1.AntidepresiveleDepresia

- Intra in categoria psihoza depresiva. Simptome:

- Tulburari emotionale (tristete); - Tulburari de somn; - Tulburari alimentare; - Astenie; - Idei delirante; - Tentative de suicid. Tipuri de depresie: - Depresia reactiva (ce apare la stimuli externi); - Afectiunea bipolara (maniaco-depresiva) Se caracterizeaza

prin alternanta episoadelor depresive cu episoadele de manie;

- Depresia majora sau endogena = o afectare a dispozitiei fara existenta unei motivatii situationale sau medicale. Mania

- Opusul depresiei; Simptome:

- Entuziasm fara o motivatie; - Idei delirante, obsesii; - Agitatie psiho-motorie; - Pacientul nu este insa violent.

Normal Depresie

Antidepresivele sunt subs. utile in tratamentul depresiilor.Antidepresivele cu actiune sedativa se num.TIMOLEPTICE,iar cele cu actiune stimulatoare se num.TIMERETICE.Actiunea antidepresivelor:

- actiuni importante asupra metabolismului neurotransmitatorilor de tip monoamine precum si asupra receptorilor acestora, in particular norepinefrina si serotonina;

- Cresc activitatea celor 2 neurotransmitatori: norepinefrina (noradrenalina) si serotonina;

- Inhiba recaptarea acestor neurotransmitatori, determinand cresterea disponibilului acestora la nivel receptorial.

CLASIFICARE1.Antidepresivele triciclice-cu actiune neselectiva(blocheaza recaptarea neuronala a serotoninei si noradrenalinei):Imizina si Amitriptilina(amine tertiare)

-cu actiune selectiva-Fluoxetina(bloc.serotoninei) -Maprotilina(bloc.noradrenalina)2.Inhibitorii monoaminoxidazei-cu act neselectiva(inhiba MAO-A si MAO-B)-Nialamida si Transamina Cu actiune selectiva(inhiba MAO-A)-Moclobemida.

1. Antidepresive triciclice (TCAs) Mecanism de actiune:

- Inhibarea recaptarii noradrenalinei si serotoninei; - Blocarea unor receptori de tip: a adrenergici; Muscarinici; Histaminergici (de tip H1).

Antidepresive triciclice (TCAs)Utilizari clinice:

• depresii majore; • afectiuni bipolare, pentru tratarea fazei depresive a

afectiunii, in combinatie cu litiul sau alte medicamente utilizate pentru controlul maniei;

• sindromul ADHD (deficit de atentie si hipereactivitate); • - durerea cronica (este tratata mai ales cu antidepresivele

triciclice si venlafaxina - durerea cronica de cauza neprecizata); SSRI nu sunt eficiente; duloxetina se poate folosi in durerea neuropata din diabet; amitriptilina se poate folosi in dureri neuropate de cauza nedeterminata;

• atacul de panica. Efecte adverse:

- Prin blocarea a1 adrenoreceptori → Hipotensiune posturala, tahicardie reflexa;

- Prin blocarea receptorilor muscarinici → Gura uscata, retentie de urina, constipatie, tahicardie;

Atentie: pacientii cu adenom de prostata = impiedicarea mictiunii. - Prin blocarea receptorilor histaminergici de tip H1 → sedare,

somnolenta; - Crestere in greutate; - Disfunctii sexuale

Interactiuni medicamentoase: Atentie: - asocierea cu sedato-hipnotice si alcool → accentuarea efectelor sedative → coma, moarte;

- au indice terapeutic redus → pericol de toxicitate: cei 3 C “ convulsii, cardiotoxicitate, coma”.

Mecanism de actiune: - Inhiba selectiv mecanismul de transport activ al serotoninei implicat in recaptarea acesteia din fanta sinaptica → cresterea disponibilului de serotonina la nivel receptorial; - Realizeaza si un blocaj la nivelul receptorilor muscarinici.

Inhibitorii selectivi ai recaptarii serotoninei (SSRI)Utilizari clinice:

- Depresia majora (endogena) – sunt folosite mai ales datorita efectelor adverse reduse;

- De asemenea, uneori sunt efective la cei la care antidepresivele triciclice nu sunt eficiente;

- Afectiuni compulsiv-obsesive; - Atacuri de panica; - Fobii sociale; - Bulimia; - Sindrom premenstrual; - Dependenta de alcool

ATENTIE: Prozac este singurul SSRI, respectiv antidepresiv aprobat pentru folosirea la copii cu depresie moderata si severa.Efecte adverse:

- Stare de greata, dureri de cap, anxietate, neliniste, insomnie, disfunctii sexuale;

- Convulsii la doze foarte mari (spre deosebire de antidepresivele triciclice doza toxica la SSRIs este mult mai mare decat doza eficace, 50-60x mai mare);

- Dezvoltarea de efecte extrapiramidale: akatisie, distonie → ATENTIE LA COPII.

ATENTIE: -sindromul de abstinenta: voma, ameteala,agitatie, tremor, palpitatii. Interactiuni medicamentoase

- SSRI sunt inhibitori ai citocr P450→ cresterea actiunii antidepresivelor triciclice, warfarinei;

- Asocierea inhibitori de MAO, antidepresive triciclice, “ecstasy” (metilendioximetamfetamina) si SSRI→ sindromul serotoninergic caracterizat prin:

Rigiditate musculara; Hipertermie; Stimulare SNC accentuata: convulsii.

Management terapeutic al sindromului serotoninergic: - anticonvulsivante; - miorelaxante.

MAPROTILINA(bloc selective pt recaptarea neuronala a NO)-asemanator cu imizina,Absorbtie din TGI lenta,legare cu proteinele plasmatine –90%. Biotransformarea are loc in ficat,Malprotilina si metabolitii sai se elimina prin rinichi.Actiunea sedative si M-colinoblocanta este slab pronuntata.

Inhibitorii de monoaminoxidaza (I-MAO)Mecanism de actiune:

- dupa cum sunt si denumiti inhiba in mod neselectiv si ireversibil activitatea enzimelor de tip MAO-A si MAO-B;

- Efectul IMAO dureaza pana la refacerea rezervelor organismului de MAO ~ cateva saptamani.

