DREPTUL PROPRIETĂŢII INTELECTUALE

ÎN ROMÂNIA ŞI UNIUNEA EUROPEANĂ.

Silabus pentru

Învăţământul la Distanţă

CUPRINS I. Informaţii generale...............................................................................................................3 • Date de identificare a cursului...............................................................................................3 • Condiţionări şi cunoştinţe prerechizite..................................................................................3 • Descrierea cursului................................................................................................................4 • Organizarea temelor în cadrul cursului. Bibliografia aferentă..............................................4 • Formatul şi tipul activităţilor implicate de curs....................................................................5

• Materiale bibliografice obligatorii........................................................................................5

• Calendarul cursului...............................................................................................................6

• Politica de evaluare şi notare................................................................................................7

• Elemente de deontologie academică....................................................................................8

. • Studenţi cu dizabilităţi.........................................................................................................8

• Strategii de studiu recomandate...........................................................................................8

II. Suportul de curs................................................................................................................9 Modul I. PRIVIRE GENERALĂ ASUPRA DREPTULUI PROPRIETĂŢII

INTELCTUALE.....................................................................................................2 Modulul II. DREPTUL DE AUTOR........................................................................................5

Modulul III. INVENŢIA ŞI BREVETUL DE INVENŢIE......................................................49

Modulul IV. MĂRCILE ŞI REGIMUL LOR JURIDIC..........................................................58 III. Anexe.................................................................................................................................76 • Bibliografia completă a cursului....................................................................................... • Glosar................................................................................................................................

I. Informaţii generale • Date de identificare a cursului

Date de contact ale titularului de curs:

Nume: KOCSIS JOZSEF Birou: Cabinet 217, et. 2, Facultatea de Drept, Str. Avram Iancu nr. 11, Cluj-Napoca Telefon: 0264 595504 Fax: 0264 595504 E-mail: jkocsis@cluj.astral.ro

Date de identificare curs şi contact tutori:

DREPTUL PROPRIETĂŢII INTELECTUALE Anul III, Semestrul II Tipul cursului: opţional. Tutor: KOCSIS JOZSEF E-mail: jkocsis@cluj.astral.ro

Condiţionări şi cunoştinţe prerechizite Pentru această disciplină, nu există cursuri a căror parcurgere şi promovare să condiţioneze înscrierea la cursul de faţă. Totuşi, li se recomandă cursanţilor o bună cunoaştere a disciplinelor Contracte speciale(1) şi Teoria generală a obligaţiilor (2), motiv pentru care li se indică studenţilor reactualizarea informaţiilor în cauză prin (re)parcurgerea unor lucrări precum D. Chirică, Tratat de drept civil. Contracte speciale, Volumul I, Vânzarea şi schimbul, Editura C. H. Beck, Bucureşti, 2008, Fr. Deak, Tratat de drept civil. Contracte speciale, ediţia a III-a, Universul juridic, Bucureşti, 2001; L. Pop, Tratat de drept civil. Obligaţiile, Vol. I, Regimul juridic general sau Fiinţa obligaţiilor civile, C. H. Beck, Bucureşti, 2006. • Descrierea cursului

Cursul îşi propune formarea de specialişti în domeniul proprietăţii intelectuale în condiţiile în care protecţia drepturilor de autor şi a drepturilor conexe constituie o preocupare permanentă atât a legiuitorului comunitar cât şi a celui naţional, protecţia şi gestiunea proprietăţii industriale ocupă un loc din ce în ce mai important în gestiunea economică a întreprinderilor, iar contenciosul în domeniu a început să fie din ce în ce mai frecvent şi în dreptul nostru. Cursul încearcă să ofere o abordare cât mai amplă a domeniilor dreptului de autor, invenţiilor şi mărcilor, cu precădere din perspectiva dreptului comunitar, cu luarea în considerare a ultimelor tendinţe ale practicii judiciare, în special a celei conturate la nivelul instanţelor comunitare. Astfel, vor fi abordate aspecte ce ţin de obiectul dreptului de autor, de persoanele care pot avea calitatea de titulari ai dreptului de autor, conţinutul dreptului de autor, adică prerogativele de ordin moral şi patrimonial pe care le conferă crearea unei opere autorului, principalele contracte de valorificare a drepturilor patrimoniale de autor, gsetiunea şi mijloacele de protecţie ale dreptului de autor. În privinţa invenţiilor vor fi studiate condiţiile pe care trebuie să le întrunească o invenţie pentru a putea fi brevetată, procedura de urmat pentru obţinerea protecţiei, drepturile pe care le conferă titularului un brevet de invenţie şi regimul juridic al acestor drepturi, precum şi mijloacele de protecţie ale acestora. În cadrul aspectelor ce vizează mărcile vor fi abordate probleme care ţin de semnele care pot fi alese ca mărci, condiţiile pe care semnul respectiv trebuie să le întrunească pentru a putea fi înregistrat ca marcă, procedura de înregistrare a mărcii, regimul juridic al drepturilor conferite de

înregistrarea unei mărci, precum şi mijloacele juridice de protecţie ale acestora. Vor fi abordate în cadrul fiecărui model, textele convenţiilor internaţionale existente, precum şi sistemele de protecţie comunitare, acolo unde ele există.

