Embed Size (px)
DESCRIPTION
sandu structuri
Citation preview
1. Orasul ca sistem
Intelegerea orasului ca sistem – un concept care se constituie pe parcurs. In urbanistica moderna
sunt multi autori care au incercat sa defineasca orasul ca sistem. In anii ’20-’30 Tony Garnier si
Corbusier deschid aceasta discutie. Corbusier – facea legatura intre corpul uman si componentele
orasului. Intelesul de sistem se constata dupa WW2, dupa ce Carta de la Athena devine
documentul fundamental. In 1957, apare o lucrare a lui Shnell si Shuldmer care pun in discutie un
prim model de oras ca sistem urban.
1. Shnell & Shuldmer – economisti – model “in cuvinte” care prezinta orasul ca fiind alc din 4
componente mari: obiecte, activitati, teritoriu si infrastructura. Dupa 1980 se trece de la o
teorie urbanistica stapanita de idei mestesugare, la o urbanistica stiintifica – obiectiva. E in
primul rand un sistem de activitati definit prin interese, in baza caruia se concepe un sistem
de spatii adecvate. Conceptul de activitate este cel baza al urbanisticii moderne
2. Regulski – 1960 – distinge in constitutia orasului sfera fizica si sfera informatiei. Sf. Fizica
cuprinde omul ca individ biologic, struct fizice de amenajare si fluxurile de aprovizionare cu
un numitor comun – spatiul fizic. Sf. Informatiei cuprinde – omul ca individ psiho-social,
structurile de informare (sociologica, economica, institutionala, familiala) si fluxuri de
informare. In ac. Plan nu mai e nici un numitor comun.
3. Granai – sociolog – definitia orasului in sens de societate globala. Conceptul de societate
localizata – grupare de indivizi, o comunitate datorita intereselor comune – este fixata intr-
un anumit loc. Orasul – nu este in concordanta cu nomadismul. Mobilitatea de azi nu este
nomadismul (o mentalitate a consumului de spatiu fara a produce ceva in schimb)
4. Beer – 1970 – este pusa in evidenta starea de interrelationare intre niste comp ale
sistemului care se definesc ca subsisteme. Populatia, economia, Politica, Socialul,
Administratia si etc. (spatiul fizic). 2 planuri de constituire a org urban – superior si inferior.
Superior cuprinde activitati si interese, inferior – spatii si inter-relatii intre spatii. Ex. avem
un sistem de spatii – deschiderea de spatiu este de fapt o relatii intre 2 spatii. Relatie
determinata functional (nev de trecere), sau compozitional – estetic. Noi urmarim ca cele 2
motivatii sa se suprapuna. Activitatile si interesele economice le introduce intr-un plan
superior.
5. Cardareli – teoretician urbanist ’70-’80 – apare influenta structuralista. Distinctia intre cele
doua planuri – modelul morfologic si cel organizatoric. Definitia in sensul existentei unui
sistem teritorial (spatiu), si unei structuri functionale (model organizatoric) sunt lucruri
importante. Model morfologic si model organizatoric sau forma orasului si organizare
urbana. Este important ca noi tre sa lucram in planul morfologiei spatiului, al elem
componente exprimate fizic, si pe o alta parte intr-un plan organizatoric (plan abstract,
virtual, care nu are prezenta concreta in spatiu) decat prin intermediul morfologiei.
Studiul de partiu – partiul este o esentializare a unei dispozitii intr-o organizare spatiala
(fara ferestre, usi) doar marcarea in sine a alaturarii spatiilor, a relatiilor dintre ele. Distinctia
intre doua spatii poate fi perete, sticla, etc. Partiu – asocierea sp. Segregare sau
nesegregare intre spatii. Partiul are nevoie de o schema organizatorica.
6. Bauer, Ruppert, Vegener – ca model este eronat – categoriile care se afla pe acelasi nivel
tre sa aiba aceeasi determinare semantica.
7. Botez – Celac – este ca o concluzie in sensul obiectivizarii solutiei de urbanism – se refera
la sistemul socio-spatial (de mare complexitate), care se sprijina pe sub-sisteme. Sistemul
socio-economic. Sist-socio-spatial le coroboreaza pe toate acestea. Observatie :
dimensiunea unui sistem socio-spatial este mai legata de complexitatea structurii sale
decat de masura sa fizica. Orasul ca sistem socio-spatial este cel mai complex sistem care
se poate intalni in teritoriu.
Clarkson – Stewart – incearca sa lamureasca raportul intre activitate si teritoriu. Raportul intre o
activitate definita nominal si o suprafata de teren ocupata de aceasta activitate. Avem o referinta la
natura activitatii si la gradul de ocupare a terenului. Ajungem la conceptul de ocupare ca raport
intre activitate definita nominal si suprafata unui teren. Utilizarea – raport intre: activitate (nominal +
cantitativ-calitativ)/S teren. Termenii cu care discutam: indice de utilizare si coeficient de ocupare: POT si CUT. Daca activitate de productie este poluatoare – tre sa luam in discutie vecinatatea.
Daca aduce prejudicii vecinilor, tre sa plateasca producatorul.
In afara de ocupare si utilizare exista si al treilea concept – afectarea spatiului. Afectarea negativa
in special.
Urbanismul regenerativ se sprijina pe afectarea pozitiva a spatiului.
Ex. funicularului: pilonii ocupa teren, reteaua de distributie afecteaza o alta parte de teren.
2. Model explicativ privind constituirea prezentei spatio-comportamentale
Folosim termenul de raport intre activitate si spatiu luand in consideratie un sistem de
activitati si un sistem de spatii. Sis de act care are loc intr-un ansamblu (spatii care sunt legate intr-
un anumit fel). Sunt rare cazurile in care se merge pe o singura activitate. Privind contextul in care
se realizeaza acest raport intre activitate si spatiu, tre sa luam in consid faptul ca activitatile sunt
un raspuns in mod natural la tot felul de nevoi pe care individul le simte in cadrul existentei sale.
Luam in consideratie 3 mari grupe de nevoi: existentiale (orizontala), existenta estetica pai(verticala), existenta psiho-sociala (diagonala).
Avem de-a face cu un comportament al sistemului de activitati, si un comp al sis de spatii.
Referinta noastra este la spatiu in globalitatea lui.
Prezenta spatio-comportamentala
Pentru fiecare dintre cele 3 categ de nevoi, se constituie in existenta individului, niste
categorii de activitati. O mare parte din activitatea omului este direct sau indirect productiva, o
activitate care se defineste ca munca. Ea este o activitate care realizeaza ceva vandabil. Munca
este legata de ideea de vanzare. Activitati cu acelasi continut ca produs cu acelasi effort depus pot
sa se sit in categorii diferite in sfera muncii sau in afara muncii. (ex. cel care face mobilier, si le
vinde – munceste; cel care are hobby sa faca mobilier – lucreaza). Produs vandabil – cantec, idee,
tablou, etc. Campul muncii are o extindere foarte larga. (ex. munca este si pentru cel care lucreaza
ca profesor – produsul vandabil este realizat in viitor de student/elev). (ex. in occident, in pretul
produsului, este inclusa si scolarizarea).
Se pune in evid faptul ca act direct sau indirect productiva, in unele sit se realizeaza ca
raspuns unor alte activitati. (ex. un actor, pe scena, munceste; munca lui pe scena nu ar avea rost
daca nu ar exista spectatori, deci sa intampine munca lui; daca activitatea actorului este munca,
cel care este in sala are o activitate socio-participativa (in afara muncii)). (ex. cel care se duce sa
se recreeze in parc – desf o activitate care nu e munca (posibil contemplativa); pt. ca ac activ sa
aiba loc trebuie sa existe indivizi care sa pregateasca activitatea de contemplatie). Ac activ
contemplativa si socio-participativa sunt consemnate a.i. avem de-a face in ansamblu cu o
activitate urbana). Ac. Activitate se situeaza in raport de reciprocitate cu spatiul urban. Impreuna
constituie prezenta spatio-comportamentala. Este vb de o coroborare intre un sis de activ si un
spatiu. Ca obiectiv permanent al meseriei: prezenta spatio-comportamentale. Unitatea prez sp-
comp are o evolutie in trecut sau pres o evolutie pt. viitor.
Mumford, revolutioneaza ist arh prin impunerea ideii de situare a obiectului in cadrul istoric
bla bla bla, si prin faptul ca obiectul poate sa sufere evolutie in timp. Din schema rezulta o anumita
raportare de principiu intre activitati: relatii de atractie si distractie. Intre nevoia de existenta psiho-
sociala si cea estetica, exista o relatie de atractie; intre nevoia de exist estetica si cea de existenta
materiala este o relatie de distractie. Relatia de distractie nu inseamna o relatie negativa (de
opozitie); poate sa insemne complementaritate. Recreatia poate sa fie un efort de o alta natura.
Orice activitate poarta pt. persoana/colectivitatea resp un anumit interes. Interesul nu este
neaparat ceva negativ.
Individul de la nastere pana la moarte desfasoara activitati ca o consecinta a intereselor pe
care le are. (ex. in dragoste nici un gest nu este lipsit de interes). Orasul este in teritoriu locul celui
mai complex joc al intereselor; este un joc al intereselor pentru ocuparea spatiului. Activitatea este
un produs al unui interes.