Enzima de tip MAO-A degradeaza in principal norepinefrina si serotonina iar enzima de tip MAO-B degradeaza dopaminaActiune reversibila a Moclobemidei = actiune de scurta durata, putand fi indepartat de pe enzima; T1/2 ~ 1.5h)Interactiuni: - Provocarea sindromului serotoninergic la asocierea cu SSRI → nu se asociaza concomitent medicamente din cele 2 grupe de antidepresive;

- ATENTIE: § Pacientii aflati sub tratament cu IMAO nu trebuie sa consume alimente bogate in tiramina ( branzeturi fermentate, vin rosu – Chianti, ficat, extracte de carne, avocado, banane, ciocolata, carnati, salam, , bere, etc);

- IMAO inhiba catabolismul aminelor alimentare (tiramina) = deoarece inhiba si MAO din tubul digestiv;

- Tiramina se pare ca deplaseaza norepinefrina din veziculele sinaptice in fanta sinaptica → provoaca “cheese syndrome” caracterizat prin criza hipertensiva, AVC, hemoragie cerebrala.

Posibilitati de reducere a riscului consumului de alimente bogate in tiramina la pacientii aflati sub tratament cu IMAO:

- Selegilina – exista si sub forma de “patch”, pentru ocolirea tract gastro-intestinal → scade riscul asocierii dietei alimentelor bogate in tiramina;

- Utilizarea Moclobemidei care nu influenteaza semnificativ inactivarea tiraminei in tubul digestiv;

POSEDA: anctiune antidepresiva ce se dezvolta timp de 7-14

zile. Proprietati psihostimulanta(provoaca

insomnii.euforie) Actionind si asupra unor alte sisteme

enzimatice(microsomiale hepatice)prelungesc antiunea Anestezicelor generale inhalatorii,analgezicele opioide,antiepilepticelor.

Toxicitate inalta*provoaca hepatite grave* Absorbtie buna la nivel TGI Eliminarea preponderent renala Excita SNC generind insomnie,tremor si convulsii Nu dezvolta dependenta medicamentoasa

Nootropele stimulatoare sau activatoare ale metabolismului cerebral. - Prin modularea proceselor metabolice neuronale pot proteja

creierul de agresiuni (traumatisme, hipoxie, etc) → imbunatatesc procesele cognitive, memorizarea.

Actiune antihipoxanta si o parte mica anticonvulsivanta

Asupra activit sanatoase cerebrale si psihice nu actioneaza,astfel nu manifesta modificari de comportament,reflexe conditionate,activitatea bioelectrica a encefalului,activitatea motorize.

Remediile folosite in insuficienta mentala au effect doar la administrare de lunga durata deci poseda o perioada de latenta mare

Reprezentanti: Piritinol, Piracetam, Vinpocetina, Cerebrolysin. MACANISM DE ACTIUNEA:actiunea asupra metabolismului energetic(creste sinteza fosfatilor macroergicimproteinelor,restabilirea membranelor lezate) si imita efectele metabolice ale acidului GABA.

Utilizari:Piritinol utilizat in: surmenaj psihic, ateroscleroza cerebrala, traumatisme craniene, AVC, dezvoltare psihomotorie deficitara la copii. Piracetam utilizat in: suferinte psihice cronice (postraumatice, de involutie), come toxice, hemoragie cerebrala, copii cu retard mentalEste un derivat ciclic GABA,manifesta actiune stimulanta favorabila asupra activit mintale,efect antihipoxic +act.moderanta antivonvulsivanta.Patrunde usor prin barierele tisulare,o treverseaza pe cea HE si placentara,absortie buna la nivel intestinal,eliminare pe cale renala,preponderent sub forma neschimbata.Vinpocetina – este vasodilatator cerebral si periferic, dar amelioreaza metabolismul neuronal; util in: tulburari circulatorii cerebrale, oculare, ORL, in surmenaj psihic. Cerebrolysin – tulburari de concentrare si memorie, dementa senila, dementa postinfarct cerebral, tulburari cerebrale postAVC, traumatisme cerebrale.

NOOTROPELEI. Mecanismul de acţiune.

1) intensifică procesele energetice şi plasmatice în creier prin;a) stimularea utilizării glucozei;b) creşterea sintezei de ATP, ARN, proteine fosfolipide;c) intensificarea proceselor respiratorii în mitocondrii;

2) Influenţa pozitivă asupra membranelor celulare şi nucleare, aparatului lizozomal, mitocondrilor, ribozomilor;

3) Creşterea tonusului şi activităţii funcţionale a structurilor şi centrilor nervoşi (scoarţei, sistemului limbic, trunchiului);

4) Blocarea acţiunii componentelor proagregante ale trombocitelor;

5) Vasodilataţie cerebrală.II. Efectele.I. Acţionează şi restabileşte funcţiile asociative şi integrative

superioare, manifestate prin:- concentrarea atenţiei;- ameliorarea procesului de învăţare şi memorizare- micşorarea numărului de greşeli şi timpului la rezolvarea

problemelor- accelerarea şi facilitarea transferului informaţiei în memoria de

lungă durată.II. Majorarea tonusului şi activităţii funcţionale:

- restabilirea interesului faţă de mediul ambiant, optimismului, încrederii în sine;

- majorarea tonusului general la bătrâni, la bolnavii cu neuroze şi la persoanele cu supraoboseală, dezadaptare;

III. Creşterea rezistenţei SNC şi organismului la diferite agresiuni (hipoxie, hiper-sau hipotermie etc).

IV. Accelerarea proceselor reabilitării funcţionale şi reparative după traume, neuroinfecţii, intoxicaţii, ischemii cerebrale.

V. Acţiune antistres şi profilaxia dereglărilor posibileVI. Ameliorarea circulaţiei cerebraleVII. Efect antiagregant.

III. Indicaţiile nootropelor1. Diferite stări ale insuficienţei cerebrovasculare cronice de

origine organică şi funcţională.2. Encefalopatii şi stări cerebroastenice de diferită geneză

(traumatică, vasculară, toxică etc).3. În gediatrie în tratamentul deficitului de memorie şi atenţie,

comportament, perioada de reabilitare.4. În pediatrie-tulburări de comportament şi adaptare la mediu;

retenţia dezvoltării psihomotorii; tratamentul maladiilor nerurologice şi psihice; afecţiunilor creierului la nou-născuţi după traume, hipoxie; enureză nocturnă.