Disciplina se adresează viitorilor judecători (a), avocaţi (b), consilieri juridici (c), specialişti în cadrul organismelor de protecţie din domeniu (ORDA, OSIM), persoanelor interesate de protejarea creaţiei intelectuale, cărora le permite însuşirea conceptelor fundamentale pentru teoria si practica dreptului proprietăţii intelectuale.

• Organizarea temelor în cadrul cursului. Bibliografie recomandată.

Cursul va fi organizat pe 4 module: 1. Privire generală asupra dreptului proprietăţii intelectuale. 2. Dreptul de autor. 3. Invenţia şi brevetul de invenţie. 4. Mărcile şi regimul lor juridic, fiind abordate următoarele teme:

Modulul I. PRIVIRE GENERALĂ ASUPRA DREPTULUI PROPRIETĂŢII

INTELECTUALE: 1. Aspecte preliminare ale dreptului proprietăţii intelectuale. Noţiunea de

proprietate intelectuală. Regimul juridic al drepturilor de proprietate intelectuală.

Justificarea conceptului. Bibliografie: A. Francon “Cours de propriete litteraire, artistique et

industrielle” p. 3-10, A. Bertrand: Le droit d`auteur et les droits voisins p. 69-76, F. Pollaud-

Dulian: Le droit d`auteur p. 30-52.

Modulul II. DREPTUL DE AUTOR.

1. Origine şi evoluţie istorică. 2. Obiectul dreptului de autor; 3. Titularii dreptului de

autor. Bibliografie: F. Pollaud-Dulian: Le droit d`auteur p. 87-192, P. Tafforeau Droit de la

Propriete intelectuelle p. 57-86, V. Roş, D. Bogdan. O. Spineanu Matei Dreptul de autor şi

drepturile conexe. Tratat p. 45-192 Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile

conexe. 4. Conţinutul dreptului de autor. Bibliografie F. Pollaud-Dulian: Le droit d`auteur p.

356-568, P. Tafforeau Droit de la Propriete intelectuelle p. 99-157, V. Roş, D. Bogdan. O.

Spineanu Matei Dreptul de autor şi drepturile conexe. Tratat p.194-348. 5. Contracte de

valorificare ale drepturilor de autor; F. Pollaud-Dulian: Le droit d`auteur p. 572-676; P.

Tafforeau Droit de la Propriete intelectuelle p. 157-169, V. Roş, D. Bogdan. O. Spineanu Matei

Dreptul de autor şi drepturile conexe. Tratat p.350-403. 6. Drepturi conexe dreptului de autor.

Societăţile de gestiune colectivă. Mijloace juridice de protecţie a dreptului de autor. P.

Tafforeau Droit de la Propriete intelectuelle p. 195-255, V. Roş, D. Bogdan. O. Spineanu Matei

Dreptul de autor şi drepturile conexe. Tratat p.461-545. 7. Aplicabilitatea dreptului comunitar

dreptului de autor naţional. 8. Principiul libertăţii de circulaţie a produselor şi serviciilor şi

dreptul de autor; 9. Principiul libertăţii concurenţei şi dreptul de autor; V-L Benabou:

Droits dauteur, droits voisins et droit communautaire p.21-222. C. Colombet: Propriete litteraire

et artistique et droits voisins p. 391-416. 10. Protecţia intracomunitară a dreptului de autor;

11. Protecţia internaţională a dreptului de autor. C. Colombet: Propriete litteraire et

artistique et droits voisins p. 349-390.

Modulul III. INVENŢIA ŞI BREVETUL DE INVENŢIE

1. Originea, evoluţia dreptului asupra invenţiilor. Necesitatea protecţiei invenţiilor.

2. Brevetul de invenţie. Condiţiile brevetării.; J-Ch. Galloux: Droit de la propriete industrielle

p. 76-114; Legea 64/1991; 3. Titularul de brevet. 4. Procedura de brevetare a invenţiilor; J-

Ch. Galloux: Droit de la propriete industrielle p. 76-114; Legea 64/1991; 5. Drepturile

conferite de brevet. Limitări; 6.Apărarea drepturilor privitoare la invenţii; J-Ch. Galloux:

Droit de la propriete industrielle p. 178-213. P. Tafforeau Droit de la Propriete intelectuelle p.

326-345, Legea nr. 64/1991. 7. Brevetul european şi brevetul comunitar. J. Schmidt-

Szalewski, J-L Pierre: Droit de la propriete industrielle p. 313-321 şi 409-425.

IV. MĂRCILE ŞI REGIMUL LOR JURIDIC

1. Originea, evoluţia şi dinamica mărcilor. Convenţii şi tratate internaţionale;

Contextul mărcii comunitare. A. Bertrand: Droit des marques p. 2-26 şi 347-355, V. Roş, O.

