat de test". Criteriul, înaprecierea personalului este "o măsură anivelului de performanţă exprimată în termeni

cantitativi, bazată pe o descriere completă amuncii prestate".



Dimensiunile criteriului:

Variabila criteriu poate fi unidimensională saufi constituită multidimensional, cu valoricantitative sau / şi calitative.

De exemplu, în cazul “capacităţii manageriale”,din abilitatea de comunicare , capacitatea de organizare (apreciate prin câte un calificativ) şidin sociabilitate , persuasiune şi ambiţie (măsurate cu ajutorul unor scale, deci avândvalori numerice).Performanţa în muncă este, de asemenea, uncriteriu multidimensional.



condiţii de acceptabilitate:

Condiţii: Pentru a face posibilă aprecierea corectă acalităţilor testului cercetat, criteriul trebuie să

îndeplinească următoarele condiţii (adaptare dupăGreuter, Algera, 1989 şi Corsini, 1994):

1. Să fie relevant pentru activitatea sau caracteristica lacare se referă, deci ordinea subiecţilor determinată pebaza valorilor criteriului să corespundă ordinii reale aacestora în privinţa succesului obţinut în activitatearespectivă sau a mărimii caracteristicii măsurate. Pentru

aceasta este necesar ca variabila criteriu să ia valori într-o mulţime total ordonată ori să realizeze o măsurare pescală ordinală, de interval sau de raport. De obicei sepreferă criteriile cu valori cantitative.



Condiţii...2

2. Să fie fidel, deci să concorde cu diverse evaluări aleperformanţelor la care el se referă, făcute la momentediferite şi / sau cu alte instrumente de măsură, similarelui. Verificarea acestei condiţii se poate face cu ajutorul

coeficientului de corelaţie. 3. Să fie practic, deci să nu coste mult şi să fie

acceptabil pentru cei care doresc să îl utilizeze laluarea deciziilor. Pentru îndeplinirea acestei condiţii.este important ca în criteriu să fie înglobate

principalele aspecte care sunt avute în vedere laaprecierea performanţei sau a mărimii caracteristiciimăsurate. Identificarea acestora se poate face apelândla supervizori, respectiv la experţi.



condiţii...3

4. Să fie exprimat în aceleaşi unităţi sau în unităţicomparabile pentru toate persoanele.De exemplu, dacă valorile variabilei criteriu suntdependente de vârsta subiecţilor, atunci aceste valorivor fi transformate în cote standardizate, pentrufiecare persoană fiind utilizate în formula detransformare media şi abaterea standardcorespunzătoare grupei de vârstă din care aceasta faceparte.

Obs.

Atunci când criteriul este multidimensional, valoareacriteriului pentru fiecare persoană să reflecte atâtimportanţa diverselor componente, cât şi nivelulindividului la fiecare dintre ele.



Tipuri de criterii

Anastasi (1954) enumeră câteva criterii utilizate înpractica psihologică pentru analizarea validităţii testelorcare măsoară constructe. Acestea sunt: a. Vârsta: se foloseşte drept criteriu pentru testele

de inteligenţă, întrucât se consideră că scorurileacestora trebuie să crească pe parcursul copilăriei,până la maturitate. Nu este un criteriu bun pentrutestele care măsoară funcţiuni psihice invariabile saupuţin variabile în timp, cum sunt variabilele depersonalitate.

b. Cunoştinţele şcolare , exprimate prin note

şcolare, rezultate la teste de cunoştinţe ori evaluărifăcute de profesori asupra “inteligenţei” elevilor: sunt adesea criterii pentru testele care măsoară

aptitudinea şcolară. c. Performanţele la diverse programe de

instruire specială cum sunt cursurile de



tipuri...2

d. Performanţa profesională serveşte uneori dreptcriteriu pentru teste de personalitate.

e. Evaluările făcute de profesori, instructori sausuperiori sunt folosite mai mult pentru a obţineinformaţii despre alte criterii, cum ar it cunoştinţele

şcolare, performanţa la diverse cursuri, reuşitaprofesională. Au rol de criteriu

pentru unele teste care măsoară trăsături psihice,precum anxietatea, onestitatea, originalitatea etc.

f. Rezultatele altor teste se utilizează ca şi criteriuatunci când se urmăreşte să se construiască un test caresă măsoare acelaşi lucru ca şi criteriul dar să fie mai uşorde administrat sau - şi de cotat ori să fie mai ieftin. Deexemplu, scala Stanford-Binet a servit drept criteriupentru multe teste de inteligenţă.



tipuri...3

g. Grupele contrastante reprezintă de obiceiun criteriu multidimensional, care cuprindeaspecte diverse din viaţa zilnică.