5. Tulburări cauzate de alcoolism.6. Migrenă, cefalee rebelă, ameţeli, nevralgia trigementului,

sindromului radicular dureros.7. În unele stări acute: dereglări tranzistorii a circulaţiei

cerebrale, ictus ischemic, traume, meningite.8. Coma traumatică şi toxică, delirium tremens9. În scop profilactic în stările de strres.

IV. Contraindicaţiile şi precauţiilepentru utilizare1. Graviditate, lactaţie2. Sensibilitate la preparat3. Afecţiuni renale şi/sau hepatice grave4. Dereglări ale hemopoezei5. Maladii sistemice ale ţesutului conjunctiv6. Miastenie gravă7. Dermatoze severe8. Psihoze endogene cu nelinişte şi agitaţii.

V. Reacţii adverse ale nootropelor1. Nervozitate, excitaţie, iritabilitate, nelinişte.2. Tulburări de sonm (insomniii sau somnolenţă).3. Tremor.4. Dereglări

gastrointestinale (greaţă, vomă, constipaţie sau diaree) şi ficatului (majorarea tranzistorie a transaminazelor).

5. Reacţii alergice cutanate şi pe mucoase.6. Dereglări ale hemopoezei

(leucopenie, eozinofilie, trombocitopenie).

VI. Farmacocinetica nootropelor1. Se absorb rapid şi bine din tubul digestiv.2. Biodisponibilitatea înaltă (peste 70-90%)3. Penetrează bine bariera hematoencefalică (cu excepţia

acidului gama-aminobutric)4. Afinitate mare faţă de creier (substanţa cenuşie)5. Puţin sau practic nu se cuplează cu proteinele.6. Concentraţia maximă la o oră aproximativ.7. Piracetamul nu se metabolizează şi circa 90% se elimină

neschimbat prin urină. Piritinolul, acidul gama-aminobutric se metabolizează intens cu formarea de metaboliţi activi, sau ce se includ în procesele metabolice.

8. T0,5 este mai mare în creier decât în sânge.

FARMACOCINETICA NOOTROPELORPiracetamul Piritinolul Acidul gama-aminobutiric Acidul nicotinoil-gama-

aminobutric- absorbţie rapidă

indiferent de modul de administrare;

- concnetraţia maximă în ser peste o oră;

- practic nu se cuplează cu proteinele;

- se distribuie uniform în organism cu conncetraţii mai mari în creier, miocard, ficat, rinichi, plămâni;

- un tropism specific faţă de creier (îndeosebi scoarţă, hipocam, nucleul caudat, cerebel) cu o concentraţie maximă peste 2-3 ore;

- practic nu se metabolizează;

- 90% se elimină sub formă neschimbată prin urină şi doar 1-2% se determină în scaun;

- T0,5 în ser – 4,5 ore, în creier 7,5 ore, eliminare deplină în 30 ore;

- V2-0,641 l/kg;- Cl renal- 86 ml/min.

- se absoarbe rapid din tubul digestiv cu o biodisponibili-tate de 76-93%;

- concentraţia maximă în ser peste 30-60 min;

- se cuplează 20-40% cu proteinele plasmatice,

- penetrează bariera hematoencefalică, placenta, iar în lapte se determină în cantităţi neînsemnate;

- se metabolizează rapid cu formarea de metaboliţi activi care se acumulează prepondenrent în substanţa cenuşie;

- se elimină prepondenrent prin urină sub formă de metaboliţi şi 5% prin scaun;

- T0,5-2,5 ore, cu o eliminare timp de 24 ore circa a 74% din doză.

- se absoarbe din tubul digestiv;

- concnetraţia maximă în plasmă;

- prin bariera hematoencefalică penetrează doar 2% din doză;

- se cuplează selectiv în sectoarele afectate de procesul patologic;

- se supune metabolizării cu formarea de acid succinic, care este utilizat în ciclul Krebs cu eliminarea unei cantităţi considerabile de energie.

- se absoarbe din tubul digestiv indiferent de administrarea hranei,

- la injectarea subcutană peste 30 min se dipistează în creier;

- penetrează bariera hematoencefalică cu o corelaţie directă dintre concentraţia în ser şi creier;

- nu se dipistează metabolizarea vădită în acizii gama-aminobutric inclusiv şi în SNC;

- se elimină sub formă neschimbată prin urină.

INDICAŢIILE ŞI POSOLOGIA NOOTROPELORPreparatul Indicaţiile Regimul de dozare

Piracetamul - diferite stări ale insuficienţei cerebrale organice şi funcţionale, îndeosebi de origine hipoxică:

- encefalopatii şi stări cerebroastenice de diferită geneză (traumatică, ischemică, vasculară, toxică, etc),

- tulburări cauzate de alcoolism (sindromul de obstinenţă, psihoze, delir, dereglări intelectuale);

- în geriatrie în tratamentul deficitului de memorie şi atenţie, diverse variante ale demenţiei senile, dereglări de compartiment în boala Alteimer);

- în pediatrie – tulburări de compartiment şi adaptare la mediul familial, şi şcolar; în sechelele psihoafective ale encefalopatiilor; în stările de întârziere a dezvoltării psihomoztorii, tratamentul maladiilor neurologice (meningoencefalite, encefalomielite, traume cerebrale, dindrom hidroencefalic) şi psihice (oligofrenie etc); tratamentul afecţiunilor creierului la nou născut, provocate de traume, hipoxie; enureza nocturnă;

- migrenă, cefalee rebelă, ameţeli, nevralgia trigemenului, sindromul radicular dureros;

- în unele sătri acute: dereglări tranzistorii ale circulaţiei cerebrale, ictusul ischemic, traume, meningite, coma traumatică şi toxică, delirium