Spineanu-Matei, D. Bogdan Mărcile şi indicaţiile geografice p. 10- 26. 2. Semne susceptibile a

fi alese ca marcă. 3. Condiţiile de validitate ale unei mărci; 4. Înregistrarea unei mărci

nationale şi comunitare; V. Roş, O. Spineanu-Matei, D. Bogdan Mărcile şi indicaţiile

geografice p. 38- 232. I. Macovei. Dreptul proprietăţii intelectuale p. 53-65 A. Bertrand: Droit

des marques p. 273-280, Legea nr. 84/1998. 5. Drepturile conferite de înregistrarea unei

mărci; 6. Modificarea şi pierderea drepturilor asupra unei mărci; 7. Apărarea drepturilor

titularului mărcii. V. Roş, O. Spineanu-Matei, D. Bogdan Mărcile şi indicaţiile geografice p.

300- 421.

• Formatul şi tipul activităţilor implicate de curs Pentru această disciplină, studentul are libertatea de a-şi gestiona singur, fără constrângeri, modalitatea şi timpul de parcurgere a cursului. Sesiunile de consultaţii faţă în faţă sunt facultative şi vor fi organizate în urma solicitării prealabile a cursantului.

• Materiale bibliografice obligatorii Kocsis Jozsef Note de curs pentru studenţii ID (format electronic). Legea 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe; Legea 64/1991 privind invenţia şi brevetul de invenţie; Legea 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice. Actele normative vor fi avute în vedere

în forma în vigoare la momentul examenării. Pentru tematica abordată într-o manieră mai restrictivă în cadrul suportului de curs va trebui consultată orice lucrare care tratează respectiva tematică. Calendarul cursului

Luna

Tema

Termen

predare / Locaţia

Capitole

Bibliografie obligatorie

M

artie

Privire generală asupra drepturilor de proprietate intelectuală

Aspecte preliminare ale dreptului proprietăţii intelectuale. Noţiunea de proprietate intelectuală. Regimul juridic al drepturilor de proprietate intelectuală. Justificarea conceptului.

J. Kocsis – Suport de curs pentru ID

Pr

egăt

ire

cure

ntă

Apr

ilie

Dreptul de autor

17 aprilie Secretariat

IDD

1. Origine şi evoluţie istorică. 2. Obiectul dreptului de autor; 3.Titularii dreptului de autor. 4.Conţinutul dreptului de autor 5.Drepturi conexe dreptului de autor. Societăţile de gestiune colectivă. 6.Mijloace juridice de protecţie a dreptului de autor. 7.Aplicabilitatea dreptului comunitar dreptului de autor naţional. 8. Principiul libertăţii de circulaţie a produselor şi serviciilor şi dreptul de autor; 9. Principiul libertăţii concurenţei şi dreptul de autor; 10. Protecţia intracomunitară a dreptului de autor; 11. Protecţia internaţională a dreptului de autor.

J. Kocsis – Suport de curs pentru ID V. Roş ş.a.”Dreptul de autor.Tratat” Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe.

Mai

Invenţia şi brevetul de invenţie. Mărcile şi regimul lor juridic

15 mai, Secretariat

IDD

1.Originea, evoluţia dreptului asupra invenţiilor. Necesitatea protecţiei invenţiilor. 2. Brevetul de invenţie.Condiţiile brevetării 3.Titularul de brevet. 4. Procedura de brevetare a invenţiilor; 5. Drepturile conferite de brevet. Limitări; 6.Apărarea drepturilor privitoare la invenţii.7. Brevetul european şi brevetul comunitar. 1.Originea, evoluţia şi dinamica mărcilor. Convenţii şi tratate internaţionale; Contextul mărcii comunitare. 2. Semne susceptibile a fi alese ca marcă. 3. Condiţiile de validitate ale unei mărci; 4. Înregistrarea unei mărci nationale şi comunitare; V. Roş, O. Spineanu- 5. Drepturile conferite de înregistrarea unei mărci; 6. Modificarea şi pierderea drepturilor asupra unei mărci; 7. Apărarea drepturilor titularului mărcii.

J. Kocsis – Suport de curs pentru ID Legea nr. 64/1991, reactualizată J. Kocsis – Suport de curs pentru ID ; V. Roş ş.a. „Regimul juridic al mărcilor si indicatiilor geografice. Tratat” Legea nr. 84/1998, reactualizată.

• Politica de evaluare şi notare La această disciplină, examinarea constă în parcurgerea unei probe scrise, presupunând tratarea a trei subiecte, din care un subiect de sinteză şi două subiecte care vor releva cunoştinţe punctuale ale studentului. Baremul de notare se afişează la avizierul IDD, la 15 minute după finalizarea examenului. Mai jos, poate fi consultat un exemplu de grilă de notare:

DREPTUL PROPRIETĂŢII INTELECTUALE– EXAMEN Timp de lucru: 1 h.