De exemplu, pentru un test de inteligenţă

grupele contrastante pot fi constituite dintr-oclasă de copii proveniţi de la o şcoală de debilimintali şi o clasă de elevi de aceeaşi vârstădintr-o şcoală obişnuită. Criteriul pe baza căruias-au format grupele este alcătuit din ansamblulde factori care au determinat cuprindereacopiilor în şcoala ajutătoare. Grupelecontrastante se folosesc frecvent ca şi criteriupentru testele de personalitate. De exemplu,

pentru evaluarea unor trăsături legate deactivitatea socială se poate forma o grupă de

Validitatea de aspect a testelor



Validitatea de aspect a testelor

Definiţie: Orice test psihologic sau educaţional care estedestinat utilizării în practică trebuie să fie perceput de ceiexaminaţi cu el ca fiind adecvat domeniu-lui în care esteaplicat. Această calitate a testelor este denumită validitatede aspect (C. I. Mosier, după Nevo, 1993).

O definiţie operaţională a validităţii de aspect a fostformulată de L. Guttman şi S. Shye (Nevo, 1993) astfel: “Se face o măsurare a validităţii de aspect atunci când opersoană testată /un utilizator neprofesionist / un individinteresat, utilizând o tehnică absolută /relativă apreciază

un item / un test / o baterie de teste drept foarte potrivit /.. ./ nepotrivit pentru utilizarea care îl interesează"



Variabile moderatoare

Definiţie: Noţiunea de variabilă moderatoare are mai multe accepţiuni. În termeni generali, o variabilă moderatoare este o variabilă calitativă (de

exemplu, sexul, rasa, clasa socială) sau cantitativă (de exemplu, vârsta,anxietatea) care afectează direcţia şi/sau tăria relaţiei dintre o variabilăindependentă şi o variabilă dependentă (Baron, Kenny, 1 986).

Unii autori înţeleg prin variabilă moderatoare “o interacţiune între mai multevariabile care influenţează corelaţiile uneia dintre variabile cu alte date” (Mischel, 1 968).Definiţie: Noţiunea de variabilă moderatoare are mai multeaccepţiuni.

În termeni generali, o variabilă moderatoare este o variabilă calitativă (deexemplu, sexul, rasa, clasa socială) sau cantitativă (de exemplu, vârsta,anxietatea) care afectează direcţia şi/sau tăria relaţiei dintre o variabilă

independentă şi o variabilă dependentă (Baron, Kenny, 1 986). Unii autori înţeleg prin variabilă moderatoare “o interacţiune între mai multevariabile care influenţează corelaţiile uneia dintre variabile cu alte date” (Mischel, 1 968).



Variabilă mediatoare:

Definiţie: O variabilă U acţionează ca mediator între variabilaindependentă X şi cea dependentă Y dacă sunt îndepliniteurmătoarele condiţii (Baron, Kenny, 1986):

variaţia valorilor variabilei independente provoacă variaţia valorilorvariabilei mediatoare;

variaţia valorilor variabilei mediatoare determină variaţia valorilorvariabilei dependente;

relaţia dintre variabila independentă şi cea dependentă estesemnificativă, dar devine slabă sau chiar inexistentă atunci cândsunt controlate relaţiile dintre variabila independentă şi ceamediatoare şi dintre variabila mediatoare şi cea dependentă.

Procedeul statistic: Procedeul aplicat pentru verificarea existenţeiefectului mediator constă în construirea ecuaţiilor de regresie.