Se poate administra intern, intramuscular şi intravenos. Dacă situaţia permite este preferabilă ingerarea orală. La injectarea i/v (prin bolus sau perfuzie)se recurge în stările clinice grave şi / sau starea pacientului gravă.Dozele nictemerale variază de la 30 la 60 mg/kg subdivizate în 2 sau chiar 3-4 prize.În situaţiile acute grave i/v lent sau perfuzie câte 3 g/zi, iar la necesitate până la 12 g/zi.Dozele de întreţinere 2,4 g. Durata curei nu mai puţin de 3 săptămâni în stările comatoase, traume cerebrale etc.I/m se administrează câte 1 g de 3 ori/zi.Tratamentul cronic poate fi început cu doze medii de 1,2-2,4 g/zi, iar în primele zile chiar 4,8 g/24 ore, continuând cu doze de 0,8 g de 3 ori/zi cel puţin 4-6 săptămâni deoarece efectul evoluează lent.La copii oral câte 50 mg/kg/zi fără a depăşi 400 mg de 3 ori/zi. În cazul corecţiei învăţăturii se indică câte 3,3 g/zi (8ml sol.20% sau 5 ml sol 3,3% de 2 ori/zi înainte de dejun şi cină) în timpul anului şcolar.În situaţiile acute (edem cerebral, meningoencefalite etc) perfuzie i/v a câte 5-10 ml sol.20% în 100-150 ml glucoză 5% timp de 10 zile.În cazul tratamentului de plan i/m câte 3-4 ml sol.20% 10-20 injecţii. Durata curelor de la

tremens etc;- ca adjuvant în tratamentul anemiilor

drepanocitare (cu hematii falciforme);- cu scop profilactic în situaţiile de stres.

3-4săptămâni la 2-6 luni. Se pot efectua în cazul tratamentului de durată câte 10 injecţii a 5 ml sol.20% peste o zi, apoi intern câte 0,4 de 2-3 ori/zi încă 1-2 luni.La pacienţii cu insuficienţă renală dozele se micşorează cu ½ dacă clearance-ul creatinei constituie 60-40 ml/min, şi cu 34 dacă aceasta constituie 40-20 ml/min.

Piritinolul - tratamentul dimineţei de origine organică (degenerativă, vasculară sau mixtă) la prezenţa a aşa simptome ca dereglări de memorie, gândire, concentrare a atenţiei, surmenaj;

- encefalopatia postraumatică,- stări după accidente vasculare, encefalite,

intoxicaţii;- în caz de instabilitate psihică şi psihomotorie,

tulburări de compartament, întârziere psihomotorie la copii;

- uneori în poliartrită reumatoidă (însă efectul este lent şi se manifestă prin întârzierea evoluţiei bolii);

- insuficienţa cerebrovasculară cronică.

Se dozează individual în dependenţă de gravitatea maladiei şi reacţia pacientului la tratament. Doza medie pentru adulţi 200 mg 3 ori / zi (2 dragee sau 10 ml sirop 2 linguri) 3 ori/zi) şi 50-200 mg/zi la copii (după vârsta) cel puţin timp de 6-7 săptămâni (efectul evoluează lent după circa 2-4) sau chiar 12 săptămâni.În tratamentul complex al ictusului se indică câte 200 mg 2 ori/zi sau 100 mg 3 ori/zi. În dereglările intermitente se indică după 1-2 zile, iar în ictusul ischemic după 7-10 zile. În insuficienţa cerebrovasculară cronică se indică câte 100 mg 3 ori/zi timp de 1-2 luni. În poliartrita rematoidă oral câte 600 mg/zi timp îndelungat.În unele situaţii se poate injectata prin perfuzie intravenoasă 200-400 mg (uneori până la 1 g).În caz de tulburări de scaun sau excitaţie la copii nu se recomandă administrarea pe seară. Se ingerează piritinolul în timpul sau după masă cu lichid.

Acidul gama-aminobutric

- maladii vasuclare ale creierului (ateroscleroza, afecţiuni vasculare în hipertensiunea arterială);

- encefalopatie discirculatorie cu afectarea memoriei, atenţiei, vorbirii, cefalee, ameţeli;

- stări după ictus, insuficienţă cerebrovasculară cronică şi traume cerebrale,

- encefalopatie alcoolică, demenţie,- profilaxia şi tratamentul cinetozelor,- la copii cu întârzierea dezvoltării şi paralizie

cerebrală, fenomene reziduale ale traumei cerebrale şi după naştere.

Pentru adulţi dozele recomandate sunt de 0,5-1,25 g 3 ori/zi (1,5-3,75 g/24 ore). În citetoze cu scop curativ se indică câte 0,5 g 3 ori/zi, iar pentru profilaxie câte 500 mg 3 ori/zi 3 zile până la călătorie şi în aceleaşi doze nemijlocit înainte. În stările grave preparatul se întroduce prin perfuzie i/v câte 20 ml soluţie 5% în 500 ml se fiziologic a câte 25-35 picături pe minut. Intravenos în jet se poate administra de 2 ori/zi în decurs de 3-4 zile. Dozele pentru copii depind de vârstă 1-3 ani – 1-2 g/zi; 4-6 ani 2-3 g/zi; peste 7 ani 3 g/zi repartizate în 3 prize. Durata curei de la 2-3 săptămâni la 6 luni. În cinetoză la copii se indică cu scop curativ 250 mg 3ori/zi timp de 3-4 zile. Preparatul se injectează după mesei.

Acidul nicotinoil-gama-aminobutric

- perioada acută şi de reabilitare după ictus;- encefalopatie discirculatorie- traume cerebrale, neuroinfecţii- migrenă (profilaxia şi cuplarea accesului)- stări astmice cauzate de maladiile neuro-

psihice sau de suprasolicitare intelectuală şi fizică;

- stări depresive la bătrâni, psihoze senile;- sindromul de abstinenţă la alcoolici;- glaucom primar cu unghi deschis pentru

ameliorarea văzului după micşorarea presiunii intraoculare.

-

Calciul homopantotenat

- stări astemice endogene sau organice;- dereglări neurotice;- hiperchineziile la administrarea îndelungată a

neurolepticelor;

- La adulţi sunt recomandate doze de 4-6 g/zi. La copii cu 15-30 min înainte de masă câte 250-500 mg 4-6 ori pe zi timp de 3 luni- curele se pot repeta după 3-6

- la copii: cu defecte şi retenţie în dezvoltarea vorbirii;

- olingofrenie, epilepsie (polimorfe, crize minore şi jacksoniene);

- consecinţele neuroinfecţiilor şi traumelor cerebrale.

luni. În cazul epilepsiei în aceleaşi doze 3-4 ori/zi timp mai îndelungat.