La corectare, se acordă un punct din oficiu.

1. Arătaţi elemente de diferenţiere dintre regimurile juridice de protecţie ale operelor de creaţie intelectuală, invenţiilor şi mărcilor. – 5 p.

2. Dovada calităţii de autor. 2 p. 3. Regimul de protecţie a invenţiei de serviciu– 2 p.

• Elemente de deontologie academică Utilizarea de materiale bibliografice neautorizate în timpul examenului (a), ca şi recurgerea la mijloace tehnice de consultare a unei atare bibliografii pe durata examinării (utilizarea de instrumente / materiale ce nu sunt admise într-o situaţie de testare, precum casca bluetooth, de exemplu) (b) sau completarea examenului de către o persoană neautorizată (c) constituie fraudă şi se sancţionează cu excluderea studentului din examen, după întocmirea unui proces verbal de constatare a fraudei. Ulterior, exmatricularea studentului poate fi pusă în atenţia Consiliului profesoral al facultăţii. • Studenţi cu dizabilităţi Studenţii afectaţi de dizabilităţi motorii sau intelectuale sunt invitaţi să contacteze titularul de curs la adresele menţionate la pagina 4 (inclusiv prin e-mail, la adresa jkocsis@cluj.astral.ro, pentru a identifica eventuale soluţii în vederea oferirii de şanse egale acestora. • Strategii de studiu recomandate Materia este structurată pe 4 module, corespunzând unui număr de 14 săptămâni (un semestru). Pentru a obţine performanţa maximă, este recomandat un număr minim de 2 ore de studiu / săptămână pentru parcurgerea suportului de curs şi a bibliografiei obligatorii şi facultative recomandate. O strategie optimă de studiu include 4 etape: I. Lectura de familiarizare; II. Lectura de aprofundare; III. Memorarea datelor esenţiale; IV. Recapitularea extinsă;

autor persoană care a creat o operă literară, artistică, ştiinţifică sau orice altă operă de creaţie intelectuală. Calitatea de autor. izvorăşte din faptul creării operei, fapt ce nu întruneşte caracteristicile unui act juridic şi, ca atare, această calitate nu depinde în nici un fel de capacitatea juridică civilă (de exerciţiu) a persoanei creatorului, care devine subiect al dreptului de autor de îndată ce opera de creaţie intelectuală este exprimată într-o formă concretă, perceptibilă simţurilor omeneşti. Autorul se bucură de toate prerogativele care alcătuiesc conţinutul dreptului subiectiv de autor asupra operei create. Calitatea de autor nu o poate avea decât o persoană fizică sau un colectiv de persoane fizice, deoarece numai o persoană fizică este înzestrată cu trăsăturile necesare care să confere originalitate operei de creaţie intelectuală realizate. Dacă autor nu poate fi decât o persoană fizică, calitatea de titular al dreptului de autor poate aparţine şi altor persoane decât autorul, inclusiv unei persoae juridice. Persoana sub numele căreia este publicată pentru prima dată opera este prezumată de legiuitor ca fiind autorul unei opere obiect al dreptului de autor, operele originale de creaţie intelectuală din domeniul literar, artistic sau ştiinţific, oricare ar fi modalitatea de creaţie, modul sau forma concretă de exprimare şi independent de valoarea şi destinaţia lor; legiuitorul realizează o enumerare a operelor care pot constitui obiectul dreptului de autor, fără însă ca această enumerare să aibă un caracter limitativ. Conform legii se bucură de protecţie: scrierile literare, artistice sau ştiinţifice, compoziţiile muzicale, operele dramatice, dramatico-muzicale, operele coregrafice, operele cinematografice, precum şi orice alte opere audiovizuale, operele fotografice, operele de artă plastică cum ar fi operele de sculptură, pictură, grafică, gravură litografie, de artă monumentală, de artă aplicată, operele de arhitectură etc. Nu intră în câmpul de protecţie al dreptului de autor ideile (ceea ce nu este exprimat nu poate fi cunoscut, pe de o parte, iar pe de altă parte ideile sunt de liberă circulaţie), teoriile, conceptele, descoperirile şi invenţiile conţinute într-o operă, oricare ar fi modul de preluare, de scriere, de exploatare sau de exprimare. Aceste excluderi sunt fireşti, întrucât ideile, teoriile, conceptele sunt „produse ale decantărilor culturii milenare a întregii umanităţi”, astfel încât este inadmisibil ca o anumită persoană sau un grup de persoane să beneficieze de protecţie juridică, în condiţiile în care aceste idei, concepte, decoperiri etc. fac parte din tezaurul de valori spirituale ale omenirii. De asemenea sunt excluse din sfera de protecţie a dreptului de autor textele oficiale de natură politică, legislativă, administrativă, judiciară şi traducerile oficiale ale acestora, simbolurile oficiale ale statului, ale autorităţilor publice şi ale organizaţiilor, mijloacele de plată, ştirile şi informaţiile de presă, simplele fapte şi date. Condiţia esenţială pentru ca o operă să intre în câmpul de protecţie al normelor dreptului de autor este aceea ca opera respectivă să prezinte originalitate, adică să poarte amprenta personalităţii autorului, să reflecte însuşirile spirituale ale autorului, talentul acestuia. operă colectivă, operă în care contribuţiile personale ale coautorilor formează un tot, fără a fi posibil, dată fiind natura operei, să se atribuie un drept distinct vreunuia dintre coautori asupra ansamblului operei create. Dreptul de autor asupra o.c. aparţine persoanei fizice sau juridice din iniţiativa, sub responsabilitatea şi sub numele căreia a fost creată. Această persoană fizică sau juridică are un rol coordonator în întreaga activitate de înfăptuire a operei, pornind de la alegerea subiectului, a colaboratorilor, şi continuând cu activitatea organizatorică, logistică şi de finisare a lucrării (ex. dicţionare, enciclopedii). Spre deosebire de opera comună indivizibilă în care dreptul de autor asupra operei realizate aparţine coautorilor, subiect al dreptului de autor asupra o.c. are doar persoana fizică sau juridică din iniţiativa, sub responsabilitatea şi sub numele căreia a fost creată opera.