Bibliografie

P. Lisievici, Evaluarea în învăţământ. Teoriepractică, instrumente, Editura Aramis, 2002

M.Minulescu, Teorie şi practica în psihodiagnoyă.

Testarea intelectului, Ed. Fundaţiei România deMâine, 2003 M.Albu, Construirea şi utilizarea testelor

psihologice, Clusium, Cluj Napoca, 1998 A.Anastasi, Psychological Testing, MacMillan,

N.Y., 1988



II. NORMAREA

TIPURI DE NORME ŞI MODALITĂŢI DECONSTRUIRE A ETALOANELOR



Definiţii

Normele reprezintă performanţele realizate latestare de către un eşantion de subiecţi luat camodel; astfel normele sunt stabilite empiric – prin determinarea comportamentului la test alunui grup reprezentativ pentru populaţia căreia ise adresează proba.

Raportăm fiecare rezultat individual la rezultateleobţinute de eşantionul standard ca să putemevalua modul cum se încadrează individul "în raport de " rezultatele populaţiei din care faceparte.



Locul persoanei în raport de

populaţia normativă

Pentru determinarea exactă a locului persoanei în aceastădistribuţie de scoruri, rezultatul este transformat într-ounitate de măsură normată. Aceste valori derivate au unscop dublu:

precizează locul individului faţă de alţi indivizi dineşantion;

vor permite compararea între rezultatele individuale ladiferite teste.

Există modalităţi diferite de a transforma rezultatele bruteobţinute de o persană la un test pentru a corespundecelor două scopuri. În general, rezultatele derivate suntde trei tipuri: norme de vârstă, percentile şi scoruristandard



1. Normele pe nivele de vârstă

Conceptul de vârstă mentală a fost introdus în revizia Scalelor dedezvoltare intelectuală de către creatorii acestora, A. Binet - G.Simon în 1908. Probele individuale sunt grupate pe nivele de vârstă.

De exemplu, probele pe care majoritatea celor de 8 ani le-au pututrezolva au fost cuprinse în testul dedicat pentru 8 ani. Rezultatulunui copil la acest test va corespunde celui mai înalt nivel de vârstăpe care este în stare să îl rezolve. Dacă un copil de 8 ani reuşeşte laprobele cuprinse pentru nivelul de 10 ani, vârsta sa mentală este de10, deşi cea cronologică este de 8. Este deci cu 2 ani înainteavârstei sale, realizând performanţele unui copil de 10 ani.

Rezultatele medii obţinute de copii în cadrul grupelor de vârstăreprezintă normele de vârstă pentru un astfel de test.



...nivele de vârstă...

În practică, rezultatele realizate de individ lascale de vârstă de acest tip prezintă un grad de

împrăştiere destul de mare. Un subiect poateavea reuşite superioare vârstei sale pentru oserie dintre subteste şi, în acelaşi timp, poate sănu reuşească pentru altele probe care sunt subnivelul său de vârstă.

Se introduce de aceea conceptul de vârstă debază - nivelul cel mai înalt până la care se potrezolva testele (mai jos de care toate testele potfi corect rezolvate).



Coeficient de inteligenţă

Pentru a permite o interpretare uniformă,indiferent de subiect sau de vârstă, a fostintrodus coeficientul de inteligenţă , Q.I.

Stern şi Kuhlman sunt primii care subliniazănecesitatea introducerii acestui sistem demăsurare care a fost în practică utilizat primadată pentru scalele Stanford - Binet. Q.I.-ul

reprezintă raportul dintre vârsta mentală şi ceacronologică, fracţia fiind multiplicată cu 100.



exemplu

Dacă vârsta mentală este aceeaşi cu vârstacronologică, coeficientul de inteligenţă = 100.

Rezultatul reprezentat printr-un coeficient sub100 indică gradul de distanţă faţă de normal; caşi cel peste 100 care reprezentă avansul faţă denormal.

Pentru a putea compara direct valorile Q.I. la

vârste diferite, deviaţia standard nu trebuie săvarieze în funcţie de vârstă. Condiţia presupuneca valorile deviaţiei standard la vârste mentalesă crească proporţional cu vârsta.