Nevoile in teritoriu. Punem in discutie nevoile fundamentale ale individului/colectivitatii.
Piramida lui Maslow ne propune o schema : nevoi – 5 categorii :
1. Nevoi fiziologice - primare(ca fiinta a omului: hrana, a se acoperi, a nu suferi de frig) – 85% din
noi – nevoie categorica;
2. Nevoi de stabilitate, siguranta si ordine – 70 % din noi – creaza conditia de existenta (a te
simti in siguranta este un lucru de confort) – stabilitatea unui serviciu, fata de un loc – conditie
esentiala pt. existenta (soc. Americana – mobilitate extrema , societatea se educa dupa aceasta
mentalitate; stabilitatea este neimportanta; Japonia – castigi un grad in plus in functie de cat ai stat
mai mult pe postul respectiv; stabilitate platita).
3. Nevoie de dragoste si apartenenta - 50 %. Nevoia de apartenenta nu se poate discuta.
Sentimentul de apartenenta fata de spatiu, este esentiala pt. ceea ce se intampla in organizarea
spatiului. Noi putem sa generam acele spatii care sa aiba aceasta calitate de a induce
apartenenta.
4. Nevoia de apreciere – 40 %. Unii sunt foarte evident influentati de notele pe care le iau.
Aprecierea proprie este un lucru care face parte din mentalitatea etnica, de grup, individuala. (ex.
in soc americana – auto aprecierea este un factor esential in realizarea confortului propriu; in
europa nu exista o teorie a esecului).
5. Nevoia de auto-depasire – 10%. Este o nevoie care rezulta din interiorul individului; este nevoia
pe care se sprijina evolutia unei societati, dezvoltatea unei societati. Societatea se dezvolta si pe
baza productiei unor bunuri – societate a unei bunastari de consum.
De la nevoi pana la activitate exista un anumit drum. Nevoia pt. a ajunge activitate trebuie
sa fie un mobil uman. Nevoia este resimtita de individ. Pt. ca ac. Nevoie sa-si gaseasca raspunsul
intr-o activitate, ea trebuie sa-si gaseasca raspunsul intr-o decizie. (ex. am muncit mult, simt
nevoia de odihna, la un mom dat iau hotararea sa ma duc la culcare). In baza mobilului se va
exercita o activitate. Mobilul uman determina activitatea umana. Activitatea determina spatiul
corespunzator.
Mobilul uman
Wadington consemneaza 3 tipuri de mobiluri:
A – mobiluri adiacente – care se nasc intr-un acelasi loc, care evolueaza intr-un acelasi sens,
care se complementeaza – activitati din sis rezidential
B – mobiluri succesive – care se nasc urmarind un acelasi loc, dar nu in acelasi timp, care se
succed, unul din celalalt
C – mobiluri contradictorii – care se nasc intr-un acelasi loc, dar au sensuri contradictorii. Nu
este neaparat o stare negativa. Pot fi si ele complementare (ex. sis de activitati cu caracter
recreativ. Pt. a ma odihni, tre sa fac altceva complet diferit fata de ce am facut inainte)
Comportamentul acestor mobiluri in spatiu efectiv. Mobilurile se grupeaza formand forta
urbana. Incadrul terit urban, avem de-a face cu o multitudine de forte urbane. Unele sunt pozitive.
In ac. Conditii fortele urbane se manifesta ca deterministe in organizarea spatiului in sensul ca prin
decizie (programa sau actiune naturala), aceste forte urbane configureaza spatiul intr-un anumit
fel) => interesul de a promova fortele urbane pozitive, si de a anihila fortele urbane negative.
3.
Avem succesiunea: mobil – cerinta functionala – functie – activitate – spatiu. Cerinta functionala
este in fond precizarea mobilului, modului in care mobilul poate sa se desfasoare. (ex. simtim o
nevoie de a avea ceva, cu timpul aceasta nevoie devine mobil atunci cand gandul nostru staruieste
asupra acelei nevoi; trebuie sa gaseasca o cale functionala (ex. bani, drum, telefon dat, intalnire,
intrunire). Nevoia devine cerinta functionala.
CF devine functie atunci cand eu incep sa particip la cursul respectiv. Exista succesiune de
la nevoie (intentie). Atunci cand ajung sa am probleme de org spatiului, in aceasta abordare
moderna trebuie sa trec prin acesti pasi.
Interesul. Tot ceea ce facem repr punerea in practica al unui interes. Fata de mobil se constituie
un interes psiho-sociologic. In timp ce fata de spatiu se realizeaza un interes arh-urb. Examinarea
interesului care cere o solutionare, care e maxim in mom constituirii mobilului, se diminueaza spre
spatializare, in timp ce interesul arh-urb este minim la niv mobilului si e maxim la nivelul
spatializarii. Constiinta procesului de interferare.
Interes-mobil-activitate-spatiu. Cand am def act si sp urban drept categorii urb
fundamentale. Cerinta functionala va impune functia, functia va genera o anumita organizare
spatiului – care spatiu va impune o anumita activitate.
CF este o particularitate a oricarui sistem care este pus intr-o situatie intr-un anumit
moment. CF apare in interiorul sistemului. (ex. tre sa rezolvam problemele legate de un anumit
sistem, si acele probleme sa fie niste probleme determinate de alte probleme care sunt in afara
sist respectiv. Mobilul se afla in afara sistemului. Avem un cartier, in apropierea lui se produce o
interventie urbana, aceasta int nu se construieste prin nimic in int cartierului, dar ac interv se
exprima prin ceva si in interiorul unui cartier, nu se poate sa aiba influenta). Mobilul poate fi in
interiorul sau in ext unui sistem. CF este intotdeauna in interiorul sistemului.
CF poate sa fie de 3 feluri. :
1. O CF care se exercita exclusiv in interiorul sistemului. O cerinta c, centripeta, ramane in int
sist
2. O CF centripet-centrifuga sau de achizitie care e in afara sistemului care aduce in sistem
din afara una sau mai multe elemente
3. CF centrifuga – care ramane in afara sistemului, nu aduce nimic sistemului. Sist respectiv
sufera si merge spre distrugere.
Observatie: cerinta functionala se defineste in raport cu balansul intre cantitate si calitate. Intre
Cant si Cal, este un raport de determinare. Nu putem discuta doar de calitate, fara cantitate.
Cantitatea prin acumulare duce la un salt calitativ in sens pozitiv sau negativ.
CF centrifuga, care zboara in afara va construi un alt sistem S1 sau S2, care poate sa implice
sistemul initial S0.
Centre de oras (ex. Botosani) – oras de tip rarefiat specific zonei extra-carpatica, zona
centrala este construita foarte interesant. Densitate de ocupare relativ mica. Aportul de substanta
necesara, obiecte de arh necesare, se realizeaza prin ocuparea locurilor libere (prin cresterea
densitatii). CF se exercita in int sistemului si cantitativ si calitativ. Calitativ datorita cresterii
cantitative.
Targu – Mures – centru constituit treptat in lungul unei esplanade (initial targul), se
complecteaza pe fronturi cu o serie de cladiri pe locuri goale, sau prin inlocuirea unora foarte
slabe. La un mom dat CF nu mai e posibil sa fie satisfacuta in interiorul sistemul. Atunci pe un front
se face o alveola in care apare magazin universal, centru comercial, etc. CF centripet-centrifuga
iese in exterior si se intoarce cu un aport de substanta (o extindere de sistem)
Pitesti – se discuta de demolarea in zona centrala a Pitestiului. Se pastreaza casa Maresal
Antonescu si vechea biserica din timpul lui ST cel mare. Intre locurile unde erau ac 2 constructii se
realizeaza acest centru, care ulterior a generat o interventie in extindere in spatiu urban. O
refacere a ideii de centru dar in fond e vb de o constructie noua atat in planul cantitatii si in pl
calitatii.
CF a aparut in interiorul sistemului respectiv. Chiar si la Pitesiti: centrul existent nu mai putea face
fatza.
Concluzie:
Cerinta
functionala
TIP Centripeta Centripet-
centrifuga
Centrifuga
Modificare - Reductie:
scaderea
distrugerea
- Amplificare: distrugerea
cresterea
*
* *
* *
Pastrare *
Scaderea poate sa insemne reducerea sist (suntem in nevoia de economie) ex. Norvegia –
nu constati varfuri de arh, constati insa o arh de o calitate si un confort ireprosabil. Pavajul este
perfect. Pietrele de bordura la fel. Capacele de canal etc. Nimic nu este exceptional, extravagant,
dar totul este perfect facut. Undeva intr-un alt oras se pastreaza un mic fragment din orasul vechi,
case primitive dar interesant facute. Se intelegea economia acerba care si-a impus-o la un
moment dat. Bogatia este bazata pe economie si concurenta.
Economia impune sistemului nu distrugerea si scaderea sistemului respectiv. O localitate
imprastiata, care inseamna un consum de teritoriu, trebuie sa se preocupe de reducerea
teritoriului. Restragerea vetrei satului inseamna o reducere a sist.
Reductia poate sa insemne si distrugerea: stingerea naturala poate sa se realizeze si ca
stingere intentionata. Reducerea perimetrului unei loc se poate practica prin decizia consiliului
local. Se decide introducerea apei, gazului, canalului numai pe o anumita lungime a unei strazi –
efectul unui spirit de economie. Treptat, alte locuinte care raman in afara, cu timpul, vor disparea.