operă comună, operă de creaţie intelectuală realizată prin colaborarea a doi sau mai mulţi autori. Există două categorii de o.c.: divizibilă şi indivizibilă. O.c. divizibilă este acea operă realizată în colaborare în cadrul căreia fiecare colaborator aduce o contribuţie distinctă, realizată aparte, care însă în baza comunităţii de concepţie şi inspiraţie ce a animat pe colaboratori este pusă în armonie şi închegată alături de contribuţiile celorlalţi coautori într-un tot unitar. Sunt astfel de opere comune divizibile de exemplu operele dramatico-muzicale, în care libretul este creaţia scriitorului, iar muzica este creaţia compozitorului, lucrările ştiinţifice în care diferitele părţi sau capitole ale lucrării sunt realizate de autori diferiţi etc. O.c. indivizibilă este acea operă realizată în colaborare în cadrul căreia activitatea creatoare a fiecărui coautor se contopeşte cu activitatea creatoare a celorlalţi coautori pe tot parcursul realizării operei şi în toate părţile ei componente, astfel că nu se poate realiza o distincţie neechivocă între partea contributivă a fiecăruia dintre coautori. Ceea ce diferenţiază opera comună divizibilă de opera comună indivizibilă este dreptul recunoscut fiecărui autor al operei comune divizibile de a exploata separat partea sa de contribuţie adusă la realizarea operei comune (sub condiţia de a nu prejudicia exploatarea operei comune sau drepturile celorlalţi coautori), în timp ce un asemenea drept nu există în cazul operei comune indivizibile, unde partea de contribuţie a coautorilor nu poate fi individualizată. La operele comune divizibile fiecare colaborator este subiectul exclusiv al dreptului de autor asupra părţii sale proprii şi toţi colaboratorii împreună sunt subiecţii dreptului de autor asupra operei comune. În cazul ambelor categorii de o.c., coautorii nu pot exploata ansamblul operei decât de comun acord, în afară de situaţia în care între ei ar interveni o convenţie contrară. Refuzul unui coautor de a consimţi însă la exploatarea operei comune trebuie să fie temeinic justificat. Oricare dintre coautori va putea exercita singur drepturile care constituie mijloace de apărare a operei (a paternităţii, inviolabilităţii acesteia etc.), va putea cere singur încetarea actelor de folosire săvârşite de alţii fără consimţământul tuturor coautorilor, căci asemenea acte ale unui coautor, urmărind apărarea operei comune, profită tuturor coautorilor. Împărţirea foloaselor patrimoniale rezultate ca urmare a utilizării operei se va face în baza acordului intervenit între toţi coautorii operei; în lipsa unei convenţii în acest sens, remuneraţia cuvenită fiecărui coautor va fi proporţională cu partea sa de contribuţie la realizarea operei, iar dacă o asemenea contribuţie nu poate fi delimitată coautorii vor primi o remuneraţie egală. operă derivată, operă relativ origianlă, realizată pornind de la una sau mai multe opere preexistente. Constituie opere derivate: traducerile, adaptările, adnotările, lucrările documentare, aranjamentele muzicale şi orice alte transformări ale unei opere literare, artistice sau ştiinţifice care reprezintă o muncă intelectuală de creaţie; culegerile de opere literare, artistice sau ştiinţifice, cum ar fi: enciclopediile şi antologiile, colecţiile sau compilaţiile de materiale, protejate sau nu, inclusiv bazele de date, care, prin alegerea sau dispunerea materialului, constituie creaţii intelectuale. Operele derivate sunt protejate sub condiţia originalităţii lor. originalitate, trăsătură a unei opere de creaţie intelectuală, care face ca respectiva operă să intre în câmpul de aplicare a normelor dreptului de autor. În mod tradiţional, se consideră că o operă este originală, în măsura în care ea reflectă însuşirile spirituale ale autorului ei, poartă amprenta personalităţii acestuia. Prin intrarea în sfera de protecţie a normelor dreptului de autor şi a unor domenii care în mod tradiţional nu făceau parte din această sferă, şi cărora criteriul originalităţii le este greu aplicabil (cazul programelor de calculator), conceptul de originalitate a dobândit o „geometrie variabilă”, vorbindu-se uneori în doctrină chiar de o echivalenţă cu noţiunea de „aport intelectual”.