2. Normele exprimate prin percentile

Percentilul se referă la procentul de persoane dintr-uneşantion standard care se situează sub un rezultat dat.Dacă 30% dintre subiecţi rezolvă mai puţin de x itemicorect, acest rezultat neprelucrat, x, va corespunde celuide al 30-lea percentil. Gama de percentile este între 1 şi99, şi reprezintă procentul de persoane din grupul denormare care au scoruri la nivelul sau sub nivelul unuianumit scor.

Un percentil indică populaţia relativă pentru individ dintr-uneşantion standard. Percentilele pot fi considerate caranguri într-un grup de 100 de subiecţi. Modul dedeterminare a percentilelor: se socotesc toate scorurilecu valori mai mici decât scorul care ne interesează; se

împarte la numărul total de scoruri; se înmulţeşte cu100.



percentila 50

În rangul de percentile scorul mediei estepercentila 50; P 50, ca măsură a tendinţeicentrale. Percentilele peste 50 reprezintăsuccesiv realizări deasupra mediei, iar cele sub

50, realizări inferioare. Percentilul 25 şipercentilul 75 sunt denumite primul şi al treileaquartil (sfert) delimitând sfertul inferior şi sfertulsuperior ale distribuţiei scorurilor în populaţia dereferinţă. Rezultatul neprelucrat inferior oricărui

rezultat din eşantionul standard şi rezultatulsuperior oricărui rezultat din eşantionul standardvor avea rangul P 0 şi, respectiv, P 100.



Concepte statistice fundamentale

Media - media artimetică a scorurilor (suma scorurilor împărţită la numărul total de cazuri, N)

Deviaţa standard (DS): măsoară varianţa scorurilor în jurul mediei

Varianţa este reprezentată prin ridicarea la pătrat a DS:suma tuturor scorurilor minus media. Se ridică la pătrat,se împarte prin N

Scorul Z – se transformă datele în scoruri standardizatepentru a putea realiza astfel compararea dintre scale

În scorurile Z, media este întotdeauna 0 Scorul T – un tip specal de distribuţie unde media este

50 iar SD este 10



3. Norme / scoruri standard

Rezultatele standard se pot obţine prin transformări linearesau prin transformări nelineare ale rezultatelor brute.

z = x – x / σ

Rezultatele derivate linear se numesc şi rezultatestandard sau rezultate z. Calcularea rezultatului z cerescăderea din rezultatul brut al persoanei media grupului

normativ şi împărţirea acestei diferenţe la abatereastandard a grupului. Orice rezultat brut egal cu media vaavea valoarea lui z = 0.



explicaţie

z reprezintă media ; σ reprezintăabaterea standard

Avantaj: între rezultatele z avem aceeaşidistanţă.

Dezavantaj: în situaţia în care media e maimare ca rezultatul, scorul e negativ.



Cotele T

Cotele de tip T au intervenit pentru a facilitaexprimarea scorurilor sub medie.

În cotele T, se consideră că distribuţia aremedia 50 şi abaterea standard 10.

T = 50 + 10 / σ ( x – x )



Clasele normalizate

Un motiv principal al acestei proceduri constă înfaptul că cele mai multe distribuţii alerezultatelor brute, mai ales pentru teste de

abilităţi, sunt aproape de curba normală a luiGauss. Rezultatele standard normalizate sunt rezultate

standard exprimate în termenii unei distribuţii ce

a fost transformată pentru a se potrivi curbeinormale de distribuţie.



procedură

Există diferite modalităţi de a normaliza: Împărţirea acestei curbe în cinci clase

normale: Împărţirea acestei curbe în 7 clase

normale; Împărţirea acestei curbe în 9 clase

standard (stanine) Împărţirea în 11 clase standardizate.



5 clase normalizate

Paşii procedurii includ: calcularea tabeluluide frecvenţe şi împărţirea lotului desubiecţi în unităţi procentuale egale,

respectiv intervale între repere care nusunt echidistante. Etalonul constituit 5 clase normalizate

are ca procente: 6.7%, 24,2%,38.2%,24.2% şi 6.7% dintre subiecţii lotului dereferinţă.