In Romania socialista s-a discutat f. mult reducerea vetrei, sau distrugerea. S-au demolat
cateva sate, acolo unde s-au facut lacuri de acumulare.
Intre sistem si sitemul global exista o stare de relationare. Se intampla ceva in sistemul
interior – si ceva in cel global si vice-versa.
Concluzie 2: intelegerea logico-matematica a conceptului de functie. Prin obisnuinta abordarii
functionaliste si in anii 60 si 70, functia avea un inteles organicist. Structuralismul in anii 50 se
sprijina la inceput pe abordarea bio-fiziologica. Structuralismul aduce si matematica in sprijinul
abordarii stiintifice. Matematica a intrat in metodologiile abordarilor stiintifice, a intrat in abordarea
spatiului. Interesul organicist al functiei se traduce prin: este functional tot ceea ce mentine starea
sistemului. O schimbare a sistemului ducea la incriminarea functiilor. Pentru un sistem in teritoriu
poate sa fie functional si cresterea lui si reducerea lui. Functia poate sa se exercite si in sens
pozitiv si in cel negativ.
Enfunctie – functia pozitiva
Disfunctie – functia negativa
Aparitia sensului matematic al functiei nu inlatura sensul organicist. In urbanism se mentin ambele
abordari ale functiei. In conditia in care avem de-a face cu psiho-sociologia, atunci tre sa ne
referim la o intelegere organicista a functiei.
Concluzie 3. Interesul de activitate si cel de functie. Exista o diferenta de intelegere (ex. ciocanul
este o unealta, are functia de a exercita un soc asupra unui material; cu ciocanul bat un cui, -
activitati f diferite – exercitarea unei functii). De aici vor rezulta niste concluzii legate de multi-functionalitate – o asociere de functii, nu inseamna o asezare alaturata a unor functii- activitati
generate in contextul aceleiasi functii. Multi-functionalitatea se pune in valoare in momentul cand
functiile se intersecteaza (ex. un hol care leaga mai multe functiuni, un sp. Comun scenic)
Concluzia 4. Intelegerea tri-polara a conceptului de echipament teritoriul.
Echipament – nu este amenajarea tehnico-edilitara. Darwin demonstreaza ca organul aparut
poarta o noua functie. Functia urbana ca unitate. Activitatea urbana cere un spatiu urban adecvat,
potrivit. Sp. Urban impune institutia. Institutia organizeaza activitatea. Avem o alcatuire tri-polara
sistemica pe care o intelegem ca echipament teritorial constituit din 3 subsisteme in care
activitatea si spatiul urban se definesc ca dotare. Echipament – implica doar casa, spatiul .
Institutia – (in Europa toata practica profesionala este specializata, bine institutionalizata si
organizata). Arhitectii se specializeaza.
Concluzia 5. Functie – functionalitate – functionare . Functionalitatea- o calitate caracteristica
unui spatiu, functionarea – exercitarea acestei calitati. Functionalitatea este la nivelul posibilitatii,
premizei, iar functionarea este la nivelul faptului efectiv.
Asupra functionarii, apar factori de determinare: gestionarea, conjucturi administrative cultural –
politice. Functionalitatea corecta poate sa insemne o functionare dezastruoasa. (ex. o cladire adm,
gandita corect, se constata ca cei care au nevoie de un serviciu intra in cladire printr-o intrare
dosnica). Gestiunea e f. imp. (ex. Cand fac un spatiu, si gestiunea este obligata sa lucreze intr-o
functionalitate proasta , rezultatul nu va fi foarte bun). Specializarea: marii arhitecti au o etapa de
formare inainte de a face efectiv un obiectiv.
4.Studiul urban se poate organiza in:
Planul organizatoric – legat de populatie avem de-a face cu manifestare a organismului uman cu
un sistem de activitati (activitati urbane localizate – productie materiala, spirituala, manifestari
politice, initiative, manifestari diferite comportamental)
Planul formal - (legat de sit) spatii urbane amenajate si obiectele implicate care de fapt poate sa
insemne in politica urbana – principii culturale, teorie urb, concepte etic-morale, principii
economice, traditii. Ac consemnari de determinari sau de asp caracteristice nu inseamna o lista
finita.
Aceleasi 2 planuri sunt legate intre ele cu o legatura determinanta din cea care inseamna
raportul dintre determinare si componente. Avem de-a face cu determinari pe linie de interese-
necesitati. Apoi det de factura biologica, materiala, spirituala, sociala, politica, etc Schema rezulta
ca o concluzie. Activitatile urbane localizate definesc spatiile, iar determinarile nasc
comportamente pe linia necesitatilor. Vorbim despre activitati si spatii, despre 2 sisteme, dar ele
fiind 2 subsisteme de fapt al unui sistem mai amplu. Ansamblul activ urbane localizate ca viata urbana, iar ansamblul spatiilor urbane drept cadru urban.
Planuri de manifestare ale organismului urbanAceste subsisteme se inter-relationeaza impunand valori, bunuri, atitudini si imagini.
Imaginea urbana este o expresie de chintesenta a ceea ce inseamna organismul urban. Modul de
viata urban este de fapt o componenta a culturii urbane. Cele 2 planuri sunt legate de: organizarea
sociala economica, resurse , tehnologie, stiinta si arta. Ansamblul activitatilor urbane (la niv vietii
urbane) se defineste planul spatio-functional. In sistemul sitului, in ansamblul cadrului urban, se
defineste planul spatio-perceptiv. Planul spatio-functional – noi nu-l putem percepe in mod direct, il detasam in masura in
care ca profesionisti suntem interesati de intelegerea lucrurilor. Acest plan este perceput numai
prin int planului spatio-perceptiv.
Vorbim de morfologie urbana, adica despre componente ale sistemului (orasul) in fiecare
din cele 2 planuri.
Planul elementelor de viata urbana in int caruia distingem 2 categ de elemente componente:
1. Elementele determinate functional – functia e ce-a de-atreia categ fundamentala pe
langa activitate si spatiu; elementele direct-productive, indirect-prod, si circulatii care
inseamna miscarea in cadrul spatiului urban. Sunt elemente, pt. ca pastram explicatia de
principiu de la teoria sistemului: elemente ale sistemului. Ele sunt de fapt activitati. Apar
intre ele relatii in sistemul de activitati, intre activitati.
2. Elemente determinante functional-ambiental – elemente temporale (legate de
timp/moment), praxiologice (cunoastere/experienta), psiho-sociale; intre ele se nasc relatii
de context. In fiecare din ac subcategorii exista relatii, apoi exista relatii intre elementele
determinante si cele determinate. Activitatile sunt definite functional, dar si functional-
ambiental.
In sis de activitati, o activ se poate desfasura in functie de context, timp, cunoasterea de catre
comunitate a experientei anterioare.
In planul vietii urbane avem de-a face cu un sistem de componente si in consecinta cu o
structura functionala-spatiala, deci cu o structura spatio-functionala.
In planul cadrului urban pornim de la acelasi activitati:
1. Elementele determinate functional – pe linia activitatilor, pornim de la subcategoria
structurii spatio-functionale, deci: volume construite, spatii amenajate, plantate
2. Elemente determinante functional –compozitional – ele sunt determinate in baza unor
principii de natura functionala dar si compozitionala – efecte de plastica urbana si de
comportament. (Orice sistem se evidentiaza printr-un comportament). Comportament
inseamna felul in care isi pastreaza configuratia in decursul timpului.
3. Elemente determinante compozitional-formal . Ele au rolul de a influenta
comportamentele si avem elemente determinate compozitional-formal care sunt perceptiv-
afective (proprietati perc-afec), spatio-temporale (situatii spat-temp), estetice (mijloace
estetice).
Exista relatii intre elemente, intre felurile de comportamente (ex. deteriorarea unei cladiri
implica diminuarea efectului de plastica urbana ), mijloacele estetice (ex. scara, proportia) in cadrul
unui spatiu, poate sa fie influentata de situatia spatio-temporala (ex. intr-un anumit mom al zilei,
anului, ceata reduce vizibilitatea, raman elemente dintr-un prim plan – termeni de comporatie pt.
proportie dispar, impresia este alta). Exista relatiile de la o subcategorie la alta subcateg in sensul
de configuratie . Configuratia rezulta la nivelul elementelor determinate functional (elemente
definite fizic).
Pentru a pune in evidenta un cadru monumental, ma pot servi de efectul de perspectiva –
element de plastica urbana – tre sa folosesc mijloace de un anumit fel (dominanta, efecte de
distanta).
Structura spatio-configurativa
Structura urbana – definitie : totalitatea relatiilor care se constituie in sistem. Structura urbana
este rezultata din suprapunerea structurii spatio-functionale cu cea spatio-configurative. Izolarea
acestor 2 substructuri nu este decat o operatie de informare pt. noi. Aceste 2 substructuri nu exista
izolate. In realitate se manifesta solidar in cadrul structurii urbane
Concluzia 1: Activitatile umane, urbane mobilizeaza spatii adecvate, adaptate prin folosirea lor
constienta si regulata.
Concluzia 2: Structura spatiala spatio configurativa raspunde unui ansamblu de nevoi transpus in
spatiu prin intermediul structurii functionale ca manifestare indirecta si totodata printr-un ansamblu
de perceptii ca manifestare directa.