drepturi morale de autor, drepturi subiective fără conţinut economic, recunoscute de lege autorului oricărei opere de creaţie intelectuală şi anume: 1) dreptul autorului de a decide dacă, în ce mod şi când va fi adusă opera la cunoştinţa publicului; 2) dreptul de a decide sub ce nume va fi adusă opera la cunoştinţa publică; 3) dreptul de a fi recunoscut ca autor al operei; 4) dreptul la inviolabilitatea operei, adică de a se opune oricărei modificări sau transformări, dacă aceasta este de natură să prejudicieze onoarea sau reputaţia autorului; 5) dreptul de retractare a operei, despăgubind dacă este cazul pe titularii drepturilor prejudiciaţi prin exercitarea retractării. Toate aceste drepturi prezintă următoarele caractere juridice specifice: sunt inalienabile (incesibile) în timpul vieţii autorului şi insesizabile, neputând fi urmărite de creditorii autorlui; sunt netransmisibile pe cale succesorală la moştenitori; la moartea autorului, exerciţiul dreptului de divulgare, a dreptului la paternitatea operei şi a dreptului la inviolabilitatea operei se transmit moştenitorilor, iar în lipsa acestora organismului de gestiune colectivă care a administrat drepturile autorului sau, în lipsă, organismului de gestiune colectivă cu numărul cel mai mare de membri din domeniul respectiv de creaţie. sunt imprescriptibile, atât din punct de vedere extinctiv cât şi achizitiv dreptul autorului de a aduce opera la cunoştinţa publicului, drept subiectiv cu caracter personal, nepatrimonial, în temeiul căruia autorul unei opere de creaţie intelectuală (literară, artistică sau ştiinţifică) este singurul îndreptăţit să decidă, el însuşi, în mod discreţionar, dacă, în ce mod şi când va fi adusă opera sa la cunoştinţa publicului. Opera fiind o emanaţie a spiritului creator al autorului şi o expresie a personalităţii sale creatoare, numai autorul poate fi îndreptăţit să aprecieze şi să hotărască dacă opera a ajuns la nivelul şi gradul de perfecţiune dorit de el, pentru a merita să fie împărtăşită publicului şi pentru a înfrunta critica, având în vedere că de calitatea, de perfecţiunea operei (din punctul de vedere strict personal al autorului) depinde felul în care opera va fi primită şi apreciată de societate, puterea de pătrundere a mesajului ei în public, dar, totodată, şi reputaţia autorului, răspunderea lui morală (şi uneori chiar şi răspunderea lui juridică), elemente de risc pe care autorul nu poate fi silit să le înfrunte decât dacă a decis el însuşi, în mod liber şi discreţionar, aducerea operei la cunoştinţa publicului. dreptul autorului la inviolabilitatea operei, reprezintă dreptul autorului de a pretinde respectarea integrităţii operei sale şi de a se opune oricărei modificări, precum şi oricărei atingeri aduse operei, dacă acestea prejudiciază onoarea sau reputaţia sa. Nu orice modificare sau atingere adusă operei poate fi calificată ca o încălcare a d.a.i.o. sale, ci, aşa cum s-a statuat încă prin dispoziţiile Convenţiei de la Berna din 1886, numai modificările sau atingerile care prejudiciază onoarea sau reputaţia autorului pot fi considerate ca atare. dreptul de retractare al autorului, drept moral recunoscut autorului unei opere de creaţie intelectuală de a reveni asupra deciziei de comunicare către public a unei opere, concretizată prin încheierea unui contract de valorificare a drepturilor patrimoniale de autor, despăgubind dacă este cazul pe titularii drepturilor încălcate. drepturile conexe dreptului de autor sunt drepturi recunoscute de lege artiştilor interpreţi sau executanţi pentru propriile interpretări sau execuţii, producătorilor de înregistrări sonore şi audiovizuale pentru propriile înregistrări, precum şi organismelor de radiodifuziune şi televiziune pentru propriile emisiuni, activităţile desfăşurate de aceşti titulari asigurând comunicarea către public a operelor. Principiul esenţial care stă la baza reglementării drepturilor conexe este acela că