Meclofenoxatul - - accidente cerebrovasculare şi consecinţele lor;

- insuficienţă cerebrală cu diverse manifestări,- traume cerebrale,- stări de confuz la alcoolici;- în anesteziologie pentru înlăturarea

deprimării respiraţiei, accelerarea trezirii şi diminuarea tremorului după neuroleptanalgezie şi contracturile produse de ketamină.

- La adulţi oral câte 0,5 g dimineaţa şi la prânz pe o durată de 4-8 săptămâni. În situaţiile acute în anesteziologie i/v şlent câte 1-3 g/zi.

Analepticele Analeptice = stimulatoare ale centrilor vitali bulbari (in special centrii

respiratori si vasomotor)[corazolul,bemegridul,cordiamina]; → efect de trezire si de stimulare a respiratiei,efectul se explica prin cresterea frecventei si profunzimii respiratiei,iar la nivel vasomotor-marirea rezistentei vasculare periferice si a TA. Sau centrii spinali(stricnina)

Ele sau intensifica procesul de excitatie sau suprima mecanismele inhibitorii Putem atribui la acesta grupa si cafeina care are o predominare a efectului

psihostimulant,determinat de influenta ei asupra scoartei cerebrale. DOZE TOXICE-provoaca convulsii. Diapazonul dintre dozele analepticelor necesare pt stimularea respiratiei sau

vasomotor si dozele decnasarii convulsiilor este relativ mic. Reprezentanti:

Bemegrida – folosita in intoxicatii cu barbiturice pentru stimularea centrilor respiratori. ANALEPTICELE-se folosesc pe larg in intoxicatii cu anestezice generale,alcool etilic,hipnotice si tulburari ale respiratiei(asfixia noi nascutilor).Cardiamina si camforul se utilizeaza si in insuficienta cardiovasculara.

• Indicaţii: – afecţiuni pulmonare cu insuficienţă respiratorie, însoţită de hipoxemie şi

hipercapnie. – reanimare după anestezia generală

• Efecte adverse:– tuse, greţuri, vărsături, nelinişte, HTA, tahicardie, aritmii, cefalee, senzaţie

de căldură, hipersudoraţie, tremor, hipertonie musculară, convulsii clonice• Contraindicaţii:

– epilepsie, – criza de astm bronşic– accidente vasculare recente

ANALEPTICELE

1. STIMULANTE MEDULARE –

strictină nitrat securinină nitrat

2. STIMULANTE BULBARE

BEMEGRID NIKETAMIDĂ PENTETRAZOL

CAMFOR SULFOCAMFOCAINĂ ETIMIZOL CAFEINĂ

3. STIMULANTE GENERALE

a) Plante tonizante

schizandra pantocrina

streculia rantarina

leuzea echinopanax

b) Plante adaptogene

panax (ginseng) bioginseng

aralia rodiola

eleuterococcus

I. STIMULANTELE MEDULARE

Alcaloizii stricninei

Nitraţii de stricnină – din strychnosnux-nuca vomică

securenină – din securinega

Posedă acţiune rapidă şi puternică, dar sunt foarte toxice. Se folosesc rar.

Mecanismul de acţiune – preparatele sunt antogonişti al glicinei (mediator inhibitor în SNC) şi blochează receptorii ei, ceea ce duce la diminuarea controlului inhibitor la nivelul măduvei şi creierului şi declanşarea reacţiilor motorii reflexe cu majorarea fluxului de impulsuri pe căile aferente şi activarea răspunsurilor reflectorii.

În doze toxice provoacă convulsii tonico-clonice.

Spectrul de acţiune şi indicaţiile (tratamentul de cură cu doze mici)

1. Activarea funcţiilor segmentare reflectorii ce duce la majorarea tonusului muscular şi acţiunilor trofice a sistemului nervos.

2. Amplificarea şi intensificarea reacţiilor motorii.3. Îmbunătăţirea funcţiilor organelor bazinului mic.

Aceste efecte se folosesc în caz de paralizii şi pareze după traume, ischemii, poliomielită.

4. Ameliorează acuitatea văzului, auzului şi altor analizatori datorită sporirii sensibilităţii lor faţă de impulsurile subpragele. Cu acest scop se folosesc în terapia complexă a dereglărilor acestor analizatori în urma intoxicaţiilor, proceselor sclerotice.

5. Creşte tonusul general şi activitatea organismului datorită activării metabolismului, funcţiilor glandelor endocrine, inervaţiei vegetative.Se administrează i/m într-un regim individual în condiţii spitaliceşti.

STIMULANTELE BULBARE

Preparatele se caracterizează prin:

- acţiune neselectivă;

- cresc nivelul transmisiei în sinapse cu diferiţi mediatori;- diminuă perioada latentă a reflexelor;- cresc labilitatea funcţională şi frecvenţa descărcărilor;- preponderent excită centrul decât menţin funcţia lui;- efectul se manifestă numai în cazul diminuării tonusului centrului până la un nivel

critic;- acţiune instabilă, de scurtă durată (minute, zeci de minute);- la administrarea repetată poate duce la epuizarea centrului, efect paradoxal şi

convulsii;- cresc intensitatea proceselor metabolice în creier, utilizarea O2 şi energiei;- diapazon terapeutic mic.

Influenţa asupra centrului respirator: se manifestă prin creşterea amplitudei şi frecvenţei respiraţiei şi a sensibilităţii la stimulatorii fiziologici (CO2, H+ etc.).

Din partea sistemului cardiovascular se constată majorarea rezistenţei periferice şi presiunii arteriale (prin efect central), bradicardie de origine centală, vasodilaţie periferică.

Indicaţiile pentru utilizarea sunt:

- asfixia nou-născuţilor;- stimularea respiraţiei după înec;- în formele uşoare de supradozare a anestezicelor generale, hipnoticelor,

alcoolului etilic;- hipoventilaţie la bolnavii gravi;- în suficienţă cardiovasculară (hipotensiune arterială etc.)

Stimulantele bulbare sunt contraindicate în:

- traume cerebrale, come, hipoxie, intoxicaţii cu:toxice convulsivante şi remedii ce excită SNC, meningite, tetanos, epilepsie în anamneză.