Concluzia 3: Se evidentiaza natura subiectiv-obiectiva a structurii spatio-configurative spre
deosebire de natura obiectiva a structurii spatio-functionale
Natura obiectiv-subiectiva, rezulta din determinarea structurii spatio-functionale.
3 sfere mari de nevoi: nevoi de existenta
nevoi sociale
nevoi estetico-etice.
Aceste sfere de nevoi genereaza nevoia de ambient. Ansamblul acestor nevoi genereaza nevoia
de ambient.
Ambianta este intelegerea (rezultanta) in plan obiectiv a structurii spatio-configurative. Nu are o
componenta subiectiva
Ambientul este reflectarea acestei structuri sp-config in mintea individului. Are o comp subiectiva (o
determinare obiectiv-subiectiva)
Daca ambianta este unica intr-un sp., ambientul nu se poate referi la spatiul respectiv decat intr-o
referinta dubla la un singur individ. Deci, tre sa luam in calcul o multitudine de ambienturi.
Ordonarea elementelor de viata urbana
Structura priveste un sistem, o anumita structura corespunde unui anumit sistem. Inseamna prin
relatiile pe care le cuprinde, o ordonare a elementelor, componentelor sistemului respectiv.
Sisteme inchise – ordinea este f categorica, rigida. Sisteme deschise – foarte deschise –
ordinea nu este atat de rigida, dar nu poate sa existe un sistem fara o minima ordine a elementelor
sale. Un sistem inseamna un principiu, o regula, o lege. O minima regula inseamna o minima
ordine.
Morfologie urbana – toate componentele sistemului in cele 2 planuri. Un gest pe care-l face
individul in cadrul spatiului urban este o componenta a sistemului organismului urban. Deci este un
element morfologic. (ex. o prevedere de lege este o component , este un element de morfologie
urbana).
Structura spatio functionala – ordinea in cadrul structurii urbane.
Ordonarea elementelor de viata urbana – aceste elemente sunt situate in spatiu – o situare in
principiu, faptul ca am de-a face spre ex. cele 5-6-7 elemente de viata urbana aflate eventual intr-o
insiruire sau ansamblu adunat (un principiu de asezare a lor). Nu am in discutie pt. inceput o
topologie exacta. Vorbim de asezarea unor componente de sistem – avem de-a face cu o
abordare topologica. Insiruirea inseamna un principiu de esenta, dar pt. a le comenta dpdv
topologic, tre sa pun in evidenta masura in care ac elem insiruite sunt insiruite rectiliniu
/echidistant/intr-un spatiu clar delimitat/daca intr-o anumita parte a spatiului sau altfel. De la
principiu – la pozitia exacta a elementelor. In momentul in care pun in discutie aceste aspecte, se
pune in discutie : textura sistemului in teritoriu.
Textura este data de relatiile intre componente. Alcatuire a unui material.
1. Texturi simple. Foarte rare, planimetrice – texturi realizate pe un singur nivel.
2. Texturi complexe – se realizeaza pe mai multe niveluri suprapuse, generand o ocupare a
spatiului.
Texturile sunt si mai complexe, at cand avem de-a face cu niveluir apart unui anumit tip de
elemente,combinat cu nivelui apartinand unui alt/altor tip/tipuri de elemente. Prin tip de elemente intelegand atat natura elementelor cat si gradul de interes al elementului respectiv.
Ex1: o textura care priveste subsistemul de elemente de viata cu caracter formativ (activitati cu
caracter educativ-formativ, activitati de invatamant). Pot sa pun in discutie o textura simpla, care
inseamna referirea la dispunerea in cadrul sistemului a unitatilor de educatie prescolara – toate
sunt de acelasi nivel al importantei – deci e o textura simpla
Ex2: intregul subsistem al componentelor cu caracter formativ – avem de-a face cu niveluri diferite
ale comp de aceeasi natura (inv. Prescolar, primar, gimnazial, liceal, special, universitar,
postuniversitar) – toate aceste niveluri inseamna spatii, constructii, amenajari, dar in mom in care
discutam planul organizatoric – rezulta o textura complexa.
Ex3: nu avem de-a face numai cu aceste componente (cu caracter formativ) – deci tot ce e intr-un
oras – complexitate foarte mare.
Textura - pozitionarea componentelor in raport cu relatiile dintre ele, fapt pt. care textura se si
analizeaza la un anumit moment sub numele de retea. Analiza de retea.
Reteaua – termen intrat in dom stiintific al urb – legat de structura – evitat de cei care credeau ca
termenul de structura trebuie inlocuit. Orasul-retea – informatica impune aceasta caracteristica. Un
plan nu mai apare nici o componenta caracteristica configurativa. Sunt planuri constituite pe
vectoare, pe zone de influenta, pe directii. Este un plan care s-ar asemana cu planul unui aparat
electronic.
Ordonarea in planul struct spatio-functionale (al ordonarii texturilor), al ordonarii in retea – reprez in
retea este o repr a texturilor ordonate.
Unitatea de folosinta – unitate de activitate – spatiu reprezentat principial in niste planuri – avem
de asezat niste activitati in plan – operatie care se poate face prin impartirea in parti – pt. fiecare
parte implicandu-se acea activitate. Nu putem fi exacti cu determinarea cantitativa.
Ex. Alegem o reprezentare care inseamna pt. ceea ce vom consemna o unitate de functionalitate
privind activitatea X. Desfasurarea activitatii in anumiti parametri. Fiecare activitate este masurata
prin efort, prin sup de spatiu necesar, sau prin produs realizat fizic sau in bani.
In general ne referim la spatiu afectat sau la spatiu realizat. Referintele sunt schimbate
astazi: ex. pt. comert, activitate – procesul =vanzare – pot sa ma refer la spatiu pt. vanzare, sau pt.
depozitare. Pot sa ma refer la cati bani s-au facut in anii respectivi. Pe noi ne intereseaza
raportarea la spatiu. Se realizeaza atatea obiecte pe zi pe mp/hectar – referinta se poate face la
spatiu integral – activitati cu caracter industrial. In alte sit, referinta se face la unitate de spatiu
necesar pt. desf activ resp caracateristice. Ex. scoala cu 12 Sali de clasa + laboratoare, cancelarie
etc.
Unitatea de referinta isi gaseste o reprezentare. Ex. comertul – inainte – metru liniar de
tejghea ; acum referinta se face la suprafata de vanzare. Unitatea de referinta e generata de un
nr. de mp – suprafata de vanzare. Precizarea unitatilor se face intr-un plan.
Utilizez semnul conventional la dimensiuni diferite – pt. a pune in evidenta natura activitatii (
a tipului de comert) si dimensiunea. Masura in care aceasta reprezentare dincolode informatia
privind natura, dimensiunea si asezarea activitatii cuprinde si informatii de relationare dimensionala
a spatiului – ajungem si la pozitionare – de fapt ajungem la o interpretare topologica a texturii
respective, atunci cand amplasarea componentelor se evidentiaza in raport cu topografia spatiului
(nu numai reprez de limite, ci si a unor componente ale spatiului).
Ex. o piata supusa unui proces de reamenajare, trebuie sa stim ce importanta are piata
respectiva pt. altii, unde se aduna, de ce se leaga oamenii (terase, fantani), etc. Deci acest plan
topologic este o interpretare completa de structura spatio-functionala a organismului urban
respectiv.
Dpdv al desenului, al texturii, al retelei de structura – ea poate lua un desen sau altul. Acest
desen al retelei nu este intamplator – este vb de pozitia pe care in spatiu o are o relatie sau o alta.
Analiza morfologica poate fi facuta de ex. pe o fotografie – ea trebuie sa ajunga la unele
reprezentari conventionale, astfel incat reteaua ca localizare a unor relatii, este doar un desen
imaginat de noi. Ex. intr-o piata se pot materializa relatii prin desenul pavajului. Ex. la Sibiu – org.
centrului pietei mari – un mare oval cu niste lampadare – o materializare a unei relatii. (sistemul
este o totalitate de relatii).
Ajungand la desenul de retea – este un desen imaginar. 3 tipuri de sistem: ciclic, retimorfic
(ortogonal), sistemul dendro-morfic (retea, copac) – se pun in evidenta sistemele de tip complex.
Prin ac. Mod de reprezentare se evidentiaza existenta nivelurilor suprapuse ale sistemului.
Texturile complexe sunt texturi ierarhizate (planurile difera si dpdv al cantitatii componentelor).
Reteaua si alcatuirea de sistem este mai potrivita.
Functionalismul organiza sistemul structura urbana intr-un sistem de organizare foarte bine
ierarhizat.
5. incomplet
Daca nu am conditia pt. a obtine un spatiu, nu pot face un centru comercial, daca nu pot da
acces, nu pot face centru comercial. Referitor la A si B exista influente concurente determinate ca
radiatii in terit inconjurator prin intermediul unor izocurbe cu aceeasi valoare criteriala. Putem avea
niste curbe definite – raze teoretice de influenta. Aceste curbe pot sa nu fie concentrice, atunci
cand determinarea nu este pur teoretica, ci este la fata locului. Distanta de parcurs nu este pe
raza, ci radiala, luan in consideratie drumul parcurs de individ de la locuinta la centrul respectiv (in
f de traseul parcurs, de mijlocul de transport). Se obtin niste izo-curbe cu inflexiuni de traseu.