recunoaşterea acestor drepturi nu aduce nici o atingere drepturilor autorilor operelor, coexistând alături de acestea. Legea recunoaşte anumite prerogative de ordin moral doar în favoarea artiştilor interpreţi şi executanţi, cum ar fi: dreptul de a pretinde recunoaşterea paternităţii propriei interpretări sau execuţii, dreptul de a pretinde ca numele său să fie indicat ori comunicat la fiecare spectacol şi la fiecare utilizare a înregistrării acestuia, dreptul de a pretinde respectarea calităţii prestaţiei sale şi de a se opune oricărei deformări, falsificări sau modificări substanţiale a interpretării şi execuţiei sale care ar prejudicia grav onoarea sau reputaţia sa, neîntâlnind asemenea prerogative de ordin moral în cazul celorlalţi titulari de drepturi conexe. Prerogativele de ordin patrimonial sunt similare prerogativelor recunoscute autorului unei opere, aceştia având dreptul exclusiv de a autoriza şi interzice: fixarea propriei interpretări sau execuţii, reproducerea propriei prestaţii (respectiv a înregistrării sonore sau audiovizuale), distribuirea acestora, închirierea acestora, împrumutul, punerea la dispoziţia publicului a propriei prestaţii etc. Durata de protecţie a prerogativelor de ordin patrimonial a drepturilor conexe este de doar 50 de ani, calculat de la 1 ianuarie a anului următor celui în care a avut loc prima fixare sau prima comunicare către public a propriei prestaţii. inventator, autor al unei invenţii brevetabile. Drepturile sale asupra invenţiei sunt recunoscute şi apărate, potrivit legii. I. titular de brevet se bucură, în condiţiile legii, de un drept exclusiv de exploatare a invenţiei, care implică dreptul de a interzice terţilor să săvârşească, fără autorizarea sa, acte de folosire a invenţiei, ca: fabricarea, comercializarea, oferirea spre vânzare, folosirea ori stocarea în vederea comercializării, oferirii spre vânzare sau folosire a produselor (în cazul invenţiilor de produs), respectiv folosirea procedeului sau metodei ce face obiectul invenţiei (în celelalte cazuri). Întinderea protecţiei conferite i. prin brevet este determinată de conţinutul revendicărilor care se interpretează în legătură cu descrierea şi desenele invenţiei, iar durata protecţiei este egală cu durata de valabilitate a brevetului (20 de ani de la data constituirii depozitului naţional reglementar, respectiv durata de valabilitate a brevetului pentru invenţia principală, dar nu mai puţin de 10 ani, in cazul invenţiilor de perfecţionare). De asemenea, i. are dreptul să i se menţioneze numele, prenumele şi calitatea în brevetul eliberat, în carnetul de muncă, precum şi în orice acte sau publicaţii privind invenţia sa; în cazul în care titularul brevetului este altul decât i., acestuia din urmă i se eliberează un duplicat al brevetului de invenţie. invenţie brevetabilă, operă de creaţie tehnică, rezultat al activităţii inventive a autorului. care prezintă caracter de noutate şi este susceptibilă de aplicare industrială. I.b. poate avea ca obiect un produs industrial, un procedeu tehnic, o metodă sau o aplicaţie ori combinaţie nouă de mijloace cunoscute. Caracterul definitoriu esenţial a i.b. este noutatea, care se stabileşte în raport cu stadiul tehnicii mondiale (noţiune ce include toate cunoştinţele care au devenit accesibile publicului până la data constituirii depozitului naţional reglementar al cererii de brevet sau a priorităţii recunoscute, ori sunt cuprinse într-o cerere de brevet pentru care s-a constituit depozitul reglementar). Divulgarea şi anterioritatea nu sunt distructive de noutate, dacă emană de la inventator sau succesorul său în drepturi şi dacă actul de divulgare se situează în intervalul de 12 luni care au precedat înregistrarea cererii de brevet sau data priorităţii recunoscute. I.b. trebuie să fie rezultatul unei activităţi inventive, condiţie ce se consideră îndeplinită de o invenţie atunci când, pentru o persoană de specialitate, normal competentă în domeniul respectiv, ea nu rezultă în mod evident din cunoştinţele cuprinse în stadiul tehnicii. În sfârşit, i.b. trebuie să fie susceptibilă de aplicare industrială, condiţie ce se consideră îndeplinită dacă obiectul invenţiei poate fi folosit cel puţin într-un domeniu de activitate din industrie, agricultură etc. şi poate fi reprodus cu aceleaşi caracteristici ori de câte ori este necesar. Invenţiile având ca obiect un soi nou de plantă, un hibrid sau o nouă rasă de animale este brevetabilă dacă acestea sunt noi, distincte, omogene şi stabile. Nu

sunt i.b. invenţiile contrare ordinii publice sau bunelor moravuri. Nu pot fi considerate invenţii ideile, descoperirile, teoriile ştiinţifice, metodele matematice, programele de calculator în sine, soluţiile cu caracter economic sau de organizare, diagramele, metodele de învăţământ şi instruire, regulile de joc, sistemele urbanistice, planurile şi metodele de sistematizare, fenomenele fizice în sine, reţetele culinare, realizările cu caracter estetic (o parte dintre acestea fiind însă ocrotite prin dreptul de autor sau prin legea desenelor şi modelelor industriale.