II. STIMULANTE GENERALE

A. Preparatele vegetale native cu efecte tonizante

Tincturi şi extracte din schizandrae, leuzeac, aralia, streculia, echinopanax precum şi unele preparate ca saparel, rantarină, pantocrină (coarnele neosificate ale moralilor).

Substanţele cu astfel de acţiune au fost discoperite la unele vietăţi ale mărilor şi oceanelor, apelor terminale.

Ele exercită:

1). acţiune stimulatoare moderată manifestă prin creşterea performanţei de muncă, înlăturarea slăbiciunii fără euforie după una sau mai multe administrări;

2). efect tonizant general de tipul stricninei însă se dezvoltă mai lent. În legătură cu toxicitatea mică se folosesc în pediatrie şi gheriatrie;

3). o poziţie intermediară între această grupă şi adaptogene ocupă Aralia. La folosirea ei îndelungată se observă:

a) creşterea marcată a performanţei fizice şi activităţii operatorii;b) restabilirea forţelor după un efort enorm.c) folosirea raţională a rezervelor funcţionale şi energetice;d) îmbunătăţirea funcţiei analizatorilor văzului şi auzului;

Sunt indicate în stări astemice, sechelele traumelor cerebrale.

B. Preparatele native cu efecte adaptogere

Radix Ginseng – tinctură, pulbere, comprimate;

Biodinseng – tinctura;

Eleuterococcus – extract fluid;

Rodiola rosea – tinctură, extract fluid, preparat neogalenic – rodozina.

Conţin glicozide (panaxozide etc) care, posibil, şi determină majoritatea efectelor sunt bine cunoscute în medicina populară:

Mecanismul de acţiune:

1). Activează sinteza ARN şi proteinelor prin aparatul genetic al celulelor cu activitatea enzimelor metabolismului energetic şi amplifică procesele de reabilitare. Se ameliorează adaptarea la agenţii exogeni nefavorabili.

Spectrul de acţiune:

1). Măresc treptat şi moderat performanţa psihică şi fizică, în deosebi la asocierea cu antrenamentul (la utilizarea timp de 4-6 săptămâni), însă cedează psihostimulantelor şi tonizantelor generale.

2). Majorează moderat suportarea factorilor exogeni nefavorabili: (hipo- şi hipertermie, traume, intoxicaţii, ionizaţia ultravioletă, radiaţiei etc) şi adaptarea la condiţiile mediului;

3). Reduc modificările nefavorabile ale metabolismului în reacţiile de stres, preîntâmpină epuizarea sistemului hipofiză – medulosprarenale;

4) Amplifică şi intensifică imunitatea nespecifică cu mărirea rezistenţei organismului la infecţii.

Sunt preparate utilizate cu scop profilactic ce trebuie folosite timp îndelungat, în regim strict (1-3 luni).

Se suportă bine, pot fi uneori constatate dereglări ale somnului, sângerări, hipoglicemii.

E dorit de obţinut în: hipertensiune arterială, insomnie, iritabilitate, febră, hemoragii.

Psihoanaleptice (stimulante psihice):

• 1. - analeptice clasice (cafeina si picrotoxina, Pentilentetrazol, Nicetamid etc.)• - Analeptice moderne (Bemegrid, Ahypnon, Megimid, Heptamyl etc).

• 2. Substante psihotone (psihoenergizante)• - substante ale dispozitiei (timoanaleptice din seria Inhibitorilor de monoa

minooxidaze - I.M.A.O.)• - amine sintetice simpaticomimetice (adrenalina, efredina, amfetamina);• - psihotone sintetice cu actiune simpaticomimetica redusa sau nula (Cente drin,

Lidepran);• - psihotone de reglare metabolica (meclofenoxat, piritoxina, piritinol piracetam,

vitamina B, C, etc). -------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

deprimantele SNC : narcotice ; hipnotice ; anxiolitice ; sedative ; neuroleptice ; anticonvulsivante ; relaxante musculare polisinaptice ; analgezice centrale ;

stimulante SNC : analeptice corticale / bulbare / medulare ; antidepresive ; antiparkinonsiene ;

Sustanţe medicamentoase cu efect stimulant : 1) Analeptice corticale : sunt medicamente care stimulează activitatea corticală = PSIHOANALEPTICE ; îmbunătăţesc performanţele psihomotorii crescând capacitatea de concentrare , atenţie,

memorare, efort fizic şi intelectual ; înlătură senzaţia de oboseală sau somn ; cuprind :

a) metilxantinele b) amfetaminele

a) METILXANTINELE efecte farmacodinamice :

SNC : cresc activitatea corticală , unele pot stimula centrul vomei cu senzaţie de greaţă, rar vărsături ;

c - v : stimulează activitatea cardiacă cu creşterea debitului cardiac şi creşterea riscului aritmogen ; creşte rezistenţa vasculară , mai ales la nivel coronarian, pulmonar şi renal , în special pt. teofilină , dar şi cafeină ;

renal : creşte filtrarea glomerurală , ca urmare a creşterii debitului sanguin renal ; musculatura striată : cresc tonusul şi capacitatea de efort a musculaturii striate ;

tremor al extremităţilor, f. rar contractură musculară ; Reprezentanţi : CAFEINA TEOFILINA TEOBROMINA

indicaţii : stimulările corticale pt. îndepărtarea senzaţiilor de somn, oboseală, creşterea

capacităţii psihică ( infuzie de boabe de cafea, limonadele cu cafeină, infuzie de ceai negru ) ;

stimulare respiratorie – cafeina – stimularea centrului respirator după intoxicaţia cu alcool sau supradozare de morfinice ;

efect bronhodilatator – AMINOFILINA – derivat de teofilină se administrează ăn criza de astm bronşic – tratament cronic ;

efect vasodilatator : în terapia claudicaţiei intermitente ;

b) AMFETAMINE mecanism : creşte eliberarea de noradrenalină din veziculele b. terminaţiile simpatice ;

la doze mari creşte eliberarea de dopamină , serotonină ; efecte farmacodinamice :