Exista niste puncte in care se intersecteaza curbele cu aceeasi valoare criteriala. Aceste puncte
unite intre ele genereaza o cumpana de interese.
In principiu, daca luam in consid timpul de parcurs, populatia va merge spre un centru sau
spre celalalt daca ambele centre ofera aceleasi servicii.
Aplicand ac principiu si pct C, se determina un sistem de cumpene de interese, in felul
acesta definindu-se si zona de influente a punctului C. Daca nu erau cercurile aprox la fel, zonele
de influenta rezultau diferit. Investitia se poate sti daca este profitabila. Acest instrument al
influentelor concurente, intra in determinarea proiectului de afacere si a proiectului de amenajare
spatiala corespunzatoare. Studii de impact (promotionale) – nu fac parte din categoria studiilor a
documentatiilor de urbanism – sunt studii pregatitoare. Ex.cora in militari – au la baza studii
pregatitoare .
Gotlund – rezulta o determinare (reluare a ceea ce a fost gandit in plan)
Pe baza unui astfel de studiu, se releva nu numai situatia existenta in cadrul unui teritoriu ci
si o posibila situatie in perspectiva (o dezvoltare) – centre de echilibru. Fata de o zona in care sunt
A si B – poate sa apara centrul C. Se pune problema unor centre de echilibru . ex. (piata lahovari
– gemeni).
Ex. centrul orasului se dezvolta cu noi nuclee, daca undeva la o distanta pe un traseu
exista un nucleu, prin dezvoltarea unor centre de cartier – putem ajunge la situatia in care zona
centrala a bucurestiului sa se dezvolte pana in de ex. titan.
Putem sa vorbim de amplasamente potrivite pentru nuclee de dezvoltare strategice. Nu
putem vorbi de “zone centrale”. Exista o zona centrala unica, determinata de centrul orasului si
este definit in functie de niste repere de functionalitate unice.
Cotlund – centralitateaO concentrare de componente genereaza un centru mai mic sau mai mare. Orice centru
genereaza o influenta in teitoriu. Ac influenta in teritoriu se definiste in functie de o limita de
influenta
Centralitate – ne referim la modul in care se realizeaza in teritoriu aceasta regula. Ne
putem referi la niste reguli in raport cu un singur centru sau un complex de legi/reguli care se
refera la un sis de centre in cadrul teritoriului (+ierarhizarea lor). Gotlund asadar, vrea sa puna in
evidenta modalitatea prin care in ce masura un centru are si valoare de serviciu, in afara cartierului
respectiv. (ex. in ce masura centrul cartierului titan influenteaza zonele adiacente si afecteaza
zona centrala. Atunci cand suficient de multi indivizi vor fi interesati sa mearga in centru la titan pt.
a beneficia de niste servicii). Gotlund stabileste ca ac formula – produsul dintre suma populatiei
ocupata in servicii *100/totalul populatiei centrului respectiv depaseste valoarea 3,4 (nu mai sta in
picioare datorita cresterii populatiei tertiare si cuaternare). Serviciile dpdv cantitativ depasesc
nevoile locale (ex. NY – oras dominat de servicii) – serviciile respective nu sunt numai pt. new
york, ci pt. o populatie mult mai ampla.
Aici apare abordarea in retele. Dezvoltarea in retea in terit genereaza niste centre urbane a
caror rost si functie depaseste zona respectiva.
Chriss Taller – propune o alta formula. Coeficientul de determinare = Pop ocup in activitati
comerciale – Pop totala a orasului* (pop comerciala a regiunii/pop tala a regiunii resp).
In principiu – tre sa retinem ca centralitatea se defineste prin intinderea zonei de influenta
(determinare cantitativa) si pe o alta parte prin complexitatea ofertei (determinare calitativa).
6. Componente in cadrul teritoriului
Pentru a vorbi de un organism multi-functional, trebuie sa pun in evidenta acest lucru prin
ce este asemanator intre o suma de activitati care sunt in teritoriu si care ar putea sa se
dovedeasca ca fac un corp comun. Poate sa aiba o componenta spatiala. Acest lucru schimba
complet mentalitatea in organizarea teritoriului fata de acela al zonificarii prin segregare. Aspectele
diferite care sa prezinte mult mai mult interes pt. functionalitate. De aici – necesitatea teoriei .
Criterii de clasificare – dimensiunea in complexul careia constat asemanarea sau
deosebirea, este de fapt un criteriu de analiza. Nu pot sa realizez o analiza (studiu) fara a apela la
acest instrument.
CC – sunt definite in raport cu scopul studiului – pt. o clasificare e f. imp insasi definirea
criteriilor. Aceste criterii vor fi niste repere de referinta. Ele tre sa aiba o suficienta marja in
evaluarea lor, deci pt. a ne pune la dispozitie mai multe grade de intensitate pt. fiecare criteriu. Pot
fi criterii legate de abordarea probleme in continuare – cu o caracteristica clar metodologica. Pot fi
alte criterii care sa se refere la natura sursei. Pot fi criterii care sa se ref la risc. Altele care sa se
refere la certitudine.
Asemanarea genereaza starea de similitudine sau proximitate intre componentele
sistemului respectiv.
Finalitatea poate fi:
a. structurala. Ea este structurala cand se refera la felul si numarul proprietatilor. Atunci
cand se refera la intensitatea proprietatilor comune. Ambele posibilitati (ipostaze) ale
acestei similaritati structurale sunt posibil de evaluat in spatiul metric sau in spatiul
topologic , deci acea evaluare in cadrul teritoriului, atunci cand in ac teritoriu locurile
sunt cuprinse intr-un spatiu determinat de niste repere.
b. Functionala. Similitudinea functionala este generata dupa covarianta componentelor
respective. Dupa cum aceste comp joaca influentate unele de celalalte.
In evaluarea similaritatii intervine gradul de similaritate definitul prin numarul de
dimensiuni considerate ca fiind aceleasi si in al doilea rand prin evaluarea distantei in spatiul
metric. In cadrul unui sistem putem distinge 3 componente care sunt caracterizate prin 3
dimensiuni aceleasi. Putem sa gasim alte 3-4-5 componente care se caract doar prin 2 dimensiuni
comune. Spunem ca primele 3 sunt dpdv al similaritatii de grad superior fata de celelalte. Ele sunt
similare in raport cu un nr. mai mare de criterii. In aceste conditii ne folosim pt. a evidentia starea
de similaritate (ex. sistemul de activitati – pt. a ajunge la concluzia cum le grupam? )
Dendrograma – intr-un sistem cu mai multe elemente, se evidentiaza ca elementul 2 si 3
sunt similare in raport cu un anumit criteriu – se ilustreaza starea de similaritate in interiorul
sistemului respectiv. Exista totusi o caracteristica comuna care este aceeasi la toate
componentele, iar acea caracteristica face ca elementele sa stea unite intr-un sistem.
Dendrograma evidentiaza in cadrul sistemului relatiile de la particularitate la generalitate – se
poate pune intr-o matrice in care se evidentiaza numarul si tipul de relatii care se descopera intre
unele sau altele din elementele sis respectiv.
7.
Profesionistul tre sa se ocupe de intreaga suprafata a teritoriului , fara sa lase nici un spatiu
rezidual. Spatiul intersitial este un spatiu necesar. In cazul in care daca, pt. constructia urbana, el
este doar un spatiu de rezerva.
Abordarea este evidentiat printr-un studiul al centrelor de interes si al acestor arii de influenta
In contextul retelei se defineste limita pana la care un centru isi poarta influenta. Aria de
influenta a unui sistem – aria in int caruia se desfasoara legile impuse de centrul sistemului
respectiv.
Centru de interes – centru in care se grupeaza mai multe interese; in functie de acestea
se defineste si importanta centrului de interes. In matematica – centrul de interes = nod in retea.
Din aplicarea teoriei rezulta 4 concluzii – principii generale pentru organizarea spatiala intr-un
teritoriu:
Concluzia 1: Marimea fortelor, campul de influenta si raza de actiune ale nodului sunt
proportionale.ex. cu cat un oras e mai important – cu atat are o influenta pe o intindere mai mare.
Concluzia 2: Impulsul schimbarii se transmite ierarhic de sus in jos in raportul de
dependenta ca importanta. Intervin aici si alte raporturi. Ex. (’91-’92-’93 – 96-97 – s-a produs un
fenomen f. caracteristic – in activitatea urbana (cu caracter comercial, economic, cultural) se parea
ca Timisoara nu mai este un oras in Romania, pt. ca referintele ei se legau de Viena. Timisoara
este in sfera de influenta a Vienei. Ulterior, Timisoara a ramas “un oras in Romania”. Chiar daca in
Timisoara, procesul de dezv comerciala este f influentat de Viena).
Concluzia 3: Dezvoltarea in teritoriu este functie de distanta fata de nod. Intelegerea
relativa a spatiului – distanta de nod este alta in functie de modul de transport. Principiul
accesibilitatii locului. Romania are o retea f. imp de cale ferata. Lipsa unei cai ferate intre
Transilvania si Moldova aduce un prejudiciu dezvoltarii economice in Moldova. Moldova este
cumva in urma dezvoltarii celorlalte zone de tara.