invenţie de perfecţionare, invenţie prin care se completează ori perfecţionează o altă invenţie, anterioară, protejată deja printr-un brevet în vigoare. Nu poate fi exploatată de către autorul ei decât cu acordul titularului invenţiei la care se referă perfecţionarea (cu corectivul, eventual, al obţinerii unei licenţe obligatorii sau al sancţionării abuzului de drept săvârşit de titularul brevetului invenţiei principale). invenţie de serviciu, invenţie brevetabilă realizată de un inventator salariat, fie în exercitarea funcţiei sale, în cadrul sau în legătură cu obligaţiile sale de serviciu, fie prin cunoaşterea sau folo-sirea tehnicii ori mijloacelor specifice ale unităţii sau a datelor existente în unitate, fie cu ajutorul material al acesteia. Regimul juridic al i.s. derogă de la regimul de drept comun (într-o măsură mult mai mică decât in legislaţia anterioară), În sensul că: 1) în lipsa unei prevederi contractuale mai avantajoase inventatorului, dreptul la brevetul de invenţie aparţine unităţii, numai dacă invenţia a fost realizată de salariat în executarea unui contract de muncă ce prevede o misiune inventivă încredinţată în mod explicit şi care corespunde cu funcţiile sale (în acest caz, inventatorul beneficiază de o remuneraţie suplimentară, stabilită prin contract); 2) dacă invenţia a fost realizată în temeiul unui contract de cercetare, în lipsa unei clauze contractuale diferite, dreptul la brevetul de invenţie aparţine unităţii care a comandat cercetarea, inventatorul având dreptul la o remune-raţie suplimentară, stabilită prin act adiţional la contract; 3) în toate celelalte cazuri, dreptul la brevetul de invenţie aparţine inventatorului salariat. În toate cazurile, inventatorul salariat are obligaţia de a informa unitatea cu privire la realizarea (sau stadiul realizării) invenţiei şi obligaţia de a se abţine de la orice divulgare. De asemenea, în toate cazurile, inventatorul va putea cere brevetarea pe numele său a invenţiei, dacă unitatea îndreptăţită nu a constituit depozitul cererii de brevet în termen de 60 de zile de la data când a fost informată. Dacă brevetul de invenţie aparţine inventatorului, unitatea are un drept de preferinţă în privinţa punerii în aplicare a invenţiei, drept ce trebuie exercitat în termen de 3 luni de la data ofertei.

brevet de inventie, titlu de protecţie acordat de Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci inventatorului sau succesorului său în drepturi în baza căruia aceştia au un drept exclusiv de exploatare a invenţiei pe teritoriul României. marcă, semn distinctiv, susceptibil de reprezentare grafică, folosit pentru a deosebi produsele sau serviciile unei persoane fizice sau juridice de cele apartinand altor persoane, constând în cuvinte (inclusiv nume de persoane), litere, cifre, desene, elemente figurative, forme tridimensionale (in special, forma produsului sau a ambalajului) sau combinatii de culori, precum si în orice combinatie a unor asemenea semne

BIBLIOGRAFIE GENERALĂ

1. Fr. Pollaud-Dulian „Le droit d auteur” Economica, Paris, 2005.

2. P. Tafforeau „Droit de la Propriété intelectuelle” Editura Gualino, Paris, 2004.

3. M. Josseli-Gal, „Les contrats dʼexploatation du droit de propriété littéraire et artistique.

Etude de droit comparé et de droit international privé”, Editura Gln Joly, Paris, 1995.

4. C. Caron, “Droit dʼauteur et droit voisins”, Litec, Paris, 2006.

5. C. Colombet: Propriete litteraire et artistique et droits voisins Dalloz, Paris, 1999

6. V. Roş, D. Bogdan, O Spineanu-Matei, „Drepturile de autor şi drepturile conexe. Tratat”,

Editura All Beck, Bucureşti, 2005.

7. A. Bertrand: „Droit des marques” Dalloz, Paris, 2005, 93,10 EUR.

8. J-Ch. Galloux: ”Droit de la propriete industrielle”, Dalloz,Paris, 2003.

9. V. Roş, O. Spineanu-Matei, D. Bogdan Mărcile şi indicaţiile geografice. Tratat, All

Beck.

ACTE NORMATIVE :

1. Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe publicată în Monitorul Oficial

nr. 60/1996, modificată prin Legea nr. 285 din 2004, publicată în Monitorul Oficial nr. 587 din

30 iunie 2004 şi OUG nr. 123/2005 publicat în Monitorul Oficial nr. 843 din 19.septembrie

2005.

2. Legea nr. 64/1991 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 212 din 1991, modificată şi

republicată în Monitorul Oficial nr. 541 din 08.08.2007.

3. Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice in Monitorul Oficial nr. 161 din 23

aprilie 1998.