SNC : efecte comune psihoanalepticelor ; hiperreflexie marcată ; tremor ; iritabilitate ; logoree; agresivitate ; anxietate, stare de panică ; pot conduce la delir, convulsii, comă ; anorexie extremă ; det. dependenţă fizică şi psihică şi stimulează centrul respirator ;

c –v : creşte TA sistolică şi diastolică ; scade aliura ventriculară ; la doze mari – aritmie

musculatura netedă : similare noradrenalinei , a cărei eliberare o determină ; Reprezentanţi : AMFETAMINA METAMFETAMINA

utilizări : enurezis nocturn ; narcolepsie ( crize de hipersomnie ) ; obezitate pt. reducerea anorexiei ;

2) Analeptice bulbare stimulează centrii nervoşi bulbari, cu precădere pe cel respirator ; indice terapeutic extrem de scăzut; pot induce convulsii de tip tonico-clonic chiar la doze terapeutice prin stimularea unor

arii motorii corticale ; Reprezentanţi : NIKETAMID DOXAPRAM

3) Analeptice medulare : efect stimulant care vizează , în primul rând, teritoriu medular, dar este prezent la

nivelul întregului SNC ; acţionează prin blocarea receptorilor pt. glicină care, la nivel medular, determină

blocarea conexiunii dintre neuronii Renshaw cu efect inhibitor şi motoneuronii din coarnele anterioare, determinând, astfel, creşterea excitabilităţii motoneuronilor cu amplificarea tonusului şi contractilităţii musculaturii scheletice ;

reprezentant : STRICNINA după ingestia involuntară de stricnină apar , în 10-30 minute : fasciculaţii la

nivelul feţei şi membrelor, apoi convulsii de tip tetanic, la stimuli, din ce în ce mai slabi, până când se instalează contractura generalizată ;

musculatura feţei capătă aspect de rizus sardonicus , iar prin paralizia musculaturii respiratorii survine decesul ;

tratamentul intoxicaţiei : DIAZEPAM + ASISTARE RESPIRATORIE ;

4) Medicaţia nootropă: grup de substanţe care îmbunătăţesc metabolismul celulei nervoase , crescându-i

activitatea , dar mai ales crecându-i rezistenţa la diferiţi factori externi : traumatici, hipoxici , toxici ;

Reprezentanţi : PIRACETAM :

acţionează prin stimularea pătrunderii de glucoză în celula nervoasă, accentuând ulterior reacţiile de oxidare şi de formare de ATP şi în mod paradoxal scade consumul de oxigen ;

stimulează capacitatea de memorare, atenţie, concentrare ; creşte rezistenţa SNC la agresiuni toxice, AVC, traumatice ; accelerează procesele de vindecare şi recuperare encefalică după schele

infecţioase,vasculare PIRITINOL :

creşte capacitatea de concentrare şi coordonare psihomotorie ; îmbunătăţeşte performanţele psihice la bătrânii cu ASC ;

MECLOFENOXAT: grăbeşte procesele de vindecare şi de recuperare după AVC, infecţii, traumatisme creşte capacitatea de rezistenţă , fiind util în intoxicaţia acută alcoolică sau anestezie ;

5) Substanţe cu folosire abuzivă : determină dependenţă ; utilizarea lor e fie complet ilicită, fie realmente sub strictă supraveghere :

AMFETAMINECOCAINAETANOLULOPIOIZIINICOTINACAFEINA ŞI TEOBROMINA LSDCANABIS ( MARIHUANA, HAŞIŞ )

Medicaţia antidepresivă şi antimaniacală : depresia : cea mai frecventă afecţiune psihiatrică, se caracterizează printr-o stare

adâncă de tristeţe, pesimism, agitaţie, scăderea capacităţii de atenţie, a capacităţii de concentrare, schimbarea ritmurilor circadiene, scăderea libidoului , izolare socială, ce duc la o degradare treptată şi continuă a pacientului ,

mania : se caracterizează prin : grandomanie, gândire paranoidă, hiperactivitate ; această medicaţie cuprinde :

a) antidepresive triciclice ; b) inhibitori ai recaptării serotoninei , c) inhibitori ai monoaminooxidazei ( IMAO);

a) Antidepresive triciclice : mecanism complex, incomplet elucidat ; mecanism : potenţează transmiterea adrenergic şi serotoninergic prin blocarea

recaptării aminelor biogene la nivelul unor structuri ale SNC implicate în reglarea comportamentală ;

efecte farmacologice : SNC : la bolnavii depresivi determină modificări comportamentale, aceştia

devenind mai sociabili, mai optimişti ; cresc performanţele sociale şi apetitul ; se corectează tulburările de somn ; efectele apar după 1 – 3 săptămâni ;

SNV : efect muscarin-colinolitic marcat : uscăciunea gurii, tulburări de vedere, constipaţie, retenţie de urină ;

C – v : scad TA prin blocarea receptorilor a1 ; uşoară tahicardie ; la doze mari : efect inotrop negativ, direct intens ,

indicaţii : depresie – tratament de elecţie ; enurezis nocturn la copii ; durearea neuropatică (prin lezarea trunchiurilor nervoase ) ;

reacţii adverse : tulburări de vedere ; uscăciunea gurii ; constipaţie; retenţie de urină ; hTA; aritmii cardiace ;

b) Inhibitori ai recaptării serotoninei : introduse în terapie după 1990 având efecte terapeutice similare cu ADT

( antidepresive triciclice ), dar reacţii adverse mai reduse ; reacţii adverse : greaţă, vomă, uscăciunea gurii, agitaţie ;

Reprezentanţi : FLUOXETINA :

eficientă asemănătoare ADT ; efecte adverse reduse ( greţuri, cefalee, ); doza 20-60mg/ zi ;

SERTRALINA efecte asemănătoare ADT ; doza 50-200mg/zi

FLUVOXAMINA efecte adverse mai frecvente , doza 100-300mg/zi;