Concluzia 4: coroborarea 1,2,3. Potentialul de dezv a unei zone in lungul unei axe este in
functie de intensitatea interactiunilor dintre cele doua puncte. Ex. 2 centre – noduri – exista o
atractie intre ele, ele sunt egale atata timp atractia este reciproca. Dezv terit inconjurator va fi
echilibrata, asemanatoare. In cazul in care intre cele 2 noduri nu exista o stare de omogenitate,
influenta va fi de partea centrului mai important fata de cel mai mic. Dezvoltarea in terit va fi mai
imp in jurul centrului mai imp si mai mica in jurul centrului mic. Atata timp cat intre cele 2 centre nu
exista o relatie, cele 2 centre vor manifesta influente in zone concentrice. In momentul in care, intre
cele 2 centre apar interese comune, acest lucru va duce la dezvoltare in terit in lungul axei pe care
se exercita interesele resp.
Pt. ac principii, exista o experienta concreta in constructia urbana. Incepand cu exp
Londrei, prim oras, in constructia urban europeana in jurul caruia au aparut orase noi. La londra
exista experienta orasului gradina , a.i. orasele noi care apar ca mod de decompresiune a marii
metropole, preiau aceasta experienta. Exp de acolo nu putem spune ca se desfasoara pe baza
acestor principii. Aceste principii sunt demonstrate acolo.Apare raportul de subordonare intre
orasul mare si cel mic, ca o influenta asupra orasului mic. Chiar daca si din partea orasului mic
apare o influenta (poate sa furnizeze forta de munca sezoniera pentru marele oras).
La Londra, impedimentul de a se crea niste extinderi haotice a orasului in zona, si in urma
ac sit , pt. stapanirea acestei situatii (vezi Bucuresti). Apare conceptul de Green Belt sau Yellow Belt – rezervarea unui spatiu intre orasul mare si celelalte oras, in care constructia sa fie
subordonata unor aspecte foarte stricte, neacceptand decat cladiri necesare pentru functionarea
zonei – cladiri recreative, sportive, sau pt. functionarea agriculturii. Deci apare interdictia unor
constructii normale (rezidentiale, industriale, de depozite).
DeciziaSe ia pe baza analizei datelor.
Drumul de la date la decizie inseamna a parcurge 5 etape:
1. Adunarea datelor – in stare bruta
2. Pregatirea datelor – faptele brute devin fapte stiintifice, comentate, categorisite
3. Prelucrarea conform obiectivelor – desi exista un model de procedura, in fiecare caz,
prelucrarea dezvolta mai mult sau mai putin un instrument sau altul de lucru, in functie de
obiectivul pe care-l avem. Exista posibilitatea sa acordam mai multa atentia anumitor date,
asa cum au rezultat de prelucrarea lor stiintifica si exista alta situatie in care sa acordam
atentie altui grup de date. Ex. am un teritoriu, si ma intereseaza zona centrului istoric respectiv , dar si problema persoanelor defavorizate. Aceasta nu inseamna o abordare
exclusiv-partiala. Tre sa avem in vedere o incadrare globala a problemei dar din care extrag
numai o selectie de date de folosit.
4. Pregatirea rezultatelor – a pune rezultatele intr-o situatie a.i. sa fie intelese
5. Comunicarea rezultatului
Prelucrari generale 1. Descrierea si analiza situatiei existente
2. Generarea unor solutii posibile
3. Analiza de impact si consecinte
4. Evaluare comparativa a solutiilor. 3 si 4 inseamna o analiza in variante
Studiul de impact – studiu al consecintelor. Aparitia unui factor perturbator intr-un sistem –
o modificare mica care nu schimba caracterul sistemului. Introduc in sistem , un element (o
activitate, cladire), se pune problema ce consecinte va avea acel element asupra teritoriului. In
cadrul PUDurilor si PUZurilor, tre sa se faca studiu de impact – poate sa ajunga studiu de sine
statator. (ex. o cladire inalta are influenta serioasa asupra curentilor de aer, umbra – inconvenient,
energie mare si apa, spatii de parcare, volumetrie, prezenta favorabila sau defavorabila)
Prelucrari specifice de domeniuIn urbanism se obisnuieste o grupare a datelor pe 3 categorii:
1. Spatiu
2. Timp
3. Sectoare (domenii- grupe de activitati) –
Abordarea datelor este cumva 3d, datele se analizeaza in raport cu spatiul, timpul, sectorul.
Analiza este de factura transversala (e o analiza de structura) si longitudinala (fiind o analiza de
dinamica, de evolutie in timp).
Analiza datelor este cel mai simplu de realizat prin utilizarea MATRICEIFie ca aceasta analiza se realizeaza pe directia spatiu-sectoare, fie pe dir timp-sectoare, fie pe dir
spatiu-timp, (directie- legatura , relatie), consecinta acestei relatii apare in caseta matricei fie sub
forma de specificare a naturii, fie sub f de sp a cantitatii, fie ambele caract.
Probleme concrete in care intervine decizia:
1. Zonificarea
2. Amplasarea
3. Constituirea retelelor de echipamente
4. Distributia in teritoriu
5. Definirea fluxurilor
6. Alocarea echipamentelor
7. Difuzia
Ex. la aparitia Dialog – studiul de amplasare a elementelor de retea.
Problema cea mai importanta, o aplicare teoretica privind distributia in teritoriu este
zonificareaPrincipiul zonificarii a aparut din antichitate, in fond exista un teritoriu in care se amplasau
elemente de for, apoi alte zone unde se amplasau locuinte, locuintele nobilimii intr-o zona,
locuintele celeilalte clase sociale in alt teritoriu. Principiul zonificarii: Leonardo da Vinci, Vitruviu.
Apare foarte clar in Cartha de la Atena, unde: impartirea teritoriului in 3 zone : locuinte, munca,
recreatie, legate intre ele prin circulatii, era modelul esential al oricarei organizari in teritoriu. Daca
principiul zonificarii a fost un principiu valabil, progresiv, pt. clarificarea, asanarea orasului haotic,
el a devenit dupa WW2, punctul de sprijin si nastere a uniformitatii. Congrese ulterioare (CIAM-uri)
incep sa puna in discutie acest principiu, si treptat treptat avem un nou concept al zonificarii:
- Daca zonficarea in conceptia veche milita pentru segregare functionala, actualmente princ
Z mizeaza pe cooperare functionala, (nu neglijeaza acele activitati care se incomodeaza si
care nu pot sa stea impreuna). Tot ceea ce poate sa serveasca unei activitati datorita
sprijinului altei activitati (act. Neutre unele fata de altele, nu sunt neglijate, pt. ca pot sa faca
diferentieri)
8. CARACTER != PARTICULARITATE
Caracterul este o caracteristica de globalitate, fie ca ne referim la un amestec de trasaturi, fie ca
ma refer doar la o trasatura dominanta. Ex.: 2 zone pot sa aiba un caracter asemanator, chiar
daca sunt foarte diferite.
Particularitatea se defineste in interiorul caracterului zonei respective. Se def prin niste trasaturi
care ajung la detaliu spre deoseb de caracter – trasaturi generale
Putem sa vb de un caracter ca are un anumit caracter. In ac. Categorie se pot inscrie mai multi
indivizi, dar daca vorbesti despre cum se manifesta caracterul respectiv, ajungi la particularitati
care diferentiaza.
Procedura in studiul caracterului apoi a particularitatii unei zone se foloseste analiza multi-criteriala. Daca ne ref la teritoriu, in fond termenul de teritoriu in matem inseamna plaja de
discutie, de abordare, de valabilitate a unei formule.
AMC – poate fi aplicata de noi si in cazuri in care nu ne referim la un teritoriu (gasirea caracterului
unui teritoriu, avand o situatie existena), ci si atunci cand avem de-a face cu sistematizarea unui
sistme de notiuni.
AMC este o clasificare prin considerarea simultana a unor caracteristici (descriptori). Pt. a garanta
reusita unei AMC, acuratetea studiului este bazata inca de la inceput pe alegerea descriptorilor .
Este vb de puterea de discriminarea a descriptorului, sa pot ordona, sa clasific. Intr-o analiza
multifunctionala nu putem folosi totalitatea descriptorilor.
Avem de-a face cu un studiu comparativ, o analiza a unei multimi de componente in raport cu o
multime de criterii (descriptori) – 3 posibilitati:
1. O multime de componente si o multime de descriptori identici – in care luam in consideratie
schimbarea relatiilor, schimbarea de timp (in timpi diferiti). De ex. iluminarea fatadelor unui
spatiu, in raport cu niste criterii care ilumineaza in mod diferit in timpi diferiti ai zilei
2. O multime de componente identice si o multime de descriptori care se modifica – analiza
aceluiasi sistem in vederi diferite. Suntem mai multi care analizam acelasi lucru, fiecare din
noi alegandu-ne descriptorii a.i. analizele se deosebesc intre ele
3. O multime de componente care se schimba deci multimi de comp si o multime de
descriptori care se pastreaza. E situatia unei analize , in care sisteme diferite sunt analizate
din ac pdv. Ex. spatiul inchis-piete urbane inchise – alegem o serie de piete urbane inchise
si le analizam pe baza aceluiasi set de descriptori
AMC – in esenta se desfasoara urmarind aceleasi 7 etape.