7 clase normalizate

Etalonul în 7 clase normalizate,4.8%, 11.1%,21.2%,

25,8%,21,2%,11.1% şi 4.8%

S i ( ) 9 l



Stanine (stens): 9 clase

normalizate

Etalonul în nouă clase,staninele, are ca procente:

4.0%.6.6%, 12.1%,17.5%,19.6%, 7.5%,12.1%,6.6%,4.0%.



11 clase normalizate

Etalonul în 11 clase, de obicei util pentrutestele de personalitate:3.6%,4.5%,7.7%,11.6%,14.6%,16.0%,14

.6,11.6%, 7.7%, 4.5%, 3.6%.



observaţie

Acest tip de transformări nonlineare seefectuează numai când există un eşantionnumeros şi reprezentativ şi când deviaţiastandard de la rezultatele testelor se datorează

defectelor testului şi nu caracteristiciloreşantionului sau altor factori care afecteazăeşantionul. Când distribuţia reală a rezultatelorbrute se apropie de curba normală de distribuţie,rezultatele standard derivate linear şi rezultatele

standard normalizate vor fi aproape identice. Înastfel de situaţii, rezultatele standard şi claselenormalizate vor servi aceluiaşi scop.



Distribuţii care divizează (împart)

Quartile: distribuţia este divizată în 4 părţi(sfert, quartil)

Decile: distribuţia este divizată în 10 părţi Stanine: împărţirea distribuţiei în 9 clasestandardizate, de a 1 la 9, în care media

este 5 iar SD este 2

În diferite contexte, distribuţia se poate împărţi în 5, 7, 9, 11 sau 13 clasestandardizate

C ţii dif it ti i d



Comparaţii a diferite tipuri de

norme :

Tip de scor Avantaj Dezavantaj

scor brut Dă un numărprecis depuncte obţinutela test

Nu poate fiinterpretat saucomparat

rang percentil Este mai uşor înţeles deutilizatori. Nu cere statisticisofisticate. Indică o poziţierelativă a scorurilor înpercentile. Mai adecvat pentrudatele. fără distribuţie normal

(distribuţii asimetrice)

Utilizează unităţi de măsurareordinale; utilizează deci unităţiinegale de măsurare. Nu permite otendinţă centrală. Nu poate fi comparat dacă grupele nusunt similare.Distorsionează multdiferenţele de scor în partea de sus şi

de jos a distribuţiei.



...

stanine Scorurile sunt unitare.Poate fi exprimatătendinţa centrală.Simple şi utile.

Se poate ajunge să nupermită suficienteunităţi de scor pentrua putea să diferenţieziprintre scoruri. Sunt

insensibile ladiferenţele de mărimedin cadrul staninei.

scoruri

standard

Derivate din proprietăţilecurbei normale. Reflectădiferenţele absolute dintrescoruri. Se poate calculatendinţa centrală şicorelaţia.Dacă grupele de referinţăsunt echivalente, permitcompararea de la test la

test.

Inadecvate pentrudatele ce nu se

grupează conformcurbei normale. Suntdificil de explicatpentru utilizatori.



Întrebări test

1. Care vi se pare cel mai importantaspect în definirea testului psihologic cainstrument profesionist?



Întrebări test

2. Dintre cele 5 calităţi ale testuluipsihologic, care vi se pare cea mai greu deobţinut? Dar cea mai importantă?



Întrebări test

3. Ce garantează fidelitatea înaltă a unuitest psihologic?



Întrebări test

4. Care sunt metodele de estimare afidelităţii?



Întrebări test

5. Este validitatea un concept simplu?Care sunt faţetele care intervin înrăspunsul la întrebarea: este testul "X" un

instrument valid?



Întrebări test

6. Putem folosi în selecţia unor manageriun test care are validitate de criteriuscăzută dar validitate de construct înaltă?



Întrebări test

7. Prin ce se deosebeşte un test psihologicde un test-rebus dintr-o revistă oarecare?

Documents

Curs II Masurarea in Psihodiagnoza