VENLAFAXINA inhibă atât recaptarea serotoninei cât şi a noradrenalinei ; echivalentă terapeutic cu IMIPRAMINA şi AMITRIPTILINA , dar cu mai puţine efecte

adverse ; doza 75-350mg/zi ;

c) Inhibitori de monoaminooxidază : MAO ( monoaminoxidază): este o enzimă mitocondrială cu efect oxidativ asupra unui

nr. mare de amine biogene având localizare hepatică şi la nivelul SNC ; efectul antidepresiv al inhib. de MAO se pare că s-ar datora potenţării transmiterii de

tip adrenergic şi / sau serotoninergic ca urmare a creşterii capitalului de noradrenalină şi serotonină în diverse structuri nervoase implicate în tulburări afective ;

efectul este semnificativ după 1-2 săptămâni de tratament ; reversibil : TRANIL CIPROMINA ireversibil : care sub acţiunea MAO se oxidează parţial rezultând compuşi

responsabili de inactivarea enzimei ; atât în cazul ADT cât şi IMAO , administrarea lor pe fondul unui tratament de durată cu

anrtihipertensive care scad tonusul sistemului periferic , se poate însoţi de accidente cardiovasculare ca răspuns la hiperactivitatea sistemului ;

Ionul de Litiu : reprezentat sub formă de carbonat sau citrat , principala medicaţie a tulburărilor

bipolare afective, maniaco-depresive ; mecanism : incomplet elucidat ; odată pătruns în celula nervoasă poate determina :

scade eliberarea de noradrenalina şi dopamina din terminaţiile nervoase ; creşte secreţia de serotonină ; scade recaptarea de amine biogene din fanta sinaptică şi scăderea includerii

acestora în vezicule ce vor favoriza degradarea enzimelor a neuromediatorilor; blocarea reutilizării inozitolului în sinteza nozitol trifosfatului ;

reacţii adverse : indice terapeutic f. mic, motiv pt care a fost f. greu acceptabil în practica medicală în ciuda eficacităţii sale deosebite ;

supradozare : diaree, vomă, rinoree, dermatită alergică , ulterior apărând hiperreflexie, tremor, dizartrie , confuzii, convulsii, comă – dializă ;

interacţiuni medicamentoase : Li sub acţiunea ADH la nivelul rinichiului determină o formă uşoară de diabet

insipid nefrogen cu poliurie şi polidipsie ; diureticele bazidice accentuează riscul intoxicaţiilor ;

AINS, în special, indometacinul scade eliminarea renală de Li

Neuroleptice ( tranchilizante majore, antipsihotice ) caracterizat prin diminuarea activităţii psihomotorii, aplatizare emoţională şi indiferenţă

afectivă mecanism de acţiune : blochează receptorii 2 de la nivelul diferitelor structuri ale SNC

efectul fiind nespecific localizat ; Efecte farmacologice :

1) SNC : efect antipsihotic , combatând delirul şi halucinaţiile la bolnavi schezofrenici ; reduc agresivitatea şi activitatea motorie spontană ; induc sedare ; pacienţii au o lentoare în a răspunde la stimuli , scade activitatea psihică, chiar

somnolenţa efecte de tip extrapiramidal :

sdr. Parkinson : diskinezie, rigiditate musculară, tremor, datorat unui dezechilibru între transmiterea de tip dopaminergic , deficitară şi cea de tip colinergic , excedentară

reacţii distonice acute : contracţii susţinute, involuntare a musculaturii membrelor sau gâtului mergând până la contractură generalizată ;

akatisia : nelinişte motorie permanentă , cu agitaţie continuă ; diskinezia tardivă : contracturi musculare involuntare repetate, continue,

stereotipe, nedureroase, în special la nivelul feţei, dar şi la nivelul membrelor sau trunchiului , apărute pe fondul unei hipotonii generalizate a musculaturii striate ;

sindrom neuroleptic malign : apare la cei cu predispoziţie genetică şi nu este corelată cu doza de neuroleptic ; se manifestă prin : rigiditate musculară puternică cu producţia masivă de

căldură, (blocarea sau scăderea termolizei); leucocitoză de stress; hTA marcată ; tahicardie severă ;

tratament : bromocriptină ; diazepam ca decontracturant ; răcirea corpului prin împachetări reci ;

efecte neuroendocrine : creşte secreţia de prolactină , care la rândul său scade secreţia de FSH şi LH la

nivelul hipofizar cu apariţia amenoreeei la femei şi impotenţă şi scăderea libidoului la bărbaţi ;

scade secreţia de corticoliherină ( CRH ) cu scăderea capacităţii de apărare ; scade secreţia de somatoliherină ( SRH ) cu tulburări de creştere la copii ; scade secreţia de oxitocină ; scade secreţia de ADH cu uşor efect diuretic ;

2) SN autonom : a adrenoblocant :hTA ca urmare a vasodilataţiei generale ; efecte anticolinergice de tip atropinic : tulburări de vedere – midriaza ; scade

secreţia salivară şi gastrică ; scade peristaltismul intestinal ; retenţie de urină , 3) Alte efecte : c – v : HTA ; efect inotrop negativ ; renal : creşte moderat diureza ; ocular : tulburări de vedere; unele pot determina depozite brune la nivelul corneean sau

cristalin ; ficat : rar icter colestatic de intensitate redusă ; sunt inductori enzimatici; fenomen ce stă

la baza apariţiei fenomenului de toleranţă ; efect antihistaminic ; reacţii alergice f. rar

Indicaţii : în psihiatrie : medicament principal ; medicaţie specifică în caz de schizofrenie ; în

sindrom maniaco-depresiv ; autism ; boala Altzheimer ; efect antiemetic ( în gastroenterite ; boala de iradiere ; intoxicaţie medicamentoasă ; cure cu citostatice ) ;

hipotermiante ; Contraindicaţii :

administrare cu prudenţă după evaluarea clinică a bolnavului cu insuficienţă renală sau hepatică ;

glaucom ; adenomul de prostată ;

Reprezentanţi : Antipsihotice tipice : CLORPROMAZINA TIORIDAZINA FLUTEMAZINA HALOPERIDOL DROPERIDOL LOXAPINAAntipsihotice atipice : CLOZAPINA OLANZAPINA SULPIRID

rezolvă în bună măsură dificultăţile clinice în planul efectelor adverse asociate tratamentului cu antipsihotice tipice , având proprietăţi antagoniste atât faţă de receptorii serotoninergici din subtipul 2A cât şi faţă de receptorul 2 ,

se caracterizează prin : efecte extrapiramidale reduse ; ameliorarea netă a simptomatologiei pozitive şi negative ale schizofreniei ; lipsa stimulării secreţiei de prolactină ;

reacţii adverse :creştere în greutate ; sedare ; convulsii,agranulocitoza.