1. Listarea criteriilor (descriptorilor) – o operatie de documentare, de sinteza a experientei si de
dezbatere (AMC e un studiu de colectiv, momente in care decizia se ia pe baza unei
dezbateri). Tre sa selectam niste criterii – listarea lor. Din lista de criterii – se retin doar unele,
si apoi – statistica.
2. Analiza criteriilor – a analiza fiecare dintre criterii, prin ce se caracterizeaza el, care e puterea
lui de discriminare, care sunt posibilitatile de compartimentare, care este valoarea lui, fiecare
din cadrul colectivului analizand 2-3 criterii. Apoi listarea criteriilor
3. Evaluarea de criterii. Tre sa ajungem la o concluzie – care din criterii este cel mai important,
care este cel mai putin imp si cum se situeaza celelalte fata de cele 2 extreme. Putem face o
simpla scara ordinala, sau putem face o scara ordinara f. precisa, dam valoare criteriilor. In
interiorul criteriului putem sa-l compartimentam in functie de intensitatea lui si sa spunem ca un
criteriu care are 1 punct sau de juma de punct. Evaluarea criteriului este in raport cu valoarea
de principiu, in raport cu definirea obiectivului. Un criteriu, desi are nota 10 – el nu este realizat
decat partial
4. Analiza de criteriu in teritoriu. Fiecare din criterii se cerceteaza in teren, se consemneaza
intensitatea criteriului intr-un loc sau altul. Fie ca aceste locuri se det in raport cu locuri pe baza
dezbaterii, fie ca el se evalueaza automat, prin impartirea teritoriului in locuri egale, omogene
ca dispunere. (ex. trasez un caroiaj – criteriul se analizeaza la intersectiile caroiajului, sau pe
terenul carourilor
5. Transpunerea in plan a limitelor de criteriu. Pt. fiecare din criteriile resp, avem un interval de
valabilitate – avem un obiectiv – definirea Centrului Comercial, din studiile facute, noi stim ca
pentru ca el sa fie un centru comercial, el trebuie sa se evidentieze intre un min si max de
densitate a ocuparii in teritoriu, a.i. eu aleg locurile care prezinta val minima si val maxima sau
numai una din ele. Fac o izo-curba in care criteriul repectiv poate fi luat in considerare.
Suprapunerea acestor limite
6. Evaluare valorica pe o scara de interval. In sensul ca de fapt, am obtinut un val, deci
teritoriul este de fapt impartit in mici portiuni care rezulta din suprapunerea unor contururi.
Fiecare din ac. Portiune de teren insumeaza un numar de puncte care rezulta din caract
fiecarui criteriu.
7. Definirea zonei – deci a obiectivului care ne intereseaza – aici stabilim caracteristica dpdv al
cumulului de valoare, a calitatii obiectivului respectiv, a.i. ajung la concluzia ca am criteriul
respectiv peste tot unde suma punctelor depaseste o anumita limita. Mai trebuie doar sa de ex.
posez/hasurez toate portiunile din teritoriu care indeplinesc aceste conditii – se obtine zona de
interes.
Daca exista impedimente de factura configurativ-spatiala, de gen: faleza, sosea, tre sa ma
raportez neaparat la ele. Aspectul referitor la tendintele de dezvoltare naturale ale sistemului, o
excrescenta trebuie sa puna un semn de intrebare (a unui criteriu). O excrescenta – tendinta de
dezvoltare naturala. Tre sa ne punem problema daca exista un loc interesant, care ar putea sa
prezinte interes viitor.
Un prim studiu – analiza privind definirea centrului istoric in Bucuresti, apoi determinarea zonei centrale a Bucurestiului. Resita – are 2 centre total diferite.
9. Centrul
In sistemul urban il impune existenta unui centru, a mai multor centre sau zone centrale.
Centralitatea este fenomenul care se refera printr-un complex de activitati specifice
terenului. Indiferent daca ne referim la un oras, deci am in vedere centrul orasului, sau un teritoriu ,
o regiune ni care judec existenta in cadrul regiunii respective a unei/unor localitati care indeplinesc
niste functii cu caracter central.
Termenul de centralitate se foloseste si pt. a caracteriza pozitia unei activitati sau unui element al
sistemului. (se spune ac. Componenta beneficiaza de centralitate – asta inseamna fieca el este
situat in centrul geometric al terit, fie ca el implica niste activitati (un rol) de centru.
Pozitia geometrica este foarte rar intalnita.
Extinderea (constituirea) zonei centrale, pornind de la existenta unui centru prin prinderea intr-
o alcatuire omogena a altor centre. Fie ca acele centre apar pe parcurs sau exista deja. Putem lua
in consid un centru a.i. sa existe tendinta a interesului de la centrul principal spre centrul secundar.
Ac. Miscare a interesului genereaza un culoar al interesului. Pe acest culoar pot sa mai apare
centre mai mici. Intentia centrului important de a-si extinde influenta catre centrul secundar, se
completeaza si se definitiveaza in sensul unei zone central pe culoarul respectiv. Apare astfel
procesul de extindere al zonei centrale. Preluand un centru , care exista independent in zona
central – extindere.
Extinderea se poate face fie prin:
1. Definirea unor centre initial independente, centre de echilibru (de sprijin), in adiacenta
zonelor centrale,
2. fie la distanta de zona centrala, dar in felul acesta antamand ? o dezvoltare in consecinta a
cadrului in lungul unui culoar de legatura.
Evolutia centralitatii in cadrul unui organism urban, se sprijina pe o conditie foarte clar definita
a situatiei existente implicand in principiu fie trama stradala, fie situatia geo-topografica a locului
respectiv.
In cazul unor localitati mai mici, cresterea interesului centrului se realizeaza in lungul unor
artere de circulatie ; exista si posibilitatea ca aceasta extindere de zona centrala sa realizeze legat
de circulatii pietonale. Sunt sit in care centralitatea se extinde in principiu pe trama circulatiilor
pietonale. Trama circ carosabile nu inseamna ca e lipsita de caracter de centralitate. Caract
centralitatii se despart, nu se mai suprapun unui acelasi context spatial. Densitatea de circulatii, si
amploarea spatiului necesar se exprima in principiu la niv tramei carosabile, in timp ce alte
activitati umane stabile, sp. Com, se dezv in raport cu pietonale. Astfel – zona centrala cu un
amestec de spatii cu caracteristici de imagine f. dif. Nu tre sa excludem posib ca zona centrala sa
se manifeste - ca imaginea pietonului numai in cazul unor spatii destinate pietonului.
Situatia in care configuratia geo-topografica a structurii. E vorba de o localitate care se desf
in lungul unei ape, deci grosul de centralitate s-a constituit prin acumulari de centralitate in dreptul
unor vai. Au aparut apoi o serie de traversari , accese – patrunderea in adancimea masei
construite. Ce fel de centralitate este aceea in care apar centre la limita localitatii fara un
continuum? Daca zonele resp au un anumit caracter – este logic ca in ele sa apara elemente de
centralitate.
Centralitatea se evidentiaza prin densitate de ocupare a teritoriului, fie ca aceasta se exprima
la suprafete ocupate de o anumita activitate, fie ca se refera la un anumit nr. de indivizi, fie ca se
refera la concentrari de autovehicule. Ocuparea teritoriului in urbanism este exprimabila prin
densitatea de ocupare in cadrul teritoriului.
Ocuparea cu vizitatori - densitate diurna. Centralitatea se caract prin densitatea diurna
masive. Nr. Persoanelor afalte in zona, in raport cu ce se intampla noaptea. Exista parti in zona
centrala in care In timpul noptii poate sa fie o densitatea generata de oameni care folosesc diverse
echipamente din zona. Daca aceasta populatie se concentreaza in anumite zone in timpul noptii,
imaginea diurna nu poate fi degenerata. Pt. o zona centrala putem sa luam in consideratie o
ocupare concomitenta: masini si oameni sau separat.
Centralitatea pune in discutie si un alt aspect, care se leaga de evolutia organismului urban.
Centralitatea in miscare, in crestere in cadrul teritoriului. Ex. centralitatea la arad – unde
exista o centralitate definita istoric, lineara in ansamblul terit (nu este oras targ). Activitatea
comerciala intensa se concentra in exterior. Prezenta centrului, situarea tuturor dotarilor cu functie
centrala in lungul acestui spatiu.
O imagine luata din studiile lui Doxiadis – Ecumenopolis – dezoltarea pe niste culoare a
unui continuum urbanizat. Inainte ca in Europa sa apara imaginea lui Monet privind o Europa unita,
apare ideea lui Doxiadis – configuratii imprevizibile, sa se contureze posibilitatea a urbanizarii
globale Europene. In aceste conditii , ideea ce centru ramane.
Ideea de centralitate trebuie abordata in mod sistemic.
Limite de structura
Ideea de limita este legata de sistem, structura urbana? Conceptul de sistem implica
inevitabil ideea de limitate. Intinderea sistemului – el are o limita. Aceste limite pot sa fie transante,
f. puternice, dar putem avea alte limite foarte usoare in cadrul spatiului, ca de fapt si sistemele sunt
categorice, Un sistem inchis isi pastreaza prin regulile sale , limitele.
Avem de-a face cu albia unui rau – raul creste sau scade, deci vb despre o prezenta in
spatiu si limitele de manifestare. Vb de sistemul de existenta a limitei. Sistemul are o limita
fluctuanta. (de ex. mai multe localitati s-au dezv prin planuri de urbanism fara sa tina seama de
limite – s-a tinut seama de limitele de inundatie la o suta de ani. Sunt multe situatii sa se dea
autorizatii de constructie fara sa se tina cont de limitele de inundatie)
Limita contureaza si caracterizeaza o decizie pe baza de analiza. Exprimarea este corecta
pt. ceea ce priveste angajarea noastra in cadrul unui studiu. In fond sunt sit in care nu avem de-a
face cu limita prin decizie, decat in cazul in care noi stabilim in studiu un spatiu de joc. Prin decizie
stabilim limitele de studiu.
LIMITA ESTE O DECIZIE
- Preluarea unei limite naturale
- Instituirea prin optiune a unei limite conventionale
DPDV al continuturilor si al scopurilor, sunt 4 grupe, categorii de limite.
1. Limitele globale, de dezv , de crestere – sunt limitele care raspund la intrebarea: Pana
unde poate sa creasca acest organism? Atunci cand intrebarea se pune cu referire la
globalitate. (ex. localitatea nu se poate dezvolta decat pana la limita cutare-limita de
inundatie, comentez o limita globala , un comentariu de principiu; ex. 2 orasul acesta se
poate dezv in interiorul limitelor actuale (teritoriale) pana la limita (globala de cuprindere) de
atatia m spatiu-teritoriu per locuitor
2. Limitele operationale – cu care se lucreaza . In cadrul ac limite:
a. Limite organizatorice de interventie
b. Limite de organizare a activitatii in teritoriu – pana unde se intinde interventie in
teritoriu sau pana cand se va desfasura interventia (an – limita)
c. Limite de indrumare si control – voi desf o activ atata timp cat va fi necesar pt.
indeplinirea obiectivului; controlez daca s-a ocupat un ans de locuinte; sau : s-a
ocupat un teritoriu corespunzatorei normei de apartament/cap locuitor; pot sa
apreciez ca este o utilizare neeconomica
d. Limite de studiu – renovarea se intinde in perimetrul strazilor cutare
3. Limitele normative – acele limite care exprima o incadrare in context de mediu de viata
sau economic. Cand ma refer la spatiu verde in cadrul unui terit urban, ca fiind suficient sau
insuf – ma refer la suprafata care revine pe cap de locuitor. Compar constatarea cu o
norma. Pot fi considerate la nivel global sau la nivel de detaliu
4. Limitele structurale – fie ca sunt limite cu referire la funct, sau la configuratie. Ele
angajeaza structuralitatea, deci impun referinte la niv relatiilor.
Trebuie retinut faptul ca limita marcheaza in cadrul unei teritoriu trecerea efectiva sau
virtuala de la o calitate la alta. Atat in sensul niv de calitate cat si in sensul naturii calitatii: locuire
colectiva – locuire individuala.
Natura calitatii adica tip de ocupare, de activitati, de proprietare, caracter fiziografic si arh-
urbanistic.
Limita este un criteriu de performanta in teritoriu. In deosebi cea normativa pt. sistemul
respectiv
Limita este un element al unei conceptii globale asupra teritoriului. Faptul ac. Rezulta din
modul in care se definesc limitele.
Modul de stabilire al limitelor. O limita nu ins o decizie care este o optiune luata intamplator.
Definirea unei limite decurge din definirea unui alt tip de limite in prealabil. Totul incepe de la
limitele de dezvoltare. Incepe de la limitele cu caracterul global.
Limitele de existenta ale societatii in plan economic, in plan social – ajungem la conditia
umana, care este o limta in fond. Conditia umana reprezinta raportul dintre posibilitate si necesitate
al speciei umane implicand limitele speciei resp.
De la limitele de dezv se precizeaza obiectivele care urmeaza a fi realizate. Pe baza
acestuia se definesc limitele normative globale. Aceste + lim de dezv – definesc dimensionarea
globala in cadrul terit. (ex. pt. realiz unui cartier – iau in consid o limita globala – suprafata de
terne/cap de locuitor – definesc o suprafata necesara pentru cartier. Ajung la limitele operationale – stabilesc configuratie globala in cadrul terit, in rap cu conditiile nat ale ter, cu alte
comp care exita in teren – obtin delimitarea tematica.
Limitele normative de lucru. Localizari ajung sa fie un partiu urb. Care genereaza stari si
limitele de functionalitate (limitele structurale). Rezulta regulamentul. Ex. pug sau puz – avem de-
a face cu limitele de functionalitate si cu regulile de constructie.
Limita se defineste in sensul unei realitati existente, sau a unei necesitati evidentiate, sau a
unei prevederi, ca o caracteristica ca un factor comun, sau ca inter-relationare polarizatoare.
Legat de centralitate – intr-un fel e vorba de a pune problema limitelor pe deoparte in
contextul centralitatii, si pe de alta parte in contextul tendintelor
Aspectul care defineste limita ca instrument metodic (de lucru), nu ca realitate , ci ca
instrument de lucru in definrea unei structuri teritoriale. Implica o metodologie complexa, care se
sprijina pe teorii matematice.
Ex. : avem 2 elemente care alcatuiesc un sistem. In mom in care intre ele exista o relatie (a
poarta o influenta asupra lui b). in matematica exista notiunea de graf.
Graf – multime de elemente componente insotita de o multime de arce. Arcul – relatia intre
doua elemente . Arc – in reprez grafica are o forma curba (reprezentare impersonala). Un graf este
o multime de puncte care se numesc varfuri atunci cand ele sunt in capatul sagetii (cand ele
suporta o influenta) si se numesc origini atunci cand ele sunt locul de plecare ale unei influente.
Multimi de elemente, si multimi de arce orientate.
Un sistem este deci o alcatuire stabila, sau un proces care porneste de la un element, in
timp si are o desfasurare. Exista grafuri in care arcele genereaza o inchidere (o revenire la origine)
– circuit. Atunci cand in graf apare un circuit avem de-a face cu un sistem inchis.
Grafuri – utilizare in analiza si sinteza , deci in studiu. Graful arbore – care nu au nici un
circuit. Atunci cand se folosesc in analiza – se numesc arbore de sinteza- duc la conducerea unui
rationament (pornesc de la un obiectiv, si imi pun problema cum se poate atinge obiective si
gasesc 3 modalitati – apoi 3 submodalitati – deci detaliere. Cand judec problema in raport cu
conditionarea data, apare limita ca restrictie. Restrictia de contingenta –o interpretare de limita.
Ex. am o tema de modernizat – o zona. Se poate realiza prin renovare sau reconstructie,
pt. fiecare din obiective exista un al doilea nivel de analiza – sub-obiective – pana la urma ajungem
la mijloace de rezolvare a obiectivului. Renovare partiala sau totala; reconstructia prin demolare
sau reamenajare.
Palierul sarcinilor – baza materiala. In contextul analizei reluam evaluarea tuturor ac.
Posib. Renovarea in planul obiectivelor are sanse de 98 %, in trimp ce reconstructia are numai 2%
Introducerea restrictiilor in sensul de a inlatura variantele incomode, ineconomice, in
favoarea variantei cea mai convenabila.
Arborele de pertinenta ne ajuta impotriva rezolvarii intuitive. Este folosit pentru a ajunge la
obiectiv. In urb arborele de pertinenta este folosit in ambele sensuri.
INTEGRARE URBANAIntegrarea in cadrul teritoriului – o coroborare functionala intre unul sau mai multe
subsisteme, care ar putea intr-o alta sit sa existe in constitutia distincta a unor sisteme.
Centralitatea prin caract proprii , este dispusa sa favorizez aceasta integrare, incepand cu
multifunctionalitatea. Centralitatea implica multifct. Poate sa existe un centru in care sa am dispuse
in jurul unui spatiu o serie de spatii construite cu o anume dest. La nivelul funct, nu este vorba de
multif , pt. ca fiecare functie isi gaseste un spatiu autonom. Adev multif, apare cand funct incep sa
functioneze impreuna. (ex. grupez pe o strada toate magazinele care se ocupa cu un anumit tip de
comert, in cons au acelasi tip de aprovizionare – multif incepe sa creasca).
Pt. a vb de integrare tre sa fie posibila a pune in evidenta 3 tipuri de functii – activitati:
1. O functie integratoare. Are rolul de a le lega pe celelalte. (ex. transp de aproviz de
acelasi fel)
2. Functii integrate3. Functii auxiliare – in cadrul ans, dar care nu dau caracter ansamblului.
Cand gandesc un ansamblu integrat, tre sa pornim de la functia integratoare. O analiza de
program, care tinde spre o stare de multif, si de integrare trebuie facuta cu mare atentie.
Integrarea coroboreaza limita cu centralitatea. In cazul de integrare, nu mai avem de-a face cu o
alc de sistem in care limitele sunt f. riguroase – se citeste o suprapunere de limita. Limitele isi pierd
relatia cu sistemul care le produce. Devin limite de diferentiere de zona, de caracter al zonei.
Drumul critic – constructia propriu-zisa, activitatea de santier. Este o problema a oricarei gestiuni.
Gestiunea de proiect si management de proiect. Ex. calculul necesarului de beton. Fac proiectul,
nu pot sa primesc avizul daca nu am facut si avizat calculul de beton, si nu am realizat contractul
cu o betoniera.
Drumul critic este un graf care pleaca de la componente catre obiectivul final.
